Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Before yesterdayUltimele Stiri

Do not measure China’s reactions by the American foot!

6 August 2022 at 07:41

The Chinese conduct themselves according to the commandments of Sun Tzu, not according to the commandments of Moses. For them, after centuries of powerlessness, power is exercised not ostentatiously, but calmly and discreetly. They are not even chess players, nor poker players, but Go (Weiqi) players. When the US attacked by pushing forward (in Taiwan) the fool, China did not respond by counterattacking with the rook (as the US, Germany or Russia would have done), but put another piece on the world board that limits the American opponent’s maneuverability. More to come…the former Minister of Foreign Affairs, Adrian Severin, explained to Q Magazine.

We reproduce the full commentary below. Titles and underlines belong to the editor.

Adrian Severin was Minister of Foreign Affairs of Romania and president of the OSCE-PA Photo Mihail Oprescu


No one disputes that Taiwan is currently a part of China. That’s how it was in the past.

When the Maoist revolution broke out in China, the Chinese government reacted and this led to a civil war, which was eventually won by the revolutionary forces. They established their control over the entire territory of the state, except for the island of Taiwan, where the government troops took refuge and the “capitalist” political regime was preserved under their protection, but especially under American protection.

President Tsai Ing-wen with Taiwanese army soldiers Photo Twitter

To think that Taiwan is democratic because it is capitalist would be an abuse of logic. Not everything that is capitalist is democratic, and not everyone who opposes dictators is a democrat.

International self-determination is a right of peoples. Internal self-determination can be recognized at the limit, under certain conditions, as a right of national minorities. Regions or territories do not have the right to self-determination.

As a region of China, Taiwan does not have this right, which, in fact, it did not even bring up until recently. If we recognized it, we could wake up one day that Oltenia is also asking for separation from Romania; not to mention Transylvania.

Donbass, with which some analogy could be made, differs from Taiwan by two essential features: i. a Russian (Russian-speaking) majority lives in Donbass, which must be distinguished from Ukrainians, while Chinese people live in Taiwan, as in Mainland China; ii. Donbas was transferred by Russia to Ukraine, at the behest of the USSR, according to Soviet constitutional, administrative and geopolitical logic, while Taiwan politically isolated itself from China in the context of a civil war.

Both insular and mainland Chinese believed that there was only one China, which, however, each community presented itself as the only legitimate one to organize, rule and represent. Finally, the UN (including the USA, Russia, Romania, etc.) recognized the People’s Republic of China as a legitimate partner in international relations, communist as it was. International relations consider the reality of power, not the ideologies. The ideologists only disturb the peace of the world.

As long as the “one China” principle works (and so far, no one has denounced it) the Taiwanese issue is China’s internal affair. Taiwan’s eventual desire to become an independent state and transform its current de facto status into a de jure one represents a secessionist project.

The US fought a terrible war against the secessionism of the Southern Confederacy. House Speaker Nancy Pelosi’s trip to Taipei suggests the US would not be against Taiwanese secession, however. The secessionism at home, no! Secessionism abroad, yes! Hence all the anger.


Initially, the US claimed that Taiwan was China and armed it to be able to reclaim the mainland territory. Back then, Washington, albeit against common sense, viewed mainland China as a “secessionist region” and advocated against this secessionism and for the restoration of the exercise of sovereignty by the “real China”, the Republic of China, with its leadership in exile in Taiwan, over the entire recognized territory of the state; therefore also on the continental territory.

Carmine Angelo Vito is among the first CIA pilots to fly over Moscow during the Cold War on intelligence-gathering missions. The first to make such a flight, aboard a U-2, was Carl Overstreet, on June 20, 1956, on a mission covering Poland and eastern Germany. On July 4, Hervy Stockman was flying over Soviet territory, not far from Leningrad, to photograph military ships and bases in the Soviet Baltic countries. The fourth, fifth, and sixth intelligence-gathering missions were flown by pilots Marty Knutson, Glen Dunaway, and Jake Kratt, all of which were successful. Photo Air & Space Museum, Washington, DC

After 1970, in the conditions of the sharpening of the Cold War and the rivalry between the USA and the USSR, but also of increasingly fierce disputes between the two great communist powers, the USSR and China, the Nixon Administration, maintaining the principle of one China, recognized as the its legitimate representative the People’s Republic of China, which was also granted permanent membership in the UN Security Council. It was the happy time when the doctrine of political realism in international relations and their de-ideologization, embodied by the National Security Adviser and then US Secretary of State, Henry Kissinger, had established itself in American foreign action. Washington’s only claim at the time was that China’s reunification should be peaceful. Which Beijing accepted.

According to this deal, the US considered itself entitled to support Taiwan, further arming it, this time to enable it to defend itself against a possible military invasion by the official/legitimate Chinese government. Which was not very difficult given the military and economic weakness of the People’s Republic of China at the time. For the government in Beijing, a military solution, involving the crossing of the Formosa Strait, about 80 miles wide, would have been an adventure doomed to failure.

Over time, things have changed. China has become the world’s second, if not first, economic power, one of the largest holders of US debt, one of the main refuges of many Euro-Atlantic industries, and the source of essential goods for the functioning of Euro-Atlantic economies, as well as a military power not to be ignored, equipped with the most advanced technologies. If it does not yet surpass the military power of the USA, it is because, as President Jiang Zemin explained us during the state visit in 1997, in the battle of ideas in China, the group that claimed that the economic and social development of the country must be given priority won against the one who advocated the priority of the development of military capabilities. In other words, a strategy diametrically opposed to the American one which, for a very long time, spends more on military security than on economic development; which is, according to the great political scientist Paul Kennedy, even under the conditions of the conversion of military technological progress into technologies of civilian utility, the cause of the collapse of all empires.

The economic and cultural development of China, together with a certain liberalization of civil relations, a relative democratization of society (within the limits of Mandarin traditions that allow the competition of political options only on distinct social levels, the highest and most respected being that of the Mandarin aristocracy, today represented by the leaders of the so-called Chinese Communist Party) and a considerable ideological relaxation (following the synthesis of “bureaucratic centralism”, Confucian harmony and capitalist competition), led to the emergence of a true dependence of the Taiwanese market on the Chinese one and made the career management of the Taiwanese dependent on their integration into the mainland Chinese environments. Against this background, peaceful reunification was becoming an ever easier and closer goal.

American military experts were of the opinion as early as 2021 that a war involving Taiwan is desirable, because Asia is growing so much economically that it is becoming unstoppable Photo Twitter

Such a reunification meant, however, the elimination of the American military presence in Taiwan. What American political planners, anchored in old strategic calculations and living in a dream world parallel to reality, could not accept. This is even though the mainland Chinese market is today much more attractive to the US than the Taiwanese market (in the latter the Pelosi family has important stakes), and the 80 miles of the Taiwan Strait is no longer an insurmountable obstacle for the Chinese fleet and missiles, with US military bases there no longer beyond Chinese arm’s length. Thus, the US decided, because of an autistic analysis, to encourage independence-secessionist movements in Taiwan.

With the support of the US, the party that wants to turn Taiwan into an independent state distinct from China, in reality viable only as an American protectorate, came to power. Such a fact is in itself likely to increase tensions, already high, in the China Sea.

What the US is defending in Taiwan is not democracy against dictatorship (Taiwanese democracy is more than questionable, as the idea of ​​Chinese Communist dictatorship is a thing of the past), but a position of military dominance in the Western Pacific, which, with clear thinking, it could easily dispense, in exchange for the advantages brought by a multilateral collaboration with China, including in terms of defining a new world order.


The descent of the Speaker of the US House of Representatives, Nancy Pelosi, in Taipei, without the consent of the People’s Republic of China, has ignited a new crisis in the region with global reverberations.

As I have shown before, in concrete reality there is an internationally recognized (including by the USA) only one China, Taiwan being a region of it, and the Taiwanese problem (respectively the relationship between the island of Taiwan and mainland China, including the ways to exercise the sovereignty of the Chinese state over its entire territory) being an internal problem of China.

The entry of a high-ranking American citizen, under the protection and escort of the US armed forces, into the territory of a sovereign state that does not approve such a “visit” is an act of war.

The risk taken by Mrs. Pelosi has obscure causes, most likely related to the need to divert public attention from the criminal problems of the Pelosi family in the US. After all, if the US started a war with Iraq to cover up the Monicagate scandal, why wouldn’t they start another one to cover up Pelosigate?!

To this objective could possibly be added the interest of the Democratic Party, in a difficult election year, to postpone the midterm elections or to keep them in the shadow of the grandiose plume of the one leading the nation in the war with the Chinese communist hydra (in addition to the Russian one). In the absence of a bellicose attitude on the part of Beijing, such a calculation remains just a stick in the mud.

I led a Congressional delegation to Taiwan to make crystal clear that America stands with the people of Taiwan – and all those committed to Democracy and human rights.

Check out this video of our historic visit to Taipei.

— Nancy Pelosi (@SpeakerPelosi)
August 3, 2022

Nancy Pelosi said she visited Taiwan to send a clear signal of support for the Taiwanese people and democratic values ​​Video Twitter Nancy Pelosi

Otherwise, Nancy Pelosi’s trip did not and could not bring any detectable geopolitical or economic gain to the American nation, which is in the midst of an economic and social crisis. Rather, it pushed China’s neighbors (Philippines, South Korea, Vietnam) to distance themselves from the US to protect themselves and their loved ones.

China’s militarily reserved response, circumscribed by its psychology, culture and historical traditions, different from what Euro-Atlantic propaganda had convinced the European and American public to be, as well as in stark contrast to the expectations of this public, is explained by the specifics of Chinese thinking synthesized in the philosophy of the game go (weiqi), completely different from that of the chess or poker games known in Europe (including Russia) and the USA. In the broadest sense, China never attacks directly, but by envelopment; it does not confront its force with the opponent’s force but puts the opponent in the position of not being able to use its force because it has lost the favorable room for maneuver. However, this does not happen in the short term, as Europeans and Americans like, but in the medium and long term, as the Chinese think and act.

On July 30, the aircraft carrier USS Ronald Reagan crossed the South China Sea to the east of Taiwan and south of Japan. The ship was accompanied by the cruiser USS Antietam and the destroyer USS Higgins. “Although they can respond to any eventuality, these are normal, routine deployments,” said a US Navy representative. Photo MC3 Gray Gibson


The shock produced by the contrast between expectations and reality proves the superior capacity of Euro-Atlantic propaganda in relation to the Chinese one, defeated in this chapter.

