ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Before yesterdayUltimele Stiri

Aselsan AESA

30 November 2022 at 04:00

Radarul SABR (AN/APG-83) care va echipa aparatele F 16 grecesti

Stransi cu usa intre embargoul asupra livrarilor de materiale sensibile de catre restul membrilor NATO si grecii care se tot inarmeaza, turcii incearca apa cu degetul si isi lanseaza propriul radar AESA dezvoltat de Aselsan.

Daca le iese, ar fi o mare victorie tehnologica pentru Ankara, cu atat mai mult cu cat noul radar activ este destinat flotei turcesti de F 16, noii drone Akinci si viitorului avion de generatie a cincea turcesc – programul Turkish Fighter Experimental (TF-X).

Pe 10 noiembrie, AESA  Aselsan a fost prezentat publicului. “It is a radar project equivalent to the most advanced radars in the world at the moment,” a declarat Ismail Demir.

In presa turca s-a speculat ca primul radar AESA pentru F 16 ar putea fi livrat fortelor aeriene turce pana la sfarsitul acestui an, dar nu exista nicio declaratie oficiala in acest sens.

Necazurile turcilor au legatura cu Grecia, vechea lor rivala, tara care in ultimii ani a investit masiv in modernizarea fortelor sale aeriene, iar grecii chiar au ce sa arate turcilor pe deasupra Marii Egee si nu numai. 83 de F 16 aflate in plin proces de modernizare la standardul Block “V” Viper, dotate cu radar AN/APG-83, achizitia in regim de urgenta a 24 de aparate Rafale, dotate cu radare AESA RBE2.

La nivel de forte navale, Grecia nu poate tine pasul cu turcii dar cel mai probabil ca nici n-au nevoie, multitudinea de insule ofera suficiente baze aeriene, astfel incat interesul Atenei este sa detina superioritatea aeriana, impotriva careia flota turca – fara protectia proprilor avioane de lupta – nu are ce face.

Americanii sunt un alt factor important in zona prin eliminarea Turciei din programul F 35A (Ankara avea de gand sa cumpere 100 de aparate) dar si prin refuzul Washingtonului in a vinde Turciei avioane F 16 Block 70 sau de a permite modernizarea pe model grecesc.

Acum nu stim cat de “project equivalent to the most advanced radars in the world at the moment” este de facto radarul dezvoltat local de turci. Foarte greu de crezut ca ar fi la nivel mondial atat timp cat Coreea de Sud a avut nevoie de sprijinul masiv al israelienilor in dezvoltarea propriului radar AESA iar rusii inca n-au reusit mare lucru cu radarul lor dedicat Suhoi Su-57.

Deocamdata industria de aparare turca face eforturi considerabile pentru dezvoltarea de produse sofisticate dar mari realizari inca nu sunt si ar fi de mirare ca primul radar AESA sa fie la nivelul declaratiilor oficialilor turci. Cel mai probabil ca nu va fi si grecii vor detine in continuare suprematia tehnologica in spatiul aerian disputat cu turcii.

De bagat la cap, din punctul de vedere al radarului de bord, si pentru fortele noastre aeriene cu atat mai mult cu cat noi am avea ceva solutii…

GeorgeGMT

articolul original.

K9 Thunder cel mai iubit dintre obuziere

24 November 2022 at 04:00

Acest obuzier auto-propulsat este de cativa ani “vedeta” artileriei grele la nivel mondial. Toata lumea il doreste, comenzile curg fara intrerupere si recordul absolut vine din Polonia care va cumpara un total de 672 de obuziere (212 cumparate din Korea si 460 asamblate in Polonia).

Iar lucrurile merg in continuare foarte bine, Finlanda a anuntat ca va mai achizitiona inca 38 de bucati K 9, dupa ce a cumparat deja alte 48 de unitati in 2017 (si inca zece in 2021), totalul urmand sa ajunga la 96 de obuziere K9 Thunder in Tara celor 1000 de lacuri.

Norvegia pe de alta parte isi suplimenteaza si ea comanda de obuziere coreene, cu inca patru unitati, ajungand la un total mai modest decat finlandezii, de doar 28 de unitati.

Ceea ce este surprinzator este pretul nu foarte mare pe care l-au platit pentru primele 48 de K9 Thunder finlandezii – 146 milioane de euro, iar pentru cele 38 noi comandate – 134 milioane de euro, aproximativ 3,5 milioane de euro per bucata.

Acum stai si te gandesti ce solutie magica au gasit coreenii de reusesc sa vanda K9 Thunder cu sutele de bucati (1700 vandute deja) si primesc comenzi in continuare?! Ce stie sa faca acest K 9 Thunder fata de PzH 2000 german,  CAESARul francez, Archerul suedez?! Nobody knows

Cert este ca un astfel de succes este cu totul remarcabil cu atat mai mult cu cat vorbim despre o tara asiatica, ne-membra NATO si chiar as fi curios cum reusesc coreenii sa le ia fata tarilor cu o mult mai mare experienta in acest domeniu?

Pusi in fata acestui imens succes comercial, coreenii se misca rapid si au anuntat deja planurile pentru dezvoltarea unor variante ale K9 Thunder cu raza mai lunga. Defense Development Agency va investi 38 de milioane de dolari, pana in august 2027. Doua sunt tintele acestui program de dezvoltare: pe de o parte cresterea razei spre 80-100km (K9A3), a doua, cresterea automatizarii sistemului pana la atingerea performantei ca un obuzier K9 sa fie operat de la distanta, fara echipaj la bord.

In acest moment se afla in productie varianta K9A1, dar odata cu K9A2 raza va creste la 70km folosind proiectile-racheta.

K9A1 beneficiaza de sistem pentru auto-pozitionare bazat atat pe INS cat si pe GPS, sistem APU, periscop pentru sofer FLIR si FCS imbunatatit. Intersant de aflat ca teava rezista in prezent la 1000 de lovituri, dar in viitor (K9A2) va ajunge la 1500/lovituri. Iar daca ne aducem aminte de cadenta cu care ucrainenii foloseau PzH 2000, 100 de lovituri pe zi, sau chiar mai mult, si presupunand ca PzHul este cam tot pe acolo, ajungem sa intelegem mai bine ce inseamna un conflict de mare intensitate. In zece zile trebuie schimbata teava si daca continui la fel, trei tevi/luna…

Exista de asemenea planuri pentru dotarea vehiculului cu o turela complet automata, crescand cadenta la 9 proiectile pe minut (trei lovituri in primele 8 secunde) – MRSI (Multiple Rounds Simultaneous Impact). In prezent, K9 Thunder are un echipaj format din cinci membri (doi incarcatori, comandantul, ochitorul si conductorul).

Dar K9, in varianta fara echipaj, cu raza de 80-100 km, va fi gata de lupta abia in 2040, dar chiar si asa, coreenii sunt pusi pe cresterea eficientei obuzierului, mai ales ca au coada la poarta fabricii, lucru destul de neobisnuit.

GeorgeGMT

articolul original.

10 noiembrie – Ziua Artileriei și 179 de ani de la înfiinţarea Artileriei Române La mulți ani tuturor artileriștilor!

10 November 2022 at 11:37

La 10 noiembrie 1843, prin Porunca Domnească nr.198 s-a legiferat înfiinţarea primei baterii de artilerie a Ţării Româneşti.

Apropo…

Întrevederea ministrului apărării naționale cu delegaţia Parlamentului şi a Administraţiei programului de Achiziţii pentru Apărare din Republica Coreea

Ministrul apărării naţionale, Angel Tîlvăr, a primit miercuri, 9 noiembrie, la sediul Ministerului Apărării Naţionale, delegaţia Parlamentului şi a Administraţiei programului de Achiziţii pentru Apărare (DAPA) din Republica Coreea, condusă de Lee Hun-Seung, membru al Adunării Naționale și președinte al Comisiei Naționale de Apărare.

Principalele subiecte de pe agenda discuțiilor au inclus stadiul dezvoltării relațiilor de cooperare militară între România și Republica Coreea, în contextul semnării unei noi Scrisori de Intenție, document prin care au fost stabilite reperele încheierii unui Acord cadru de cooperare.

„Parteneriatul Strategic dintre cele două state oferă fundația pentru construirea unei cooperări puternice pe toate domeniile. Suntem optimiști referitor la potențialul pe care îl oferă recenta semnare a Scrisorii de Intenție în scopul consolidării cooperării bilaterale, document care confirmă angajamentul reciproc în vederea încheierii unui acord de cooperare în domeniul apărării. Încheierea acestui acord va permite identificarea domeniilor de interes comun și, ulterior, dezvoltarea relațiilor militare bilaterale pe aceste coordonate”, a afirmat ministrul Tîlvăr.

