ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Before yesterdayUltimele Stiri

Al treilea lot de Rotem K1E1 livrat…

19 January 2023 at 04:00

Sud coreenii nu se dezmint la capitolul seriozitate si continua sa modernizeze si mai vechile tancuri Rotem K1. Posibil ca programul de modernizare a K1 a fost accelerat si de necesitatea de a intarzia anumite loturi de K2 destinate armatei nationale din cauza comenzilor externe…

Astfel, agentia sud-coreeana de inzestrare a armatei DAPA a anuntat finalizarea modernizarii pentru cel de-al treilea lot de tancuri la varianta K1E1, fara a specifica numarul de agregate, probabil de nivelul unui batalion. Fondurile pentru acest lot au fost alocate in septembrie 2022. Modernizarea tuturor celor 1000 de tancuri K1 la standardul K1E1 este planificata pana in 2026, procesul de modernizare a parcului find demarat in 2014. In inventarul armatei sud-coreene se mai afla 484 de tancuri K1A1/K1A2, 100 de K2, 597 din mai vechile M48A5 si 40 de T-80U.

Astfel tancurile K1 vor fi interoperabile datorita integrarii electronicii moderne cu parcul existent de tancuri K1A2, K2 si de MLI-uri K21. Standardul K1E1 pare o modernizare mai limitata decat K1A, parand sa pastreze tunul KM68A1 calibrul 105 mm (licenta a americanului M68), cu o rezerva de munitie de 47 lovituri, in timp ce K1A1/A2 este echipat cu KM256 calibrul 120mm (licenta a americanului M256/L44), rezerva de lovituri in agregat scazand la doar 32 de lovituri. E posibil ca K1E1 sa ramana cu aproape 2 tone mai usor decat K1A, daca nu primeste nici blindaj aditional consistent, conservand o masa de 51,5 tone. Surse mentioneaza totusi imbunatatirea blindajului la K1E1 (urcand protectia frontala la penetratori de la 500 la 600 mm blindaj echivalent otel laminat omogen), ceea ce inseamna ca diferenta de masa fata de K1A va fi data de diferenta de masa intre montajele tunurilor de 105 si 120mm. In cadrul renovarii se mai mentioneaza si planuri de imbunatatire a tractiunii, posibil prin cresterea puterii motorului de la 1200Cp la 1320Cp, dar acest aspect nu este confirmat.

Protectia mai redusa si tunul calibrul 105mm par sa fie suficiente impotriva potentialului inamic al fratilor de la nord, adica T-62 si derivatele sale. Pachetul de blindaj de baza KSAP are avea urmatoarele valori in valori echivalente blindaj omogen laminat din otel (RHA):

  • 688mm blindaj frontal sasiu (versus 700mm la Abrams M1IP/A)
  • 322mm blindaj lateral sasiu (versus 400mm la Abrams M1IP/A)
  • 740mm blindaj frontal turela (versus 750mm la Abrams M1 respectiv 900mm la M1IP/A1/A2)

Valoarea de protectie frontala echivalenta +600 este apropiata de cea a pachetului de blindaj suplimentar DU (uraniu saracit) instalat pe Abrams, sau a pachetului suplimentar de blindaj stratificat si spatiat pentru STRV122, protectie care contribuie la ingrasarea tancurilor cu aproximativ 10 tone.

Coreeni au dezvoltat pentru tunul de 120 mm si munitie indigena, demn de retinut fiind:

  • APFSDS K276 – munitie penetranta cu sabot din tungsten (calit in 20 de cicluri pentru cresterea pana la de 3 ori a duritatii materialului), cu o capacitate de penetrare superioara cu 8-16% fata de sagetile de tungsten similare, ca alternativa la penetratorul cu uraniu saracit din inventarul american (fata de care e mai putin performant cu 6-10%). Astfel s-ar asigura penetrarea a aproximativ 600 mm blindaj echivalent otel laminat omogen la distanta de 2 kilometri, unghi de 60° (sursa Wiki).

Nu se precizeaza daca ar exista planuri pentru integrarea munitiei Korean Smart Top-Attack Munition (KSTAM) si pe ROTEM K1A, aceasta fiind dezvoltata pentru ROTEM K2.

In cadrul modernizarii K1E este prevazuta instalarea unui sistem digital de management al luptei interconectat in retea (C4i), conectat la radiouri digitale de ultima generatie pentru coordonarea subunitatilor pana la nivel de sub-batalion. La acestea se adauga un sistem de identificare automata a inamicului (cu razpuns automat la interogare in banda Ka) si un receptor pentru navigatie prin satelit, pentru identificare pozitionare cu acuratete. Au mai fost adaugate camere de vedere in fata si in spate, in special pentru largirea campului vizual al soferului.

