ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Astazi — 9 December 2022Ultimele Stiri

Realități și culise la Spitalul Județean Neamț (VI)

9 December 2022 at 12:00
image

“Mesagerul de Neamț” își propune să prezinte săptămânal câte o secție a Spitalului Județean de Urgență Piatra-Neamț. Demersul vine în ideea în care considerăm că este momentul unei apropieri între cei care produc actul medical și beneficiari. Se vorbește foarte mult despre spital, dar de multe ori doar la nivelul instituției sau al Consiliului Județean. De aceea vrem, în măsura în care există deschidere, un dialog cu șefii de secție, cei care gestionează direct activitatea medicală. Hematologia este doar un compartiment, situat la etajul IV al spitalului vechi, clădirea de patrimoniu ce are bulină de risc seismic ridicat. De fapt, cele 15 paturi ocupă cam o treime din palier și, ca restul clădirii, este prezervată, fără mari investiții la interior. Cu toate că îngrijește mii de pacienți cu boli grave, Hematologia are un singur medic și minim de personal. Dr. Diana Georgiana Butură este singurul medic din județ și a reușit, în sfârșit, în vara aceasta, să redea circuitului medical 3 spații, pe propria cheltuială.

– Știu de la managerul Alexandru Filimon că în vară ați văruit singură secția, cum așa?

Știți foarte bine că pe hol, la etajul 4, tavanul era plin de igrasie încă de acum 3-4 ani. După ce a plecat colega mea în Franța, în vara lui 2019, am rugat conducerea dacă se poate anumite zone din secție să fie renovate sau văruite, cu echipă din spital, dar plătesc eu. Însemna să închidem secția două săptămâni. Am întrebat și epidemiologul, și Direcția de Sănătate Publică Neamț și mi s-a spus să mai așteptăm, că se rezolvă. S-a rezolvat cel puțin pentru Hematologie, dar la sfârșit, înainte să ne întoarcem noi aici, când domnul manager a reușit să renoveze băile și tavanul din tot holul. Era ceva, pentru că într-o secție de hematologie tot ce înseamnă igrasie este un risc în plus de infecție. Pacientul hematologic este în deficit imun sever atât prin boală, cât și secundar prin chimioterapie. Ulterior, când s-a pus problema să revin în pavilionul vechi, știți că am stat în timpul pandemiei la Oncologie, am vorbit cu managerul, dacă pot să renovez toată secția. Mi-a zis că-i foarte greu cu banii, dar să căutăm niște fonduri. Ei, nu era timp de asta, aveam salonul 4 grav afectat de mucegai, mai erau și alte spații și i-am zis domnului manager să-mi dea o echipă și eu am cumpărat varul. Asta a fost în vară, totul a durat două zile și așa am reușit să fac funcțional salonul 4, două cabinete și măcar am rezolvat igrasia. Sunt de 5 ani aici, nu vreau să-l laud pe domnul manager, dar este printre puținele perioade în care chiar am simțit ajutorul, în afară de atunci când au fost manageri interimari medici la rândul lor. Dar mai sunt multe de făcut în secție și am mers să cer ajutor la mai multe firme din Neamț, sper să se rezolve, fiindcă am promisiuni.

– Sunteți singurul medic, din tot județul, care e situația în rest pe parte de personal?

Vorbeam de ajutor și iată că anul acesta s-au angajat o asistentă și 3 infirmiere. Eu fac cereri de ani de zile. Este o diferență între posturile normate și aprobate de 4 posturi, pe care aștept să mi le deblocheze Consiliul Județean. Din ianuarie aștept, pentru că, în mod normal, 8 asistente nu sunt suficiente pentru munca și pacienții noștri, chiar dacă este compartiment doar de 15 paturi. Sunt foarte multe foi de zi de făcut, foarte mulți pacienți, foarte multe rețete, foarte multe internări, cazuri foarte grave, eu sunt și în policlinică.

– Mai știți câte referate ați trimis anul ăsta?

Nu știu. La un moment dat trimiteam lunar, apoi s-au blocat angajările. Voi relua, acum în decembrie, să fiu pregătită pentru începutul de an. Un singur om în plus este important. La mine este și problema timpului, nu reușesc tot timpul să fac hârtiile, fiindcă nu pot să refuz pacientul. De asta insist și vreau o secție curată și igienizată, măcar. Știu că la modul ideal, pacienții au nevoie de o secție nouă, cu maxim două paturi în salon, cu baie la fiecare salon, pentru a limita infecții intraspitalicești. Nu mai vorbim de camere cu aer filtrat și altele care se fac în țară doar în secțiile de transplant și leucemii acute. Dar, totuși, sunt un singur medic la atâția pacienți, ar trebui conform normei să aibă 4 medici. Măcar un coleg dac-aș avea, ar fi super, super bine. Suntem foarte puțini, în general, specialitatea e foarte grea. A fost scos un post la concurs mai demult, de medic primar, n-a venit nimeni, a fost scos apoi post de medic specialist, la fel. Poate ar trebui transformat în post de rezident în ultimul an…

– Situația mi se pare gravă, dacă ne gândim și la ce fel de pacienți sunt cei pe care îi îngrijiți.

Hematologia încearcă și de foarte multe ori zic eu că și reușește diagnosticul, tratamentul atât al bolilor nononcologice, cum sunt anemiile, foarte frecvente,  hemofilia sau alte boli nononcologice, trombofiliile la gravide. De partea cealaltă, în secție predomină pacientul onco-hematologic și acesta este cel mai sensibil pacient. În pandemie acești pacienți au avut acces neîngrădit la servici medicale, la tratament, ăsta a fost un lucru bun.

– Sunt mai multe cazuri după pandemie?

Oricum, pandemia și-a spus cuvântul asupra tuturor, dar eu văd o izbucnire a unor cazuri atât oncologice, cât și nononcologice. În această perioadă chimioterapia nu s-a oprit niciodată, cu tratamentul oncologic am mers aproape normal. În schimb, unor pacienți pur și simplu le-a fost frică, unii au renunțat la terapie. Dar, în luna august, am avut în jur de 200 de internări. Am avut și zile cu 20 de internări. Dacă mă uit în registru, anul acesta avem până acum, fără luna decembrie, 1.507 pacienți. Anul trecut puțin peste 1.500, dar anul trecut am fost cu secția în Oncologie și m-au mai ajutat colegii mei, abia așa am reușit și eu să răsuflu un pic și le mulțumesc. Și dacă adaug și policlinica, unde sunt programări și pe luna martie anul viitor, cred că situația e clară. Foarte mulți din pacienți trebuie revăzuți lunar, alții la 3 luni, sunt pe care-i văd de 3 sau 4 ori pe lună, pentru că așa e schema de chimioterapie sau pentru că e la început și vreau să-l văd până îl pun relativ pe o linie de plutire. Consultațiile sunt foarte frecvente și asta impune o anumită rigoare când îi chem la evaluare, ca să am cât mai puțini pacienți care ajung cu complicații severe. Iar pacienții diagnosticați cu boală onco-hematologică vor fi măcar 5 ani, dacă nu toată viața supravegheați de medicul hematolog.

– Mai știu și că sunteți un medic care vă zbateți să aduceți la Piatra-Neamț cele mai bune și noi combinații terapeutice.

Da, m-am străduit ca și pacientul din județul Neamț să aibă acces la cele mai noi tratamente, conform protocoalelor terapeutice. La limfoame, de exemplu, este o combinație de 3 medicamente din care unul e nou, practic combinația este nouă. Anul acesta am reușit să lucrez și să am pacienți și în programul de boli rare, cu trombocitopenie imună idiopatică. Este al treilea program pe care îl susțin, pe lângă programul de oncologie și programul de hemofilie. Dar mi-este greu pentru că nu reușesc mereu să fac toate hârtiile la timp. Câteodată ești pusă în situația să te întrebi: ce tratez, urgența sau te gândești și la tratamente? Hârtiile durează, aprobările durează, achizițiile durează, uneori sunt aduse din afară, se prelungește totul, uneori când vine sunt stocuri foarte mici, nu ajunge în toată țara. Într-un final am reușit, vedem ce se va întâmpla din decembrie, se face achiziție centralizată de minister. Probabil o să mai fie probleme la achiziții, pe sfârșitul și începutul de an și până primește spitalul bani pe programe, majoritatea tratamentelor sunt foarte, foarte scumpe. Cu CAS lucrurile merg repede, avem răspuns foarte bun, dar mai sus ne împotmolim la un moment dat, cum a fost pe hemofilie, că am recerut suplimentare de fonduri și aștept răspuns. Cu toată lumea cu care vorbesc, chiar și recent la ultima conferință de hematologie, toți spun că vor fi mari probleme de aprovizionare. Eu sper din tot sufletul să nu fie, ar fi foarte trist.

– Totuși, ce puteți face, că au mai fost sincope?

Sunt situații în care sun în farmacie sau distribuitorul. Dar când știi sigur că îți dispare terapia din farmacii, atunci trebuie schimbat tratamentul, dacă și protocolul terapeutic îți îngăduie acest lucru. E foarte greu să-ți faci treaba, pe lângă faptul că încerc să rezolv un caz, sunt foarte multe de rezolvat pe lângă. Am foarte mare șansă că pacienții au început să mă înțeleagă, pentru că văd la ce oră vin și la ce oră plec.

– Suntem la moment de bilanț, ce vă doriți pentru anul ce vine?

Un coleg. Asta și pentru mine, și pentru pacienți. Rar mai văd muntele, dar reușesc în câte un week-end, am și eu nevoie să-mi reîncarc bateriile. Aș avea și mai mult timp liber să mai bat pe la uși, să reușesc din sponsorizări să le fac cadou pacienților o secție renovată, igienizată ca la carte, ca să pot să ne protejăm pe toți. Dacă ar fi să aleg încă o dată, tot Hematologia aș face, de aceea vreau să fac ceva pentru pacienți. Pe parte de tratament au tot ce le trebuie la Piatra-Neamț. Chiar am avut un caz care a vrut să se trateze în străinătate, iar în urma discuțiilor cu medicii i-au spus să rămână la Piatra-Neamț, fiindcă aici sunt aceleași terapii ca în afară. Colaborez foarte bine și cu Institutul Regional de Oncologie Iași, cărora le mulțumesc zi și noapte pentru că tot ce nu pot să fac aici ca diagnostic trimit acolo și aici se întoarce pentru terapie. Mă ajută și cu tratamente, când sunt sincope. Îmi doresc să primim acreditarea, asistenta șefă Geanina Popa se ocupă și este foarte implicată. Și le doresc pacienților mei să fie sănătoși!

A consemnat Cristina IORDACHE

articolul original.

TARCĂU Raportul primarului Manole-Dănuț FÎRȚALĂ către comunitate

9 December 2022 at 06:00
image

„Stimați cetățeni,

Acum mai bine de doi ani am participat la alegerile locale din comuna Tarcău cu dorința de a schimba și îndrepta în bine foarte multe lucruri. Nu am ajuns primar, ca să beneficiez  de anumite favoruri și avantaje, ci să realizez ceea ce alții, înaintea mea, nu au reușit. Suntem o comunitate mică, o mână de oameni, cum ar spune un muntean de-al nostru, dar supărarea mea este uriașă, datorită  faptului că eforturile făcute în folosul oamenilor din ultimii ani își găsesc nuanțe negative în viziunea unora și, mai ales, a acelora care au lucrat pompieristic și fără milă cu banul public în administrația locală Tarcău. De aceea, vă informez că am fost nevoiți să refacem toate proiectele europene, ca să se poate finanța. Anterior, acestea nu erau primite la nicio instituție pentru a primi fonduri. Din păcate, sunt acuzat că am irosit banii comunității. Pentru cei care nu pot dormi noaptea din acest motiv, îi informez că nu a fost plătit nici măcar un leu, iar firma care a realizat refacerea proiectelor va primi onorariul «la succes», mai bine spus, atunci când vom primi finanțarea. În schimb, ceilalți, dinaintea mea, au cheltuit bani fără nicio noimă și fără rezultat. Cui folosesc toate aceste acuzații, pe care mi le adresează unii și care nu se mai opresc de o vreme?  Evident, lor, celor care vor să revină în fruntea comunei și pe care au secătuit-o în anii trecuți.

Oameni buni, în fața acestor atacuri nu voi ceda și nici nu voi face un pas înapoi. Vorbesc despre aceste lucruri, pentru a informa corect  comunitatea locală, de a arăta, alb pe negru, cum este situația. Sunt un om cu frică de Dumnezeu, iar pentru mine cuvântul, vorba rostită au o însemnătate aparte. De aceea vă spun că a atrage fonduri europene și guvernamentale implică  eforturi considerabile, pe care unii care mă atacă nu o fac doar de dragul lovitului. În spate sunt interese mari, pentru că această comună are  resurse importante.
Am depus proiecte de finanțare pe toate axele posibile, ceea ce alții nu au făcut. După o vreme, o să se vadă și munca noastră, însă  mai avem  puțin de așteptat.

Am spus și voi repeta la nesfârșit: pentru mine campania electorală s-a terminat imediat după alegerile locale din 2020.

De aceea,  repet ceea ce am spus și cu alte ocazii. Sunt profesor de meserie, îmi iubesc profesia, dar vreau să rămână ceva în urma mea atunci când electoratul local nu o să mă mai vrea în funcția de primar. Acum, îmi place ceea ce fac și realizez că faptele bune trebuie să fie numai în folosul oamenilor. Acestea sunt și dorințele localnicilor, dar și cele ale Celui de Sus. Am credința că oamenii de la munte au un discernământ aparte și că pot realiza ceea ce a fost și ceea va fi în viitorul apropiat. Am traversat doi ani foarte grei. Am venit la primărie în plină pandemie, iar din februarie acest an a început  războiul din Ucraina, care ne-a marcat pe toți. Prețurile cresc de la o zi la alta, iar bugetele sunt atât cât sunt. Cu siguranță, va fi și mai greu în viitorii ani.

Cu toate acestea, proiectele pe care le voi consemna în acest material  sunt rodul muncii noastre, al unei echipe de specialiști și salariați din Primăria Tarcău, cărora le mulțumesc din suflet. Toată munca depusă zi de zi are ca scop îmbunătățirea calității vieții în comuna noastră. Este nedrept să arunci cu piatra în cel care îți vrea binele, care muncește pentru tine. Din nefericire, nu toți au acest crez lăsat de Bunul Dumnezeu.

Pentru mine, cel mai important este inima și sufletul omului și nu partidele politice. Numai că atunci când lucrurile decurg bine în privința proiectelor, unii vor să ne dezbine și să spună că unii sunt peneliști sau pesediști. Vreau doar atât, să ne judece Dumnezeu după faptele, vorbele  și gândurile  noastre”.

Prof. Manole-Dănuț FÎRȚALĂ , primarul comunei Tarcău

  1. ”Modernizare drumuri de interes local, în Comuna Tarcău, județul Neamț” – Programul Național de Investiții Anghel Saligny.
  2. ”Dezvoltarea, modernizarea și dotarea infrastructurii operaționale din cadrul Școlii Gimnaziale Iulia Hălăucescu, Comuna Tarcău, județul Neamț” – Programul Operațional Regional 2014-2020

3.”Reabilitare și modernizare  cămin cultural, sat Tarcău, Comuna Tarcău, județul Neamț” – Programul Național Pentru Dezvoltare Rurală – PNDR, Măsura 7.6

  1. ”Înființare Sistem de alimentare cu apă potabilă și canalizare menajeră, cu stație de epurare satele Tarcău, Straja, Comuna Tarcău, județul Neamț”

5.”Reabiiitare, modernizare și dotare Muzeu Iulia Hălăucescu, Comuna Tarcău, județul Neamț” – Programul Național Pentru Dezvoltare Rurală – PNDR, Submăsura 19.2

  1. ”Grădiniță cu program normal, localitatea Tarcău, Comuna Tarcău, Județul Neamț” – Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL) – etapa a II-a
  2. ”Creșterea eficienței energetice a infrastructurii de iluminat public”

8. ”Amplasare stații de reîncărcare pentru vehicule electrice în Comuna Tarcău, județul Neamț”.

articolul original.
Ieri — 8 December 2022Ultimele Stiri

BOTEŞTI De Ziua Națională a României, două spectacole de ținută

8 December 2022 at 16:00
image

Ziua Națională a României a fost sărbătorită în comuna Botești într-o ambianță aparte. Au fost organizate două programe artistice, unul la Barticești, celălalt la Nisiporești. De la aceste acțiuni nu au lipsit directorul Cleopatra Brîndușa Bursuc și primarul Georgeta Blaj. Participanți au fost cu toții, chiar dacă sunt copii la grădiniță sau  elevi la clasele de gimnaziu. Participanții au oferit momente de înaltă ținută, cu un caracter profund  patriotic. În ambele locuri a fost intonat Imnul de stat al României, ”Deșteaptă-te române”. Au fost omagiate marile figuri ale istoriei poporului român, de la Unirea de la 1859, Războiul de Independență (1877-1878), continuând cu Primul Război Mondial și Marea Unire de la 1918.

Nu a fost omisă înscăunarea Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918. Tot la acea dată a avut loc și Marea Adunare Populară din acest oraș cu delegații din toate zonele locuite de români. După cele două spectacole, elevii, dascălii și primarul comunei au mers în coloană și au depus coroane de flori la superbele monumente ale eroilor din comună. De remarcat, în ultimii ani, administrația locală a dat o importantă deosebită monumentelor eroilor, cel de la Barticești fiind refăcut, iar la Nisiporești a fost construit unul nou. Manifestările prilejuite de Ziua Națională a României au dat tonul altor activități care se desfășoară, de obicei, în luna decembrie, totul culminând cu împodobirea bradului de Crăciun, venirea Moșușui cu sacul de daruri, dar și trecerea dintre ani. Sunt evenimente la care participă toată suflarea sistemului educațional local, inclusiv părinții și reprezentanții administrației locale.

* prof. Cleopatra Brîndușa BURSUC, directorul Liceului Tehnologic Nisiporești: ”La spectacolul prezentat, au fost momente extraordinare. Felicitări copiilor și cadrelor didactice, felicitări tuturor. La mulți ani România, la mulți ani români! Sper, din tot sufletul, că voi, elevii, niciodată nu veți uita. Vom simți românește oriunde ne vom afla. Mă bucur că tradiția este la ea acasă, mă bucur că suntem împreună acum. Mulțumesc doamnei primar pentru prezență și pentru sprijin în tot ceea ce înseamnă educație la nivel local. Ușa domniei sale a fost deschisă tot timpul pentru noi, ca școală. Am analizat și am căutat tot timpul soluții împreună. Ceea ce se va realiza în viitorul apropiat, atât la Barticești, cât și la Nisiporești, vor arăta dorința tuturor de a rezolva problemele acestui sistem educațional la nivel local. Mulțumesc încă o dată doamnei primar, dar și membrilor Consiliului Local pentru atenția acordată educației.  Am colaborat pe parcursul acestui an calendaristic foarte bine cu toate instituțiile locale, și mă refer la  Dispensarul uman, biserici, Postul local de Poliție și toate celelalte entități la nivel local. De asemenea, am avut o colaborare aparte și cu părinții, cei care își pun toată încrederea în cadrele didactice din școlile noastre. Și pentru că nu peste multă vreme vom intra într-un nou an, urez succes copiilor și dascălilor, realizări pe măsură și sănătate tuturor. La mulți ani!”  

* ing. Georgeta BLAJ, primarul comunei Botești: ”Felicit copiii de la cele două școli din comună, care au prezentat spectacolele de Ziua Națională a României. La fel și cadrelor didactice,  personalului de la unități, care au grijă să nu lipsească nimic celor mici. La mulți ani tuturor! Îmi aduc aminte cum, în primele zile ca primar, am avut o discuție foarte interesantă cu doamna director, în baza căreia și astăzi depunem eforturi pentru modernizarea continuă a școlilor din comună. Până acum, am reușit, pe etape, să dezvoltăm infrastructura pe toate planurile. Au fost modernizate spațiile școlare, inclusiv cele  de la grădinițe, am construit trei baze sportive moderne, la Barticești, Nisiporești și Botești. Mai mult, a fost construit din temelii atelierul școlar de la Liceul Nisiporești și multe altele. Acum se construiește un nou gard la Școala Barticești, iar în viitorul apropiat vom demara un mare proiect pentru  reabilitarea și modernizarea clădirii Liceului Tehnologic Nisiporești. La toate acestea remarc faptul că unitățile au băi moderne, apă curentă, canalizare și, mai nou, gaz metan.  Deocamdată, școlile sunt încălzite cu material lemnos, care este ceva mai ieftin, dar vom vedea ce se va întâmpla în anii următori. Acum, în prag de sărbători, Moș Crăciun va oferi cadouri tuturor copiilor aflați în sistemul educațional din comună. La fel de important este că administrația publică locală este alături de școală, de cadrele didactice, personal și părinți. Toate eforturile noastre au ca scop dezvoltarea comunei, a instituțiilor locale, inclusiv unitățile școlare din satele noastre. Anii care vor urma vor aduce noi investiții în comună, și mă refer la rețele de apă și canalizare, asfaltare de drumuri și modernizarea instituțiilor locale. Vor fi multe de făcut, dar examenul cel mai greu a fost cu rețeaua de alimentare cu gaze naturale din toată comuna. Acum se fac branșamentele la rețele. Urez un an bun tuturor, multă sănătate, iar copiilor succes la școală!”  (Rep.)
articolul original.

BĂLŢĂTEŞTI Sărbătoarea Marii Uniri marcată la Şcoala Gimnazială

8 December 2022 at 12:52
image

Luni, 28 noiembrie, la Școala Gimnazială din comuna Bălțătești, Sărbătoarea Marii Uniri a fost marcată așa cum se cuvine în cadrul unei manifestări intitulate „Să ne unim sub steagul tricolor!” La eveniment, pe lângă profesori, părinți și elevi au participat viceprimarul Mircea Ciudin, consilierii locali Gheorghe Timofte și Mihai Gavriloae, doamna Crina Agafiței, reprezentantul părinților în Consiliul de Administrație al școlii.

Activitatea a început cu o slujbă religioasă oficiată de preoții din comună, Mihai Anghel, Ioan Duma, Marcel Bizubac, Vasile Găneanu, după care au urmat alocuțiunile prof. Daniela Ivan, directorul școlii și ale profesorului de istorie Dionisie Savin.

Programul artistic intitulat „Buchet de flori de ziua Țării noastre”, susținut de elevii școlii, a impresionat auditoriul. Corul de copii din Bălțătești, condus de prof. Mariana Anghel și Corul de copii din Valea Seacă, condus de prof. Irina Livica, scenetele elevilor de la școala din Valea Seacă, coordonați de Maria Otilia Pralea, dansurile populare ale elevilor coordonați de profesorii din învățământul primar Narcisa Vartic și Liliana Pavel au creat o atmosferă tipic românească, iar prestațiile celor mici au fost apreciate la scenă deschisă.

La finalul activității a avut loc și o expoziție cu exponate realizate manual de către elevi (semne de carte și suveniruri), iar banii strânși de pe urma vânzării acestora vor fi donați către un copil din comună ce provine dintr-o familie cu nevoi speciale. Un moment special a fost și cel al relansării ediției aniversare a revistei școlii „Mugurii Speranței”, sub coordonarea prof. Mariana Anghel.