De asemenea, cei doi înalți oficiali au analizat situația de securitate internațională și perspectivele consolidării cooperării în cadrul Alianței Nord-Atlantice, din perspectiva statutului Republicii Coreea de partener global, cât și în cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU).

Totodată, ministrul român al apărării și-a exprimat convingerea că viitoarele proiecte de cooperare vor avea o valoare adăugată pentru ambele state şi vor contribui la amplificarea relaţiei bilaterale, invitând companiile sud-coreene să investească în industria de apărare din România.

Nu în ultimul rând, a fost abordat sprijinul umanitar acordat Ucrainei, fiind exprimată susținerea pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a statului partener.

MApN – Biroul presă

articolul original.

„Magia Coreeana” din nou: 288 lansatoare K239 Chunmu (Chunmoo) pentru Polonia!

5 November 2022 at 00:40

Pe 4 noiembrie, la Varșovia, a fost încheiat un contract executiv legat de contractul-cadru semnat pe 19 octombrie pentru furnizarea sistemului de artilerie de rachete K239 Chunmu (Chunmoo) către Forțele Armate poloneze.
https://portalmilitarny.pl/wiadomosci/wieloprowadnicowe-wyrzutnie-k239-chunmu-chunmoo-dla-polski/

„A fost încheiat un acord executiv cu o valoare netă de 3,55 miliarde USD între Agenția de Armament care reprezintă Trezoreria Statului și entitatea sud-coreeană Hanwha Aerospace. Acesta prevede livrarea a 288 lansatoare de rachete K239 Chunmoo. Include, de asemenea, un pachet logistic și de formare și garantează suportul tehnic al producătorului în Polonia. Pachetul de instruire prevede pregătirea personalului tehnic atât în ​​Coreea, cât și în Polonia. Pachetul logistic include, printre altele echipamente de diagnosticare si stoc de piese de schimb. Muniția comandată include câteva mii de rachete de precizie Chunmoo 239 mm Missile cu o rază de acțiune de 80 km și o rachetă cu rază lungă de acțiune cu o rază de acțiune de 290 km.

Termenele de livrare prevăzute în contractul executiv au fost repartizate pe anii 2023-2027. Lansatoarele vor fi integrate cu vehiculele poloneze Jelcz P882 cu o cabină blindată, sisteme de comunicații și sistemul polonez de management al luptei integrat TOPAZ. Armata poloneză va primi primele 18 lansatoare K239 cu muniție în 2023. Livrarea va permite primei escadrile K239 să atingă pregătirea de bază pentru luptă până la sfârșitul anului 2023.

Acordul încheiat prevede o gamă largă de transfer de tehnologie și stabilirea potențialului industrial pe teritoriul Republicii Polone. Acordul-cadru prevede livrarea unui număr total de 288 de lansatoare K239, ceea ce este suficient pentru a echipa 16 divizioane de artilerie de rachete cu aceste sisteme…”

Sistemele poloneze K239 - atât lansatoare, cât și vehicule de transport și încărcare - vor fi amplasate pe camioanele Polish Jelcz P882 într-un șasiu 8 × 8

Sistemele poloneze K239 – atât lansatoare, cât și vehicule de transport și încărcare – vor fi amplasate pe camioanele Polish Jelcz P882 într-un șasiu 8 × 8

Sistemul de artilerie cu rachete K239 Chunmu

Sistemul de rachete K239 este format din lansatorul K239L (Launcher) și vehiculul de transport și încărcare K239T (Transporter). Fiecare lansator are propriul său sistem individual de control al focului, iar bateria/batalionul-divizionul coreean K239 include și vehicule de comandă pe șenile K227A1 cu un sistem de comandă de clasă C4I denumit BTCS (Battalion Tactical Command System).

Lansatorul K239L și vehiculul K239T sunt montate pe același camion KM1500 într-un șasiu 8 × 8. În modulul lansator sunt încărcate două containere de rachete, numărând, în funcție de tipul de efector, de la una la 20 de rachete (fiecare container poate fi încărcat cu un pachet de alte rachete). Vehiculul de transport și încărcare transportă patru astfel de pachete. Sistemul de încărcare a rachetelor în pachete este același ca și în sistemele americane MLRS și HIMARS – după ce K239T livrează pachetele cu rachete, echipajul lansator folosește un cadru special ejectat din container pentru a-l ridica de la sol și introduce în lansator.

Sistemul K239 trage în prezent următoarele tipuri de rachete de fabricație coreeană:

  1. Calibru K33 neghidat 131 mm cu o rază de acțiune de 36 km, focos puternic exploziv – două pachete de 20 de rachete pe lansator;
  2. Rachete ghidate K56 de 239 mm cu o rază de acțiune de aproximativ 80 km (oficial 70 km), focos penetrant (unitar), termobaric sau cluster – două pachete de șase rachete pe lansator (echivalentul funcțional al rachetelor americane M30 / M31 GMLRS) – două pachete din fiecare șase rachete;
  3. Ghidat KTSSM (rachetă tactică coreeană suprafață-suprafață) calibrul 600 mm, datele de rază de acțiune diferă adesea, există informații despre intervalul de 120-290 km – două pachete de o rachetă pe lansator (echivalentul funcțional al rachetelor americane M57 ATACMS ).
Lansatorul de sistem de artilerie de rachete K239 al forțelor armate sud-coreene.

Potrivit Hanwha Defense K239, în viitorul apropiat, K239 va fi echipat cu o nouă rachetă Chunmoo-II (Chunmu-II) de 400 mm, mai ușoară decât KTSSM, dar cu o rază similară și capacități de focos de penetrare, lansatorul va fi capabil pentru a încărca două pachete de două rachete.

Lansatoarele K239 Chunmu (Chunmoo) sunt grupate în batalioane de artilerie de rachete cu trei baterii cu 18 lansatoare K239L și 9 vehicule K239T, astfel încât bateria are 6 lansatoare și 3 vehicule de transport și încărcare. În Forțele Armate ale Coreei, batalioanele sunt repartizate pe brigăzile militare generale.

Sistemele K239 comandate de Ministerul Apărării Naționale – atât lansatoare, cât și vehicule de transport și încărcare – vor fi amplasate pe camioanele poloneze Jelcz P882 într-un șasiu 8 × 8. Important este că vor fi echipate cu dispozitive poloneze ale sistemului de comandă și control Topaz. Alături de lansatoare, au fost comandate câteva mii de cartușe de muniție, inclusiv rachete de 239 mm și 600 mm.

În etapa a doua și ulterioară a implementării proiectului, este planificată comandarea unui lot de vehicule de comandă pentru subunitățile de artilerie de rachete, vehicule de suport tehnic și vehicule de evacuare tehnică de la companiile poloneze. Industria poloneză de apărare urmează să obțină, de asemenea, competențe din partea coreeană care să permită întreținerea, modernizarea și producerea ambelor tipuri de rachete în țară.

____________________
articolul original.

Procedura de atribuire a contractului pentru achiziția a 32 avioane F-16 din Norvegia a fost finalizată

4 November 2022 at 13:26

f16 norvegiene pentru romania

Vineri, 4 noiembrie, la sediul Romtehnica, a fost semnat contractul de achiziție de către Ministerul Apărării Naționale din România a 32 de avioane F-16 de la Guvernul Regatului Norvegiei.

Ministerul Apărării Naționale a obținut, în decembrie 2021, aprobarea Parlamentului României pentru inițierea procedurilor de achiziție și derulării acestora conform prevederilor Legii nr. 214 din 2022.

Instituția militară a convenit cu reprezentanții norvegieni contractul de achiziție a 32 de avioane F-16 în configurația M6.5.2, motoare de rezervă și suport logistic. Valoarea contractului semnat astăzi cu Guvernul Regatului Norvegiei este de 388 milioane euro și se va derula pe o perioadă de trei ani, primele aeronave urmând să fie livrate spre sfârșitul anului 2023.

Contractul se derulează cu sprijinul Guvernului Statelor Unite ale Americii, în acest sens, Guvernul României a transmis scrisoarea de tip „Letter of request” adresată Guvernului SUA pentru care se anticipează primirea unui răspuns până la sfârșitul anului.

Avioanele vor fi livrate României în stare operațională, cu o resursă disponibilă care va permite operarea acestora de către Forțele Aeriene Române pentru o perioadă de minim 10 ani, respectiv pe durata perioadei de tranziție la avioanele de generația a V-a.

