ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Before yesterdayUltimele Stiri

Jens-Jakob Gustmann, Philips: Digitalizarea, indispensabilă în spitalul viitorului

22 November 2022 at 10:05
image

Cu o istorie de peste 130 de ani, Philips reprezintă azi un reper global pentru servicii și echipamente medicale. Pentru a afla mai multe despre implicarea Philips în modernizarea sistemului de sănătate din România, precum și în digitalizarea spitalelor, am stat de vorbă cu Jens-Jakob Gustmann – șeful diviziei dedicate sistemelor de sănătate pentru Europa Centrală și de Est a Royal Philips.

Care au fost, până în prezent, direcțiile de implicare a Philips în ­modernizarea sistemului de sănă­tate din România?

Când am început să gândim modul în care putem sprijini mai mult sistemele de sănătate, dincolo de echipamentele și soluțiile medicale pe care le dezvoltăm, am definitivat patru piloni pe care putem construi:

  1. experiența pe care pacienții o au în interacțiunea lor cu sistemul medical;
  2. rezultatele pe care sistemul le poate oferi;
  3. experiența de lucru a întregului personal medical;
  4. nu în ultimul rând, reducerea costurilor pentru toate acestea.

În 30 de ani de când suntem prezenți în România, ne-am dovedit a fi un partener de încredere pentru spitale. Ne-am mobilizat resursele și am răspuns în momente de criză, cum ar fi pandemia, când împreună cu organizația Salvați Copiii am dotat două maternități cu echipamente vitale în lupta împotriva COVID-19 și am oferit soluții medicale necesare, cum ar fi monitoare de pat și ventilatoare.

De asemenea, păstrăm o legătură strânsă cu profesioniștii din domeniul sănătății și oferim tehnologie medicală de ultimă generație, pentru a facilita un diagnostic corect și intervenții medicale complicate. Un exemplu este Philips Azurion 7, cea mai recentă inovație în domeniul chirurgiei ghidate prin imagistică, care reduce semnificativ riscurile de efecte adverse.

În plus, ne străduim să fim partenerul real și un coechipier de încredere pentru autoritățile publice, reprezentanții industriei și mediul academic. Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila București este unul dintre partenerii noștri în creșterea educației și formării medicale în România. Alături de profesorii de la UMF, aducem echipamente medicale pentru studenți și le oferim pregătire practică în Centrul de Inovaţie și e-Health (CieH).

Care sunt pașii către digitalizarea spitalelor din România, în viziunea Philips?

Tendințele conturate în urma pan­demiei ne arată că tehnologiile digitale ce permit schimbul de date și contactul la distanță între pacient și medic și între profesioniștii din domeniul sănătății sunt tot mai căutate. Telemedicina, cea mai puternică tendință în sistemele de sănătate din întreaga lume, e un pas necesar pe care sistemul românesc trebuie să îl adopte.

Un sistem complet de monitorizare și diagnosticare la distanță presupune mutarea îngrijii medicale în afara zidurilor spitalelor, mai aproape de pacient, în propriul mediu, în propria casă. În acest fel, pacienții își pot monitoriza propria stare de sănătate, iar drumul până la contactul direct cu medicul se scurtează semnificativ. Digitalizarea înseamnă îmbunătățirea serviciilor medicale: de la depistarea precoce, diagnosticare, tratament și îngrijire la domiciliu. Practic, asistăm la o extindere a accesului la o îngrijire de calitate, reducând totodată amprenta ecologică a întregului sistem de sănătate, ­lucruri care se reflectă automat în costuri mai scăzute.

La ce ar trebui să se aștepte medicii și pacienții români atunci când vorbim despre spitalul viitorului?

La spitale care colaborează, fac schimb de date, împart protocoale, oferă feedback în timp real și răspund provocărilor imediat – toate datorită digitalizării și folosirii tehnologiei AI. Inteligența artificială are o contribuție majoră la simplificarea proceselor birocratice și scutește personalul medical de sarcinile administrative care consumă foarte mult din timpul lor, timp care poate și trebuie să fie îndreptat către pacient. Acesta este viitorul: unul în care activitățile elementare vor fi automatizate, iar medicii vor putea oferi îngrijire unui număr mai mare de pacienți, indife­rent unde se află aceștia.

articolul original.

Roxana Cîrcu, Endava: Strategiile unui lider regional

22 November 2022 at 09:34
image

După ce mai bine de trei ani a condus centrul Endava din București, Roxana Cîrcu a fost numită recent în funcția de manager regional pentru operațiunile companiei britanice din Europa Centrală (Bulgaria, Republica Moldova și România). Am stat de vorbă cu noul lider regional al Endava despre prioritățile noului mandat, despre provocările la nivel de leadership, precum și despre strategiile companiei în dezvoltarea profesională și personală a angajaților. 

Care sunt prioritățile mandatului în noua poziție din cadrul Endava?
Preiau rolul de manager regional pentru Endava în Europa Centrală după ce, anterior, am fost Delivery Unit Manager pentru centrul din București. Odată cu preluarea noului rol, zona pe care o coordonez a crescut foarte mult, dar prioritățile rămân aceleași – dezvoltarea portofoliului de clienți și construirea unui mediu în care colegii noștri să se simtă apreciați și în care să fie încurajată inovația. Provocarea, dar și o fantastică oportunitate de învățare vin din faptul că fiecare dintre piețele pe care activăm este diferită, având propriile caracte­ristici, pe care trebuie să le înțeleg. Am însă norocul de a avea alături o echipă de specialiști foarte solidă, în care am mare încredere.

Ce înseamnă să conduci un business în România, Bulgaria și ­Republica Moldova?
Endava este o companie globală cu peste 11.000 de angajați în toată lumea, iar mai mult de jumătate dintre aceștia fac parte din regiunea Europa Centrală. Aceste rezultate se datorează profilului asemănător al celor trei țări – un interes crescut pentru domeniul tehnologiei, existența instituțiilor de învățământ cu profil tehnic și susținerea pe care o întâlnim din partea guvernelor acestor țări la nivel de reglementări legale. Dacă vorbim despre colegii noștri, din fericire pentru noi, segmentul de IT este unul cu o cultură globală. Lucrăm pentru clienți din întreaga lume, din diverse industrii. De asemenea, modelul nostru de business presupune existența echipelor distribuite, astfel încât colegii din Europa Centrală se conectează zilnic cu angajați din toate țările în care Endava este prezentă. Diferențele apar atunci când vorbim despre oameni, mai degrabă decât de piețe. Ei sunt cei care țin businessul în mișcare, iar dorințele și nevoile lor sunt mereu diferite. La Endava, răspundem acestor nevoi prin echipe dedicate care se ocupă de bunăstarea colegilor noștri, care stau de vorbă cu ei și implementează programe care aduc valoare în viețile profesionale și personale ale colegilor noștri.

Care au fost cele mai importante proiecte Endava în 2022?
În ultima perioadă, cererea pentru serviciile noastre digitale a crescut într-un ritm accelerat la nivel glo­bal, ceea ce ne-a oferit oportunitatea de a ne extinde spre noi locații și de a atrage noi talente. Încă de anul trecut am anunțat extinderea în noi orașe precum Craiova, Sibiu și Suceava în România și Varna, Plovdiv și Ruse în Bulgaria. Anul acesta, am mai adăugat pe harta locațiilor Endava noi orașe din România, Moldova precum Galați sau Bălți. De asemenea, o mențiune importantă este faptul că începând din februarie 2022 suntem prezenți și în Polonia, unde numărăm nu mai puțin de 4 centre de dezvoltare software. În toate piețele pe care le-am menționat, am descoperit un potențial enorm de creștere și ne bucurăm că am reușit să construim deja echipe care s-au regăsit în cultura Endava și care livrează la cele mai înalte standarde.

Care sunt estimările de business pe final de an?
Din păcate, nu putem oferi acest tip de informații, Endava fiind o companie listată la Bursa de Valori din New York. În România, am înche­iat 2021 cu o cifră de afaceri de 941,6 milioane de lei, cu un profit de 106,6 milioane de lei, iar la nivelul Europei Centrale numărăm în jur de 6.000 de colegi.

Care sunt provocările la nivel de leadership in ultima vreme?
Ne dorim să ne dezvoltăm activitatea pe toate piețele din Europa Centrală în care activăm, iar aici principala provocare cu care ne confruntăm, și întreaga industrie de IT de altfel, rămâne criza de personal. Digitalizarea serviciilor, un efect al pandemiei, a dus la explodarea cererii de personal specializat, astfel procesul de recrutare în domeniu devine tot mai dificil într-o piață tot mai competitivă.

La Endava, răspundem acestei crize printr-o atenție crescută îndreptată către colegii noștri. Ne concentrăm pe dezvoltarea profesională și personală a lor prin diferite programe și inițiative care să îi ajute în parcursul profesional și care să le aducă valoare în viața personală. Dincolo de asta, căutăm noi metode prin care să ne apropiem de comunitățile IT din țară, una dintre aceste metode fiind și caravana Connect IT, o serie de evenimente dedicate comunităților tehnice, cu scopul de a împărtăși din cunoștințele și practicile noastre și de a oferi spațiu de dialog.

Ce fel de angajator este Endava? Cum are grijă de angajații săi, ce programe de loializare are și cât de dificil este în 2022 să atragi (noi) angajați?
Spuneam mai devreme despre lipsa profesioniștilor la nivel global și cum noi, la Endava, adresăm această lipsă printr-o serie de investiții în dezvoltarea profesională și personală a colegilor noștri. Ne concentrăm, în primul rând, pe dezvoltarea abilităților tehnice. Organizăm periodic cursuri susținute de traineri interni și de profesioniști independenți, pe o varietate de teme și subiecte din domeniul tehnologiei. Avem chiar și o platformă dedicată de e-learning, numită Endava University, la care au acces toți angajații noștri și pe care pot parcurge cursuri oricând își doresc sau găsesc timpul necesar. Nu în ultimul rând, oferim acces și la alte platforme de dezvoltare precum O’Reilly, Coursera sau Udemy.

Organizăm, de asemenea, sesiuni de sharing între colegi și comunitățile tehnice, sesiuni pe care le numim Pass It On, precum și săptămâni dedicate prezentării celor mai noi tendințe în domeniul tehnologiei în diverse domenii. În plus, pentru că ne dorim să le oferim colegilor noștri contexte prin care să îi sprijinim în generarea de soluții, organizăm anual competiția internă Innovation Lab, prin care căutăm proiecte de inovație care pot fi implementate în activitatea Endava. Colegii noștri care participă la programul Innovation Lab au astfel posibilitatea să își pună la lucru abilitățile tehnice și în același timp să își dezvolte competențe precum capacitatea de research, lucrul în echipă, conducerea unei echipe.

Proiectele câștigătoare beneficiază ulterior de finanțare și sprijin în implementarea efectivă. Dincolo de zona tehnică, ne concentrăm și pe dezvoltarea zonei de soft skills.
Astfel, am lansat Endava Wellbeing, un program bazat pe patru piloni – sănătate fizică, echilibru emoțional, viață personală și implicare în comunitate. Pentru asta, venim în sprijinul colegilor cu sesiuni și masterclassuri gratuite, susținute de traineri specializați pe subiecte precum gestionarea emoțiilor sau public speaking, nutriție și alimentație, fitness și postură corectă la birou, teme identificate de ei ca fiind importante pentru propria stare de bine.

De asemenea, beneficii precum zile libere suplimentare și discount-uri specifice la anumite servicii precum cabinete stomatologice, săli de sport, benzinării, librării etc. sunt considerate deja absolut necesare, de aceea ne dorim mereu să venim cu răspunsuri concrete la dorințele și nevoile lor.

articolul original.

Andrei Pitiș: România poate da un nou startup unicorn

19 November 2022 at 13:24
By: Team
image

Antreprenorul Andrei Pitiș a investit în 30 de startup-uri prin Simple Capital și mizează pe o dezvoltare a culturii antreprenoriale pe piața locală și apariția unor noi companii capabile să atingă o valoare de 1 miliard de dolari.

de Ovidiu Nicolae

Andrei Pitiș a vorbit, într-un interviu acordat Biz, despre elementele pe care le analizează prima dată când are în plan o investiție și modul în care PNRR poate contribui la creșterea industriei de startup-uri din România.

Cum arată portofoliul de investiții al Simple Capital în acest moment și ce industrii predomină la nivelul startup-urilor vizate?

Portofoliul Simple Capital cuprinde 30 companii aflate în diverse stadii de dezvoltare și a fost format pe parcursul a celor 3 ani de existență de până acum. Predomină companiile cu soluții tehnologice la probleme concrete din diverse domenii sau tehnologie pură.

Care sunt elementele pe care vă concentrați atunci când analizați un startup?

În general, ne focusăm pe echipa de fondatori, pe aplicabilitatea de valoare a ideii și pe stadiul în care se află startup-ul. În particular, în momentul de față ne concentrăm doar pe startup-urile din domeniul de tehnologie pură, care oferă soluții dezvoltatorilor software.

Ce volum de investiții a realizat Simple Capital în companiile antreprenoriale până în acest moment?

Simple Capital a investit în cele 30 de companii aproximativ un total de 1,5 milioane euro.

Cum ați descrie cultura antreprenorială din România?

Este o cultură antreprenorială în creștere. Cred că în ultimii 4-5 ani am asistat la o creștere chiar exponențială și așteptăm cu speranța ca în viitor să continue această tendință

Are România ecosistemul antreprenorial suficient de puternic pentru a da naștere unor noi companii capabile să atingă o evaluare de 1 miliard de dolari (unicorn)?

Eu sunt convins că da. Dacă mi s-ar fi adresat această întrebare înainte de UiPath, aș fi răspuns tot că da și multă lume s-ar fi mirat. Iată că a apărut UiPath, deci orice este posibil.

Cum influențează activitatea investițională din sectorul startup-urilor contextul actual marcat de inflație cu două cifre și dobânzi în creștere?

Crizele financiare de obicei scad viteza de investiții din domeniul startup-urilor de tehnologie, însă nu o opresc. Investițiile continuă, se vad niște evaluări un pic mai mici și o oarecare atenție mai mare a fondurilor de investiții referitor la alocarea capitalurilor, însă activitatea investițională se continuă și iată că vor fi deja mai multe fonduri noi.

Aici mă refer la grantul din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) de 400 milioane euro care va da naștere unor fonduri de investiții noi, o nouă perioadă de 10 ani de investiți și exit-uri, care vor avea nevoie de startup-uri în care să investească.

Cât de competitivă este industria locală de startup-uri în comparație cu alte piețe din Europa Centrală și de Est?

Cred că noi ne-am dezvoltat un pic mai târziu, există alte țări mai avansate pentru că au avut acces la fonduri de investiții mai devreme, mă refer aici la Polonia, Ungaria, Bulgaria etc.

Totuși, există o accelerare a creșterii sistemului antreprenorial și a industriei locale de startup-uri și cred că într-adevăr ce s-a întâmplat în ultimii ani a pus România pe hartă într-un mod mai substanțial.

Ce perspective are industria locală de startup-uri spre intrarea în 2023?

Are perspective foarte bune, cred într-un viitor şi mai mare al României, plecând de la zona aceasta de startup-uri, IT și inovație.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 368 (17 noiembrie – 18 decembrie 2022). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.

articolul original.

Mihai Filip, OVES: Tehnologie IT pentru eficiență energetică

7 November 2022 at 05:52
image

Un consum cât mai mic de energie, dar și o distribuție inteligentă a acesteia se află la baza demersurilor investițiilor în soluții IT făcute de companii din domenii cât mai variate.

Mihai Filip, CEO OVES Enterprise, explică modul în care se pot dezvolta, cu ajutorul tehnologiei, soluții inovatoare capabile să răspundă rapid la provocările momentului.

Cum se poate derula un proces de eficientizare energetică prin investiții în IT?

Eficientizarea energetică poate fi realizată prin mai multe metode, inclusiv prin partea de softuri foarte avansate care ne ajută la monitorizarea și la optimizarea consumului de energie. Dacă știm câtă energie este consumată, unde este consumată și în ce intervale de timp, putem face optimizări importante. Aici, ca exemplu, sunt clădirile smart care „știu” singure (cu ajutorul inteligenței artificiale) cum să optimizeze acest consum de energie.

Dar pe partea de optimizare avem foarte multe variante, cum ar fi încărcarea automobilelor electrice și optimizarea acestei încărcări. Într-un caz din Germania, furnizorul de energie a observat că în jurul orei 18:00, proprietarii de mașini electrice ajung acasă și le pun la încărcat, în același timp utilizând și aparate electrocasnice de mare consum, precum mașina de spălat, cuptorul etc. Rețeaua este astfel suprasolicitată. Atunci, statul a decis să ofere facilități celor care folosesc energie după ora 22, ofe­rind un preț mai mic.

De asemenea, noi lucrăm în prezent la softuri care ne ajută să supraveghem inclusiv consumul și transportul real de gaz. Nu avem cifre exacte în legătură cu cantitatea de gaz produsă. Sunt doar estimări, dar cu sisteme inteligente putem afla exact.

Ce astfel de proiecte a derulat OVES în România sau în alte țări?

Așa cum ziceam și mai sus, de multe ori soluțiile sunt unele globale, însă implementate și în România. Chiar dacă noi dezvoltam soluția în România, de multe ori aceasta este implementată mai întâi în țările care au alocat și bugete pentru așa ceva. Avem proiecte în optimizarea și granularea facturilor (digitalizare), soluții de livrare și optimizare a energiei verde, de la eoliene până la priza de încărcare a mașinilor electrice, respectiv optimizarea modului de încărcare a acestor mașini.

Acum începem un proiect de contorizare precisă a gazului extras din zăcăminte. Lucrăm cu succes la softuri pentru clădiri inteligente care pot adapta sistemul de încălzire în funcție de luminozitatea de afară și în funcție de gradul de reflexie a soarelui în suprafața vitrată.

Care ar fi industriile cel mai ­motivate să efectueze astfel de investiții?

Din ce am observat noi, vedem o mai mare efervescență în zona energiei regenerabile, dar și în industria auto. Iar aplicabilitățile aici sunt multiple: și modul în care funcționează o mașină electrică/hibrid este stabilit de un software. Contează și bateriile, dar și modul în care trimiți curentul din ­baterii către roți. În plus, de când cu contextul global actual, devine tot mai interesent cum putem încălzi smart și propria locuință. Cum putem eficientiza consumul și cum ne putem baza tot mai mult pe energia regenerabilă.