Reamintim ca din start, utilizand vizorul termic SAGEM pentru comandant, Rotem K1 are capacitati hunter-killer, putand angaja simultan, in secventa scurta, mai multi inamici, lucru devenit posibil la Abrams doar incepand cu versiunea M1A2.

Mai multe detalii despre K1E1 vs K1A1/A2 am dat in aticolul de aici: Lotul 3 de K2 Black Panther si modernizari ale K1 .

Simulator de antrenament pentru ROTEM K1E

Rotem K1, in ambele variante, foloseste tunuri de provenienta americana, putand folosi cu un anumit efort de integrare majoritatea muntiilor folosite de M1 Abrams. In acelasi timp ar putea fi o varianta mai ieftina, raida si fiabila de inzestrare rapida pentru crearea unei coloane vertebrale a fortelor terestre, putand fi complementat ulterior si gradual de mai complexul si modernul Rotem K2 Black Panther, care isi face debutul in Europa prin programul polonez de inzestrare si posibil cel norvegian. Este exact ceea ce fac si sud coreenii in acest moment,  ca si abordare de modernizare a fortei lor de tancuri.

Am mai mentionat in mai multe randuri, ca avand in vedere starea infrastructurii de la noi dar si situatia terenului si infrastructurii de transport de la est de tara noastra, ar fi contraindicata achizitionarea de mastondonti de peste 60 de tone, desi acestia sunt de dorit din punctul de vedere al protectiei echipajelor.

Chiar daca fortele noastre terestre cocheteaza cu ideea achizitionarii de Leopard 2 sau Abrams… ar trebui pus in balanta daca nu cumva cea mai mare parte parcului de 276 agregate cerute de MApN ar trebui mai degraba sa se incadreze in limitele de gabarit existente la noi, pozitionand strategic poate doar unul sau doua batalioane grele impreuna cu forta americana stationata pe teritoriul Romaniei, pentru interoperabilitate.

Marius Zgureanu

Surse:

K1E1 Tank – Fighting-Vehicles.com

Altair.com.pl/news/view?news_id=38945

.

articolul original.

Abrams uzate pentru Polonia

9 January 2023 at 04:00

In timp ce ai nostri se tot taraie pe cur referitor la tancuri, ca altfel nu stiu cum sa ii mai spun taraganarii trecute dincolo de ridicol, polonezii comanda si Abrams uzate.

In data de 4 ianuarie 2023, la sediul Brigazii 1 Blindate Varsovia a fost semnat contractul pentru furnizarea de tancuri uzate M1A1FEP Abrams si vehicule de sprijin pentru Fortele Terestre.

Contractul in valoare de 1,4 mld. $ (din care 0,2 mld $ reprezinta finantarea ajutorului militar american pentru Polonia) prevede livrarea in perioada 2023-2024 a :

  • 116 tancuri M1A1FEP, adaptate cerintelor poloneze,

  • 12 vehicule MGM M88A2 HERCULES,

  • 8 vehicule – pod M1074 JAB,

  • 6 vehicule de comanda M577

  • 26 ateliere NG SECM pe sasiul HMMWV.

  • unui pachet de instruire și logistica: pregatirea instructorilor, echipajelor si personalului tehnic, aprovizionarea cu piese de schimb, consumabile, echipamente pentru intretinerea vehiculelor, sisteme de diagnostic si atelier mobil de reparatii armamentului si a dispozitivelor de diagnosticare.

Alaturi de echipamente, polonezii vor achizitiona si munitie, avand acordul Departamentului de Stat al SUA pentru 303.000 lovituri calibrul 120mm, inclusiv ultimele variante de proiectile perforante de sub-calibru M829A4 si programabile M1147.

Tancurile, provenite din inventarul celor retrase de la infanteria marina si aflate in stare tehnica relativ buna, vor echipa Divizia 18 Mecanizata, adaugandu-se celor 250 de tancuri M1A2 SEPV3 nou produse, comandate de polonezi in aprilie 2022.

In 2004 a fost inceputa o modernizare completa a inventarului de 403 tancuri apartinand US Marine Corps, deci varianta de echipare nu este chiar veche.

USMC

Abrams M1A1 ale US Marine Corps (USMC), Charlie Company, pe Highway 27 langaAn Nu’maniyah, Irak, in  Operatiunea „IRAQI FREEDOM”.

Si iata ca datorita polonezilor, pentru ai nostri apare sansa scuzei perfecte cum ca nu ar mai fi disponibile nici Abrams uzate, asa cum ne-a fost dat sa auzim la un moment dat ca nu se mai gasesc F-16, si deci nu puteam lua mai mult de escadrila deja contractata.

Ce nu realizeaza unii este ca vremea povestilor a trecut demult! Poate ar fi timpul ca cineva de la nivel decizional sa fie expulzat la Moscova…

Marius Zgureanu

Surse:

Poland orders more Abrams tanks (defence-blog.com)

https://www.altair.com.pl/news/view?news_id=38937 

Series Navigation
articolul original.

