ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Astazi — 29 September 2022Ultimele Stiri

USS Constellation (FFG-62)

29 September 2022 at 03:00

Americanii au inceput constructia fregatei USS Constellation (FFG-62), prima nava din aceasta clasa in santierele Fincantieri din Marinette Wisconsin.

US Navy are deocamdata un contract pentru constructia a 10 astfel de nave, dar in final se doreste ca 20 de fregate sa faca parte din inventarul marinei americane.

USS Constellation are la baza programul franco-italian FREMM, mai precis FREMM in varianta italiana si a fost ales de US Navy in 2020 in urma unei competitii internationale. Fripti cu alte proiecte futuristice, de aceasta data americanii au cerut ca nava propusa sa fie una aflata deja in dotare, au ales practic un produs care a atins maturitatea in exploatare. De asemenea tehnologia care va fi folosita la bordul acestei clase de fregate este cea care astazi se afla deja in exploatarea marinei. Nimic avangardist, nimic netestat.

Ca sistem de arme, USS Constellation va putea sa duca lupta in toate cele trei medii, inclusiv in zona litorala si va putea face parte din grupul de lupta al unui portavion nuclear american.

Atat varianta americana cat si cea europeana dispun de 32 de celule de lansare verticale (Sylver A 50 FREMM, Mk 41 US).

De remarcat cat de repede s-au miscat italienii de la Fincantieri, in 2020 li s-a atribuit contractul, in iulie 2022 au anuntat ca santierul este gata de inceperea productiei, inceput de septembrie s-au si apucat.

Si odata cu USS Constellation americanii isi repara propria greseala de a ramane fara fregate dupa retragerea din dotare a navelor din clasa Oliver Hazard Perry, US Navy ramanand doar in distrugatoarele Arleigh Burke, nave care au devenit “ogarii” flotei desi, cel mai probabil, ca o fregata moderna ar fi fost necesara de multi ani.

Dar, intr-un final, mintea buna vine la urma, bine ca vine.

GeorgeGMT

articolul original.
Ieri — 28 September 2022Ultimele Stiri

Saga submarinelor australiene continua

28 September 2022 at 03:00

submarine nucleare australia

Virginia-class

Conform datelor oficiale, in primul trimestru al anului viitor, ministerul australian al apararii ar trebui sa anunte cam ce submarin nuclear va dori sa achizitioneze. Se ia in considerare, pentru prima oara, si optiunea ca navele sa vina “la cutie”, construite in santierele navale ale tarii producatoare. Cel mai probabil, una e sa-ti doresti ceva, alta sa poti sa si realizezi, iar australienii au aflat ca si asamblarea finala pentru un submarin nuclear ar fi nu numai extrem de costisitoare, dar probabil ca si destul de imposibila.

Necazul major vine insa de la termenul probabil de intrare in dotare – 2040 pentru prima nava si discutam aici doar despre o estimare. Actualele submarine – sase bucati – clasa Collins ar trebui retrase in jurul anului 2025, iar pana in 2040 mai sunt 15 ani. Si in acest context, “cangurii” raman cam pe doua randuri…

Dinspre Washington nu pare sa vina vreun semn, americanii lucreaza in cate schimburi le permite legea pentru construirea submarinelor de clasa Virginia, iar productia  submarinelor lansatoare de rachete balistice din clasa Columbia a inceput deja. Evident ca ambele programe sunt dincolo de esentiale si au o prioritate cu totul absoluta.

Britanicii ar putea sa fie ceva mai relaxati, Royal Navy asteapta cea de-a saptea nava din clasa Astute in 2026, apoi vor avea, probabil, ceva capacitate de productie libera desi clasa Dreadnought (submarine cu rachete balistice nucleare) are prioritate.

Asa ca se discuta din nou despre achizitionarea de submarine clasice, diesel-electrice, deocamdata la nivel de zvon si la nivel de interes pentru companiile care produc asa ceva: Saab cu A-26, sud-coreenii cu clasa Dosan Ahn Changho (KSS-III) si chiar francezii, care – prin presedintele Macron, ar fi oferit Australiei patru submarine, de aceasta data construite in Franta.

submarine nucleare australia

Astute-class

Situatia “cangurilor” este intr-adevar foarte dificila si te intrebi cum au ajuns in acest impas? Oare conducerea politica si militara n-au sesizat pericolul, in conditiile in care submarinele Collins erau deja considerate depasite de ceva vreme?!?

In aceeasi ordine de idei, in presa americana se scrie ca Londra si Washingtonul tot discuta o solutie pentru dotarea cu submarine nucleare a Australiei si se spera ca in primul trimestru al anului viitor, cele trei parti implicate sa ajunga la un acord si o declaratie oficiala.

Ca vorbim despre Astute (mai putin probabil) sau de Virginia (cel mai probabil, daca tinem cont ca Australia are viza de flotant in Pacific, acolo unde US Navy face legea), ramane de vazut, cert este ca deocamdata atat americanii cat si britanicii au cazut de acord ca transferul de tehnologie necesar ca submarinele sa fie construite in “Tara ursului Koala” este foarte scump si creaza mari intarzieri in program, astfel ca este probabil ca macar prima nava sa fie construita in tara sa de origine.

In discutiile dintre britanici si fostele colonii ale Coroanei, se incearca gasirea unei solutii de grabire a livrarii, macar o nava sa aiba australienii pana pe la jumatatea deceniului viitor, dar optimismul nu debordeaza pe niciunul dintre cele doua maluri ale Atlanticului.

Cei de la The Wall Street Journal semnaleaza faptul ca se incearca gasirea unei solutii de compromis, interimare, astfel incat marina australiana sa fie dotata pana la mijlocul anilor 2030 cu cateva submarine nucleare construite integral in SUA. Pentru ca acest lucru sa devina realitate, SUA vor trebui sa investeasca serios in marirea capacitatilor proprii de productie si, se asteapta ca Australia sa contribuie cu o parte din fondurile necesare. De altfel, administratia Biden se pregateste sa investeasca sume importante in acest scop (sub rezerva aprobarii Congresului), 750 milioane USD fiind propusi in bugetul pe 2023, totalul putand ajunge pana la 2,4 miliarde USD pe parcursul a cativa ani. De altfel, dupa rezolvarea problemei initiale, australienii vor fi probabil inclusi in programele de dezvoltare a viitorului submarin de atac cu propulsie nucleara aflat in faza incipienta atat in Marea Britanie cat si in SUA.

Este posibil ca viitorul submarin nuclear de atac sa fie dezvoltat in comun, dispand astfel costurile mari de dezvoltare daca cele trei tari vor putea ajunge la stabilirea unor cerinte tehnico-tactice comune, ceea ce pare posibil in acest moment. Altfel, americanii au inceput sa semnalizeze ca viitorul submarin de atac va fi mai degraba pe modelul Seawolf decat Virginia, marcand reorientarea fortei submarine de atac a US Navy catre razboiul cu combatanti de mare calibru (China, de exemplu).

GeorgeGMT

articolul original.
Before yesterdayUltimele Stiri

Naval Strike Missile (NSM)

27 September 2022 at 03:00

naval strike missile marina spaniei

F 110 Bonifaz class

Fortele Navale Spaniole au confirmat ca viitoarea racheta anti-nava de la bordul fregatelor sale va fi Naval Strike Missile (NSM) a Kongsberg. Racheta anti-nava NSM va inlocui rachetele Harpoon ajunse la sfarsitul vietii operationale.

Armada Española va folosi NSM la bordul fregatelor din clasa F-100 Álvaro de Bazán-class si F-110 Bonifaz class.

Rachetele Harpoon ale flotei spaniole vor fi retrase la orizontul anului 2030, astfel incat noile rachete vor fi incepe sa intre in dotare cu ceva timp inainte, iar in cazul noilor fregate F-110, inca de la lansare.

Intre timp comenzile pentru rachetele anti-nava NSM au crescut suficient de mult incat  Kongsberg Defense Aerospace a anuntat demararea investitilor intr-o noua fabrica pentru rachete.

GeorgeGMT

articolul original.

Antillia, insula fantomă a portughezilor

25 September 2022 at 16:00
image

Antillia, cunoscută și sub numele de „Insula celor șapte orașe”, este o insulă fantomă despre care se spunea că ar fi fost situată în Oceanul Atlantic, la vest de Portugalia și Spania.

Antillia apare pentru prima dată într-un portulan (hartă a porturilor) din secolul al XV-lea, care ar fi aparținut cartografului venețian Zuane Pizzigano.

Acesta a fost descoperit printre mii de manuscrise din biblioteca renumitului colecționar Sir Thomas Phillipps în 1953, iar acum se află la Biblioteca James Ford Bell a Universității Minnesota din Minneapolis, SUA.

Paternitatea hărții se bazează pe legenda hărții, în care este menționat că „la 22 august 1424, Zuane Pizzi a creat această hartă”.

Unde credeau portughezii că s-ar fi situat localizată insula?

Graficul ilustrează vestul Europei, nord-vestul Africii și o mare parte din nordul Oceanului Atlantic. În mod interesant, harta indică, de asemenea, insulele Madeira, care au fost descoperite de în 1419, și ceea ce pare a fi arhipelagul Azore.

Se crede că numele de Antillia derivă din portughezul „Ante-Ilha” („Insula dinainte” sau „Insula opusă”). Acest lucru poate fi referitor la faptul că insulele sunt reprezentate ca mase de pământ dreptunghiulare, care par a fi o „oglindire” a Regatului Portugaliei.

Potrivit unei vechi legende, Antillia a fost descoperită atunci când șapte episcopi vizigoți au părăsit continentul în urma , în 714. Pizzigano a încercat să înfățișeze și să numească cele șapte așezări de pe insulă; prin urmare, este cunoscută și sub numele de „Insula celor șapte orașe”.

Insula principală Antillia este prezentată în roșu cu inscripția „Această insulă se numește Antillia”. La nord se află insula albastră, denumită „Insula Diavolilor”, iar la vest este o altă insulă albastră denumită Ymana.

Insula fantomă nu a fost descoperită, dar mitul a persistat

Folosind harta lui Pizzigano drept sursă, mulți cartografi, precum Battista Beccario (1435), Andrea Bianco (1436), Paolo Toscanelli (1474), Grazioso Benincasa (1462, 1470, 1482) și Martin Behaim (1492), au continuat să includă Antillia de-a lungul secolului al XV-lea în hărțile lor.

Insula este menționată și într-o scrisoare a regelui Alfonso al V-lea al Portugaliei (din 10 noiembrie 1475), în care îi acordă cavalerului Fernão Teles „cele șapte orașe și orice alte insule populate” pe care le-ar putea găsi în vestul .

După 1492, atunci când nordul Oceanului Atlantic a început să fie navigat în mod obișnuit și a devenit mai precis cartografiat, reprezentările insulei Antillia au dispărut treptat de pe hărțile cartografilor.