În astfel de proiecte, pe ce trebuie să se pună mai mult accent: pe investiții în hardware sau soluții software?

Ambele sunt importante. Dar cred că „mintea” oricărei aplicații este cea mai importantă. În plus, ne bazăm tot mai mult pe inteligența artificială în cadrul proiectelor noastre. Dar un software, oricât de performant ar fi, nu poate funcționa fără hardware; sunt interconectate.

Opțiunea pentru investiții în IT în aceste procese de eficientizare energetică nu ridică și probleme suplimentare de securitate IT? Cum pot fi acestea gestionate? Sigur că fiecare proces efectuat în plus reprezintă un risc suplimentar. Este vorba de interoperabilitatea dintre diferitele sisteme, dar și de riscul uman. Nu este necesar să fie un departament de IT intern care să facă acest lucru.

În tot ceea de dezvoltăm noi, ținem cont de partea de siguranță și vulnerabilitate a produsului. Construim produse sigure care au risc foarte scăzut să fie atacate. Dacă știi cum să construiești aceste sisteme, ținând cont de securitate încă din momentul în care faci arhitectura proiectului, nu vei avea breșe de securitate. În ceea ce privește factorul uman, facem mereu training-uri și analize legat de modul în care un operator gestionează un soft. Prin programele noastre de training pe partea de „human risk management” am reușit până acum să stăm departe de astfel de situații

Goana după surse regenerabile

Urmând tendința de eficientizare energetică și de reducere a consumului de energie, și companii mari, precum Google, Facebook și Apple, au operat schimbări în obiceiurile de consum al energiei. Cele trei companii folosesc acum surse regenerabile de energie și se străduiesc să devină complet dependente de astfel de surse de energie – trend care va fi adoptat de tot mai multe companii în viitorul apropiat. „În esență, companiile sunt interesate de modalități de livrare în siguranță, rapid și fără pierderi a energiei sau de dezvoltarea de softuri care au rol de a folosi și repartiza energia cât mai eficient, în cazul producătorilor auto, sau care ajută la transportul energiei cu accent pe eficientizarea consumului, cum e cazul companiilor din zona proptech”, spune Mihai Filip, CEO al OVES Enterprise.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 367 (17 octombrie – 17 noiembrie 2022). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.

articolul original.

Traian Petric, APC by Schneider Electric: Viitorul infrastructurii de retail – rețele fiabile și centre de date edge

1 November 2022 at 05:22
By: Team
image

Pentru a se menține profitabili, retailerii trebuie să învețe să valorifice tehnologia digitală și extraopțiunile asociate cu prezența în mediul online. Asta presupune o infrastructură IT mai robustă, nu neapărat în cloud.

de Traian Petric, director de vânzări, România şi Republica Moldova, APC by Schneider Electric

Perioada pandemică și cea postpandemică au modificat modul în care industria de retail interacționează cu consumatorii. Retailerii de orice tip nu se mai pot baza doar pe magazinele fizice pentru a-și crește vânzările. Consumatorii caută mai multe opțiuni de cumpărături, cum ar fi comanda online cu livrare la domiciliu, clic și colec­tare într-un punct de livrare sau navigarea online și cumpărăturile efective într-un magazin fizic. Pentru a se menține profitabili, retailerii, indiferent de anvergură sau de tipul de produse comercializate, trebuie să învețe să valorifice tehnologia digitală și extraopțiunile asociate cu prezența în ­mediul online.

Ofertă diversificată în magazin

Obișnuiți cu navigarea pe internet, clienții vor o ofertă cât mai diversă, dar și, la modul ideal, omogenă pe toate canalele. Or, pentru ca aceasta să funcționeze corect în condiții de eficiență financiară, magazinele trebuie să investească în tehnologii precum IoT, AR și AI. Ce nu poate exista fizic, la raft, din motive obiective, trebuie să existe sub o formă digitală, cât mai aproape de realitate, cu o infrastructură eficientă de livrare la domiciliu în spate.

Pe măsură ce clienții devin cumpărători mai inteligenți, spațiile de vânzare cu amănuntul trebuie să ofere mai mult decât o prezentare a produselor. Trebuie să ofere experiențe de brand memorabile și captivante. Aceste experiențe de brand pot fi asigurate fie prin componenta umană – consiliere, proiectare și design în magazin – fie prin noile tehnologii, cum ar fi realitatea augmentată și realitatea virtuală. Ne imaginăm deja magazine în care poți juca baschet în pantofii tăi noi. Sau oglinzi cu realitate augmentată care vă permit să încercați orice piesă vestimentară fără să mai fie nevoie să vă schimbați. Acest spațiu comercial reinventat va deveni un element de diferențiere la început, apoi va deveni indispensabil în viitor și va necesita o infrastructură IT mai robustă, nu neapărat în cloud.

Avantajele Edge

De ce edge computing și nu doar cloud? Cloud computing are multe beneficii, inclusiv cele vizând scalabilitatea și elasticitatea. Cu toate acestea, are limitări atunci când vine vorba de conectivitate la rețea și latență. Edge computing oferă performanțe și conectivitate mai fiabile pentru a menține sistemele operaționale chiar dacă rețeaua cade.

Pentru retailerii offline, aproape 90% din vânzările globale cu amănuntul aveau loc, anul trecut, încă, în magazine fizice. Din acest motiv, majoritatea investesc în conti­nuare în putere de calcul situată mai aproape de cumpărător. În configurația tradițională din magazinele specializate pe vânzarea cu amănuntul, infrastructura IT&C este, de obicei, compusă dintr-o cameră mică de server și case de marcat cu echipamente de alimentare de rezervă individuale UPS (alimentare neîntreruptă).

Noile configurații edge din magazine se vor concentra pe experiența digitală a clientului, iar acest lucru necesită noi aplicații edge care furnizează date relevante. Pentru aceasta, departamentele de IT ale retaile­rilor trebuie să se asigure că toate componentele digitale și fizice sunt integrate perfect – iar asta se rezolvă prin utilizarea edge. De asemenea, găzduirea acestor aplicații în edge poate îmbunătăți logistica, stocurile și gestionarea lanțului de aprovizionare pentru a reduce costurile.

Pe măsură ce solutiile de tip edge devin punctul critic de conectivitate pentru colectarea și analizarea pe loc a datelor, microcentrele de date vin și ele cu o infrastructură integrată preconfigurată plug and play. Aceste noduri edge sunt gestionate de la distanță, prin soluții software care permit personalului IT să mențină sistemele în funcțiune chiar și atunci când nu sunt la fața locului.

Tehnologie pentru a ține deschis 24/7

Nu este nimic mai rău în retail decât să pierzi un client tocmai când acesta a ajuns la casă. Indiferent dacă este online sau în magazin, clienții care renunță pentru că software-ul necesar pentru procesarea vânzărilor lor nu funcționează corect nu se vor grăbi să revină în același magazin sau nici măcar la același retailer. În ziua de azi, nu putem să ne permitem să ni se întâmple asta.

Noile tehnologii sunt necesare pentru a menține totul în funcțiune, 24/7. Tehnologii precum rack-urile de servere, UPS-urile, precum și instrumentele și soluțiile de management bazate pe cloud sunt, toate, elemente cheie pentru o arhitectură edge robustă. Iar de acum, la toate acestea se adaugă componenta eficienței energetice, eficiență care, în Schneider Electric, este baza tuturor inovațiilor și ofertelor către clienți.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 367 (17 octombrie – 17 noiembrie 2022). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.

articolul original.

Lucian Oprea, Arggo: Totul despre raportarea SAF-T

31 October 2022 at 12:21
image

Pentru marii contribuabili anul acesta a adus o nouă declarație, iar implementarea conceptului SAF-T (Standard Audit File for Tax) este un subiect intens dezbătut, pe lângă e-Factura și e-Transport.

Am stat de vorbă cu Lucian Oprea, Business Solutions Manager în cadrul Arggo, pentru a afla mai multe detalii despre raportarea SAF-T, care reprezintă o obligativitate pentru toți contribuabilii, din anul 2023 contribuabilii mijlocii, iar din 2025 cei mici.

Ce este SAF-T, la ce ajută și ce obligații au contribuabilii?

SAF-T este un fişier de audit stan­dard pentru schimbul electronic de date contabile de la contribuabil către autoritățile fiscale, într-un format standardizat de date. Astfel, se poate realiza mult mai uşor o analiză şi un control fiscal. În plus, se asigură transparenţa şi creşterea gradului de încredere între autoritățile fiscale şi contribuabil.

Ordonanța Guvernului nr. 11/2021 pentru modificarea și completarea Codului de procedură fiscală prevede obligația depunerii acestui fișier pentru contribuabilii mari începând cu 1 ianuarie 2022, pentru contribuabilii mijlocii chiar începând cu anul viitor, iar pentru contribuabilii mici în anul 2025.

Ce trebuie să cunoască companiile?

Pentru a veni în întâmpinarea companiilor și a facilita raportările pe care acestea trebuie să le transmită către autoritățile fiscale din România, colegii mei din Arggo au dezvoltat două soluții de raportare SAF-T care să îndeplinească cerințele legale, oferind consultanță și suport postimplementare.

O solu­ție este Arggo SAF-T for ­Dynamics, care se adresează acelor companii care utilizează ERP-uri din suita Microsoft Dynamics, precum ­Dynamics 365 Business Central, NAV, AX, Dynamics 365 for Finance & Operations. Această soluție este integrată în sistemul ERP și funcționează ca o extensie fără a altera procesele existente.

Cealaltă soluție este Timeqode SAF-T, care poate fi implementată indiferent de sistemul ERP utilizat de companie, pentru a obține declarația SAF-T. Astfel, soluția de sine stătătoare validează datele din diverse ­sisteme, generează fișierul XML și salvează un istoric al declarațiilor și al informațiilor încărcate. Soluțiile răspund cerințelor autorităților fiscale din România.

Care sunt etapele procesului de implementare?

În procesul de implementare a raportării trebuie să fie luate în considerare două etape: etapa de preimplementare, în care contribuabilul analizează dacă datele pe care le deține sunt corecte, și etapa de alegere și implementare a soluției IT, care va fi utilizată recurent pentru raportare.

În soluțiile Arggo pentru obținerea declarației, realizate în suita de ERP-uri de la Microsoft, toate informațiile necesare se extrag automat, iar utilizatorii vor avea o procedură detaliată pe care o pot urma pentru parametrizări și verificări. Astfel, cu ajutorul soluției SAF-T for Dynamics toți pașii sunt finalizați în sistemul contabil înainte ca fișierul semnat electronic să fie transmis pe o rețea securizată către portalul ANAF.

Aceeași metodă fiind valabilă și pentru soluția Timeqode SAF-T, cu mențiunea că oferim servicii de consultanță pentru extragerea datelor. În plus această soluție fiind dezvoltată de către noi de la zero oferă posibilitatea adaptării ei la orice sistem contabil. Astfel, dacă se dorește integrarea cu un sistem contabil pentru preluarea automată a datelor se pot adăuga conectori specifici. Având la bază o aplicație web, Timeqode SAF-T poate fi accesată de pe orice tip de dispozitiv și poate fi utilizată pentru a gestiona fluxuri de business.

Printre clienții companiei Arggo care utilizează raportarea SAF-T enumerăm: Automobile ­Bavaria, Agrii, Axpo, Baumit, Băneasa Shopping City, BIC, Beciul Domnesc, Blue Air, Cotton Tex, KFC, Pizza Hut, Millenium, Libra Bank, Kruk, Kwizda Agro, Synevo, Scania, Secom, Veolia, Viarom etc.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 367 (17 octombrie – 17 noiembrie 2022). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.

articolul original.

”În România, răul zilnic e atât de banal, încât chiar și tragedia de la Colectiv începe să cadă în derizoriu” – INTERVIU

30 October 2022 at 06:13

În România, răul zilnic a devenit atât de banal, iar mulți oameni sunt atât de copleșiți de probleme, încât chiar și o tragedie precum Colectiv începe să cadă în derizoriu.

Este opinia Alexandrei Furnea, o tânără care a supraviețuit incendiului de la Colectiv și care se luptă și azi, asemeni celorlalte victime, cu urmările traumelor suferite atunci.

„Nu ai amintiri ale traumei. Ai retrăiri”

Alexandra Furnea și-a lansat, recent, volumul „Jurnalul lui 66. Noaptea în care am ars”, o carte în care descrie suferința prin care a trecut după Colectiv. Ea a stat de vorbă cu Cristian Leonte la Interviurile Știrileprotv.ro.

Alexandra Furnea: „Era ca și cum anii nu ar fi trecut, și rămăsesem captivă în acele trăiri. Este și una dintre însușirile memoriei traumatice, cum este ea numită în psihoterapie, faptul că nu ai amintiri ale traumei, ci retrăiri”.

Cum a primit vestea alegerii lui Piedone ca primar

Alexandra a fost întrebată de Cristian Leonte cum a primit vestea alegerii lui Cristian Popescu Piedone, condamnat în dosarul Colectiv, în funcția de primar al sectorului 5.

Citește și

Alexandra Furnea: „Eu cred că oamenii nu sunt de vină. Cred că oamenii sunt așa de acaparați de nevoile lor zilnice, încât nu au puterea și disponibilitatea necesare să privească lucrurile în adevărata lor dimensiune. (...) Și nu pentru că sunt oameni răi, sau cetățeni malefici, nu pentru că nu ne respectă pe noi sau nu ne înțeleg suferința, ci pentru că, pur și simplu, probabil au o viață atât de dificilă, în care răul zilnic e atât de banal, încât pentru ei, tragedia noastră nu a reprezentat un argument suficient de puternic pentru a nu vota o persoană care era, totuși, condamnată”.

În spitalele din România există un grad uriaș de dezumanizare. Unii se transformă după chipul și asemănarea sistemului, alții cedează și pleacă”

Alexandra nu crede că a survenit o schimbare majoră în felul în care sunt tratați românii în spitalele de stat, la șapte ani de la tragedia de la Colectiv.

„Cred că, în continuare, domnește un grad uriaș de dezumanizare, atât în rândul cadrelor medicale, cât mai ales al celor care conduc spitalele.  (...) Unii, ca să facă față sistemului corupt, se transformă după chipul și asemănarea lui. Alții cedează și pleacă, iar cei care rămân sunt, din păcate, prea puțini ca să facă o diferență reală”, spune ea.

Cum arată acum viața Alexandrei. „Mi-e dor să fac baie în mare, ca înainte”

„Ador marea, și una dintre suferințele principale provocate de cicatrici este faptul că, din păcate, nu pot să mă expun la soare, și nu pot să fac baie, așa cum făceam înainte”, mărturisește ea. 

Sursa: StirilePROTV

Etichete: spital, colectiv, Alexandra Furnea,

Dată publicare: 30-10-2022 08:14

articolul original.

Lucia Milică, Proofpoint: Cibersecuritate în cheie americană

27 October 2022 at 08:23
image

Născută în București, s-a mutat în Statele Unite în 1997, iar în 2021 a absolvit la Universitatea Berkeley (California) un master în informații și securitate cibernetică. Lucia Milică Stacy este acum un lider senior în tehnologie, VP, Global Resident Chief Information Security Officer la Proofpoint, companie specializată în securitate cibernetică. 

Care sunt vulnerabilităţile mediului de afaceri din România față de amenințările cibernetice?

Vulnerabilitățile afacerilor româ­nești sunt precum cele ale aface­rilor de oriunde altundeva pe glob. Acestea se referă la factorul uman de vulnerabilitate, deoarece majoritatea criminalității ciberne­tice din ultima vreme se bazează pe inginerie socială și înșelăciune pentru a pătrunde în perime­trele de apărare. Fie că este vorba ­despre români sau americani, afa­cerile cad victimă infracțiunilor cibernetice din cauza unei sume de factori care pot fi evitați cu o atenție temeinică acordată instruirii consecvente și modernizărilor constante ale tehnologiei.

Există o abordare diferită a problemelor legate de cibersecuritate în SUA față de UE?

Amenințările cibernetice nu au granițe geografice, așa că nicio țară nu este ferită de amenințările pe care le vedem pe tot globul. Este important să ne amintim că majoritatea atacurilor cibernetice de succes necesită interacțiune umană. Forumul Economic Mondial raportează că 95% dintre problemele de securitate cibernetică sunt cauzate de eroarea umană. Cele mai robuste strategii cibernetice trebuie să implice o combinație de oameni, proces și tehnologie. Indiferent de tactică sau obiectiv final, infractorii cibernetici vor continua să vizeze oamenii, și anul acesta, dar și în cei ce urmează. Este esențial ca angajații să cunoască tentativele de inginerie socială, să știe cum să le detecteze, cum să le atenueze și, mai important, cum să le raporteze. În plus, este vital pentru organizații să pună în aplicare instrumente de securitate eficiente pentru a elimina presupunerile și stresul adăugat de la angajații deja distrași. Aceasta ar putea fi diferența dintre o tentativă și un atac reușit.

Care au fost cele mai relevante atacuri cibernetice din ultimul an? Care este „veriga slabă” într-un ciberatac?

Evident, atacurile APT (advanced persistent threat) produc o mulțime de titluri media. Dar este important să ne amintim că doar un procent mic, de o singură cifră, dintre clienții noștri ajung  să vadă vreodată activitate de la un criminal cibernetic sponsorizat de un stat (darămite unul aliniat cu o superputere globală). Cu un mic număr de excepții, atunci când haosul cibernetic va bate la ușă, probabil că va arăta mai mult ca un criminal comun decât o națiune ostilă. Un exemplu în acest sens sunt atacurile Business Email Compromise (BEC). Costul global al atacurilor de compromitere a e-mailurilor de afaceri (BEC) este de 43 de miliarde de dolari pentru perioada iunie 2016 și decembrie 2021, potrivit unui calcul al FBI. Proofpoint blochează pesteâ 15.000 de mesaje BEC în fiecare zi. Migrarea forțată către configurații la distanță și hibride din ultimii ani a servit drept un caz de testare enorm. Cu oamenii formând acum perimetrul defensiv oriunde lucrează, organizațiile au nevoie de o nouă strategie. După cum descoperă mulți, lucrul hibrid și de la distanță fac utilizatorii mai vulnerabili la atacuri. Cel puțin, aceștia reprezintă o țintă mult mai atractivă pentru criminalii cibernetici. Potrivit raportului Vocea CISO de la Proofpoint, peste jumătate dintre CISO din toate regiunile sunt de acord că atacurile direcționate asupra organizațiilor lor au crescut de la adoptarea muncii hibride în masă.