Logistica fir-ar ea sa fie…

28 December 2022 at 04:00

Pentru ca razboiul din Ucraina a trecut deja de mult timp de faza in care ar fi putut fi castigat prin manevre militare pe teren. Daca initial rusii au incercat intr-un mod clasic sa ocupe teritoriul ucrainean cu forte de infanterie, acum s-au mai linistit si singura lor idee (sustinuta si de dezastrul de armata pe care o au la dispozitie) este distrugerea infrastructurii si economiei ucrainene prin atacuri aeriene, de preferat cu ajutorul rachetelor de toate tipurile avute prin depozite.

O aducere aminte, daca vreti, a modului in care aliatii au purtat razbouiul aerian deasupra Germaniei incepand din 1941.

In fata acestei noi abordari, ucrainienii nu au altceva de facut decat sa-si intareasca apararea anti-aeriana pe absolut toate palierele. Evident ca este usor de spus si extrem de dificil de realizat. Deocamdata Rusia nu si-a trimis bombardierele strategice sa bombardeze “covor” tintele si cel mai probabil ca nici nu o va face, dar rachetele din toate epocile si de toate tipurile zboara din cand in cand spre Ucraina.

Deocamdata Kiveul raporteaza un procent uimitor de doborare a tintelor (usor neverosimil de mare) si s-ar putea sa se apropie destul de bine de adevar, pentru ca anti-aeriana ucraineana nu are de-a face cu tinte manevriere ci cu rachete de croaziera din familia Kh si Kalibr, rachete care odata lansate se cam duc cu sistemul de ghidaj inainte, spre tinta, fara manevre agresive in fata anti-aerianei, fara ca cel care lanseaza sa mai poate face ceva, fara ca racheta “sa stie” ca a fost luata la ochi de un radar sau de o racheta AA.

Asadar, este o lupta relativ usoara, atat timp cat ucrainienii dispun de un sistem de avertizare timpurie (si aici probabil ca NATO isi face treaba), cat pot comasa suficienti vectori de lovire pe culoarele de zbor (sau in jurul obiectivelor importante), dar la un moment dat raman fara munitie.

Deja sistemele de sorginte sovietica cu care Ucraina a inceput razboiul raman fara rachete. S 300, Buk, Osa etc, au fost intens folosite si este de presupus ca stocurile de rachete sunt pe cale de disparitie.

Odata cu epuizarea stocurilor de rachete anti-aeriene ucrainene, Kievul are ca singura solutie aprovizionarea cu rachete NATO, lucru care comporta insa mai multe probleme: costurile – evident ca sunt mari, disponibilitatea – aceasta este mica pentru ca la randul lor majoritatea tarilor membre NATO au stocuri relativ mici (un exemplu ar fi francezii care ar detine – pe surse – doar cateva sute de rachete Aster pentru sistemul SAMP/T si aici nu discutam despre 6-700 de bucati ci probabil mult mai putine), reaprovizionarea – este si ea extrem de complicata atat din punctul de vedere al costurilor cat si al capacitatii de productie.

Nu cred ca cineva isi inchipuie ca francezii pot produce macar cateva zeci de rachete Aster pe luna, daraminte sa le mai si ofere Ucrainei sub forma de ajutor gratuit.

Dar cu toate acestea, Ucraina va fi fortata sa treaca cat de repede poate pe sisteme anti-aeriene vestice: NASAMS, IRIS T (care conform unor surse ar fi deja trei unitati in Ucraina), Patriot si poate chiar SAMP/T “Mamba”. Totul garnisit cu sisteme vechi gen Aspide si Hawk, atat timp cat se mai gasesc rachete pentru ele.

Despre Patriot se stie deja ca americanii sunt de acord sa trimita pe front un anumit numar de lansatoare, Germania ar putea si ea sa faca la fel. Mai nou, francezii si italienii ar lua in discutie trimiterea sistemului SAMP/T.

Deocamdata nu se vorbeste despre cate sisteme, avantajul SAMP/T fiind dat de radarul la 360* avut in dotare. Pe de alta parte, nu trebuie uitata nici latura comerciala a acestui razboi, pentru ca nu exista o reclama mai buna pentru orice tip de arma decat folosirea sa intr-un razboi real si mai ales impotriva tehnicii de razboi a celei de-a doua super-puteri mondiale – Rusia.

Asadar, logistica si capacitatea industriala va fi din nou regina campului de lupta si in functie de rezultatul acestui meci se va decide invingatorul.

Pentru francezi ar fi o chestie mare sa-si trimita la lupta sistemul SAMP/T, care din pacate nu s-a exportat prea bine, umar la umar cu mult mai titratul Patriot american.

Iar daca Patriotul american si SAMP/Tul franco-italian vor ajunge in Ucraina, ei bine, poate atunci vor intelege si unii dintre cititorii nostri articolele in care scriam ca degeaba avem noi Patriot daca nu avem cu ce sa-l protejem.