In the case of the war in Ukraine, Western propaganda convinced the world that Russia wanted to occupy Kiev, and then presented the fact that it was not occupied as a proof of Vladimir Putin‘s strategic defeat. Using the same method, metaphors from Chinese leaders’ statements and warnings prior to Nancy Pelosi’s arrival in Taipei were misinterpreted and widely disseminated to create the expectation of a Chinese military attack on the aircraft she was traveling in and a Chinese military invasion of Taiwan. Such responses, wrongly attributed to the Chinese beforehand, were fashioned after the inept pattern of the outbreak of the First World War under the pretext of the assassination of Archduke Franz Ferdinand in Sarajevo in 1914. Many believed in these predictions without noticing that such reactions would have brought no practical advantage to China. As neither the downing of the aircraft nor the invasion took place, China is declared defeated; and so it is, but only in our imagination and the „show war” in which the US has specialized.

Beyond this, such dangerous fire games draw our attention to the fact that the US, the inventor and champion of marketing, offers only successful “commercial advertising” behind which no real geopolitical “products” can be found (except for the military), while China reserves, in the long term, the advantages of the real supply of such “products”, the seller of splendid empty packaging not being able to endlessly deceive everyone and collect the price of a commodity that he does not have.

China’s restraint in its armed response to Ms. Pelosi’s provocation has saved humanity from the devastating Pacific expansion of the current war in Eastern Europe and the Black Sea

Beyond its cultural bases, this is concretely motivated (if we operate with the arguments of practical reason) by the military power gap still existing between the US and China, favorable to the former, by the lack of militaristic and expansionist traditions of China, by the wise desire of mainland China to achieve reunification with Taiwan peacefully, in order to be durable, and through the pragmatic and responsible calculation according to which an open military confrontation between China and the US, caused by a purely symbolic gesture, and therefore without any practical consequences, by some American politicians, disowned right at home, would not have brought China any real profit.

What did the madmen who were pushing China to war really want and expect? Apocalypse?!

Now, because China did not listen to them and limited itself, in the spirit of the oriental martial arts, to a military choreography without direct contact (see the promptly launched military exercises that closed, without the US objecting, the transiting around and over Taiwan, or they “accidentally” touched – much like NATO “accidentally” bombed the Chinese embassy in Belgrade in 1999 – Japanese territory, without causing any human and material damage), to “pedagogical” reductions in Sino-Taiwanese economic relations and to the “suspension” of Sino-American political cooperation (apart from the symbolic yet humiliating sanctions imposed on the Pelosi family), they want to “punish” it by labeling it as a “loser without right of appeal”.

China’s stage victory is to use Nancy Pelosi’s “visit” as a coagulant of Chinese national pride and will, bringing popular support for the current state leadership (and especially President Xi Jinping) to the highest levels. A China that is more united, more self-confident, and more convinced of its moral superiority poses an even greater threat to American unipolar ambitions.

The strategic defeat of the US caused by Nancy Pelosi’s visit, which the US administration did not have the strength of character to undertake, is that it unleashes China’s retaliatory policy (which will come in time and unseen, in especially in the form of economic and psychopolitical “sanctions”) and strengthens the Sino-Russian alliance (as well as the BRICS “opposition”), but especially it is revealing the systemic deficit of US geopolitical judgement (the sclerosis of American geopolitical discernment), with the effect of bankrupting the credibility of the American power and of destroying the cohesion of the American-led alliances.

Pentagon officials tried to contact China’s military commanders, but they did not return calls to the Americans, three sources told Politico newspaper.

That’s what it was and is. What will be, we will see. What we know now is that the century of Asia, that is, the march of history, cannot be stopped by the frivolous aggressivity of a dying empire.

articolul original.

Nu măsurați reacțiile Chinei cu metrul american!

5 August 2022 at 20:00

Chinezii se conduc după poruncile lui Sun Tzu, iar nu după poruncile lui Moise. Pentru ei, după ce timp de secole au fost lipsiți de putere, puterea nu se exercită cu ostentație, ci cu calm și cu discreție. Ei nu sunt nici măcar jucători de șah, necum de poker, ci jucători de Go (Weiqi). Când SUA a atacat împingând înainte (în Taiwan) nebunul (nebuna), China nu a răspuns contraatacând cu turnul (cum ar fi făcut SUA, Germania sau Rusia), ci a mai pus pe eșichierul lumii o piesă care limitează capacitatea de manevră a adversarului american. Altele urmează…a explicat pentru Q Magazine fostul ministru de Externe, Adrian Severin.

Redăm în continuare comentariul integral. Titlurile și sublinierile aparțin redacției.

Adrian Severin a fost ministru de Externe al României și președinte al OSCE Foto Mihail Oprescu


Nimeni nu contestă că în prezent Taiwanul este o parte a Chinei. Așa a fost și în trecut.

Când în China a izbucnit revoluția maoistă, guvernul chinez a reacționat și asta a generat un război civil, câștigat, în cele din urmă, de forțele revoluționare. Acestea și-au instaurat controlul asupra întregului teritoriu al statului, cu excepția insulei Taiwan, unde s-au refugiat trupele guvernamentale și s-a păstrat, sub protecția lor, dar mai ales sub protecție americană, regimul politic capitalist.

Președinta Tsai Ing-wen alături de soldații armatei taiwanze Foto Twitter

A socoti că Taiwanul este democratic întrucât este capitalist ar fi un abuz de logică. Nu tot ce este capitalist este democratic și nu toți cei care se opun dictaturii sunt democrați.

Autodeterminarea internațională este un drept al popoarelor. Autodeterminarea internă poate fi recunoscută la limită, în anumite condiții, ca un drept al minorităților naționale. Regiunile sau teritoriile nu au dreptul la autodeterminare.

Ca regiune a Chinei, Taiwanul nu are acest drept, pe care, de fapt, nici nu l-a adus în discuție până de curând. Dacă l-am recunoaște, ne-am putea trezi într-o zi că și Oltenia cere separarea de România; ca să nu mai vorbim de Ardeal.

Donbasul, cu care s-ar putea face o oarecare analogie, se deosebește de Taiwan prin două trăsături esențiale: i. în Donbas trăiește o majoritate rusă (rusofonă) care trebuie distinsă de ucraineni, în timp ce în Taiwan trăiesc tot chinezi ca și în China continentală; ii. Donbasul a fost transferat de Rusia Ucrainei, la ordinul URSS, conform logicii constituționale, administrative și geopolitice sovietice, în timp ce Taiwanul s-a izolat din punct de vedere politic de China, în contextul unui război civil.

Atât chinezii insulari, cât și cei continentali socoteau că există o singură Chină, pe care, însă, fiecare comunitate se prezenta a fi singura legitimată să o organizeze, conducă și reprezinte. În cele din urmă, ONU (inclusiv SUA, Rusia, România etc) au recunoscut Republica Populară Chineză ca partener legitim în relațiile internaționale, așa comunistă cum o fi fost ea. Raporturile internaționale țin seama de realitatea puterii, iar nu de ideologii. Ideologii nu fac decât să tulbure pacea lumii.

Atât timp cât funcționează principiul unei singure Chine (și până acum nimeni nu l-a denunțat) problema taiwaneză este o afacere internă a Chinei. Eventuala dorință a Taiwanului de a deveni un stat independent și a transforma statutul său actual de facto într-unul de jure, reprezintă un proiect secesionist.

SUA a purtat un război teribil împotriva secesionismului Confederației Sudiste. Călătoria Președintelui Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, la Taipei, sugerează că SUA nu ar fi, însă, împotriva secesionismului taiwanez. De aici toată supărarea.


Inițial, SUA a susținut că Taiwanul este China și l-a înarmat pentru a putea recupera teritoriul continental. Pe atunci, Washingtonul, fie și împotriva bunului simț, privea China continentală ca pe o regiune secesionistă și pleda împotriva acestui secesionism și pentru restabilirea exercițiului suveranității adevăratei Chine, Republica China, cu conducerea sa refugiată în Taiwan, asupra întregului teritoriu recunoscut al statului; deci și asupra teritoriului continental.

Carmine Angelo Vito este printre primii piloți ai CIA care au survolat deasupra Moscovei în timpul războiului rece, în misiuni care vizau culegerea de informații. Primul care a efectuat un astfel de zbor, la bordul unui U-2, a fost Carl Overstreet, la 20 iunie 1956, într-o misiune care acoperea Polonia și estul Germaniei. La 4 iulie, Hervy Stockman zbura deasupra teritoriului sovietic, nu departe de Leningard, pentru a fotografia navele militare și bazele din țările baltice societice. Cea de-a patra, a cincea și a șasea misiune de culegere de informații au fost efectuate de piloții Marty Knutson, Glen Dunaway și Jake Kratt, toate fiind un succes. Foto Air & Space Museum, Washington, DC

După 1970, în condițiile ascuțirii Războiului rece și ale rivalității dintre SUA și URSS, dar și ale unor dispute tot mai aspre între cele două mari puteri comuniste, URSS și China, Administrația Nixon, menținând principiul unei singure Chine, a recunoscut ca reprezentant legitim al acesteia Republica Populară Chineză, căreia i s-a acordat și locul de membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU. Era vremea fericită în care doctrina realismului politic în relațiile internaționale și a dezideologizării acestora, încarnată de consilierul pentru securitate națională și apoi Secretarul de stat al SUA, Henry Kissinger, se impusese în acțiunea externă americană. Singura pretenție a Washingtonului, la timpul respectiv, a fost ca reunificarea Chinei să nu se producă decât pe cale pașnică. Ceea ce Beijingul a acceptat.

Potrivit acestei înțelegeri, SUA s-a considerat îndreptățită să acorde sprijin Taiwanului, înarmându-l în continuare, de astă dată, spre a-i permite să se apere împotriva unei posibile invazii militare declanșate de guvernul chinez oficial/legitim. Ceea ce nu a fost foarte complicat în condițiile slăbiciunii militare și economice a Republicii Populare Chineze de atunci. Pentru guvernul de la Beijing, o soluție militară, implicând și traversarea strâmtorii Formosa, lată de circa 80 mile, ar fi fost o aventură sortită eșecului.

Cu timpul, lucrurile s-au schimbat. China a devenit a doua, dacă nu prima, putere economică a lumii, una dintre cele mai mari deținătoare ale datoriei americane, unul dintre locurile unde s-au refugiat multe din industriile euro-atlantice și sursa de bunuri esențiale pentru funcționarea economiilor euro-atlantice, precum și o putere militară de neignorat, dotată cu tehnologii dintre cele mai avansate. Dacă nu depășește încă puterea militară a SUA este întrucât, așa cum ne explica Președintele Jiang Zemin în timpul vizitei de stat din 1997, în lupta de idei din China a izbândit gruparea care susținea că dezvoltării economice și sociale a țării trebuie să i se dea prioritate față de dezvoltarea capacităților militare. Cu alte cuvinte, o strategie diametral opusă celei americane care, de foarte multă vreme, cheltuiește mai mult pentru securitatea militară decât pentru dezvoltare economică; ceea ce este, potrivit marelui politolog Paul Kennedy, chiar și în condițiile convertirii progresului tehnologic militar în tehnologii de utilitate civilă, cauza prăbușirii tuturor imperiilor.