Conform Heritage Daily, legenda celor șapte orașe a continuat să persiste în America Centrală și în Mexic, Antillia devenind, probabil, mitul din spatele legendei celor șapte orașe din ținutul fantastic numit Cibola.

Vă recomandăm să mai citiți și:

articolul original.

De ce nu vrea Marina SUA să facă publice mai multe videoclipuri cu OZN-uri?

17 September 2022 at 23:00
image

Marina SUA deține videoclipuri cu Obiecte Zburătoare Neidentificate (OZN-uri) – sau Fenomene Aeriene Neidentificate (UAP – Unidentified Aerial Phenomena), așa cum preferă să le numească Departamentul Apărării (DOD).

Filmările nu vor fi făcute publice pentru că „ar dăuna securității naționale”, a transmis recent un purtător de cuvânt al Marinei americane.

Răspunsul a venit în urma unei solicitări în baza Legii privind libertatea de informare (FOIA) depusă de site-ul pentru transparența guvernamentală The Black Vault, care a publicat anterior mii de pagini de documente primite în urma trimiterii de solicitări FOIA către CIA și alte agenții guvernamentale.

Solicitările au fost refuzate

The Black Vault a trimis cererea FOIA Marinei SUA în aprilie 2020 – la doar o zi după ce Marina a declasificat trei videoclipuri filmate de piloții Marinei care arată aeronave de înaltă tehnologie care se mișcă în moduri aparent imposibile. Tot ca Marina să facă publice toate celelalte videoclipuri legate cu UAP.

Doi ani mai târziu, Guvernul SUA a răspuns printr-o scrisoare în care a confirmat că există mai multe videoclipuri UAP și în care a fost respinsă cererea de a le face publice din motive de securitate națională.

„Divulgarea acestor informații va dăuna securității naționale, deoarece poate oferi adversarilor informații valoroase cu privire la operațiunile, vulnerabilitățile și/sau capabilitățile Departamentului Apărării sau Marinei. Nicio porțiune din videoclipuri nu poate fi separată pentru publicare”, a scris Gregory Cason, director adjunct al biroului FOIA al Marinei, citat de Live Science.

Videoclipurile publicate anterior nu mai prezentau un pericol

Cason a adăugat că Marina a declasificat cele trei videoclipuri UAP publicate în aprilie 2020 doar pentru că videoclipurile au fost divulgate anterior în mass-media și au fost deja „discutate pe larg în domeniul public”.

Marina a considerat că este posibilă publicarea oficială a filmărilor „fără alte daune la adresa securității naționale”, a scris Cason. Interesant este că, în răspunsul său la cererea The Black Vault, Marina nu a făcut nicio încercare de a ascunde existența unor filmări suplimentare.

Este clar, totuși, că Armata americană ia foarte în serios potențiala amenințare a OZN-urilor. În mai 2022, DOD a ținut prima audiere publică despre OZN-uri din ultimii 60 de ani.

Audierea a avut ca subiect în primul rând un din iunie 2021 care a dezvăluit că piloții Marinei americane au raportat 144 de observări UAP începând cu 2004.

Mai recent, DOD a anunțat că va primi finanțare federală pentru a deschide un nou birou concentrat exclusiv pe gestionarea rapoartelor privind observările OZN.

Vă recomandăm să mai citiți și:

articolul original.

CANCAN.RO le-a adunat pe toate și a ieșit… INCENDIU! TOP sexy-vedete care au bătut litoralul toată vara

17 September 2022 at 20:40

TOP sexy-vedete propus de CANCAN.RO pentru acest weekend este o retrospectivă! Dar ce retrospectivă! Cele mai bune imagini, cu cele mai sexoase celebrități surprinse de paparazzii site-ului nostru, vă stau la dispoziție. 30 de dive în aproape 100 de fotografii descriu totul. Chiar totul! E ”chintesența” showbizului autohton la mare, în costumașele de baie minuscule ce strâng minunăție de trupuri lucrate cu sudoare la sala de fitness. Fiți pe fază, nimic nu trebuie ratat!

Încă un TOP sexy-vedete este gata să se deruleze. CANCAN.RO nu a dezamăgit niciodată, iar acum, că tot s-a dus vara, are cuvântul retrospectiva. Nu mai puțin de 30 de ”piese”, una și una, își etalează siluetele bronzate, parcă în ciuda masculilor a căror imaginație a luat-o razna rău de tot.

Bianca Drăgușanu nu putea lipsi din retrospectiva TOP sexy-vedete la mare (Foto: CANCAN.RO)

Sezonul s-a încheiat, dar vine… retrospectiva!

Diferite ipostaze sunt surprinse, divele cu piciorușele încordate, mângâiate fiind de valurile ”curioase”. Divele întinse pe șezlong sau, mai mult, în poziții incitante. Divele cu gesturi haioase, stângace, de tot felul… Un numitor comun, însă: toate au declanșat, la momentul respectiv, incendiul pe litoral!

Câteva sexoase ies, totuși, în evidență. Bianca e pe val. Selina e bosumflată, da’ tare sexy! Și cum putea lipsi ”nebunatica” Alexandra Stan? Își face selfie și are ce arăta! Continuă Bianca Marina, cu o palmă lipită pe fundulețul arcuit… În timp ce Emily își arată posteriorul apetisant, care e pe cale să primească dușul răcoritor al mării.

Cine sunt cele 30 de sexy-vedete care se bat să urce pe podium? Crina Abrudan, Iuliana Luciu, Bianca Drăgușanu, Cristina Scaunașu, Ana Mocanu, Monica Orlanda, Otniela, Cristina Ștefania, Emily Burghelea, Ramona Olaru, Ioana Tamaș, Denisa Nechifor, Lora, Irina Mohora, Roxana Nemeș, Antonia Ștefănescu, Eva Zaharescu, Maria Marinescu, Bianca Marina, Alexandra Stan, Oana Gârbea, Ioana Marcu, Alice Constantinică, Selina, Ioana Boureanu, Diana Gureșoaie, Elena Ionescu, Anca Țurcașiu, Mara Mareș și Alexia Eram.

articolul original.

Marina Nanava, concurenta din Ucraina de la Vocea României, a impresionat jurații. Lacrimi de emoție, ieșire dură a lui Tudor Chirilă

16 September 2022 at 20:25

Emisiunea Vocea României a ajuns la sezonul cu numărul 10, prima ediție din acest an putând fi urmărită pe micile ecrane, vineri seara, la Pro TV. Astfel, și în ediția din această săptămână, Tudor Chirilă, Irina Rimes, Denis Roabeș, Smiley și Theo Rose s-au luptat cu toate forțele pentru a avea cele mai bune voci în echipa lor.

Marina Nanava a impresionat până la lacrimi audiența. Tânăra din Ucraina, chiar din orașul Harkov, intens bomardat de forțele din Rusia.  Familia ei este în România, în siguranță, dar ea își face griji pentru iubitul ei, care a rămas în Ucraina.

Marina a interpretat o melodie cu un mesaj puternic legat de război, un cuvânt care este complet interzis în Rusia. Interpretarea Marinei a impresionat-o pe Irina Rimes, care a îmbrățișat-o la final. Alegerea piesei, „1944”, nu a fost întâmplătoare. „Descrie tot ce se petrece acum în țara mea”, a spus concurenta.

La finalul melodiei, jurații care s-au întors au fost Denis Roabeș și Irina Rimes. Un moment plin de emoție, de tristețe, dar și de bucurie. Concurenta originară din Ucraina a început să plângă pe scena show-ului de la Pro TV, dar Irina Rimes s-a ridicat de pe scaun și a îmbrățișat-o.

Povestea de viață i-a impresionat pe jurați, iar Tudor Chirilă a avut un mesaj ferm: ”Să spunem lucrurilor pe nume: Putin e un criminal”.

Marina Nanava a ales să facă parte din echipa Irinei Rimes.

Componenţa juriului Vocea României

– sezonul 1-3 (2011-2013): Horia Brenciu, Loredana Groza, Smiley şi Marius Moga.

– sezonul 4-6 (2014 – 2016): Tudor Chirilă (l-a înlocuit pe Brenciu), Loredana Groza, Smiley şi Marius Moga.

– sezonul 7 (2017): Tudor Chirilă, Loredana Groza, Smiley şi Adrian Despot (l-a înlocuit pe Marius Moga).

– sezonul 8 (2018): Tudor Chirilă, Irina Rimes (a înlocuit-o pe Loredana Groza), Smiley şi Andra (l-a înlocuit pe Adrian Despot)

– sezonul 9 (2019): Tudor Chirilă, Irina Rimes, Smiley şi Horia Brenciu (a înlocuit-o pe Andra)

–  sezonul 10 (2022): Tudor Chirilă, Irina Rimes, Smiley, Theo Rose şi Denis Roabeş (un jurat e în plus, Horia Brenciu nu mai face parte din juriu.)

Sursă foto: Captură video PRO TV

articolul original.

Fiul Marinei Almășan câștigă de cinci ori mai bine decât mama lui. Ce a declarat prezentatoarea.„E și foarte bun pe ce face”

16 September 2022 at 12:00

Victor Socaciu Jr., fiul Marinei Almășan și al regretatului Victor Socaciu, are 25 de ani și este mândria familiei. A terminat de curând facultatea și profesează în domeniul IT. Recent, prezentatoarea tv a dezvăluit că fiul câștigă de cinci ori salariul ei. 

Marina Almășan (59 de ani) a fost căsătorită cu Victor Socaciu în perioada 1996 – 2012. În urma căsniciei a rezultat rodul iubirii lor, Victor Socaciu Jr. Marina este tare mândră pentru reușitele fiului său . Victor Socaciu Jr. a împlinit 25 de ani pe data de 7 mai și recent, a absolvit facultatea. O realizare mare atât pentru mamă, cât și pentru el. Și nu e doar atât. Victor Jr. are deja un job stabil în domeniul IT, un job care îi aduce sume considerabile în cont. Chiar Marina Almășan a declarat că Juniorul  câștigă de cinci ori mai bine decât ea. „În prezent, lucrează online, la Revolut. E posibil ca iubita lui să aplice acolo, în Dubai, amândoi sunt IT-itști foarte buni, au salarii mari, de ne îngroapă. Victor are de cinci ori salariul mai mare ca al meu. E și foarte bun pe ce face. Nu cred că-l voi mai vedea prea mult în România”, a declarat vedeta pentru Impact.ro. 

Fiul Marinei Almășan câștigă de cinci ori mai bine decât ea / (foto:Facebook)

Victor Socaciu Jr se va muta în Dubai

Mai mult decât atât, vedeta a declarat că fiul ei se va muta în Dubai împreună cu iubita lui, iar această decizie o întristează, pentru că va fi departe de el.