Evident ca rusii vor incerca sa angajeze imediat sistemele anti-aeriene cu raza lunga ajunse in Ucraina cu rachete de croaziera sau drone si daca ucrainienii nu vor folosi sisteme cu raza scurta si medie intru apararea Patriot/Mamba, atunci vor ramane fara ele repede, cu atat mai mult cu cat rusii vor considera aceste sisteme ca fiind tinte prioritare.

Nici Patriot si nici SAMP/T nu pot face fata dronelor si oricum daca lansezi rachete de milioane de euro bucata impotriva unor tinte de cateva zeci de mii de euro ramai repede fara rachete si de aici incolo ar trebui poate, in lumina invatamintelor din Ucraina, sa ne reevaluam si noi programul de dotare pe zona sistemelor anti-aeriene si sa ne grabim cu achizitiile pe zona SHORAD/VSHORAD si sa demaram odata modernizarea sistemelor GDF 003.

Degeaba ai Patriot, fara un sistem SHORAD, fara tunuri AA de mare viteza care sa-l protejeze. Pur si simplu ii oferi inamicului sansa sa fie erou din propria ta prostie.

Pe frontul ucrainean, S 300 a suferit pierderi in fata dronelor rusesti, iar un S 300 nu este deloc usor de inlocuit, cum nici un sistem Patriot sau SAMP/T nu sunt.

De bagat la cap, pentru cine are cap si ceva in el…

GeorgeGMT

articolul original.

AG-9, capat de drum?

19 December 2022 at 04:00

Desi in acest moment tunurile fara recul pe afet sunt depasite ca arme antitanc, din cauze de calibru limitat, viteza mica, precizie scazuta, greutate mare fata de rachete iar pentru sprijin general cu foc nu permit trageri indirecte… tunul suedez fara recul Bofors PV1110 a fost vazut in actiune in Ucraina (astfel de arme au devenit raritati, de colectie):

De reamintit ca proiectilul Spårljuspansarspränggranat m/84 90x760mm al BOFORS ( 10 kg HEAT) strapunge 800 mm of RHA, zburand cu pana la 700m/s. Ceea ce e arhisuficient pentru majoritatea tintelor blindate intalnite in conflictul din Ucraina. In plus, datorita vitezei mari fata de restul tunurilor fara recul, are si cea mai mare bataie eficace cu munitie clasica, neghidata, de pana la 900 de metri. Cu cat viteza in zbor creste, scade timpul parcurs pana la tinta si deci si timpul de reactie disponibil tintei sa efectueze contramasuri, reducand eficacitatea unei protectii active.

Marele dezavantaj ramane masa mare a afetului, handicap care ar putea fi rezolvat prin materiale mai moderne si mai usoare si ambarcarea pe un vehicul.

Nici clasicul SPG-9 nu se lasa mai prejos in Ucraina, desi calibrul sau e de doar 73mm:

Desi munitia subcalibru pentru tunul fara recul calibrul 73mm cu munitia sa cumulativa nu permite in principiu perforarea a mai mult de 400mm echivalent blindaj laminat omogen (din motive de diametru al conului de formare), unele surse (multumiri lui Nicusor pentru informatii) sustin ca cercetarea romaneasca ar fi permis obtinerea pana in 1989 a unei capacitati de perforare de aproximativ 500mm echivalenti, mai existand un produs similar bulgar, care perforeaza doar 450 mm.

Mai intai a fost realizat un program de calculator pentru simularea exploziei incarcaturii cumulative si a balisticii. Studiul era destinat munitiei pentru AG-9 si tunului cu presiune scazuta calibrul 73 mm 2A28 GROM de pe MLI-84, grenadele fiind identice pentru cele doua lovituri.

Diferenta intre cele doua consta in incarcaturile de azvarlire:

De retinut la acest program:

  • la conul exploziv s-a modificat geometria palniei, forma si dimensiunea ecranelor de formare si a lentilei .

  • s-a marit diametrul motorului reactiv si s-au recalculat ajutajul si ampenajele .

  • Ca urmare, distanta loviturii directe a fost marita la 1 000 m ( fata de 800 m ) .

  • In documentatie se mai dau tipul explozivului , A-IX-1 , masa acestuia fiind dubla fata de modelul precedent ,

  • semiunghiul de deschidere al conului 18 º , lungimea generatoarei 110 mm , lungimea 780 mm ,

  • masa grenadei era de circa 3 kg , masa incarcaturii de propulsie 0,64 kg .Datele de masa si lungime se refera doar la grenada propriu-zisa , adaugandu-se incarcatura de azvarlire lungimea si masa cresc .

Din pacate, dupa 1989 s-a produs in continuare vechiul model , cu capacitate de perforare 300 mm. Nu cunoastem motivele ambandonarii programului anteior, ele pot fi doar banuite.