Dezvoltarea economică și culturală a Chinei, împreună cu o anumită liberalizare a raporturilor civile, o relativă democratizare a societății (în limitele tradițiilor mandarine care permit concursul opțiunilor politice numai pe paliere sociale, cel mai înalt și respectat fiind acela al aristocrației mandarinilor, astăzi reprezentată de liderii așa-numitului Partid Comunist Chinez) și o considerabilă relaxare ideologică (consecutivă sintezei dintre centralismul birocratic, armonia confucianistă și competiția capitalistă), a condus la apariția unei adevărate dependențe a pieței taiwaneze de cea chineză și a managementului de carieră al taiwanezilor de rând de integrarea lor în mediile chineze continentale. Pe acest fundal, reunificarea pașnică devenea un obiectiv tot mai ușor de atins și tot mai apropiat.

Experți militari americani erau de părere încă din 2021 că un război cu miza Taiwan este de dorit, pentru că Asia crește atât de mult economic încât devine de neoprit Foto Twitter

O asemenea reunificare însemna, însă, eliminarea prezenței militare americane din Taiwan. Ceea ce planificatorii politici americani, anchilozați în vechile calcule strategice și trăind într-o lume a viselor paralelă cu realitatea, nu au putut accepta. Aceasta chiar dacă piața chineză continentală este astăzi cu mult mai ofertantă pentru SUA decât piața taiwaneză (pe cea din urmă familia Pelosi are importante pachete de acțiuni), iar cele 80 de mile ale strâmtorii Taiwan nu mai sunt un obstacol de netrecut pentru flota și rachetele chineze, bazele militare americane de acolo nemaifiind dincolo de lungimea brațului chinez. Astfel SUA a decis, ca urmare a unei analize autiste, să încurajeze mișcările independentist-secesioniste din Taiwan.

Cu sprijinul SUA, partidul care dorește transformarea Taiwanului într-un stat independent distinct de China, în realitate viabil numai ca protectorat american, a ajuns la putere. Un atare fapt este în sine de natură a mări tensiunile, și așa ridicate, în Marea Chinei.

Ceea ce apără SUA în Taiwan nu este democrația împotriva dictaturii (democrația taiwaneză este mai mult decât discutabilă, după cum ideea de dictatură comunistă chineză aparține trecutului), ci o poziție de dominație militară în Pacificul de vest, de care, gândind lucid, s-ar putea dispensa ușor, în schimbul avantajelor aduse de o colaborare multilaterală cu China, inclusiv în ceea ce privește definirea unei noi ordini mondiale.


Descinderea Președintei Camerei Reprezentaților a SUA, Nancy Pelosi, la Taipei, fără acordul Republicii Populare Chineze,  a amorsat o nouă criză în regiune, cu reverberații globale.

Așa cum am arătat mai înainte, în realitatea concretă există și pe plan internațional este recunoscută (inclusiv de către SUA) o singură Chină, Taiwanul fiind o regiune a acesteia, iar problema taiwaneză (respectiv relația dintre insula Taiwan și China continentală, incluzând căile de exercitare a suveranității statului chinez asupra întregului său teritoriu) fiind o problemă internă a Chinei.

I led a Congressional delegation to Taiwan to make crystal clear that America stands with the people of Taiwan – and all those committed to Democracy and human rights.

Check out this video of our historic visit to Taipei.

— Nancy Pelosi (@SpeakerPelosi)
August 3, 2022

Nancy Pelosi a declarat că a vizitat Taiwanul pentru a da un semnal clar de susținere a poporului taiwanez și a valorilor democratice Video Twitter Nancy Pelosi

Intrarea unui cetățean american de rang înalt, sub protecția și escorta forțelor armate americane, pe teritoriul unui stat suveran care nu aprobă o asemenea vizită, este un act de război.

Riscul asumat de doamna Pelosi are cauze obscure, cel mai probabil legate de nevoia abaterii atenției publice de la problemele penale ale familiei Pelosi în SUA. La urma urmelor, dacă SUA a declanșat un război cu Irakul pentru a acoperi scandalul Monicagate, de ce nu ar mai amorsa unul ca să acopere Pelosigate?!

Acestui obiectiv i s-ar mai putea adăuga, eventual, interesul Partidului Democrat, într-un an electoral dificil, de a amâna alegerile intermediare sau a le ține la umbra panașului grandios al celui care conduce națiunea în războiul cu hidra comunistă chineză (pe lângă cea rusă). În lipsa unei atitudini belicoase a Beijingului un atare calcul rămâne doar o bâtă dată în baltă.

În rest, voiajul lui Nancy Pelosi nu a adus și nu putea aduce nici un câștig geopolitic sau economic detectabil națiunii americane, aflată în plină criză economică și socială. Mai degrabă a împins vecinii Chinei (Filipine, Coreea de Sud, Vietnam) să ia distanță igienică față de SUA, ca să se protejeze pe sine și pe cei dragi.

Reacția rezervată pe plan militar a Chinei, diferită de ceea ce propaganda euro-atlantică a convins publicul european și american că ar fi urmat să fie, precum și în total contrast cu așteptările acestui public, circumscrise de psihologia, cultura și tradițiile sale istorice, se explică prin specificul gândirii chineze sintetizate în filosofia jocului go (weiqi), cu totul deosebită de cea a jocurilor de șah sau poker cunoscute în Europa (inclusiv Rusia) și SUA. În sensul cel mai larg, China nu atacă niciodată direct, ci prin învăluire; nu confruntă forța sa cu forța adversarului, ci îl pune pe adversar în situația de a nu-și putea folosi forța întrucât a pierdut spațiul de manevră propice. Or, asta nu se petrece pe termen scurt, cum le place europenilor și americanilor, ci pe termen mediu și lung, așa cum gândesc și acționează chinezii.

La 30 iulie, portavionul USS Ronald Reagan a traversat Marea Chinei de Sud până la est de Taiwan şi la sud de Japonia. Nava a fost însoţită de crucişătorul USS Antietam şi de distrugătorul USS Higgins. „Deşi ele pot răspunde la orice eventualitate, acestea sunt desfăşurări normale, de rutină”, a declarat un reprezentant al US Navy. Foto MC3 Gray Gibson


Șocul produs de contrastul între așteptări și realitate dovedește capacitatea superioară a propagandei euro-atlantice în raport cu cea chineză, învinsă la acest capitol.

În cazul războiului din Ucraina, propaganda occidentală a convins lumea că Rusia dorește ocuparea Kievului, pentru ca apoi să prezinte împrejurarea că acesta nu a fost ocupat ca dovadă a înfrângerii strategice a lui Vladimir Putin. Folosind aceeași metodă, metaforele din declarațiile și avertismentele liderilor chinezi, anterioare sosirii lui Nancy Pelosi la Taipei, au fost interpretate și răspândite masiv pentru a crea așteptarea unui atac militar chinez împotriva aeronavei în care se deplasa aceasta și a unei invazii militare chineze a Taiwanului. Astfel de răspunsuri, atribuite abuziv chinezilor, erau croite după modelul inept al declanșării Primului război mondial sub pretextul asasinării Arhiducelui Franz Ferdinand, la Sarajevo din 1914. Mulți au crezut în ele fără să observe că nu aduceau nici un fel de avantaj practic Chinei. Cum nici doborârea aeronavei nici invazia nu a avut loc, China este dată drept învinsă; și așa este, dar numai în imaginația noastră și în războiul spectacol în care SUA s-a specializat.

Dincolo de aceasta, asemenea periculoase jocuri cu focul ne atrag atenția asupra faptului că SUA, inventatoarea și campioana marketingului, nu mai oferă decât reclamă comercială de succes, în spatele căreia nu se mai găsesc produse geopolitice reale (cu excepția celor militare), pe când China își rezervă, pe termen lung, avantajele ofertei reale de asemenea produse, vânzătorul de splendide ambalaje goale neputând înșela la infinit pe toată lumea și încasa prețul unei mărfi pe care nu o are.

Autoreținerea Chinei în ceea ce privește reacția armată la provocarea dnei Pelosi, a salvat omenirea de la extinderea devastatoare în Pacific a actualului război din estul Europei și de la Marea Neagră.

Dincolo de bazele sale culturale, ea este motivată în concret (dacă operăm cu argumentele rațiunii practice) prin decalajul de putere militară încă existent între SUA și China, favorabil celei dintâi, prin lipsa tradițiilor militariste și expansioniste ale Chinei, prin dorința înțeleaptă a Chinei continentale de a realiza reunificarea cu Taiwanul, pentru a fi durabilă, pe cale pașnică și prin calculul pragmatic și responsabil potrivit căruia o confruntare militară deschisă între China și SUA provocată de un gest pur simbolic și, deci, fără nici o consecință practică, a unor politicieni americani, dezavuați chiar la ei acasă, nu ar fi adus Chinei nici un profit concret.

Oare ce doreau și ce așteptau cu adevărat nebunii care împingeau China la război și care, pentru că nu i-a ascultat și s-a limitat, în spiritul artelor marțiale orientale, la o coreografie militară fără contact direct (a se vedea exercițiile militare declanșate prompt care au închis, fără ca SUA să se opună, tranzitul în jurul și deasupra Taiwanului, sau au atins din greșeală – cam tot așa cum tot din greșeală NATO a bombardat ambasada Chinei la Belgrad, în 1999 – teritoriul japonez, fără a produce pagube umane și materiale), la reduceri pedagogice ale relațiilor economice chino-taiwaneze și la suspendarea cooperării politice chino-americane (în afara sancțiunilor pe cât de simbolice pe atât de umilitoare aplicate familiei Pelosi), o pedepsesc acum lipindu-i eticheta de învins fără drept de apel? Apocalipsa?!

Victoria de etapă a Chinei constă în aceea de a folosi vizita lui Nancy Pelosi ca un coagulant al mândriei și voinței naționale chineze, aducând susținerea populară pentru actuala conducere a statului (și în special a Președintelui Xi Jinping) la cotele cele mai înalte.

O Chină mai unită, mai sigură de sine și mai convinsă de superioritatea sa morală reprezintă o și mai mare amenințare la adresa veleităților unipolariste americane.