„Victor se pregătește să se mute în Dubai. Sunt atât de tristă. A fost într-o excursie acolo cu iubita, i-a plăcut și a spus că el acolo vrea să stea în următorii doi ani, așa că mă pregătesc de o mare despărțire. Vor să-și închirieze un apartament cu trei camere. Dar cred că în Dubai va sta temporar, se va plictisi repede. Ale tinereții curiozități, nu ai ce să le faci, le experimentezi. Mi-l lasă însă pe copilul Obama, câinele lui”, a mai spus aceasta.

articolul original.

Un marinar american, înmormântat la peste 80 de ani după ce a murit la Pearl Harbor

16 September 2022 at 06:00
image

Un marinar american, ucis în timpul atacului din al doilea război mondial de la Pearl Harbor, a fost înmormântat la Cimitirul Național Arlington, la peste 80 de ani după ce a murit. Asta după ce testele medico-legale moderne au permis identificarea rămășițelor sale, potrivit BBC.

Familia ucis la Pearl Harbor a putut, în sfârșit, să îl vadă pe acesta înmormântat, la peste 80 de ani de la atacul din Al Doilea Război Mondial.

Herbert Jacobson a fost înmormântat în Cimitirul Național Arlington, după ce testele medico-legale moderne au permis identificarea rămășițelor sale.

400 de marinari și-au pierdut viața la bordul USS Oklahoma

Faptul de a ști în sfârșit ce s-a întâmplat cu marinarul oferă familiei „o împăcare”, a declarat un nepot pentru agenția de presă AP.

„Bert” Jacobson, care avea 21 de ani, s-a numărat printre cei 400 de marinari care și-au pierdut viața la bordul USS Oklahoma, unul dintre cele patru cuirasate scufundate.

Au trecut doi ani până când trupurile lor au fost recuperate, dar mulți dintre ei nu au putut fi identificați. De altfel, rămășițele lui Jacobson au fost identificate în 2019.

„Acesta a fost un fel de mister nerezolvat”

El a fost înmormântat recent în Cimitirul Național Arlington din Virginia. Ceremonia a fost întârziată de pandemie și la ea au participat descendenți care nu au avut niciodată șansa de a-l cunoaște.

„Acesta a fost un fel de mister nerezolvat și este o împăcare să știm în sfârșit ce s-a întâmplat cu Bert, unde se află și faptul că este în sfârșit înmormântat după ce a fost listat ca necunoscut pentru atât de mult timp”, a declarat nepotul Brad McDonald pentru AP.

După încercări eșuate de identificare a victimelor de la Pearl Harbour, inclusiv prin intermediul fișelor dentare, a fost lansată o nouă campanie în 2003, iar apoi o alta în 2015, pentru a folosi tehnici de identificare mai avansate, inclusiv prin intermediul ADN-ului.

Atacul surpriză al japonezilor asupra bazei navale din Hawaii a avut loc la 7 decembrie 1941.

articolul original.

Ar putea începe marele război între SUA și China? Contraamiralul Charles Williams: ‘Nu mai putem lupta pe două fronturi principale – accentul ar trebui să fie pe China. Acest stat își manifestă clar agresivitatea’

14 September 2022 at 20:27
image

Nu mai putem lupta pe două fronturi principale – accentul ar trebui să fie pe China. Acest stat îşi manifestă clar agresivitatea”, spune Charles Williams, într-un editorial publicat miercuri în The Hill. În material, el citează statistici din care rezultă că Marina SUA se confruntă cu o reducere a navelor de război – sunt 296, dar 39 dintre ele urmează să fie dezafectate, în timp ce flota chineză se extinde la 420 de unități, de la 355 de nave, cât are în prezent. El observă, de asemenea, că pregătirea pentru luptă a aviației americane este de doar 67%.

Contraamiralul în retragere spune că SUA are nevoie de o flotă „capabilă să-și protejeze interesele”. Potrivit acestuia, America ar trebui să stabilească noi priorități în cazul lipsei de pregătire a soldaţilor, pentru „desfășurarea unei forțe pregătite pentru a câștiga războiul din Pacific”. Autorul materialului citează drept exemplu Coreea de Sud, care este pregătită „în orice moment” pentru un atac al Coreei de Nord.

Cercetarea și dezvoltarea sunt importante, dar amenințarea unui conflict în Pacific nu este peste 10 ani – este imediată. Pentru câte conflicte nu am fost pregătiți, fie că am fost prinși prin surprindere, fie că ne-am subestimat adversarul? Avem nevoie de urgență„, scrie Charles Williams în The Hill, citează româniatv.net.

Conflictul dintre Taiwan și China a escaladat odată cu vizita pe insulă a președintelui Camerei Reprezentanților SUA, Nancy Pelosi. China consideră Taiwanul teritoriul său, în timp ce SUA susțin independența Taiwanului.

articolul original.

Sa fie Astute alesul?!

8 September 2022 at 03:00

HMS Anson

Deocamdata nu stim dar anuntul premierului britanic poate parea interesant din punctul de vedere al dotarii Australiei cu submarine de atac nucleare.

Astfel, Boris Johnson a declarat intr-un cadru oficial ca marinari australieni se vor pregati impreuna cu cei britanici la bordul submarinelor de atac cu propulsie nucleara din clasa Astute.

Declaratia a fost facuta si intr-un context extrem de interesant, astfel premirul britanic  l-a primit pe Richard Marles, vice-premier in guvernul australian, aflat in vizita in Regatul Unit.

Ba mai mult decat atat, anuntul a survenit in contextul participarii inaltilor demnitari la acceptarea celui de-al cincilea submarin (dintr-un total de sapte comandate) din clasa Astute – HMS Anson de catre Royal Navy.

Asadar, Boris Johnson a anuntat ca militari australieni se vor pregati atat la bordul lui HMS Anson cat si la bordul altor submarine de aceeasi clasa, ori ce sens are sa-ti pregatesti militari pe un tip de submarin si mai apoi sa cumperi altul?!

Cat de comune ar putea sa fie echipamentele intre Virginia- class si Astute-class pentru ca pregatirea australienilor sa fie ok, indiferent ce clasa de nave va alege guvernul pana la urma? In mod sigur reactoarele nucleare sunt diferite.

Una peste alta, zvonuri despre o posibila vanzare de submarine Astute-class catre Canberra au tot circulat prin presa britanica dar nimic serios. Pana acum…

Se pare totusi ca personal al marinei australiene s-ar afla la pregatire atat in Statele Unite cat si in Marea Britanie mai ales pe zona exploatarii reactoarelor nucleare. Nu stim si nu exista detalii despre ce fel de pregatire vor avea parte australienii la bordul navelor Majestatii Sale stim insa ca vor iesi pe mare la bordul submarinelor si de aici incolo ramane de vazut.

Evident ca toate acestea au loc sub auspiciile AUKUS. Si poate australienii evalueaza ofertele.

GeorgeGMT

articolul original.

Permisele pe care marinarii ucrainieni le vor primi ca să poată să părăsească țara sunt cruciale pentru exporturile de cereale

7 September 2022 at 16:37
image

Decizia Ucrainei de a le permite navigatorilor săi să părăsească țara, în ciuda faptului că bărbații ucraineni apți de muncă, cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani, sunt obligați să rămână să lupte, va elibera forță de muncă vitală atât pentru exporturile de cereale ucrainene, cât și pentru industria maritimă globală mai largă, anunță Reuters.

Până acum, marinarii ucrainieni nu puteau să părărsească țara

Măsura, confirmată oficial în această săptămână, face parte din eforturile Ucrainei de a-și maximiza transporturile de cereale prin intermediul unui coridor intermediat de ONU prin Marea Neagră.

„Înțelegem că acest coridor pentru cereale depinde de ei (navigatorii) și lumea logisticii internaționale depinde, de asemenea, de ei”, a declarat pentru Reuters Viktor Vyshnov, șeful adjunct al Administrației de Transport Naval din Ucraina.

Personalități din industrie au declarat la sfârșitul lunii iulie, la scurt timp după ce s-a convenit asupra acordului de export de cereale, că găsirea unui număr suficient de navigatori pentru a echipa cele aproximativ 80 de nave blocate în porturile ucrainene de la începutul invaziei rusești din februarie va fi o provocare.

Chiar dacă bărbații ucraineni apți de muncă, cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani, nu au voie să părăsească țara din cauza războiului, guvernul ucrainean a renunțat la această interdicție pentru navigatorii calificați și pentru cei care studiază pentru obținerea unei calificări de marinar.

Marinarii ucraineni reprezintă 4% din totalul forței de muncă de 1,89 milioane de marinari la nivel mondial

Măsura, anunțată pentru prima dată la sfârșitul lunii august de către premierul Denys Shmyhal, a fost decretată drept lege de către cabinetul său vinerea trecută, potrivit unei copii a ordinului publicat luni seara.

„Conform decretului, toți navigatorii, fie că pleacă din porturile ucrainene, fie că merg în străinătate pentru a-și îndeplini contractele, pot obține posibilitatea de a părăsi Ucraina”, a declarat Vîșnov.

Marinarii ucraineni reprezintă 4% din totalul forței de muncă de 1,89 milioane de marinari la nivel mondial, potrivit unei analize a asociațiilor profesionale Camera Internațională de Navigație și BIMCO.

Revenirea marinarilor ucraineni pe piața maritimă globală va fi importantă pentru a acoperi cererea de marinari calificați în următorii patru ani, a declarat pentru Reuters Natalie Shaw, director pentru probleme de ocupare a forței de muncă la Camera Internațională a Transporturilor Maritime.

„Raportul (ICS/BIMCO) prevede că va fi nevoie de 89.510 ofițeri suplimentari până în 2026 pentru a opera flota comercială mondială, iar Ucraina furnizează peste 76.000 din forța de muncă actuală”, a spus ea.

articolul original.