Prof. Daniela Ivan, directorul școlilor din Bălțătești, ne-a declarat: „A fost o activitate emoționantă în care ne-am implicat cu toții, profesori și elevi. O activitate reușită, de care suntem cu toții mândri. Copiii au fost răsplătiți  pentru prestația lor cu dulciuri, fructe și sucuri. Vreau să mulțumesc tuturor profesorilor și elevilor pentru modul cum s-au pregătit și prezentat în fața oaspeților noștri, vreau să mulțumesc părinților pentru sprijin și domnului viceprimar Mircea Ciudin pentru implicare și prezența sa la această activitate. Domnul profesor de istorie Dionisie Savin a prezentat celor de față o adevărată lecție de istorie despre Marea Unire de la 1 Decembrie 1918”.

La rândul său, Mircea Ciudin, viceprimarul comunei Bălțătești, ne-a spus: „Am dat cu mare bucurie curs invitației doamnei director la această manifestare frumoasă și cu încărcătură patriotică. M-au impresionat copiii prin modul cum s-au implicat și au învățat atâtea poezii și cântece. Vreau să felicit profesorii coordonatori, elevii și conducerea școlii pentru reușita acestei activități. Voi fi permanent alături de școlile din comuna noastră, alături de elevi și de învățământul din localitate, pentru că sunt de părere că cea mai mare investiție a unui om, a unei administrații și chiar a unui stat este în copii, în elevi, în tineri. Acesta este viitorul unei nații. Iar comuna noastră are copii și tineri frumoși, talentați și deștepți. Cinste profesorilor și cinste lor, elevilor!”.

O contribuție semnificativă la organizarea evenimentului au avut-o și prof. Diana Alexandra Ungureanu, consilier educativ și prof. Elena Tamara Iosub, alături de profesorii pentru învățământul primar Alina Elena Roban, Ana Ciudin, Daniela Rotaru, Maria Aron, Iuliana Irimia, Alexandra Gliga și Beatrice Roșu.

(C.T. STURZU)

articolul original.

Opinia Mesagerului / Rotativa, porcul și Cizmarul

8 December 2022 at 10:00
image

Așteptarea inversării sensului acelor ceasornicului alianței care ne bântuie de o vreme, intr‐un fel ne aduce aminte de o rocadă de acum trei decenii în urmă, când Moș Gerilă a fost schimbat în ultima săptămână a lui `89 în Moș Crăciun. Doar că astăzi, asistăm la încordări de mușchi și palme discrete pe ecranele televizoarelor, definitiv compromise pentru cei ce mai cunosc câte ceva, dar nu spun că‐s mai chitroși la neuron. A revenit moda cu „în ziare să ne tăiem, în televizoare să ne îngropăm“. De ce? S‐au uitat listele negociate și procesul care trebuia să fie unul simplu ‐ unde a fost unul din partidoi, vine unul de la partidul lui Johannis și invers sau vițăvercea. Vițăvercea ca vițăvercea, dar nu‐i bun. Două ministere care merg brici, sub bagheta înțeleaptă a social-democraților (sic!), riscă să se ducă de râpă sub cazmaua deontologilor de dreapta (sic! sic!). Cel puțin așa susține cârmaciul de la Buzău, care‐i gata să lase de la el, numai să rămână Grindeanu la niște butoane, ca să mai aibe cu cine să schimbe o vorbă pe la vreo ședință, după ce va fi uns premier și primit la Cotroceni pentru un amabil schimb de curtoazii ornate cu scrâșnete duioase de molari, în caz că există și nu‐s sub tratament. Acuma s‐o vedea. Domnul Ciucă nu‐i Rareș Bogdan și a dovedit că la el cuvântu‐i cuvânt. Odată ce s‐a semnat protocolul și acolo scrie negru pe alb ce și cum, apoi așa rămâne. Cu excepția ordinelor ierarhic superioare, care poate schimba și cu 180 de grade o evoluție vădit similară unui partid unic, coagulat în jurul interesului general, de a face bine, să nu fie rău.

La drept vorbind, ne‐am cam obișnuit cu actuala formulă a executivului, unde sunt câțiva care se agită, iar restul freacă telefoanele, în lipsa unei mente cumsecade. Serios. Noi trebuie să facem rost de bucate pentru Crăciun, ca nu cumva să ne scadă colesterolul ori glicemia, că râde Europa de noi. Doar n‐o să așteptăm să ne taie porcul Virgil Popescu și Grindeanu să‐l pârlească. Nu. Și unde mai pui că trebuie să căutăm atenți purcelul, să nu pățim ca un vecin de al meu care a crezut că anii porcului sunt asemănători cu ai cailor, de‐o cumpărat un porcan de vreo trei ani care s‐a dovedit a fi și greu de ucis, dar și greu de mâncat, șoriciul acestuia făcând obiectul unei recomandări serioase pentru un pantofar profesionist, în efortul de a face ceva durabil și, evident, bio. Și dacă tot suntem în post, dezlegările la pește sunt mai dese, dar și cu ăsta‐s probleme. Dorada săracului sau amintirea epocii de aur, ați ghicit – merlucius – se scumpește de parcă ar fi păstrăv curcubeu ori vreo salmonidă neconservată. Acum, dacă am întreba o sută de români, în locul lui Cabral, care‐i cel mai bun pește, majoritatea vor spune că‐i cel dat de pomană, după care sigur vin peștii oceanici între care se poate strecura și o conservă. Numai că, să nu uităm, realitatea de a nu avea pește la masă e numai vina noastră, pentru că am preferat să primim pește și nu am făcut o specializare în pescuit, cum ar fi fost normal și de bun simț, conform proverbului chinezesc. Nici la rotativă, care‐i vorba să se manifeste după ce ieșim din iarnă, n-am auzit că are de gând să scoată pescari pe bandă rulantă, România educată fiind rezervată integralelor de volum și suprafață, logaritmilor naturali, nestropiți și neatacați de vreo omidă păroasă, ca să nu mai vorbim de savanții şcoliți tomnatic din cauza celor ce au inventat bacalaureatul când nu trebuia și alte materii făcute să te scoată din zona de confort a averii agonisite, cu trudă, de vreo mătușă Tamara și tot neamul ei cel adormit, amin!

La final, aș zice să‐l lăsăm pe Moș Niculae să deschidă balul cadourilor, să ne facă mai buni în curățatul ciubotelor, dar să nu ne facă cizmari, că am mai trăit cu unul o epocă de aur și ne‐o ieșit pe nări. Pe mai încolo. (GD Patraucean)

articolul original.

Horoscop 8-14 decembrie

8 December 2022 at 06:00
image

Berbec

Luna Plină din 8 decembrie susține toate proiectele creative ale nativilor din Berbec. Jupiter își armonizează forțele cu cele ale lui Neptun, luminând Casa subconștientului Berbecilor – un aspect rar în astrologie. Nativii care lucrează creativ vor fi simți cu curent electric creativ. Berbecii au curaj să dezvolte idei artistice, creative, speciale. Luna Plină luminează zodia Gemeni, astfel că nativii se pot decide brusc să încarce mașina și să plece pentru o noapte sau două. Saturn, Soarele și Luna Plină susțin planurile Berbecilor. Luna Plină luminează Casa fraților/surorilor, verișorilor Berbecilor. Unul dintre aceștia vor direcționa acțiunile nativilor.

Taur

Neptun este în formă bună în următoarele 7 luni și va dezvolta viața socială a nativilor din Taur. Jupiter, planeta benefică, se află în comunicare frumoasă cu Neptun, ceea ce este un aspect rar, pozitiv și cu mari oportunități pentru Tauri. Luna Plină din 8 decembrie aduce nativilor din Taur posibilitatea de a câștiga mai mulți bani. Luna Plină primește cadouri de la planeta stabilității și longevității, Saturn. Nativii pot primi o mărire de salariu sau un bonus de sărbători sau un client le aduce un contract bănos. Marte se află în conjuncție cu Luna Plină, aflată în Gemeni, luminând Casa câștigurilor și a economiilor nativilor din Taur. Marte încurajează nativii să cheltuie și să cumpere ceva scump.

Gemeni

Luna Plină din 8 decembrie cade în Gemeni. Ceva de o importanță vitală ajunge la apogeu în următoarele 4 zile de la apogeul Lunii Pline. Marte este în conjuncție cu Luna Plină, astfel că Gemenii nu trebuie să permită nimănui să le afecteze perspectiva pozitivă și simțul obiectivului, a direcției ce trebuie urmată. Marte se opune Soarelui, existând posibilitatea ca nativii să fie verificați de o persoană care are multe argumente. Atenție la raționamente! Saturn discută cu Luna Plină și Marte, iar Soarele susține planurile pe care le aduce Saturn. Gemenii excelează în domenii ca mass-media, literatură, justiție sau relații internaționale.

Rac

Veniturile Racilor sunt o sursă de confort și siguranță în decembrie. Luna Plină din 8 decembrie cade în Gemeni și se află într-o poziție ideală față de Saturn, aflat în Vărsător. Casa financiară a Racilor este vizitată de Saturn. Chiar dacă Saturn reduce fluxul de numerar, unghiul format cu Luna Plină crește șansele ca nativii să primească o sumă consistentă de bani. Bani care pot proveni dintr-un comision sau din vânzarea a ceva scump. Nu este vorba despre creșterea salariului. Neptun formează un unghi greu cu Soarele și Luna Plină, astfel că nativii au nevoie de mai multe informații, pentru a se asigura că vor primi întreaga sumă datorată.

Leu

Luna Plină din 8 decembrie cade în Gemeni și luminează Casa distracției, a prieteniei și a activităților sociale a Leilor. Nativii pot fi invitați la o petrecere sau un eveniment de grup în zilele cu Lună Plină. Saturn este înclinat spre Luna Plină. Leii care se împrietenesc acum sau învață o lecție a vieții, vor observa, în timp, că evenimentele pe care le-au trăit au avut o anumită însemnătate. Neptun se află într-un unghi greu față de Luna Plină, aducând perturbări Casei banilor altor persoane. Se recomandă realizarea unui buget cu simț de răspundere pentru orice eveniment se anunță.

Fecioară

Luna Plină din 8 decembrie cade în Gemeni. Luna Plină și Marte tranzitează Casa reputației și a succesului în carieră a Fecioarelor. Ceva important pentru cariera nativilor este pe cale să se concretizeze în perioada celor patru zile de după 8 decembrie. Saturn se află în tranzit prin Casa lucrului de zi cu zi a Fecioarelor. Luna Plină și Marte primesc influența saturniană, sugerând un succes în carieră. Nativii ating un nivel profesional complet nou. Jupiter se află în tranzit prin zodia Pești, luminând Casa căsătoriei, a parteneriatelor și a colaborărilor de tot felul.

Balanță

Lună Plină din 8 decembrie ce cade în Gemeni, susține acțiunile lui Saturn, ce tranzitează Casa iubirii adevărate a Balanțelor. Pentru nativii care pleacă într-o călătorie, se anunță distracție și relaxare. Nu prea contează motivul călătoriei. Pentru Balanțele care stau acasă, carisma proprie îi scoate, la propriu, din casă. Prietenii, cunoscuții, chiar și colegii de pahar, insistă să petreacă împreună cu Balanțele. Jupiter și Neptun susțin cam tot ceea îți propun nativii. Balanțele care sunt plătiți pentru idei creative, vor avea acum succes.

Scorpion

Jupiter aflat în tranzit prin Pești până pe 20 decembrie îi delectează și răsfață pe nativii din Scorpion. Jupiter luminează acum Casa iubirii adevărate a Scorpionilor. Unii Scorpioni își pot întâlni singura dragoste adevărată la o petrecere sau fiindu-le prezentată. Cei care se află deja într-o relație, se vor logodi sau se vor căsători. Luna Plină din 8 decembrie cade în Gemeni și se referă mai ales la finanțele nativilor pe termen lung. Mai sunt încă multe de făcut până în martie 2023, când Marte părăsește zodia Gemeni și se încheie cu agitația financiară.

Săgetător

Marte aduce energie debordantă în Casa parteneriatelor și a căsătoriei nativilor din Săgetător. Aici intră și partenerii de afaceri, stabilitatea relațiilor de dragoste sau înțelegerea între parteneri. Luna Plină din 8 decembrie cade în Gemeni. Marte forțează nota sub această Lună Plină și aproape că obligă nativii să ia o decizie. Presiunea poate veni de la partenerul Săgetătorilor sau poate emana din interiorul lor. Oricum ar fi, Luna Plină aduce un salt în evoluția nativilor. Starea de bine a nativilor nu este legată doar de stabilitatea job-ului, indiferent de ce cred Săgetătorii.

Capricorn

Marte se află acum în Casa rutinei, a lucrului de zi cu zi a Capricornilor. Nativii sunt destul de organizați, capabili să facă față acestui aflux de muncă. În preajma Lunii Pline, nativii vor finaliza un proiect care a avut o largă  desfășurare. De fapt, este posibil ca nativii să încheie două misiuni, deoarece Luna Plină se află în zodia Gemenilor. Luna Plină din 8 decembrie se referă la toată munca pe care au depus-o nativii până acum. Saturn creează toate condițiile ca munca nativilor să fie foarte bine văzută apreciată, recompensată.

Vărsător

Luna Plină din 8 decembrie cade în Gemeni, luminând Casa iubirii adevărate. Nativii ar trebui să urmărească ce dovezi ale acestei energii magnifice le oferă viața. Această Lună Plină este deosebită, deoarece Saturn se află în Vărsător și formează un unghi foarte avantajos cu Luna Plină. Pentru Vărsători acest aspect se traduce astfel: dacă vor întâlni o nouă persoană, această nouă relație va fi una pe termen lung, poate chiar pentru tot restul vieții. Pentru cei care nu și-au oficializat relația, acum vor fi foarte deschiși și entuziaști pentru a promite că se logodesc sau se căsătoresc. Aceasta este o Lună Plină superbă cu implicații pe termen lung.

Pești

Luna Plină din 8 decembrie cade în Gemeni. Împreună cu Marte, Luna Plină luminează Casa de casă și a familiei. Marte se află aproape de această Lună Plină și va energiza toate situațiile. Poate că nativii se gândesc că vor primi vizita familiei de Crăciun, dar cred că este vorba de unele aspecte imobiliare. Luna Plină primește energii dure de la Neptun, guvernatorul zodiei Pești. Aspect care indică că lipsesc unele informații sau un puzzle care implică probleme imobiliare sau de familie este incomplet. Saturn susține Peștii, sugerând nativilor să aleagă răspunsul practic și realist.
articolul original.
Before yesterdayUltimele Stiri

Povestea unui succes muncit / Hotel Bistrița, Stațiunea Durău, pârtia și cabanele de pe Ceahlău

30 November 2022 at 12:01
image

Într‐un județ în care avem Ceahlăul, un adevărat simbol național, dezvoltarea turismului în această zonă, asumată de firmele Telecablu Durău SRL și TCE Durău SA, era absolut firească. Cele două societăți au făcut ceea ce alții nu au reușit, au investit foarte mulți bani, în timp, în dezvoltarea principalelor atracții turistice de aici, astfel încât acum spațiile de cazare de pe munte și pârtia din Stațiunea Durău sunt cu adevărat căutate de turiștii din țară și de peste hotare, care pleacă de aici plăcut impresionați.

În 2012, câțiva proprietari de pensiuni din Stațiunea Durău s‐au unit și, în luna decembrie, au înființat firma Telecablu Durău, din dorința de face ca stațiunea Durău să ofere mai multe atracții turiștilor care veneau aici iarna, în afară de peisajul mirific și de excursiile pe munte. “Exista deja o instalație veche, existaseră și niște planuri pentru extinderea actualei pârtii și a apărut acea inițiativă să repornească pârtia, pentru că, altfel, în sezonul rece turismul era ca și inexistent în zonă. Nu a funcționat după cum s‐a dorit, prin urmare investitorul actual a preluat părțile tuturor acționarilor din cadrul firmei devenind unic acționar și s‐au demarat lucrările la ceea ce avem astăzi acolo. S‐a schimbat instalația, a fost autorizată, aceasta a fost partea cea mai dificilă, să obținem toate autorizațiile necesare la timp, astfel încât în momentul în care am deschis eram cu toate actele în regulă.

De la an la an, s‐a tot adăugat câte ceva, s‐a modificat câte ceva, de exemplu în ultimul sezon de iarnă s‐a deschis un centru nou și modern de închiriere pentru echipamente de schi. Adică, de la spațiul vechi și rudimentar, încălzit cu o sobă veche și cu niște echipamente second-hand s‐a ajuns la spațiul nou și modern, cu echipamente în totalitate noi, achiziționate de firmă. Pârtia existentă este perfectă pentru familiile cu copii și pentru cei care vor să se inițieze în tainele schiului. Nu este pentru schiorii cu experiență, dar poate fi o alternativă chiar şi pentru aceștia. Noi am observat o creștere pe segmentul de sanie, chiar și în context pandemic, tot mai multe familii au dorit să petreacă timp în aer liber, la săniuș, bulgăreală. Am dezvoltat, în timp, chiar un set de reguli de respectat la săniuș astfel încât acesta să rămână o distracție în siguranță. Este de recomandat să se folosească în exclusivitate sănii închiriate de la centrul nostru, să nu se folosească sănii vechi, cu elemente metalice care pot produce accidente urâte. Cei mici trebuie neapărat însoțiți de un adult pe sanie, ideal ar fi să aibă chiar o cască de protecție. Ultimii ani nu au fost bogați în precipitații și am fost nevoiți să apelăm la tunuri de zăpadă artificială performante, ceea ce a presupus niște costuri foarte mari, cu un consum mare de apă, de energie electrică. Și pe partea de parc de distracții vor fi noi achiziții, unele dintre ele vor fi funcționale și iarna, pentru că ne dorim ca, de la an la an, să venim cu câte ceva nou, să fidelizăm clienții noștri, să aibă mereu activități cât mai variate, pe vârste, pe domenii de interes. Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fără deschiderea și sprijinul conducerii Mănăstirii Durău”, precizează George Chiriac, administratorul firmelor.

Acum, pârtia omologată de schi pentru începători are 406 metri, urmând să fie completată cu o alta de 1.965 de metri, destinată profesioniștilor. Schiul, în sine, nu este un sport tocmai ieftin, pentru că presupune echipament, urcări, cazare, masă. Pârtia actuală va rămâne pentru începători, dar și capăt al pârtiei mari. Parcul de vară s‐a dovedit a fi un real succes. Aici există o pârtie pentru sanie cu lungimea de 950 de metri, tubbing, o pernă de aer, o saltea, trei carusele pentru copii de până în 5‐6 ani și gondola care urmează să fie funcțională 365 de zile pe an, dar care va putea deservi și turiștii care vor să meargă pe traselele montane din apropiere, pentru că ea va porni de la 20 de metri de unul din traseele de pe masivul Ceahlău, cel care face legătura între Cabana Fântânele și Cascada Duruitoarea. De aici, mai sunt de mers 25 de minute până la Duruitoarea, 35 de minute până la Fântânele, pe o curbă de nivel accesibilă pentru toată lumea. Deocamdată, există instalații de teleschi, iar pârtia pentru începători, care este o pârtie ușoară prezintă avantajul că poți să înveți un copil să schieze pentru că, aici, școala de schi funcționează la cote maxime.

“Acum lucrăm la zonele unde sunt izvoare, pârâiașe care ies, lucrăm la drenuri. Anul viitor vom începe montarea stâlpilor pentru gondolă, pentru instalație și, în aproximativ doi ani, sperăm să avem pârtia funcțională. Ceea ce înseamnă că, undeva în 2024, și schiorii profesioniști vor avea parte de o pârtie medie spre grea, cu o diferență de nivel de 465 de metri, competitivă cu multe din țară. Pârtia va fi deservită de același centru de închirieri. Teleschiul care deservește pârtia mică pentru începători, de 400 de metri, are o capacitate de 1.200 de persoane pe oră. Va rămâne în continuare și banda transportatoare care va deservi partea de sanie și snowbord. Încercăm să facem atracții pentru toate gusturile, pentru toată lumea. Cabana Dochia, care deja este considerată cea mai modernă cabană de creastă de la noi din țară, va intra într-un proces de modernizare, de regândire estetică, să aibă un aspect mai bun decât cel de acum. La Fântânele, redeschisă acum un an, există o zonă de relaxare, dar ne dorim să facem și un spa, căutăm o soluție să diversificăm gama de servicii. În toți acești ani am încercat să îmbunătățim mereu lucrurile, am investit bani, timp și mult suflet. Sperăm că ne‐a și ieșit, rămâne la aprecierea turiștilor care ne trec pragul”, ne‐a spus George Chiriac, administratorul firmelor Telecablu Durău SRL și TCE Durău SA, societățile care se ocupă de Hotelul Bistrița, pârtii și cabanele Dochia și Fântânele.

La cele două cabane s‐au făcut investiții susținute în ultimii ani, de la îmbunătățirea condițiilor de cazare și de asigurare a confortului până la diversificarea ofertei de preparate pentru masă și posibilități de petrecere a timpului liber. Cabanele sunt locul ideal pentru o deconectare în adevăratul sens al cuvântului, unde măreția muntelui și peisajele impunătoare te rup cu totul de stresul și forfota orașului, te fac să uiți de
grijile zilnice și să te bucuri de aer curat, de relaxare și de micile bucurii ale vieții. Hotelul Bistrița din Stațiunea Durău, primul hotel modern de patru stele din județul Neamț, se pregătește pentru o
rebrănduire, astfel încât designul să fie unul cu mai mult lemn, culori calde și mai multe elemente tradiționale montane, să fie o destinație pentru familiile cu copii. Ca atare există deja un spațiu de joacă în
hotel, dar, în viitorul apropiat, va avea și spații de joacă și alte facilități în interiorul camerelor. În acest moment, se renovează restaurantul, dar regândirea estetică va continua. Conducerea firmei este deschisă
la orice fel de sugestii și inițiative, mai ales din partea turiștilor, a celor cărora le sunt destinate.

Angela CROITORU
articolul original.

NEGREŞTI / Magia sărbătorilor în Satul lui Moș Crăciun!