Înfrângerea strategică a SUA, provocată de vizita lui Nancy Pelosi, vizită pe care administrația americană nu a avut tăria de caracter să și-o asume, constă în aceea că descătușează politica de retaliere a Chinei (care va veni în timp și pe nevăzute, în special sub forma sancțiunilor economice și psihopolitice) și consolidează alianța chino-rusă (precum și opoziția BRICS), dar mai ales în dezvăluirea deficitului sistemic de discernământ geopolitic al SUA (scleroza discernământului geopolitic american), cu efectul de a falimenta credibilitatea puterii americane și a distruge coeziunea alianțelor conduse de America.

Cam asta a fost și este. Ce va fi, vom vedea. Ce știm de acum, este că secolul Asiei, respectiv mersul istoriei, nu poate fi oprit prin agresivitatea frivolă a unui imperiu muribund.

Oficiali de la Pentagon au încercat să ia legătura cu comandanții militari ai Chinei, însă aceștia nu au răspuns la telefon americanilor, au declarat trei surse pentru ziarul Politico

PS. Ministerul de Externe al Chinei a anunțat vineri, 5 august, câteva măsuri de răspuns la vizita președintei Camerei Reprezentanților a SUA în Taiwan:

anularea dialogului la nivelul comandanților militari China-SUA;

anularea dialogului sino-american de coordonare a politicii de apărare (DPCT);

anularea întâlnirilor sino-americane în baza Acordului de Consultare Navală (MMCA);

suspendarea cooperării între China și SUA pentru repatrierea imigranților ilegali;

suspendarea cooperării între cele două părți în probleme de asistență legală în chestiuni juridice;

suspendarea cooperării sino-americane împotriva criminalității transfrontaliere;

suspendarea cooperării sino-americane împotriva drogurilor;

suspendarea dialogului între China și SUA privind schimbările climatice.

articolul original.

O apariţie de excepţie: Enciclopedia juridică română (vol. II)

4 August 2022 at 12:40

Enciclopedia juridică română, lansată la finalul lunii iunie, la Clubul Băncii Naţionale a României, este o contribuţie românească la progresul gândirii juridice naţionale și universale.


În sfârșit, am participat la un eveniment rafinat intelectual și cu valoare știinţifică, fapt tot mai rar întâlnit în aceste zile de pandemie, război și crize de toate felurile.

Banca Naţională a României, în colaborare cu Editura Universul Juridic au găzduit prima dezbatere dintr-un șir iniţiat în cadrul Simpozionului Educaţie, Lege, Drept, Dreptate. Subiectul central a fost prezentarea Volumului II al Enciclopediei Juridice Române, tocmai ieșit de sub tipar.

Evenimentul a vizat punerea în lumină a capacităţii juriștilor români de ieri, de azi și de mâine, de a contribui la dezvoltarea unei viziuni coerente asupra dreptului, ca fundament al ordinii sociale. O viziune aptă nu doar a garanta guvernarea legii, democratic adoptate și orientată către respectarea drepturilor omului, în România, ci și a contribui la progresul gândirii juridice universale.

Schimbul de idei a fost deschis și consistent. S-ar putea spune, chiar surprinzător de onest, pentru vremurile noastre marcate de imperativul ipocratic al corectitudinii politice, și surprinzător de consistent pentru un timp al superficialităţii, formelor fără fond și al prostocraţiei. În acest sens, una dintre cele mai curajoase și pline de sens intervenţii a fost cea a judecătoarei Evelina Oprina, care a subliniat formele subtile prin care judecătorul român de astăzi este presat să își îndrepte mentalitatea și judecata în anumite direcţii.

Adrian Severin, „motorul științific al Enciclopediei Juridice Române”

Cuvântul de deschidere a fost rostit de Acad. Mugur Isărescu, Președintele Secţiei de Ştiinţe Economice, Juridice şi Sociologie a Academiei Române, Guvernatorul Băncii Naţionale a României, iar dezbaterea propriu-zisă a fost moderată de profesorul Adrian Severin, pe care Guvernatorul l-a numit „motorul știinţific al Enciclopediei Juridice Române”. De altfel, și ceilalţi vorbitori au subliniat că uriașul efort al elaborării acestei monumentale lucrări, făcut de toţi cei implicaţi, nu ar fi condus la apariţia Enciclopediei fără coordonarea, dedicaţia și competenţa știinţifică a profesorului Severin.

Așa cum stă scris în prefaţa volumului II, „lucrarea mărturisește faptul că dreptul nu trăiește în afara realităţii sociale și că nu există zonă a realităţii sociale aflată în afara ordinii de drept”. Pornind de la o atare constatare, realizarea EJR este rezultatul a trei ambiţii mărturisite: aceea de a reabilita știinţa dreptului și de a-i restabili întâietatea în raport cu legislaţia; aceea de a reface coerenţa dreptului, subminată de decenii, atât prin cercetarea paralelă a ramurilor sale, cât mai ales prin inventarea unor ramuri noi care s-au dezvoltat fără a mai ţine seama de principii știinţifice și fără a se corela una cu alta; aceea de a uniformiza limbajul juridic pe deasupra numeroaselor sinonimii, omonimii și antonimii, care, multiplicate în timp și neconștientizate, fac comunicarea între specialiști foarte dificilă, dacă nu chiar imposibilă.

Aceasta a presupus obiectivarea gândirii juridice și racordarea ei la alte știinţe care cercetează domeniile de reglementat prin lege; în special știinţele economice, sociologia, psihologia etc. De asemenea, a făcut ca tentaţiilor normativiste (dreptul redus la suma normelor juridice) actuale să li se răspundă prin elaborarea unor teorii generale de ramură, toate subsumate teoriei generale a dreptului.

Am discutat îndelung cu coordonatorul Adrian Severin despre efortul special depus pentru a crea un limbaj juridic unitar pe deasupra frontierelor dintre prea multele și prea ușor înmulţitele ramuri de drept, dar mai ales pentru asimilarea în cultura juridică românească a instituţiilor și conceptelor juridice aparţinând unor familii și sisteme de drept străine, adesea pripit sau inutil preluate în legislaţia și doctrina autohtone.  

Judecătoarea Gabriela Baltag, av. Gheorghe Buta Foto Universul juridic

O enciclopedie nu poate prezenta toate tezele concurente și toate teoriile diferitelor școli de gândire juridică, ea fiind, în ultimă instanţă, o lucrare de sinteză. Cu toate acestea, în cazul de faţă, este remarcabil efortul ca lucrarea să nu se plaseze în afara principalelor dezbateri de idei sau să lase fără răspuns marile controverse care frământă în prezent doctrina și jurisprudenţa.

Contributorii au prezentat clar și argumentat, precum și, foarte important, depolitizat, poziţia în favoarea unei anumite soluţii, până la epuizarea analizei subiectului abordat.

EJR se conturează a fi un instrument de utilitate practică imediată pus la dispoziţia constructorilor statului de drept și a tuturor practicienilor chemaţi să realizeze silogismele juridice de maniera cea mai adecvată posibil.

Avocat dr. Florentin Ţuca, Managing partner la firma Ţuca, Zbârcea și Asociaţii

Am toate motivele să cred că multe dintre aberaţiile juridice care plutesc prin sălile instanţelor noastre judecătorești și împrejurul lor vor suferi un șoc atunci când vor fi confruntate cu rigoarea știinţifică și curajul intelectual ale acestei lucrări fără precedent în spaţiul juridic românesc.


Pentru atingerea ambiţioaselor obiective menţionate a fost nevoie de mobilizarea unor specialiști de înaltă calificare (până acum au fost mai mult de o sută de contributori, organizaţi pe colective de profil cu un coordonator propriu, la care se adaugă coordonatorii generali, consultanţii și secretariatul tehnic).

Judecătoarea Evelina Oprina, coordonator al unui capitol Foto Universul juridic

În elaborarea lucrării au fost implicate cadre didactice, cercetători și practicieni din mai multe centre universitare ale ţării (București, Iași, Cluj-Napoca, Sibiu, Timișoara, Craiova, Constanţa, Târgoviște etc.), specialiști în știinţe juridice, economice, informatică, istorie, logică, filosofie, politologie.

În anul 2018 a fost lansat primul volum al EJR (literele A, B, C), iar volumele doi (literele D, E) și trei (literele F, G, H, I, Î) au ieșit de sub tipar în prima parte a anului 2022, cu toate fiind editate în cooperare de Editura Academiei și Editura Universul juridic. Se estimează că definiţiile incluse în aceste volume acoperă mai bine de jumătate din întreaga materie; ceea ce face ca întreaga lucrare să fie cuprinsă într-un total de șase sau șapte volume.

Până în prezent, numărul total de termeni și expresii definite este de peste zece mii, acoperind un număr total de aproximativ 2.500 de pagini, cu aproape un milion de cuvinte. Volumele sunt prefaţate prin ample studii elaborate de coordonatorii acestora și includ numeroase ilustraţii fotografice.

Ţinând seama de importanţa știinţifică a lucrării, precum și de semnificaţia sa naţională marcată de obiectivele sale, de multidisciplinaritatea sa și de reprezentativitatea autorilor (EJR este o lucrare colectivă cu caracter coerent și nu o simplă colecţie de texte aparţinând unor diferiţi autori), Academia Română și, în mod special, Secţia de Știinţe Economice, Juridice și Sociologie a acesteia, a calificat Enciclopedia Juridică Română ca operă știinţifică de importanţă naţională, acordându-i recunoașterea și sprijinul cuvenit unor asemenea proiecte.

După cum se știe, doar insuccesul este orfan. Succesul are, în schimb, mulţi părinţi. Până acum, deși pericolul ratării l-a pândit de multe ori, aproape miraculos, proiectul Enciclopediei Juridice Române a ajuns cu succes până la volumul trei și litera „î” inclusiv. Sper ca piaza bună să îl vegheze și mai departe, deși mă amuză discuţiile din culise, specifice românilor, potrivit cărora unii, care se cred părinţii EJR, dar care nu prea știu cum a crescut aceasta și își imaginează că totul este simplu, vizează locul de coordonator principal al următoarelor volume. Puţină smerenie n-ar strica! Cum altfel ne-am înălţa? Dar, vorba poetului, dacă sunt mai buni decât predecesorii, va fi „mai bine ţării și lor cu-atât mai bine”.   

articolul original.