Achiziția celor 32 de avioane de la Guvernul Regatului Norvegiei reprezintă, în fapt, un transfer de capabilitate între două state membre ale NATO, pentru creșterea capacității de apărarea a României și asigurarea contribuției naționale la apărarea colectivă în cadrul Alianței Nord-Atlantice.

x x x

În prezent, Forțele Aeriene Române au în dotare 17 aeronave F-16 în configurație M5.2R, care vor fi modernizate la configurația M6.6, achiziționate în baza prevederilor Concepţiei de realizare graduală a capabilităţii de apărare aeriană în cadrul programului „Avion multirol al Forţelor Aeriene”.

Misiunile specifice Serviciului de Luptă Permanent – Poliție Aeriană (SLP-PA) sunt executate cu aeronave F-16 și MiG-21 LanceR, însă folosirea acestora din urmă este o soluţie pe termen scurt (un an).

Scoaterea graduală din serviciu a avioanelor MiG-21 LanceR şi necesitatea executării în regim permanent a Serviciului de Luptă – Poliţie Aeriană cu avioane F-16, coroborate cu evoluția mediului de securitate regional, au determinat nevoia identificării unei soluţii care să permită apărarea spațiului aerian al României cu avioane F-16 și executarea SLP-PA cu avioane F-16, conform angajamentelor asumate față de NATO.

MApN – Biroul presă

articolul original.

Buletin naval. Viitoarea Type 32 a Royal Navy

27 October 2022 at 03:00
By: Nicolae

În „National Shipbuilding Strategy – A refreshed strategy for a globally successful, innovative and sustainable shipbuilding enterprise” (rom. „Strategia națională de construcții navale”) publicată în martie 2022 de autoritățile guvernamentale britanice apar câteva referiri directe la programul fregatelor Type 32.

Astfel, rolul fregatelor de clasă Type 32 este acela de a contribui și de a extinde prezența Royal Navy pe mările și oceanele lumii, prin asta înțelegându-se că acest tip de nave va fi dislocat permanent sau pe perioade îndelungate (așa cum este prezența Royal Navy în zona Golfului Persic sau cele două OPV-uri din zona Pacificului) în zone aflate la mare distanță de apele proprii.

Mai departe, o dată cu programul fregatelor de clasă Type 32, Ministerul Apărării britanic și industria britanică constructoare de nave intenționează să experimenteze noi modalități de colaborare, scopul fiind, cel puțin în opinia mea, ca statul britanic să contribuie la dezvoltarea industriei locale de profil. Astfel, asigurând continuitatea proiectelor, industria locală de profil va avea în permanență de lucru ceea ce o va ajuta să-și formeze și să-și mențină o forță de muncă înalt calificată.

Tot de aici aflăm că Royal Navy va evolua de la o forță navală centrată în jurul platformelor – navele în sine, către una centrată în jurul sistemelor (asta poate să însemne multe… În teorie sună frumos dar practica ne omoară). Prin urmare, programul Type 32 va produce o primă generație de nave de luptă care se va concentra pe utilizarea și operarea vehiculelor autonome fără echipaj (fie ele submarine, de suprafață sau aeriene), pe modularitatea sistemelor și posibilitatea de a înlocui cu ușurință un sistem cu alt sistem (Littoral Combat Ship, sună cunoscut?) crescând flexibilitatea și adaptabilitatea platformei la mai multe tipuri de misiuni. Urmează bla-bla-ul obișnuit cu inteligența artificială (încă departe) și cu machine learning, pardon my french (oricum, mai aproape de realitate) cu țelul de a elimina omul din lanțul decizional.

Vis-a-vis de cele de mai sus, deschid o scurtă paranteză. În acest moment, aeronavele înarmate fără pilot – unmmaned combat aerial vehicle (UCAV), chiar dacă au un nivel ridicat de autonomie, când vine vorba de utilizarea armamentului din dotare, sunt utilizate păstrând omul în lanțul decizional. Dincolo de disputele morale – robotul care are dreptul de a ucide oameni, avem și o serie de probleme practice legate de posibilitatea funcționării necorespunzătoare a unor senzori sau de interpretarea eronată a intelighenției artificiale a unor informații furnizate de senzori de natură a da naștere unor erori tragice. 

Formularea în engleză pare totuși să trimită mai degrabă la o amplă automatizare, de natură a micșora cât mai mult numărul de oameni necesar exploatării unei nave:

This bold and iterative approach will develop learning and artificial intelligence tools and enable human-out-of-the-loop autonomy for a force multiplying effect. This should also assist in reducing both the crew size and the cost of future Royal Navy platforms whilst maintaining effectiveness and the battle-winning edge against adversaries. The Royal Navy has set the ambitious target that reducing crewing levels and pursuing opportunities for autonomous systems within appropriate safeguards will be a starting principle for all new platforms designed after 2030 to accelerate and demonstrate trust in emerging machine development of crewless and autonomous systems.

Una peste alta, aș spune că într-o primă fază se urmărește automatizarea sistemelor pentru a putea reduce numărul membrilor echipajului, un țel de urmărit având în vedere dificultățile curente în a completa echipajele navelor (un distrugător Type 45 a stat câțiva ani pe bară tocmai din lipsă de echipaj). De asemenea, în numele ecologiei (bullshit, efectele urmărite sunt silențiozitate, rază de acțiune sporită, bilanț energetic crescut și ușor de distribuit între diferiți consumatori de la bord), britanicii vor căuta să dezvolte noi modele hidrodinamice, noi sisteme de propulsie și noi sisteme de gestionare a inventarului energetic de la bordul navei.

Dar să abordăm platforma propusă de BAE Systems cu ocazia Euronaval 2022. Până la „sisteme” ne mănâncă platformele… Estetic vorbind, nava arată foarte bine, cel puțin în opinia mea. În partea prova, în fața comenzii se regăsește un spațiu amplu în care au fost amplasate 24 de tuburi pentru sistemul antiaerian cu rază scurtă și foarte scurtă Sea Ceptor dar și un sistem de lansare vertical MK-41 VLS cu 8 tuburi. Nava are două catarge iar radarul principal este unul cu antene fixe, distribuite pe cele două catarge pentru creșterea redundanței. Am mai văzut și două turele cu tunuri de 40mm, câte unul în fiecare bord.

„Nebunia” începe după castelul comenzii unde avem ample spații pentru bărci, ambarcațiuni autonome sau radio-comandate, containere standard de 20 de picioare, hangar pentru un elicopter Merlin și unul pentru aeronave fără pilot dar și o cală multimisiune enormă aflată sub helipadul capabil să susțină operațiuni de zbor cu un elicopter greu Chinook. Dar să lăsăm imaginile să vorbească:

programul fregatei type 32 programul fregatei type 32 programul fregatei type 32 programul fregatei type 32

Iată cum își laudă BAE Systems „puiul”, în engleză:

The Adaptable Strike Frigate is a multi-mission warship optimized for littoral strike and lethality. Efficiently delivered by an adaptable, system of systems capability underpinned by credible modularity and through integration and exploitation of uncrewed assets.

Adaptable Strike Frigate: A system of systems vision: Embracing adaptability whilst credibly delivering the complex self-defence capability required in the Maritime environment, BAE Systems has worked with industrial colleagues to develop the Adaptable Strike Frigate design concept to promote the technologies of future warships.

Mission Systems: Optimized for lethality and adaptable mission system requirements, Adaptable Strike Frigate has been designed around a system of systems vision to deliver effect enabled by autonomous systems. Able to operate diverse Uncrewed Surface and Subsurface Vehicles whilst managing the complex aviation requirements of uncrewed aviation systems in conjunction with crewed airframes.

Digital Backbone: Cloud based Mission Systems will be at the heart of future warfare to deliver machine speed warfare at the speed of relevance. Adaptable Strike Frigate has been designed to integrate to the combat cloud underpinned by the management of data from ship sensors and weapons, augmented by disaggregated information sources from uncrewed, autonomous systems.

Modularity: With modularity at its core, BAE Systems has worked with specialist equipment handlers that optimize movement of containerized capabilities in the challenging Maritime domain to design a flexible deck space that can accommodate over 20+ TEUs.

Green Propulsion: Incorporating an innovative propulsion design to allow high maneuverability with sprint capability, Adaptable Strike Frigate’s marine engineering systems have been configured to allow for modular system adaptations whilst being aligned to NetZero targets.

Adaptable Strike Frigate: embracing technology to deliver future naval capability at the speed of relevance.