Cum este prezentă Proofpoint pe piața din România sau pentru organizațiile din România?

Politica Proofpoint este să evităm să facem publice planuri de afaceri sau numărul de clienți pe care îi avem în fiecare țară. Cu toate acestea, EMEA este un teritoriu important pentru Proofpoint, cu birouri de vânzări în 12 țări din regiune, precum și centre de excelență de cercetare și dezvoltare în Belfast și Tel Aviv. Proofpoint lucrează cu parteneri exclusivi în EMEA, iar Veracomp este un astfel de parte­ner, care oferă în România soluțiile sale de securitate cibernetică ­bazate pe cloud și la nivel de întreprindere. Soluțiile noastre permit companiilor din întreaga lume care le folosesc să fie la adăpost de amenințările cibernetice în continuă evoluție și să își protejeze mai bine cel mai important activ – oamenii lor – de atacuri și riscuri de conformitate legate de e-mail, cloud, date și instrumente de colaborare. Investim sute de milioane anual în produsele noastre (20% din venituri investite în cercetare și dezvoltare, una dintre cele mai mari rate din industrie).

Cum arată peisajul securității informatice în domeniul medical?

Proofpoint a contractat recent Ponemon Institute să studieze impactul amenințărilor de securitate cibernetică asupra costurilor asistenței medicale și îngrijirii pacienților. 89% dintre cei 641 de specialiști în IT și securitate din domeniul sănătății participanți la sondaj au raportat o medie de 43 de atacuri în ultimele 12 luni. Nimeni nu ar trebui să fie surprins să afle despre o consecință atât de comună a atacurilor cibernetice, dar constatările privind siguranța pacienților sunt șocante. Raportul arată impactul devastator al atacurilor asupra siguranței pacienților. Consecințele au inclus teste sau proceduri întârziate care au dus la rezultate slabe (57% din organizațiile chestionate) și o creștere a complicațiilor din procedurile medicale (aproape 50%). Ransomware-ul rămâne o provocare semnificativă. Cercetarea Ponemon a constatat că atacurile ransomware au mai multe șanse să afecteze îngrijirea pacientului decât alte tipuri de atacuri ciberne­tice. Șaizeci și patru la sută dintre organizațiile atacate de ransomware au suferit întârzieri ale procedurilor și testelor, iar aproape tot atâtea au înregistrat șederi mai lungi ale pacienților. Aceste date ilustrează necesitatea ca organizațiile din domeniul sănătății să acorde prioritate securității cibernetice la nivel global. Deși problema este complexă, a nu face nimic pur și simplu nu este o opțiune. Sectorul trebuie să acționeze urgent. Viața oamenilor depinde de asta.

articolul original.

Pe culmile artei. Ultimul interviu cu MARIANA NICOLESCO

18 October 2022 at 08:56
Pe culmile artei. Ultimul interviu cu MARIANA NICOLESCO

În vremurile arzătoare în care trăim, triumful Cursurilor Master Class oferite la Brăila de marea soprană Mariana Nicolesco în memoria legendarei predecesoare Hariclea Darclée au apărut ca un adevărat miracol.

Entuziasmul pe care aceste Cursuri de Măiestrie Artistică l-au generat în rândul tinerelor talente care aspiră la măiestrie în arta cântului a fost exprimat de mulţi dintre ei în cuvintele: în sfârşit revenim la viaţă!

Iar răspunsul publicului a fost şi el pe măsura minunatelor momente trăite în împărăţia muzicii, la finele lui iulie, după doi ani în care acestea le-au lipsit din cauza pandemiei.

Manifestările Darclée din acest an au marcat astfel în mod fericit şi celebrarea a mai bine de un sfert de veac de când Mariana Nicolesco a readus în conştiinţa naţională şi internaţională numele celei care debuta pe scena brăileană la 1881 pentru a deveni apoi, pentru două decenii, prima soprană a lumii.

Aproape 3000 de tineri artişti din 50 de ţări şi 5 continente au venit din 1995 încoace la Festivalul, Concursul Internaţional de Canto purtând numele Haricleei Darclée şi la Cursurile de Măiestrie Artistică, Master Classes.

Mulţi dintre aceştia domină azi scenele naţionale şi internaţionale şi menţionează cu mândrie faptul că au urcat pentru prima oară pe scenă la Brăila unde Mariana Nicolesco i-a purtat spre altitudini.

- Ce a determinat o artistă de renume mondial, ca Mariana Nicolesco, Regina della Scala, Regina del Belcanto, Diva Divină, cum a numit-o presa italiană şi americană, să se dedice cu atâta suflet şi determinare formării tinerilor artişti lirici?

- Aspiraţia lor spre împliniri în Arta Sacră a Cântului, cum îmi place s-o numesc, rugămintea lor de-a le fi alături, rugăminte exprimată cu patos încă de la primul meu Recital la întoarcerea în ţară, în 1991, care a înflăcărat Ateneul Român şi întreaga ţară. Fac totul gratuit în ideea de-a servi o mare cauză, şi asta în contextul unui declin vertiginos al spectacolelor de operă, de care tinerii mei „zmei” sunt deplin conştienţi.

- În 1995 s-a ivit ocazia extraordinară pe care aţi transformat-o într-o formidabilă ctitorie culturală, unică în lume şi recunoscută ca atare de UNESCO, unde aţi obţinut pentru Evenimentele Darclée Înaltul Patronaj.

- Nu întâmplător au venit până acum la Festivalul, la Concursul Internaţional de Canto Hariclea Darclée şi la Cursurile mele de Măiestrie Artistică, Master Classes, atâţia tineri din lumea întreagă. În virtutea acestor surprinzătoare împliniri ale crezului meu dintotdeauna că nimic nu-i poate apropia pe oameni mai mult decât cântul am primit titlul de Artist UNESCO pentru Pace şi pe cel de Ambasador Onorific UNESCO.

- Când aţi simţit chemarea spre cânt?

- Din prima adolescenţă aş spune, când mă aşezam în faţa oglinzii şi cântam. Din instinct îmi supravegheam ţinuta, lucru esenţial pentru viitoarea mea carieră, notat pe loc de genialul Luchino Visconti, care din prima clipă a repetiţiilor la care, studentă încă la Conservatorul Santa Cecilia de la Roma, apăream în regia sa la Teatro dell’Opera, unde spunea cu autoritate: - Mariana e una presenza,  Deve essere sempre in scena. Mariana e o prezenţă, trebuie să fie mereu în scenă. Şi-i cerea lui Tirelli, să-mi facă - pentru rolul Pajului din opera Don Carlos de Verdi, în care apăream - cinci costume în loc de unul, cum era prevăzut.

De la 6 la 12 ani am studiat vioara, terminând cu Concertul de Max Bruch. Studiu decisiv ca suport pentru întreaga mea carieră muzicală. Iar de la un moment dat am notat că la finele orelor de studiu la vioară corzile mele vocale erau frânte de oboseală!

Lucru pe care, într-un rând, la Gstaad, aveam să-l mărturisesc lui Yehudi Menuhin, care pregătea un concert omagial George Enescu. Iar Yehudi mi-a răspuns pe loc: - Mariana, erai născută să cânţi, iar corzile tale vocale lucrau fără oprire chiar dacă nu emiteai vreun sunet!

- Ce calităţi sunt necesare pentru a deveni un artist liric?

- Vocea, vocaţia, talentul, inteligenţa, personalitatea, carisma, energia şi cunoaşterea limbii italiene, în primul rând, dat fiind că cele mai cântate opere sunt scrise pe libret italian, iar cuvântul, semnificaţia, sunt cruciale, bineînţeles.

- Cum definiţi relaţia Maeştri - Discipoli?

- Pentru mine e un act de iubire pentru muzică, pentru cânt, pentru vocea umană, pentru aspiranţii la adevărata frumuseţe şi nobleţe pe care acestea ni le oferă.

Studiul partiturilor e crucial, dar la fel e relaţia discipolilor cu maeştrii, care sunt depozitari ai comorii pe care o reprezintă marea tradiţie. Am notat acest lucru la repetiţiile de la Covent Garden, la Londra, cu Maestrul Giulini dirijând Messa în si minor de Bach, la fel în discuţiile cu Maestrul Sawallisch, sub bagheta căruia aveam să fiu timp de zece-doisprece ani Donna Elvira în Don Giovanni de Mozart la Opera din München. Iar Elizabeth Schwarzkopf menţiona mereu importanţa cântului legato, semn al măietriei stilistice. Lucru pe care-l vor înţelege discipolii mei, cărora le amintesc mereu că legato e lege în canto.

- Ce anume vă motivează, ce anume vă dă forţa aceasta extraordinară?

- Dragostea pentru artă, care ne înnobilează existenţa, şi pentru tinerii care se dedică eroic cântului, mai ales în condiţiile actuale.

- Acest spirit a guvernat desigur şi ediţia 2022 a Cursurilor Master Class, asigurând triumful de care vorbeşte toată lumea...

- Exigenţă supremă, umor, bucurie - în această cheie s-au desfăşurat şi în acest an Evenimentele Darclée. Îmi amintesc că la primele ediţii Master Class tinerii artişti ar fi dorit să-i ascult separat, să nu vadă alţii că au greşit eventual. Le-am spus atunci: - Vom studia împreună, vom greşi împreună - nu le venea să creadă auzind asta de la mine -, vom relua totul de la capăt, când va trebui, până vom obţine rezultatele dorite. De atunci râdem când greşim, reluăm, izbutim şi ne bucurăm de aplauzele colegilor. Şi apoi, ale publicului, desigur.

- Patru zile de foc, de câte 10-12 ore de lucru fiecare, au pregătit cele trei zile, de foc şi ele, ale întâlnirii cu publicul...

- Într-adevăr, vineri 29 iulie a fost prima emoţionantă regăsire a artiştilor cu publicul. Pe un vast ecran au fost proiectate, drept omagiu adus Haricleei Darclée, trei celebre arii interpretate de mine la Ateneul Român, la întoarcerea mea în ţară, arii în care strălucise în timpul ei: Vissi d’arte din Tosca de Puccini, Addio del passato din La Traviata de Verdi şi Ebben ne andrò lontana din La Wally de Catalani. Ovaţiile au încununat acest succes ca şi proiectarea ce a urmat a filmului Omagiu Evenimentelor Darclée, mărturie istorică a împlinirilor noastre de un sfert de veac, ambele comentate de Dr. Stephan Poen.

A urmat o surpriză: din America a venit anume pentru Celebrarea noastră fantasticul pianist Matei Varga, încurajat de mine în drumul lui spre valorile supreme ale artei de pe când avea doar 9 ani, azi star recunoscut pretutindeni, pe care l-am ovaţionat în surprinzătoare muzici de salon din epoca Haricleei Darclée, semnate de George Gershwin şi de maestrul cubanez Ernesto Lecuona. Tot el, iubitor al vocii şi al cântului, avea să-l acompanieze pe baritonul Sebastian Balaj interpretând Changeons propos de George Enescu, pe versuri de Clément Marot. Alexandru Petrovici şi Peter Kolcsar aveau la rândul lor să-i acompanieze cu brio la pian pe participanţii la Master Classes dornici să-şi etaleze virtuţile dobândite: sopranele Christine Razec, Miruna Iancu, Miliţa Pantin, mezzosoprana Ramona Bolojan, tenorul Alexandru Nagy. Totul în aplauzele vii ale colegilor şi ale întregii asistenţe.

Ziua de sâmbătă 30 iulie a însemnat regăsirea cu marele public, de zece mii de persoane, la tradiţionalul Concert Extraordinar de pe Esplanada Dunării, în care au primit meritate aplauze Corul Filarmonicii George Enescu, Orchestra Festivalului Darclée sub bagheta Maestrului Marco Balderi, Concert inaugurat cu Oda Bucuriei de Beethoven, azi Imnul Europei, după care au urmat capodopere de Mozart, Mendelssohn Bartholdy, Rossini, Offenbach, Bizet, Strauss, Verdi şi... Dinicu. Și bineînțele arii din creaţii ale marilor compozitori au fost spectaculos interpretate de laureaţi ai diferitelor ediţii ale Concursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée, anume invitaţi, şi aclamaţi de public până spre miezul nopţii: soprana Silvia Micu, mezzosopranele Oana Andra şi Florentina Soare, tenorul Adrian Dumitru, baritonul Silviu Mihăilă, basul Iustinian Zetea. Eu alăturându-mă lor, în încheierea acestei sărbători, cântând cu ei faimosul Brindisi din La Traviata de Verdi.

În fine, duminică 31 iulie, Gala Master Class le-a oferit prilejul de-a se afirma în scenă tuturor participanţilor la Master Class, fie individual, fie în grup, reluând măsură după măsură când era cazul, şi asta într-un adevărat maraton liric cum îmi place să-i spun, care a durat peste cinci ore!

imageimageimageimage››› Vezi galeria foto ‹‹‹

Philip Morris susține inovația

articolul original.

Campionul din clasamentul mondial WKF care face zilnic 150 de km pentru a le preda elevilor de pe malul Prutului - GALERIE FOTO

14 October 2022 at 16:15

Pe 15 octombrie împlineşte 24 de ani. Este campion la karate şi profesor. În Turcia, Italia, Croația Spania, Cipru, Austria sau Canada luptă pentru România. La Botoşani duce altă luptă: în fiecare zi străbate 150 de km până la graniță, pentru a le preda elevilor de pe malul Prutului.

Vlad Pamfil este singurul botoşănean inclus în clasamentul mondial al WKF (World Karate Federation). Un clasament realizat strict pe baza rezultatelor obținute de sportivi în competițiile recunoscute de Federația Mondială de Karate, organism cu aproape 200 de țări membre. WKF este, de altfel, și singura organizație de karate recunoscută de Comitetul Internațional Olimpic.

Sportivul din Botoșani se află pe locul 244. Doar opt români sunt incluși în clasamentul WKF, Vlad Pamfil fiind al patrulea. În spatele acestor cifre, însă, se află o muncă uriașă, un efort susținut și, mai ales, o disciplină a vieții căreia puțini dintre noi i-am face față.

Karate este mai mult decât un sport. Este în primul rând o filosofie de viață, un echilibru între aspirații și posibilități, o trăire interioară care îl situează pe sportiv într-o altă paradigmă a existenței.

”Să ai 100 de victorii în 100 de lupte nu e cea mai mare realizare. Să-ți supui inamicul fără luptă e marea artă”, spune Gichin Funakoshi, fondatorul stilului Shotokan. Karate Shotokan este stilul cel mai răspândit la nivel mondial, dar și în România. Și asta pentru că, aflăm de la același Gichin Funakoshi, „scopul final în karate nu este o victorie, ci desăvârșirea caracterului participanților“.

L-am provocat pe Vlad Pamfil la o discuţie despre karate, competiţii, disciplină sportivă, experienţa de profesor în mediul rural, dar şi despre ce înseamnă viaţa între antrenamente şi profesie. Are 60 de kilograme (categorie la care concurează în prezent) și o forță care străbate mai ales din calmul privirii. Impresionează la Vlad Pamfil cumințenia discretă, îmbrăcată într-o timiditate șlefuită delicat în familie. La 24 de ani, poartă o platoșă a cumsecădeniei rar întâlnită în zilele noastre. Este fiul unui campion, însă tânărul sportiv și-a construit propria personalitate, probată deja în zeci și zeci de confruntări pe toate meridianele lumii.

Avea doi ani când a pășit prima dată în sală. La cinci a intrat în sportul profesionist. ”Era o joacă pe atunci”, mărturisește astăzi cu o umbră de melancolie în privire. Aproape 20 de ani de antrenamente, drumuri lungi către competiții, disciplină și rigori ale vieții. O perioadă, pe Vlad Pamfil îl găseai însă nu doar în sala de antrenament, ci și în trupa de teatru de la Palatul Copiilor, în echipe de dans sau muzică. Până într-o zi, când a fost nevoit să aleagă...  

”Să gândești înainte de a acționa!”

-În Botoșani, când spui Vlad Pamfil spui karate. A fost singurul sport de care v-ați simțit atras? Ați lăsat ceva în urmă ce ați regretat mai târziu?

-Mai jucam baschet prin gimnaziu, un pic prin liceu, un pic și pe la facultate. Dar nu ai cum să faci mai multe sporturi deodată și să le faci și bine. De aceea am rămas la karate.

-Și totuși, o vreme ați făcut și karate și teatru. Și le-ați dus bine pe amândouă!

-Da, dar și acolo a trebuit să aleg la un moment dat. Era obositor, plecam în deplasări cu teatrul, veneam acasă, mă antrenam și plecam la competițiile de karate. Da, făceam și teatru, și dans, și muzică... Era prea mult. La un moment dat nu am mai putut, a trebuit să aleg.

-Ați excelat mai ales în pantomimă! Să ne oprim puțin aici, la povestea asta. Citind despre Karate Shotokan, am aflat că este un sport care antrenează deopotrivă mâinile, palmele, picioarele și că sportivul execută acele mișcări largi. Pantomima, într-un fel, se bazează pe mâini, palme, și regăsim și acele mișcări ample...

-Da, așa este. La karate sunt două probe, kata și kumite. Kumite, la care particip eu, este lupta în sine. Iar Kata este lupta imaginară. Da, semăna puțin kata cu pantomima. Sigur și de asta mă descurcam bine la pantomimă.

-Gândind acum către vremea de atunci, vă ajuta teatrul să practicați mai bine karate sau dimpotrivă, karate vă ajuta în teatru? Mă gândesc și că teatrul înseamnă în primul rând emoții, trac pe scenă...

-Aveam oricum și emoții și trac. Dar odată ce ajungeam pe scenă dispăreau toate. De aceea, da, karatele mă ajuta mai mult în teatru decât invers.

-Cum vă ajută efectiv în viața reală acest sport?
 

-Te face mai ordonat în primul rând. Și în gânduri, te ajută să fii calm tot timpul, să știi să gestionezi situațiile. Să gândești înainte de a acționa!

-O problemă actuală este cea a siguranței personale în societate. Vă ajută într-o situație conflictuală, de agresivitate stradală, de pildă?

-Te ajută să te aperi. Te ajută la orice, practic. M-am confruntat cu astfel de situații și a funcționat. E altfel când faci toată ziua antrenamente, pregătiri... Dacă se întâmplă ceva pe stradă imediat știu ce să fac, nu mă sperii, nu intru în panică. Asta nu înseamnă neapărat să te lupți, ci în primul rând să eviți un conflict, să detensionezi o situație. Depinde de persoană, însă. Sunt mulți care practică karate și devin mai agresivi decât erau înainte. Este o chestiune personală.