30 November 2022 at 06:00
image

“A fost odată ca niciodată… A fost un bătrân generos, cu dor de ducă și încărcat de daruri. A fost o mică turmă vrăjită de reni zburători. Și au mai fost crăciunițe, crăciunei, spiriduși și zâne. Și toți trăiau într-un mic sat. În Laponia exista, inițial, Satul. Apoi, Moș Crăciun (căci despre el este vorba!) a hotărât că oasele lui, ce au început să resimtă reumatismul, au nevoie de o climă mai blândă. Așa că a hotărât să își facă o nouă reședință în România, în Moldova, în comuna Negrești, din județul Neamț. Este aproape de orașul tinereții, Piatra Neamț. La o aruncătură de băț e și istoricul Târgu Neamț, cu Cetatea Neamțului și Humuleștiul lui Ion Creangă. Mănăstirile Agapia, Văratec, Neamț, Horaița, Sihla, Horăicioara, Almaș, Bodești, Sihăstria și Secu se află în vecinătate. Și câte alte locuri minunate. Așa că, aceia care vor veni să se întâlnească cu Moșul cel Bun la el acasă, îi pot fi oaspeți mai multe zile și pot face nenumărate excursii și drumeții. În plus, pot participa la diverse evenimente, pot vizita învecinatul Sat al Poveștilor, pot pleca cu suveniruri și cu amintiri deosebite”, așa începe povestea Satului lui Moș Crăciun de la Negrești. Chiar dacă nu este Rovaniemi, orașul legendar în care se spune că trăiește marele om îmbrăcat în roșu ce dăruiește cadouri tuturor copiilor în noaptea Ajunului din 24 spre 25 decembrie, în Negrești, județul Neamț, de un an de zile, a fost inaugurat Satul lui Moș Crăciun, un loc de poveste unde copiii și întreaga familie întâlnesc magia și feeria Crăciunului la tot pasul. Victor Mihalache, cel care-i dă viață Moșului, dar și PR-ul satului, vă aduce mai multe argumente pentru a da curs invitației de a regăsi bucuria sărbătorilor, în orice moment al anului, la Negrești, pe strada lui Moș Crăciun la numărul 1.

– Cum a apărut ideea acestui sat și de ce anume la Negrești?

Ideea a apărut de la niște oameni care iubesc Crăciunul și au fost atrași în zonă de priveliște, de tot ce se întâmplă în Negrești, în detrimentul unor zone cu tradiție și foarte cunoscute. A fost și un pariu pe care l-au făcut și îl facem cu toții, cei implicați în această poveste frumoasă, acela de a implementa noi destinații turistice. Și, nu spunem cu emfază, dar l-am adus pe Moșul în România, în ideea că el și-ar dori să devină un țăran român. Moșul, la vârsta lui matusalemică, nu prea mai este atras de zonele aspre, nordice. și-ar dori un climat mai blând, ca temperaturi și ca mod de viață. Prima oară a zis că-și ia o destinație de vacanță estivală, apoi s-a hotărât să vină la Negrești și să se ocupe de gospodărie și de satul lui. A mai fost o motivație, acest loc este înconjurat de sfinte mănăstiri, de locuri cu rezonanță istorică, ce au determinat această așezare.

– Care ar fi principalele atracții pentru cei care încă nu au trecut pragul acestui sat?

Atractive sunt fiecare dintre zonele din sat, începând de la poarta de la intrare, fiecare zonă are o istorie, are un cântec, întregul sat este cântat, ca să zic așa… Avem un album întreg. În fiecare loc copiii găsesc surprize plăcute, nu numai pentru ei, pentru întreaga familie. Fiecare loc are propria poveste. Căsuța spiridușilor, de pildă, toți cei care-i trec pragul află despre modul de viață al elfilor, al gnomilor. Află că Moș Crăciun este ajutat de foarte mulți spiriduși și că aici există o întreagă “faună” de astfel de ființe mitice, pentru a se putea pregăti cum se cuvine pentru perioada cea mai îndrăgită din an, cea a sărbătorilor de iarnă. În căsuța spiridușilor vizitatorii pot vedea pătucurile lor, mobilierul lor miniatural, pot afla multe lucruri despre stilul lor de viață, despre preocupările și obiceiurile lor. În biroul Moșului, pot vedea Cartea copiilor cuminți sau obiectele pe care el le-a colecționat, de-a lungul anilor, din călătoriile lui prin întreaga lume, fie daruri primite de la copii, de la familii, fie achiziționate chiar de el. Și pot vedea mașina de scris, aparatele de radio vechi. La un moment dat va exista un traseu special, traseul lucrurilor din Satul lui Moș Crăciun, pentru că fiecare are câte o istorie și este interesant să fie aflată. 

– Pentru că ați vorbit despre acest traseu, există un itinerariu anume pe care fiecare vizitator îl parcurge, pentru a vedea toate zonele din sat și pentru a se bucura de feeria sărbătorilor de iarnă?

Traseul începe de pe strada lui Moș Crăciun, numărul 1, imediat după achiziționarea tichetului de intrare, vizitatorii intră în cabana în care îi pot scrie Moșului, după aceea găsesc o poștă mare, Cutia Poștală a Moșului, unde pot lăsa scrisorile. Odată intrați pe tărâmul magic, traseul este unul bine stabilit și ancorat în niște povești pe care le ascultă, pe întreg parcursul, conduși fiind de cele două spiridușe, Bubu și Clopoțica. Vizitatorii află detalii despre fiecare loc, se pornește de la Poșta lui Moș Crăciun unde vizitatorii văd sacii cu scrisori, de unde vin scrisorile adresate lui, de unde sunt expediate, cum sunt ele sortate, sunt martorii acestui proces care se termină pe biroul de lucru al Moșului. De acolo, urmează Căsuța spiridușilor unde află întreaga istorie a acestora, cum au devenit ei ajutoarele de nădejde pentru Noaptea Sfântă a Crăciunului. Mergând mai departe ajungem la Atelierul de confecționat jucării, unde, cu precădere din lemn, dar și din alte materiale, spiridușii confecționează aceste jucării și sunt pregătite pentru a fi dăruite copiilor. Le spunem vizitatorilor că Moșul nu face telefoane mobile sau alte device-uri, ci numai jucării clasice, în spirit tradițional. Acum apar foarte des în cererile copiilor astfel de lucruri. Ei trebuie să știe că Moșul nu poate aduce așa ceva, doar jucăriile clasice. Moșul nu recomandă folosirea exagerată a acestor device-uri, care pot dăuna sănătății și imaginației. De aici se ajunge la Casa lui Moș Crăciun, unde, chiar și atunci când nu este iarnă, la intrare ninge. Moșul stă și admiră din pragul căsuței sale luminile nordului aduse aici, artificial, vede Aurora Boreală. Vizitatorii fac cunoștință cu Moșul, care îi conduce în biroul lui de lucru, iar mai apoi către Căsuța unde se împachetează cadourile și apoi la sania lui Moș Crăciun, cea oficială, cu care el duce cadouri tuturor copiilor în lunga noapte a Ajunului, dar și către sania de zi cu zi, sania lui de lucru. Ambele sunt înmatriculate în Neamț – Neamț 01 Moș și Neamț 02 Moș. Vizitatorii sunt foarte plăcut impresionați. Urmează grajdul renilor, unde sunt difuzate filmulețe cu turmele de reni din Rovaniemi, din Finlanda. Apoi se iese la magazinul de suveniruri. Sigur, pe tot parcursul traseului se pot face fotografii, Moșul are mare plăcerea să le ofere vizitatorilor bucuria ca aceștia să plece cu aceste amintiri prețioase. Și, de ce nu, să se laude către apropiați că au reușit să aibă o întâlnire cu Moș Crăciun.

– Care au fost vedetele care v-au vizitat satul, în anul care a trecut de la inaugurare?

Satul lui Moș Crăciun a găzduit ediția din seara de Crăciun a emisiunii “Poftiți pe la noi!”, apoi Moș Crăciun este invitatul emisiunii “Chefi la cuțite”, dar și alte posturi de televiziune ne-au vizitat. Pentru noi fiecare dintre copiii care ne trec pragul este o mică vedetă. Foarte mulți își doresc ateliere, se vor face ateliere cu spiridușii în timpul anului, nu în această perioadă aglomerată a sărbătorilor. Bineînțeles, fiecare copil își dorește să fie îmbrățișat și să stea pe genunchii Moșului. Vreau să precizez că Moșul într-un cuvânt al său pentru vizitatori, specifică faptul că ziua de 25 Decembrie este, de fapt, dedicată sărbătorii Nașterii Domnului. Oamenii încep să uite de sărbătoarea reală, a intervenit acest aspect comercial al sărbătorilor, oamenii sunt înnebuniți după cumpărături, după mall-uri și uită de multe ori esențialul: că în această perioadă, de fapt, se naște Isus. Moșul le amintește acest lucru, mai ales că legendele îl leagă direct de noaptea magică a nașterii pruncului Isus.

A consemnat Angela CROITORU
articolul original.

Prof. univ. dr. Doru Tompea: „Comportamentul nostru academic este caracterizat de valoarea solidarității universitare!”

29 November 2022 at 16:00
image

Cu o carieră academică de invidiat, prof. univ. dr. Doru Tompea, președintele Consiliului de Administrație al Universității „Petre Andrei” din Iași și președintele Fundației Academice Petre Andrei, este o persoana avizată, pentru a lămuri unele aspecte cu care se confruntă sistemul de învățământ privat, dar și despre contribuția universității pe care o reprezintă la mediul academic privat din România.

– În calitate de președinte al CA din cadrul Universității Petre Andrei din Iași, care sunt criteriile în alegerea programelor de studii sau de întrerupere a unora dintre ele?

De la înființarea sa Universitatea „Petre Andrei” din Iași s-a constituit ca o persoană juridică de drept privat, dar de utilitate publică. Criteriile care au determinat, atât înființarea primelor programe de studii, cât și ale acelora care au apărut pe parcursul evoluției Universității „Petre Andrei” din Iași, au avut la bază două axiome majore: nevoia socială, expectanțele tinerilor, dar și ale entităților, instituțiilor, piețelor economice și sociale; asigurarea corpului didactic al fiecărui program de studii, atât numeric, cât și al calității profesionale, respectând standardele legale prin care se monitorizează și acreditează toate programele de studii din sistemul educațional, în concordanță cu Programul Bologna. În acest sens, Legea 408/2002 acreditează înființarea Universității „Petre Andrei” din Iași ca parte a sistemului național de învățământ superior. Profesorul Petru P. Andrei a dorit ca universitatea care poartă numele tatălui său, savantul Petre Andrei, să „devină un Oxford al României”. În acest sens, programele autorizate și acreditate sunt în consonanță și cu opera savantului – cu o mare actualitate – în domeniile științelor socio-umane – sociologie, psihologie, asistență socială – științelor economice, politice, administrative, științelor politice.

– S-au împlinit recent 3 decenii de existență a universității în sistemul de  învățământ superior din România. Au apărut chiar și două volume în acest sens, autori dvs și prof. Sorin Bocancea. Ce ar putea rămâne în istoria mediului academic din România despre UPA?

Cu prilejul împlinirii celor 30 ani de la înființarea Universității „Petre Andrei” din Iași am publicat în Revista „Polis” o serie de interviuri cu miniștrii educației de după 1989, de la Mihai Șora până la Sorin Câmpeanu. Toți au apreciat anduranța Universității „Petre Andrei” din Iași, calitatea corpului profesoral, calitatea absolvenților și inserția în piața muncii, proiectele de cercetare, culturale, civice. Drept argument, în „primul val” al universităților acreditate figurează 20 universități private și, cu toate discriminările din sistem, care mai persistă, cu toate provocările instituționale cunoscute, Universitatea „Petre Andrei” din Iași, a rămas, după 30 ani, ca un stindard al învățământului superior românesc.

– Care este contribuția UPA la mediului academic privat din România?

Este vorba de respectul legislației în vigoare, chiar de atitudinea critică la adresa unor tare din interiorul sistemului educațional, inclusiv prin propuneri și soluții constitutive; participări la toate reuniunile Consiliului Național al Rectorilor și ale ARACIS, participarea la evenimentele academice ale universităților de stat la care suntem invitați, participăm, cu proiecte proprii în parteneriat cu administrația locală și cu entități publice sau private la viața academică, culturală, social-economică din comunitățile din Regiunea de Nord-Est, suntem prezenți la manifestări științifice naționale și internaționale. Cinstim memoria savantului Petre Andrei prin traducerea operei acestuia în ediții bilingve – engleză, franceză, italiană – suntem prezenți, ca membri, la manifestările IAU (Asociația Internațională a Universităților) și EURASHE, galeria „Prietenii UPA” cuprinde peste 100 personalități științifice, academice, culturale, artistice din țară și din străinătate.

– Cu ce probleme majore se confruntă în acest moment învățământul academic privat din România?

Legea Educației din 2011, numită și „Legea lui Funeriu” avea drept filosofie „nu discriminăm universități de stat versus universități publice, vor fi doar universități bune și universități rele”. O abordare corectă, dar în sistem persistă o discriminare care afectează funcționarea universităților private: o primă componentă are în vedere că, până în prezent, nu a fost finanțată de la buget nici o universitate privată acreditată, chiar dacă, într-o formă sau alta, ultimele legi stipulau o asemenea prevedere, pe de o parte legea ne consideră entități non-profit, de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, pe de altă parte nu finanțează cu nici un leu aceste universități; pe de altă parte, finanțarea de la bugetul statului per student este de câteva sute/mii euro, dar universitățile de stat îndată după promulgarea legilor de înființare ale universităților private, au solicitat și obținut alocarea și a unui număr de locuri cu taxe, cuantumul acestora este de dumping, la peste 50% din finanțarea de la buget, de aici discriminarea flagrantă: Universitățile de Stat nu pot aplica taxe atât de mici pentru funcționarea programelor datorită taxelor de dumping de la statul „privatizat”. Astfel, numărul de studenți scade continuu la privat față de stat, multe universități au sucombat, altele acumulează datorii pentru funcționarea lor. Procesele de autorizare și acreditare sunt unice, standardizate, dar în aplicarea lor, la stat evaluarea e „ultracolegială” la privat este de maximă severitate și se caută cu lupa minusuri. Mai sunt și altele, care apreciem că trebuie să facă obiectul introducerii unor completări editabile în noua Lege a Educației.

– Cum reușește UPA să se mențină la un nivel înalt al calității actului educațional, într-o țară în care multe instituții de învățământ superior sunt o adevărată fabrică de diplome?

Opinia publică din România a fost marcată, mulți ani după 1989 de un clișeu tarat de prejudecăți: doar învățământul de stat este de calitate; după evenimentele din 1989, în primii ani a explodat cererea de admitere la universități private, explozie care a avut și efecte negative: inflație de studenți, în parte justificată prin numărul de locuri reduse la universități, îndeosebi la cele socio-umane, dar de o calitate redusă a pregătirii și o apetență nedisimulată pentru „afacerea academică”; de aici o etichetă care încă persistă pe frontispiciul multor universități private, care au sfidat însăși Legea Educației sau reglementările ARACIS. Ne-am desolidarizat de asemenea ipostaze prin calitatea actului educațional, prin formarea de absolvenți cu noțiuni, concepte, cunoștințe în domeniu, dar și prin dobândirea unor calități și abilități profesionale în domeniu. În acest sens, am structurat programele și planurile de învățământ printr-un echilibru didactic, pedagogic, aplicativ funcțional, astfel încât prestigiul universității a fost lesne fundamentat pe calitatea și inserția absolvenților pe piața muncii. De asemenea, conținuturile disciplinelor și ale programelor și stagiilor practice sunt în consonanță cu cele mai noi cunoștințe și aplicații în domeniul disciplinelor.

– UPA a adus de-a lungul anilor în atenția opiniei publice din Moldova și din țară nenumărate evenimente de excepție. Ce proiecte aveți pentru următoarea perioadă?

Universitatea „Petre Andrei” din Iași și-a manifestat un interes deosebit pentru relațiile academice, culturale, geostrategice cu Republica Moldova. Am participat la întâlniri cu membrii comunității academice din universitățile din Chișinău, Bălți și, prin extensie, din Cernăuți. Am participat, sub patronajul Casei Regale a României, la manifestări și evenimente care au marcat participarea României la Marele Război, rolul Casei Regale a României în evoluția României moderne, marcarea celor 100 ani de la Marea Unire, precum și a celor 100 ani de la actul de întoarcere a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, marcarea volumului decisiv al Regelui Mihai al României în întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și a efectelor acestui act în precipitarea înfrângerii lui Hitler. Am organizat un ciclu de conferințe, la Chișinău, Bălți. Cadrul care, sub genericul „Calea Europeană a Republicii Moldova”, cu editarea unor volume cu participări referențiale din Republica Moldova, la care au participat experți, specialiști din domenii precum: Cristian Diaconescu,  Teodor Meleșcanu, Iulian Chifu, Radu Carp, Sorin Bocancea, Daniel Șandru, ș.a. În acest context, salutăm inițiativa Rectorului Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, profesorul Tudorel Toader, de a înființa facultăți-extensii de Teologie Ortodoxă, pentru formarea teologilor-profesori și preoți – într-un context geostrategic foarte dificil. De fapt, comportamentul nostru academic este caracterizat de valoarea solidarității universitare, atât ca prieteni de stat, cât și privați, în plan național și internațional. În actualul context geostrategic, cu un conflict major la graniță, după doi ani de pandemie, rolul universităților din România devine esențial pentru pregătirea tinerilor pentru un viitor, deseori, impredictibil. Ca membri ai sistemului Bologna, promovând valorile euro-atlantice, universitățile rămân adevărate redute ale științei și culturii, ale umanismului și drepturilor fundamentale ale omului.

A consemnat Ciprian Traian STURZU

articolul original.

Bunul Samaritean, Tesla și algoritmii

29 November 2022 at 06:00
image

Mihai CAPŞA-TOGAN

În vremea când împărăteasa Irina a inițiat organizarea Sinodului VII ecumenic, în anul 787, sub coordonarea Sf. Tarasie Mărturisitorul, în școala islamică din Bagdad, savantul, scriitorul și matematicianul Muhammed ibn Musa Horezmi inventa algoritmii. În manualul său de aritmetică – „Algoritmi de numero Indorum”, păstrat astăzi la Cambridge, savantul definea un algoritm ca fiind o înșiruire logică de instrucțiuni care duce la un rezultat.

Astăzi, mulți dintre noi pot obiecta că algoritmii nu ar fi niciodată capabili să ia decizii importante în locul nostru, întrucât deciziile importante implică de regulă o dimensiune etică, iar algoritmii nu înțeleg etica. Cu toate acestea, nu avem motive să pornim de la premisa că algoritmii nu vor fi capabili să-l întreacă pe omul de rând chiar și la capitolul etică. În prezent, dispozitive precum smartphone-urile și vehiculele autonome iau decizii care până acum erau monopolul oamenilor și încep deja să se confrunte cu același gen de probleme etice care îi chinuie pe oameni de mii de ani.

De exemplu, să presupunem că doi copii care fug după o minge sar drept în fața unei mașini autonome. Cu ajutorul calculelor sale extrem de rapide, algoritmul care conduce mașina conchide că nu poate evita să-i lovească pe cei doi copii decât dacă virează pe contrasens, riscând o coliziune cu un camion care se apropie. Algoritmul calculează că în acest caz există un risc de 70% ca proprietarul mașinii – care doarme dus pe bancheta din spate – să fie ucis. Ne întrebăm așadar, ce ar trebui să facă algoritmul?

Diferitele răspunsuri venite din partea oamenilor de știință pentru această dispută au avut un impact rușinos de mic asupra comportamentului real, deoarece în momentele de criză oamenii uită deseori cu totul de vederile lor filosofice ori religioase și-și urmează în schimb emoțiile și instinctele.

Unul dintre cele mai neplăcute experimente din istoria științelor sociale, prezentat pe larg în cartea lui Yuval Noah Harari, „21 Lessons for the 21st Century” a fost efectuat, în decembrie 1970, pe un grup de studenți de la Seminarul Teologic Princeton, care se pregăteau să devină preoți în cadrul Bisericii Prezbiteriene. Fiecărui student i s-a cerut să meargă repede într-o sală îndepărtată, unde să țină o prelegere despre parabola Bunului Samaritean, care povestește cum un iudeu ce călătorea de la Ierusalim la Ierihon a fost prădat și bătut de tâlhari, care l-au lăsat apoi să moară la marginea drumului. După o vreme, au trecut pe acolo un preot și un levit, dar amândoi l-au ignorat pe bărbat. În schimb, un samaritean – membru al unei secte disprețuite de evrei – s-a oprit când a văzut victima, a îngrijit-o și i-a salvat viața. Morala parabolei este că meritul oamenilor ar trebui să fie judecat în funcție de comportamentul lor propriu-zis, și nu în funcție de afilierea lor religioasă.  Tinerii seminariști entuziaști au pornit în fugă spre sala de conferințe, gândindu-se pe drum cum să explice cel mai bine morala parabolei Bunului Samaritean. Dar organizatorii experimentului le-au adus în cale o persoană îmbrăcată ponosit, care stătea prăvălită pe un prag, cu capul plecat și ochii închiși. Majoritatea seminariștilor nu s-au oprit nici măcar ca să întrebe ce era în neregulă cu bărbatul, cu atât mai puțin să dea o mână de ajutor.

Emoțiile umane cântăresc mai greu decât teoriile filosofico-religioase în nenumărate situații. Asta face ca istoria etică și filosofică a lumii să fie o poveste destul de deprimantă, cu idealuri nemaipomenite și comportament nu tocmai ideal. Câți creștini întorc realmente și celălalt obraz, câți budiști chiar se ridică deasupra obsesiilor egoiste și câți evrei își iubesc aproapele ca pe ei înșiși? De vină e doar felul în care selecția naturală l-a modelat pe Homo sapiens, susține scriitorul israelit Harari. La fel ca toate mamiferele, Homo sapiens folosește emoțiile ca să ia rapid decizii vitale. Am moștenit furia, frica și dorința sexuală de la milioane de strămoși care au trecut cu toții cele mai riguroase teste de control al calității aplicate de selecția naturală.

Din nefericire, ceea ce era bun pentru supraviețuire și reproducere în savana africană cu un milion de ani în urmă nu conduce neapărat la un comportament responsabil pe autostrăzile secolului XXI. Șoferii neatenți, furioși și nerăbdători ucid anual peste un milion de oameni în accidente rutiere. Ne putem trimite toți filosofii, profeții și preoții să le dea acestor șoferi lecții de etică, dar pe șosea tot emoțiile de mamifer și instinctele de savană preiau controlul. Prin urmare, seminariștii grăbiți îi vor ignora pe oamenii care au nevoie de ajutor, iar șoferii ce trec printr-o criză îi vor călca pe nefericiții pietoni.

Această ruptură dintre seminar și șosea este una dintre cele mai mari probleme practice din etică. Immanuel Kant, John Stuart Mill și John Rawls pot să stea zile întregi într-o sală drăguță de curs și să dezbată probleme teoretice de etică, dar concluziile lor ar fi oare puse în practică de șoferii stresați atunci când se confruntă cu o urgență și trebuie să decidă într-o fracțiune de secundă? Poate că Michael Schumacher – campionul de Formula 1 considerat cel mai bun pilot din istorie – era capabil să se gândească la filosofie în timp ce se afla la volanul unui monopost; dar cei mai mulți dintre noi nu sunt Schumacher. Dacă programezi o mașină autonomă să se oprească și să-i ajute pe străinii aflați la ananghie, va proceda întocmai orice s-ar întâmpla. În mod similar, dacă mașina ta autonomă este programată să vireze pe contrasens ca să-i salveze pe cei doi copii din calea ei, poți fi sigur că exact asta va face. Ceea ce înseamnă că, atunci când își vor proiecta mașina autonomă, Toyota sau Tesla vor transforma o problemă teoretică din filosofia eticii într-o problemă practică de inginerie.