Trecând puțin prin „pliantul” celor de la BAE, mi-au atras atenția câteva lucruri:

  • Sistemul de conducere a luptei va clasifica, disemina și integra informațiile venite din multiple surse. Probabil că va arăta din ce în ce mai mult a puntea de comandă a Enterprise (aia din Star Trek). Va trebui de asemenea să permită integrarea și operarea tuturor sistemelor containerizate care vor fi la un moment dat conectate la navă. Totodată, sistemul de conducere va trebui să permită operarea concomitentă a numeroase vehicule fără echipaj cu roluri diferite: vânătoare de mine, patrulare, cercetare sau luptă antisubmarin deși navele nu vor fi echipate cu sonare performante. Elicopterul ambarcat – Merlin – este însă foarte capabil în acest domeniu. Oricum ar fi, sistemele de comunicații vor fi de top. Pentru partea de cloud s-ar părea că cei de la BAE lucrează deja cu Microsoft.
  • Modularitatea. Singurii care au reușit până acum să operaționalizeze un sistem modular funcțional sunt danezii cu al lor Stanflex. Americanii au feștelit-o, programul Littoral Combat Ship. Totuși nu pot să nu remarc similaritatea celor două concepte: Littoral Combat Ship și Adaptable Strike Frigate. Nava britanică va fi însă mai mare, aproximativ 6000 tone deplasament.
  • Propulsia verde. Am vorbit puțin mai sus despre beneficiile unei propulsii integrate electrice (IEP). Ansamblul propulsiei este și el interesant: avem 3 elice, una clasică, cu arbore port-elice și două pod-uri rotative. În general, navele de luptă nu au fost dotate cu pod-uri pentru că sunt îngrijorări în ceea ce privește rezistența lor la șocuri, fiabilitatea lor fiind deja demonstrată.

Mai multe informații și poze detaliate găsiți și în articolul publicat recent pe Navy Lookout.

Nu pot să nu remarc curajul britanicilor de a experimenta și de a încerca să intuiască care este nava potrivită pentru conflictul de mâine. Rămâne de văzut dacă programul va fi un succes mai ales în condițiile în care britanicii încearcă să-și resusciteze industria constructoare de nave. Ce știm deja e că fregatele Type 32 vor fi disponibile și la export.

articolul original.

“Magia Coreeana”

26 October 2022 at 03:00

tehnologie militara sud coreana

Magie adevarata, nu din aceea “vanduta” la colt de strada de diferite cetatene, cu fuste lungi si colorate, de o anumita etnie originara din Asia.

Si cand spunem magie apai stati sa vedeti.

In urma cu aproximativ doua luni Polonia si Coreea (evident ca cea de sud) au semnat un mega-contract care vizeaza tancuri, obuziere, avioane etc si, sa vedeti comedie, pe 19 octombrie, sud-coreenii au anuntat ca primele 24 de obuziere autopropulsate K-9PL Thunder sunt gata de livrare catre Varsovia.

Ba ca lucrurile sa fie si mai magice, la momentul anuntului toate cele 24 de obuziere, impreuna cu vehiculele de reaprovizionare – K-10, au defilat prin fata unei asistente ramase probabil mute de o foarte placuta uimire.

Pai daca nici asa nu-i magie, 24 de obuziere plus vehiculele de reaprovizonare in doua luni apai nu stiu ce ar mai putea fi!

Si nici macar nu este singura “lucratura” magica a coreenilor, la capitolul tancuri Hyundai Rotem n-a vrut sa ramana in urma fratilor de la Hanwha Aerospace Co. si tot pe 19 octombrie au scos si ei din uzina 10 tancuri nou-noute K2PL Black Panther. Pana la jumatatea acestei decade, 180 de tancuri vor ajunge in Polonia si discutam aici, repet, de tancuri nou construite, nu modernizate, nu din stocuri, nu din desert.

tehnologie militara sud coreana

Pana in 2025, inclusiv, coreenii vor mentine o rata de livrare de +56 de tancuri per an (170 de bucati in total) pentru polonezi, la care se adauga tancurile K-2 Black Panther care vor fi fabricate pentru propria lor armata.

Evident ca nu avem de-a face cu magie, dar aceasta exceptionala adaptabilitate [de a construi tancuri si obuziere pentru doi clienti, pe doua specificatii (poate usor) diferite], arata cat de puternica si versatila este industria militara sud-coreeana. In acest context, ne intrebam daca industria europeana ar fi capabila de o astfel de flexibilitate, stiind deja ca in cazul europenilor comanzi astazi si primesti peste 3 ani.

De adaugat si faptul ca in cazul contractelor cu Polonia, Seul-ul depune un efort considerabil si ca, o parte din tancuri si obuziere vin de fapt din vehiculele care erau initial destinate armatei coreene, dar chiar si asa, o cadenta de +55 de tancuri per an pentru piata externa, productia si mai apoi transferul de tehnologie pentru fabricare in Polonia a K9-Thunder (212 bucati deja comandate) arata o flexibilitate a capacitatii de productie cu totul nemaintalnita in industria militara, poate cu exceptia Statelor Unite.

Fantastica aceasta mica, pana la urma, tara asiatica si demna de intregul nostru respect, cu atat mai mult cu cat pana prin anii ’70, Coreea de Sud nu era cine stie ce mare natiune industrializata, “eruptia” a avut loc la inceputul anilor ’80.

P.S. Si pentru ca, cel mai probabil, polonezii sunt foarte placut surprinsi de ritmul in care sud-coreenii isi onoreaza contractul se aude ca Varsovia s-ar uita cu seriozitate si la MLI-ul celor de la Hanwha, o masina de lupta propusa deja australienilor, AS-21 Redback.

GeorgeGMT

articolul original.

Odiseea spațială 2022

22 October 2022 at 03:00
By: Nicolae
image

Războiul din Ucraina ne-a demonstrat încă o dată importanța dimensiunii militare a spațiului cosmic în cadrul conflictelor armate.

Am văzut cât de importantă s-a dovedit rețeaua de sateliți de comunicație Starlink dezvoltată și operată de compania SpaceX și controlată de miliardarul american Elon Musk. Am văzut cât de importante s-au dovedit informațiile furnizate de sateliții comerciali de observație (foto, radar cu apertură sintetică etc șamd), deținuți și operați de companii private. Aceste companii private pot pune la dispoziția celui dispus să plătească informații care până de curând erau doar de apanajul statelor. Doar al statelor bogate aș adăuga eu…

Sunt destul de convins că, în acest moment, asistăm la „democratizarea” spațiului (așa cum am asistat mai recent la „democratizarea” călătoriilor cu avionul) care devine accesibil tot mai multor entități, de stat sau private. La naiba, până și cetățenii obișnuiți, dispuși să plătească o sumă care nu este tocmai mică dar nici mare din cale-afară, pot avea acces la astfel de informații. Un exemplu luat la întâmplare de pe net găsiți aici.

Ca să nu mai discutăm de misiuni precum Inspiration4 sau AX-1 a celor de la Axiom. Totuși, pentru moment, acest tip de misiuni nu au o frecvență foarte mare datorită costurilor prohibitive pentru un „om normal”.

Revenind, am văzut totodată cum degradarea capacităților tehnice spațiale a vulnerabilizat destul de mult performanțele armatei rusești în „operațiunea militară specială” din Ucraina. De altfel, eu personal, am abordat acestă temă încă din 2019 (link articol aici) și am sesizat încă o dată degradarea acestor capacități rusești într-un alt articol din 2021 care poate fi citit aici. Un alt exemplu în aceeași direcție este articolul lui George care poate fi recitit aici.

Astfel, dacă URRS era unul dintre actorii importanți în acest domeniu, Federația Rusă a devenit treptat doar o palidă imagine a primei în contextul în care acest domeniu s-a dezvoltat destul de mult în ultimii ani. Nu că europenii din vest ar fi mai răsăriți. Sa nu uităm că de pe cosmodromul din Guayana Franceză decolau cu spor rachete rusești Soyuz iar Ariane 6 este foarte posibil să se fi născut bătrână…

Citeam recent pe Space.com despre faptul că în circa o săptămână rușii au avut trei lansări: pe 15 octombrie 2022 au lansat un satelit militar de 150 kg denumit EMKA-3 (indicativ Kosmos-2560) despre care se bănuiește că este un satelit de recunoaștere și supraveghere foto, pe 12 octombrie 2022 un satelit de comunicații pentru Angola și pe 9 octombrie un satelit GLONASS. Primul satelit de tip EMKA (EMKA-1, indicativ Kosmos 2525) a fost lansat în 2018 și a stat trei ani pe orbită la finalul cărora s-a prăbușit pe Pământ. În septembrie 2021 și în aprilie 2022 au fost lansați încă doi sateliți de acest tip (indicativ Kosmos 2551 și Kosmos 2555) dar au revenit prin prăbușire pe Terra după circa o lună petrecută pe orbită.