”Analizez unde am greșit, unde am de corectat”

-Sunt multe stiluri de karate. Stilul Shotokan este cel mai răspândit nu doar în România, ci și la nivel mondial. La Shotokan vorbeați mai devreme de ramura tradițională, care nu intră în competiții, și care e mai mult o chestiune mistică, de dezvoltare tradițională. Iar ceea ce practicați efectiv este latura sportivă, competițională. Unde se întâlnesc ele?

-Nu se poate una fără alta. Baza este latura tradițională. Karate tradițional înveți prima dată când vii la sală. Apoi evoluezi, dezvolți cealaltă ramură și mergi la competiții.

-Cât de importantă este competiția în karate?

-Fiecare își alege ce ia din acest sport. Dacă vii la sală ca să practici doar pentru tine, asta faci. Dacă vrei să te antrenezi pentru competiții, în schimb, sunt alte metode de antrenament.

-A evolua din punct de vedere competițional înseamnă să acumulezi puncte. Punctele te propulsează în clasamentele internaționale?

-Depinde de competiții, sunt concursuri normale la care oricine poarte participa. Și sunt cele de tip Karate 1 Premier League, în care acumulezi puncte în campionate europene, mondiale, campionate Karate 1 Seria A.

-Ați fost în Premier League...

-Am fost. Când eram mic, la cadeți, în Croația, am câștigat locul 1 în Karate 1. Am câștigat și la Balcaniadă locul 1, în Grecia. Apoi după un an în Cipru, tot locul 1. La juniori am câștigat locul 2 la Balcaniadă...

-La seniori, unde concurați în prezent, este mai dificil?

-Mult mai greu, da! Și sunt și foarte mulți sportivi.

-A cântat imnul pentru Vlad Pamfil, ați trăit euforia victoriei. Dar cum gestionați pierderea unei competiții? Sunteți pregătiți pentru astfel de situații?

-Depinde, dacă ai muncit mult înainte pentru acea competiție și ai pierdut, da, e foarte greu. În schimb, dacă știi că nu ai avut timp să te antrenezi sau nu ai muncit destul... De fiecare dată mă gândesc bine la asta: m-am antrenat destul sau nu? Apoi merg acasă și o iau de la capăt. Analizez unde am greșit, unde am de corectat.

”Menirea unui instructor este să adapteze fiecărei persoane exercițiile potrivite”

-Ce e mai important: să câștigi locul 1 în fața unui adversar mai slab sau să pierzi un titlu în fața unui adversar foarte bun?

-Mai bucuros sunt dacă iau locul 2 și adversarul mult mai bun ia în final locul 1 decât să câștig ușor în fața unui adversar mai puțin pregătit.

-Nu toți sportivii merg către o facultate de profil. Ați ales Facultatea de Educație Fizică și Sport. V-a schimbat acest lucru percepția asupra sportului pe care îl practicați?

-Da! În primul rând faptul că în facultate am mai încercat și alte sporturi. Și în al doilea rând am găsit și alte metode de antrenament pe care să le aplic în karate. Am făcut și în facultate karate, am fost în situația în care eu a trebuit să predau karate, fiind singurul din anul meu pe acest sport. Apoi am avut licența despre karate, ceea ce înseamnă că m-am documentat mult mai mult, am aflat lucruri pe care nu le știusem niciodată până atunci. Elemente de teorie care te introduc în noțiuni despre istoria sportului. Știam în mare acele noțiuni dar atunci am aprofundat, mă refer la tehnici din vechime, la evoluția sportului...

-Și totuși, la Master ați cotit-o puțin...

-Da, la Master am ales Fitness și estetică corporală. Ca să învăț și altceva, ceva nou care să mă ajute și pe mine. Este vorba despre un domeniu foarte larg, cu multe ramuri. Fitness pot să fac afară, în sală, cu echipament, fără echipament, cu greutăți sau fără greutăți. Te poți juca cu exercițiile, să faci în așa fel încât să scoți ce e mai bun dintr-un astfel de program.

-Astăzi practicați fitness în Botoșani, în calitate de instructor. Este nevoie de un program adaptat fiecărei persoane sau există un set de exerciții care se aplică tuturor?

-Poți să îți dai seama ce anume are nevoie fiecare. Evident, va lucra la început câteva exerciții pentru a vedea cum se descurcă, apoi se aleg exercițiile specifice. Nu va lucra complicat dacă el este la un nivel simplu. O iei de la zero cu fiecare. Menirea unui instructor este să adapteze fiecărei persoane exercițiile potrivite.

-Ce transformări se observă la cei care practică fitness?

-Se îmbunătățește tonusul muscular în primul rând, chiar și rezistența cardio-respiratorie. Mai și slăbesc unii... Trebuie să faci și constant acest lucru, dacă vrei rezultate. Apoi să ai grijă și la alimentație, să nu faci excese, să bei apă. Dar ca instructor nu poți obliga pe nimeni, de pildă, să bea 2-3 litri de apă pe zi. Și aici este tot o chestiune personală.

-Ca sportiv, ca practicant de karate, mai exact, vă ajută zona asta de fitness?

-Sigur că mă ajută! Mi-am mai schimbat și eu stilul de viață. Sunt mult mai atent la alimentație. Am simțit și la competiții, altfel te simți când mănânci mai sănătos. Nu îți mai amorțesc picioarele, te simți mai hidratat, chiar și mintea este mai limpede.

Antrenor și tată pentru campion

-Cât de mult a contat faptul că ați fost antrenat de tatăl dvs.? Vorbim despre Cătălin Pamfil, la rândul său un campion la karate cu zeci de medalii la nivel național și internațional.

-Foarte mult a contat, având în vedere că sunt foarte mulți sportivi care nici nu au antrenor, trebuie să se antreneze singuri. Contează foarte mult!

-Cum este Sensei Cătălin Pamfil ca antrenor pentru fiul său?

-Un antrenor foarte bun. A știut mereu să gestioneze situațiile din sală. Dacă eram mai nervos într-o zi sau nu puteam lucra deloc, îmi spunea să merg acasă, să mă liniștesc și să vin în sală în altă zi. Pentru că se întâmplă să ai zile mai bune și zile mai proaste. Alți antrenori nu cred că făceau asta...

-Alți antrenori nu făceau asta. Dar antrenorul dvs. făcea asta doar cu fiul lui sau și cu ceilalți?

-Și cu ceilalți, nu doar cu mine!

-Ați simțit vreodată vreo presiune, faptul că de la fiul lui așteaptă mai mult decât de la alți sportivi?

-Da, am avut și o presiune, chiar și în competiții. Mă gândeam uneori că a muncit mult cu mine și s-ar putea să nu câștig un meci sau o medalie... Dar am promis că nu mă mai gândesc la astfel de lucruri, ci iau fiecare meci în parte. Obiectivul este să câștig meciul de acum, apoi mă voi gândi la cel care urmează și tot așa... Și va veni și medalia, dacă muncesc și mă antrenez.

-Este tata un model? Pentru că vorbim, cum spuneam, despre un sportiv cu foarte multe medalii și titluri obținute de-a lungul timpului.

-Da, sigur, este un model. M-a ajutat mereu când am avut nevoie. Ca să fii antrenor urmezi un curs la București. Practic, el este Sensei, asta este denumirea în interiorul sportului. Plus că, pentru a fi antrenor la marile competiții, susții teste, urmezi cursuri. Iar acreditările nu sunt permanente, ele expiră, sunt ca niște atestate. Ești supus din nou unor teste și tot așa... Nu este deloc ușor.

”La karate trebuie să înveți continuu”

-Ați avut două competiții în această toamnă, în Italia și la București, la Cupa României. Cum a fost?

-Greu! Cu adversari foarte buni, pe care i-am avut și la Europene. În Italia, de pildă, l-am bătut pe sportivul din Ungaria, care avea locul 5 la Premier League. Cu el am mai luptat în Cipru, la Balcaniadă, când eu am luat locul 1. În Cipru l-am învins eu, apoi la Veneția, în urmă cu câțiva ani, m-a bătut el, iar eu l-am învins atunci pe sportivul din Germania care m-a bătut acum, în Italia. Se schimbă lucrurile permanent, depinde foarte mult cum gestionezi meciul.


 

-Ați considerat vreodată că un concurs mare la care ați participat fără să fi urcat pe podium este o competiție pierdută?

-Nu, niciodată! Mereu câștigi foarte multă experiență din fiecare competiție. Chiar și faptul că te uiți la ceilalți cum luptă este foarte important. Toți sportivii fac asta, își urmăresc adversarii, așa a evoluat acest sport. Oricum, la karate trebuie să înveți continuu, mereu găsești mișcări pe care nu le-ai știut până atunci.

-La București ați fost pe podium, medalie de bronz. Este altfel o competiție națională față de una internațională?

-Diferă, da, este și în funcție de adversar. Dar și competițiile din România au început să fie foarte grele. Este mai mare lupta în țară, pentru că aici ai nevoie de rezultate pentru a merge mai departe. Apoi, fiecare sportiv trebuie să își apere locul.

-La ce nivel este acum Vlad Pamfil?

-La nivel mondial sunt pe locul 244. Eram pe 202, dar au mai fost câteva competiții la care nu am participat.

”Este foarte frumos să predai la țară”

-Profesor de educație fizică și sport la Rădăuți-Prut, pe malul Prutului. Cum este această experiență pentru un campion la karate?

-Ceva nou, de care mi-a fost frică la început. Și de examenul de titularizare mi-a fost teamă, dar am reușit. Am învățat temeinic, în fiecare zi, și am reușit. Acum sunt profesor titular la Rădăuți-Prut. O zonă foarte frumoasă, e prima dată când am ajuns acolo. În afară de faptul că e o distanță mare de străbătut, este foarte frumos să predai la țară. Prima dată eram speriat de această perspectivă, dar acum mi-am schimbat percepția. Profesorii sunt foarte buni, începând cu doamna directoare.

-Cum au reacționat copiii?

-Predau la clase de gimnaziu, iar copiii sunt bucuroși că au un profesor tânăr... Facem activități mai diferite, de care ei sunt atrași. De exemplu am început să facem baschet, ceea ce ei nu au jucat niciodată până acum. Pentru că au spus că vor să învețe ceva nou. Le-am promis că, dacă sunt cuminți, le voi arăta și karate.

-Credeți în menirea unui profesor de a schimba destinul unui copil?

-Da, cred!

-Pe 15 octombrie împliniți 24 de ani, prilej și pentru noi să vă urăm La mulți ani, sănătate, mult succes în competițiile viitoare, dar și frumoase realizări alături de elevii dvs.!

-Mulțumesc!

image

Urmărește-ne și pe Google News

Florentina TONIȚĂ
articolul original.

Philips – de la afacere de familie la lider în domeniul tehnologiei medicale. Cum arată cei 30 de ani de activitate în România

13 October 2022 at 07:00

Una dintre cele mai relevante companii de tehnologie din lume, cu o istorie de peste 130 de ani, Philips reprezintă azi un reper global în ceea ce înseamnă servicii și echipamente medicale.

Lider în industria medicală din România, de 30 de ani, aflăm mai multe despre brandul și soluțiile Philips de la Daciana Tulpan (Commercial Lead Philips PH) și Șerban Isopescu (Health System Leader Philips).

De la primele soluții de iluminat, până la inovații complexe, Philips a fost mereu o companie îndreptată spre tehnologie. Cum a fost primit brandul, în România, de către consumatori?

Daciana: Anul acesta, vom împlini tânăra vârstă de 30 de ani de ani de când încercăm să facem lumea mai sănătoasă și mai sustenabilă prin inovațiile noastre, în România și peste 130 la nivel global. Se estimează că populația lumii va ajunge la 8,5 miliarde până în 2030, iar noi ne propunem ca până atunci să influențăm în mod pozitiv viața a 3 miliarde de oameni, în fiecare an.

Vârsta medie a unei companii S&P 500 este de doar 20 de ani, astfel încât, pentru ca o companie ca Philips să își păstreze relevanța timp de peste 130 de ani, am fost nevoiți să ne reinventăm de mai multe ori. În 2014, am decis să ne concentrăm pe tehnologia medicală, pentru că noi credem că cea mai mare diferență pe care o putem face, ca și companie care lucrează cu inovația, este legată de sănătatea oamenilor și de îmbunătățirea sistemului de sănătate. Transformarea portofoliului Philips de la un conglomerat divers, la o companie centrată pe tehnologie medicală este acum finalizată.

daciana
Daciana Tulpan (Commercial Lead Philips PH)

Dincolo de toate transformările din istoria noastră, un lucru este clar: Philips nu a încetat să vină în întâmpinarea consumatorilor cu soluții tehnologice, inovative care să răspundă nevoilor acestora. Fie că vorbim despre soluțiile de iluminat unde Philips a fost desemnat lider mondial de piață, în 2012, sau produse de îngrijire personală, așa cum a fost primul aparat de ras electric, Philipshave, inventat în 1939 care a evoluat astăzi în dispozitivul inteligent Philips OneBlade, brandul Philips a fost un deschizător de uși, un rebel care a căutat mereu să schimbe societatea în bine, să ușureze viețile oamenilor și să producă schimbare în masă.

Philips este un brand iubit de consumatori, în special datorită produselor de calitate. Toate produsele noastre sunt răspunsul unor studii de piață și a unor comportamente de consum, motiv pentru care atunci când cineva cumpără un produs Philips, satisfacția este imediată.

Cred cu tărie că rezultatele muncii noastre de 30 de ani se observă cel mai bine în modul la care se raportează oamenii la Philips, faptul că am reușit să-i fidelizăm și să-i facem să aibă încredere în produsele noastre, iar eu nu pot decât să mă bucur!

Care credeți că este principalul diferențiator al brandului Philips față de celelalte branduri concurente?

Șerban: Philips este un brand de tehnologie medicală căruia îi pasă de oameni și de planetă.

Cu pasiune și cu scopul de a îmbunătăți viețile oamenilor, Philips este lider în industria medicală din România de 30 de ani și cred că ceea ce ne face unici este faptul că avem în centrul de greutate al business-ului grija față de pacient și față de consumator, care se materializează prin soluții simple, dar cu impact profund.

serban
Șerban Isopescu (Health System Leader Philips)

Cum? Prin conceptul de continuum al sănătății – o abordare 360, pentru a ne gestiona starea de sănătate și de bunăstare – de la o viață sănătoasă, prevenție, diagnostic definitiv, tratament minim invaziv, la îngrijirea la domiciliu. Fiecare element este important. De aceea, amprenta produselor și soluțiilor noastre se poate vedea în fiecare dintre acestea.

Philips își propune să ajute oamenii să trăiască sănătos în fiecare zi, începând de la nutriție, activitate fizică sau sănătate dentară. Prevenția este un element crucial în această abordare și ne dorim conștientizarea faptului că identificarea timpurie a bolilor înseamnă îmbunătățirea șanselor la tratament de succes și recuperare mai rapidă. Pentru spitale, oferim soluții de talie globală pentru un prim diagnostic corect și rezultate mai bune ale tratamentelor. O altă etapă este îngrijirea la domiciliu, unde soluțiile noastre sprijină continuarea tratamentului și permit monitorizarea pacienților. Această abordare a tratamentului după ieșirea din spital, de multe ori subestimată, este esențială pentru a obține rezultate mai bune ale sănătății.

Concentrarea pe întregul continuum al îngrijirii este esențială pentru gestionarea sănătății cronice eficiente, ținând cont de această tendință a îmbătrânirii populației, cu care ne confruntăm la nivel global. Asta ne diferențiază de orice alt brand concurent și ne motivează, în fiecare zi!

Cum se vede Philips din postura de angajat și ce impact a avut în piața muncii din România?

Daciana: Când începeți o carieră cu noi, vă veți alătura unei organizații cu peste 130 de ani de istorie în inovație, la nivel global, cercetare inovatoare, reinventare continuă și antreprenoriat. Suntem o organizație globală diversă, formată din 80.000 de persoane unice, care pun oamenii și bunăstarea lor pe primul loc. În România, echipa Philips are puțin peste 100 de angajați, care au descoperit aici mai mult decât un loc de muncă. Este o experiență de carieră care ne-a transformat pe plan profesional și personal, prin provocările de ultimă oră ale industriei medicale, resurse de învățare și oameni care vin la birou motivați de un sentiment comun.

În egală măsură, suntem o organizație cu o cultură prietenoasă, antreprenorială, flexibilă. Înțelegem că munca este doar o parte din viața noastră. De aceea, oferim o mare varietate de beneficii care ne ajută să ne mențineținem sănătoși și puternici, mental și fizic.

Știm că piața muncii din România se află, în acest moment, în fața unor schimbări majore, după doi ani de pandemie. Angajații își doresc mai multă flexibilitate, alții iau decizia de a-și schimba locurile de muncă, însă cred că cea mai mare nevoie a acestora este de a se identifica cu misiunea companiei. Produsele vin și pleacă, tehnologiile se schimbă, dar Philips va rămâne întotdeauna despre un singur lucru: a face viața mai bună.

Cum se raportează Philips astăzi la sistemul medical, în calitate de lider în domeniul tehnologiei medicale?

Șerban: Istoria Philips în România începe odată cu căderea comunismului. Acum 30 de ani, românii aveau parte de un sistem medical limitat la dotări minimale și asistență medicală redusă. Ghinionul nostru a fost această grea „moștenire” primită din partea regimului comunist: spitale lăsate în paragină, copii bolnavi, mortalitate infantilă, lipsa educației despre prevenție etc.

Una dintre cele mai importante privatizări din România post 1989 s-a întâmplat în sistemul medical. Au apărut cabinetele medicale particulare, medicii de familie, laboratoare de analize. În sfârșit, părea că asistăm la un progres nemaiîntâlnit până acum, iar Philips a contribuit semnificativ la acest progres prin tehnologie medicală de ultimă generație, echipamente medicale, soluții de digitalizare, training pentru medici și cadre medicale, resurse pentru a susține nu doar industria medicală, ci și societatea civilă, know-how și parteneriate publi-private.

Am fost acolo în această călătorie, încă de la început, atât în zile senine, cât și în perioade cu adevărat dificile. De pildă, în contextul pandemiei, ne-am mobilizat și mai puternic și am venit cu soluții în ceea ce privește telemedicina și adoptarea monitorizării pacienților de la distanță. Am legat parteneriate cu impact pentru societate, așa cum a fost cel cu Asociația Inima Copiilor, cu Dăruiește Viața sau Salvați Copiii, prin care am donat echipamente medicale esențiale în lupta cu Covid-19, echipamente ce vor avea câteva mii de beneficiari direcți, copii și familii.