Analiza vizitei lui Viktor Orban în România, făcută de Adrian Severin la BZI LIVE. Cum trebuie privit discursul premierului Ungariei – VIDEO

27 July 2022 at 14:32

Adrian Severin, fostul ministru al MAE, a discutat astăzi, 27 iulie 2022, în Studioul BZI LIVE despre vizita lui Vikor Orban, premierul Ungariei, în România. Fostul europarlamentar susține că discursul maghiarului nu trebuie privit într-o manieră greșită deoarece oficialul și-a exprimat părerea argumentat.

„De principiu eu cred că noi că români trebuie să privim cu calm evenimentul pentru că nu mai este ca o noutate. Întâlnirile au tot fost ale liderilor maghiari în România. Din câte ştiu eu nimeni nu a interzis participarea românilor la aceste evenimente. Unii le declară anti-românești, dar ele până la urmă sunt evenimente care se desfăşoară pe teritoriul UE. Viktor Orban a venit în România, nu în calitate de prim-ministru, ci în calitate de cetăţean european. Toţi cetăţenii statelor membre ale UE sunt cetăţeni europeni, beneficiază de liberă circulaţie şi de dreptul la libertatea de exprimare. Pot spune oriunde, orice doresc. Neputând ignora că este premierul Ungariei era normal că liderii de rang echivalent să onoreze vizita în calitatea lor de gazde. La Tuşnad sunt liderii români, nu din Ungaria. Trebuiau să meargă acolo şi să salute prezența, să participe la dezbateri şi dacă ceva li se părea că trebuie nuanţat, să o facă. Actele de iritare nu sunt bune la absolut nimic. Mergând pe fondul discursului pe care l-a ţinut, sunt câteva lucruri de spus. Discursul are mai multe părţi în care trebuie făcute distincţii. Poziţia lui Orban exprimată în calitate de lider cu privire la războiul din Ucraina a dat un mesaj impecabil, el corespunde cu punctul meu de vedere. El a făcut un calcul extrem de lucid în calitate de membru al unui stat care este membru NATO şi UE. Eu am îngrijorări faţă de situaţiile în care organizaţiile din care fac parte iau decizii greşite”, a transmis Adrian Severin, fostul ministru de Externe al României.

Ce spune Adrian Severin despre discursul lui Viktor Orban, premierul Ungariei

Adrian Severin a comentat vizita lui Viktor Orban, premierul Ungariei, în România la Tușnad. Oficialul maghiar a adus în discuție războiul din Ucraina și soluțiile prin care acesta s-ar opri.

„Eu nu vreau ca ţara mea să ia decizii greşite pentru că ele duc la costuri care se contabilizează în nivelul de viaţă al cetăţenilor mei. Eu nu vreau ca românii mei să trăiască prost. A fi partenerul SUA nu înseamnă că SUA ia numai decizii bune şi trebuie să ne punem la remorcă lor când ne duce într-o direcţie greşită. Orban spunea că noi am pornit de la presupunerea că dacă vom înarma Ucraina, ucrainenii vor face praf armata rusă. Nu au făcut-o. După am pornit că dacă vom impune sancţiuni Rusiei, ea va claca. Fals. Deja economiile noastre gâfâie şi ruşii nu o duc rău. Orban spune că s-a mizat pe faptul că Rusia va rămâne singură şi nimeni nu se va asocia cu ea, dar e un alt calcul de acasă greşit. Rusia este susţinută de India, China, Brazilia, Iran, Pakistan. După criteriile SUA nu sunt democraţii. Nu contează criteriile, e limpede că avem de-a face cu situaţii diferite şi trebuie să trăim în această situaţie. În consecinţă, cei care nu ne plac ajung să fie mai mulţi şi mai puternici decât cei care nu ne plac. Ruşii sunt susţinuţi de ţări importante care împreună vor aduna o putere mai mare decât a noastră.

Am mizat pe faptul că toată lumea va fi alături de noi, dar nu e adevărat. Cazul Ungariei este un bun exemplu. Nu toată UE e pe aceeaşi linie de gândire. Mulţi nu împărtăşesc politica războinică în ceea ce priveşte războiul din Ucraina. După am mizat că puterea nucleară a SUA şi a altor aliaţi, Marea Britanie sau Franţa, vor descuraja Rusia de a apela la armamentul nuclear. Rusia nu a apelat, dar nu e deloc intimidată şi este gata să se înfrunte şi într-un război nuclear. Presupunerile noastre au fost greşit. Orban a făcut acest bilanţ şi spune că unde mergem în continuare? Nu ne este de ajuns, nu am învăţat? Spune că sunt necesare negocierile pentru a ajunge la o pace rezonabilă. Nu este nimic rău ce-a zis, dar propaganda nu este mulţumită. Suntem oameni liberi şi putem să ne exprimăm liber. Ideea că a fost un mesaj anti-NATO de pe teritoriul României nu este aşa”, a mai spus fostul europarlamentar.

Adrian Severin: „Discursul lui Orban nu a fost rasist”

Fostul europarlamentar a menționat Viktor Orban a criticat Uniunea Europeană pe bună dreptate, pentru că sunt adevărate probleme în interiorul UE și în ceea ce privește deciziile luate la nivelul conducerii. Mai mult decât atât, în opinia sa, Adrian Severin nu consideră că Viktor Orban a avut un discurs rasist deoarece nu a vorbit despre etnie, ci despre emigranți.

„O a doua parte a discursului priveşte critica generală în care UE funcţionează. Nu este un discurs anti-european. Toţi ştim că UE e în criză şi funcţionează prost, criză de creştere economică, de credibilitate. Tot mai puţini cetăţeni cred în UE pentru că este într-o criză de identitate. Aceasta potenţială putere globală, UE, care s-a impus ca fiind o putere soft, nemilitară, îşi propune să vândă arme pentru a alimenta un război care are deja caracteristici de război mondial şi abandonează proiectul său pentru a se comporta ca un susţinător că NATO. Avem de-a face cu o criză de identitate. Care este limita de extindere a UE? Poate Ucraina să intre acum în UE? Care este identitatea geo-strategică. Sunt o mulţime de întrebări. Este o criză de conducere, democratică în UE. Toate criticile sunt valabile. Nu înseamnă că eu personal aş fi de acord cu soluţiile propuse de Orban. Nu cred că trebuie să se renunţe la Parlamentul European. Mă tem că o anume transformare a UE dintr-o entitate confederativă într-una guvernamentală nu va duce la o creştere a eficienţei în luarea deciziilor, ci va lăsa un câmp mai mare de afirmare puterilor mai mari din UE. O reformă a UE este necesară şi critică UE nu înseamnă anti-europenism. Omul şi-a spus punctul de vedere, dar tema aleasă este corectă.

S-a găsit pata în soare legată de aşa zisul discurs rasist al lui Orban. Trebuie să facem o diferenţă. Pe de o parte Orban a introdus problema azilului şi emigraţiei. UE nu are o politică clară în acest sens, ştim că emigraţia economică, politică a devenit arma demografică de distrugere în masă. Economia europeană în criză de creştere nu poate fluxul milioanelor de emigranţi. Avem o problemă. Trebuie să fim miloşi şi să ajutăm, dar întrebarea este până unde putem suporta când noi nu reuşim să răspundem nevoilor cetăţenilor noştri. Soluţia nu este să închidem porţile în fața emigranţilor, dar în momentul de faţă UE nu poate găsi o soluţie care să ne aducă pe toţi împreună. Înţelepciunea politicii implică acţiunea la sursă. Să închidem războaiele care gonesc oamenii de acasă, ei trebuie să rămână acolo. Către noi să vină creierele educate fără a le răpi din ţările lor unde au fost prelucrate iniţial. Se duce la dezechilibre, iar mizeria pe care o trăiesc cetăţenii ţărilor sărace trebuie abordată. Trebuie tras un semnal alarmă. Soluţia nu este să deschidem porţile largi către o emigraţie pentru că reprezintă o armă de distrugere”, a mai transmis Adrian Severin.

„Unii idioți utili au ajuns să protesteze”

În continuarea dialogului său, Adrian Severin a discutat despre faptul că Viktor Orban a semnalat problemele actuale ale omenirii. De asemenea, fostul ministru al MAE a menționat că discursul premierului Ungariei nu trebuie să ne intereseze atât de mult, cât ar trebui să ne concentrăm pe traiul românilor.

„Demografia este mama istoriei, a fost cea decisivă în formarea statului naţional român. Dacă pe teritoriul Transilvaniei nu ar fi fost români, nu am fi putut cere unirea. Aici avem acest argument demografic. Trebuie să găsim o politică care să facă creşterea demografică în echilibru. Hai să-i ajutăm pe cei care au o rată de creştere demografică, dar nu să vină în ţările noastre. Orban a fost puţin neglijent în ceea ce priveşte formularea, dar ce a spus este clar. El nu s-a referit la probleme rasiale în sensul nazist, nu a privit rasa ca o realitate biologică care distinge persoanele. Rasismul a rezultat din aceea că a divizat comunitate umană în subgrupe biologic diferite. Cu totul altceva este când privind problema cultural şi civilizațional. Orban şi liderii maghiari au ţinut întotdeauna la identitatea culturală. Întregul discurs este unul defensiv pentru identitatea culturală. El spune că trebuie păstrată identitatea culturală şi să nu fie distrusă. Era vorba despre diferenţele civilizaționale. Tot ce creăm ca români sunt valori universale, dar modul în care le creăm este unul specific. Ce s-a observat este că civilizaţiile alimentate de rădăcini culturale diferite ajung în contact şi ele nu-şi găsesc rapid posibilităţi de armonizare, la linia de contact se crează crimă, corupţie, trafic. Ele apar spontan. Viktor Orban spune că avem civilizaţii diferite, dar pe care nu este bine să le amestecăm pentru că se vor crea fenomene negative. E de discutat, dar nu este o problemă care să ţină de nazism. Nu este vorba de purificare etnică, culturală, ci de apărarea identităţii culturale. Unii idioţi utili au ajuns să protesteze şi în acelaşi timp sunt mulţi care ştiu ce fac şi au profitat de anumite inexactităţi de limbaj pentru a da discursului lui Orban un caracter ca fiind nazist. Nu avem de ce protesta împotriva acestui discurs, dar putem discuta dacă soluţiile lui Orban pentru a evita efectele negative ale ciocnirii civilizaţiilor sunt cele mai potrivite. Problemele pe care le semnalează sunt corecte”, a precizat pentru BZI LIVE Adrian Severin.