Am văzut, în ultimii 30 de ani, că dezvoltarea inteligenței artificiale i-ar putea scoate pe cei mai mulți oameni de pe piața muncii – inclusiv pe șoferi și pe agenții de circulație. Totuși, s-ar putea să existe noi posturi disponibile pentru filosofi, deoarece abilitățile lor – lipsite până acum de prea multă valoare comercială – vor ajunge brusc să fie la mare căutare. Prin urmare, dacă vrei să studiezi ceva care să-ți garanteze o slujbă bună în viitor, poate că filosofia nu este o alegere atât de proastă.

Desigur, filosofii se pun rareori de acord cu privire la modul corect de a acționa. Puține dispute filosofice, etice ori religioase au fost rezolvate spre mulțumirea tuturor filosofilor, iar gânditorii utilitariști ca John Stuart Mill (care judecă faptele în funcție de consecințe) au păreri cât se poate de diferite față de deontologii ca Immanuel Kant (care judecă faptele în funcție de reguli absolute). Ar fi Tesla nevoită să ia o poziție cu privire la asemenea chestiuni spinoase ca să producă o mașină?

Ei bine, poate că Tesla o va lăsa pur și simplu în seama pieței consumiste. Tesla va produce două modele ale mașinii autonome: Tesla Altruistă și Tesla Egoistă. Atunci când apare o urgență, Altruista își sacrifică proprietarul pentru binele mai mare, în vreme ce Egoista face tot ce îi stă în putință ca să-și salveze proprietarul, chiar dacă asta înseamnă să-i ucidă pe cei doi copii. Clienții vor putea astfel să cumpere mașina care corespunde în cea mai mare măsură viziunii lor filosofice favorite. Dacă mai mulți oameni vor cumpăra Tesla Egoistă, nu veți putea da vina pe Tesla pentru asta. La urma urmei, clientul are întotdeauna dreptate. Nu este o glumă! În cadrul unui studiu revoluționar din 2015, oamenilor li s-a prezentat un scenariu ipotetic cu o mașină autonomă care era pe cale să calce mulți pietoni. Majoritatea au spus că, într-un asemenea caz, mașina ar trebui să salveze pietonii, chiar cu prețul vieții proprietarului ei. Ulterior, când au fost întrebați dacă ar cumpăra o mașină programată să-și sacrifice proprietarul pentru binele mai mare, majoritatea au spus nu. Pentru ei înșiși, ar prefera Tesla Egoista.

Imaginați-vă următoarea situație: ați cumpărat o mașină nouă, dar, înainte de a putea începe să o folosiți, trebuie să deschideți meniul cu setările și să bifați una dintre mai multe căsuțe. În cazul unui accident, vreți ca mașina să vă sacrifice viața sau să ucidă familia din celălalt vehicul? Este aceasta o alegere pe care vreți măcar să o faceți? Gândiți-vă numai la certurile pe care le veți avea cu soțul/soția în legătură cu căsuța pe care o bifați.

Așadar, poate că statul ar trebui să intervină ca să reglementeze piața și să impună un cod etic obligatoriu pentru toate mașinile autonome? Unii legiuitori vor fi, fără îndoială, în al nouălea cer că au în sfârșit ocazia să facă legi care să fie întotdeauna respectate întocmai. Alți legislatori ar putea fi alarmați de o asemenea responsabilitate totalitară și fără precedent.

Preot Mihai CAPȘA -TOGAN

articolul original.

„Înainte de a fi medic, sunt om!” / Povestea din spatele AMBASAD`OR DENT, cu dr. Andra ȘERBAN

26 November 2022 at 11:54
image

Foarte rar găsești oameni care au reușit în viață, care să povestească, fără nici un fel de sfială, despre toate momentele în care a suferit sau s-a bucurat, în care a avut temeri sau când a reușit să găsească calea care duce spre succes. Dr. Andra Șerban este un astfel de om și, când stai de vorbă cu ea, ai senzația că îi poți spune orice și că poți să o asculți vorbind ore întregi. O discuție despre o clinică de succes s-a transformat într-un interviu-portret impresionant.

– Vă propun un început atipic de dialog. Vă las dv. deschiderea, dacă ar fi să povestiți cum ați ajuns în postura de acum, cu ce ați începe?

Totul a început pe 11 mai 1986 într-o familie extrem de frumoasă, cu o mama de profesie educator și un tata sportiv, fotbalist la Relonul  Săvinești,  în Piatra-Neamț. Când m-am născut eu, frățiorul meu avea 7 ani. Era atât de frumos, atât de senin, atât de confortabil în brațele și în preajma mamei mele. Atunci, era mama. Acum, este îngerul meu din Ceruri. Îmi aduc aminte și port în suflet dorința ei de a fi printre cei mai buni. Își dorea ca la fiecare sfârșit de an școlar să urc pe podium, să fiu premiantă. Dacă luam un 8, începeam să plâng încă de la școală, ca atunci când avea să mă vadă, eu să fiu umflată bine. Asta era strategia mea de a scăpa de cearta notelor. (râde). Mama a fost ființa care m-a inițiat pe drumul perseverenței, ambiției și al școlii. Acum, că dau timpul înapoi, parcă avea să presimtă ce avea să se întâmple.

În 1998, pe când eu aveam doar 12 ani totul avea să se dărâme în familia noastră. Mama mea bună a primit un diagnostic greu de suportat și de înțeles. Nu pricepeam nimic! Nici nu aveam cum! Eram mult  prea mica! Tata pe vremea aceea lucra ca maseur la echipa de fotbal Ceahlăul Piatra Neamț, iar fratele meu intra pe drumul maturității. La 19 ani se căsătorea cu frumoasa lui soție. Îmi aduc aminte că pe tata îl solicita enorm de mult job-ul. Erau mai tot timpul plecați prin țară și în cantonamente. Era singura noastră sursă de venit  și mai mult decât atât, atunci când putea, se ducea să facă masaj extra pentru a putea face față cheltuielilor. Dragul meu tată….. Oare ce era în sufletul lui cu o soție de nici 40 de ani bolnavă și o fetiță de 12 ani care îl așteptau acasă? Au fost niște ani cumpliți pentru mine. Atunci când nu era internată, rămâneam cu mama acasă și nu știam cum să o ajut. Am simțit toată durerea lor. Şi am simțit durerea tatălui meu pentru că i-am văzut brațele cum se învinețeau de la cât efort depunea, i-am văzut picioarele obosite de la cât umbla pentru noi. Și cu această ocazie, îi mulțumesc! Dacă nu era el, nu aveam nicio șansă în viață. Anii au trecut așa. Greu! Umblam mereu cu mama prin spitale, tata era secătuit de griji și de supărare, eu îmi pierdeam mai toți prietenii, profesorii nu mă înțelegeau și uite așa intram din plin în drama vieții mele. Totul se pierdea. Eram a nimănui. Doar credința din sufletul meu nu s-a pierdut niciodată și când nu mai puteam, fugeam repede la biserica de lângă noi, la Sfântul Ioan. Aveam 14 ani. Plângeam acolo.

Din premiantă, ajunsesem o elevă de 5. Oricum, nu cred că știa nimeni. Nu  avea cine să mai vină la ședința cu părinții.

Cu tata, pe stadion

În 2004, mama a murit. Aveam 18 ani. Detaliile ar îngenunchea pe oricine. Chiar dacă era bolnavă, nu se aștepta nimeni să o pierdem. Îmi aduc aminte că stăteam atât de rău din punct de vedere financiar, încât tata era îngrijorat că nu are bani de înmormântare. Mi-a rămas pe retină bancnota verde de 1 leu. Atât avea când a băgat mâna în buzunar. Câteva bancnote de 1 leu. Și plângea! Plângea de neputință și de disperare. Am simțit atâta durere, încât, în acel moment mi-am promis că așa ceva nu o să mai trăiesc niciodată. Nimic nu poate fi mai rău pe lumea asta decât boala. Și când boala vine într-o familie fără posibilități financiare, e și mai mare nenorocirea. Foarte puțini oameni știu ce povestesc eu acum și asta este doar o parte din povestea vieții mele. Nu vreau să întristez prea tare cititorii. Și mai mult decât atât, oricât de greu mi-a fost, niciodată nu am vrut să se vadă. Din copilărie am învățat că vulnerabilitatea atrage după ea și mai multă suferință.

Au urmat zile și nopți crunte. Nici nu mai știu cum au trecut. Cred că nici nu vreau să-mi aduc aminte. Știu doar ca i-am promis mamei că o să-i aduc coroana la mormânt. Eram în clasa a XI-a. Și mai știu că Dumnezeu nu m-a lăsat. Începusem să citesc foarte multe rugăciuni, mă duceam mult la biserică și mă rugam să am putere să trec prin durerea care-mi sufoca inima. Acum, eram orfană de un părinte. De mama…. Să nu o ai pe mama, e greu.

Să revin la clasa a XI-a. Începusem să învăț atât de mult, încât profesorii nu înțelegeau ce e cu mine. Ajunsesem să mă duc și la olimpiade. Mai aveam puțin și mâncam cărțile la propriu. (râde din nou) Promisesem coroana, premiul I. O medie de 8 la religie m-a clasat pentru premiul II. N-am putut să-mi țin promisiunea, dar mama știa și asta m-a consolat. Și mai știu ochii tatălui meu, când a venit cu flori la mine la liceu. Era atât de mândru de mine… Ochii îi erau înlăcrimați… Acum erau lacrimi de fericire. Am iubit atât de tare acel moment… Mă uitam la el și îmi spuneam în gând că de acum încolo așa o să fie!

Clasa a XII-a tot pe podium am terminat-o, dar acum nu mă mai interesa. Primisem prea multe lecții de la viață și începeam să înțeleg ca un om mare. Nu mă mai cramponam într-o notă. Aveam visuri mari, multe de realizat și mult prea multe de vindecat.

– V-am ascultat și tot ce povestiţi aici este tulburător. Totuși, cum de v-aţi dorit să deveniţi medic stomatolog?

Dumnezeu a vrut asta pentru mine! După ce a murit mama, în viața mea a reapărut  prietena mea din copilărie, Georgiana. Ea se mutase cu familia la București cu mulți ani în urmă. Ei m-au ajutat și m-au îndrumat. Georgiana studia la UMF Carol Davila la Facultatea de Moașe și Asistente Medicale. Ea m-a  îndrumat să aleg această cale. Uneori, Dumnezeu îți vorbește prin oameni. Îmi aduc aminte că tata nu era de acord să plec la facultate. Îmi spunea mereu că nu avem bani. Un alt eveniment memorabil a fost acel moment când a trebuit să plec la București să-mi depun dosarul. Tata era plecat în cantonament (stăteau câte 2 săptămâni). Eu nu aveam bani. În casă era doar aurul mamei. L-am amanetat, am luat 360 de lei (3 milioane 600 cum era pe atunci), m-am urcat în tren și am plecat. Dosarul de înscriere era 70 de lei. Îmi ajungeau bani fix de drum și de un singur dosar. Era totul sau nimic! Bani să mă înscriu și la o altă facultate nu mai aveam. Draga mea Georgiana… M-a  așteptat în gară, m-a primit la ea, a mers cu mine la examen și în zilele alea toride de vară, nu s-a mișcat din curtea facultății. Era ea și cu mamele viitoarelor mele colege. Am ieșit din examen și eram pe locul 11. Aveam să intru la Facultatea de Moașe și Asistente Medicale Carol Davila București cu bursă de merit și cu cameră la cămin. La căminele alea bune, de mediciniști. (zâmbește) L-am sunat pe tata să-i dau vestea (pe mobilul antrenorului, el nu avea) De data asta nu i-am mai văzut ochii, dar i-am simțit vocea. Acum, o lume întreagă mă aștepta. Urma să-mi trasez singură destinul, conștientă, asumată, responsabilă. Am plecat în viață cu lecția foarte bine învățată! Dacă nu fac eu ceva pentru mine, nu va face nimeni. Ba mai mult… atunci când ești jos,se vor găsi câțiva care să te înfunde și mai tare. Din păcate, asta e realitatea.

– Și totuși de la asistentă la medic?

În 2008, mi-am dorit mai mult, în ciuda faptului că sufeream de sindromul inferioritații. Cred că un copil care nu are posibilități financiare, are umerii mai grei. Și cum vă spuneam mi-am dorit mai mult de la mine. Mi-am dorit să devin medic stomatolog. Îmi aduc aminte că eram în curtea facultății și mă uitam cu mare admirație la colegii mei de la generală sau de la stomatologie. Știam că locul meu e acolo! Aveam o forță în interiorul meu care depășea cu mult puterile unui adolescent de 20 de ani. Zis și făcut! L-am sunat pe tata să-i spun ce m-am hotărât să fac și aceeași  poveste, i-a fost frică să mă susțină pentru că îl îngrozeau încă 6 ani de facultate. Eu în schimb, aveam planurile bine făcute, știam exact ce aveam să fac mai ales că primisesem o sumă de bani dintr-o moștenire de pe urma mamei. Îmi aduc aminte că tata țipa la mine prin telefon (foarte rar s-a întâmplat să mă certe) ”Cine știe ce faci tu pe  la București. Cum să lași o facultate și să începi o alta?” Atunci a urmat o altă promisiune și l-am asigurat că o să vin cu diplomele acasă. Fie vorba între noi, aia nu a fost cea mai bună promisiune, pentru că 2 ani m-am forjat până la leșin. Efectiv cădeam din picioare. Leșinam! Leșinam de foame, de oboseală… Cine Dumnezeu mai știe! Norocul meu era că se întâmpla prin spitale și aveam o armată de asistente în jurul meu. Bine a fost și că toate cursurile se țineau în aceeași facultate și sesiunile nu se suprapuneau. Facultatea de Moașe am terminat-o în 2010 doar pentru tata. Începeam să-l văd mai liniștit, mai echilibrat și asta mă liniștea și pe mine. Între timp, tata s-a recăsătorit, iar eu îmi vedeam în continuare de examene. Sunt atât de multe de povestit, încât ar trebui să vă țin aici o zi și o noapte. O să vă spun doar că în toți acești ani, am învățat enorm de mult și totodată  mama și Dumnezeu au fost lângă mine. La fiecare examen, aveam în buzunarul de la blugi o cărticică mică de rugăciuni. Și acum o mai am. E ruptă, hârtia s-a făcut albastră. Am avut-o cu mine și anul trecut când am dat examenul de rezidențiat. Pe asta nu cred că am spus-o cuiva (zâmbește).

În 2014, am absolvit  facultatea de Medicină Dentară Carol Davila București, o facultate de top. Ziua festivității a fost una dintre cele mai fericite zile din viața mea. Reușisem! Reușisem singură printre străini, reușisem din nimic să fac ceva măreț! Eram pe podium și o sală întreagă, imensă, mă aplauda. Tata nu era în sală, dar cu siguranță era mama. Îmi aduc aminte că am primit o floare de la mama colegei mele. Tare mult m-a bucurat gestul dumneaei. Încă o dovadă că școala și credința  te pot salva în viață, oricât ar fi ea de grea. O să fac o paranteză. Tot vorbesc de Dumnezeu și de credință. Să nu credeți că stau toată ziua prin biserici. Nu! Merg la biserică ca un om normal. Eu mă refer la bunătatea sufletului, la iertare, la faptul că nu am orgolii și dacă nu pot să fac un bine, nu fac nimic. Nu fac rău! Și toate aceste principii m-au ajutat enorm în cariera de medic. Tocmai felul meu de a gândi m-a ajutat să evoluez atât de mult într-un timp relativ scurt. Relația mea cu pacienții e una specială. Mereu caut să găsesc cea mai buna variantă de tratament atât din punctul de vedere al sănătății, cât și financiar. Spre exemplu: dacă un dinte e foarte afectat de infecție, eu caut să-l tratez, nu să-l scot. Mereu un implant va fi mai costisitor. Un alt exemplu: dacă un pacient necesită o coroană pe un dinte frontal între 2 dinții naturali, eu o să intervin doar pe dintele respectiv, chiar dacă e mult mai greu din punct de vedere al culorii. Sunt coșmarul tehnicienilor! Norocul meu este că am tehnicieni dentari care sunt artiști la propriu. De altfel, ne-ar fi mult mai ușor să facem fațete/coroane de la stânga la dreapta. Nu te mai chinui la culoare, sunt toți la fel.

– Apropo de fațete. Ce părere aveti  de acești dinti foarte albi?

Cred că este un trend, o etapă. Personal, nu-mi plac dinții care se văd că sunt puși. Eu caut naturalețea. Când pun 1, 2, 9, caut să pară cât mai naturali. Să nu se vadă că sunt lucrări dentare. Vis-a-vis de fațete, sigur că sunt cazuri care necesită  într-adevăr această intervenție, dar sunt puține. Mai degrabă, în clinică, mă întâlnesc cu cazuri care necesită alte intervenții. Dacă le iubeam atât de mult, eu ca medic stomatolog îmi puneam  fațete în fiecare zi. Nici eu nu am dinții perfecți, dar îi prefer integri. Suficient că anul acesta mi-am scos implanturile din gură, pentru că mi s-a retras osul si m-am infectat.

– Adică cum v-ați scos implanturile? Astea nu sunt pe viață?

(zâmbește) Nimic din ce e făcut cu mâna omului nu e pe viață. O perioadă foarte îndelungată de timp, pot fi dinții tăi tratați corect și la timp. Nimic nu e mai bun decât dintele omului. De aia la noi în cabinet se merge mult pe principiul de a salva dinții. Dar pentru asta ai nevoie de aparatură de ultimă generație și de medici foarte buni, excepționali aș spune eu.

– Este foarte interesant ce îmi spuneți, dar  haideți să revenim la momentul în care ați terminat facultatea.

Hmmm, ce frumos, ce sentimente, ce mulțumire… Acum, începea o altă etapă a vieții mele, doar că acum, eu făceam regulile jocului. Mi-am dorit tare mult să ajung medicul de care eu n-am avut parte atunci când am avut nevoie. Aici intervine o parte tare sensibilă a subconștientului meu. O sensibilitate care, la un moment dat a devenit toxică pentru mine. Încercarea de a salva fiecare dinte și de a alina fiecare om, m-a dus la boală. Dar o să ajung și acolo. Ideea e că mi-a luat foarte mult să ajung la un echilibru și încă îl mai caut. În  fiecare pacient o văd pe mama, mă văd pe mine. Mă pun mereu în locul pacienților pentru că am avut mari probleme cu dinții la viața mea și știu exact cum e și ce simți. O să râdeți dar de multe ori mi-am băgat țigări prin urechi și am stat cu spirt în gură. Așa auzeam eu printre vecini că trece durerea. Din lipsa educației ajungeam la stomatolog doar când crăpam de durere. La 17 ani, m-am dus la stomatolog, singură că nu avea cine să vină cu mine și am rămas fără molar. De aia eu nu primesc tineri neînsoțiți. Și dacă are 20 de ani, eu tot vreau să vorbesc cu mama sau cu tata. Sunt părinți care sunt plecați în afară. Îmi fac timp și îi sun. Vorbesc cu ei planul de tratament. Cu siguranță dacă ar fi fost tata cu mine, nu ar fi permis extracția. Atunci, m-am bucurat că am scăpat de durere, dar acum numai eu știu cât trag… pune implanturi, scoate implanturi. Suferința mea nu mă lasă să scot dinți care se pot trata, chiar dacă tratamentul costă mai mult decât extracția. Îl fac pe om să înțeleagă cât de importanți sunt dinții lui naturali. Alții în loc nu mai cresc!

Dar să revin la 2014. M-am întors acasă nu cu o diplomă, cu două! Îmi ținusem promisiunea!  Sincer, planul era să plec din țară, dar l-am cunoscut imediat după ce m-am întors pe soțul meu. Cum era de așteptat, am intrat în câmpul muncii și m-am angajat la o clinică mare, frumoasă, cu aparatură de ultimă generație. La un an distanță ne-am căsătorit. Dumnezeu mi-a luminat calea încă o data. Lângă el mi-am găsit liniștea pentru că avem același sistem de valori. Este corect și este de o bunătate rară. Este acel om pe care-l vezi că se dă jos din mașină ca să ajute o bătrânică.Ca să nu mai spun că mă susține în orice vreau să fac. A muncit cot la cot cu mine pentru visul meu. 

– Apropo de vise. V-ați dorit sa creați conceptul Ambasad`or Dent sau a venit de la sine?

Nimic nu mi-a venit de la sine. Pentru a ajunge în acest punct a trebuit să muncim enorm de mult. Munceam câte 10-12 ore pe zi și când ajungeam acasă, eu tot cu capul în cărți stăteam. Cum spuneam, când m-am întors acasă, m-am angajat într-o clinică frumoasă, dar cum meseria mea este una liberală, mi-am dorit s-o iau pe drumul meu. După 9 luni, m-am dus în dispensarul nr. 5. Acolo am muncit încă 2 ani. Atunci  am învățat să mă managerizez singură. Eram și asistentă și medic și femeie de serviciu. Erau luni în care nu câștigam mai nimic. Apropo de asta. Noi chiar avem ce povesti nepoților noștri. (zâmbește ) Am plecat la drum cu salarii minime pe economie, fără casă, fără masă și cu părinți pensionari ca oricare alt pensionar din țara asta. Sunt atât de mândră de noi… Ca să ne putem face nunta, am împrumutat 1.500 de euro pentru a plăti avansurile. Verighetele noastre sunt făcute dintr-o brățară a soțului. Și asta mă face tare fericită acum. O bună perioadă de timp, ne-am mutat de colo-colo. Ba la tata, ba la soacra mea. A doua oară o luam de la 0 și Dumnezeu nu m-a lăsat. Am strâns fiecare bănuț, ne-am împrumutat de pe la toți prietenii și am mers la toate băncile pentru a obține împrumuturi. A fost foarte greu să obținem un credit de la bancă raportat la salariile noastre.