România se confruntă cu provocări considerabile în ceea ce privește asigurarea accesului la asistență medicală esențială și, de multe ori, ne lovim de siguranța pacientului în actul medical. Ce s-a întâmplat în ultimii ani a scos la iveală hibele sistemului medical și nevoia de actualizare a protocoalelor. Iar noi toți am putut observa cum alte ecosisteme medicale, care includ spitale inteligente, digitalizate şi interconectate, au devenit centre de informare privind îngrijirea şi sănătatea, deservind comunități extinse.

Modernizarea infrastructurii spitalicești și utilizarea tehnologiei sunt cei doi piloni de creștere a calității actului medical. Pentru România, asta înseamnă multe investiții, dar mai presus, înseamnă trecerea la un sistem de sănătate axat pe rezultate, diferit de cel tradițional, în care decontarea serviciilor medicale se face în funcție de numărul de pacienți tratați. Vedem cazuri de bună practică la nivel local, acolo unde managerii de spital și doctorii au fost expuși la beneficiile digitalizării medicale și au simțit de îndată diferențele: de la creșterea accesului populației la servicii medicale de calitate, la îmbunătățirea experienței pacientului, dar și a personalului medical.

Vorbeați despre impactul pe care Philips îl are asupra mediului înconjurător. Cum se vede sustenabilitatea în România după 30 de ani?

Daciana: Nu cred că acum 30 de ani puteam aborda subiectul sustenabilității la nivelul la care discutăm astăzi. Cred că businessurile au înțeles tot mai mult că pentru a rămâne relevante pe piață trebuie să ofere mai mult decât simple produse și servicii, trebuie să contribuie activ la bunăstarea societății.

Mai mult decât atât, consumatorii au început să acorde o atenție deosebită amprentei pe care o lasă asupra mediului și, astfel, se așteaptă din partea companiilor să facă exact același lucru. Angajatorii au pretenția de la brandurile pentru care doresc să lucreze să fie atente la nevoile societății. Prin urmare, companiile sustenabile sunt mai predispuse să reziste în timp și mi se pare absolut normal să se întâmple așa.

Philips își coordonează activitatea, de foarte multă vreme, sub principiile ESG ( de mediu, guvernanță socială și corporativă). În acest sens, am făcut trecerea spre o companie 100% neutră din punct de vedere al emisiilor din carbon în producție, folosim electricitate doar din surse regenerabile. Punem un accent deosebit pe reciclare și economie circulară, astfel că ducem 0 deșeuri la groapa de gunoi. Credem foarte mult în puterea exemplului, astfel că împărtășim cu furnizorii noștri modelul de sustenabilitate după care ne coordonăm activitatea, tocmai pentru a-i ajuta să deprindă un model de afaceri mai durabil, cu respect pentru societate și pentru mediul înconjurător.

Un alt aspect important, care s-a dezvoltat în cei 30 de ani în România, este implicarea companiilor în proiecte care sprijină comunitatea. Acest lucru trebuie să devină o obligație morală pentru businessuri și nu doar o perspectivă corporativă, axată pe obiective economice. Philips va rămâne, în continuare, lider mondial în domeniul sustenabilității, având responsabilitatea de a lua măsuri în privința schimbărilor climatice și a lăsa o planetă mai sănătoasă pentru generațiile care vor veni.

Cum credeți că vor arăta următorii 30 de ani pentru Philips?

Șerban: Cu siguranță și mai provocatori, și mai dinamici, dar cu aceeași grijă pentru oameni și pentru planetă. Suntem mândri de toate lucrurile pe care le-am realizat în acești 30 de ani de activitate în România, de toate proiectele ambițioase pe care le-am derulat, împreună cu partenerii noștri și, mai ales, de impactul pe care l-am avut în societate, cu ajutorul tehnologiilor, serviciilor și soluțiilor Philips pentru îngrijirea medicală și îngrijirea personală.

Ne place să țintim sus, dar realist, motiv pentru care toate obiectivele pe care le avem, momentan, cuprind următorii 10 ani. Așadar, tot ce vă pot spune acum este că până în 2025, Philips și-a propus ca 100% din produsele nou introduse pe piață să îndeplinească cerințele EcoDesign, ceea ce înseamnă în primul rând un consum de energie mai redus și folosirea unor materiale cu o amprentă scăzută de carbon, dar și ca 25% din venituri să fie generate din produse, servicii și soluții circulare.

Vom contribui și mai mult la transformarea sistemului medical din România și la a pune bazele spitalului viitorului. Suntem aici pentru a sprijini medicii și personalul medical în a oferi o experiență impecabilă pacienților. Sprijinim trecerea la asistență medicală bazată pe valoare, sprijinim telemedicina, pentru eficientizarea procesului medical, credem cu tărie că, atunci când vine vorba de propria sănătate, avem nevoie să ne concentrăm mai mult pe prevenție și pe menținerea unui stil de viață sănătos. Nu în ultimul rând, digitalizarea în domeniul sănătății a atins acel punct în care valoarea este data nu de produse independente, ci de soluții care cuprind sisteme, dispozitive inteligente, software și servicii. Sistemele IT devin parte integrantă a actului medical. Despre toate acestea sper să fie următorii 30 de ani pentru Philips.

articolul original.

Daniela Bejinariu: Sunt binecuvântată să fi reușit să văd țesătura propriei vieți și să îmi înțeleg, în sfârșit, misiunea!

9 October 2022 at 05:00

Daniela Bejinariu crede în Cuvânt ca poezie și rugăciune. O delicatețe sufletească dublată de un șuvoi de gânduri preumblate prin săli de tribunal, pe scene de folk sau în cenacluri literare. A ales Poezia, dar crede în forța lor, a tinerilor, de a schimba un sistem care, acum, ”fără scrupule ia puștoaice fascinate de instituțiile juridice și le mestecă și le scuipă când s-a stricat toată bucuria în ele”.

Festivalul Național de Poezie ”Nicolae Labiș”, ediția a 54-a, cel mai longeviv concurs literar din România, și-a desemnat pe 1 octombrie 2022 câștigătorii la Mălini, localitatea natală a autorului ”Păsării cu clonț de rubin”. O competiție literară extrem de disputată anul acesta, într-o prezentare proaspăt/fremătândă, cu secțiuni noi, aducând laolaltă generații diferite de scriitori. Pentru prima dată în cadrul festivalului, s-a acordat Premiul pentru „Cea mai bună carte de poezie”, obținut în acest an de Mugur Grosu.

Însă revelația ediției 2022 a fost poeta Daniela Bejinariu, cea care a obținut Marele Premiu ”Nicolae Labiș”. În vârstă de 26 de ani, Daniela Bejinariu s-a născut la Dorohoi, acolo unde a absolvit și clasele primare și gimnaziale. A urmat studiile liceale la Suceava, apoi Facultatea de Drept la Universitatea București, dar și Colegiul juridic franco-român de studii europene (Universitatea Paris 1, Pantheon, Sorbona). În prezent este moderator și purtător de cuvânt la Casa de Poezie Light of ink.

”Daniela Bejinariu cântă, încă mai cântă, dar se concentrează pe rugăciune, lectură, natură și misiune”


 

-Cum te simți, dragă Daniela Bejinariu, sub spiritul acesta creator care te animă de când te știu: poet, muzician, om al justiției? Pentru că, pentru cine nu știe, Daniela Bejinariu scrie, cântă (mai cântă?!), dar se află și înlăuntrul unei profesii care înseamnă un consum enorm de timp și de energie?
 

-Mă simt responsabilă, în sfârșit, aș începe așa. Întoarsă de la Mălini, Suceava, unde juriul ediției a LIV-a a Festivalului Național de Poezie “Nicolae Labiș” m-a onorat cu Marele Premiu, o confirmare a vocii care îmi vorbește și mă ghidează. Această voce mi-a purtat pașii spre Colegiul Național “Petru Rareș” Suceava, vânând de mică filologie, bilingv engleză. A fost aici un punct de alegere important pentru mine, determinat de domnul profesor Valentin Ianoș, Colegiul de Artă “Ciprian Porumbescu” Suceava, care mă ascultase cântând (haha) piesa “Liber” de la Hara, în cadrul ediției a III-a a Festivalului de muzică folk “Cetatea veche” de la Siret, Suceava, și mă invitase să fac parte din trupa folk a liceului de arte, o bucurie care mi-a îndreptat pașii spre Bucovina la 14 ani. Filologie și muzică. În liceu citeam, cântam, eram membru al trupei de teatru Knockers, co-fondasem cu Tudor Găitan și cu doamna profesor Ileana Boteanu clubul de dezbateri “Polemici cordiale”, eram șefa clasei de când mă știam… multă energie, care aveam să descopăr - la 25 ani - că provenea din conexiunea mea, prin artă și comunicare, cu mine.
 

Atunci m-a oprit domnul profesor Gheorghe Cîrstian, în timp ce alergam spre una dintre cele cinci ore pe săptămână de limba engleză (da, profilul “meu” a dispărut de la Petru, filologie bilingv engleză nu mai există, din păcate), și mi-a zis “tu ar trebui să scrii”. Sigur că în clasele gimnaziale am avut un blog “danisiatat” pe blogspot, sigur că scrisesem poezii cu rime fabricate masă-casă (care totuși mi-au adus un număr semnificativ de distincții la concursurile județene unde participam, mesajul a fost dintotdeauna obsesia mea), dar profesorul Poezie-Bucurie mi-a schimbat viața sau mi-a arătat de unde să îmi iau viață.


Daniela Bejinariu cântă, încă mai cântă, dar se concentrează pe rugăciune, lectură, natură și misiune.

”Faptul că l-am idolatrizat la timp pe Eliade mi-a făcut enorm de bine”


 

-Povestește-ne despre drumul de la Poezie la Drept, pentru început.


-Între știință și vocație am ales la momentul la care în mintea mea s-au luptat Liceul de arte - Petru Rareș, unde am și ajuns, conștientă fiind că am de satisfăcut și setea acestui tip de inteligență - cel orientat către structură, către criterii și sertărașe.
 

Dreptul a fost pentru mine fascinant ca știință, însă undeva înăuntrul meu am știut, poate de când am făcut practică, după primul an de facultate, la Consiliul Superior al Magistraturii, și am făcut arhivă două săptămâni, că nu voi putea fi în sistem. Ceva mai adult acum, mă întreb ce sistem fără scrupule ia puștoaice fascinate de instituțiile juridice și le mestecă și le scuipă când s-a stricat toată bucuria în ele. E o inserție din gândurile acestea, procesate, într-unul dintre poemele extrase din volumul de debut în poezie în lucru care a fost evaluat de juriul Festivalului Labiș (“de ziua ta”, volum de poezie în lucru - “New Era Eva”).


Probabil faptul că l-am idolatrizat la timp pe Eliade mi-a făcut enorm de bine, încă știu de la el cele două timpuri ale omului conștient: cel al trăirii și cel al gândirii. Deci maturizându-mă și înțelegând lipsa de umanitate, de compasiune față de aproape, specifică sistemului m-am îndepărtat mult de ideea de a avea o profesie juridică “tradițională”, am folosit cunoștințele juridice pentru mine și apropiații mei, element care mi-a salvat enorm de mult timp și bani și m-a ancorat în lume total diferit, raportându-mă la deciziile mele. Dreptul la Universitatea din București este riguros, este prestigios, te pregătește pentru un sistem judiciar… La fel, speranța era că și personal voi putea asimila asta, însă nu a fost așa. Colegiul juridic franco-român de studii europene (Universitatea Paris 1, Pantheon, Sorbona) reprezintă reperul pentru mine în ceea ce a însemnat cercetare academică, dezbatere consistentă, informații analizate din perspective diverse, standarde și rafinament în scrisul academic.

-Cât și cum ajută poezia să rămâi în logica juridică, de pildă?


-Poezia nu a existat pentru mine în timpul acesta decât prin participările când și când la Institutul Blecher, un pol al poeziei românești care iată că m-a ținut și pe mine conștientă de gravitație, după cum realizez chiar acum, răspunzând acestei întrebări.

-Collège juridique franco-roumain d'études européennes a împlinit, în acest parcurs al studiilor, așteptări pe care le-ai așezat dintru început în pragul unei viitoare profesii?


-Aș spune că a depășit orice așteptare de-a mea legată de mediul academic, pentru că eram obișnuită să plătesc sau să îmi conving, în unele cazuri, profesorii să îmi ofere resurse (pe unele le și furam, poate de aici reticența haha; a se vedea lucrările de critică literară furate de la doamna profesor Anca Vatamaniuc, “doamna de română”). Deci accesul la o bibliotecă fizică și una online condiționat de calitatea de student al acestei instituții și doar de asta, felul profesorilor de a oferi bibliografie pentru studiu aprofundat la orice pas, învățarea interactivă bazată pe surse diverse, evaluarea prin acele “disertații bipartite”, specifice sistemului francez, care provocau la analiză și sinteză la plic, toate m-au copleșit în sens pozitiv, m-au făcut să vreau să fiu unul dintre vârfurile clasei și să ajung să fiu invitată să particip la procesul de selecție pentru a reprezenta facultatea la Concursul internațional de drept privat internațional “Willem C. Vis”, la Hong Kong și la Viena, o competiție tip mock-trial.

”Ieșeam din instanță efectiv împușcată în fiecare neuron cu câte un tranchilizant de cai”


-Cum a fost această experiență?


-Nu pot pune în cuvinte cât mi-a schimbat asta viața. De la nopțile nedormite pentru cercetare din anul III, până la unicitatea experienței - nivelul de apropiere pe care îl dobândești cu cei 9 colegi și trei coordonatori care se naște dintr-un an de lucrat la cele două memorandumuri și la pledoarii, trăiam pentru echipă și muream pentru echipă. Acolo a fost profesionalizarea mea forțată de standardele la care trebuia să răspund (nota de jurnal de atunci începe: “Willem standards got me thinking…”). Deci nici Facultatea de Drept Unibuc, nici Colegiul juridic francez nu m-au pregătit pentru Daniela - profesionistul de acum - așa cum a făcut-o acea experiență.


Am fost o scurtă perioadă (7 luni) grefier de ședință la Judecătoria Rădăuți și la Tribunalul Suceava. Mi-am dat demisia de pe un post pentru care dădusem concurs, observând ce înseamnă lipsa de respect pentru demnitatea umană presupusă de profesia juridică: volumul de dosare rulate fie te face să îți bați joc din lucrări fără să vrei, fie să îți petreci viața în instanță. Am avut niște maeștri excepționali, care găseau echilibrul în nebunia de acolo, prin sisteme de lucru și little hacks, dar am simțit că mi-aș îngropa acolo bucuria de a trăi, pentru că ieșeam din instanță efectiv împușcată în fiecare neuron cu câte un tranchilizant de cai; îmi abuzam atenția și concentrarea în asemenea fel încât nu mai voiam decât să vegetez și, teoretic, viața mea abia începea - se termina programul. Am un respect enorm pentru personalul auxiliar din instanță pentru competența lor juridică și mai ales pentru abilitatea de a face acest self-coaching de a nu se pierde în mormanele de dosare.


-Un master care, la prima vedere, nu se mai află în ”jurisdicția” Dreptului: Project Management. Doar la prima vedere, probabil. Cum s-a ”lipit” această specializare de alegerea dintâi și cum va conta ea în planurile de viitor?


-Într-adevăr, masterul a fost piciorul drept care a învățat să pășească din nou, să zic așa. Am intrat la buget în admiterea de toamnă, pentru că atunci “m-am trezit”. Am conștientizat că îmi trebuie un cadru pentru toate ideile de inițiative sociale, culturale, artistice care mă tot țineau trează, iar programul de master pe care l-am absolvit este singurul din România acreditat de Project Management Institute, prin structurile sale specifice. Predare în engleză, peștele înapoi în apă, programă extrem de aplicată, cursuri interactive, profesori care te tratau ca pe un coleg de cercetare, profesori care te invitau să le scrii, să te interesezi, să fii parte din materia lor de studiu.


La nici cinci luni după începerea masterului m-am angajat ca manager de proiect la Fundația Freedom House România, unde de curând am revenit în calitate de consultant. Masterul mi-a dat profesia, mi-a potențat vocația de comunicator și people enabler și m-a făcut să înțeleg că totul este un proiect, iar dintre toate proiectele cel mai important este devenirea personală. Mai departe, mistica religioasă, cunoașterea lui Dumnezeu în tot și toate, mi-au ghidat proiectul spre misiunea mea… și tot așa!

”Scriam doar în jurnal, citeam și mă rugam”


 

-Moderator și purtător oficial de cuvânt al Casei de Poezie Light of Ink (fost Alecart, fost Săgetătorul, ne spui). Care este povestea care vă leagă, de ce Suceava?


-Suceava pentru că artă, Casa de Poezie Light of Ink pentru că recunoștință.
 

În același spirit al gândirii trăirii, mi-am amintit de cât de mult a însemnat pentru mine, spre exemplu, să particip la un atelier de poezie cu Claudiu Komartin și Ștefan Baghiu în cadrul Festivalului de Poezie de la Udești. Îmi amintesc și acum că remarca lui Claudiu a fost că sunt hipersensibilă și că trebuie să lucrez la cum redau imaginile și spațiile mici pe care le captez.


Am simțit că trebuie să particip la Serile de poezie tocmai pentru că domnul profesor făcuse posibilă descoperirea acestei mici comori din mintea mea. Dacă poezia era mai mult confesivă și supărată în liceu (cum spusese, delicat, și Claudiu Komartin), la momentul când am pășit la prima seară de poezie la care am participat, scriam doar în jurnal, citeam și mă rugam. Am intervenit pentru a puncta observațiile mele legate de lectura la care tocmai participasem - Andrada Strugariu, Alecart și a doua Seară eram moderator.


Domnul profesor a avut mereu curajul să vadă în noi ce s-ar putea întâmpla dacă am avea sprijinul și încrederea, curaj care mie îmi lipsea și a cărui lipsă o simt și în membrii activi ai Casei. Din acest motiv - înțelegând ce face, de fapt, domnul profesor Cîrstian, sunt L.Inked. Vede ce noi nu permitem ochiului să admire în fiecare dintre noi și exercițiul acesta e unul esențial pentru a trăi conștienți.