Dar să revenim la „democratizarea” spațiului și la cum schimbă ea conflictele militare. În ultimii ani s-au petrecut câteva lucruri interesante, transformaționale:

  • Prețul asociat lansării unei sarcini utile pe orbită a scăzut semnificativ și, datorită implementării conceptului reutilizării treptei I, a crescut și frecvența lansărilor.
  • Avansul tehnologic a permis mai multe lucruri precum miniaturizarea, scăderea greutății sateliților, creșterea eficienței energetice. Ca să dau un exemplu simplu, astăzi, cu un satelit de 150 kg faci aceleași lucruri precum cu unul de 550 kg acum 30 de ani.
  • Tehnologia în sine a devenit mai ieftină astfel încât a devenit accesibilă atât statelor mai sărace sau chiar și actorilor non-statali, cât și companiilor private și cetățenilor obișnuiți. Cantitatea a devenit o calitate în sine ceea ce a permis și o toleranță mai mare față de posibilul eșec al unei misiuni de lansare. Mic, mult, mai puțin complex și ieftin nu înlocuiește automat sateliții de spionaj dedicați, dezvoltați de state cu bugete mari dar oferă acces unor state care până acum nu-și permiteau deloc astfel de sateliți.

De altfel, frecvența lansărilor a crescut semnificativ în ultimii ani. Cât de mult va crește piața lansărilor pe orbită? Răspunsul este bineînțeles pe Pământ. Cert este faptul că nevoia de sateliți de comunicații și de observare a crescut în ultimii ani. Armatele lumii au nevoie de astfel de capacități tehnice care să faciliteze accesul la informații și transmiterea lor. Virgin Orbit a sesizat oportunitatea și a semnat pe 18 octombrie 2022 cu Ministerul Apărării al Luxemburgului o scrisoare de intenție având ca obiect efectuarea unor studii cu privire la creșterea rezilienței NATO în ceea ce privește lansările pe orbită. Iată ce au declarat reprezentanții companiei britanice:

In this initiative, Virgin Orbit will develop a plan for the development, delivery, mobilization and sustainment of LauncherOne ground support equipment and other responsive launch infrastructure that would be allocated for Allied use. Through this collaboration, Virgin Orbit and the [Luxembourg] Directorate of Defence will engage with partners interested in leveraging this capability and determine the necessary operating constructs and requirements for delivering responsive launch infrastructure to Luxembourg that would allow Allied nations to conduct horizontal launches from a network of active and on-call spaceports in Europe.

Potrivit celor de la Defense News, se pare că și Forța Spațială (Space Force) a SUA caută să-și asigure suportul companiilor private în eventualitatea unui război, pe modelul Civil Reserve Air Fleet. Commercial Augmentation Space Reserve, așa cum a fost momentan botezată, ar putea funcționa într-o manieră similară Civil Reserve Air Fleet. De altfel, Forța Spațială folosește deja capacități tehnice private – sateliți de comunicații și de supraveghere.

Este un domeniu în care și Marea Britanie se „agită” destul de mult în ultima vreme. Prima lansare de pe sol britanic – cosmodromul din Cornwall, este programată anul acesta: satelitul Dover al RHEA cu ajutorul Virgin Orbit. Mai multe detalii într-un comunicat de presă al guvernului britanic care poate fi citit aici. Alte cosmodromuri sunt în curs de construire/autorizare: SaxaVord Spaceport în Insulele Shetland sau Space Hub Sutherland. Companiile care doresc să intre pe piața lansărilor și să folosească infrastructura creată nu au întârziat să apară. Rămâne de văzut când vom avea prima lansare verticală de pe solul Marii Britanii și care va fi prima companie care va reuși acest lucru, după cum spuneam, sunt mai multe.

Culegerea, diseminarea și transmiterea informației au devenit bunuri indispensabile în secolul al XXI-lea, fie pace, fie război. Toate capacitățile alea tehnico-tactice cu rază lungă de acțiune au nevoie de informații precise și actualizate, altfel sunt inutile. Iar multe din soluțiile care permit acest lucru se află în spațiu. Prin urmare, și investițiile în materie vor crește în timp până la momentul la care omenirea va deveni o specie multiplanetară. Asta ca să închei într-o notă optimistă.

articolul original.

Turela UT-50 Elbit testata in SUA

21 October 2022 at 03:00

Filiala Elbit Systems din SUA a anuntat incheierea la sfarsit de septembrie a testelor noului sistem de turela teleoperata cu tun calibrul 50 mm (50×228): Unmanned Turret (UT50). Arma instala este tunul american de XM913, dezvoltat in cadrului programului Advanced Lethality and Accuracy System for Medium Calibre (ALAS-MC) pentru urmatoarea generatie de IFV.

XM193 este un derivat al Bushmaster M242 III calibrul 35x228mm , tunul fiind testat in 2021 cu o alta turela si pe LAV700 8×8:

Imagini comparative Bushmaster XM913 50mm, XM813 30/40mm si XM914 30mm:

Tunul mai este in curs de integrare si pe demonstratorul Griffin III al GDLS pentru programul OMFV:

Tipurile de munitie folosite:

  • XM1204 High Explosive Air Burst
  • XM1203 Armor Piercing Fin Stabilized Discarding Sabot with Trace

Northrop Grumann spera sa poata integra si munitie ghidata pentru a putea lovi tinte pana la distante de 7km, dincolo de raza vizuala directa.

In cadrul testelor au fost trase peste 200 de proiectile pe distante de pana la 3km…

In timpul testelor, s-a confirmat posibilitatea de a transporta o cantitate mare de munitie in turela pentru calibrul 50mm, fara a se face publica cantitatea exacta. Testele au fost efectuate la Centrul de testare Aberdeen, sub Acordul de cercetare si dezvoltare cooperativa CRADA, o cooperare cu Comandamentul pentru Dezvoltarea Capacitatilor de Lupta al Armatei SUA.

UT50 in teste de tragere/ Foto: Elbit Systems of America

UT50 a fost dezvoltata din propria initiativa a Elbit pentru a integra un tun de calibru mediu, fiind conceputa pe cerintele programului OMFV IFV (Optional Manned Fighting Vehicle) al U.S. Army. Programul are ca obiectiv inlocuirea MLI M2 Bradley in inventarul american.

Fata de Bradley, OMFV are printre cerinte un echipaj de doar 2 oameni si un al 3-lea membru virtual, pilotat de inteligenta artificiala. Participantii in faza initiala a programului sunt: Point Blank Enterprises, Oshkosh Defence, BAE Systems, Rheinmetall Vehicles, General Dynamics.

Proiectarea detaliata si prototiparea vehiculelor sunt planificate pentru 2023 respectiv 2025, iar intrarea pe piata a castigatorului este asteptata pana in 2028.

Marius Zgureanu

Surse:

. Elbit successfully tests next-gen turret for future combat vehicle (defence-blog.com)

https://www-altair-com-pl/news/view?news_id=38116

. Elbit Systems of America | Facebook

. Elbit Systems Demos Unmanned Turret for Next-Gen Fighting Vehicle (thedefensepost.com)

. The US Army’s Optionally Manned Fighting Vehicle (OMFV) Program  – UK Land Power

. New 50mm Bushmaster Chain Gun at AUSA – Overt Defense

articolul original.

Buletin naval. Ambarcațiune kamikaze ucraineană

17 October 2022 at 03:00
By: Nicolae

Nevoia te învață se spune și putem vedea asta la marina ucraineană care și-a pus ACTTM-ul local la treabă și au lansat la apă o ambarcațiune fără echipaj concepută pentru atacuri kamikaze, pe modelul aeronavelor fără pilot în genul Switchblade sau Harop.

Către sfârșitul lunii trecute, în apropierea bazei navale a Federației Ruse din Sevastopol, Crimeea a eșuat o ambarcațiune fără echipaj, fără însemne. Precauți, rușii au scos-o în larg și au aruncat-o în aer. Probabil după ce au studiat-o puțin pentru a putea să evalueze această nouă amenințare pentru flota rusă a Mării Negre.

ambarcatiune kamikaze ucraineana

Rușii distrug ambarcațiunea ucraineană Sursa foto: HI Sutton

ambarcatiune kamikaze ucraineana

Subiectul articolului de azi Sursa foto: HI Sutton

Ideea nu este nouă și a fost folosită cu oarecare succes în trecut, ultima dată de către rebelii houthi pe o navă saudită în Marea Roșie în 2017.