În 2017, mi-am văzut visul împlinit. Am deschis Ambasad`or Dent. Aveam atât de multe datorii, încât erau zile când nu aveam efectiv 50 de lei. Ani de zile am investit toți banii în cabinet. În sala de așteptare aveam (și încă  mai am) mobilă de la cel mai scump magazin din oraș, dar eu, pentru mine, îmi cumpăram o haină de la second hand. În 2018, când am cumpărat microscopul, noi încă nu aveam o casă în care să stăm. Pe vremea aceea cred că erau vreo 5 cabinete cu microscop dentar în oraș. A fost totul pentru cabinet și niciodată n-am făcut rabat de la calitate. Mi-am dorit mereu să le ofer pacienților mei, oamenilor care au încredere în mine, cel mai bun tratament, respect și multă înțelegere. Cred că jurământul medicului e mai mult decât o promisiune. De asta mulți pacienți mă iubesc, oamenii simt. Cum spuneam, în 2017 am deschis cabinetul. Și cum eram obișnuită, eu strângeam, eu spălam, eu eram medicul. Făceam de toate. Și tratamente de canal, și proteze și copii. Eram extenuată de muncă și totuși nu atingeam performanțele pe care le vedeam pe site-urile internaționale. Au fost multe seri în care am plâns. Plângeam pentru că voiam mai mult de la mine. Atunci mi-am dat seama că este aproape imposibil ca un medic să le facă pe toate și să le facă perfect, la cel mai înalt nivel. Am spus-o și o mai spun. Stomatologia este foarte grea dacă vrei s-o faci corect. Până și o plombă, dacă o faci corect, nu e tocmai cea mai ușoară intervenție. Ca să nu mai spun de chirurgie, protetică, endodonție și toate ramurile stomatologiei moderne. Acum eram gata să fac stomatologia din cabinetul meu ca afară. Adică fiecare ramură cu specialistul ei. Şi cum Dumnezeu le aşează pe toate, trebuie doar să-ți dorești, în 2018 l-am găsit pe colegul meu, dr. Paul Lupu. Întâmplarea a fost că îmi crăpase un molar și aveam și eu la rândul meu nevoie de un endodont. L-am găsit pe dr. Paul la Bacău. M-am dus ca o pacientă cuminte și am știut din start că de același tratament aveau nevoie și pacienții mei de la Piatra. Atunci am cumpărat microscopul. Din 2018, la noi în cabinet se tratează și cei mai afectați dinți. Acum, avea în echipă un chirurg și un endodont. Ahhhh, ce visam și la un ortodont (medicul care se ocupă cu aparatele dentare). Dar într-o echipă e ca într-o căsnicie. Nu poți să aduci pe oricine, trebuie să cunoști medicul respectiv, să știi exact pe mâna cui îți lași pacienții. Și cum minunile în viața mea se întâmplă la tot pasul, tot în 2018, dintr-o discuție aflu că frumoasa și buna mea colegă din facultate s-a specializat pe ortodonție la UMF Iași. În secunda numărul 2 am sunat-o pe dr. Andra Dincă și a fost una dintre cele mai frumoase revederi. Ne știm de 16 ani, am făcut facultatea împreună și știu că și ea a fost o studentă de 10. Ca să nu mai spun că toți împărtășim aceleași valori. Toți am pornit de jos și am făcut totul prin forțe proprii. Totul părea să fie un vis împlinit pentru mine, doar că realitatea a fost puțin altfel. Să aduci în cabinet specialiști, ai nevoie de cea mai bună aparatură, materiale de ultimă generație, de alte și alte investiții. Eu îmi învățasem pacienții cu prețuri relativ mici. Trebuia să țin un echilibru între materialele, tratamentele de top și prețuri. Până când am clacat și am făcut-o bine. Dintr-o dată nu mai puteam mânca nimic, făceam alergii la orice. A fost cumplit! Un an am dus-o așa. Analize peste analize. Norocul meu a fost că am dat peste un medic foarte bun și a descoperit că diaminoxidaza (o enzimă din intestine care scindează histamina) era la cote minime. 3 medici mi-au zis că o să stau pe pastile toată viața. Apogeul, a venit în vara lui 2019 când l-am pierdut pe socrul meu, iar soțul a rămas fără loc de muncă. Atunci am fost la un pas să renunț la profesia de medic. Din datorii nu mai ieșeam, pe pastile stăteam, iar în fața pacientului trebuia să fiu cu zâmbetul pe buze, să empatizez cu el. E o vorbă: înainte de a reuși, ești pe punctul de a eșua.

– Cum ați reușit să treceți peste?

Încă o dată, prin multă rugăciune. În acea perioadă s-a făcut un proiect la casa de copii. Persoana care se ocupa de acest proiect m-a rugat să tratez acești copii fără bani, ca medic voluntar. Am acceptat imediat. Am o mare sensibilitate pentru copiii fără posibilități financiare și care săracii mai sunt și orfani de un părinte. Şi cum bunătatea se răsplătește cu bunătate, atunci s-a întâmplat o minune. Am primit un val mare de aprecieri din partea oamenilor. Cred că v-am spus. Eu n-am muncit niciodată pentru bani cât am muncit pentru aprecieri. În viața asta m-a durut mai mult faptul că n-am fost apreciată atunci când am avut nevoie, decât lipsa banilor. De aici și dorința de a face totul perfect, de a mulțumi pe toată lumea. Un echilibru la care încă mai lucrez. Și cum vă spuneam. În iarna lui 2019 s-a întâmplat minunea. Brusc și deodată n-am mai avut niciun simptom. Nu-mi venea să cred. Tot ce am citit despre această enzimă, tot ce mi-au spus medicii, acum era egal cu 0. Din acel moment, nu am mai avut nevoie de nici măcar o pastilă. Abia în 2021 am scăpat de datorii și pot spune că de atunci ne-am mai relaxat, dar așa cum v-am obișnuit, nu-mi las nicio secundă  și mi-am dorit mai mult. Mi-am dorit să devin medic specialist. Anul trecut, am dat la rezidențiat și am ieșit pe locul 465 din 3.000 de concurenți pe țară, notă care mi-a permis să aleg ceea ce mi-am dorit: protetica dentară. Aici a intervenit colegul nostru, dr. Teodor Bordei, chirurgul de la Ambasad`or Dent. El m-a încurajat. Nu știu dacă v-am povestit, când i-am văzut cv-ul lui Teodor, era să scap telefonul din mână. Îi arătam soțului meu ce cv impresionant are și mă gândeam că sigur e un medic arogant cu care nu o să rezonez. Surpriza a fost una fantastică! Am descoperit un medic modest, onest, cu care împărtășesc aceleași valori. E băiat de preot. Dr. Teodor Bordei e în echipa noastră  de aproape 2 ani și pacienții sunt tare mulțumiți de el.

– Acum, din punct de vedere profesional, ați realizat cât  fac alții într-o viață de om. Copii aveți?

Nu și ăsta e un subiect tare sensibil pentru noi. În 2018, în urma unei ecografii mi s-a pus diagnosticul crunt  de hidrosalpinx (trompe înfundate). A fost ciudat să primesc acest diagnostic, având în vedere că an de an mergeam la control în București și nimeni nu mi-a spus de așa ceva. Povestea e lungă dar o s-o scurtez prin a vă spune că alți 3 medici erau gata să mă bage în operație fără să-mi recomande nimeni o histerosalpingografie (o analiză prin care se vede cu certitudine dacă trompele sunt înfundate sau nu). Toți îmi povesteau de fertilizarea în vitro. Cu nici o lună în urmă, tot Georgiana apare în viața mea și mă programează la unul dintre cei mai buni medici din București. Georgiana mea lucrează de  peste 15 ani la unul dintre cele mai bune spitale, pe secția de ginecologie. Ne-am dus la consultație cumva împăcați că voi avea nevoie de intervenție chirurgicală. Ne-am dus cu dosarul de analize, cu diagnosticul crunt pe care îl primisem. Şi acolo ce să vezi? Minune! Am început efectiv să plâng pe masa de consultație când mi-a spus medicul că el nu vede niciun hidrosalpinx și că sunt perfect sănătoasă. Nu aveam nimic din ce știam eu. Între timp, mi-am făcut și un RMN pentru a vedea fiecare organ în parte având în vedere că diagnosticele mi s-au dat după ureche. Acum că stau și mă gândesc, Dumnezeu a avut planurile lui pentru noi. Chiar dacă ne-am dorit copii, mai mult ca sigur nu puteam să-mi îndeplinesc rolul de mamă așa cum îmi doresc având atât de multă muncă pe umerii mei. Am vrut să povestesc această întâmplare pentru cititori în ideea de a consulta atâția medici cât este nevoie înainte de a ajunge la o intervenție ireversibilă, în cazul unui diagnostic care atârnă greu, chiar și atunci când este vorba de o simplă extracție dentară. Și totodată, am vrut să povestesc despre greutățile și succesele mele tot în ideea  că poate povestea mea va ajunge la urechile unor oameni care au nevoie de un impuls.

În viață se poate! Se poate cu multă muncă, credință și cu educație!

– O ultima întrebare. Care este următorul pas? Sau în sfârșit vă lăsați o secundă de relaxare?

Sigur că vreau să ajut cât mai mulți oamenii, sigur că vreau să fiu în cabinet pentru ei, dar așa cum sunt acum, gestionez foarte bine fiecare caz în parte, știu fiecare pacient, știu ce probleme are. Și asta îmi place. Am o comunitate de oameni frumoși, inteligenți cu care am o relație specială. Mulți îmi spun că nici nu simt că merg la stomatolog. Oamenii vin la noi din gură-n gură. E dificil să te extinzi având în vedere că majoritatea medicilor buni rămân în orașele universitare. Sunt foarte atentă când încep o colaborare cu un medic. Eu, ca și medic coordonator sunt la fel de responsabilă pentru fiecare tratament în parte. Și orașul e mic. Vorba se duce repede… și de bine și de rău. Așa cum vă spuneam, nu aleargă nimeni spre provincie, iar toți colaboratorii mei  vin de la Iași cu programări foarte bine prestabilite. La ora actuală, la noi în cabinet se lucrează cu liste de așteptare. Am pacienți care așteaptă și 2 luni ca să intre în tratament. Colegii mei merg prin toată Moldova (Bacău, Botoșani, Focșani). Așa cum vă spuneam,ei sunt medici  specialiști care tratează și cele mai complicate cazuri. La ora actuală suntem în formulă completă de foarte mulți ani și totul e perfect.

– Cum vă pot găsi oamenii?

În ziua de astăzi, cu atâta digitalizare, totul e mult mai simplu. Pe Google avem toate informațiile. Cred că dacă caută Ambasad`or Dent Piatra-Neamț, o să apară toate informațiile de care au nevoie.

Marius Barna

articolul original.

Surprize-surprize de la Politehnica ieșeană, inclusiv un proiect născut la Piatra-Neamț!

26 November 2022 at 09:00
image

Acțiunea organizată de Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, pe 11 noiembrie, pentru prima lansare a unui Program Regional (serie nouă) din România, a oferit ocazia unei întâlniri cu o adevărată personalitate de patrimoniu, prorectorul UT Iași care răspunde de Cercetare Științifică, Dezvoltare și Inovare. Discuția a pornit de la cercetare fundamentală și transfer tehnologic și a ajuns la o anume responsabilitate socială a universitarilor, accentul final căzând pe un proiect comun care va debuta cu abordări energetice. Altfel spus, uneori se întâmplă ca un eveniment fără strălucire să aducă ceva bun.

N-a lipsit capitolul de nostalgii. A început cu amintirile legate de colegele din promoția 1986 a Facultății de Textile, „provenite” din Liceul de matematică-fizică „Petru Rareș” din Piatra-Neamț. S-a încheiat, ca argument pentru acel proiect comun, cu evocarea profesorului Nicolae Gavrilaș, fost prorector, un adevărat stăpân al Tehnicii Tensiunilor Înalte, a profesorului Alexandru Poeată de la Transportul și Distribuția Energiei Electrice, a profesorului Laurian Preda cu Stațiile și Posturile de Transformare, fără a-l uita pe profesorul Lorin Cantemir de la Utilizarea Energiei Electrice, cu ale lui motoare electrice liniare.

 *********

– 2022 înseamnă și 30 de ani cu POLYTECH, Centrul de Cercetare și Transfer Tehnologic al politehnicii ieșene, o piesă – zic eu – unicat în ceea ce înseamnă Cercetare, Dezvoltare, Inovare în România. Simțiți sprijinul pe care îl meritați?

Sprijinul ăsta e de două feluri. O dată e sprijinul în avansarea de apeluri. Pe de altă parte, trebuie să vină cineva să spună să încerci, să dea subiecte de dezvoltat proiecte și ocazia să dezvolți proiecte. Experiența pe care o avem pe zona de transfer tehnologic la nivel regional nu e una fericită. Au picat foarte multe proiecte cu foarte multă muncă în spate. Am câștigat acele proiecte, dar nu s-au finanțat pentru că au fost niște bâlbâieli.

Prof. univ. dr. ing. Carmen Loghin, prorector la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași

– Vorbim despre proiecte finanțabile?

Pe Axa Prioritară 1, Prioritatea de Investiții 1.1, Operațiunea C – Investiții pentru IMM-uri pentru implementarea unui rezultat al cercetării (*). Apelul respectiv s-a stopat la nivel de țară. A fost un plus pentru noi, să zicem, faptul că ne-am putut exersa capacitatea de a lucra. Sigur, este destul de frustrant când lucrezi, așa, de amorul artei.

– Transferul tehnologic e una, dar partea de cercetare, că și asta doare foarte tare?

Pe partea de cercetare, ca în mare parte în România, unele grupuri de cercetare sunt mai active, altele-s mai puțin active, unele-s orientate spre aplicații, altele spre publicații.

Momentul ăsta ne prinde oarecum favorabil pentru că noi, în universitate, am lucrat destul de mult pe schimbarea mentalității. Foarte multe grupuri de cercetare erau orientate pe direcția asta: ce obțineau, publicau, câștigau recunoaștere, notorietate. Am încercat să schimbăm paradigma, a fost o mișcare destul de profundă. Trebuie să participe mai mulți actori din interior să lămurim comunitatea că jobul nostru de cercetare în domeniul tehnic e să producem rezultate care să fie transferabile și care să genereze progres în societate. Chiar dacă a sunat a limbaj de lemn, pe scurt, am început o activitate importantă pe partea de transfer – de pus la punct partea tehnologică, pe partea de marketing a rezultatelor, inclusiv pe partea de denumire a brevetelor ca să nu mai sune de neînțeles.

 – La un moment dat, inventariind 10 ani anteriori, POLYTECH deținea 65% din brevetele de invenție din România.

Da, da, noi suntem o școală bună de inventică, un pol important pe partea de produs soluții de inovare. Nu stăm foarte bine pe partea de transfer pentru că nici mediul de businesss nu este unul extraordinar de dinamic și dornic să se schimbe.

 – Ce mai face dl profesor Corneliu Munteanu de la Facultatea de Mecanică? E cel cu propulsia pe hidrogen. Viitorul nu este al transportului auto electric. Mă refer la transportul autonom, nu la cel captiv.

Probabil că da. Da!

 – Prioritatea de cercetare fundamentală în domeniu este la Iași, nu în altă parte. Uitați, Piatra-Neamț s-a umplut de trotinete electrice care zac aruncate prin parcări și pe trotuare. Vin și bicicletele. Aș prefera trotinete și biciclete pe hidrogen.  

Se lucrează. Colectivul de cercetare coordonat de dl. profesor Munteanu e unul foarte bine cotat internațional. Au mai multe puncte de interes, inclusiv o colaborare cu un consorțiu puternic din SUA pe industria de apărare. E o altă direcție, dar lucrează în continuare pe cele tradiționale cu partenerii vechi.

 – Cel puțin de profesorul Dan Eliezer și Ben-Gurion University of Negev din Israel s-a auzit și la Piatra-Neamț grație prietenilor din Țara Sfântă. De la București, însă, nu am auzit semnale de interes. Iar la Bruxelles cred că nu au aflat că hidrogenul, cel mai răspândit element chimic din Univers, poate ajunge combustibilul viitorului.

Ca să fim foarte bine înțeleși, nu ne oprește nimeni, nu depinde decât de noi să scriem proiecte, să le depunem, să le pierdem chiar. Nu se merge pe punct ochit, punct lovit, că ești tu din România, din Regiunea Nord-Est. În schimb ai feed-back, te autocorectezi, înveți, vezi unde trebuie să pui mai mult, să fii mai credibil. Uite-așa, creștem! Apropo, la nivelul universității, la începutul anului 2022 aveam un singur proiect câștigat; acum avem 10. E clar că ceva bun se întâmplă.

Trotinetă și bicicletă cu hidrogen made in Iași, România

Cât privește mobilitatea ca subiect de actualitate, fiind o temă importantă pentru cercetare la UTI, noi trebuie să sprijinim și să generăm mai multe idei pe partea de hirogen. Aici, pe partea de hidrogen, mai avem și colectivele care lucrează pe energie, avem colectivele de inginerie chimică, acestea lucrând pe generare și stocare de hidrogen. Aceste colective pot fuziona la un moment dat pe un proiect mai mare. Lucrul ăsta se va întâmpla.

 – Ați pomenit energia. O văd ca pe o zonă de mare responsabilitate academică și socială. Cunoaștem dezastrul din energie în România, unul care nu are legătură cu războiul din Ucraina. Vedem în spațiul public persoane care iau decizii în totală necunoștință de cauză. Școala de Energetică din Iași a avut vârfuri naționale, niște uriași. Nu văd pe nimeni din zona academică să iasă public, la o televiziune, la o conferință și din respect pentru meserie, din responsabilitate față de studenți și față de societate să spună că ăștia de călăresc țara habar n-au ce vorbesc despre stabilitatea Sistemului Energetic Național. Că habar nu au ce vorbesc în legătură cu celebrele regenerabile.

Nu-i puteți stimula pe profesori să iasă public să spună lucrurilor pe nume? Lumea crede toate tâmpeniile oficiale de la televizuini. Adevărul știți că e în altă parte.

Hm, este…

 – …O provocare?!

Aici intervine și cultura organizației. Să zicem că lumea universitară preferă să fie mai discretă, să nu se expună. Dacă li se cere părerea, o dau.

 – Mi-aș dori să îi stârnim să vorbească. Ne sprijiniți să facem o campanie, să creăm un curent în presă?

Cum să nu!… Ar putea fi o serie nu neapărat de interviuri. Mă gândesc la articole ample, la conferințe cu teme fierbinți ale momentului. Ce-i drept, oamenii pricepuți nu-s niște militanți civic, dar le cerem părerea. Cu mare drag vă sprijin. O să iasă ceva tare fain.

Interviu realizat de Viorel COSMA

**********

Notă (*): 

Axa Prioritară 1, Prioritatea de Investiții 1.1, Operațiunea C – Investiții pentru IMM-uri pentru implementarea unui rezultat al cercetării-inovării în parteneriat cu un ITT ținea de Programul Operațional Regional 2014-2020. (ITT vine de la Inovare și Transfer Tehnologic. Ce înseamnă „un ITT” în limba română nu am aflat încă.)

Obiectivul specific al acestei axe prioritare îl reprezenta creșterea inovării în firme prin susținerea entităților de inovare și transfer tehnologic în domenii de specializare inteligentă.

Se anunțau finanțări în cadrul unei scheme de minimis, destinate IMM-urilor care doreau să achiziționeze rezultate ale transferului tehnologic într-o serie de domenii, iar rezultatele să le implementeze în domeniul lor de activitate.

Finanțarea urma să se realizeze pe baza unui acord de parteneriat între un IMM și un ITT pentru a valida faptul că prin intermediul investiției se va realiza transferul tehnologic.

Beneficiari eligibili erau IMM-urile în parteneriat cu entități de transfer tehnologic acreditate în conformitate cu prevederile legale in vigoare.

Valoarea finanțării nerambursabile a unui proiect: minim 25.000 Euro și maxim 200.000 Euro (nu putea depăși plafonul de minimis). Cuantumul finanțării nerambursabile solicitate prin proiect trebuia să reprezinte maximum 90% din valoarea eligibilă a proiectului.

Alocarea financiară la nivelul Regiunii Nord-Est, în cadrul acestui apel de proiecte, a scăzut de la valoarea inițială de 9,65 milioane Euro la 5.325.126 Euro.
Informațiile provin din sursă sigură: inforegionordest.ro.

Pentru ce s-a ales de finanțări, întrebați la ADR Nord-Est.

articolul original.

Anchete de corupție în Neamț. „Vedeta” anului 2022 – sistemul de sănătate

25 November 2022 at 09:09
image

Instituțiile anticoruție au avut în acest an destul de lucru în Neamț și asta doar dacă ne raportăm la cazurile trimise deja spre instanțe. Este la fel de adevărat că mai sunt multe dosare în lucru, altele care staționează prin instanțe de ani buni – vezi doar cazul Arsene – și dacă privești retrospectiv senzația este de prea plin, dar care încă nu depășește oficial buza paharului. În 2022, anchetatorii au dat lovitură într-un domeniu care s-a dovedit generos din acest punct de vedere, sistemul sanitar! Fie că vorbim despre cazurile care țin de vaccinările fictive, fie de deja arhicunoscutul caz ”Mită la Ambulanță”, ele au ținut trează atenția opiniei publice. După celebrul caz al chirurgilor ortopezi, când aproape toți medicii din secția Ortopedie au fost dovediți că au luat în mod repetat mită, plus alte câteva cazuri care nu fac decât să întregească tabloul, s-ar putea ajunge la o concluzie pripită, că întregul sistem este bolnav. În realitate lucrurile nu stau chiar așa, dar răul vine de la modul în care este condus sistemul și părți ale sale, de la felul în care se face promovarea oamenilor.

Șefii puși politic, pe alte criterii decât cele profesionale – vezi cazul lui Dan Dorin Morenciu la conducerea Serviciului Județean de Ambulanță, pus de PSD în ciuda lucrurilor care se știau despre el, al lui Toader Mocanu sau Lucian Micu la Spitalul județean de Urgență Piatra Neamț, puși de Arsene fie pentru că se pricepea la afaceri, fie pentru că trebuia răsplătită trădarea – au îmbolnăvit și mai tare un domeniu în care, în mod tradițional, bolnavii își exprimau recunoștința de la infirmier până la medic. Veniți pentru perioade determinate, unii dintre ei au căutat să profite imediat sau să creeze rețele pe care să se poată baza în timp. Cine crede că la Ambulanță se percepeau taxe doar după ce a venit Morenciu este naiv. Nu o cred nici anchetatorii, nici angajații, mita făcea parte din sistem, așa cum mult timp ea era un fel de materie suplimentară la unele școli postliceale sanitare, unde ținea loc de prezență la ore sau practică.

Scandalul Ambulanța Neamț: 100.000 de euro (doar) pentru Morenciu?

Cazul ”Mită la ambulanță” are toate ingredientele pentru un scenariu de film, flagrant, mită pe toate nivelurile, complicitate între patronat și sindicat, întâlniri conspirative, bilețele cu nume care trebuie să fie ajutate plus partea nevăzută a lucrurilor, cei care au intervenit pentru unii dintre beneficiarii angajărilor. Evident că prin amploarea cazului, prin trimiterile la trecutul destul de îndepărtat, când viesparul de la Ambulanță cu toate complicitățile a fost devoalat într-o carte, cazul demonstrează că instituția este coruptă de jos până sus. Chiar și oamenii care-și fac treaba zi de zi îngrijind bolnavi trebuia să se alinieze dorințelor șefilor, care de mulți ani au confundat instituția cu una proprie. Și asta, indiferent dacă lucrul va fi sau nu dovedit în dosarul aflat acum pe rol, nu se putea face fără protecție la nivel superior.

Fapte și amănunte din anchetă

Pe 20 mai 2022, directorul Dan Dorin Morenciu, asistenta șefă de la Piatra Neamț, Maria Luminița Rozonschi și omoloaga ei de la Târgu Neamț, Elena Preda, au fost reținuți de DNA. Cele două asistente luaseră de la 8 persoane câte 6.000 de euro pentru trucarea concursurilor, însă partea lui Morenciu era de câte 5.000 de om. Morenciu a fost prins cu de 40.000 de euro în mașină, iar acasă la el s-au găsit alte sume importante de bani. După mai multe luni de cercetări, DNA a venit în fața judecătorilor cu un dosar mamut în care, ca un prim pas, 13 dintre cei cercetați și-au recunoscut vina.