In ziua de azi, AG-9 cu marea sa fiabilitate si cost redus mai poate fi o solutie doar pentru parasutisti, vanatori de munte sau trupe speciale, dar numai in angajamente contra pozitiilor intarite, infanteriei sau vehiculelor usor blindate. Bataia eficace sub 1 kilometru este de asemenea un handicap serios. Desi teoretic poate fi folosit si in tragere indirecta la cativa kilometri (maxim 7,5km), lipsa de precizie il face de dorit a fi inlocuit cu un aruncator de bombe, care are si avantajul unei traiectorii in arc vertical, putand lovi tinte aflate dupa obstacole.

Pe post de pauza… publicitara… Daca isi mai aminteste cineva… de conceptul Commando scout: cu tun fara recul cal. 106mm

http://asmrb.pbworks.com/f/1382985872/Scout%20106mm%20Rifle.jpg

http://asmrb.pbworks.com/f/1382992356/Scout%20Ontos%20106mm%20Rifle.jpg

si iata versiunea suedeza a unui astfel de vehicul

Estimarile de penetrare HEAT standard pentru munitia subcalibru, in functie de calibrul tevii de lansare:

73mm              ~400mm

93mm              ~500mm

105mm            ~650mm

In fapt, lovitura cumulativa cal.105 a tunului fara recul M40 putea penetra pana la 700mm RHA si avea o viteza maxima in zbor de 500m/s, bataia maxima fiind de aproape 7km (cu munitie M346A1 HEP-T).

Un alt avantaj incepand cu calibrul 105mm este posibilitatea de a lansa pe teava rachete LAHAT sau alte proiectile ghidate. Aceasta ar fi singura varianta in care s-ar putea lovi precis tinte  dincolo de distanta de 1km cu un tun fara recul.

Inclusiv pentru Carl Gustav s-a inceput dezvoltarea de proiectile ghidate, deoarece inclusiv cu vizor de tragere cu calculator balistic integrat si telemetru laser este dificil a lovi tinte dincolo de 1,2km. Acesta este cazul proiectilului ghidat laser Guided Multipurpose Munition (GMM) care poate lovi tinte in miscare pana la distante de 2,5km si poate fi tras din spatii inchise, deci are reducere a suflului la lansare. Acest suflu nu reprezinta doar o constrangere pentru personalul din zona de tragere, dar poate contribui la demascarea pozitiei de tragere, un alt dezavantaj al tunurilor fara recul.

O solutie de proiectil sau kit ghidat laser semiactiv imprumutata de la STAR-80L sau bombele de aruncator ar putea contribui la o imbunatatire similara a preciziei si distantei de tragere.

O diferenta intre AG-9 si Carl Gustav este faptul ca primul are teava lisa in timp ce al doilea o are ghintuita (la fel ca M-40)… ceea ce ar putea contribui la diferenta de precizie a celor doua.

In fine, probabil singura solutie de evolutie semnificativa a AG-9 ar fi trecerea pe un calibru superior, de preferinta minim 90, daca nu spre 105mm sau superior… si ar fi o decizie in contracurent, cand majoritatea armatelor lumii abandoneaza astfel de sisteme pentru a folosi exclusiv sisteme de rachete ghidate.

Intre timp la noi… Carfil ar fi reusit sa mareasca durata de viata a AG-7 de la 250 de lovituri la modelul original RPG-7 la peste 1000 de lovituri.

Marius Zgureanu

Citeste si:
articolul original.

Veste importanta pentru Germania

18 December 2022 at 04:00

Apropierea dintre Berlin si Washington este o noua realitate, atat din punct de vedere politic cat si militar sau economic. Vremurile cand generalii Luftwaffe erau dati afara pentru ca incercau sa explice politrucilor doamnei Merkel ca inlocuitorul ideal al aparatelor Tornado (misiuni SEAD) este F 35A s-au terminat…

Din fericire acele vremuri par sa fi apus si o noua era a cooperarii intre Statele Unite si Germania se intrevede la orizont, si – evident – ca PANAVIA Tornado va fi inlocuit de F 35A si nu de Eurofighter (aici chiar erau de rasul curcilor, sa foloseasca un avion de vanatoare destinat luptelor la mare inaltime, supermanevrabil, pe post de aparat pentru misiuni SEAD la joasa inaltime – ne intoarcem din nou la F-104).

Astfel, compania americana Raytheon si MBDA Germania au convenit sa inceapa discutiile pentru ca germanii sa produca rachete Patriot pentru clientii europeni ai sistemului anti-aerian. Cel doua companii ofera deja servicii de intretinere armatei germane pentru sistemele sale Patriot printr-un joint-venture – COMLOG GmbH si pentru a putea face acest lucru, MBDA Germania a dezvoltat deja o infrastructura semnificativa.