„Orban este premierul naţiunii civice maghiare, iar aceasta îi are integraţi şi pe românii din Ungaria care sunt cetăţeni maghiari. El doreşte ca să dea dimensiune politică naţiunii maghiare. Datorită fiecărui premier este să asigure securitate, bunăstare, perspective cetăţenilor maghiari indiferent de etnia lor. Soluţiile nu reprezintă o ameninţare pentru noi. Problema noastră este cum guvernăm bine România. Dacă cineva ne pune în pericol integritatea României nu este discursul lui Orban, ci proastă guvernare de la Bucureşti. Dacă noi vrem să nu existe niciun pericol trebuie să le oferim tuturor cetăţenilor români o viaţă bună. Îngrijorarea mea nu este discursurile altora, pe mine mă deranjează mai mult aşa zisul autonomism al românilor ardeleni. Cel mai bun mesaj este o farfurie plină şi un pat moale. Trebuie să trăiască bine toată lumea. Nu văd de ce ar trebui să accepte un trai prost ca un guvern conduce rău. Viitorul tuturor trebuie să fie bun, iar pentru asta trebuie să fie responsabil guvernul de la Bucureşti, nu de la Budapesta. Discursul lui Orban este exploatat de cei care vor să justifice războiul din Ucraina şi de cei care vor să dea vina pe Orban că bagă râca între noi şi cetăţenii români maghiari”, a conchis invitatul.

articolul original.

Fostul europarlamentar Adrian Severin, despre propunerea liderilor europeni vizavi de raţionalizarea energiei: „Trebuie să învăţăm să spunem NU” – VIDEO

27 July 2022 at 13:58

Adrian Severin, fostul ministru al MAE şi europarlamentar, a transmis astăzi, 27 iulie 2022, în Studioul BZI LIVE că în momentul de faţă România trebuie să fie solidară doar atunci când este un atac teorist sau calamitate naturală într-un stat, nu când se poartă un război pentru a se restabili hegemonia în lume.

Oficialul susţine cu vehemenţă că nu scrie nicăieri că trebuie să reducem energia ca NATO să poarte un război cu Rusia pe teritoriul Ucrainei. De asemenea, în cazul în care România nu va învăţa să spună NU, va plăti oalele sparte.

„Acum se încearcă ieşirea din încurcătură, nu prin recunoaşterea greşelilor şi negocieri, ci prin punerea poverii pe umerii celor care nu au nicio vină. Războiul nu a izbucnit din cauza noastră. Războiul trebuia evitat. Ei bine, planul şi cei care l-au susţinut au fost daţi deoparte şi au spus că din Ucraina să fie făcut un bastion care să fie gata în orice moment să asigure preodominanța noastră în raport cu Rusia. Dacă ne place asta, acestea sunt rezultatele. Este regretabil că Rusia a purces la rezolvarea problemelor prin război. Dar vinovaţii nu ne interesează. Cei care vor să împartă lumea în buni şi răi, ei nu mai gândesc. Noi trebuie să trăim cu ruşii. Am ajuns la acest război ca urmare a politicii noastre”, a spus Adrian Severin, în Studioul BZI LIVE.

Ce spune Adrian Severin despre raţionalizarea energiei în România

Adrian Severin susţine că soarta românilor trebuie să fie principalul interes al guvernanţilor. Având în vedere că războiul din Ucraina nu este cauzat de România, nu trebuie să decidă pentru noi Ursula von der Leyen, şefa Comisiei Europene, sau Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO.

„Acum, am fost împinşi într-un război care nu este al nostru, se doreşte să împărţim cheltuielile războiului. Ce este al nostru punem în comun, ce-i al lor rămâne numai al lor. Ni se cere să ne implicăm tot mai mult în acest război conform strategiilor gândite, dar nimeni nu spune că România merită să devină membru cu drepturi egale în UE. România ar trebui primită în spaţiul Shenghen, ar trebui ridicate vizitele pentru a călători în SUA. Acestea sunt lucruri simple, dar arătau un minim de respect pentru noi. Nimeni nu se interesează cât din gazul românesc care s-ar putea exploata în Marea Neagră va rămâne în România. Totuşi, ceva se poate face pentru a uşura soarta românilor. Ei dau şi altora, dar ei acasă ar trebui să trăiască mai bine. Îi interesează cât se ia României, nu cât rămâne ei. Nu acesta este spiritul tratatelor UE, nu asta este UE în care am vrut să intrăm. Derapajul UE este unul de dată recentă şi trebuie să ne opunem. Alminteri, vom dispărea”, a mai spus Adrian Severin.

Mai mult decât atât, Adrian Severin recomandă guvernanţilor să pună piciorul în prag şi să spună cuvântul ”NU” pentru a nu plăti noi ceea ce au comis alţii.

„Eu nu vreau să ieşim din UE, dar spun că dacă nu vom reuşi să o punem pe șine pe UE, atunci soluţia va fi reorganizarea în afara ei. Trebuie găsit un grup care împărtăşeşte grijile noastre. Secretarul general al NATO dă lecţii UE. El nu spune ce înseamnă să învingă ruşii sau noi. Cheltuielile vor fi măsurate. El cere bani pentru a înarmarea ucrainenilor pentru a lupta pentru noi. E moral lucrul ăsta să-i trimiţi pe ucraineni la moarte că SUA au o problemă cu Rusia? Românii trebuie să suporte pentru asta o viaţă mai proastă? Solidaritate nu se poate numi. Trebuie să punem piciorul în prag şi să spunem NU. Din păcate, preşedintele CE ne spune să tăiem consumul gazului cu 15 la sută. Nu ea trebuie să ne dea ordine şi să decidă la noi în ţară. Parlamentul este deasupra Guvernului, nu Ciucă decide. El a zis că România se va alinia, dar pe pielea cui? Este rău, celelalte ţări ne marchează că spargem frontul. Vom plăti cu vârf şi îndesat, poporul va plăti”, a conchis fostul ministru al MAE.

articolul original.

Ce spune Adrian Severin, fostul ministru de Externe, despre un eventual atac al Iranului la adresa Israelului: „Nu cred că la acest moment este posibil” – VIDEO

27 July 2022 at 13:28

Astăzi, 27 iulie 2022, în Studioul BZI LIVE a fost programată o nouă ediţie interesantă pentru toţi românii de pretutindeni. Fostul europarlamentar Adrian Severin a discutat despre eventualitatea unui atac al Iranului la adresa Israelului.

„Comparaţia nu este un argument, ci toate au limitele lor. Eu mă gândesc că atâtea țări arabe au spus că Israelul trebuie ras de pe faţa pământului. Mişcarea din Palestina a spus acelaşi lucru. În esenţă, politica este arta posibilului. Orice este posibil. Oruientul Mijloc ne demonstrează că este loc pentru orice posiblitate. Acum se produce o apropiere între Iran şi Arabia Saudită. Raportul de forţe se va schimba. Arabia Saudită se apropie de Israel, Egiptul nu mai zic. Arabii zic că e mai profitabil să se înţeleagă cu Israelul decât să se războiască”, a transmis Adrian Severin, în exclusivitate pentru BZI LIVE.

Adrian Severin, despre un atac al Iranului la adresa Israelului

Fostul ministru de Externe al României a precizat că în momentul de faţă, în opinia lui, nu este posibil un atac nuclear al Iranului la adresa Israelului. De asemenea, oficialul afirmă că totul face parte doar dintr-un joc retoric.

„Ce vedem sunt schimbări politice reale, ce lasă în urmă o inerţie retorică. Eu cred că această referire la arma nucleară din partea Iranului reprezintă un joc retoric pe frontul psiho-politicii. Iranul nu se gândeşte serios să intre un război nuclear, pentru că Israel nu ar fi singurul. Adversarii vor fi mulţi. Această referire cred că ține mult de războiul mediatic. Israelul nu poate conta pe această interpretare, ci ar putea să joace această ameninţare pentru a-şi consolida securitatea în regiune. Nu ne confruntăm cu un pericol real, ci preocupările pe care SUA le au în alte zone ale lumii, Marea Neagră şi Europa de Est, Pacific, oceanul Indian, se amplifică după înregistrările eşuate., arată că Orientului Mijloc are o perioadă de libertate de mişcare şi cred că retorică se menţine. Există serioase oportunităţi pentru înţelegeri între Israel şi cele mai importante state din regiune, astfel încât să ajungem la o ordine regională dătătoare de optimism. Nu văd cum s-ar putea ajunge la un război nuclear declanşat de Iran”, a mai spus fostul ministru de Externe al României.

De asemenea, Adrian Severin a afirmat că Israelul nu va fi aruncat în mare pentru că nu mai există interesul atât de mare să fie distrus.

„Iranul simte că americanii nu mai pot pune presiune asupra lui şi ridică tonul. Vine cu sugestii belicoase pentru ca să obţină un tratat mai bun în chestiunea nucleară şi ridicarea sancţiunilor. Interesul Iranului de a intra în această combinaţie va permite Rusiei şi Turciei să exercite o influenţă asupra vulturilor războiului din Iran. Lucrurile sunt mult mai nuanţate. Iranul nu este aşa de supărat pe ce se întâmplă în China, deşi ne-am fi aşteptat să fie nervos. Lucrurile se văd altfel în depărtare, decât în apropiere. Pot spune că o anumită reducere de presiune va fi o oportunitate să se ajungă la raporturi rezonabile şi pozitive. Israelul spune că se va opune, dar ne vom menţine la nivelul retoricii. Oricum trebuie să ne temem de puterea cuvântului. Suntem totuşi sub o ameninţare. Nu va arunca Israelul în mare, pentru că este un factor de stabilitate. Nu mai există interesul ca Israelul să fie distrus. Vom vedea ce se va întâmpla. Israelul va apela mai puţin la sprijinul SUA. America va acorda mai puţin sprijin Israelului. El va gândi cu capul lui şi va lua măsuri profitabile”, a mai spus Adrian Severin, la BZI LIVE.

articolul original.

Adrian Severin, în Studioul BZI LIVE, despre Uniunea Europeană: „Din păcate avem cei mai slabi lideri la nivel european şi riscăm foarte mult în viitor” – VIDEO

14 July 2022 at 14:55

Fostul ministru al Afacerilor Externe a discutat joi, 14 iulie 2022, în Studioul BZI LIVE despre Uniunea Europeană. Adrian Severin a menționat faptul că UE are doar lideri slabi în funcții puternice.

De asemenea, fostul parlamentar a precizat de ce nu-l critică pe președintele Rusiei, Vladimir Putin.

„Eu nu-l critic pe Putin pentru că nu este membru UE, membru NATO, şi nu avem o relaţie specială cu Rusia. De ce să strig eu la gard? Mă întorc în curtea mea să văd ce e acolo. Când vom rezolva problemele noastre vom putea dialoga cu ceilalţi”, a transmis Adrian Severin, în exclusivitate pentru BZI LIVE.