Este vorba despre “Rozoschi Maria Luminița, Andronache Gladior, Afloarei Petronela Larisa, Balan Alin-Bogdan, Butnariu Ilie, Cojocariu Lucian Georgian, Dogariu Cristina, Iacob Ana-Maria, Iftime Ioan Răzvan, Macovei Luminița, Matei Neculai Victor, Mihăilă Petru și Oglinzanu Mihai-Marius, în sarcina cărora s-a reținut săvârșirea unor infracțiuni de dare și luare de mită, comise în forma autoratului și a complicității”, precizează comunicatul DNA. Aceștia “au declarat expres că recunosc comiterea faptelor reținute în sarcina lor, au acceptat încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și au fost de acord cu felul și cuantumul pedepselor aplicate, cuprinse între un an și 6 luni și 2 ani și 8 luni închisoare cu suspendarea executării pedepselor”.

Să remarcăm prezenta în grup a lui Gladior Andronache, lider de sindicat, personaj cu influență imensă în Ambulanță, pe la care treceau o mare parte din bani în calitate de aranjor și intermediar, dar și a lui Cojocariu Lucian Georgian, membru în comisia de examinare.

Alte 12 personaje au fost trimise în judecată și DNA face un scurt rezumat care arată cum funcționa sistemul în toată spendoarea lui și cum totul trebuia vămuit: ”În aceste împrejurări, inculpatul Morenciu Dan Dorin, în calitatea menționată mai sus, direct sau prin intermediul subalternilor săi Andronache Gladior, Preda Elena și Rozoschi Maria Luminița (aceasta din urmă fiind desemnată și președintă a unei comisii de examen pentru personalul sanitar) ar fi pretins de la 22 de persoane (trimise în judecată în prezenta cauză) sume cuprinse între 5.000 și 10.000 euro (în total 125.000 euro) și ar fi primit în total 82.000 euro, pentru ca acestea să fie declarate admise la concursul menționat mai sus. Așa cum am precizat mai sus, concursul viza angajarea pe o perioadă nedeterminată, a personalului sanitar și sanitar auxiliar care ocupase fără concurs posturi de execuție, pe o perioadă limitată, în timpul stării de alertă. În contextul precizat mai sus, la data de 18 mai 2022, inculpatul Morenciu Dan Dorin ar fi primit pe o stradă din municipiul Piatra Neamț, de la inculpata Preda Elena, suma de 40.000 euro (pentru nouă persoane), ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante. De precizat este faptul că, independent de înțelegerea avută inițial cu inculpatul Morenciu Dan Dorin, inculpata Preda Elena ar fi pretins și primit de la cele nouă persoane suma de 6.000 euro/persoană și nu 5.000 de euro așa cum se stabilise inițial. În aceeași zi, din diferența de bani rămasă (14.000 euro), inculpata i-ar fi remis suma de 8.000 de euro lui Rozoschi Maria Luminița, în incinta S.J.A. Neamț, iar suma de 6.000 de euro și-ar fi însușit-o în totalitate. În aceeași manieră, ar fi procedat și ceilalți doi intermediari Andronache Gladior și Rozoschi Maria Luminița care, după ce i-ar fi remis, în interiorul unei pensiuni din municipiul Piatra Neamț, inculpatului Morenciu Dan Dorin partea acestuia de 27.000 euro (pentru 10 persoane), ar fi împărțit între ei diferența rămasă de 16.000 euro (Rozoschi Maria Luminița – 5.500 euro, Andronache Gladior – 10.500 euro). În plus, pentru a se asigura că nu vor fi probleme în timpul desfășurării examenului, inculpații Andronache Gladior și Rozoschi Maria Luminița ar fi remis inculpaților Cojocariu Mihaiela și Cojocariu Lucian Georgian, membri în comisia de examinare, câte 1.500 euro. Ca urmare a demersurilor descrise mai sus, beneficiind de ajutorul membrilor comisiei de concurs, toți cei 22 de candidați au fost declarați admiși în condițiile în care mulți dintre ei, nu ar fi dovedit că au avut cunoștințele necesare promovării examenului”.

Să mai reținem că, pe parcursul cercetărilor, s-a aflat că o parte dintre cei care au dat mită erau atât de slab pregătiți, încât Rozonschi, asistentă cu experiență, s-a minunat, în interceptări, cum de au lucrat acolo în pandemie și nu știu nimic. Este ultimul aspect care i-a interest pe spăgarii de la Ambulanță.

13 cu ghinion pentru trei medici

Primul caz de corupție din Neamț care a bubuit în acest an are ca subiect un subiect delicat, cel al vaccinărilor fictive. La puțin timp după trecerea în noul an, pe 13 ianuarie, au fost reținute 5 persoane, personajele principale fiind  trei medici, doi din Neamț și unul din Iași, o asistentă medicală și un intermediar. Este vorba despre Adina Alungulesei, medic de familie la Ţibucani, Cristina Macovei, medic de familie la Taşca, Aida Zabulic, asistentă la Centrul de Permanenţă Urecheni şi Dragoş Archir, din Urecheni, care avea calitatea de intermediar, precum și Daniela Bejan, medic de familie la Ciohorăni, judeţul Iaşi. Aceștia au fost puși sub acuzare pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, fals informatic, complicitate la dare de mită, complicitate la fals informatic şi luare de mită.

Ulterior, în același dosar, a mai fost făcută o arestare și a ajuns după gratii Elena Băhneanu, asistentă medicală din Davideni. Parchetul Neamţ a transmis că dosarul în acest caz a fost înregistrat în octombrie 2021, cu privire la activitatea unor cadre medicale din centrele de vaccinare, care au solicitat şi primit sume de bani de la persoane care doreau să intre în posesia unui certificat de vaccinare împotriva COVID, fără ca doza să fie administrată în realitate. Anchetatorii de la Parchetul Neamț au ridicat la percheziții înscrisuri, dar și o sumă modică de circa 120.000 euro. Pe parcursul cercetării a rezultat că un certificat fals de vaccinare era cumpărat cu sume cuprinse între 100 şi 250 de euro. Cauza este încă în curs de cercetare, acuzații părăsind între timp arestul.

Comunicatul DGA Neamț: „Astăzi, 12 ianuarie 2022, polițiștii anticorupție ai Direcției Generale Anticorupție, sub coordonarea procurorului de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, efectuează un număr de 25 de percheziții la domiciliile unor persoane din județele Neamț și Iași, suspectate de săvârșirea unor infracțiuni de fals și corupție în legătură cu obținerea în mod ilegal a unor certificate care să ateste vaccinarea anti-COVID-19. De asemenea, se pun în executare 5 mandate de aducere și 7 ordonanțe de ridicare a unor obiecte, înscrisuri sau date informatice. Cercetările în cauză vizează aspecte de natură infracțională săvârșite începând cu jumătatea anului 2021 și până în prezent, de către medici și asistenți medicali din cele două județe care, în schimbul unor sume de bani cu titlu de mită, au eliberat certificate de vaccinare anti-COVID-19 unor persoane. În unele cazuri, beneficiarii au obținut certificatele de vaccinare fără ca măcar să asigure prezența fizică la cabinetele medicale sau centrele de vaccinare. Dosarul penal a fost inițiat ca urmare a sesizării formulată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț de către D.G.A. – Serviciul Județean Anticorupție Neamț.”

Doctorița recordmenă din Gâdinți reținută pentru vaccinări fictive

Un alt caz cu același subiect, vaccinări fictive, a fost anunțat de anchetatori pe 22 martie 2022 și este un fel de continuare a anchetelor pe acest subiect în județ. Atunci au avut loc, sub coordonarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, nu mai puţin de 24 de percheziţii domiciliare, în judeţele Neamţ, Iaşi şi Bacău, în cadrul unui dosar penal în care se făceau cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de corupţie şi fals.

”Din cercetări a reieșit că, în perioada iunie 2021-martie 2022, mai multe persoane din județele Neamț, Iași și Bacău, ar fi eliberat, în mod ilegal certificate de vaccinare care să ateste vaccinarea anti-Covid-19. În urma perchezițiilor efectuate, au fost descoperite și ridicate mai multe mijloace de probă care privesc posibila activitate infracțională a persoanelor vizate de anchetă, obiecte, înscrisuri și date informatice, precum și aproximativ 57.000 de euro și 22.000 de lei”, se transmite într-un comunicat al Poliţiei Neamţ.

Mecanismul prin care medicul de familie de la Gâdinți, 3 asistente și intermediarii care au ajutat câteva persoane să primească – pe bani – certificate false de vaccinare anti Covid, nu diferă mult de primul caz din Neamț. Motivarea judecătorului din cadrul Tribunalului Neamț care a decis arestarea preventivă a doctoriței Daniela Grosu prezintă o serie de aspecte cunoscute din ancheta similară deschisă în cazul doctorițelor de familie Cristina Lucia Macovei (Tașca) și Adina Alungulesei (Țibucani). Cei care aveau nevoie de certificat verde au apelat la cunoștințe, care aveau relații cu câteva cadre medicale pe care le-au convins să emită din platformă dovada vaccinării, fără să-i vaccineze. Interesant în acest ultim dosar este că anchetatorii și-au extins metodele clasice pornind de la primele investigații și au trimis agenți sub acoperire. Care au contribuit decisiv la obținerea de dovezi clare.

În motivarea deciziei Tribunalului se consemnează: ”Instanța a reținut că dr. Daniela Grosu ar fi emis certificate digitale fără vaccinare pentru 5 persoane, începând din 15 decembrie și până pe 10 martie 2022. De pildă la data de 25.02.2022, ar fi primit suma de 150 de euro de la investigatorul sub acoperire XXX pentru a emite certificatul de vaccinare fără efectuarea efectivă a vaccinului şi a introdus datele false în Registrul Electronic National de Vaccinare (RENV), rezultând date necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii unei consecințe juridice (emiterea certificatului de vaccinare). La data de 10.03.2022, ar fì mimat efectuarea vaccinului pentru investigatorul sub acoperire XXX a introdus datele false în Registrul Electronic National de Vaccinare (RENV), rezultând date necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii unei consecințe juridice (emiterea certificatului de vaccinare). Faptele reținute în sarcina inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. 1 din C.p., complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 alin. 1 din C.p. rap. la art. 289 alin. 1 din C.p. complicitate la fals informatic, prev. de art. 48 alin. 1 din C.p. rap. la art. 325 din C.p. (trei infractiuni), toate cu aplic. art. 38 alin. 1 din C.p.”

Patru persoane din cele audiate au fost duse la Tribunal cu propunere de arestare preventivă. Este vorba de medicul Daniela Grosu, de la Gâdinți, asistenta medicului, Cristina Munteanu, Nicolae Timofte un intermediar, din Bacău și un preot din Cotu Vameș. Intermediarul a semnat un acord de recunoaștere a vinovăției, înțelegere care i-a asigurat reducerea pedepsei cu o treime. El a fost găsit vinovat de trafic de influență și complicitate la fals informatic, fiind condamnat la un an și 7 luni de închisoare pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere. Ceilalți trei, nu au recunoscut faptele și au fost trimiși în judecată la început de septembrie 2022, cauza fiind în procedură de Cameră preliminară în acest moment.

“Mesagerul de Neamț” atrăgea atenția autorităților încă din februarie asupra unei unei situații legate de activitatea doctoriței de la Cotu Vameş. Scriam că în comuna Gâdinți numărul celor vaccinați aproape depășea numărul locuitorilor din comună! Medicul de familie Daniela Grosu avea declarate 2.254 de persoane vaccinate, la o populație de 2.444 locuitori, în timp ce rata de vaccinare în comună era sub 35%, ceea ce înseamnă că numărul celor vaccinați în Gâdinți nu trece de 900. Restul, clar sunt veniți din alte localități, destul de mulți oameni care au ales să se vaccineze într-o comuna de lângă Roman.

Doctorița Daniela Grosu ne oferea, la acea dată, cu amabilitate, explicaţii: „Nu i-am vaccinat pe toți din comună. Dar, la orice medic se pot vaccina și cei din afara listei proprii, persoane din altă localitate. Eu am pacienți și de la Piatra-Neamț, Roman, București, care sunt înscriși la mine. Dar ei nu mai au domiciliul în Gâdinți. Pacienții mei, care nu au domiciliu în comună, lucrează în alte localități, sau au copiii la facultate, ori sunt studenți sau au rămas acolo. Dar am vaccinat și pacienți trimiși de colegele mele, din Roman, Târgu Neamț, Piatra-Neamț. Nu toți colegii mei vaccinează în cabinete. De asta eu am foarte mulți vaccinați, m-am implicat. În această idee am luat și Pfizer, ca să se vaccineze și copiii. Am mulți copii vaccinați. Sau sunt care trebuie să facă Pfizer, conform indicațiilor medicale. Pfizer am luat de la început, din toamnă. Acuma, nu știu să vă spun exact câți localnici am vaccinat și câți din afară. În luna decembrie, am avut mai mulți, atunci au mai venit din străinătate, de unde au mai fost ei plecați, ori se duceau la întruniri și aveau nevoie de vaccinare, ori trebuiau să plece în afară. Nu a trebuit să-i conving, oamenii au venit la mine și au venit cu rude, cu prieteni, unii nu aveau unde în altă parte. Poate și pentru că mă cunoaște multă lume, au încredere în mine”.

Restanțe, întârzieri, așteptări

Evident că principala așteptare a opiniei publice din Neamț este legată de ”investiția” pentru spitalul de la Lețcani, o aventură în care a târât județul Ionel Arsene. Peste 3 milioane de euro au fost aruncați și nici în acest moment nu se știe exact în ce măsură va fi cineva tras la răspundere. Banii județului sunt puține șanse să fie recuperați și nemțenii au rămas doar cu laudele primului constructor al județului, care anunța salvarea Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț, care trebuia degrevat de tratamentul bolnavilor de Covid 19.

Tot în domeniul sănătății există o așteptare febrilă din perioada în care se schimbau directorii la Spitalul Județean de Urgență precum șosetele și când s-a vorbit despre multe achiziții la prețuri supraevaluate făcute prin/pentru firme privilegiate, măști în primul rând.

Un alt subiect care, mai devreme sau mai târziu, va ajunge la nivel de dosare penale, ține de modul în care s-a jonglat cu proiecte pe fonduri europene la Spitalul Județean Neamț. Este vorba despre proiecte semnate, amânate, modificate, retrase după ce presa a semnalat introducerea de sume imense fără justificare, toate anterioare promovării proiectului pentru noul spital. Amânarea unora dintre ele, cum ar fi extinderea UPU a fost un act criminal și și-a pus amprenta asupra desfășurării activității în acestă zonă vitală din sănătate.

Nu în ultimul rând este așteptată finalizarea anchetei privind incendiul de la UPU, unde ancheta Parchetului General pare să se îndrepte spre o concluzie în care nu crede nimeni, aceea a unei lumânări ca factor declanșator. Asta în condițiile în care se lucra sub presiune, într-un spațiu supraaglomerat, cu multă aparatură sub tensiune pe o rețea electrică veche și neadaptată pentru asemenea sarcină. Nu vorbim aici despre modificări făcute la spațiile respective sau despre circuite care trebuia să respecte anumite normative.

Gabi SOFRONIA

articolul original.

Opinia Mesagerului / Kremlin, în formă continuată

24 November 2022 at 11:00
image

Deși este o manoperă nerecomandată ambelor sexe, de a te ușura de lichidele trecute prin rărunchii personali într‐un spațiu aflat sub incidența codului galben pai de vânt, aceasta pare a fi prezentă în vârful politicii dâmbovițene. Un exemplu ni‐l oferă, gratuit, distinsul lider al partidoiului, care aflat peste Prut s‐a proptit în poză cu actualul primar al Chișinăului, recunoscut de cei din Basarabia ca urmaș în cuget și simțiri al fostului președinte Dodon, actualmente pus să dea socoteală despre o seamă de „biznisuri“ bărboase, dar și un suporter fidel al lui FC Putin din liga Kremlinului. S‐o recunoaștem, Dodon a fost onest. „Mie îmi plac rușii. Care‐I problema? Oamenii m‐au votat? M‐au votat. Pa, la revedere“. Pe de altă parte, curentul momentului din regiune nu este unul favorabil președintelui rus, orice asociere cu numitul, cât de mică ar fi ea, duce la importante prejudicii de imagine, pentru că cel mai simplu lucru pe lumea asta este să judeci fără a cunoaște. A fi putinist e o chestiune de câteva minute. Ai scăpat porumbelul? Să fii sănătos. Ți‐o iei de la vorbitorii de romgleză prin toate orificiile din dotare.

Ne putem imagina însă, că domnul Ciolacu a discutat felurite chestiuni de strictă actualitate, de la o axă Buzău-Chișinău, până la un viitor tunel din Bucegi până în Bălți, cu actualul primărete din capitala vecină, dar nu pricepem în ruptul capului de ce. A te expune de bună voie „biciului“ opiniei publice, opoziției pusă pe arțag, ca să nu mai vorbim de partenerii de coaliție care deja evită aparițiile comune, înseamnă că vorbim de un „masochism politic“. S‐ar putea avansa o viitoare schimbare de calimeră în care, poate nu știm noi, deja se lucrează cu aprindere la o nouă aliniere a planetelor, menită să‐l scoată pe Vladimir basma curată și pe Zelenski din subteranele Kiev‐ului, dar nu credem că omul în discuție are nasul atât de lung și de fin. Dacă‐n viitoarele zile poza cu primarul Ceban va inunda spațiul public de la Nistru pân` la Tisa, procentele câștigate cu truda frunții din laboratoarele partidului se vor duce pe Dâmbovița cenușie până în traista AUR‐ului, aflat în poziția puilor de vrabie care așteaptă tainul.

Dar cum presa noastră cea de toate zilele acționează la primul telefon, sunt convins că faptul discutat aici va fi băgat repede sub preș, mai cu seamă că armata de postaci este într‐o permanentă alarmă „Radu cel Frumos“, eventualele „agitații“ fiind anihilate în conformitate cu un ordin de zi pe unitate lesne de anticipat. Să mai admitem că, atunci când este vorba de un conflict de magnitudinea și tematica celui în derulare la nord de noi, a te poziționa lângă una din părți nu este opțiunea care să bucure, știută fiind soarta celui ce se bagă intr‐o ceartă hetero, de unde iese de obicei prost. Dacă vreți o comparație mai plastică, acțiunea lui Ciolacu aduce și cu un „hai Steaua!“ în mijlocul peluzei de lângă Podul Grant sau în „Ștefan cel Mare“, numai că, să nu uităm, galeria Rapidului era ornată și de spiritul lui Fănuș, pletele lui Pitiș, ochelarii lui Nicu Constantin și mulți contemporani cândva, dar nu la paritate cu gașca lui Corsicanu. În fine, în cazul în care aveați dubii, acum avem și noi un Viktor Orban al nostru, în vreme ce al ungurilor flutură fulare cu harta Ungariei mari la vest. Bravo, domnule Ciolacu, ne place! În rest „tăt normal“! Pe mai încolo. (GD Patraucean)

articolul original.

Ovidenia, Sărbătoarea Luminii

20 November 2022 at 16:00
image

Tradiții uitate de Vovidenie

Sărbătoarea Intrarea Maicii Domnului în Biserică este cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovidenia. Este sărbătoarea care amintește ziua în  care, potrivit tradiției, Sfinții Ioachim și Ana au adus-o pe fiica lor Maria în vârstă de trei ani, la templu. Străbunicii noștri o considerau o sărbătoare deschizătoare de iarnă, marcată de puterea luminii, a focului, a vederii şi a viziunii. Numele de Vovidenie provine din slavonă, însemnând „ceea ce se face văzută”. În unele părţi ale ţării, în această zi se aprind lumânări, mai ales pentru cei adormiţi, şi se împart pomeni. Este bine ca lumânările şi focul să ardă toată noaptea. Pentru cei ce au murit fără lumânare, se spunea că era bine să te scoli în ziua de Ovidenie, dis-de-dimineață și să arunci un vreasc în cuptor, fără să-l aprinzi, și astfel mortul are lumânare. În unele din zonă se mai păstrează obiceiuri și tradiții specifice Zilei Luminii. Copiii puneau crengi de măr în vase cu apă. Acestea, ținute la lumină şi căldură, înmugureau şi înfloreau. În noaptea de Anul Nou erau folosite drept sorcove. Bunicii noștri credeau că „în această zi s-a vedit lumea, pe care Dumnezeu a blagoslovit-o la Blagoveştenie”, spunea etnologul T. Pamfile, iar pentru asta oamenii din comunităţile tradiţionale conservatoare, încă petrec noaptea din ajunul sărbătorii cu lumina aprinsă, fac focuri şi încearcă să desluşească semnele cerului.

Magia din noapte de Ovidenie

În popor se spunea că în noaptea de „Ovidenie” comorile ascunse ard cu flacără albastră, cerurile se deschid, fetele îşi pot vedea ursitul, vrăjitoarele încep şi ele „să vadă”, iar femeile dau de pomană „lumina de veci”, adică lumânarea care nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă. Țăranii petrec noaptea cu lumânări şi focuri aprinse, privesc cerul şi fac previziuni asupra vremii şi rodului noului an. De „Ovidenie”, femeile începeau să ungă cu usturoi locurile de trecere, pragurile, ferestrele, cuptoarele, ca să nu intre farmecele în casă, pentru că, potrivit credinţelor populare, se știa că urmează o perioadă în care forţele malefice se vor elibera de forțele binelui. Din acelaşi motiv, începând cu această zi şi până la „Sângiorz”, femeile nu au voie să mai spele rufele la râu, iar prelucrarea pieilor de animale şi a lânii sunt strict interzise în comunitate.

Legenda Filipului cel Șchiop

„Filipii” au fost nişte apostoli care, pe vremea prigonirilor în contra creştinilor, au fost daţi într-o groapă cu lupi, de unde au scăpat. Aceşti „Filipi” au fost şase fraţi zdrenţăroşi, care rătăceau prin lume şi aveau puterea să schimonosească, să pocească pe cei care nu ţineau zilele lor. Unul din „Filipi”, fiind şchiop, a rămas în urmă, şi de aceea se ţine mai târziu, în ziua de 21 noiembrie. Obiceiurile străbune s-au împletit cu credințele oamenilor de-a lungul timpului rezultând o seamă de mici sau mari superstiții de care țin seama oamenii de acum sau de altădată. Toţi Filipii te mai pot ierta, dar „Filipul Şchiop”, niciodată spuneau bătrânii. Filipii o ţin şi femeile, şi bărbații, iar mocanii o ţineau atâtea zile câţi cai aveau. În ziua de Ovidenie, pe 21 noiembrie, se celebrează şi „Filipul cel Şchiop” sau „Filipul cel Mare”. Acesta era considerat un lider, un șef al lupilor şi conducător al cetei „Filipilor”. Se povesteşte că un om a nesocotit sărbătoarea şi a lucrat de „Ovidenie”, iar din acea zi a rămas şchiop până la capătul zilelor. Ciobanii ţineau sărbătoarea ca să nu vină lupul ăl şchiop şi să le fure oile. Cu toate acestea, ei nu văd în lup doar prădătorul turmei, ei ştiu foarte bine că lupul e singurul animal ce poate vedea dracii, alungă bolile copiilor şi, alături de vidră, călăuzește sufletul mortului spre lumea de dincolo.