Initial Germania opera 36 de baterii Patriot, dar numarul acestora a tot fost redus (pe cand politicienii de la Berlin credeau ca pacea in Europa va fi eterna si prietenia rusilor extrem de sincera) si bateriile vandute catre: Coreea de Sud – 8 baterii, Israel – 4 bucati, Spania – 3 baterii, Iordania 3 sau 4 unitati, apararea anti-aeriana germana avand astazi doar 12 baterii in dotare.

Germanii detineau o varianta mai veche Patriot (PAC 2) si astazi este in desfasurare un amplu proces de modernizare pentru aducerea sistemului la ultimul standard – PAC 3+/PDB-8, pentru a putea fi folosite rachete anti-racheta balistica PAC 3 MSE.

Se are de asemenea in vedere si modernizarea rachetelor anti-aeriene PAC 2 la standardul GEM T, COMLOG GmbH primind in 2020 contractul pentru modernizare a 170 de rachete.

Revenind la cooperarea germano-americana, se are in vedere ca MBDA Germania sa produca rachete anti-aeriene PAC 2 GEM T pentru tarile europene. Acordul face parte din initiativa guvernului german (la care si Romania este parte) pentru crearea unei aparari anti-aeriene cu raza lunga si anti-racheta – European Sky Shield.

Dar germanii au, pana la urma, o mai veche colaborare cu companii americane, atat cu Raytheon cat si cu Lockheed Martin.

Cu Raytheon, compania germana Diehl produce in parteneriat sistemul naval pentru apararea anti-racheta SeaRAM, inclusiv racheta destinata acestuia, o varianta a AIM-9L Sidewinder, pentru piata europeana, asadar experienta exista, era nevoie doar de vointa politica.

Si slava Domnului ca epoca cancelarului Merkel a apus odata pentru totdeauna.

Vestea este importanta si pentru noi. Romania va detine sapte baterii Patriot dotate atat cu rachete anti-aeriene PAC 2 GEM T, cat si cu rachete anti-racheta balistica PAC 3 MSE. Vom avea nevoie atat de rachete cat si de sustinerea mentenantei acestora si va fi probabil mai ieftin s-o facem cu germanii decat peste Atlantic.

GeorgeGMT

articolul original.

Oldies but goldies – 2S7 PION

3 December 2022 at 04:00

Întâi o prezentare generală – traducere de pe wiki, cu câteva completări de pe armyrecognition.com și military-today.com.

2S7 Pion / 2S7M Malka este un tun autopropulsat sovietic de 203 mm. „2S7” este denumirea sa GRAU. Au fost construite peste 250 de unități, totalul variind între 500 și 1000, în funcție de sursă. Ele au fost distribuite fostelor state sovietice la dizolvarea Uniunii Sovietice după 1991.

2S7 Pion a fost identificat pentru prima dată în 1975 în armata sovietică și a fost numit M-1975 de către NATO (si 2S4 Tyulpan a primit desemnarea M-1975), în timp ce denumirea sa oficială este SO-203 (2S7). A folosit un șasiu cu design nou, parțial bazat pe designul T-72 și T-80, purtând un tun 2A44 de 203 mm montat în exterior pe partea din spate a șasiului.

Vehiculul se poate ingropa singur in teren și are un sistem de apărare CBRN prin suprapresiune.

Producția sa a fost împărțită între producători: șasiul a fost fabricat la Fabrica Kirov, Sankt Petersburg, în timp ce tunul și montura au fost fabricate la uzina Titan-Barrikady din Volgograd. Este propulsat de un motor diesel V-46-I turbo V12 răcit cu lichid, care dezvoltă 750 de cai putere (sau 840). De asemenea, este echipat cu o unitate de putere auxiliară 9R4-6U2 care dezvoltă 24 CP și alimentează toate sistemele atunci când motorul principal este oprit.

S-a raportat că tunul de 12 m lungime cântărește 14,6 tone, este prevăzut cu un sistem de asistare la încărcare și are o durată de viață de 450 de lovituri.

Tunul poate trage cu muniție HE-FRAG standard sau asistată cu motor rachetă, sau cu proiectile chimice și nucleare – obuzul Kleshchevina.

Proiectilul standard HE-FRAG, 3-O-F43(ZOF-43), cântărește 110 kg, conține 17.8 kg încărcătură explozivă și are o rază maximă de lovire de 37.5 km. Proiectilul asistat, 3-O-F44 (ZOF-44), cântărește 103 kg, conține 13.8 kg încărcătură explozivă și are o rază maximă de lovire de 47.5 km. Tunul mai utilizează și proiectilul cargo 3-O-14, conținând 24 submuniții cu fragmentație.