Ce părere are Adrian Severin despre liderii europeni

Fostul parlamentar a discutat astăzi în Platoul BZI LIVE despre ce opinie și-a format despre liderii europeni. Adrian Severin continuă să creadă că mai multe state au dorit ca UE să fie slabă pentru a o controla.

„Unii nu voiau ca UE să fie puternică și astfel au pus la putere persoane slabe. Pe o funcţie tare au pus o persoană slabă. Este una din strategii, nu din mândrie, ci din instinct hegemonic pentru că ei vor să controleze. Noi suntem membri cu drepturi depline, chiar dacă aud că acum urmează că în Spaţiul Schengen să intre Croaţia, în timp ce România va rămâne în continuare în afară. Motivele nu ţin de noi, ci de interese economice ale partenerilor occidentali, ei vor să ia un profit de pe urmă drepturilor României. Premierul Olandei spune că este un procent mare de corupţie în România, când el este în scandalul corupţiei. Mecanismul de verificare şi coordonare a influenţat această decizie de intrare în Schengen. Noi avem probleme cu corupţia şi aplicarea legii, dar nu avem probleme mai mari decât au ceilalţi. Atunci hai să ne rezolvăm împreună, rămânând în raporturi simetrice, nu pe verticală”, a menționat Adrian Severin, în Studioul BZI LIVE.

În final, Adrian Severin a transmis un mesaj și le-a recomandat românilor să se exprime mai mult pentru că „voința poporului contează”.

„Poporul contează, în pofida a ceea ce se crede. Pentru rezolvarea multor probleme, romanii trebuie să se exprime, iar asta nu se întâmplă. Contează voinţa popoarelor. Foarte mulţi oameni politici încearcă să ocolească un răspuns pozitiv, dar nu pot ignora această dorinţă. Al doilea lucru important este că România are influenţă şi o poate impune. Dacă poporul ar fi fost mai implicit, preţul ar fi fost mai mic. Dacă romanii ar fi împins oamenii politici, totul ar fi fost altfel”, a conchis fostul parlamentar.

articolul original.

Fostul parlamentar Adrian Severin, despre situația actuală la nivel mondial: „SUA vor să îngenuncheze Europa” – VIDEO EXCLUSIV BZI LIVE

14 July 2022 at 14:37

Adrian Severin a discutat astăzi, 14 aprilie 2022, în cadrul unei emisiuni BZI LIVE despre situația actuală de la nivel mondial. Fostul ministru al MAE a transmis că Statele Unite ale Americii se ocupă în prezent de interesele lor. De asemenea, având în vedere că Europa are doar lideri slabi, acesta este momentul oportun în care SUA vor să o îngenuncheze.

„SUA încearcă în acest moment, şi le înţeleg dorinţa, să se ocupe de interesele lor, şi nu de ale noastre. În relaţiile internaţionale contează interesele şi puterea, singurele elemente care ne ghidează. Nu există dragoste, prietenie, caritate, acte gratuite”, a transmis fostul ministru de Externe, în exclusivitate în Studioul BZI LIVE.

Adrian Severin susține că SUA vor să îngenuncheze Europa

Aflat în Studioul BZI LIVE, fostul parlamentar Adrian Severin a spus un adevăr pe care nu multă lume are curajul să-l zică, acela că SUA vor să distrugă Europa. Având în vedere faptul că liderii europeni sunt extrem de slabi, SUA profită și negociază în aceste momente noua ordine mondială. Important de precizat este faptul că războiul actual nu se poartă între Rusia și Ucraina, ci între SUA și China.

Fostul ministru al MAE este de părere că este absolut necesar un plan B pentru a nu lăsa statele să plătească acest preț imens.

„SUA au avut un mare coşmar şi îl numesc reeditarea pactului Ribbentrop-Molotov. Nemţii au jucat întotdeauna cartea şi au jucat la două capete. Europenii se sperie de orice înţelegere ruso-americană. Acum există această temere americană care este dusă la un nivel superior, nefiind vorba doar de înţelegerea germană-europeană. În acest moment, SUA duc un război cu Rusia, UE şi China. Aşa se explică cumva faptul că politicile americane sunt în situaţia de a pune UE pe butuci. Deocamdată, liderii europeni sunt slabi. Din păcate, o democraţie bolnavă nu a mai scos lideri importanţi. Un bun preşedinte american ajunge să înţeleagă de ce este nevoie de o Europă puternică abia la sfârşitul celui de-al doilea mandat. Acum, momentul de a slăbi Europa este benefic pentru ceilalţi că are lideri slabi. Acum dacă se împinge UE în război cu Rusia, UE se va sufoca. Politica războinică a făcut să împingă Rusia spre China, iar dintr-o dată dezechilibrează raporturile şi este foarte rău. Liderii ruşi aveau în minte o coaliţie a emisferei nordice care să poată echilibra puterea care se cumulează în Asia şi America de Sud pentru a negocia o nouă ordine mondială. Din păcate, nu se întâmplă şi trebuie să fim îngrijoraţi. Aceste pierderi în primul rând le suferă Europa și face ca popoarele europene să se revolte. Dar acestea ar fi dus la schimbarea Guvernului, dar nu se întâmplă pentru că nu există formula de înlocuire şi nu avem revolte puternice. Ce vedem acum este prăbuşirea Europei. Vom vedea dacă va fi un plan B, dar deocamdată nu se conturează nimic. Lucrurile sunt extrem de grave, iar România nu-şi poate permite să urmeze curentul principal. Ea trebuie să determine canalizarea energiilor acelor alianţe din care face parte pentru ca să nu ne ducem cu toţii în prăpastie”, a transmis Adrian Severin, fost ministru MAE, în Studioul BZI LIVE.

Mai mult decât atât, fostul social-democrat a precizat că România trebuie să lucreze la sincronizarea intereselor UE și NATO și mai ales la interesele sale.

„Acest război este doar o mică parte a problemei globale. Cei doi principali actori în această confruntare sunt SUA şi China. Nu este un război între Rusia şi Ucraina. Dacă înţelegem lucrul ăsta, înţelegem mai bine ce avem de făcut. Suntem membrii UE şi NATO şi România trebuie să lucreze pentru sincronizarea intereselor UE şi NATO, neexistând convergență. Nu avem de gând să părăsim nici NATO şi nici UE. Dacă nu le putem trăda, trebuie să le trezim. Amândouă dorm şi trăiesc într-un vis frumos paralel cu realitatea. Ele nu decid în funcţie de ce văd. Dolarul se retrage ca monedă de rezervă din economia mondială. America slăbeşte şi noi nu vrem asta pentru că suntem aliaţii ei. De asemenea, euro slăbeşte în raport cu dolarul”, a conchis cunoscutul fost ministru.

articolul original.

Decizia CCR le aduce la zeci de foști parlamentari dreptul la pensia specială! Tăriceanu, Blaga, Prigoană, Sârbu, printre ‘câștigători’

6 July 2022 at 06:45

Curtea Constituțională le-a dat câștigat de cauză la peste 60 de parlamentari care au dat în judecată secretariatele generale ale Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru a-şi recupera pensiile speciale. Printre ‘câștigători’ se află Călin Popescu Tăriceanu, Nicolae Văcăroiu, Silviu Prigoană sau Irina Loghin, scrie

Procesul s-a „plimbat” pe la mai multe instanţe, iar în final magistraţii de la Tribunalul Bucureşti au fost nevoiţi să dea câştig de cauză reclamanţilor, după ce Curtea Constituţională a stabilit, pe 5 mai, că legea de abrogare a pensiilor parlamentarilor este neconstituţională.

Efectele hotărârii CCR se aplică de la data de 10 iunie, când a fost publicată motivarea în Monitorul Oficial.

„Admite cererea în parte. Obligă pârâţii Secretariatul General al Camerei Deputaţilor şi Secretariatul General al Senatului să repună pe reclamanţi, raportat la calitatea fiecăruia de deputat/ senator, în plată cu indemnizaţia pentru limita de vârstă, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006, şi pârâţii Parlamentul României – Camera Deputaţilor şi Parlamentul României – Senatul să plătească reclamanţilor, raportat la calitatea fiecăruia de deputat/ senator, această indemnizaţie, începând cu data de 10.06.2022. Respinge în rest cererea ca neîntemeiată. Cu apel în 30 zile de la comunicare”, se arată în decizia tribunalului, luată săptămâna trecută.

Printre cei care au câştigat în instanţă recuperarea pensiilor speciale se află:

* Călin Popescu-Tăriceanu (cinci mandate de deputat şi două de senator, fost premier şi preşedinte al Senatului, lider al PNL şi ALDE) – conform ultimei declaraţii de avere, din 2021, deţine cinci apartamente şi o casă de vacanţă, două terenuri, cinci maşini şi o motocicletă, acţiuni la mai multe firme, bijuterii şi ceasuri de 60.000 de euro, dar şi peste 300.000 euro în conturi;

* Silviu Prigoană (deputat din partea PDL în legislatura 2008 – 2012) – a făcut avere cu afaceri din salubritate, prin firma Rosal Group, şi a fondat mai multe posturi de televiziune. În declaraţia de avere depusă în 2008, pe vremea când era parlamentar, Prigoană menţiona 11 terenuri în Bucureşti, Poiana Braşov, Cernica, Mogoşoaia sau Braşov, 7 case, 3 apartamente (între care unul în oraşul american Chicago – evaluat la 850.000 de dolari) şi o casă de vacanţă la Bran, bunuri de valoare (timbre, ceasuri, tablouri) de peste 400.000 de euro, acţiuni şi împrumuturi la zeci de firme, dar şi credite şi ipoteci;

* Dan Radu Ruşanu – fost deputat şi senator din partea PNL, fost preşedinte al Autorităţii de Supraveghere Financiară. În prezent, este membru în Consiliul de Administraţie al BNR. În declaraţia de avere din 2020, Ruşanu menţiona că familia sa deţine şase terenuri, printre care 3,8 hectare teren agricol la Rucăr (Argeş), 83 hectare teren agricol şi 146 hectare pădure la Fundata (Braşov), un hectar teren intravilan la Voluntari sau 0,6 hectare teren la Dâmbovicioara (Argeş). La capitolul venituri, el a trecut 53.000 lei indemnizaţia anuală de la BNR şi 8.800 lei de la o firmă, 93.000 lei din vânzarea unui teren, dar şi o pensie de 175.000 lei.