INFOMANIA • 3 septembrie în istoria muzicii | PODCAST

3 September 2022 at 04:00
image

1926: Se năștea actriţa şi cântăreaţa greacă Irene Papas, pe numele său real Eirini Lelekou

1934: Se năștea Freddie King, artist american de blues, cunoscut pentru balada Have You Ever Loved A Woman (d. 1976)

1936: Se năştea cântăreaţa Marina Voica

1937: Se năştea cântăreața de muzică populară Maria Ciobanu

1942: Se năștea cântărețul și compozitorul american Al Jardine, co-fondator al trupei The Beach Boys

1952: Se năștea Leroy Smith, component al trupei britanice Sweet Sensation

1966: Cu Sunshine Superman, Donovan domina clasamentul vânzărilor din SUA

1973: Se năştea cântăreaţa americană Jennifer Paige

1975: Se năştea rapperul american Stefan Kendal Gordy, al cărui nume de scenă este Redfoo, co-fondator al trupei LMFAO

1979: Se năștea Tomo Milicevic, chitarist al trupei 30 Seconds to Mars

1982: Culture Club lansa hitul Do You Really Want To Hurt Me? în Marea Britanie

1983: Red, Red Wine devenea primul No.1 al formaţiei engleze UB40

1988: Se năştea cântăreţul englez Jake Quickenden, al cărui talent a fost descoperit într-o emisiune tv

1990: George Michael lansa Listen Without Prejudice Vol. 1, al doilea album din discografia cântărețului englez

1997: Se organiza prima ediţie a Concursului internaţional de canto Hariclea Darclée

2002: La Fleet Centre Boston, The Rolling Stones dădeau startul turneului Licks, celebrând 40 de ani de carieră

2004: Sir Cliff Richard îşi anunţa surprinzătoarea despărţire de casa de producţie EMI, o colaborare întinsă de-a lungul a 46 de ani, în care artistul a vândut 250 millioane de copii ale albumelor sale

2007: Înceta din viață cântăreața americană Janis Martin, adesea comparată cu Elvis Presley (n. 1940)

2009: La Los Angeles, era înmormântat cântăreţul american Michael Jackson, răpus de un cocktail de medicamente (n. 1958)

2009: Madonna dobora recordul încasărilor obţinute de un artist solo de pe urma unui singur turneu, cu un total de 250 de milioane de dolari, Sticky and Sweet Tour purtând-o pe divă prin 32 de ţări, inclusiv România

2006: Justin Timberlake cucerea topul vânzărilor din Marea Britanie cu single-ul SexyBack, recompensat ulterior cu un premiu Grammy

2021: Ed Sheeran domina clasamentul britanic cu Bad Habits

https://www.europafm.ro/wp-content/uploads/2020/09/3-sept-iam.mp3
EMBED CODE Copiază codul de mai jos pentru a adăuga acest clip audio pe site-ul tău.
  • Andrei Paleu
articolul original.

Suhoi Su 57 poate si navalizat

31 August 2022 at 03:00

Daca Suhoiul 57, “invizibilul” rusesc, nu numai ca n-a rupt gura targului dar nici acum nu este operational (desi la nivelul anului 2022 ar fi trebuit sa fie in dotare gata de lupta) iar la nivel de aparate construite si livrate fortelor aeriene avem 2 aparate in 2021 si probabil tot doua in 2022.

Dar cu toate acestea, Yury Slyusar – directorul general al United Aircraft Corporation, a anuntat pe 16 august ca marina rusa (am vazut deja cat de exceptionala este) are de gand sa se doteze cu portavioane ultra-moderne (o idee veche si destul de nastrusnica, de altfel), iar la asa portavioane ultra-moderne nu se poate altfel decat cu un Suhoi 57 in varianta navalizata, similar – in opinia ivanilor, cu F 35C…

Declara directorul rus: “The groundwork laid under the Su-57 program makes it possible to solve the tasks of the Russian Navy’s naval aviation within the shortest time possible.” Cu alte cuvinte, varianta “terestra” a Su 57 este gata de lupta, rezultatele sunt foarte bune, proiectul matur, asa ca merge ca pe baza lui sa fie dezvoltata o varianta navala, demna urmasa a Suhoi Su 33. Asta dupa ce cu nu foarte mult timp in urma se anunta intentia dezvoltarii unei variante  de Su 57 cu doua locuri.

Cel de-al doilea ocupant urmand a avea ca rol principal controlul unor drone (S 70 Okhotnik), un fel de “Loyal Wingman” in varianta ruseasca. Rusii mari progrese n-au facut, dar chinezii au prins ideea din zbor si vor avea o varianta a J-20 cu biloc fix pe aceeasi idee. De unde vedem noi ca marile minti se intalnesc undeva sus, deasupra noastra a muritorilor de rand.

Tot domnul Slyusar ne si spune cate Suhoiuri 57 au fost pana acum fabricate: 4 bucati, urmand ca pana in 2024, sa fie livrate 22, iar pana in 2028 toate cele 76 de bucati comandate de ministerul apararii. Greu totusi de crezut ca aceasta cadenta va fi si respectata, cu atat mai mult cu cat nu se stie ce vor face rusii cu motorul dedicat si radarul extrem de greu de fabricat in serie.

De altfel, in acest moment, rusii au probleme si surubaresc la sistemul de comunicatii al Su 57.

Dar rusii sunt optimisti si desi nu sunt in stare sa construiasca nave militare de tonaj ceva mai mare, viseaza cu cohii deschisi la portavioane.

Intre timp Suhoi Su 57 nu are absolut nici un client extern, nici macar potential.

GeorgeGMT

articolul original.

Aproape 90% din toată viața marină ar putea dispărea până în 2100

30 August 2022 at 13:00
image

O echipă internațională de cercetători a descoperit că aproximativ 90% din toată viața marină de pe Pământ va fi expusă riscului de dispariție până în 2100 dacă gazele cu efect de seră nu sunt reduse.

În lucrarea publicată în revista Nature Climate Change, grupul prezintă studiul efectuat asupra mii de specii marine și a modului în care emisiile de gaze cu efect de seră le-ar putea afecta în viitor, indică Phys.

Emisiile de gaze cu efect de seră au un impact asupra climei lumii în două moduri. Ele ridică temperatura atmosferei (și prin extensie, suprafețele și corpurile de apă ale Pământului) prin menținerea căldurii, iar în cazul emisiilor de dioxid de carbon, fac apele mai acide, precum băuturile răcoritoare carbogazoase.

Consecințele gazelor cu efect de seră asupra vieții marine

Și pe măsură ce emisiile continuă să fie pompate în atmosferă, în ciuda avertismentelor îngrozitoare din partea oamenilor de știință din întreaga lume, se efectuează mai multe cercetări pentru a afla despre posibilul lor impact. În acest nou efort, cercetătorii au aruncat o privire amplă asupra impactului avut de asupra vieții oceanului.

Lucrarea a presupus estimarea impactului anumitor niveluri de emisii de gaze cu efect de seră asupra vieții marine în viitor. Ei au analizat în mod specific 25.000 de specii, inclusiv pești, bacterii, plante și protozoare care trăiesc în primii 100 de metri ai oceanelor lumii.

Ei au descoperit că în cel mai rău scenariu, în care emisiile duc la a atmosferei cu 3 până la 5 grade Celsius, aproximativ 90% din toată viața marine va dispărea.

90% din toată viața marină ar putea dispărea până în 2100

De asemenea, ei au descoperit că, dacă emisiile sunt reduse în măsura prevăzută de Acordul de la Paris privind Clima, care ar menține creșterea temperaturii globale sub 2 grade Celsius, atunci riscul de dispariție ar fi redus cu aproximativ 98%.

Cercetătorii au descoperit că prădătorii de top mai mari sunt mai expuși riscului decât prădătorii mai mici, la fel ca și speciile de pești din zonele în care sunt pescuiți intens de oameni. Cel mai mic risc, pe de altă parte, aparține speciilor mici, cu viață scurtă.

În mod remarcabil, Pământul nu a văzut ca aceste proiecții de la Marea Moarte din urmă cu 252 de milioane de ani.

articolul original.

Expediția damnaților

23 August 2022 at 02:55
By: Iulian

Înainte de a începe

Un comentariu al lui MihaiS (reprodus mai jos) mi-a amintit de traducerea pe care am făcut-o acum 3 ani, publicată pe blog pe 15 martie 2019. Se pare că in aproape 120 de ani esența spiritului rus s-a păstrat neatinsă, deși a avut căteva zvâcniri.

Ce zic niste baieti de la ei (dupa dezastru, nu inainte, deci e cu ???) e ca treburile au inceput sa se strice dupa 2012, iar toate ideile cu reorganizarea pana sa inceapa razboiul au facut mai mult rau. Gen multi care stiau ceva meserie au plecat, iar intratul in academii era in buna parte pe baza de spaga.

Cica prin 2008 trebile erau parfum prin comparatie.Amu,era evident pt oricine ca astia nu se stiu lega la sirete,nu era nici o nevoie de insider-i.

Problema nu e pifani, care asa prosti, luati din sarakie vai de ei, tot manifesta evident ceva rezistenta si stoicism. Problema e ca intregul corp ofiteresc trebuie concediat si luat de 0. Aia care raman au de raspuns la 2 intrebari: ce misiuni de lupta ai condus si cat sange ai varsat ca sa ajungi de aici pana in satul vecin? Nu raspunzi corect,la spalat pe jos pe strada cu tine…

E clar ca orice comandant superior la ei e vinovat de indolenta si furaciune ce au degenerat in crima, pt ca idiotii puteau cel putin sa refuze sa atace. Puteau sa se scuze, sa zica ce vrajeala cu iz de ratiune militara voiau pt a convinge politicul sa nu invadeze Ucraina. Ca doar nu ar fi zis ca trupele sunt facute gramada dupa ce ani de zile au zis ca sunt zmei.

Iar daca aia de sus au crezut toate vrajelile,inseamna ca sunt idioti totali,lucru ce iar ii califica doar pt matura.

Una peste alta, Vova ar fi perfect indreptatit sa ii impuste pe toti, de la cdt de btn pana la Gerasimov si Shoigu. Mai ales pe astia 2.

Evident, cretinii de la ei or sa impuste pe oricine doar pe vinovati nu, incercand sa mai puna o data batista pe tambal.

Ca trupele sunt nepregatite e una. Sa faci in calitate de cdt al unei asa actiuni un plan atat de retardat e cel mai impardonabil lucru imaginabil.

Nimeni pe lumea asta nu poate prevedea ca inamicul e atat de idiot incat nu poate desena niste sageti corecte pe harta. Si pare contraintuitiv, dar nu faptul ca tehnica rusa e cu defecte sau pifanii nu stiu sa traga a fost cel mai important aspect, ci faptul ca planul de operatii e cel mai cretin plan ce a fost vreodata pus pe harta.

Lucru in directa legatura cu nivelul de imbecilitate total de neprevazut chiar pt niste unii numiti politic si pusi acolo ca sa fure pt ei si pt sefii ce i-au pus.

Un nivel de idiotenie incat nici macar sa ii puna pe niste pustani de la ei sa faca un plan, atunci cand s-a pus problema la modul serios. Gen, ”ia ba capitane teza asta la examenul de grad, astea sunt fortele, astea sunt inamicul, invadeaza Ucraina.” ”Da,dar stiti, eu trebuie sa studiez cateva nitele mai jos” – ”Nu conteaza ba, fa un plan dupa ce am zis io si taci din gura”.

Un nivel de idiotenie care frizeaza absenta spiritului de conservare pt propria fiinta. Ca la altii stim ca nu se gandesc, nu e specific rusesc.

Nici macar nu poti lua in calcul pe viitor un asa inamic idiot. Ar fi echivalent cu a presupune ca inamicul sta tinta ca in filmele de cat B. Nu te poti pregati pe asa baza, pt ca nu te pregatesti de fapt. Doar declari antefactum ca inamicul e cretin, bifezi activitatea si te duci la culcare. Nimeni nu are nevoie de o asa armata, mai bine o desfiintezi o improvizezi daca totusi te ataca cineva pe bune.