Procesul de modernizare a Malkăi de către ruși, de la sfârșitul anilor 2010, a implicat înlocuirea mai multor componente produse în Ucraina, cum ar fi cutia de viteze și motorul, cu componente noi fabricate în Rusia la uzina Uraltransmash din Ekaterinburg.

2S7 utilizează un echipaj de paisprezece militari. Pe timpul deplasării, comandantul, mecanicul conductor și tragătorul tunului stau în cabina din partea din față a mașinii, alți patru membri stau într-un compartiment situat în mijlocul șasiului iar ceilalti 7 membri se deplasează cu vehiculul de sprijin, de obicei un camion.

Echipajul necesită aproximativ 5-6 minute pentru a se instala pe poziția de tragere și 3-5 minute pentru a o părăsi. Sistemul transportă patru lovituri complete; încă patru lovituri sunt transportate de vehiculul de sprijin. Datorită razei lungi de acțiune, echipajul poate trage una sau două lovituri și poate părăsi poziția înainte ca prima lovitură să lovească poziția inamicului la peste 40 km distanță. Acest lucru face ca 2S7 să fie mai puțin susceptibil la focul contrabateriei de la un inamic cu un radar cu contrabaterie precum ARTHUR.

https://www.youtube.com/watch?v=J7pZYGtFaB8

Istoricul operațional și de luptă:

2S7 a fost folosit pentru prima dată în luptă de Uniunea Sovietică în războiul sovieto-afgan (1979–1989).

Forțele ruse l-au folosit în primul și al doilea război cecen (primul război: 1994–1996, al doilea război: 1999–2009).

Armata georgiană a folosit 2S7 în războiul ruso-georgian în 2008 (7-16 august 2008), dintre care șase au fost capturate de forțele ruse.

Piesele 2S7 au fost readuse în serviciu de armata ucraineană în timpul războiului din Donbas la sfârșitul anului 2014 și au fost folosite în luptă chiar în afara zonei „tampon” prevăzute de Protocolul de la Minsk, deoarece aveau o rază de acțiune suficientă pentru a furniza sprijin de artilerie.

Forțele armate ruse își întăresc forțele de artilerie, reactivând obuzierele autopropulsate 2S7M Malka 203 mm (SPH) și mortierele autopropulsate 2S4 Tyulpan 240 mm. 2S7M modernizat este legat de vehiculul de comandă modernizat 1V12M, care utilizează o unitate de navigație GLONASS.

Videoclipul lansat de Ministerul Apărării din Azerbaidjan a arătat că 2S7-urile lor sunt folosite în timpul războiului din Nagorno-Karabah din 2020.

2S7 a fost fotografiat îndreptându-se spre granița cu Ucraina în timpul crizei ruso-ucrainene din 2021-2022.

A fost folosit de forțele ucrainene în timpul invaziei ruse a Ucrainei din 2022 încă din 21 martie 2022.

A fost folosit de forțele ruse în timpul războiului ruso-ucrainean, după cum a raportat Newsweek din 27 mai 2022.

Variante

Versiunea originală este cunoscută sub numele de 2S7 Pion.

O versiune actualizată numită 2S7M Malka a intrat în funcțiune în 1983 sau în 1986. 2S7M Malka folosește un sistem îmbunătățit de control al focului care a crescut cadența de tragere de la 1,5 la 2,5 lovituri pe minut și a crescut capacitatea de transport al muniției la opt proiectile cărate de 2S7M.

Săpătorul de șanțuri BTM-4 Tundra utilizează șasiul 2S7 Pion.

Există și versiuni civile: automacara SGK-80 și SGK-80r, cu capacitate de 80 tone, și CM-100 pentru lucrări de mentenanță la căile ferate și operațiuni de salvare după dezastre.

Detalii tehnice

Produs: 1975–1990

Masa: 46.500 kg

Lungime totală: 13,1 m

Lungime șasiu: 10,5 m

Lățime: 3,38 m

Înălțime: 3 m

Echipaj: 14 persoane

Greutatea proiectilului: 103 kg sau 110kg

Calibru: 203 mm

Elevație: 0-60 grade

Derivă: 30 de grade

Viteza inițială a loviturii: 960 m/s

Raza de tragere efectivă: 37,5 km fără muniție asistată și 47,5 km cu muniție asistată

Raza maximă de tragere: 55,5 km (nu am aflat cu ce muniție)

Blindaj: 10mm max.

Armament principal:Tun 2A44 de 203 mm L/56.2

Motor V-46-I V12 turbo diesel 840 CP

Suspensie cu bară de torsiune

Rază de deplasare pe drum: 650 km

Viteza maxima 50 km/h – există videoclipuri în care ucrainenii vorbesc despre 60km/h

Operatori:

Deși nu au fost publicate cifre, se estimează că au fost construite peste 1.000 de bucăți. URSS avea 347 din 1990.