Am preluat de la HI Sutton pozele de mai jos pentru a vă face o idee despre dimensiunile ambarcațiunii și compartimentarea internă posibilă.

ambarcatiune kamikaze ucraineana

Compartimentarea internă Sursa foto: HI Sutton/USNI News

ambarcatiune kamikaze ucraineana

Dimensiunile generale ale ambarcațiunii raportat la statura unui om Sursa foto: HI Sutton/USNI News

Conform celor de la USNI News, ambarcațiunea are corpul din aluminiu iar propulsia este cu jet și este un produs civil vândut pe scară largă. Încărcătura explozivă este detonată cu ajutorul unor focoase de impact amplasate în prova, pe etravă. S-ar părea că focoasele provin de la bombe sovietice de aviație din familia FAB-500, aflate încă în uz. Nu se cunoaște structura încărcăturii explozive. Vizibile pe corpul ambarcațiunii sunt un dispozitiv electro-optic prevăzut și cu o cameră cu infraroșu și o antenă satelit (Starlink?).

După cum spuneam mai sus, ideea este foarte veche. Primele aplicații în materie pot fi considerate navele incendiare din epoca marilor veliere construite din lemn. Au urmat mai apoi vedetele rapide echipate cu torpile cu școndru, folosite de ruși în timpul a ceea ce noi am numit Războiul de Independență (1877). Despre acest tip de vedetă precum și despre atacul respectiv puteți citi mai multe aici. Ulterior au apărut torpilele automobile pentru a le diferenția de torpilele cu școndru și de minele navale care erau la început denumite tot torpile. Ideea a fost folosită și de italieni în cel de-al Doilea Război Mondial dar mijloacele de comandă la distanță nu erau suficient de dezvoltate la acel moment. Dar astăzi sunt.

O astfel de ambarcațiune este foarte greu de detectat cu mijloacele clasice de radiolocație. Mijloacele de detecție electro-optice cu camere infraroșu par mult mai potrivite pentru acest scop. O aeronavă fără pilot sau elicopterul ambarcat sunt probabil cea mai eficientă soluție pentru descoperirea și identificarea unor astfel de amenințări.

Combaterea lor se poate face fie cu tunurile rapide de la bordul navei, fie cu rachete ușoare așa cum sunt Hellfire, Spike, Mistral sau Martlet. De altfel, britanicii au și prezentat turela DS30M dotată cu un tun rapid de 30mm și 5 (cinci) rachete Martlet.

O astfel de ambarcațiune fără echipaj poate deveni în viitor un nou tip de muniție inteligentă, un fel de praștie a lui David în lupta împotriva lui Goliat. Potrivită, aș spune eu, pentru marinele green water (așa cum sunt și Forțele Navale Române) care nu dispun de un buget suficient. Ca în cazul oricărei arme, pot fi aduse atât argumente pro, cât și contra. După cum am mai spus, nu există arme minune, care să-ți rezolve toate problemele. Însă o astfel de muniție inteligentă, relativ lentă dar cu autonomie mare, poate rezolva niște probleme tactice atât timp cât sunt mai ieftine decât o rachetă anti-navă să-i spunem… clasică.

articolul original.

Buletin naval. Constellation vs. FREMM

3 October 2022 at 03:00
By: Nicolae

Mă întrebam mai demult într-un articol dedicat pe care-l puteți reciti aici dacă europenii mai știu să facă nave de luptă. Prin urmare, scopul acestei comparații, FFG-62 Constellation vs. FREMM este de a evidenția modificările pe care americanii le-au adus proiectului FREMM, unul cunoscut oricum ca fiind foarte capabil.

Așa că vom începe cu o imagine că doar face cât o mie de cuvinte. Cele două nave sunt suprapuse, FREMM în albastru.

fregata Constellation vs. FREMM

Primele modificări care „sar” în ochi sunt dimensiunile: americanii au lungit nava cu circa 7,5 m (23,6 picioare) și, deși lățimea maximă a rămas la fel, lățimea navei la linia de plutire este puțin mai mare la nava americană (aproximativ 1 m). Lungirea navei a avut drept consecință creșterea deplasamentului navei americane cu aproximativ 500 tone.

În acest context merită amintită o declarație mai veche a amiralului în retragere Rick Hunt, fost şef al flotei de suprafaţă a US Navy din Pacific, consultant al constructorului italian în etapa de proiectare:

One of the things that the Navy wasn’t going to budge on, and we agreed, was the toughness of the ship. So we added about 300 tons of steel on the design for the FREMM. [The extra steel is] going into scantling, ballistic and frag protection, the way the spaces are laid out: We’re as compliant as a DDG. That’s a lot of steel. The compartmentation, the toughness of the ship, the U.S. requirements that are different from the European ships — we moved around some of that extra space; it gets classified very quickly.

De unde rezultă că cerinţele şi exigenţele US Navy în materie de redundanţă şi rezistenţă la șocuri sunt superioare celor europene din moment ce italienii au adăugat proiectului standard al FREMM 300 de tone de oţel pentru a-i creşte şansele de supravieţuire în cazul în care este lovită. De asemenea, amiralul ne spune că fregata americană este la fel de rezistentă la avarii precum un distrugător.

Rămânem la coca navei unde observăm că americanii au renunțat – pentru creșterea stabilității zic ei, la bulbul din prova unde era amplasat și sonarul iar cârmele au fost mutate mai spre pupa. În principiu, rolul bulbului este de a scădea rezistența la înaintare și, adițional, găzduiește și sonarul navei. De exemplu, Arleigh Burke sunt prevăzute cu o provă cu bulb.

De asemenea, pentru diminuarea zgomotului produs de navă, s-a renunțat la elicele cu pas variabil pentru unele cu pas fix. Nu este prima dată când văd această soluție aparent inferioară tehnologic adoptată pe navele dedicate luptei antisubmarin.

O altă modificare destul de vizibilă este la suprastructuri. Europenii folosesc un radar de cercetare cu antena rotativă, amplasat în vârful catargului în timp ce americanii vor folosi o versiune mai mică a radarului AN/SPY-6 care folosește patru antene fixe amplasate imediat deasupra comenzii. În plus, versiunea americană are un singur catarg, deasupra comenzii în timp ce versiunea franco-italiană are două.

Americanii au solicitat ca nava să aibă suficient spațiu pentru a putea „crește” în viitor atunci când noile arme cu energie dirijată, tunurile electromagnetice și ce-o mai inventa „omenirea” vor necesita mărirea bilanțului energetic. În cea mai mare parte organizarea spațiilor interne a rămas la fel.

Misiunile sunt în mare măsură identice: nave multirol (la americani sunt încadrate la „small surface combatants”) capabile să acționeze în medii contestate, atât în marea largă cât și în zona litoralului. Nava poate lupta în toate mediile și este capabilă să desfășoare misiuni de cercetare și supraveghere, inclusiv război electronic. Dacă americanii le vor construi pe toate 56, vor avea mai multe nave de acest tip decât toți ceilalți utilizatori la un loc. Ca să ne facem o idee cam la ce nivel se lucrează peste ocean…

Propulsia a fost păstrată: diesel-electric și gaz cu patru motoare diesel, două motoare electrice și o turbină, o combinație care nu poate decât să ajute în lupta împotriva submarinelor.

În rest, avem de-a face cu un soi de mini-Arleigh Burke, deși nici măcar „mini” nu prea e dacă ne uităm la deplasamentul maxim de 7400 tone al fregatei. Arleigh Burke în prima sa iterație (Flight I) avea un deplasament maxim de 8315 tone în timp ce în ultima, Flight III a ajuns la 9700 tone. Mă aștept ca produsul programului DDG(X) să sară binișor de 10000 tone.

Revenind, lista senzorilor cuprinde cam toți „vinovații” de serviciu: o versiune a AEGIS dezvoltată de Lockheed Martin – COMBATSS-21, noul radar AN/SPY-6 într-o variantă redusă ca dimensiuni prin comparație cu cel instalat la bordul versiunii Flight III, un radar de tip AN/SPS-73(V)18 Next Generation Surface Search Radar, sistemul de lansare verticală a rachetelor antiaeriene Evolved Sea Sparrow Missiles (ESSM) și Standard SM 2 Block IIIC – Mk 41 Vertical Launch System cu 32 de celule, un sistem cu 21 de rachete antiaeriene Rolling Airframe Missile (RAM), rachete anti-navă Naval Strike Missile (16!), tunul de 57 mm Mk 110, un sistem de luptă antisubmarin AN/SQQ-89(V)16 Undersea Warfare/ASW Combat System, contramăsuri AN/SLQ-25 NIXIE etc șamd

Fregatele vor opera un elicopter de tip MH-60R Seahawk și o aeronavă cu aripi rotative fără pilot MQ-8C Fire Scout Vertical Take-off and Landing Tactical Unmanned Aerial Vehicle cu sistemul de control MD-4A.