Mai jos textul origininal, republicat azi 22 august 2022.
  


Traducere (și adaptare) a unui articol apărut pe un site dedicat istoriei orașului Hull, UK. Încheierea aparține traducătorului.

Introducere

Ca urmare a acțiunilor ambelor puteri de extindere a imperiilor în Manciuria și Coreea, Japonia a început ostilitățile cu un atac surpriză asupra bazei navale ruse de la Port Arthur (astăzi în China) la data de 8 februarie 1904. În acest atac două cuirasate și un crucișător au fost scufundate. În august, o încercare a rușilor de a sparge blocada s-a soldat cu o a doua înfrângere în Bătălia din Marea Galbenă. Navele ruse care au supraviețuit erau acum în Port Arthur, Vladivostok sau în alte porturi unde căutaseră refugiu.

Ca urmare a înfrângerii Flotei Ruse din Estul Îndepărtat, țarul Nicolae al II-lea a autorizat o propunere fantezistă făcută de guvern. 45 de nave din Flota Baltică urmau să navigheze 18000 de mile în jurul lumii – plecând de la bazele din nordul Europei – să înfrângă flota japoneză și să elibereze Port Arthur, punând astfel capăt războiului deoarece Japonia se baza pe marină pentru aprovizionarea trupelor aflate pe uscat.

A urmat o călătorie epică. Aceasta ar fi extrem de comică dacă pe durata ei nu și-ar fi pierdut viața 4000 de marinari ruși. Chiar de la început expediția era sortită eșecului, însă nimeni nu a pus la îndoială nebunia planului.
  

Flota rusă – o forță

În 1904 Rusia era o țară înapoiată. Din punct de vedere geografic era cea mai mare țară, țarul având un imperiu care se întindea din estul Europei până în Asia, cu un număr mare de naționalități. Pe hârtie, Rusia era o putere militară; în realitate armata sa era slab echipata și antrenată. Ca putere navală era de fapt de mâna a doua, în ciuda creșterii flotei militare pentru a fi un rival al celorlalte puteri europene. Capacitatea Rusiei era supraestimată de celelalte țări.

Datorită geografiei, activitatea navală a Rusiei se desfășura în trei zone – Estul Îndepărtat, Marea Baltică și Marea Neagră. Activitățile din Marea Neagră erau restricționate de tratate internaționale, acestea împiedicând ambițiile navale ruse. Doar în această zonă Rusia avea porturi care îi ofereau acces la mări navigabile tot timpul anului însă numărul și mărimea navelor din acea zonă erau limitate, rezultând astfel o limitare a activităților flotei. Deci orice navă care ar fi putut fi trimisă în sprijinul Flotei de Est trebuia transferată din Marea Baltică la celălalt capăt al lumii.

Sarcina Flotei Baltice de a naviga 18000 de mile era îngreunată de probleme logistice – navele aveau nevoie de reaprovizionare și realimentare pe parcursul voiajului. Spre deosebire de Royal Navy, flota rusă nu avea baze pe glob iar tratatele internaționale îi împiedicau să folosească porturile altor țări prietene – Franța de exemplu. A fost întocmit astfel și un plan de realimentare a flotei – au fost navlosite de la linia germană Hamburg-Amerika cargouri care urmau să se ocupe de aceste aspecte logistice.

Flota Baltică ar fi putut fi o forță. În 1904 puterile maritime erau Franța, Marea Britanie și Germania. Statele Unite începuseră și ele o perioadă de expansiune după anii în care flota sa era destinată pazei de coastă. Italia avea o flotă mică dar avansată din punct de vedere al tehnologiei, proiectanții italieni fiind considerați foarte buni. Puterea navală care apărea în acea perioadă era Japonia, care avea marinari antrenați de britanici. Marina rusă avea însă unele probleme.

Înainte de lansarea HMS Dreadnought – care a dus la standardizarea proiectelor pentru cuirasate – navele erau un amestec bizar de experimente în proiectare, cele mai multe dintre ele nefiind supuse testului suprem – o bătălie navală. De obicei navele aveau inovațiile instalate pe suprastructură, aceasta fiind mai grea (engl orig top heavy), aceasta ducând la instabilitatea lor. Flota franceză a fost victima acestei perioade de experimentare, câteva nave fiind pierdute prin răsturnare și scufundare în urma greșelilor de proiectare.

Flota baltică avea probleme similare, unele din cuirasatele sale având chiar și cu 1500 de tone mai mult decât ar fi trebuit. În practică aceasta însemna că armamentul secundar nu putea fi utilizat. Altă consecință era că și partea blindată a corpului navei era sub linia de plutire (engl orig water line) și nu oferea nici o protecție în luptă. Mărturie a acestor defecte de proiectare stă nava Oriol care s-a scufundat în timp ce era la ancoră în portul Kronstadt și a trebuit să fie ranfluată.
  

Marinarii ruși

Ca și când problemele logistice și de proiectare nu erau suficiente, amiralul Rojestvenski – nefericitul care a primit comanda expediției – avea o a treia problemă: calitatea echipajelor.

Majoritatea celor din echipaje erau la origine țărani needucați și nu proveneau din zonele de coastă ale Rusiei, în consecință neavând nici un fel de experiență de nautică. Flota Baltică petrecea perioade lungi de timp inactivă deoarece porturile nordice ale Rusiei erau înghețate chiar și pentru patru luni. Rezultatul evident era timpul limitat pentru pregătirea marinarilor.

Starea era atât de deplorabilă încât un ofițer al navei Kniaz Suvoroff a spus despre tunari că o jumătate trebuie sa fie pregătită învățând totul pentru că nu știu nimic iar cealaltă jumătate trebuia și ea să învețe totul pentru că dacă își amintesc ceva, atunci ceea ce își amintesc este depășit. Pentru a complica problema, se va afla mai târziu ca unii dintre membrii echipajelor erau și parte a unor grupuri revoluționare care vor încerca să pună la cale răzvrătiri ale echipajelor.

În plus, Rojestvenski nu era mulțumit nici de ofițeri. Despre adjunctul său care avea obezitate – contraamiralul Folkersham – spunea că este un sac de bălegar iar despre contraamiralul Enkvist că este un mare spațiu gol.
  

Începutul călătoriei

Dificultățile cu care se confruntau forțele navale ruse au fost depășite și pe 16 octombrie 1904 flota (redenumită A Doua Flotă a Pacificului) a început călătoria sa epică din Libau (în Letonia astăzi). Tonul expediției a fost dat de nava amiral care a eșuat și de unul din crucișătoarele de escortă care și-a pierdut ancora. În timp ce flota aștepta ranfluarea navei amiral și găsirea ancorei rătăcite, un distrugător a lovit din greșeală cuirasatul Oslyaba și a trebuit să se întoarcă la Reval (Talin, în Estonia astăzi) pentru reparații.
  

Danemarca

Problemele inițiale fiind depășite, flota a navigat prin strâmtoarea care separă Danemarca de Suedia. S-a instalat o stare de isterie în urma primirii unor rapoarte care anunțau că vedete torpiloare japoneze se aflau în apropierea coastelor Danemarcei. Nimeni nu și-a pus întrebarea cum au putut ajunge navele japoneze într-un timp atât de scurt de la o distanță de 18000 de mile.

Starea de isterie a fost alimentată apoi de zvonurile care vorbeau despre câmpurile de mine japoneze – aflate în aceeași zonă – și de faptul că au fost văzute submarine japoneze. Întreaga flotă a fost cuprinsă de o stare de isterie globală. Pentru a opri acest fenomen, Rojestvenski a ordonat ca nici unui vas, de nici un fel, să nu i se permită să intre în convoi.

Când o navă cu doi pescari s-a apropiat pentru a aduce mesaje diplomatice, rușii au deschis focul. Standardul la care erau pregătite echipajele navelor care participau la expediție a făcut ca cei doi pescari să nu fie răniți. Ironic, unul dintre mesaje era din partea țarului Nicolae și îl anunța că a fost promovat.

Pentru a completa tabloul, nava tehnică (engl orig service ship) Kamceatka a semnalizat că este atacată de vedete torpiloare. Întrebată câte sunt, răspunsul a fost opt, din toate direcțiile. Evident, a fost o alarmă falsă. Însă căpitanul și echipajul acestei nave vor mai provoca și alte incidente.
  

‘Bătălia’ de la Dogger Bank

Supraviețuind atacurilor vedetelor torpiloare și submarinelor japoneze fantomă și evitând minele dintr-un câmp de mine inexistent, a Doua Flotă a Pacificului a navigat în Marea Nordului, unde rușii au observat flota de nave de pescuit din Hull, pescuind la Dogger Bank. Navele de pescuit au fost identificate ca fiind – bineînțeles – vedete torpiloare și flota a deschis focul, un incident care a fost aproape de a porni un război între Marea Britanie și Rusia.

În infernul care a urmat, câteva nave rusești au semnalizat că au fost lovite de torpile. Pe cuirasatul Borodino unii membri ai echipajului și-au pus centurile de salvare și s-au întins pe punte în timp ce alții alergau pe punte agitând săbii de abordare și strigând că au fost abordați de japonezi. Evident, aceasta a crescut nivelul de panică al flotei.

Cuirasatele au continuat să tragă, avariind patru traulere britanice și scufundând unul. În schimbul de focuri cu flota japoneză au fost avariate două crucișătoare (Aurora și Donskoi) în urma focurilor trase de șapte cuirasate rusești aflate într-o poziția mai avansată în convoi.

Dimineața a reprezentat finalul unei nopți de nebunie cauzată de isteria în masă a rușilor. Din fericire pentru navele britanice și pentru cele două crucișătoare avariate, echipajele erau atât de prost pregătite încât pagubele au fost minime. Doar ca exemplu: cuirasatul Oroyol a tras peste 500 de proiectile fără a lovi nimic.

Guvernul rus și-a cerut scuze, însă opinia publică și ziarele cereau un răspuns al Marii Britanii. 28 de nave au primit ordinul să crească presiunea în cazane și să se pregătească de acțiune, în timp ce câteva crucișătoare urmăreau de la distanță flota rusă în timp ce aceasta traversa Golful Biscaya și naviga spre sud, către coasta portugheză.

În apropiere de Vigo lui Rojestvenski i s-a ordonat să lase la țărm ofițerii responsabili pentru atacul traulerelor britanice. El însă s-a folosit de incidentul diplomatic pentru a scăpa de căpitanul Klado, unul din cei mai aprigi critici ai săi.