Zeul Lup

Stindardul naţional al dacilor era format dintr-un dragon ridicat în vârful unei suliţe. El este figurat pe numeroase metope ale Columnei Traiane, iar romanii înşişi i-a dat denumirea de draco. Acest dragon era format prin îngemănarea a două animale: capul de lup şi trupul de şarpe, ambele având o simbolistică foarte bogată şi plină de surprize. Acum se celebrează şi „Filipul cel Şchiop” sau „Filipul cel Mare”, divinitate arhaică a lupilor şi conducătorul „haitei divine” a „Filipilor”, activă în mai multe zile ale anului. Animalul totem al dacilor era lupul. El este serbat în calendarul popular al românilor, fiindu-i închinate anual peste 30 de sărbători. Pendulând între benefic şi malefic, lupul stă sub semnul lunii, fiind considerat de ţărani drept patron al iernii înfrigurate. Departe de a fi un element mitic uşor de decriptat datorită apariţiei în plan real în mediul pastoral, lupul este o prezenţă simbolică de necontestat în momentele-cheie din viaţa omului. În Ţinutul Pădurenilor a fost atestată o practică străveche potrivit căreia nou-născuţii primeau primul lapte printr-un instrument ritual numit „gură de lup”, transferându-se astfel pruncului puterea animalului invocat. În Maramureş există încă sate în care copii bolnavi sunt vânduţi simbolic şi rebotezaţi cu numele de „Lupu”, „Lupşor”, „Lupaş”, „Lupaşcu”, primind în acest fel protecţie de tip totemic. Cea mai uimitoare prezenţă simbolică a lupului în pragurile de trecere rămâne totuşi cea din cântecele funerare, unde apare drept călăuză a sufletului mortului spre lumea de dincolo, imagine care ţine de un substrat mitic străvechi, foarte greu de evaluat astăzi.

Ce să faci de Ovidenie ca să-ți fie bine!

Ovidenia se serba de către femei, pentru ca pe cei din casă să nu-i apuce  boale urâte. Se spune că un om care a lucrat în această  zi, care a pus viță de vie în pământ, a pățit pățanie. După ce a tăiat și a curățat vița, a legat-o și, când s-o ridice în spinare, a văzut în urmă-i o femeie mare, îmbrăcată în albastru, care i-a zis: „Măi, omule, am să te fac să mănânci viermi de sub părul acesta“.  Era și un păr în via aceea.  După ce femeia a zis aste vorbe, omul a voit să se uite iarăși la ea și n-a mai văzut-o. De-abia a venit acasă, însă pe alte drumuri. Trei săptămâni a zăcut el de această  boală, în care timp nu mânca nimic, ci bea numai apă. Cam prin toate părțile din țară se spunea că „de la Ovedenii începe iarna”. Această zi se serba pentru ca să meargă șchiopii. Jumătate din zi nu se lucrează, pentru sporul casei. Filip Șchiopul se ține să nu vină lupul ăl șchiop să fure oile stânilor. Astăzi se lipesc cu lut cuptoarele și pereții, pentru „a se unge ochii lupului” și acesta să nu mai vadă bine. Câteodată era folosit un descântec și se ungea și ușa cuptorului: Eu nu ung gura cuptorului, da ung ochii dușmanului. Cine lucrează astăzi se spune că i se pocește unul sau ambele picioare. Mulți țin sărbătoarea, deoarece e rău de scrânteli la culesul poamelor.  Din această zi încep să se ungă cu usturoi ferestrele, ușile și locurile de culcare, ca să nu se lipească de casă farmecele, căci de la Ovidenii încep și fermecătoresele să vrăjească. Numai lumânarea de la Ovidenii e bună de uitat în fântână, spre a-ți vedea soțul. În această zi se ia o crenguță cu șapte prune și câteva alune și se păstrează la loc neumblat, căci sunt bune de friguri și de alte boli, în decursul anului.

Superstiții despre aprinsul lumânărilor

Fiecare dintre noi a mers la biserică măcar cu ocazia unui botez sau a unui deces. Iar acolo, stingheri am imitat o Sfânta Cruce și am încercat să aprindem o lumânare. Cel puțin odată am întâlnit o persoană, de regulă în vârstă, care a început să ne spună „regulile”. Cine înjură de lumânare nu va avea parte de ea, când își va sfârși zilele. Sau ca să rămână gravide, femeile trebuie să aprindă, la icoana Maicii Domnului, lumânări având lungimea egală cu înălțimea lor. În general, către cine se varsă ceara topită dintr-o lumânare, către acela se vor îndrepta imediat banii. Un nou motiv să caști ochii prin biserică la altceva decât la Sfânta Liturghie! Dacă în urma cuiva cade vreo lumânare din sfeșnic, în biserică, este semn de mare primejdie pentru acela. Numai cu lumânarea păstrată de la Ovidenie (21 noiembrie) este bine ca fata să privească într-o fântână, ca să-și vadă ursitul. Nu este bine să ardă deodată trei lumânări într-o odaie, pentru că este rău de moarte, poate chiar a cuiva din acea familie. Nici să nu se vină din afară într-o casă cu lumânări aprinse, fiindcă va muri cineva din acea familie. Parcă așa intrăm toți de Înviere în casă, cu lumină adusă de la Sfânta Biserică. Va fi iubit fără să știe, cel care visează lumânări de ceară. Somn ușor!

articolul original.

VĂLENI Rețele de apă, canalizare și modernizare drumuri, principalele obiective

20 November 2022 at 10:00
image

– Domnule primar, în ultimii ani, ați avut un parcurs politic aparte.

În ordine cronologică, în administrația publică locală a comunei Văleni sunt la al patrulea mandat. Am avut, din 2008, două mandate de viceprimar, cu edilul, Dumnezeu să-l ierte, Ionel Sloleru. În 2016, am devenit  primar interimar, datorită decesului său. Apoi, în 2016, am pierdut alegerile ca primar, dar am rămas viceprimar, pe mandatul primarului Murariu Gheorghe. La alegerile trecute, am câștigat funcția de primar, pe care o dețin și astăzi.

– Ce au reprezentat ultimii doi ani pentru comuna dvs.?

Datorită experienței căpătate în mandatele de viceprimar, noua funcție nu a fost o provocare atât de mare, pentru că știam ce înseamnă administrație publică. Știam cum trebuie intervenit și cum trebuie lucrat în comunitate. Am avut, în acești ani, mai multe realizări. Mă refer la proiectul de apă și canalizare, lucrare demarată pe timpul primarului Murariu Gheorghe. Un segment important  din comună a avut parte de un vast șantier, dar am avut noroc și de o firmă foarte serioasă, care s-a ocupat de lucrare. Acum suntem cu investiția realizată în proporție de 90%, iar zilele trecute am avut probele finale.

 – Aveți stație de epurare?

Da. Avem stație de epurare, stație de tratare a apei, dar și tot ceea ce prevede proiectul. Avem și stație de pompare, pentru că apa menajeră este repompată. Avem, totuși, o problemă, privind alimentarea cu energie electrică, dar suntem în fază de lucru. Avem un transformator, dar ne mai trebuie unul. Lucrăm la el și avem  finanțarea ca și asigurată. De aceea, așteptăm respectiva sumă, ca să putem da drumul la cele două rețele. Este drept, nu avem încă în toate cele patru sate componente canalizare și rețea de apă, dar o să facem o solicitare la guvern, pentru a ne oferi bani și pentru celelalte două sate, repectiv, Munteni și Moreni. Cu siguranță, vom asigura, în timp, și aceste servicii publice celor două sate. Important este că sunt deja racordate instituțiile publice locale, respectiv, şcoala, corpul Consiliului Local, primăria, biserica și postul de poliție. Avem o sursă de apă foarte bună în privința calității, dar și a debitului de apa, care este de 10 litru pe secundă. A fost o surpriză pentru noi la forare, atunci când a fost măsurat debitul. Practic, avem apă să dăm și la alții. Este un potențial foarte puternic apă. Mai mult, laboratorul a constatat și calitatea foarte bună a apei. Rețeaua are 14,8 km, pentru că satele fiind răsfirate s-a intervenit peste tot cu SPA (stație de pompare apă), hidranți, cu tot ceea ce trebuia. După opinia mea, este o lucrare de foarte bună calitate. În privința extinderii în satele Moreni și Munteni, rețeaua s-ar duce cel puțin 10 km, dacă luăm în calcul toate ulițele. Până la Munteni sunt mai bine de 4 km, plus un segment în satul David.

Modernizarea drumurilor

– Se vor racorda cetățenii la rețele?

Sincer, aici este o  anumită problemă, pentru că unii fiind plecți din localitate, deși le trec rețelele de apă și canal pe lângă poartă, nu are cine să se racordeze. Cu toate acestea, ei și-au exprimat intenția, iar în acest sens am făcut anterior și un studiu de impact. Foarte mulți erau încântați de rețeaua de apă, dar la canalizare situația este puțin mai delicată. Cred că în proporție de 50-60% s-ar racorda la cele două rețele. La fose, trebuie să ai certificat de fosă septică, proiect, plus un contract de vidanjare.

 – La ce nivel de modernizare ați ajuns cu drumurile din comună?

Nu suntem la un nivel extraodinar, dar axele principale sunt deja realizate. Avem drumuri comunale modrenizate, care se leagă de județean. Însă, mai avem de executat încă 9,7 km. Proiectul are licitația făcută, plus documentele celelalte, care au fost trimise la București, pe Programul “Anghel Saligny”. Am purtat discuții cu firma care a câștigat licitația, astfel ca anul acesta să facem o parte din lucrări.

 – În aceste condiții, ați termina lucrările de modernizare a drumurilor?

Mai puțin drumurile sătești. În schimb, pe drumuri comunale se va termina totul cu acest proiect. Mă refer la drumul care va face legătura cu satul Tupilați, dar și cu satul Munteni, unde mai sunt 1,2 km. Pe traseul spre Piatra Neamț, prin Talpa și Bârgăuani, ar mai fi mai puțin de un kilometru, dar este pe sectorul comunei vecine.

 – În privința școlilor?

La acest capitol, stăm foarte bine, probabil, mult mai bine decât anumite comune. Avem o școală modulară la Munteni, unde funcționează grădinița, una la Moreni, dotată cu toate utilitățile, dar care nu este folosită. Are centrală, apă curentă, dar datorită numărului redus de elevi, aducem copiii la Văleni. Clădirea este folosită la anumite activități la nivel local, inclusiv de medicul de familie, care merge la Moreni, unde oferă consultații. Remarc faptul că în satul Munteni avem rromi în proporție de 60%. Tot la Școală Moreni mai sunt activități organizate de ONG-uri, dar și de alte organizații. La Văleni avem o bijuterie de școală, în care își desfășoară activitatea peste 190 de preșcolari și  elevi. Clădirea școlii este nouă, dispune de mobilier nou, cu încălzire centrală, inclusiv instalație electrică de 380 W. Banii au venit  de la Guvernul României.

 Ce se întămplă cu căminele culturale din comună?

La Văleni, obiectivul ar trebui să intre în reabilitare cât de curând. Așteptăm să depunem la AFIR proiectul, dar avem două variante. Anterior, prin AFIR am mai obținut două proiecte. Este vorba de unul de 25.000 euro, pentru achiziţionarea de camere de luat vederi instalate în comună. Mai mult, în 2016 am achiziționat pentru comună un buldoexcavator, care a costat 120.000 euro. Deși a fost greu, era pe timpul primarului Ionel Stoleru, am dus la capăt proiectul. Cu acest utilaj facem multe lucrări la nivel local. După perioada de 5 ani de grație, timp în care trebuia să fie folosit numai pentru comună, acum îl închiriem și la populația locală, care, recunosc, este foarte îmbătrânită. Oamenii au nevoie de anumite lucrări, iar cu buldoexcavatorul se fac imediat. A mai fost un proiect de iluminat public, documentația fiind realizată în timpul primarului Murariu Gheorghe. Acum aveam două variante, ori începem lucrările la Căminul cultural Văleni, ori achiziționăm o șenilată ISU. De preferat ar fi Căminul cultural de la Văleni. La căminul de la Moreni au fost schimbate învelitoarea și ușile. La dușumea mai trebuie făcute anumite renovări.

 Renovarea stadionului comunal

– Sunt comune care nu au nici măcar un spațiu pentru o mică întrunire.

La noi, sunt două cămine culturale, fiecare cu cel puțin 150 de locuri. Nu ne putem plânge din acest punct de vedere. Important este să intre în modernizare Căminul cultural de la Văleni, prin care să rezolvăm o mare parte din problemele instituțiilor locale din centrul comunei.

 – Ce lucrări mai importante veți avea în viitor?

Vreau să  terminăm alimentarea cu apă în toată comuna, inclusiv la Moreni și Munteni în anii care vor urma. Apoi, modernizarea celor 9,7 km de drumuri comunale, iar în final visez o comună asfaltată total. Mai vreau ceva, dar este foarte greu pentru noi: rețea de gaz metan. Asta doar în cazul în care conducta de la Dulcești va ajunge în satul Brițcani. Este un vis prea îndepărtat pentru noi. De asemenea, voi renova stadionul comunal, care, datorită lucrărilor de apă și canalizare, obiective care au trecut pe lângă teren, trebuie refăcut în totalitate. Sunt un mare iubitor de sport, de fotbal în special. Am un băiat care este profesor de sport la Școala Văleni, dar care a jucat la Cetatea Târgu Neamț, Laminorul Roman, iar acum la Voința Ion Creangă. Merg cu el în multe locuri, dar vreau fotbal la Văleni. Cu ani în urmă, am fost ajutat de șeful de post și o doamnă, care a avut funcția de președinte. Între timp s-a mutat la Pașcani. Aveam cinci polițiști în echipă. Oamenii locului vor fotbal, iar fără el parcă această comună nu există. Am fost în multe comune, iar în zona noastră există și un soi de întrecere. La sfârșitul meciului ne îmbrățișăm și ne dăm  mâna. În caz de înfrângere, supărarea nu ține mult. (Rep.)

articolul original.

DESPRE MĂNĂSTIREA PETRU VODĂ ŞI CTITORUL EI, PĂRINTELE IUSTIN PÂRVU

20 November 2022 at 08:00
image

La 8 noiembrie 2022, la hramul mănăstirii Petru-Vodă, Haşca, cum îi zicem noi, a fost mulţime de lume. Unii au venit aşa cum o făceau în fiecare an de când s-a fondat mănăstirea, alţii au venit să se roage la mormântul părintelui Iustin, alţii au adus câte un mic obol de milostenie sau să participe la serviciul religios şi la masa frăţească, după obiceiul vechi românesc de la hramuri. Am găsit de cuviinţă să scriem  după acest eveniment câteva cuvinte despre mănăstire şi ctitorul ei.

Lăcașul, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, a fost înființat în 1991 într-o poiană (Hașca) din Munții Stânișoarei de către Arhimandritul Iustin Pârvu și a fost dedicat martirilor din temnițele regimului comunist. Biserica din lemn a fost terminată în 1992. A fost pictată în perioada 1994-2000 în tehnică tempera de către pictorul Mihai Gabor, în stil bizantin, atât în interior, cât și în exterior.  Mănăstirea Paltin-Petru-Vodă este o mănăstire de călugărițe, cu hramul „Acoperămîntul Maicii Domnului”, înființată în 2003 pentru a deservi așezămintele sociale, situată mai jos, la nu mare distanță. Biserica este de lemn, construită în stil maramureșean, are la interior pictura în stil bizantin, executată de soții Puric din Cernăuți.

În cadrul complexului format din cele două așezăminte, există un azil de bătrâni (Sfântul Pantelimon, un orfelinat (Acoperământul Maicii Domnului) și un dispensar medical cu cabinete medicale de Medicină Generală și Stomatologie. În comuna Poiana Teiului, la Buba, cum zic sătenii, se află Schitul Poiana, metoc al mănăstirii. Este schit de maici, sfiinţirea locului făcându-se în 2009. Stilul arhitectural este cel ştefanian, adaptat unei construcţii din lemn.

Părintele Iustin Pârvu s-a născut la data de 10 februarie 1919, în satul Petru Vodă, primind numele de botez Iosif. Educația primită în familie a fost una în spirit creștin, cu un efect deosebit asupra formării sale, lucrul acesta fiind evident și din educația pe care au primit-o rudele sale. În 1936, tânărul Iosif se retrage la Mănăstirea Durău, unde este și închinoviat. Bătrânii vorbesc despre un trăsnet care a lovit casa părintească în acea perioadă, în urma căruia nimeni nu a fost rănit, dar tânărul a luat decizia să se dedice slujirii mănăstirești, ceea ce, în scurt timp, a și făcut. În 1939, după ce a trecut prin încercările specifice fraților de mănăstire, a primit „botezul” călugăriei, primind numele de Iustin.

În scurt timp este trimis la Seminarul Teologic de la Cernica, unde a început studiul Teologiei, cu toate disciplinele specifice, inclusiv dogmatică, greacă veche, franceză, germană și muzică psaltică, pe care o cunoștea foarte bine.

Ca și mulți dintre dascălii săi, în perioada în care conflictele internaționale escaladau, gândul său a fost acela de dăruire și respect față de credința creștină și neamul românesc. Acest popor a supraviețuit ca neam doar prin păstrarea credinței, singurul liant care a păstrat identitatea românilor aflați la punctul de confluență și de interes a marilor puteri militare de-a lungul timpului. Țelul era acela de a păstra românismul, legat inseparabil de credința creștin ortodoxă. După desființarea de către mareșalul Antonescu a Seminarului de la Cernica, și-a continuat studiile la Seminarul de la Râmnicu-Vâlcea.

În 1941 este hirotonit preot de către de arhiereul Valerie Moglan, vicar al Mitropoliei Iaşilor și, doar după un an, pleacă pe frontul de Răsărit ca preot militar. După întoarcerea armelor de la 23 august 1944 se întoarce la Mănăstirea Durău.

Studiile și le-a continuat, începând din 1946, la Seminarul de la Roman. Acolo era printre cei mai mari ca vârstă, deoarece și-a întrerupt studiile de mai multe ori. Acuzat de apartenență la „secta legionară” este arestat și condamnat, pe 14 mai 1948, la 12 ani de închisoare.

Despre chinurile pușcăriei nu prea vorbea. Privea de multe ori în gol, spunea despre Sfânta Liturghie făcută în închisoare, despre cum comunicau între celule, despre cum se spovedeau. Cel mai mult vorbea despre sfinții din închisorilor comuniste… evitând cuvintele directe despre chinurile la care erau supuși.

Periplul prin temnițele comuniste a început la Suceava, din 1949 la Aiud, din 1951 la Baia Sprie în lagărul de muncă silnică, apoi, din 1954 la Gherla și, pentru mai scurt timp, la alte temnițe și lagăre de muncă silnică. Deși trebuia eliberat în 1960, pentru că s-a considerat că încă nu s-a corectat, a mai primit 4 ani de temniță la temuta Periprava, fără a exista vreo condamnare în acest sens.

În închisoare a cunoscut pe mulți pe care îi numea „sfinți”, chiar în chilie având câteva moaște ale acestora, luate de la cimitirul de la Aiud. Le arăta pelerinilor, îndemnându-i să miroase și să simtă cum „supură” mir.

Pe data de 14 mai 1964 este eliberat și se reîntoarce la casa părintească din Petru Vodă, Nu mult după întoarcerea acasă, mama sa, Ana, se duce la Domnul, iar părintele, fiindu-i interzis să se întoarcă la mănăstire, lucrează ca muncitor forestier în zonă. Ofițerul de securitate care îl avea sub observație i-a aprobat în 1966 să se ducă la mănăstire, alegând o chilie retrasă de la Mănăstirea Secu. La această mănăstire i-a avut ca duhovnici pe părintele Epifanie Acatrinei şi pe părintele Antim Găină.

În 1975 a primit aprobarea să viziteze Sfântul Munte Athos. Era un prilej de a scăpa de urmărirea permanentă a securității rămânând acolo, lucru care i-a fost și propus. A refuzat categoric, pentru că locul său era în țară, alături de semenii săi, iar misiunea sa nu se încheiase și hotărâse să meargă mai departe în promovarea credinței creștine și a dragostei de țară și neam. La întoarcere, a fost trimis la Mănăstirea Bistrița.

După căderea comunismului, în 1991 se reîntoarce la Mănăstirea Secu, unde nu stă prea mult, ci vine în satul natal și hotărăște să facă o mică bisericuță și o chilie retrasă aproape de stâna de pe poiana Hașca, în capătul pârâului Bolătău. Imediat i-au sărit în ajutor sătenii. Unii cu caii cărau lemne din pădure, alții cu tractoare duceau piatră. Avea alături 2 călugări imediat după ce a venit, dar un sat întreg de partea sa. Participa la toată muncă ce se făcea acolo. Deși chinuit în temnițe părintele lucra cot la cot cu ceilalți oameni.

Când s-a dus zvonul în împrejurimi și în întreaga țară, au început să vină multe fonduri, iar mica bisericuță a devenit o bijuterie, foarte frumos pictată și decorată. Alături de părintele au venit apoi mulți frați și călugări, obștea mănăstirii crescând în continuu. În cimitirul mănăstirii au fost înmormântate mari personalități ce au suferit în temnițele comuniste: părintele Gheorghe Calciu, părintele Ştefan Marcu, poetul Radu Gyr, Tudor Popescu şi alții.

De pe pârâul Bolătăului au fost cărate tone de piatră pentru temelia micii bisericuțe. Ca o amintire, imediat ce a fost terminată temelia, o ploaie a umplut tot locul cu apă, astfel că a trebuit să fie spartă pentru a se scurge apa și să se usuce din nou locul pentru a putea fi turnată „nisipeala” (pietrișul care umple spațiul până la nivelul pardoselii). Biserica a început să fie construită din bârne cioplite, după modelul zonei.

În partea nordică a bisericii a fost ridicată o mică căsuță, cred că avea două chilii inițial, una dintre ele a părintelui Iustin. Ulterior s-a modificat construcția, dar cele două chilii, inclusiv cea a părintelui, au rămas intacte, exact ca la început. În acea chilie a stat părintele până când s-a mutat la Mănăstirea Paltin, spre a fi îngrijit mai bine de maicile de acolo. Slujirea în noua bisericuță a început la 8 noiembrie 1994.

În 1995, după doar 4 ani de la prima piatră de temelie, deja obștea mănăstirească ajunsese la 80 de călugări și frați de mănăstire. La acest număr se poate adăuga cel al maicilor de la noua ctitorie caritabilă (25 de viețuitoare), aflată la 2 km mai spre sud, inițial desfășurându-și activitatea tot sub ascultarea și ajutorul părintelui Iustin.

Pe 8 noiembrie 2005, a fost sfințită biserica cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. În cuvântul de la sfințire, părintele Iustin a motivat ridicarea mănăstirii pe aceste meleaguri, ca având trei motive: a fost un loc deosebit unde și-a petrecut copilăria, iar după vizita la Sf. Munte Athos a decis că-și dorește un lăcaș cu rânduială athonită în zonă; este locul unde s-au retras și stabilit mulți transilvăneni credincioși fugiți de persecuția lui Bucov, după 1861, și nevoia de menține și întări pe Valea Bistriței duhul evlaviei și al credinței ortodoxe; iar, nu în ultimul rând s-a dorit a fi ridicată pentru comemorarea celor ce s-au jertfit în temnițele comuniste, știuți și neștiuți, pentru păstrarea ființei naționale românești și a credinței strămoșești nealterate, precum și pentru pomenirea tuturor eroilor neamului căzuți în luptă, în toate timpurile și locurile.