O piesă importantă din puzzle a fost întâlnirea, la ediția de anul acesta a Taberei de creație de la Ipotești, cu Simona Popescu. Ea m-a învățat, într-un schimb de idei jucăuș, neîncadrat în atelier (că așa vine poezia cea mai grea, în aerul din spațiul normat), că sunt momente când trebuie să îi motivezi pe oamenii din jurul tău să își vadă norocul, promițându-le, poate, un beneficiu imediat pe calea spre el. De aici cele patru foi, de la cei douăzeci de lei promiși de Simona celui ce va găsi un trifoi norocos, poemul “când o să vin îți aduc ceapă și usturoi” (volum în lucru, “New Era, Eva”). Această experiență a avut loc în Ipotești, pe insulița de pe lac. A generat, de altfel, un poem minunat al Irinei Georgescu, de asemenea coordonatoare a Taberei de creație, cu care am avut onoarea să fac unul dintre exercițiile propuse de Simona, moment în care m-am îndrăgostit iremediabil de perspectiva ei, de felul în care știe să cântărească înțelesuri, sensurile remarcabile criptate în personalitatea ei. Aveam să descopăr că ce-mi văd ochii e adevărat când Irina mi-a oferit “Une contre histoire” și “Noțiuni elementare” și am aflat că preocupările eului său poetic sunt atât de aproape de mine.

”Sunt binecuvântată să fi reușit să văd țesătura propriei vieți”


 

-Cum vezi, prin prisma unui tânăr întors într-un oraș din nordul Moldovei, viața literară, prin extensie cea culturală? Cum se simte din interior freamătul vârstelor?


-Am stat în Suceava un an și jumătate și am găsit ce căutam: reconectarea cu familia, mai ales cu frățiorul meu, cu care făceam meditații pentru examenele de bacalaureat și de admitere, liniștea și predictibilitatea; căutam sprijinul spiritual, ceva undeva în mine obosise. Serile de poezie erau Mecca, întâlnirea cu membrii Casei de poezie, cu Vlad Sibechi, un poet și critic excepțional cu care pregăteam evenimentele (câte am mai învățat și de la el!), toate sunt acumulări care m-au recondiționat, iar în combinație cu momentele petrecute cu familia, momentele de meditație spirituală, alături de prezența religioasă, căreia îi ofeream prioritate pe ordinea mea de zi de ceva timp deja, m-au pus vertebră cu vertebră înapoi pe baricade (de unde “New Era” din titlul volumului în lucru).
 

Din interior, simțeam că alerg și că nu sunt liniștită niciodată. Călătoria mea în India a fost aceasta: reconectarea, singurătatea asumată pentru acomodare cu cine sunt, eliminarea structurilor care mă făceau să fiu ceea ce nu voiam să fiu (elemente observate doar prin prezență și ignorarea ideilor pe care le știam despre mine), lectură, lectură și rugăciune.


Într-una dintre (deja desele) deplasări spre București, unde, după 6 ani și ceva de locuit, se aliniaseră iremediabil centrul meu de interese, prietenii, colaboratorii, pe trenul București-Suceava a venit primul poem din volumul în lucru - “Doamne, Doamne, deschide-ne nouă”. Am știut că fitilul meu este aici, lucru care mi s-a dovedit prin faptul că inspirația aceasta a tot revenit, la fel de fulgerătoare, urmând vocea aceea interioară care nu-ncetează să mă cheme. Sunt, așadar, binecuvântată să fi reușit să văd țesătura propriei vieți și să îmi înțeleg, în sfârșit, misiunea, iar pașii îmi sunt ghidați de însuși procesul pe care l-am descoperit. Dar despre toate acestea vor vorbi poezia mea și proiectele editoriale pe care le-am inițiat.


La București sunt, cum mă autointitulez jucăuș, “săgeata” Casei de poezie Light of Ink - L.Ink, o legătură de cultură! Mai nou, odată cu megafonul “Labiș”, am inițiat o colaborare cu redacția Hyperion; deci facem și dregem!

de ziua ta

starea dintre stări
atât de frumos cât nu pot cuprinde
eu cu cuvintele am rămas
fără cuvinte un fel de nemurire stă la baza
uitării de sine
atârnat de piciorul lui Dumnezeu
iluzia o brută te mestecă te scuipă
când te-ai stricat
când fum iese din gură e pentru că am mâncat deja flăcările
 

plăcerea de a trăi plăcerea de a învia
a alunecat, luminoasă, presimțirea

don’t try to bend the spoon; instead, only try to realise the truth: there is no spoon

RO: nu încerca să îndoi lingura cu mintea; din contră, încearcă să conștientizezi adevărul: nu există nicio lingură

te iubesc, dar nu pe tine

ascute-ți coastele îndreaptă
spatele privește grija cu care
fiecare
în ecourile sale
amorțește privirea ridicată în privirea ta
cum definim “trebuie” m-ai întrebat
la limita intimității gesturile
aproape trădează o muchie reflexia unui animal particular
autodidact
calvarul spațiului duraluminiul sinelui
cartografie în totul are un rost tu ai tăiat T-urile
te iubesc, dar nu pe tine
sentiment reflex nu te supun, ci mă
sugrum cu mâinile tale purtătoare de lumină fier în văpaie

attention à la tête

Urmărește-ne și pe Google News

Florentina TONIȚĂ
articolul original.

Diana David, SAP: Focus pe cloud

7 October 2022 at 05:50
image

Cu aproximativ 800 de angajați în cele trei centre din România, echipa locală SAP continuă să se concentreze pe tehnologii și soluții cloud.

Am stat de vorbă cu Diana David, Managing Director la SAP România, despre proiectele internaționale în care sunt implicați specialiștii români, despre contextul IT generat de post pandemie, precum și despre consecințele conflictului militar din regiune.

Sunteți la conducerea SAP România de un an de zile. Care au fost cele mai importante decizii pe care le-ați luat?

În primul rând, am continuat să ne menținem un focus ridicat pe tehnologia cloud. În timpul pandemiei, întreaga lume și-a dat seama că digitalizarea s-a transformat dintr-o opțiune într-o necesitate economică. Așadar, soluțiile cloud ne-au sprijinit clienții în reproiectarea proceselor de business, ajutându-i să obțină o mai mare viteză, flexibilitate, inovație și scalabilitate, astfel încât să facă față provocărilor unui nou mediu de business.

Totuși, implementările de succes și suportul oferit clienților în parcursul lor spre a deveni companii inteligente ar fi imposibile fără angajații noștri, ceea ce mă trimite către o altă decizie importantă pe care am luat-o în primul meu an ca Managing Director: să mă concentrez pe oameni, întrucât pentru noi oamenii sunt o adevărată comoară și cel mai important atu pe care îl avem. Ne propunem să creștem numărul de colegi și să le oferim tuturor condițiile necesare pentru a se dezvolta constant în cadrul SAP.

Câți angajați are SAP în centrele sale din România și cum s-a reorganizat compania în perioada de postpandemie?

SAP România are în prezent 767 de angajați, care activează în birourile noastre din București, Timișoara și Cluj-Napoca. Avem în plan creșterea acestei cifre în viitorul apropiat. Cred că una dintre principalele lecții învățate în pandemie fost aceea că sănătatea – atât fizică, cât și psihică – este cea mai importantă.

În acest sens, SAP a pus bazele inițiativei SAP Pledge to Flex, un model de lucru flexibil, care oferă o configurație personalizată a programului și mediului de lucru pentru fiecare angajat, respectiv o atmosferă bazată pe încredere, în care oamenii pot lucra fie de la distanță, fie de la birou. Dacă se aliniază nevoilor de business ale companiei, angajații noștri sunt încurajați să-și creeze un program flexibil, adaptat propriilor nevoi. Pentru cei care aleg să lucreze de la birou, compania le pune la dispoziție birouri cu design inspirațional, adap­tate pentru sporirea creativității, comunității și concentrării, ce acordă prioritate durabilității și sănătății.

În ce proiecte internaționale au fost implicați angajații SAP din România?

Unul dintre cele mai reprezentative proiecte ale echipei locale SAP constă în lansarea SDC – Success Delivery Center Romania – în urmă cu 15 ani, pentru a oferi servicii clienților globali. Echipa, ce numără în prezent 500 de consultanți, operează într-un sistem mixt de livrare, atât de la distanță, cât și din birourile clienților. Consultanții SAP România dezvoltă aproximativ 300 de proiecte anual.

Un alt proiect relevant al filialei noastre din România este reprezentat de echipa de Data Science and Machine Learning, ce oferă servicii de dezvoltare soluții software personalizate și se adresează nevoilor specifice de business, care nu se regăsesc în oferta standard a companiei. Echipa folosește modelarea matematică a nevoilor clienților și dezvoltă algo­ritmi și aplicații de răspuns.

De exemplu, echipa de Data Science a contribuit la realizarea unei platforme de echilibrare și redispecerizare, în timp real, a rețelelor de transport a energiei electrice cu optimizare regională la nivelul Uniunii Europene. De asemenea, SAP Sales Insights for Retail este un proiect relevant dezvoltat integral în București, care a intrat în gama de soluții standard SAP. Prezentat la NRF 2018 Retail’s Big Show & Expo din New York, cea mai mare conferință de retail din lume, proiec­tul a fost implementat de clienți din Mexic până în Noua Zeelandă. Echipa românească face parte din cele trei echipe globale SAP de data science, celelalte două fiind situate la sediul companiei, în Walldorf, Germania, și în Scottsdale, Arizona.

Cum afectează situația din Ucraina piața IT din România și cea regională? Cum a gestionat SAP România problema colegilor din Ucraina?

Am fost mișcată să observ valul de susținere oferit de colegii noștri din întrega lume pentru oamenii din Ucraina. SAP a implementat o serie de acțiuni menite să ajute în această criză umanitară, un exemplu fiind mobilizarea și implicarea angajaților din țările vecine pentru a oferi adăpost refugiaților.

La nivel global, pe lângă asistența financiară dedicată crizei umanitare, SAP a dezvoltat un program de recrutare pentru refugiații din Ucraina, cu scopul de a acoperi o nevoie acută a acestora, concomitent cu posturile vacante din cadrul filia­lelor regionale ale companiei. Scopul nostru a fost și este de a atrage, dintre refugiați, persoanele ce au calificarea portivită și de a le oferi oportunități adecvate de angajare, în țări precum România, Germania, Cehia, Unga­ria, Bulgaria, Polonia și Slovacia.

Ne asigurăm că în tot acest proces sunt susținuți de un coleg ucrainean și le punem la dispoziție cursuri tehnice și de învățare a limbilor străine, sprijin pentru sănătatea psihică, pachete de îngrijire a copiilor (în unele țări) etc. Rolurile disponibile în cadrul acestei inițiative sunt în arii precum: ingi­nerie software, vânzări, prevânzări, consultanță și asistență (ex. resurse umane și finanțe).

Cum vedeți întreaga piață IT/software din România în acest an sau viitor, ținând cont de situația internațională?

Ne bucurăm să vedem că organizațiile românești sunt din ce în ce mai des­chise către tehnologia cloud, mai ales după pandemie, pentru a-și îmbunătăți eficiența operațională. Totodată, piața IT din România beneficiază de multe avantaje față de concurenții regionali. Se poate observa, în primul rând, un nivel ridicat de reziliență și recuperare după criză.

Pe de altă parte, poate una dintre cele mai relevante caracteristici ale pieței românești, avem tinere talente de o calitate ridicată, care pot face față cu succes noilor tendințe și provocări.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 366 (16 septembrie – 16 octombrie 2022). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.

articolul original.

Vlad Rovo, Somfy: Confortul umbrelor

28 September 2022 at 06:02
image

Perioada de (post)pandemie se reflectă și în preferințele românilor pentru confortul locuinței și eficiența energetică. Aflăm mai multe despre piața smart home și cererea de echipamente de umbrire exterioară, precum și despre impactul crizei de componente electronice de la Vlad Rovo, Country Manager Somfy România & Moldova.    

Cum a influențat pandemia piața smart home din România?

În 2022, nu pandemia ci contextul geopolitic a influențat dinamica acestei piețe. Cererea este susținută mai ales în sfera produselor care îmbunătățesc eficiența energetică a locuințelor, ca urmare a conștientizării impactului pe care situația globală îl are în costul energiei și, implicit, în costurile de operare a locuinței. În ceea ce privește piața smart home, un procent majoritar din proiectele individuale noi implementează soluții de casă inteligentă, cerințele principale ale beneficiarilor fiind o interfață unică din care să poată controla întreaga locuință și simplitatea în integrare și utilizare. Aici ne explicăm creșterea peste așteptări pentru soluțiile smart home Somfy prin prisma avantajelor oferite de soluția noastră lansată recent, TaHoma Switch, compatibilă cu soluții de la producători reprezentativi în domeniul lor, precum Danfoss, Hitachi, Daikin, Signify, Legrand, Schneider Electric, Velux etc. dar și cu senzori și sisteme de iluminat cu certificare Zigbee 3.0 de la orice producător.

Care este profilul clienților din România? Se poate vorbi de clienți înainte de pandemie și clienti post-pandemie?

Sigur că da, cred că întregul nostru comportament de achiziție s-a modificat față de perioada pre-pandemică, atât în ceea ce privește canalele de informare și achiziție cât și tipul soluțiilor căutate. Observăm astăzi un interes crescut pentru produse care au impact în confortul locuinței și în eficiența energetică a acesteia. O altă tendință care a continuat și în 2022 este atenția la designul interior, tot mai mulți proprietari apelând la companii specializate pentru acest tip de servicii. Beneficiarii sunt mai bine informați, au nevoi bine definite si cauta solutii usor de instalat si de utilizat, cu beneficii certe si imediate in viata de zi cu zi.

Care este impactul crizei de componente electronice pe piață?

Ca urmare a acțiunilor de reproiectare întreprinse în departamentul de cercetare și dezvoltare al Somfy, am reușit să îmbunătățim semnificativ gradul de disponibilitate a produselor în anul 2022 față de situația din 2021. Totusi, cererea din prima jumătate a anului curent a fost peste așteptări atât la nivel local cât și la nivel global, astfel încât în continuare înregistrăm întarzieri în livrare pentru anumite game de produse. Din informațiile noastre, disponibilitatea componentelor electronice va rămâne problematică și în următoarele luni, însă nivelul cererii poate influența sensibil capacitatea noastră de a servi piața locală.

Care sunt produsele cele mai căutate pe piața din România?

Rămâne dominantă componenta de umbrire exterioară, iar în cadrul acestui segment observăm o accelerare a cererii pentru jaluzele venețiene și copertine, suplimentar față de cererea stabilă pentru rulourile de aluminiu, soluția cea mai des întâlnită în România. De asemenea, observăm o accelerare a cererii pentru produsele de casă inteligentă, atât în Romania dar și la nivel global.

Cum abordați zona aplicațiilor digitale?

Încă de anul trecut am demarat un plan de digitalizare a interacțiunii cu partenerii. Astfel, am lansat un portal online în care partenerii pot găsi informații tehnice, iar ca noutate absolută pot vizualiza și depana la distanță echipamentele conectate. De asemenea, aplicația TaHoma Pro permite instalarea și configurarea din telefonul mobil a produselor prin intermediul unității de casă conectată, TaHoma Switch. Putem menționa și aplicatia Help Me care substituie manualele tiparite de instalare și facilitează acest proces, cu o ghidare pas cu pas. Și în sfârșit, programul de Lead Management, lansat în luna iulie a acestui an, care oferă acces partenerilor noștri  la cererile de ofertă transmise de clienții finali și totodată permite echipei Somfy să vizualizeze stadiul fiecărei cereri și calitatea serviciilor oferite de parteneri.

România trebuia să transpună în legislația locală Directiva UE 844/2018 privind eficiența ener­ge­tică a clădirilor. Care este situatia în prezent?

Din păcate pandemia a pus „on-hold” o serie de inițiative din sfera eficienței energetice a locuințelor. Deși standardul nZEB este obligatoriu pentru clădirile publice nou construite încă din 2019, iar pentru cele private din 2021, actualmente sunt în lucru o serie de acțiuni de actualizare a metodologiei de calcul și implicit a structurii certificatelor de performanță energetică a clădirilor care, odată finalizate și publicate, au potențialul de a debloca situația actuală și de a stimula suplimentar segmentul soluțiilor de creștere a performanței energetice în domeniul construcțiilor. Fondurile puse la dispoziție prin mecanismele Uniunii Europene sunt de asemenea binevenite și pot reprezenta o gură de aer pentru segmentul în care activăm.

articolul original.

Capucine Gros, UNFINISHED: „În România industria artistică se simte mai hibridă, mai experimentală, mai liberă”

27 September 2022 at 18:27

Capucine Gros este o artistă născut în Elveția, care a crescut în Franța și China. A finalizat proiecte din și în afara lumii artei, de la ateliere de serigrafie în școlile publice din Savannah, GA, până la spectacole de un an în care înregistrează interacțiunile ei cu ceilalți, precum și picturi de-a lungul vieții sau cărți anuale realizate manual. În 2011, a absolvit rezidențiatul la Elizabeth Foundation for the Arts, NY. Biz a vorbit cu Capucine, în prezent director artistic al UNFINISHED, despre ediția din acest an a festivalului, precum și despre ce înseamnă să fii artist contemporan în 2022.

Cum v-ați imaginat festivalul de anul acesta? Care sunt elementele cheie?

Am încercat să distilăm întreaga viziune și toate elementele cheie într-o singură temă: OFF-CENTER. Asta înseamnă că avem o gamă „decentrată”, desigur, cu subiecte multiple, de la neuroștiință cu Anil Seth și regenerarea urbană cu Alice Cabaret până la blockchain cu Beniamin Mincu sau moda sustenabilă cu Jeanne de Kroon.

OFF-CENTER înseamnă, de asemenea, că avem un format extrem de descentralizat, permițând participanților să se alăture offline și online și creând structuri de sesiune foarte unice, cum ar fi orele de birou pentru vorbitori (astfel încât participanții să poată veni să-i întâlnească unul la unu), mulțime – performanțe din sursă (cum ar fi poveștile noastre de dragoste UNFINISHED interpretate live din propriile contribuții ale comunității noastre), concerte în mers, artă neterminată, finalizată în timpul festivalului, instalații participative, wellness comunitar etc.

OFF-CENTER înseamnă că spațiul nostru este, de asemenea, centrat. UNFINISHED are loc în grădina Casei Universitarilor, precum și în alte două săli de cinema din apropiere, și avem experiențe organizate în timp ce ne plimbăm între ele (le poreclim „întâlniri de plimbare”), pentru a face acest moment „în mijloc” la fel de interesant ca și restul programului (sau poate mai mult!)