Lui Klado i s-a ordonat să revină la St. Petersburg pentru a organiza întăririle pentru flotă. Klado va folosi această situație ca oportunitate pentru a se răzbuna pe Rojestvenski, adunând vase vechi, depășite, care fuseseră numite de amiral vechi copăi, această flotă fiind numită în glumă gruparea care se scufundă singură.
  

Flota ajunge în Africa

Flota principală s-a apropiat de Tanger, după ce a pierdut contactul cu Kamceatka timp de câteva zile. Aceasta însă s-a alăturat flotei, raportând că a tras 300 de proiectile în lupte cu nave japoneze – de fapt o navă comercială suedeză, un trauler german și o goeletă (engl orig schooner) franceză. Pe lângă tot ce s-a întâmplat până acum, una din nave a rupt cu ancora cablul telegrafic subacvatic al orașului, comunicațiile cu Europa fiind întrerupte timp de patru zile.

Faza următoare era întâlnirea la Dakar cu zece nave germane de aprovizionare. După contact, flota s-a aprovizionat cu cantități duble de cărbune. Fără spații de stocare disponibile, cărbunele a fost lăsat pe punți iar praful de cărbune s-a împrăștiat pe nave. Acest praf, în combinație cu vaporii de apă din atmosfera ecuatorială umedă, a dus la moartea unor membri ai echipajelor care au avut probleme respiratorii după ce au inspirat aerul cu praf de cărbune.

După ce a păstrat liniștea câteva zile, Kamceatka a stârnit panică în flotă când a trimis un semnal greșit în timpul unei furtuni în largul coastelor Angolei. În loc să transmită totul e în regulă mesajul a fost vedeți și voi vedete torpiloare.

Apropiindu-se de Cape Town, Rojestvenski a primit un mesaj în care i se transmitea că întăririle au fost trimise de Klado pentru a i se alătura. Amiralul – cunoscând calitatea navelor – a ales să evite întâlnirea cu ele. Moralul a ajuns la cel mai jos nivel de până atunci, marinarii find convinși că vor muri.

Pentru a păstra moralul, echipajele au adunat animale exotice în timpul escalelor – inclusiv un crocodil și un șarpe veninos care a provocat panică pe un cuirasat în momentul în care s-a înfășurat în jurul tunurilor și a mușcat un ofițer. Flota s-a transformat într-o grădină zoologică, cu un amestec ciudat de păsări și animale lăsate libere pe punți. Evenimentele au devenit mai interesante în momentul în care sistemele de răcire ale navei de aprovizionare frigorifică a flotei – Esperance – s-au defectat. Carnea alterată a trebuit aruncată peste bord, flota începând să fie urmărită de rechini.
  

Madagascar și Oceanul Indian

La Madagascar evenimentele au luat o turnură neașteptată. Timp de două săptămâni amiralul Rojestvenski a fost grav bolnav, toată această perioadă fiind în cabina sa. Șeful de cabinet a suferit un accident vascular cerebral, rămânând paralizat parțial. Nimeni nu era la comanda flotei, echipajele petrecând din ce în ce mai mult timp la țărm, în baruri, bordeluri și cazinouri. Au apărut bolile, înregistrându-se morți zilnice datorită malariei, dizenteriei și febrei tifoide. În timpul unei înmormântări de la bordul Kamceatka s-a tras cu tunul. Din nefericire a fost utilizat și un proiectil, acesta lovind crucișătorul Aurora – echipajul și nava fiind deja obișnuiți cu statutul de țintă.

Perioada lungă petrecută pe mare a început să își spună cuvântul, echipajele începând să devină religioase – semne evidente ale unor boli mentale. Cei cu cazurile cele mai grave de probleme mentale, alături de un grup de răsculați și revoluționari de pe nava Admiral Nakhimov au fost trimiși înapoi în Rusia cu nava de aprovizionare Malay. Ofițerii erau frecvent beți sau drogați. Un ofițer a cumpărat din Madagascar 2000 de țigarete și s-a descoperit apoi că acestea aveau opiu.

Flota trebuia aprovizionată și cu muniție, majoritatea proiectilelor fiind consumate în bătălia cu navele britanice. La sosirea navei de aprovizionare Irtysh a crescut moralul; toată lumea se aștepta ca aceasta să transporte muniție pentru flotă. După descărcare s-a descoperit că aceasta livrase 12000 de perechi de cizme îmblănite și un număr egal de haine de iarnă – acestea fiind ideale pentru zona ecuatorială a Africii unde se afla flota staționată.

Pentru a restaura ceea ce ar putea fi numită disciplină, Rojestvenski a ordonat efectuarea de exerciții de tragere. Nici un distrugător nu a lovit ținta statică. Dintre cuirasate doar nava amiral a lovit o dată, dar nu ținta ci nava care remorca ținta. O formație de distrugătoare căreia i s-a ordonat să navigheze în linie s-a împrăștiat în timpul exercițiilor deoarece ofițerii nu primiseră noile coduri. S-au tras șapte torpile – una a rămas blocată în tub, trei s-au îndepărtat de țintă, două s-au deplasat din ce în ce mai încet ratând ținta și una a descris un cerc determinând navele să se împrăștie panicate. Kamceatka a semnalizat că se scufundă – investigația a arătat că o țeavă de abur se spărsese în camera motoarelor.

Întăririle – numite a Treia Flotă a Pacificului – au plecat între timp din Reval (Talin), sub comanda amiralului Nebogatoff care primise ordin să se alăture flotei principale – Ordinul este de a te alătura amiralului Rojestvenski, a cărui rută nu ne este cunoscută. Rojestvenski nu avea nici o intenție de a alătura flotei sale ceea ce descrisese ca fiind o colecție arheologică de arhitectură navală și probabil avea senzația că este urmărit pe glob de o flotă de nave fantomă. O nouă problemă a lui Rojestvenski a fost faptul că a citit într-un ziar că i se ordonase să distrugă flota japoneză apoi să meargă la Vladivostok unde va preda comanda flotei amiralului Biriloff care urma să ajungă cu trenul transsiberian.
  

Întâlnirea cu destinul

Flota a traversat Oceanul Indian unde s-a întâlnit cu cargoul Gortchakoff. Moralul s-a ridicat, în speranța că nava aducea poșta de acasă. Singurele scrisori transportate de navă erau cele scrise de marinari și trimise acasă din Madagascar cu o lună în urmă.

Pe 11 mai 1905 a Treia Flotă a Pacificului – care s-a mișcat bine pentru o colecție de copăi – s-a alăturat flotei principale în largul coastelor Indo-Chinei. Noua flotă a adus vești de acasă despre revoluție și revolte.

Flota se îndrepta spre Vladivostok, dar a fost atacată de japonezi și a avut loc bătălia de la Tsushima (27-29 mai 1905). Rezultatul a fost – bineînțeles – victoria japoneză, aceștia scufundând opt cuirasate, nouă crucișătoare și alte câteva nave; au fost înregistrați mai mult de 4000 de marinari și 3 amirali morți, alături de 7300 de prizonieri de partea rusă. Japonezii au pierdut doar 3 vedete torpiloare, înregistrând 116 morți și 530 de răniți. Navele care au scăpat s-au refugiat la Vladivostok și Port Arthur – unde au rămas până la sfârșitul războiului – sau în cele mai apropiate porturi neutre.
  

Concluzie

Decizia de a trimite flota din Marea Baltică în jurul lumii pentru a fi distrusă este – probabil – una din cele mai nesăbuite decizii ale istoriei conflictelor navale. Din punct de vedere diplomatic Japonia a avut de câștigat mult în urma victoriei, fiind prima victorie a unei țări estice împotriva unei puteri europene.

Militar Rusia a fost învinsă, însă financiar Japonia a fost secătuită de război. Ambele părți au fost de acord cu negocierile, acestea fiind mediate de președintele Statelor Unite, Theodore Roosevelt. Prin tratatul de la Portsmouth din 5 septembrie 1905, Rusia a cedat bazele de la Liaoyang și Port Arthur. De asemenea, Rusia a eliberat jumătate de Sakhalin, Manciuria și a recunoscut trecerea Coreei în sfera de influență japoneză. La două luni de la semnarea tratatului revoluția va cuprinde Rusia, Japonia transformând Coreea în protectorat înainte de a o anexa formal în 1910.

Amiralul Rojestvenski nu a respectat tradiția navală de a părăsi ultimul nava; a supraviețuit războiului pentru ca apoi să se sinucidă.
   

În loc de încheiere

Se pare că o parte din evenimentele de mai sus – dacă nu toate – s-au întâmplat în realitate. Oricât de neverosimil pare.

Dacă în articol se spune că în atacul surpriză asupra flotei bazate la Port Arthur au fost scufundate două cuirasate și un crucișător, aceasta este inexact. Navele lovite au fost Tesarevici și Retvizan (cuirasate) și Pallada (crucișător). Niciuna nu s-a scufundat. Ambele cuirasate au fost eșuate în rada exterioară a portului pentru a preveni scufundarea, fiind ulterior ranfluate, remorcate în port și reparate. Pallada a intrat în port cu mijloace proprii, având doar avarii ușoare. Toate trei au participat ulterior la bătălia din Marea Galbenă, când escadra rusa a încercat să spargă blocada. Din cele trei, doar Tesarevici a reușit să treacă, fiind internată pe perioada ostilităților în portul chinezesc Tsingdau. După terminarea conflictului, a fost atașată noii flote baltice. Celelalte două s-au întors în port, unde au fost scufundate în timpul asediului, ambele fiind apoi ranfluate și reparate de japonezi. [Completare de Mihai]

Rojestvenski avea un temperament vulcanic, fiind cunoscut sub numele de câinele turbat de subordonați. Atunci când muștruluia un subordonat pentru insubordonare sau incompetență, toată lumea știa să se ferească din calea lui. În momentul în care a acceptat să comande flota, știa că echipajele nu sunt pregătite, că unele nave nu fuseseră testate și că realimentarea cu cărbune era imposibilă în porturi (Marea Britanie fiind aliata Japoniei). Pentru a păstra disciplina navelor, uneori ordona să se tragă un proiectil către cele care nu păstrau locul în formație. Deoarece în momentele de explozie temperamentală avea obiceiul să arunce binoclul în apă, subalternii săi s-au asigurat că la bordul navei sale vor exista suficiente binocluri.

Drumul urmat de Flota a Doua a Pacificului (sursa Wikipedia)

‘Bătălia’ de la Dogger Bank a avut loc. A avut ca victime trei pescari britanici, un marinar rus și un preot rus. Se pare că această bătălie a fost pornită din cauza navei … Kamceatka; aceasta a confundat un vas suedez cu o vedetă torpiloare japoneză și a anunțat că este atacată. Bătălia a durat 20 de minute. Times a scris după incident că este de neconceput ca cei care își spun marinari, oricât ar fi de speriați, pot petrece douăzeci de minute trăgând ntr-o flotă de nave de pescuit fără să își dea seama de fapt cu ce fel de țintă au de-a face (engl It is almost inconceivable that any men calling themselves seamen, however frightened they might be, could spend twenty minutes bombarding a fleet of fishing boats without discovering the nature of their target.). Rusia a plătit compensații de 66000 de lire (5.8 mil GBP astăzi) victimelor imediat. În 1906 a fost dezvelită în Hull o statuie – Memorialul Pescarilor.