Tot pe lista foştilor parlamentari cu pensii speciale câştigate în instanţă se află oameni care au deţinut funcţii importante în statul român sau în partidele din care au făcut parte: Octav Cozmâncă (trei mandate de senator, fost ministru al Administraţiei şi secretar al PDSR pe vremea lui Ion Iliescu), Nicolae Văcăroiu (fost premier şi preşedinte al Curţii de Conturi), Adrian Severin (fost ministru de Externe, cinci mandate de deputat, fost europarlamentar, are o condamnare definitivă de 4 ani închisoare pentru corupţie), Norica Nicolai (fost europarlamentar), Dan Mircea Popescu (un mandat de deputat şi patru de senator PSD, fost ministru al Muncii), Irina Loghin (deputat şi senator între 2000 şi 2008 din partea PRM), Mădălin Voicu, Victor Boştinaru, Corneliu Ciontu, Radu F. Alexandru, Mihai Mălaimare, Şerban Mihăilescu, Tudor Mohora, Ristea Priboi, transmite AGERPRES

articolul original.

Adrian Severin, în Platoul BZI LIVE: „Războiul la care am ajuns acum, eu l-am anticipat încă din anii 2013-2014” – VIDEO EXCLUSIV

22 June 2022 at 14:26

Adrian Severin, fost ministru al MAE, a discutat miercuri, 22 iunie 2022,  la BZI LIVE despre faptul că el a anticipat războiul din Ucraina încă din anii 2013-2014.

„Ceea ce vedem acum cu ochiul liber şi nu se vedea acum ceva timp este o altă fază în procesul de schimbare a ordinii mondiale. Trebuie să punem totul într-un context mai larg şi să înţelegem că avem de-a face cu un moment de inflexiune a istoriei. Schimbările au fost acompaniate de turbulenţe, crize, războaie. Marea putere care a dominat ordinea ce se stinge nu doreşte să părăsească rapid scena, dimpotrivă încearcă să îşi menţină capacitatea de a controla procesele universului. Evident, nu se poate întâmpla. Dacă puterile dominante, în primul rând SUA, ar realiza mersul istoric, şi-ar da seama că ar trebui să se alăture pentru a veni o nouă ordine mondială, lucrurile ar fi mai bune pentru toată lumea. Lucrurile nu se întâmplă aşa, totul se petrece prin oameni şi ei au ambiţii”, a transmis Adrian Severin.

Adrian Severin a anticipat războiul din Ucraina cu aproximativ un deceniu

Fostul europarlamentar a menţionat faptul că în urmă cu doar câteva zile a găsit două scrisori care erau destinate unor înalţi oficiali ai Comisiei Europene. În acestea se menţionau anumite informaţii despre un viitor război între Rusia şi Ucraina, dar şi o serie de propuneri prin care se putea evita această operaţiune militară.

„Zilele trecute, am dat de două scrisori pe care le-am trimis unor membri importanți ai Comisiei Europene. Acestea erau trimise în 2013-2014, înainte de a fi Summit-ul şi în care spuneam că este necesar să se realizeze un acord de asociere cu Ucraina, altfel vor fi tulburări, iar sistemul politic al ţării se va prăbuşi şi astfel creând probleme la frontiera noastră. În realitate, cea care s-a opus apropierii Ucrainei de UE a fost UE şi nu conducerea ucraineană care se spunea că este pro-rusă. Nu s-a întâmplat ce trebuia şi acordul nu a fost semnat. Lovitura de stat a fost rezultatul unei orientări maximaliste a SUA care nu au vrut să ajungă la un compromis care să aducă un guvern pro-ucrainean. Dar nici UE nu a dorit acest lucru. Din momentul acela lucruri s-au petrecut exact cum ştim acum. În timp, s-a ajuns ca Ucraina să devină cu sprijinul NATO un avanpost în coasta Rusiei. A doua scrisoare este din lună martie 2014, atunci spuneam că trebuie să recunoaştem adevărul, este un război între un Occident şi Rusia. Ucraina este locul în care războiul se desfăşoară. Dacă nu vom recunoaşte că toate părţile au dreptatea lor, atunci lucrurile nu vor merge cum trebuie”, a mai precizat în exclusivitate pentru BZI LIVE Adrian Severin.

De asemenea, fostul ministru de Externe a menţionat că este primordial să recunoaştem că fiecare parte are dreptatea ei.

„Noi trebuie să vedem care sunt consecinţele geo-strategice pentru toţi care sunt în zonă. Trebuie să recunoaştem că Rusia are dreptatea ei că a primit în anii 1990 angajamentul de a nu extinde NATO până la frontierele sale, dar a fost încălcat. România a fost bucuroasă de acest lucru. Rusia are dreptul să fie indispusă. Dar trebuie să găsim nişte soluţii negociate pentru a nu fi consecinţe grave. Asta spuneam în 2014. Propuneam o serie de lucruri pentru a se ajunge la o înţelegere care să evite transformarea războiului rece sau hibrid. În caz contrar vom ajunge acolo unde vedem că s-a ajuns astăzi. Nu s-au luat măsurile şi astăzi suntem aici. Războiul care se desfăşoară în Ucraina este un război între Rusia şi cu SUA (prin aliaţii săi). Printre aliaţi sunt state semnificative, puteri emergente: China, India, Iran, Turcia. Lumea se împarte în tabere mari. Soluţia unică este a negocierilor. Care nu ţin doar de alocarea unor teritorii ale Ucrainei, ci ţin de un întreg ansamblu de reguli, instituţii care să refacă echilibrele de putere. Când puterile sunt echilibrate între ele, atunci putem spera ca pacea este asigurată. Aceasta este concepţia şi lui Henry Kissinger. Acesta vede lumea în ansamblu, un globalist înţelept şi realist. Am constatat că părerile noastre au coincis întotdeauna”, a conchis Adrian Severin, la BZI LIVE.

articolul original.

Cine este interesat ca războiul dintre Ucraina şi Rusia să continue. Adrian Severin a discutat la BZI LIVE – VIDEO EXCLUSIV

22 June 2022 at 13:47

Într-o ediţie dialog de colecţie, Adrian Severin a făcut declaraţii importante în Studioul BZI LIVE astăzi, 22 iunie 2022. Fostul europarlamentar a menţionat care sunt statele care doresc continuarea războiului dintre Ucraina şi Rusia.

„Avem trei ţări care îşi doresc războiul, din motive diferite. Vor un război care nu-l pot pierde chiar dacă probabil experţii lor îşi spun că nici nu-l pot câştiga. Dar e suficient să nu-l piardă. Dacă războiul durează mult şi el se desfăşoară la distanţă de frontierele lor este cu atât de mai bine. Cele trei sunt Anglia, Polonia şi SUA”, a transmis Adrian Severin, la BZI LIVE.

Adrian Severin, despre cele trei ţări care doresc continuarea războiului dintre Ucraina şi Rusia

Fostul ministru de Externe al României a menţionat că prima ţară care doreşte continuarea operaţiunii militare în Ucraina este Marea Britanie. UK re în vedere să profite de această criză pentru că prin aceasta se va face coeziunea internă a Regatului Unit.

„Marea Britanie este prima. Londra are politica iresponsabilă a lui Boris Johnson care s-a bazat pe dezinformare. Ca urmare a politicilor sale şi-a adus țara în pragul destrămării. Consecinţele Brexit-ului includ trasarea unei frontiere prin interioriul spaţiului UK astfel încât să lase Irlanda de Nord cu un picior în UE. Aceştia nu sprijină Guvernul, ci susţin ca Irlanda trebuie să fie nominală în Marea Britanie, dar să rămână în afară din perspectiva a câteva puncte de vedere. Dacă ar mai avea loc un referendum acum, Scoţia s-ar desprinde de Marea Britanie. Boris Johnson are nevoie de un război în afară teritoriului țării sale ca să se uite războiul din interiorul UK.

De asemenea, Johnson îşi dă seama că războiul nu se poate câştiga, dar crede că prin el se va face coeziunea internă a Regatului Unit. Crede că Rusia va fi epuizată după acest război, iar el va putea să solicite un premiu şi să se întoarcă acasă ca un învingător. Boris Johnson se agită şi încearcă să provoace un război în care să-i împingă pe americani”, a transmis Adrian Severin, fost europarlamentar.

De asemenea, un alt stat care nu doreşte încheierea acestui război este Polonia. Aceasta ar avea în vedere controlarea unor teritorii pe care le-a pierdut.

„Polonia are alte obiective. Ea are nevoie să intre în coaliţie cu alţii, într-o confruntare majoră cu Rusia atât pentru a-şi regla nişte conturi mai vechi, dar şi pentru a-şi afirma rolul de lider regional maxim şi de actor de prim rang în spaţiul european. În acelaşi timp, Polonia are nişte ambiţii istorice. Ea a fost unită cu Lituania şi în acea perioadă a ocupat Ucraina. De asemenea, la sfârşitul războiului mondial a pierdut nişte teritorii din Est. Polonia a primit teritoriile germane, dar nu a uitat de vechile teritorii. În măsura în care un război serios, lung va duce la punerea pe butuci a Ucrainei şi se va termina cu un partaj, nu este exclus ca Polonia să-şi ia dreptul de a controla teritorii din vecinătatea sa, care altă dată i-au aparţinut. Ucraina a fost un stat construit pe baza unui proiect politic şi nu are trasate graniţele pe baza unui acord internaţional”, a mai spus fostul ministru al MAE.

Nu în ultimul rând, Statele Unite ale Americii vor ca războiul din Ucraina să nu înceteze. Acest lucru este datorat de faptul că SUA doresc să îşi reconfirme rolul de unic lider mondial.

„SUA au nevoie de un război prin care să-şi reafirme rolul de unic lider mondial, mai ales în zona Euro-Atlantică şi să-şi aducă în reascultare vechii aliaţi care au ambiţii şi proiecte privind ieşirea de sub tutela americană. Deşi nu se vede, există resentimente în Germania faţă de SUA. Italia şi ea este o ţară înfrântă de americani. Nu este entuziasmată să continue să rămână sub control american. Nu mai vorbim de Franţa, unde sunt resentimente mari după ce a fost umilită de americani. Vedem de ce liderii din Franța-Germania-Italia s-au dus cu un alt mesaj la Kiev. Ţările înţeleg bine că Rusia este o mare putere, nu va putea fi descompusă. De aceea trebuie trăit cu această ţară. Fiecare din ele înţeleg că dacă vor să aibă relevanţă în Europa este nevoie de sprijinul Rusiei. În partea cealaltă se oferă tutela americană. Ca să existe un echilibru e nevoie ca Rusia să nu fie scoasă din joc. Nu sunt simpatii, ci calcule strategice, reci”, a precizat Adrian Severin, în exclusivitate în Platoul BZI LIVE.

articolul original.
  • There are no more articles