Nici „centrul nostru”, Grădina UNFINISHED, nu este cu adevărat un „centru” pentru că este mare și minat cu lucrări de artă, colțuri, instalații, scene secrete, camere de experiență și surprize peste tot.

Deci, una peste alta, viziunea acestui an este că sensul poate veni de oriunde și creăm contextul perfect pentru a ne asigura că multe dintre acestea se întâmplă, în orice moment și în orice colț.

Ce îl va face diferit față de edițiile anterioare?

Multe lucruri desigur, dar poate mai presus de toate: locația! Grădina este ca un paradis pierdut în inima Bucureștiului. A fost o muncă aproape nebună să o renovam, să cercetăm arhivele publice pentru hărți originale și să restaurăm cele mai vechi sere abandonate ale Bucureștiului, dându-le din nou un scop, dar este extraordinar să asistăm la o astfel de transformare. Abia așteptăm ca mulți oameni să se bucure și de ea.

Capucine Gros, UNIFINISHED22

Cum ați ales speakerii și artiștii care vor concerta?

Foarte organic. Mulți speakeri, artiști și muzicieni au făcut parte din festival online în ultimii doi ani și am fost extrem de nerăbdători să-i aducem. Ne-au impresionat cu adevărat pentru că, chiar dacă este extrem de dificil să transmiți o personalitate și să creezi momente semnificative online, îi simțim că fac parte deja din familie. Așadar, suntem foarte încântați să îi putem invita în sfârșit la București. Totuși, nu i-am invitat pe toți deodată și am vrut să aducem de asemenea chipuri complet noi, pe lângă cele deja familiare. Cred că acest mix este cel mai bun mod de a crește un sentiment de comunitate și în același timp de a evolua mereu.

Din punct de vedere al subiectului, este același lucru: căutăm un mix! Toate vârstele, toate disciplinele, toate geografiile. Avem încă multe lacune în misiunea noastră de diversitate, dar îmi place să cred că ne îmbunătățim puțin în fiecare an! Și de aceea suntem numiți NEFINISAȚI.

Cât de greu a fost pentru tine să te întorci în lumea offline în organizarea evenimentului?

Mai mult emoționant decât greu! Mai ales că online a fost foarte greu. Nu am ales calea ușoară. De fapt, am făcut-o în cel mai greu mod posibil: creând propria noastră lume online, desenând-o, programând-o, inventând modalități de conectare online, așa cum nimeni altcineva nu a făcut-o. Am creat producții de înaltă calitate și vieți reale în studiouri TV. Eram total anti-zoom.

Deci offline a fost o mare ușurare, într-un fel. Și acum avem beneficiile muncii grele din ultimii doi ani, deoarece continuăm să ne bucurăm și să ne îmbunătățim platforma, combinată cu bucuriile offline-ului. Deci, de fapt, nu pare că ne „întoarcem” offline. Se pare că am atins un nou nivel, combinând tot ce este mai bun din ambele! Este incitant.

Ați fost unul dintre speakerii primelor ediții ale UNFINISHED. Cum este să treci de la asta la a fi printre creierele din spatele evenimentului?

Nu este un pas uriaș, de fapt, pentru că UNFINISHED are acest lucru special de a pune pe toți să contribuim, cumva… Vorbitorii sunt adesea foarte implicați: li se cer sfaturi, recomandări, sunt întrebați despre părerea lor, despre cum să facă lucrurile să se întâmple și cum cred ei că ar trebui să fie programul. Aș spune chiar că nu este un pas mare de la participant la vorbitor! Pentru că atât de multe experiențe sunt împărtășite (mese de exemplu, dar nu numai) și atât de multe lucruri sunt crowd-sourced. Deci, creierul tuturor este pus la contribuție!

Care sunt obiectivele și așteptările tale de la ediția din acest an?

Mi-aș dori ca toți cei care vin să se simtă ca acasă, având în același timp o experiență extraordinară. Ar trebui să se simtă curioși și surprinși și confortabil în acest sens. Confortabil fiind ușor inconfortabil. Într-o lume în care dorim ca totul să fie atât de scenarizat, controlat, măsurat: UNFINISHED vrea să creeze o oarecare libertate, ceva necunoscut (pozitiv), ceva entuziasm. Vreau ca oamenii să vină fără să știe la ce să se aștepte și să plece cu sentimentul că a fost una dintre cele mai bune decizii din viața lor. Sper că, în acest fel, oamenii se pot simți din nou entuziasmați de străini, de diferență și de necunoscut.

În acest moment, ne temem prea mult de diferență. Îmi dau seama că uneori poate părea frustrant pentru participanți să nu știe tot ce se întâmplă, să nu aibă programul cu mult înainte ca alte festivaluri… dar predictibilitatea ar strica ceea ce cred că este una dintre cele mai importante lecții: că a acorda încredere, merită.

Ce înseamnă cuvântul UNFINISHED (NETERMINAT) pentru tine și de ce?

Pentru mine înseamnă smerenie și libertate. Înseamnă că suntem sinceri cu privire la faptul că suntem departe de a fi perfecți și că nu ne pretindem a fi ceva ce nu suntem. Și înseamnă că suntem eliberați de presiunea a ceea ce alții definesc drept succes și de teama de eșec. Ne permitem să experimentăm și să încercăm lucruri noi. De fapt, este misiunea noastră.

Ce te-a determinat să te muți în România și cum este pentru tine?

Cu siguranță o combinație de factori și circumstanțe. Pe de o parte, am vrut să părăsesc NYC și SUA, unde locuiam la acea vreme, deoarece mă săturasem de lipsa drepturilor de bază ale omului acolo (cum ar fi îngrijirea sănătății), de presiunea emoțională și financiară a sistemului lor de imigrare, și ceea ce am perceput ca fiind o scenă de artă prea centrată pe sine.

Pe de altă parte, îmi doream să fiu mai aproape de familia mea din Franța (dar nu prea aproape!) și să lucrez într-un loc care are o energie mai unică, undeva care să se simtă mai uman, poate. Am petrecut o săptămână în București ca artist la UNFINISHED17 și am simțit ceva special. Am petrecut două luni în 2018 și până la sfârșitul lui, chiar mi-am imaginat că locuiesc aici. Până în 2019, m-am mutat!

Și de atunci, a fost o aventură grozavă. Există și aici provocări mari, cum ar fi lipsa forței de muncă în special, dar sunt total diferite de cele din SUA. Se simt mai reali și mai sinceri și cred că se potrivesc cu energia mea în această perioadă a vieții mele. De asemenea, m-am îndrăgostit total de Carpați :) Poate că nu se spune suficient, dar natura de aici este extraordinară.

Cum ați caracteriza industria artistică românească?

Sincer să fiu, nu mă simt calificată să vorbesc despre asta, pentru că nu sunt un artist clasic în industria de artă românească. Nu fac o treabă foarte bună mergând la toate vernisajele și evenimentele de artă în mod regulat, chiar dacă mă bucur de ele ori de câte ori reușesc să ajung, iar munca mea nu este chiar afișată sau achiziționată de colecționarii de artă români (cel puțin nu acum).

Pe de altă parte, asta este și o siguranță pentru mine: dacă lumea artei locale nu este enormă și fac alte lucruri în afara ei, atunci nu poate fi ermetică și autoreferențială, așa cum simțeam că este în NY. Aici, industria artistică se simte mai hibridă, mai experimentală, mai liberă. Se pare că poți face mai multe reguli, în loc să urmezi regulile altcuiva.

Spui despre munca ta că este o modalitate de a explora, procesa și contesta liniile semi-absurde pe care oamenii le trasează în jurul lor în întreaga lume: granițe, limbi, mass-media, clasă, politică, prejudecăți. Poți te rog să ne spui mai multe despre asta?

Dacă aș avea o modalitate ușoară de a explica asta, probabil că aș fi un scriitor și nu un artist :) dar voi face tot posibilul. Oamenilor le plac cutiile. Ne place să punem etichete pe lucruri, să punem cuvinte pe sentimente, să numim teritorii, să marcăm limite, să revendicăm apartenența și apartenența, să categorizăm alți oameni, să judecăm bine și greșit.

Avem nevoie de asta pentru a naviga prin lume. Dar, în același timp, aceste linii limitează înțelegerea noastră despre lume. Ele restrâng lucrurile. Ne despart. Ne limitează empatia. Pentru a crește ca ființe umane, trebuie să redesenăm aceste linii fără oprire. Asta încerc să fac.

Cum este să fii artist în 2022?

Întrebare simplă, răspuns simplu: greu! Dar dacă m-ai fi întrebat în 2012, probabil că aș fi răspuns la fel și presupun că voi răspunde în continuare în 2032. Nu există scenariu pentru a fi artist. Fără descriere a postului. În teorie, nu ești cu adevărat dorit… Trebuie să-ți creezi propriul spațiu și sens, făcând ceea ce simți că este corect și necesar și negociind non-stop cu structurile din jurul tău pentru a-ți aduce munca la viață. Deci, într-un fel, când vremurile devin grele sau incerte pentru toată lumea, artiștii știu deja ce înseamnă asta. Suntem mai obișnuiți cu agitația…

Care sunt principalele diferențe dintre lumea artei contemporane din România și Europa? Dar diferențele dintre SUA și China și SUA și Europa?

Aceasta este o întrebare foarte grea și mare. În ce părți ale SUA? New York sau Savannah, GA? Ce părți ale Chinei: Shanghai sau Kashgar? În ce părți ale Europei: Paris sau Vilnius? Sunt povești total diferite. Dar, deoarece aceasta pare a fi o întrebare foarte generalizantă, voi încerca să dau un răspuns foarte generalizator.

Lumea artei contemporane din SUA are susținători extraordinari, dar zero bani publici. Lumea artei din Europa are o mulțime de bani publici, precum și buni mecenați (inclusiv cei din SUA care susțin și instituțiile europene!). China a crescut o generație extraordinară de patroni și cheltuiește din belșug banii publici, dar doar atâta timp cât arta pe care o susține se încadrează în agenda națională…

Și România are foarte puțini susținători și niște bani publici, dar sunt cheltuiți foarte ciudat… Cu toate acestea (și în ciuda a ceea ce spun românii) are un sprijin public bun; pentru că cel puțin artiștii nu se înfometează cu datoria școlară sau facturile de spital, ca în SUA.

Morala? Nu există un loc ideal; nu există centru. Și doar o reamintire: exact asta este tema UNFINISHED anul acesta: OFF-CENTRE.

 
 
articolul original.

Ronny Krieger, Patreon Europe: Tehnologie și creativitate fără bariere

27 September 2022 at 10:55

Mastering The Music Business a adus la București în perioada 6-8 septembrie speakeri internaționali de prestigiu în lumea muzicii. Am vorbit cu Ronny Krieger, General Manager al Patreon Europe, despre creativitate, impactul tehnologiei, ce înseamnă să fii muzician în 2022 și am aflat detalii din culisele Patreon.     

Pasiunea și curiozitatea ta pentru artă și creativitate au fost întotdeauna forța care te-a condus în viață. Te rog spune-ne mai multe despre asta.

Întotdeauna am știut că vreau să aleg calea muzicii pentru viața mea profesională. În același timp, eram destul de bine la școală și era oarecum de așteptat de la mine să-mi iau bacalaureatul și să merg la universitate după aceea. Nu am vrut să „irosesc” 8-10 ani din viața mea cu studii ulterioare, deși asta ar fi lipsit de sens pentru cariera pe care mi-am ­propus-o. Așa că în schimb am ales un job la bancă, ceea ce a însemnat doar un ocol de trei ani.

A fost un compromis acceptabil pentru familia mea și pentru mine și, de fapt, mediul economic m-a ajutat în cariera mea mai târziu. Imediat după ce am primit diploma în domeniul bancar, am sunat la compania mea preferată de distribuție de muzică și am întrebat dacă caută pe cineva. Din fericire căutau și foarte repede am avut primul meu loc de muncă în industrie. Celălalt aspect este că de obicei sunt „all in”, indiferent de ceea ce fac.

Așa că, dacă descopăr o nouă trupă care îmi place, un nou autor sau un regizor de film, trebuie să cercetez tot ce au făcut ei vreodată, toate albumele, toate cărțile, toate filmele și așa mai departe. Toată viața mea am fost, de asemenea, decis să aduc artă excepțională oamenilor. M-am oferit voluntar ca DJ pentru radioul școlii, orice eveniment școlar. Am făcut mixtape pentru alți oameni și, până astăzi, împărtășesc rețeaua mea lista cu top 100 albume preferate în fiecare an.

Ce înseamnă pentru tine creativitatea?

Eu nu sunt cea mai creativă persoană. Da, fac muzică de când eram adolescent. Am fost în trupe, am făcut DJ, am lansat poate două duzini de albume și remixuri în anii ’90 și încă mai fac puțină muzică în zilele noastre pentru distracție, dar nu m-aș considera deosebit de dotat. Am o fascinație uriașă pentru creativitatea altor oameni și îi admir pe toți acești artiști excepționali, uneori aproape maniaci, care fac artă fără compromisuri.

La 20 de ani mi-am dat seama că am talentul de a ajuta acești indivizi creativi să-și construiască cariere de succes, așa că am dat prioritate acestui lucru față de a face din artă propria mea profesie. Sunt înconjurat de artă în viața mea. Am peste 100 de printuri de artă la mine acasă, mii de cărți, filme și albume. Este o parte esențială a mea și încă petrec mult timp descoperind noi artiști de care fie mi-au lipsit în trecut, fie noi ­talente care apar.

Ronny Krieger, GM Patreon Europe

Cât de mult crezi că a influențat AI industria muzicală până acum și cât de mult va continuă să o facă?

În general, percep tehnologia moder­nă ca pe o oportunitate, nu ca pe o amenințare. Încă o dată sunt curios să descopăr potențialul și să nu-mi fac griji prea mult cu privire la potențialul dezavantaj. Cred că oricum nu putem opri inevitabilul, așa că cel mai bine este să-l îmbrățișăm și să fim pregătiți. Industria muzicală în special a suferit din cauza ignorării prea îndelungate a viitorului. L-am văzut la prima mână.

AI nu mai este un concept teoretic pentru viitor. Face parte deja din viața tuturor, fie că suntem conștienți de asta sau nu. Personal nu sunt foarte interesat de AI-ul care încearcă să înlocuiască creativitatea umană. Nu m-ar deranja dacă AI ar preia toată munca de administrare cu care mințile creative de obicei nu vor să se ocupe în timpul procesului creativ, deși îmi place în mod deosebit ideea de AI ca co-creator.

Există o mulțime de exemple de interacțiune dintre oameni și tehno­logie care mi se par fascinante. Sunt încântat să văd mai multe din asta în viitor.

Cât de importantă este versatilitatea unui artist pentru ca acesta să aibă succes în zilele noastre?

Există, evident, căi diferite și depinde ce alegi să prioritizezi. Dai prioritate artei sau succesului?

Pentru mine, aceasta este diferența fundamentală dintre definiția mea a unui creator și a unui artist, prin aceea că creatorii sunt ca antreprenorii, artiștii de cele mai multe ori nu se concentrează cu adevărat pe popularitate sau succes.

În acest sens, creatorii trebuie să fie versatili, să se adapteze, să învețe și să pivoteze pentru a lucra în mod continuu la succesul lor, în timp ce artiștii tradiționali, de necompromis, nu o fac, chiar dacă asta înseamnă că nu câștigă mulți bani ca rezultat.

Eu personal prefer artiștii care nu fac compromisuri în creația lor, depășesc limitele, sunt unici și evoluează constant. Nu judec deloc și cred că există loc pentru ambele tipuri, ca fan al artei, deși personal prefer să fiu surprins decât îngrijit.

Ca GM al Patreon Europe care sunt principalele sfaturi pe care le-ai da muzicienilor?

Depinde ce fel de muzician ești. Ai un sunet unic? O viziune? Vrei să te exprimi ca rezultat al motivației intrinseci? Apoi fă asta și găsește o comunitate căreia îi place ceea ce faci. Indiferent dacă ceea ce faci este nou, ciudat sau foarte ne-mainstream, probabil că există oameni pe această planetă cărora le va plăcea. Trebuie doar să îi găsești.

Ești un muzician care este foarte bun din punct de vedere tehnic, știi totul despre teorie, ai cele mai avansate abilități, dar nu scrii cu adevărat piese originale? Ei bine, ar putea exista o cale diferită pentru tine, cântând muzica altora sau predând teoria muzicii. Este foarte greu să dai sfaturi generale, deoarece există multe tipuri diferite de personalități și genuri muzicale.

Indiferent de ce tip de muzician ești, ar trebui să știi întotdeauna care sunt obiectivele tale, de ce faci asta și pentru cine. Dacă nu știi ce vrei, poate știi ce nu vrei. Acest lucru te poate ajuta, de asemenea îți găsești propria cale.

Cum pui creativitatea înainte de orice?

Este o alegere, mai mult decât orice altceva.

Care sunt principalele genuri muzicale care au succes astăzi pe Patreon?

Adesea este vorba de non-mainstream, de nișă, de tipurile de muzică care nu sunt în centrul atenției și de tipurile de artiști care nu domină topurile de vânzări. Asta nu înseamnă stereotipuri ale artiștilor „săraci dar care luptă”. Avem muzi­cieni pe platformă care generează mai multe venituri decât au avut vreodată în carierele lor anterioare, dar nu sunt precum Beyonce, Drake sau Coldplay.

Muzicienii din metal se descurcă adesea foarte bine. Compo­zitori cântăreți, artiști indie rock etc. În general, artiști cu o comunitate puternică și angajată. Artiști cărora le pasă cu adevărat de fanii lor și au construit o comunitate de oameni care au aceleași idei.

Unde vezi viitorul muzicii în următorii câțiva ani?

Mai multă influență a tehnologiei. Și mai mult amestec de bariere de gen, până la punctul în care oamenilor nu le pasă prea mult de definițiile genurilor, lucru deja vizibil cu Generația Z acum. Mai puțini artiști care se concentrează pe platformele actuale de streaming și, în schimb, se concentrează pe comunitățile lor și direcționează către fani modele precum calitatea de membru.

Cât timp vom mai vedea impactul pandemiei asupra lumii artistice și de ce? Cum te adaptezi?

Prin natură, modelul de afaceri al Patreon este în mare parte digital, deci nu am avut probleme în pan­de­mie. Nu am văzut consecințe ne­ga­tive ale pandemiei pentru business-ul Patreon și, în schimb, am putut ajuta mii de artiști să facă față pierderii veniturilor din turnee. Va exista în continuare un anumit ­impact al Covid-ului asupra artiștilor și locațiilor din turneu.