Cărți poștale cu bătălia (sursa Wikipedia)

Memorialul Pescarilor, Hull (sursa Wikipedia)

Navele Aurora și Donskoi (sursa Wikipedia)

Spionajul japonez îl informase pe amiralul Tōgō Heihachirō de intenția flotei ruse de a ajunge la Vladivostok evitând contactul cu Marina Imperială. Însă pe măsură ce se apropiau de apele japoneze, întâlnirile cu nave comerciale scădeau șansele navelor ruse de a trece nedetectate. Rojestvenski avea de ales una din trei posibile strâmtori pentru a ajunge la Vladivostok (La Pérouse, Tsugaru, Tsushima) și a ales varianta care ar fi scurtat cel mai mult călătoria – prin Strâmtoarea Tsushima. Amiralul Tōgō credea și el că aceasta va fi calea pe care o va alege Rojestvenski. Deși flota rusă a avut norocul unei nopți cu ceață, navei Oriol care naviga alături de navele surori din clasa Borodino sub comanda directă a lui Rojestvenski era ultima din flotă și ei i se datorează începerea bătăliei.

Fiind navă-spital, Oriol naviga având trei lumini aprinse, în contrast cu restul flotei care avea toate luminile stinse. Crucișătorul auxiliar Shinano Maru a observat luminile și s-a apropiat pentru a investiga. Oriol a confundat Maru Shinano cu o navă rusească și nu a anunțat flotei întâlnirea. În schimb, ea a semnalizat navei japoneze că există și alte nave rusești în apropiere; Shinano Maru a observat formele altor nave rusești. Căpitanul navei Shinano Maru a telegrafiat amiralului Tōgō anunțându-i prezența navelor rusești. Oriol (cealaltă navă cu același nume din flotă – un cuirasat din clasa Borodino [completare de Marius B]) a fost nava care a tras primele focuri în această bătălie, când căpitanul a ordonat să se deschidă focul asupra crucișătorului japonez, aflat la 9000 de metri. Rojestvenski nu dăduse instrucțiuni flotei pentru această eventualitate și a ordonat comandantului Oriol să înceteze focul după ce acesta a tras 30 de proiectile fără nici un efect.

Oriol a fost capturată de japonezi și după reparații și o serie de modificări care au avut ca scop coborârea centrului de greutate a fost redenumită Iwami și a intrat în serviciul Marinei Imperiale. În 1924 a ieșit definitiv din serviciu, fiind folosită ca țintă pentru aviație.

Marina rusă a pierdut:
– toate cuirasatele (unsprezece)
– patru din cele opt crucișătoare
– șase din cele nouă distrugătoare
– șase din cele zece nave auxiliare

Marina Imperială Japoneză era superioară din punct de vedere al pregătirii și tehnicii Flotei a Doua a Pacificului. Navele japoneze puteau naviga cu 15 noduri în timp ce cele din flota rusă ajungeau la 14 noduri, dar pe perioade scurte. În plus, voiajul afectase opera vie a navelor, acestea fiind și mai mult încetinite de alge și vietăți. Din punct de vedere al artileriei și al artileriștilor navele japoneze erau superioare. Din punct de vedere al moralului și pregățirii fizice, Marina Imperială era, de asemenea, superioară.

Articolul relatează că după bătălia de la Tsushima, o parte din navele rusești s-ar fi refugiat la Port Arthur. Port Arthur capitulase cam cu 5 luni înaintea bătăliei de la Tsushima, lucru cunoscut in mod sigur de comandanții flotei ruse. Ținta lor era Vladivostok. Singurele nave ruse ajunse la Port Arthur în urma bătăliei au fost cele capturate de japonezi. [Completare de Mihai]

Rojestvenski a fost rănit în timpul bătăliei, comanda fiind preluată de amiralul Nebogatov. Acesta a decis să se predea, spunându-le camarazilor: Sunteți tineri și voi veți recâștiga onoarea și gloria pentru Marina Rusă în viitor. Viețile celor 2400 de marinari din aceste nave este mai importantă decât a mea. Dar nici chiar predarea nu a reușit prea bine. Sub focul japonez navele rămase au comunicat predarea prin arborarea steagului cu codificarea internațională dar japonezii nu au recunoscut codul. Au încercat apoi cu steaguri albe, dar japonezii au crezut ca e un truc deoarece mai fuseseră trași pe sfoară în același mod – cu steagul alb. Într-un final escadra rusească a arborat steagul soarelui răsare și japonezii au oprit focul. În acel moment, într-un act de bravura, un crucișător rusesc a refuzat să se predea și a fugit, reușind chiar să scape de urmărirea japoneză, doar pentru a eșua mai târziu (a fost distrus de echipaj în final). [Completare referitoare la predare de Marius B]

Rojestvenski a fost tratat într-un spital japonez și a fost vizitat de amiralul Tōgō Heihachirō, care i-a spus că înfrângerea este soarta pe care o poate avea un soldat. Nu este nimic rușinos în ea. Important este dacă ne-am făcut datoria. Amiralul a fost judecat de Curtea Marțială în 1906, alături de ceilalți comandanți ai navelor. Deși pe durata bătăliei de la Tsushima fusese inconștient și rănit, a solicitat ca întreaga responsabilitate a înfrângerii să fie a lui, apărându-și subordonații.

Zinovi Rojestvenski (sursa Wikipedia)

Tōgō Heihachirō (sursa Wikipedia)

Atât.

Mulțumiri lui emp pentru link-ul original.

Editat pentru a adăuga informațiile despre problemele întâmpinate de flota rusă când s-au predat și adăugate nelămuririle referitor la nava Oriol (Marius B).
Editat pentru a corecta inexactitățile referitoare la navele scufundate inițial la Port Arthur și la imposibilitatea refugierii la Port Arthur (Mihai).

Iulian

Share
1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (medie: 4,25 din 5)
imageÎncarc...
articolul original.

Ce s-a întâmplat după ce Marina SUA a atașat camere video de mai mulți delfini?

20 August 2022 at 11:30
image

Cercetătorii au realizat prima filmare din perspectiva unor delfini în timp ce mamiferele vânează pe coasta Americii de Nord.

Marina SUA a atașat camere video de mai mulți delfini instruiți să ajute la identificarea minelor marine și să protejeze o parte din arsenalul nuclear american, iar apoi le-au permis să vâneze liberi în Golful San Diego.

Mamiferele marine inteligente nu au dezamăgit, astfel oferind imagini spectaculoase în timp ce vânau chiar și șerpi marini veninoși, spre uimirea cercetătorilor.

Camerele au fost atașate de șase delfini cu bot gros

Deși sunt animale atât de cunoscute și iubite, mai avem multe lucruri de bază de aflat , cum ar fi modul în care se hrănesc. Oamenii de știință cunosc cel puțin două tehnici: sorbirea prăzii și înfulecarea prăzii. Totuși, noile imagini au dezvăluit detalii noi.

șase delfini cu bot gros (Tursiops truncatus) de la Fundația Națională pentru Mamifere Marine (NMMF) din SUA, au înregistrat șase luni de video și audio, astfel că acum avem noi indicii despre strategiile de vânătoare și comunicare ale acestor mamifere.

Echipamentul a fost atașat pe spate sau pe lateral corpului, iar unele unghiuri cu ochii și gurile delfinilor sunt de-a dreptul terifiante.

Delfinii cu camere au prins peste 200 de pești

Deși nu sunt sălbatici, acestor delfini li se oferă regulat oportunități de a vâna în ocean, pe lânga dieta lor obișnuită cu pește congelat. Așadar, cel mai probabil acești delfini folosesc metode similare cu semenii lor sălbatici, au explicat Sam Ridgway și colegii săi.

Studiul lor a fost publicat în jurnalul PLOS ONE.

Delfinii cu camere au prins peste 200 de pești, inclusiv biban și halibut. Unii pești chiar s-au aruncat disperați în aer încercând să scape de prădătorii pricepuți. Însă, delfinii le-au urmărit fiecare mișcare, înotând cu susul în jos pentru a vedea mai clar, aceasta fiind o tehnică observată anterior și la delfinii sălbatici.

Au folosit atât vederea cât și auzul pentru a găsi prada

„Acești delfini par să fi folosit atât vederea cât și auzul pentru a găsi prada. De la distanță, delfinii folosesc întotdeauna ecolocația. Însă, de aproape, vederea și ecolocația par să fi fost folosit concomitent”, a adăugat Ridgway, potrivit Science Alert.

Camerele au înregistrat, de asemenea, sunetele bătăilor inimii animalelor și au dezvăluit că, în loc să-și doboare victimele, delfinii au folosit aspirația pentru cu mușchii incredibil de puternici ai gâtului.

Deși delfinii au mai fost observați în timp ce „se jucau” cu șerpi, inclusiv un anaconda, filmările au confirmat pentru prima oară că delfinii pot consuma și reptile. Un delfin a mâncat opt șerpi extrem de veninoși din specia Hydrophis platurus.

articolul original.

Buletin naval. Alungați în adâncuri de lipsa unui sistem naval antiaerian viabil

19 August 2022 at 03:00
By: Nicolae

Mare agitație pe la ruși în ultima vreme: „operațiunea militară specială” din Ucraina și învățamintele sale, adoptarea unei noi doctrine maritime, evenimente care probabil că vor contura noi direcții de acțiune, programe de construcție navală, tactici etc șamd.

Revenind la „operațiunea militară specială” din Ucraina, am citit relativ recent pe Naval News (care la rândul lor citează TASS) un articol ce enumeră câteva din concluziile expertului militar rus Vladimir Karnozov care scrie în Independent Military Review despre războiul din Marea Neagră.

Conform acestuia, cel mai eficient mijloc de luptă al flotei Mării Negre a Federației Ruse a fost submarinul. Flota Mării Negre a fost dotată în ultimii ani cu 6 (șase) submarine din tipul Kilo Improved – Proiect 636.3 iar bătrânul Alrosa, un submarin Proiect 877 Kilo (despre care puteți citi mai multe aici) cu propulsie cu jet, a trecut prin reparații capitale cu intenția de a fi reactivat cât mai rapid. Reamintesc că după începerea „operațiunii militare speciale”, Turcia a închis strâmtorile în baza prevederilor Convenției de la Montreaux (despre care puteți citi mai multe aici).

concept de lupta la marea neagra

O imagine reprezentativă a neputinței flotei rusești la Marea Neagră: scufundarea crucișătorului Moscova

Iată ce ne spune Karnozov despre evoluția conflictului aero-naval din Marea Neagră:

NATO reconnaissance means, which are actively working for the Ukrainian Armed Forces, are not able to track all the movements of Black Sea Fleet submarines, that is why, a submarine can be generally detected only by the point at sea, from which 3M-14 missiles emerge. Such surprise reduces the enemy’s ability to cut losses in manpower and equipment by quickly dispersing them immediately before a missile strike. Surface ships are increasingly turning into targets for a high-tech enemy, since their movements can be easily tracked by reconnaissance aircraft and satellites of NATO countries. Ships are highly vulnerable to weapons in service with the Ukrainian Armed Forces, such as the Neptune, Harpoon and Brimstone anti ship missiles. The expert suggests using the high stealth capabilities of submarines for reconnaissance and monitoring of enemy coastal targets at a short distance from the coast.