Nimic nou sub soare aici! Spre deosebire de versiunea europeană, cele 32 de celule și posibilitatea de a „împacheta” patru rachete ESSM într-o singură celulă a sistemului Mk 41 oferă versiunii americane un arsenal semnificativ mai mare, permițând o combinație de 16 rachete Standard cu 64 de rachete ESSM față de cele 32 de Aster 15/30 care sunt la dispoziția franco-italienilor.

De rezistența la avarii nici nu mai discutăm pentru că, din ce am văzut până acum, standardele americane în materie par să fie mult mai exigente decât cele europene.

Toată această „distracție” are și un preț pe măsură: Congresul a alocat primei nave (FFG 62 USS Constellation) în anul fiscal 2020 nu mai puțin de 1.281.200.000 USD. A doua (FFG 63 USS Congress) a „primit” 1.053.100.000 USD în anul fiscal 2021 iar din bugetul anului fiscal 2022 au fost alocați 1.087.900.000 USD pentru cea de-a treia (FFG 64 Chesapeake).

Constitution e dat, dar nu m-ar surprinde ca pe următoarele să le cheme President sau chiar și United States (șanse mai mici pentru ultima totuși…).

Dacă americanii comandă 56 așa cum apărea într-una din planificările prezentate presei sunt chiar curios ce se va întâmpla mai departe cu „epocalul” program denumit Littoral Combat Ship… Având în vedere câte probleme au fost, mai ales cu subclasa Freedom (nu că Independence ar fi fost scutită de belele), dar și costurile de operare vehiculate de 71.000.000 USD/navă/an (vs. 82.000.000 USD pentru Arleigh Burke) s-ar putea ca viața lor să nu fie foarte lungă…

articolul original.

Sistemul de dragaj Trident – o nouă viață?

2 October 2022 at 03:00
By: Nicolae
sistemul de dragaj Trident

Puii…

Conform sursei citate, proiectul dragoarelor maritime realizat de ICEPRONAV Galați în anii ’80 a cuprins și 12 dragoare radiodirijate, de dimensiuni mai mici, denumite Ambarcatiuni Complementare Prova (sau „Pui”), câte 3 pentru fiecare dragor denumit navă pilot sau navă „Mamă”.

Un complet era compus din 3 „Pui” teleghidati de pe nava „Mamă” și forma Sistemul de Dragaj „Trident” care era destinat pentru activități de dragaj acustic și magnetic. “Puii” puteau lucra simultan sau independent unul față de celălalt, într-un anumit sector maritim, sub supravegherea și teledirijarea navei “Mamă”, de la distanță. Au fost planificate 12 Ambarcațiuni Complementare Prova, dar, din motive financiare, s-au realizat doar 3, care au fost repartizate la Dragorul Maritim cu numărul tactic (de bordaj) 29 – Locotenent Dimitrie Nicolescu.

Pentru mai multe detalii despre acest sistem și posibila sa revitalizare vă invit să citiți restul articolului pe rnhs.info accesând acest link.

articolul original.

Nord Stream 1…and 2: „Clear and Present Danger”?

27 September 2022 at 18:55

..for whom?

Europe investigates ‘attacks’ on Russian gas pipelines to Europe

articolul original.

Ministrul apărării naționale, în vizită oficială în Republica Coreea

22 September 2022 at 08:51

Ministrul apărării naționale, Vasile Dîncu, va efectua, între 22 și 25 septembrie, o vizită oficială în Republica Coreea.

În program sunt incluse discuții bilaterale cu omologul sud-coreean, prilej cu care va fi semnată o Scrisoare de intenție prin care vor fi stabilite reperele încheierii unui Acord-cadru de cooperare în domeniul apărării între cele două țări.

Cei doi miniștri vor aborda tematici referitoare la situația internațională de securitate, la perspectivele consolidării cooperării în cadrul organizațiilor internaționale, cadru asigurat de statutul Republicii Coreea de partener al Alianței Nord-Atlantice, și la sprijinul acordat Ucrainei.

De asemenea, ministrul Dîncu va avea întâlniri cu ministrul Administrației Programului de Achiziții pentru Apărare, cu președintele Comisiei pentru Apărare Națională și va vizita expoziția de tehnică şi armament DefExpo Korea 2022.

Pe agenda oficială figurează, de asemenea, o întâlnire cu reprezentanți ai comunității de români din Republica Coreea și vizitarea „War Memorial of Korea”.

MApN – Biroul presă

articolul original.

‘Cubul’ ambarcat pe Fregata Adaptabila de Lovire

22 September 2022 at 03:00

… sau „Adaptable Strike Frigate” cu sistem ambarcat de tip „cub”. Adica bazat pe containere standardizate…

In interviul realizat de cei de la NavalNews aflam ceva mai multe detalii despre SH Defence „Cube” System aboard BAE Systems’ Adaptable Strike Frigate

Sistemul este oferit si pentru viitoarele corvete „europene”…

Campioni ai „adaptarii”, cei de la BAE Systems au mai prezentat cu niste ani in urma conceptul Adaptable Deck Launcher (ADL) pentru cazurile in care nu este loc sau nu se doreste un Mk41 VLS:

Cat despre modularitatea in sine, este un ideal care nu prea a fost inca demonstrat in practica… Sistemele de mai sus, in opinia mea, ar fi mai degraba potrivite pentru o nava de patrulare (Offshore Patrol Vessel) sau o mini-corveta…

Si tot de la britanici stire, tunul 127mm MK45 va fi instalat pe fregatele Type 26:

Nimic mai mult…

Intre timp la noi marina testeaza tactici inovatoare de dezamorsare a minelor marine prin lovirea cu carena deminorului sau cu sistemul de propulsie al acestuia…

Marius Zgureanu

articolul original.

Kronos – mini submarin

14 September 2022 at 03:00

Un startup „Highland Systems” din Emiratele Arabe Unite a dezvoltat un concept futurist de minisubmarin, denumit Kronos.

Ca sursa de inspiratie, designul are la baza forma pisicii de mare și structurile aeronavelor. Kronos fiind conceput din materiale compozite atat pentru utilizare militara cat si comerciala.

Cam asa arata „chestia”:

Kronos e proiectat pentru o viteza maxima de 80 km/h pe apa și 50 km/h sub apa, fiind propulsat in mod hibrid de motoare electrice cu o putere de 1200 CP/2400Nm, alimentate de baterii incarcate de generatoare diesel. In acest mod de functionare mixt, autonomia totala este de 54 de ore, bateria incarcandu-se complet in o ora si jumatate (acelasi timp pentru reaprovizionarea navei la suprafata). In mod generator, autonomia este de 18 ore iar pe baterii de 36 de ore.

Masa proprie este de aproximativ 10tone gol, la care se adauga o sarcina utila de 3 tone. Dimensiunile sunt: latime de 7,432 metri, lungimea de 9,025 metri iar inaltimea este de 2,089 metri,

Adancimea maxima de scufundare a vehiculului este de aproximativ 100 m, fiind vehiculate  informatii si despre posibilitatea de a atinge in anumite variante pana la 180-200 m, adancimea critica specificata fiind de 250 m.

Structura carenei a fost studiata pentru a reduce semnificativ consumul de combustibil si a creste viteza maxima si stabilitatea navei.

Armamentul este compus din 6 lansatoare de minitorpile, cum este cazul modelului Black Scorpion de la Leonardo. La bord mai pot fi gazduiti pana la 10 pasageri sau militari din fortele speciale, totalul locurilor fiind de 11.

Transportul navei pe sosea necesita doar o camioneta cu remorca, nava cu aripile rabatate in sus avand gabaritul unei barci de agrement cu motor.

In fine, sa vedem daca apar si comenzile…

Marius Zgureanu

Surse:

Kronos : le sous-marin en forme de raie manta construit par les Émirats et équipé de mini-torpilles 

https://www-altair-com-pl/news/view?news_id=37716

Highland Systems develops futuristic submarine (defence-blog.com)

articolul original.