Se apropie o altă toamnă și iarnă. Asta va prezenta obstacole, anulări și risc. Din nou. Trebuie doar să fim pregătiți și să ținem cont de asta. Sperăm că muzicienii își diversifică acum fluxurile de venituri și nu mai a) depind doar de veniturile din turnee sau b) speră că streaming-ul va plăti facturile. Nu va fi așa. Cel puțin nu pentru 99% dintre muzicieni. 

Photo 216068370 © Rafael Henrique | Dreamstime.com

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 366 (16 septembrie – 16 octombrie 2022). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.

articolul original.

GUCCI HOV și ASPROIU colaborează și lansează oficial piesa TOKYO

26 September 2022 at 11:29
image

GUCCI HOV revine cu o nouă piesa alături de ASPROIU. Piesa se numește TOKYO și îmbină influente trap și r&b.

Interviu GUCCI HOV

Ce te-a făcut să vrei să te apuci de muzica?
GUCCI HOV: Am fost la un prieten acasa ce avea un studio mi-a placut ideea si am vrut sa incerc sa cant. Am facut o piesa ce a sunat prost iar asta m-a ambitionat sa continui sa evoluez.

De cat timp faci muzica ?
GUCCI HOV: Fac muzica de un an de zile.

Există o poveste în spatele versurilor?
GUCCI HOV: Uneori versurile sunt inspirate din intamplarile din trecut sau ganduri ce m-apasa pe suflet, alteori folosesc ca sursa de inspiratie intamplari ale prietenilor mei sau pur si simplu imi las imaginatia sa zoare.

Care este procesul creativ?
GUCCI HOV: Cand am o idee doar deschid programul cu care inregistrez vocile, setez autotune-ul, BPM-ul si gama. Incep prin a trage linii muzicale apoi ma apuc sa scriu versurile. Acest proces poate parea amuzant pentru cineva care este in aporpierea mea deoarece de obicei scot unele sunete ciudate :))

Ce planuri de viitor ai ?
GUCCI HOV: Din punct de vedere muzical?
Da din punct de vedere muzical
GUCCI HOV: Imi doresc sa compun si sa lansez cat mai multe piese si videoclipuri si sa-mi imbunatatesc sound-ul.

Ce ne poti zice despre piesa TOKYO?
Tokyo este ultimul meu release impreuna cu Asproiu. Aceasta piesa este un remake după prima mea piesa, despre care am menționat mai sus ca suna prost. Un sound fresh, cu un happy vibe, pe un beat creat de Asproiu.

Acestea fiind spuse, aștept părerile voastre!

articolul original.

RUN, domn’ prof’, RUN! – Interviu cu Lajos Notaros despre cartea specială pe care urmează să o lanseze

22 September 2022 at 09:18
By: Tomck@t
image

În urmă cu câțiva ani, în timpul unei drumeții în județ, în vederea unui reportaj, domn’ profesor Notaros a început, dintr-odată, să mă inițieze în fascinantele taine etimologice ale limbii maghiare, pornind simplu și extrem de logic de la vocala primitivă é, care formează cuvinte elementare prin combinarea cu consoane, rădăcini care indică în primul rând la fel de elementara „viață”: él înseamnă „trăiește”, dar și „tăiș”, éb înseamnă „treaz” sau „vigilent”, én – „eu”, ép – „întreg”, ér înseamnă „venă”, dar poate fi și verbul „coace”, „maturiza” sau „valora”, apoi ért – „înțelege”… sau ész – „minte” (substantivul, nu verbul).

Partea comică a fost că am fost și suntem amândoi unguri la bază, dar lecția de limbă maghiară s-a consumat în limba română. Și mai comic de-atât a fost – mi-am dat seama citind romanul „Run, omule, run!” – când Lajos Notaros, cândva în tinerețe, a încercat acest exercițiu complex de întrepătrundere în sensurile și armoniile fundamentale ale limbii maghiare cu o tipă româncă din București, care dorea doar să flirteze în fața unui club și, de dragul unui small talk, nu a cerut altceva decât să-i spună „ceva în maghiară”.

„Run, omule, run!” este o carte „ușoară” în toate sensurile (doar 145 pagini), savuroasă de la un capăt la altul, o aventură de doar câteva zile, dar cu puterea de a sintetiza lecții și înțelepciuni de bază în toiul unor nebunii nebănuite, „de-ale tinereții valuri”, în acele momente când nici nu ne dăm seama cât de multe am învățat despre sine și despre lume, chiar în încercarea de a ieși – cum s-ar spune – în lume.

Cartea apărută la Editura Mirador urmează să fie lansată vineri, 23 septembrie (echinocțiul de toamnă), la ora 18 „trecute fix”, la Boeme Café. De altfel, poate fi achiziționată deja online, pe edituramirador.ro.

Înainte de lansare, am stat puțin de vorbă, încercând să aflăm mai multe despre dedesubturile acestui roman, fără să împușcăm, desigur, poantele, firul narativ și toate elementele stilistice care fac această carte atât de captivantă:

– Avem de-a face cu o poveste reală, ori doar bazată pe fapte reale, cu înflorituri de dragul beletristicii?

– O poveste care se bazează pe o întâmplare reală. Realitatea este că la terminarea liceului, înainte să fiu luat la armată, ne-am hotărât noi, doi prieteni, să fugim din țară prin Constanța. Desigur, prelucrarea acestei întâmplări este literatură. Sau, cel puțin, asta vrea să fie. Cititorul va hotârî, fiecare pentru el, dacă sunt înflorituri de dragul beletristicii, eu nu am avut această intenție.

– De ce vorbește autorul la persoana a doua? Cine e, de fapt, personajul principal?

– E o găselniță prin care am încercat să indic că povestitorul este aceeași persoană cu unul dintre personaje, poate chiar personajul principal și totuși este altcineva, pentru că există o diferență de vârstă de aproape treizeci de ani dintre cei doi. Tânărul am fost eu, dar acum, povestind, sunt altcineva. Pe de altă parte, am încercat astfel să ilustrez și dedublarea inevitabilă a celui care scrie, povestește despre sine însuși. Pentru mine, cel de acum, tânărul care am fost atunci este o altă persoană. Pe care îl știu foarte bine, îmi amintesc de el, dar nu perfect și nu fără rest.

– Cartea vă ilustrează ca pe un visător, fără planuri concrete, mai degrabă un participant, cu rol secundar în acțiune, unul care lasă totul în voia sorții, căutând doar „armonia cu lumea”. Așa ați fost în tinerețe sau doar în prezența lui Johnny?

– Dacă asta ți-a rămas după ce ai citit cartea, înseamnă că așa este. Ai sesizat ceva, chiar dacă eu nu am intenționat să evidențiez asta. Dar, da, am fost un nehotărât, sunt de multe ori și în multe și acum, unul care amână lucrurile, având nevoie de cineva care nu gândește foarte mult, ci acționează ca să se pună în mișcare. Și acel cineva, în această poveste, este, cum foarte bine ai sesizat, Johnny.

– Johnny (zis și Nelu), Gipsy (zis și Nicu), Ágnes, Bebe și Mia… în cazul în care nu sunt personaje inventate, știu de apariția acestei cărți? Ați păstrat legătura cu ei?

– Nu, nu sunt personaje inventate, eventual „prelucrate”. Fiecare dintre ei a existat, cei mai mulți trăiesc și acum. Johnny, de exemplu, a ajuns în sfârșit, după câțiva ani, fugind de unul singur la sârbi, în Florida mult visată. A revenit imediat după decembrie ’89 pentru o vizită în România și primul lucru a fost să ne vedem. Nicu trăiește și acum la Arad, nu ne-am văzut de mult, dar am rămas amici. Cu fetele e un pic mai complicat, nu mai știu nimic despre bucureștence, nu le-am urmărit povestea după cele două-trei zile cât am fost împreună. Dar nu le-am spus că am scris o carte despre cum a fost atunci. Cred că urmează…

– Fără să cadă în capcana descrierilor lungi și plictisitoare, este un roman extrem de filmic, generează automat o imagine clară a personajelor, a locațiilor și a situațiilor. Ar putea fi adaptat lejer pe marele ecran. Personal, îmi venea să asociez atmosfera poveștii cu filmele „Fear and Loathing in Las Vegas” – fără să fie, nici pe departe, o poveste despre droguri și jurnalism, sau „Licorice Pizza” – chiar dacă e complet altceva decât un love story cu teenageri. Dacă ar fi să fie, care regizor credeți că ar fi ideal să adapteze „Run, omule, run!”?

– Ne cunoaștem, ne știm că le avem cu filmele. Da, mi-a trecut prin minte că dacă un regizor ar fi interesat, ar putea ieși un scenariu bun pentru un film mai puțin obișnuit pe la noi. Un fel de road-movie plasat în Epoca de Aur ceaușistă în care protagoniștii se mișcă și acționează de parcă ar fi deja în America. M-ai luat prin surprindere cu regizorul, dar cred că cinematografia românească la ora actuală este foarte performantă și apreciată, sunt cel puțin patru-cinci regizori cu care, ca să spun așa, m-aș mulțumi. Fără să mai vorbim de arădeanca noastră care tocmai a fost premiată la Veneția.

– La Cristina Groșan vă referiți și filmul ei ceho-ungaro-italiano-slovac „Ordinary Failures”. Chiar am observat că există un trend din în ce mai răspândit în filmele europene, în special în Europa de Est, alte exemple fiind „RMN”-ul lui Mungiu sau „Hasadék” al lui Balázs Krasznahorkai, adică filme bilingve sau multilingve. Începând cu titlul, „Run, omule, run!” se încadrează oarecum în acest tipar, cu o excepție notabilă: dvs. nu ați mai tradus cuvintele din maghiară (mai sunt și cuvinte în engleză, dar acelea n-ar fi o problemă pentru nimeni). De ce?

– Nimic forțat aici sau cel puțin sper să nu pară ceva gratuit, am încercat și prin asta să redau atmosfera în care se întâmpla povestea. Era perioada în care engleza în școli a schimbat rusa, toată lumea tânără vorbea englezește, folosea expresii auzite în filme, iar Johnny chiar se pregătea pentru Florida. Așa și cu maghiara, chiar dacă ea apare mai rar, respectiv într-o explicație pretențioasă a personalului principal privind unicitatea limbii maghiare. Și în care el traduce cuvintele. Până la urmă e vorba de încercarea de a păstra și conserva firescul. Desigur, un firesc care decurge din legile de bază ale scriiturii literare.

– Vă gândiți să publicați cartea tradusă și în maghiară sau în engleză?

– Eu nu mă gândesc să traduc cartea din românește. Ea s-a întâmplat în românește, de aceea am scris-o în această limbă. Nemaivorbind că traducerea înseamnă o altă abordare, autorul nu are perspectiva necesară. Cu alte cuvinte, nu am nimic împotrivă să se traducă în orice limbă. Doamne dă să ne aflăm deja acolo! Dar, nu prea cred. Literatura mai nou are un impact mult limitat față de acum câteva decenii.

– Are în jur de 140 de pagini. Cât timp v-a luat să scrieți cartea?

– Nu scrisul a fost problema, ci timpul până când m-am tot gândit să o public. De scris, am scris-o acum zece ani, iar de atunci mă tot gândesc ce să fac cu textul. Până la urmă, probabil împins din spate, așa cum ai sesizat cu autorul la tinerețe, m-am hotărât. Textul cred că a fost scris în câteva zile, cel mult câteva săptămâni.

– Cum se împacă partea scriitoricească și cea jurnalistică în viața dumneavoastră?

– Simplu: nu toți jurnaliștii sunt scriitori, chiar dacă mulți scriitori fac și jurnalism. Eu deocamdată rămân la jurnalism. E un pic mai lejer, iar satisfacția este imediată. Chiar dacă, de cele mai multe ori, negativă.

– Referitor la data și ora lansării cărții… ora exactă „trecute fix” e o referință la un capitol din carte, mai exact la polițistul Nea Gigi, care a ținut să sublinieze ora „prin gestul văzut la vreo scenetă de satiră și umor de la tv”, dar de ce ați ales tocmai echinocțiul de toamnă?

– Nu este o referință directă la Nea Gigi. Este ceva mult mai practic. Eram hotărât de la început, cartea venind de la tiparniță în miezul verii, să fac lansarea în a doua jumătate a lui septembrie, după terminarea sezonului de vacanțe. Nu de alta, dar atunci nimeni, nici măcar ăia mai puțini care consumă literatură, nu te bagă în seamă. Și așa, uitându-mă la o dată convenabilă, mi-am zis: de ce să nu fie de echinocțiu, atunci când ziua este egală cu noaptea? De parcă imposibilul ar putea exista. Măcar pentru o zi…

articolul original.

Cristi Movilă, VTEX: Lupta pentru eficientizare

8 August 2022 at 09:09
image

România cunoaște o maturizare a pieței de e-commerce și tot mai multe companii caută soluții prin care să-și eficientizeze businessul. Cristi Movilă, Eastern Europe General Manager & EMEA SVP în cadrul VTEX, ne-a vorbit despre tendințele pieței de e-commerce din România, despre magazinului viitorului în online, precum și despre impactul atacurilor cibernetice asupra pieței.

Cum arată astăzi peisajul e-commerce din România?

Perioada de pandemie a însemnat o evoluție rapidă a comerțului digital atât la nivel global, cât și la nivel local. Foarte mulți oameni au comandat online pentru prima oară, au remarcat avantajele acestui canal și au început să-l prefere.

Trendul continuă și în contextul actual geopolitic, România rămânând țara cu cea mai mare creștere din regiune. Este însă de menționat că nu vor mai putea fi atinse creșterile procentuale din pandemie. În lunile februarie – martie am văzut schimbări ale comportamentului consumatorului, prin prisma unei reduceri a consumului, însă în prezent lucrurile pare că ­și-au revenit la normal.

Ceea ce putem observa însă este că sunt înclinați să cumpere mai mult produse sau servicii strict necesare, de aceea cred că viitoarea creștere se va datora numărului de comenzi, nu valorii lor. Suntem în etapa de maturizare a pieței și cred că tot mai multe companii vor căuta din ce în ce mai mult soluții prin care să-și eficientizeze operațiunile de comerț și care să-i ajute să-și analizeze și controleze mai bine businessul.

Există o schiță a magazinului viitorului în online?

În acest moment suntem ­într-o perioadă în care shopping-ul a devenit o experiență imersivă, interactivă, puternic digitalizată și, mai ales, intuitivă. La fel cum acum vedem că publicul caută noutăți, dorește să interacționeze cu brandurile în modalitățile preferate și să achiziționeze de oriunde, așa credem că va arăta și viitorul. Bineînțeles, vor fi diferite provocări pentru branduri și retaileri, dar în esență nevoile și dorințele vor avea aceeași înclinație.

Digitalizarea, fie că vorbim de business to consumer sau de business to business, nu mai este doar “un cuvânt frumos”, ci a devenit o necesitate. Vom auzi din ce în ce mai des termeni precum social selling, comerț conversațional sau live shopping, iar retailerii care vor adopta rapid aceste tendințe și își vor construi prezențe online solide, “future proof”, vor câștiga.

Cu toate acestea, scopul final al oricărui retailer va fi acela de a vinde, nu a se concentra pe inovații tehnologice sau funcționalități noi, care de multe ori, când sunt construite de la zero, sunt costisitoare pentru un magazin online. Și atunci, fiecare magazin va avea un ecostistem de parteneri, care să-l ajute să atragă cât mai mulți clienți.

Astfel, din punct de vedere tehnologic, credem că magazinul online al viitorului este rezultatul unei abordări de tip composable commerce sau headless commerce, adică stabil, flexibil și simplificat, dar și inovator.

Ce potențial are live shopping-ul și cum schimbă modul de achiziție?

Live shopping-ul are un mare avantaj pentru comerțul digital: faptul că acesta se găsește acolo unde tind să se îndrepte viitorii cumpărători. La începutul anilor 2000, majoritatea oamenilor foloseau internetul pentru a consuma materiale scrise; prin urmare, un website, care era în principal static, era suficient pentru a ajunge la consumatori.

Astăzi, viitorii cumpărători își petrec cea mai mare parte a timpului pe YouTube, TikTok sau Instagram Reels. Mai multe studii arată că mai mult de jumătate din Generația Z petrece peste 3 ore urmărind video-uri online, așa că sunt deja obișnuiți cu un tip de conținut interactiv. Live Shopping profită de acest nou obicei de consum, fiind o modalitate excelentă pentru magazine de a se conecta cu clienții si de a crește ratele de conversie. De asemenea, poate consolida brandul în rândul clienților existenți și poate atrage alții noi.

Deși în România este încă la început, vedem totuși o cerere în piață. Am realizat deja alături de clientul nostru F64.ro primul eveniment de live shopping și lucrăm la alte proiecte similare ­pentru alți clienți.

Care este impactul atacurilor cibernetice asupra pieței de e-commerce?

Dacă până acum majoritatea atacurilor din zona e-commerce se concentrau pe obținerea de date personale și bancare sau pe imitarea unor site-uri autentice (website spoofing), în ultima vreme magazinele au raportat atacuri din ce în ce mai complexe, de la operațiuni de tip ransomware axate pe magazinele cu servere fizice la atacuri de tip denial of inventory. În cazul ultimului, unul sau mai mulți boți intră pe site și plasează multiple comenzi în coș, comenzi pe care le duc până la checkout, fără însă a încheia achiziția. Făcând asta în mod repetat și de pe diferite conturi, ei pot bloca sau ­rezerva cantități uriașe dintr-un produs, în detrimentul cumpărătorilor onești.

Din aceste motive, securitatea a devenit o prioritate pentru majoritatea furnizorilor de platforme de comerț. Primii pași ar fi folosirea unui protocol sigur pentru criptarea informaței de pe site (SSL/TLS) și găzduirea ­magazinului pe o platformă cloud stabilă, cu back-up-uri în timp real. Încurajarea utilizatorilor să folosească parole sigure va trebui completată cu autentificarea în doi sau mai mulți pași (MFA) și cu protecția și anonimizarea datelor personale (un pas în conformitate și cu normele GDPR). Un al alt pas vital este obținerea unei certificări a securității sistemelor de plată (PCI DSS) și folosirea de par­teneri de plată autorizați. Adițional, se recomandă și instruirea atentă a personalului de support.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 365 (18 iulie – 15 septembrie 2022). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.

articolul original.
❌