Iar Karnozov continuă și trece în Marea Baltică unde, o dată cu aderarea Suediei și a Finlandei la NATO, lucrurile vor arăta din ce în ce mai rău pentru ruși:

Taking into account the significant numerical superiority of the NATO naval forces, it seems most logical to equip the Baltic Fleet with advanced missile-carrying submarines.

Se pare că rușii au scos tot ce s-a putut din bătrânul Kilo care a ajuns la limita posibilităților de modernizare. Dezvoltarea unui urmaș, submarinele Proiect 677 – Lada, trenează de ani de zile, rușii fiind incapabili să construiască și să operaționalizeze o propulsie anaerobă (Air Independent Propulsion – AIP) pentru această clasă. Cu toate acestea, Karnozov susține că bătrânul Kilo și-a atins limitele și că viitorul aparține clasei Lada, mai silențioasă, mai automatizată, mai ca la țară… Acesta susține că submarinele clasei Lada sunt mult mai adaptate mediului din Baltica, au un sonar de tip Lira mult mai performant decât cel de tip Rubicon de la bordul Kilo și, deși mai mic decât acesta din urmă, poate duce la fel de multe arme – 18 rachete și/sau torpile.

concept de lupta la marea neagra

Submarin din clasa Lada Sursa foto: HISutton

Fără a încerca să diminuez valoarea submarinelor pe câmpul de luptă al viitorului, îndrăznesc să afirm că, ceea ce vedem de fapt la această nouă direcție de acțiune a marinei rusești este consecința directă a câtorva factori:

  1. pierderea accesului la turbine cu gaz (după 2014) și motoare diesel performante (tot după 2014) a condus la incapacitatea industriei ruse de profil de a mai produce nave de luptă mari (de la fregate în sus), singurele capabile să asigure acoperirea antiaeriană a unui grup de nave. Rușii au întârziat oricum foarte mult programele de înlocuire a navelor mari moștenite de la fosta URSS iar proiectele noi mai mult au stagnat – fregatele de clasă Gorșkov. Mai mult decât atât, rușii s-au apucat foarte târziu de modernizarea navelor moștenite de la defuncta URSS iar unele nu au fost modernizate deloc – vezi cazul crucișătorului Moscova scufundat de 2 (două) rachete subsonice cu profil de zbor razant de tip Neptun. Lipsa de disponibilitate a turbinelor a limitat deplasamentul navelor produse de industria rusă în ultimii ani: au fost construite mai multe nave purtătoare de rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune – celebra Kalibr, dar cu mari deficiențe în ceea ce privește apărarea antiaeriană.
  2. noile sisteme antiaeriene navalizate s-au născut greu, vezi sistemul Poliment-Redut (în principiu un S-350 navalizat) instalat pe fregatele de clasă Gorșkov și pe o parte din noile corvete Proiect 20380 și derivatele sale. Sistemele antiaeriene cu rază medie Shtil (în principiu un Buk navalizat) instalate pe fregatele de clasă Grigorovici au performanțe modeste (conform datelor disponibile din surse publice) comparativ cu sistemele similare occidentale și au fost insuficient testate în condiții de trageri reale împotriva unor ținte care să simuleze sistemele aeriene fără pilot sau rachetele anti-navă.
  3. scufundarea crucișătorului Moscova a avut ca efect imediat retragerea navelor de suprafață rusești din raza de acțiune a bateriilor de coastă ucrainiene dar și adoptarea unor improvizații în genul celor văzute la navele Proiect 22160 – Vasily Bykov despre care am vorbit într-un articol mai vechi ce poate fi recitit aici. „Celebra” antiaeriană rusească, cea care determina „și mai celebra zonă A2/AD” a Rusiei de nu mai puteai decola fără să te doboare rușii nici de pe Otopeni și-a arătat limitele destul de repede.
  4. incapacitatea marinei de a conlucra cu aviația navală a fost un alt element care a contribuit la eșecul flotei Mării Negre a Federației Ruse de a menține amenințarea unui desant amfibiu la Odesa. Aeronavele de avertizare timpurie ar fi putut supraveghea spațiul aerian aflat în conflict coordonând reacția conjugată a marinei și a aviației navale împotriva amenințărilor generate de sistemele aeriene fără pilot și de bateriile de coastă ucrainiene. Dacă Rusia ar fi avut disponibilă această capacitate tehnico-tactică 24/7 nu cred că flota Mării Negre ar fi suferit atâtea pierderi și nici n-ar fi putut fi alungată din preajma țărmurilor ucrainiene.
  5. normal că cele mai eficiente active ale flotei Mării Negre a Federației Ruse au fost submarinele în condițiile în care marina ucrainiană nu are nici un mijloc tehnico-tactic capabil să le combată… Pur și simplu Ucraina nu are niciun fel de sisteme de luptă antisubmarin. Iar P-8 Poseidon și P-3 Orion americane au rămas de cele mai multe ori fie în spațiul internațional fie doar deasupra României.

Citind articolul de pe Naval News nu am putut să nu mă gândesc imediat la situația marinei germane din cel de-al Doilea Război Mondial. Incapabilă să construiască în timp util o flota de suprafață capabilă să se lupte cu marina britanică, constrângerile geografice și „obligația” de a întrerupe liniile de aprovizionare ale Marii Britanii au determinat marina germană să parieze totul pe arma submarinelor. Rezultatul Bătăliei Atlanticului ne este cunoscut tuturor. Asta pentru că nu există soluții unice miraculoase decât în povești.

Experiența rușilor i-ar putea determina pe unii din noi mai grăbiți (și mai superficiali aș adăuga eu) să creadă că navele de suprafață reprezintă ținte sigure într-un eventual conflict în Marea Neagră. Nimic mai greșit. Experiența rușilor ne arată doar că, în Marea Neagră, navele de suprafață trebuie să fie dotate cu o antiaeriană credibilă, eficientă și contramăsuri moderne suplinite de măsuri de mascare pasivă a navei în toate spectrele. Iar deplasamentul nu are neapărat legătură cu gradul de mascare pasivă al unei nave (deși ajută) un exemplu în acest sens fiind navele clasei Zumwalt: 15000 tone deplasament dar semnătură radar similară unui pescador de dimensiuni reduse.

Iar navele de suprafață trebuie integrate în ansamblul celorlalte mijloace tehnice care vor acționa în spațiul maritim. În acest sens, în opinia mea, capacitatea de a avea în timp real o imagine clară, de ansamblu, a câmpului de luptă precum și aceea de a putea executa operațiuni militare întrunite în spațiul Mării Negre va fi cheia succesului în eventualitatea unui potențial conflict.

Scurtă paranteză: Operațiunile militare întrunite reprezintă „totalitatea acțiunilor terestre, aeriene și maritime duse de o grupare constituită din forțe sau elemente și mijloace aparținând mai multor categorii de forțe ale armatei, în mediul corespunzator specific fiecăreia dintre ele, într-o zona geografică determinată, într-o perioadă de timp precizată, într-o concepție unitară și sub o comandă unică exercitată de un comandament operațional întrunit în scopul îndeplinirii unor obiective strategice”.

Achizițiile de tehnică și antrenamentul militarilor Forțelor Navale Române ar trebui circumscrise acestui concept al operațiunilor militare întrunite. Ori, din ceea ce am văzut eu până acum, în materie de achiziții în domeniul marinei, nu avem decât hei-rup-uri punctuale specific românești care, cel puțin în opinia mea, nu reflectă o abordare realistă din punct de vedere bugetar, coordonată de și bazată pe un concept clar de luptă. Dar poate că mă înșel eu…

articolul original.

Glume despre provocările vieții de marinar. Comandant: Trebuie să fii pregătit să-ți vină pe lume copiii când nu ești acasă. E bine să fii acasă când îi concepi

15 August 2022 at 14:42
image

De Ziua Marinei, Victor Durea, comandantul fregatei ”Regele Ferdinand”, a vorbit despre provocările profesiei de marinar, dar și despre cum arată viața de familie când ai o astfel de meserie.

Cum e să fii marinar

Victor Durea a spus că viața de marinar e plăcută, dar grea, căci regulile sunt stricte mai ales la bordul unei nave militare. Pe fregata ”Regele Ferdinand”, 240 de oameni trebuie să conviețuiască în 150 metri lungime pentru cel puțin o lună: „E dificil să ții în aceeași cabină fanul Rapidului cu fanul Stelei și să fie înțelegere. Dincolo de echipaj suntem o familie și găsim puterea să trecem împreună peste orice”.

„De-a lungul carierei au fost momente și de bucurie și de tristețe. Trebuie să fii pregătit să ți se nască copiii atunci când nu ești acasă. E bine să fii acasă când îi concepi”, a mai afirmat comandantul Victor Durea, potrivit Digi24.

El a povestit apoi că Flavia, fiica sa mijlocie, s-a născut în 2003, când el era în misiune în Marea Mediterană: „Nu a fost un moment trist, pentru că artiștii francezi prezenți la bord i-au dedicat spectacolul pe care l-au avut fiicei mele, Flavia. Momente grele sunt destule, dar pentru asta ne-am pregătit”.

Discursul președintelui României de Ziua Marinei

La ceremonia de Ziua Marinei, președintele Klaus Iohannis a susținut un discurs în care a vorbit despre rolul României în cadrul NATO.

„În ultimii ani, am acționat constant și decisiv pentru ca regiunea Mării Negre să fie recunoscută drept una de interes major pentru comunitatea euro-atlantică, pe măsura importanței sale geostrategice de hotar al Alianței Nord-Atlantice și al Uniunii Europene. (…)

Iată că Marea Neagră este considerată, astăzi, o zonă de interes strategic pentru securitatea euro-atlantică. (…)

În câteva luni, țara noastră a devenit un simbol al unității, solidarității și coeziunii care caracterizează Alianța Nord-Atlantică”, a spus Iohannis.

Ceremonia de Ziua Marinei a fost marcată și de un incident, când slujba oficiată de ÎPS Teodosie a fost oprită brusc, preotului fiindu-i tăiat microfonul.

articolul original.
❌