Buletin naval. Hoțul de drone

5 September 2022 at 03:00
By: Nicolae

Hoțul de cărți, hoțul de drone… „Moartea” este de data aceasta personificată de ramura islamică și foarte revoluționară a marinei iraniene. Potrivit celor de la USNI News, exact cu o săptămână în urmă, iranienii au încercat să „subtilizeze” o barcă fără echipaj de tip Saildrone Explorer. Adică exact ceea ce se tot discută pe aici ori de câte ori vine vorba de integrarea navelor fără echipaj în marinele militare din lumea-ntreagă: cum protejăm un astfel de vehicul fără echipaj de inamic. Saildrone Explorer este o navă de mici dimensiuni fără echipaj folosită pentru patrularea și supravegherea spațiului maritim. Este echipată cu camere și senzori disponibile în „comerțul socialist” și nu numai. Particularitatea acestei nave fără echipaj este destul de evidentă în poza de mai jos: folosește vântul pentru a se deplasa și soarele pentru a-și asigura energia necesară funcționării sistemelor sale. Deși cei din Flota a V-a a SUA insistă că niciun echipament clasificat nu se afla la bord, mă gândesc că poate iranienii erau mai interesați de soft-ul utilizat pentru navigația autonomă. Oricum ar fi, ei mereu au arătat un interes deosebit pentru dronele americane. De altfel, aceștia din urmă par să fie mulțumiți de această dronă navală. Întâmplător, producătorul a anunțat în aceeași zi cu „răpirea” că a încheiat un parteneriat cu șantierul naval Austal SUA pentru construcția versiunii Surveyor ce va intra în dotarea US Navy. Saildrone Surveyor are 65 de picioare (aprox. 22 m) față de cele 23 de picioare (aprox. 7 m) ale versiunii Explorer și va fi dotată cu senzorii necesari atât pentru misiuni hidrografice cât și pentru misiuni de patrulare și cercetare. Hidrografia este extrem de importantă pentru forțele navale iar despre asta puteți citi mai multe aici.

iran la furat de drone

Saildrone Explorer

Americanii au reperat nava logistică iraniană Shahid Baziar pe 29 august 2022 în jurul orei locale 23:00 remorcând cu elan muncitoresc proprietatea Flotei a V-a americane. Cum au reperat-o mai exact nu ni se spune dar din fișa tehnică a vehiculului aflăm că Saildrone este constant supravegheată de un pilot uman. Pentru recuperarea dronei au fost imediat trimise la fața locului nava de patrulare costieră USS Thunderbolt (PC-12) și un elicopter MH-60S Sea Hawk din cadrul Helicopter Sea Combat Squadron 26 cu baza în Bahrein. Apariția americanilor i-a motivat pe iranieni să taie discret parâma de remorcare, „eliberând” și drona și zona. Declarația americană pe subiect:

“IRGCN’s actions were flagrant, unwarranted and inconsistent with the behavior of a professional maritime force,” Vice Adm. Brad Cooper, the commander of U.S. Naval Forces Central Command, U.S. 5th Fleet and Combined Maritime Forces, said in the release. “U.S. naval forces remain vigilant and will continue to fly, sail and operate anywhere international law allows while promoting rules-based international order throughout the region.”

https://twitter.com/CENTCOM/status/1564652755746275331?ref_src=twsrc%5Etfw%7Ctwcamp%5Etweetembed%7Ctwterm%5E1564652794728022019%7Ctwgr%5E78f627902f4d5922748a6e58105cd87a43dc3c3c%7Ctwcon%5Es2_&ref_url=https%3A%2F%2Fbreakingdefense.com%2F2022%2F08%2Firanian-ship-intercepted-while-trying-to-detain-american-drone%2F Cea mai islamică și mai revoluționară marină a lumii surprinsă în flagrant delict la… furat de drone. Răpirea din serai, ce să mai! 🙂 https://www.youtube.com/watch?v=iV55BrCY6EI&t=129s Nu știu de ce, dar „acțiunea” iraniană mi se pare mai degrabă o improvizație a unui căpitan cu multă inițiativă care s-a întâlnit din întâmplare cu proprietatea americană și a încercat, că doar încercarea moarte n-are. Unii nu la fel de „amatori” ar fi ridicat barca din apă și ar fi ascuns-o în cală ceea ce ar fi pecetluit schimbarea discretă a proprietarului dronei. Pe de altă parte, Explorer este dotată cu AIS pentru a asigura securitatea navigației așa că poziția ei este destul de… „publică”.

iran la furat de drone

Probabil că așa arată o țintă pe vizorul unei rachete navă-navă Naval Strike Missile…

Unii (Breaking Defense) spun și că tentativa de „răpire” ar avea legătură cu negocierile purtate de Occident cu Iran pe marginea tratatului de neproliferare nucleară. Știri recente confirmă faptul că Iranul continuă să îmbogățească uraniu pentru obținerea armei supreme. Și se pare că până la urmă Iranul ar fi livrat Rusiei vehicule aeriene de luptă fără pilot. Rușii n-ar fi prea mulțumiți întrucât acestea se pare că nu funcționează conform pliantului… Ciudat, în atacul celei mai mari rafinării din Arabia Saudită au funcționat. În contextul actual, pentru noi este important ce se întâmplă în Iran. Țara este un mare producător de gaze și petrol, are graniță cu Turcia și acces la Marea Caspică pe unde este posibil să ne vină gazul salvator la iarnă. Pe de altă parte, furnizează armament Rusiei și și-a interconectat sistemul propriu de plăți interbancare – Shetab cu Mir, echivalentul rusesc, un potențial semn că cele două țări se pregătesc pentru un conflict de durată cu Occidentul.

Actualizat, 05.09.2022

Iranian Navy IRIS Jamaran has seized & released 2 US Navy Saildrones USVs in the Red sea. They claims the 2 were blocking international waters & were released after taking them to a safe loation.
I think US Navy Arleigh Burke class destroyer can be seen in the video on the right. pic.twitter.com/LghlzjjoqX

— Mehdi H. (@mhmiranusa) September 2, 2022

articolul original.

BIAS 2022 – program, 4 septembrie

3 September 2022 at 18:08

https://www.bias.aero/ro/

https://www.facebook.com/BucharestInternationalAirShow

articolul original.

Leonardo AW249 NEES (Nuovo Elicottero da Esplorazione e Scorta) a zburat pentru prima data pe 12 august 2022

23 August 2022 at 19:56

Primul prototip al elicopterului de atac de ultimă generație Leonardo AW249 a zburat pentru prima dată pe 12 august 2022, de la fabrica companiei din Vergiate. Elicopterul, desemnat oficial ca AW249 NEES (Nuovo Elicottero da Esplorazione e Scorta / New Exploration and Escort Helicopter), va înlocui AW129 Mangusta, care a fost în serviciu cu armata italiană din anii 1990 și a fost modernizat de-a lungul anilor până la actualul AH129D.

Leonardo lucrează la proiect din 2017, când Ministerul italian al Apărării a inițiat programul NEES, care include un prototip, trei elicoptere de producție pre-serie și o necesitate de până la 48 de elicoptere operaționale. În timpul expoziției aeriene de la Farnborough, Stefano Villanti, vicepreședinte senior pentru vânzări la Leonardo Helicopters, a declarat că dezvoltarea AW249 „a progresat ca un ceasornic” în raport cu cerințele armatei italiene. Armata intenționează să retragă AH-129 din 2025.

Elicopterul este propulsat de o pereche de motoare turboshaft GE Aviation CT7-8E6 (T700), evaluate la 2.500 CP (1.860 kW) fiecare și include și componente dinamice de la elicopterul de transport AW149. AW249 a fost proiectat cu o greutate maximă la decolare (MTOW) în intervalul de 7.500 – 8.000 kg (aproximativ dublu față de MTOW al lui AW129), cu capacitatea de a funcționa atât în ​​condiții de vreme caldă, cât și înaltă și rece, cu o viteză de croazieră de 140kts și o anduranță de trei ore. Elicopterul a fost proiectat și având în vedere operațiunile navale.

Datorită MTOW, AW249 are o sarcină utilă, care se pare că este dublată în comparație cu Mangusta. Șase piloane de aripă vor putea încărca rachete aer-sol și aer-aer, rachete neghidate/ghidate și rezervoare externe de combustibil, pe lângă tunul de 20 mm din bot. AW249 va moșteni și rachetele ghidate antitanc Spike.

Polonia a fost de asemenea considerată interesată, deoarece Leonardo a semnat în 2018 o scrisoare de intenție (LOI) cu Grupul de Armament Polonez (PAG) deținut de stat pentru a colabora la dezvoltarea AW249. De fapt Ministerul Polonez încearcă să-și înlocuiască elicopterele Mi-24 Hind, dar a anunțat la începutul acestui an că alegerea va fi între Boeing AH-64E Apache Guardian și Bell AH-1Z Viper.

The New AW249 Attack Helicopter Flies For The First Time

AH-249, ce inseamna sa ai propria ta cercetare-dezvoltare…

articolul original.
❌