Pe 16 iunie 2013, în jurul orei 23,20, a trecut la cele veșnice, fiind plâns de mii de oameni… Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Prof. dr. Daniel DIEACONU

FOTO: Petru ARSINTE

articolul original.

Spitalul Târgu-Neamț: „Ideea de bază e legată de echipă”

19 November 2022 at 11:00
image

După un scandal monstru în legătură cu scoaterea la concurs a postului de director economic al Spitalului Târgu Neamț, lucrurile par să se fi calmat, măcar la nivel administrativ. Spitalul are un nou director în persoana economistului Alexandru Corduneanu. Acesta este absolvent al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași și, până de curând, a lucrat ca economist la Spitalul Clinic „Dr. C.I. Parhon” din Iași, pe funcția de director financiar-contabil.

“Am găsit în domnul manager o persoană orientată spre pacient”

– Ce știați despre spital și ce anume v-a determinat să vă înscrieți la concurs?

Este adevărat faptul că am luat contact cu spitalul acum ceva timp în urmă, când soția mea a colaborat cu acesta în vederea elaborării auditului clinic. Am avut atunci ocazia să cunosc câte ceva din problemele și punctele forte ale spitalului. Sunt o persoană căreia îi plac provocările și care, îmi place să cred, se consideră obligată să găsească soluțiile problemelor. Am găsit în domnul manager o persoană care, spre deosebire de cele cu care am avut ocazia să lucrez până acum, este orientată spre pacient și nevoile acestuia. Trebuie să recunoaștem faptul că nevoile pacienților sunt în continuă schimbare, orientate spre nou, iar analiza pe care oricine poate să o facă asupra strategiei manageriale actuale a spitalului este în deplină concordanță cu aceste necesități. În plus, orientarea pro-activă și dorința de a îmbunătăți calitatea, per total, a activității spitalului, transpiră pe întreg cuprinsul obiectivelor de management asumate. Ca să nu mai amintim de avântul și forța specifică vârstei, la care subscriu cu o mică diferență.

 – Prin ochii unui economist, cum se prezintă situația actuală a spitalului și ce obiective v-ați propus?

Acum, după finalizarea procesului de angajare, lucrurile s-au aranjat pe turnanta așteptată, atât în ceea ce mă privește, cât și, sunt convins, în ceea ce îl privește pe domnul manager. Ne-am propus, împreună, să ducem la bun sfârșit obiectivele de management  și strategice asumate, la care subscriu cu mare încredere. Pe termen scurt, înființarea și acordarea pacienților noștri a serviciilor medicale în spitalizare de zi, servicii medicale paraclinice de laborator care să corespundă nevoilor acestora, reabilitarea, renovarea și dotarea spațiilor spitalicești în conformitate cu normele legale referitoare la circuitele funcționale din spital și respectarea principiilor igienico-sanitare și epidemiologice, reprezintă proiecte aflate în stadiul de implementare cu termen de finalizare la jumătatea anului 2023. Toate acestea nu puteau fi realizate, cu aceeași claritate și responsabilitate, fără existența unei relații bazată pe încredere și o bună comunicare între noi. Consider că una dintre principalele mele sarcini este aceea de a sprijini și consilia managementul spitalului în ceea ce privește realizarea obiectivelor strategice și de management asumate. Factura ideologică a oricărui economist este una de natură pesimistă, în principiu. Rolul economistului trebuie să fie, însă, pro-activ, în a identifica soluții. Astfel, remarc faptul că spitalul nostru nu se regăsește într-o situație de abundență relativă, ci, dimpotrivă. În scurtul timp avut la dispoziție până acum, din analiza situației actuale de facto, remarc faptul că finanțării precare a activității noastre, specifică, de fapt, întregului sistem sanitar, îi poate veni în ajutor o atenție mai mare acordată modului de îndeplinire a indicatorilor de calitate și de utilizare a serviciilor de către șefii structurilor/compartimentelor spitalului, împreună cu o mai riguroasă atenție acordată costurilor actului medical.

“Soluțiile există. E, în definitiv, o problemă de voință”

– S-a vorbit despre o criză a medicamentelor, pe motiv că nu existau bani în conturi? Ce ați constatat?

Din punctul meu de vedere situația menționată a fost interpretată fără a avea în vedere imaginea de ansamblu, totalitatea posibilelor fațete ale problemei. Cred, iar experiența îmi vine în ajutor, că astfel de situații trebuie abordate analizând complexul de posibile soluții la probleme, nu contextual sau privind lucrurile unidimensional. Este adevărat că, în execuția bugetelor de venituri și cheltuieli ale instituțiilor publice, pot apărea momente în care sumele estimate ca și credite bugetare a fi angajate sunt insuficiente pentru a asigura fondurile necesare bunei desfășurări ale activității în cursul exercițiului bugetar. Din acest motiv legea permite ca bugetele instituțiilor publice să poată suporta modificări/virări de credite pentru a asigura instituțiilor publice posibilitatea de a angaja sumele pentru acoperirea necesarului de fonduri în interesul desfășurării activității în condiții de siguranță, pentru îmbunătățirea calității și performanței/eficienței. Așadar, utilizarea acestui instrument este o soluție la îndemâna spitalelor din România pentru soluționarea eventualelor neconcordanțe dintre valoarea estimată a sumelor a fi cheltuite în cadrul exercițiului bugetar raportat la valoarea reală, efectivă, ce se înregistrează în cursul exercițiului financiar, valoare dependentă de situații lovite de incertitudine, greu a fi prevăzute ex-ante. Pe scurt, dacă o astfel de situație apare în cursul anului referitoare la lipsa sumelor a fi angajate pentru asigurarea necesarului de medicamente, un element vital în ceea ce privește desfășurarea actului medical, soluția este la îndemâna spitalelor pentru modificarea și punerea în acord a bugetului de venituri și cheltuieli cu necesitățile urgente ale spitalului. Pe de altă parte, este adevărat faptul că sumele disponibile pentru cheltuielile materiale ale spitalului nostru reprezintă aproximativ 14% din totalul sumelor încasate ca și servicii prestate pacienților noștri. Acest lucru pune o presiune și mai mare pe cei responsabili de bunul mers al activității unității noastre, cel puțin în ceea ce privește identificarea modalităților de eficientizare a activităților noastre, în condițiile obligatorii ale creșterii calității actului medical. Dar aceasta nu înseamnă că ele, soluțiile, nu există. Dimpotrivă. E, în definitiv, o problemă de voință. Bugetul poate fi și putea fi modificat pentru asigurarea sumelor necesare bunei desfășurări a activității. Banii din conturi despre care mă întrebați au fost, mai mereu, insuficienți. Din punct de vedere al disciplinei financiar-contabile, instituțiile publice, inclusiv spitalele din România, se raportează la o situație tip „struțo-cămilă”, dacă îmi permiteți exprimarea. În sensul că situațiile financiare nu sunt nici în baze „cash” – bani încasați efectiv din care se pot efectua cheltuieli, nici în baze „accrual” – sume estimate a fi încasate din care se pot angaja cheltuieli. În concluzie, așa-zisa inexistență a banilor din cont pentru achiziția de medicamente, fapt care ar fi condus la o așa-zisă criză, trebuie privită cu o oarecare suspiciune, cel puțin din punctul de vedere al posibilelor soluții referitoare la astfel de probleme curente ale spitalelor din România, sau al celor care enunță sau reclamă astfel de probleme. Într-un fel, întrebarea dumneavoastră îmi amintește de scriitura lui Schopenhauer, ce spunea, dacă îmi amintesc bine că „Voința este inima universului, iar subiectul absolut al cunoașterii este spiritul”.

“Accesarea unor noi Programe Naționale de Sănătate reprezintă o prioritate pentru actuala conducere a spitalului”

– Cum au reacționat cei din subordinea dumneavoastră după ce ați ocupat postul? Ați avut probleme de comunicare, așa cum a avut managerul spitalului când a cerut date diverselor compartimente?

Vreau să menționez, încă de la început, faptul că primirea de care am avut parte a fost una încărcată de emoții. Atât din partea mea, cât și, sunt convins, din partea colegilor mei care nu au avut parte de alți coordonatori ai activității financiar-contabile în trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat. Lucrurile sau zonele mai reticente la schimbare, fapt specific instituțiilor publice, au fost soluționate, cel puțin așa cred, pe termen scurt. Asemenea domnului manager, remarc faptul că există anumite secvențe ale activității de suport ale actului medical care, din prisma reticenței la schimbare, preferă vechiul noului. Iar acest lucru, vrem sau nu să recunoaștem, înseamnă stagnare și nu dezvoltare. Dacă punem în discuție, din nou, voința, lucrurile trebuie înțelese în alt registru. Am convingerea că dacă cu toții ne vom plia strategiei manageriale asumate a spitalului, vom ajunge acolo unde ne dorim cu toții. Chiar dacă nu toți sunt sau nu vor, mai degrabă, să recunoască. Consider că echipa actuală managerială se încadrează pe aceeași linie ideatică, iar acest lucru va trage după el întregul personal. În esență, cuvântul sau ideea de bază e legată de echipă.

– S-a vorbit despre un caz în care un doctor era la rezidențiat dar încasa și leafă de la spital. Care este situația în acest caz, în acest moment?

Cunosc faptul că există o astfel de situație. Este vorba despre un medic care efectuează un al doilea rezidențiat, la zi, cu plată. Persoana este angajat al spitalului, cu program de 8 ore pe zi, în intervalul 8-16. Singura întrebare care se ridică, iar ancheta ce se desfășoară la momentul actual, va desluși situația, face referire la cum poate o persoană cu norma de bază și program de lucru în cursul dimineții să efectueze pregătire de rezidențiat, în altă localitate? Spun aceasta, deoarece programul de rezidențiat se desfășoară în cursul dimineții, conform prevederilor legale în vigoare. Conducerea spitalului nostru a identificat situația și întreprinde demersurile necesare clarificării ei.

– Cum stă spitalul în acest moment din punct de vedere financiar și care este necesarul de bugetat pentru anul viitor?

Cu cea mai mare sinceritate și transparență vă spun că situația actuală nu este una dintre cele mai propice dezvoltării. Facem, cu toții, echipa managerială, șefii secțiilor, cadrele medicale, șefii structurilor de suport și toți angajații spitalului, eforturi susținute pentru desfășurarea activității în condiții de siguranță și calitate. Din puținul, 14% din bugetul lunar ce rămâne după plata salariilor, încercăm să acoperim cele mai stringente nevoi ale spitalului. Am convingerea că anul 2023, așa cum ne-am asumat împreună cu domnul manager, lucrurile se vor schimba în bine. În definitiv, iar acest lucru este esența lucrurilor, înainte de a consuma trebuie să producem. Așadar, vom contracta servicii de sănătate noi, cel puțin în zona de spitalizare de zi și servicii paraclinice de laborator. Aici doresc să amintesc de sprijinul comunității locale – Primăria Orașului Târgu Neamț, care a reușit dotarea cu aparatură de laborator de înaltă performanță pentru îmbunătățirea și lărgirea ariei cazuistice tratate în cadrul singurului spital din oraș. În plus, accesarea unor noi Programe Naționale de Sănătate reprezintă o prioritate pentru actuala conducere a spitalului, împreună cu înființarea unor noi specialități medicale prin includerea în cadrul echipei medicale a unor noi medici. Cât despre eficientizarea și optimizarea costurilor, avem deja în vedere implementarea unei strategii concrete de reducere a cheltuielilor materiale, fără afectarea calității și eficienței actului medical. Dimpotrivă. O mare pondere a costului actului medical o reprezintă cheltuielile de personal. Pentru oricine analizează lucrurile din afara sistemului este ușor a observa faptul că aproximativ 86% din cheltuielile spitalului reprezintă cheltuieli de personal. Contextual privind lucrurile, faptul este adevărat. Nu este, însă, o problemă punctuală, ci una sistemică. Este un adevăr valabil majorității covârșitoare spitalelor din România. Mai mult decât atât, 75% din totalul Bugetului de Stat al României înseamnă cheltuieli de personal. Soluția problemei, pe termen scurt și mediu, la nivel local și specific spitalului nostru, constituie majorarea veniturilor provenite din diversificarea serviciilor oferite pacienților noștri. Aceasta reprezintă și una dintre prioritățile actuale asumate. Atât la nivelul managementului general al spitalului, cât și, în concordanță cu acesta, al managementului financiar-contabil.

“Ne preocupă îmbunătățirea calității actului medical”

– V-ați gândit la o nouă schemă de personal pe zona TESA, având în vedere numărul mare de angajați, raportat la mărimea spitalului?

În conformitate cu prevederile legale în vigoare, la începutul anul anului 2023 se actualizează statul de funcții aferent anului. Ceea ce pot să vă garantez este faptul vom analiza propunerile serviciului R.U.O.N.S. referitoare la schema de personal și vom decide în consecință. Trebuie avute în vedere și strategia de dezvoltare asumată precum și obiectivele subsumate acestuia. Ceea ce preocupă în mod constant conducerea actuală a spitalului este îmbunătățirea calității actului medical și eficientizarea activităților spitalului, la care, nemijlocit și fără drept de excludere, participă întreg personalul spitalului, medical și nemedical.

A consemnat Ciprian Traian STURZU

„Îi urez domnului director financiar succes în activitate și multă răbdare în implementarea obiectivelor din următorii ani. Sunt convins că împreună vom găsi solutiile necesare pentru îndeplinirea lor. Având în vedere că am depășit împreună momentul procesului de acreditare, în următoarea perioadă vom pune accent pe aspecte legate de îmbunătățirea condițiilor de cazare pentru pacienți și, în acest sens, urmează continuarea renovării complete a secției de chirurgie generală și ortopediei. De asemenea, vom continua cu renovarea completă a secției de ginecologie, neonatologiei și secției de medicină internă, prin fonduri CNI, în colaborare cu autoritățile locale și cu domnul primar Daniel Harpa. Un alt proiect este construcția unui lift nou la secția de pediatrie și cardiologie, unde se va facilita accesul pacienților greu deplasabili. Domnul director economic are tot sprijinul meu în activitatea dumnealui și sunt sigur că vom face o echipă bună în implementarea proiectelor ce susțin creșterea calității actului medical, dar și siguranței pacienților si a angajaților” – Dr. Alexandru Patrașcu, managerul spitalului

articolul original.

328 de unități de învățământ sub “aripa” Poliției Școlare

19 November 2022 at 09:00
image

Biroul Siguranță Școlară din cadrul Inspectoratului de Poliție Judeţean (IPJ) Neamț este structura care are menirea de a crește gradul de siguranță a elevilor, dar și a cadrelor didactice, are în atribuții și prevenirea delincvenței juvenile, totul pentru desfășurarea în siguranță a procesului de învățământ. Este unul din cele mai noi departamente din Poliția Română, fiind înființat acum aproximativ doi ani. Chiar și așa, Biroul Siguranță Școlară duce lipsă de personal, iar schema nu este ocupată integral.

”Biroul ar trebui să aibă 6 lucrători, în schemă fiind 5 posturi de execuție și unul de conducere, dar la acest moment nu sunt acoperite decât 3 funcții de execuție și cel de conducere, însă eu sunt împuternicit. Nu este o situație ieșită din comun și din câte știu, cam la fel este în toată țara, fiind acoperită undeva cam la 50% din schemă”, a declarat Bogdan Mihai Ceorap, șeful Biroului Siguranță Școlară Neamț.

Structura nu are probleme logistice, nu a suferit niciodată de ”bolile” care macină sistemul în general, iar inspectorul Ceorap susține că există logistică, sunt și mașini și nu au probleme cu combustibilul. Teoretic, este bine, dar să deservești 328 de unități de învățământ din județ cu doar 4 oameni nu dă bine nici măcar pe hârtie. Ca să nu mai facem calcule și procente, că atunci ar rezulta 62 de școli pe cap de polițist.

Ne descurcăm pentru că suntem implicați și vrem să ne facem treaba cât mai bine. Nu este la noi o problemă punctuală de personal, asta este în toate Birourile din țară. Facem tot ce este posibil și este bine, deoarece avem atât sprijinul Inspectoratului Școlar Neamț, cât și al directorilor unităților de învățământ din județ”, a mai spus inspectorul de poliție Ceorap.

Ceea ce s-a întâmplat cel mai probabil după ce  la o manifestare privind învățământul, un membru al biroului a făcut un apel public, la microfon, pentru a obține lista actualizată cu numele directorilor tuturor unităților de învățământ din județ.

”Mergem în unitățile de învățământ unde suntem primiți cu brațele deschise și mai tot timpul facem activități preventive. Facem și ore de pregătire juridică, pentru că sunt adulți, care nu cunosc bine legislația, ce să mi vorbim de cei mici, de elevi… De aceea este de dorit ca elevii să afle cât mai multe noțiuni de acest fel și sunt deschiși. În unele zone sunt chiar discuții interactive, ei pun întrebări la care noi răspundem. Se discută chiar pe spețe. Ce poți păți dacă…? De exemplu vorbim despre loviri. Ei cred că este o joacă, dar în Codul Penal este infracțiune. Și în lege nu e specificat un număr de lovituri. Sau vorbim despre furt. Este infracțiune, indiferent de valoarea prejudiciului produs. Mulți elevi cu care discutăm sunt surprinși. Nu își dau seama, de cele mai multe ori este vorba de o joacă. Multe dintre aceste fapte pleacă, în general, de la niște glume: își ascund unii altora telefoanele sau alte bunuri, ori pun o piedică unui coleg. În glumă, evident, însă colegul poate fi luat prin surprindere și se poate ajuge la urmări pe care nimeni nu le-ar dori sau pe care, cu siguranță, nu și le-au imaginat. Chiar dacă ei nu răspund penal până la vârsta de 14 ani, în cazul în care sunt astfel de fapte, sau altele, se informează DGASPC și se implică și școala care are pârghii prin regulamentele de ordine interioară, indiferent dacă este vorba de autor sau de victimă. De la 14 ani, minorii răspund penal, dar sancțiunile sunt la jumătate, indiferent dacă vorbim de minimul prevăzut de lege, ori de maxim.”

”Avem nevoie de sprijinul cadrelor didactice și al familiei”

De cele mai multe ori, cei care anunță Biroul despre fapte reprobabile ce au loc în școli sau în proximitatea unităților de învățământ, sunt directorii. Sunt însă și cazuri în care unora dintre elevi le este frică de consecințele ce ar putea veni din școală, din partea profesorilor sau a elevilor – agresori, și atunci ei le spun doar părinților, aceștia fiind cei care sesizează polițiștii specializați. Pentru asta este însă nevoie ca cei mici să aibă o relație apropiată cu părinții, pentru a se putea descărca măcar acasă.

”Se întâmplă ca elevii să nu anunțe la școală dacă au o problemă, și abia când ajung acasă, și vin și părinții de la muncă, după ora 16, 17, le povestesc și ei ne sesizează. Acesta lucru se poate întâmpla atât prin numărul unic de urgență 112, dar și clasic, venind la sediul nostru. Dacă se întâmplă ceva în celălalt capăt de județ, intervine structura cea mai apropiată, de exemplu colegii de la un post de poliție, ne anunță de caz, apoi preluam noi. Indiferent de natura problemei, important este de spus că avem nevoie atât de sprijinul cadrelor didactice, cât și de sprijinul familiei. De cele mai multe ori acest sprijin, al familiei, există. Însă sunt și cazuri în care noi facem activități preventive la școală și le spunem ce este un furt, lovirile, dar este degeaba atâta timp cât acasă, în familie, acolo unde este locul în care cu adevărat te simți în siguranță, nu merg pe aceeași linie cu noi, ca să spun așa. Sunt și cazuri, ce este drept izolate, în care nu beneficiem de sprijinul familei”, a nuanțat șeful Biroului.

Păruieli între elevi… dar este și un caz de purtare abuzivă

Statistic vorbind, în primele 9 luni din acest an au fost sesizate la BSS 63 de infracțiuni din care 43 în mediul urban și 20 în rural. Cea mai mare pondere o au lovirile, cu 57%, urmează furtul cu 15 procente, și ceva mai puține sunt vătămările corporale. Totuși, este și un caz de purtare abuzivă, săvârșit de un cadru didactic asupra unui elev, dosarul fiind în curs de cercetare. De fapt au fost trei cazuri, două fiind instrumentate de alte structuri, deoarece doar din mai 2022 această infracțiune a intrat în atribuțiile BSS. În perioada analizată au fost dispuse 12 sancțiuni contravenționale, în toate cazurile fiind vorba de avertismente scrise. La aplicarea sancțiunilor se au în vedere mai mulți factori, între care împrejurările, conduita celui vizat, dar și atitudinea acestuia vizavi de faptă, urmările, precum și urmele mai pronunțate sau mai palide de regret, căința cântărind destul de greu. Prevenția are în continuare rolul ei esențial și la fel ca în sănătate, este mai bine să previi decât să tratezi, astfel că de la început de 2022 de activitățile preventive ale BSS au beneficiat peste 7.000 de elevi, cam jumătate din rural și jumătate din urban. Dintre infracțiunile constatate se ”remarcă” un incident la Roman în care două eleve s-au bătut la intrarea în curtea școlii, dar și un caz de agresiune sexuală asupra unui elev de la o școală specială din Piatra Neamț, agresorii, doi la număr, fiind colegi cu victima.

Bullying-ul – un fenomen de durată

În ce privește bullying-ul, ce poate fi definit ca un comportament ostil, de umilire sau de excludere a unui elev din cercul de colegi de clasă sau de unitate de învățământ, acesta este un fenomen de durată, nu imediat, ca în cazul unei infracțiuni de lovire.

”Aici este un subiect larg ce este reglementat în mediul școlar, iar normele prevăd că fiecare unitate de învățământ trebuie să aibă un grup antibullying, grup din care fac parte directorul, cadre didactice formate pe această problematică, părinți sau chiar elevi sau alte autorități școlare. Nu orice faptă este considerată bullying, e atunci când acea faptă, fizică, verbală sau psihică, se produce în mod repetat. Cadrele didactice, comisia, stabilește dacă e bullying sau nu și în funcție de faptă se pot angrena lucrători școlari, DGASPC, dar sunt și fapte ce intră în competența noastră, ori cazuri în care este nevoie de sprijinul celor de la ambulanță. Sunt probleme sensibile, un rol esențial avînd grupul de acțiune antibullying”, a mai spus Bogdan Ceorap șeful BSS Neamț.

Trebuie spus faptul că, în funcție de buget, unele școli, cele mai multe, au sisteme de supraveghere video. Atunci când există cazuri de agresiuni, de orice fel, dacă sistemele de supraveghere există, polițiștii BSS pot cere și pot obține înregistrările pentru a stabili, în cadrul unei anchete, de partea cui este dreptatea.

Gabi SOFRONIA

articolul original.
❌