Angola – 12, achiziționat în 2000 de la Cehia

Azerbaidjan – cel puțin 12, achiziționate de la Rusia în 2008–2009

Belarus – 36 în rezervă

Coreea de Nord – număr necunoscut

Rusia – 60 2S7M în serviciul activ, 260 2S7 în rezervă începând cu 2022. Modernizare cu trenuri de rulare și electronică nouă finalizată în decembrie 2021.

Ucraina – 96-99; un număr necunoscut (cel puțin 13) aduse din rezervă și repuse în serviciul activ din cauza războiului din Donbas

Uzbekistan – 48

Foști operatori:

Cehoslovacia – 12 vehicule operate de Divizia a 17-a Artilerie de Calibru Mare din Žamberk, 1984–1994. O mașină este păstrată în Muzeul Militar Lešany.

Polonia – 8 tunuri. Denumirea militară „Piwonia”. A intrat în serviciu în 1985 și a fost retras în 2006. A servit mai întâi în Brigada a 5-a de artilerie din Głogów, apoi în Brigada a 23-a de artilerie Silezia la Bolesławiec

Bulgaria – număr necunoscut, informație neconfirmată

Slovacia – 3 (1 folosit pentru testare, 2 în muzeu militar)

Georgia – 6, pierdute în războiul din Osetia;

Uniunea Sovietică – transmise statelor succesoare

Așa cum spuneam mai sus, 2S7 Pion/2S7M Malka, în ambele variante, este folosit intensiv de către ambele părți în conflictul din Ucraina, fiind singurul care rivalizează, ca rază de lovire, cu obuzierele vestice trimise în teatru, Pzh2000, Krab, M109, Dana, Zuzana și Cesar.

Descoperirea țintelor se realizează în principal cu drone și cercetași.

M-am oprit asupra lui 2S7 Pion pentru că poate oferi, cu costuri relativ mici, o soluție stop-gap pentru creșterea majoră a razei de lovire a artileriei române, concomitent cu o creștere a mobilității acesteia.

În privința mobilității, orice autopropulsat e mai bun decât nimic, având în vedere ca singurele piese autopropulsate, 2S1 și Model 1989, zac prin depozite (dacă nu au fost deja descompletate) iar raza de lovire a obuzierului de 122mm purtat de acestea le poziționează muuult în urma pieselor autopropulsate utilizate de rusi, sârbi, ucraineni și, de curând, unguri, astfel că, până la achiziționarea de obuziere autopropulsate din vest sau din Korea, sau în paralel cu acestea, existența unei capabilități procurate mai ieftin ar fi binevenită.

În privința razei de lovire, nu ar trebui să ne limităm doar la a ajunge din urmă actualele obuziere cal. 155mm, ci ar trebui să urmărim preocupările guvernelor și ale producătorilor de armament, de a crește raza de lovire a acestora spre zona 100-150km.

Sunt cunoscute realizările tandemului Leonardo-Diehl, cu proiectilul subcalibru Vulcano, utilizabil de către piesele cal. 127mm și 155mm, cu raze de lovire confirmate de 70-80 km și cu intenția de a ajunge la 120km.

Sunt cunoscute cercetările și testele efectuate de BAE Systems cu prototipul M1299, în cadrul programului ERCA, cu proiectile RAP cal. 155mm, apte să atingă 70km.

Sunt cunoscute testările tandemului Boeing-Nammo pentru realizarea unui proiectil cu motor ramjet, calibrul 155mm, cu intenția de a atinge o rază de lovire de 150km. Detalii aici: https://www.nammo.com/story/the-range-revolution/

Sunt cunoscute cercetările sud-coreenilor pentru realizarea unei noi generații a K9 Thunder, K9A3, aptă să lovească ținte la 100km.

Sunt convins că și alți producători fac eforturi în acest sens și că, undeva în orizontul 2025-2030, vor apărea astfel de sisteme și muniții doar că, pentru peticiți ca noi, vor fi prea scumpe sau inaccesibile, pentru o bună perioadă de timp.

În acest sens, 2S7 PION ar reprezenta o soluție stop-gap, mai precis:

  1. Preluare de la ucraineni, în contul ajutoarelor de război sau prin cumpărare, a unui număr de Pioni. Preferabil 18-24 piese, pentru un batalion și pentru efectuarea de teste.
  2. Modernizarea sistemelor de navigație, comunicații, conducere a focului. Aici avem deja experiența LAROM, cu Elbit, sau o putem face cu sprijin american, cu sisteme utilizate și de HIMARS.
  3. Integrarea dronelor în sistemul de luptă. Aici se tot aude de proceduri, pdf-uri etc dar ar trebui să ne miscăm mult mai repede. Ar fi de preferat o echipare până la nivel de piesă dar, pentru început, alocarea a trei drone pentru o baterie cu 6 tunuri ar fi destul de ok.
  4. Trecerea la dezvoltarea de muniții ghidate, subcalibru, cu sabot detașabil.

În privința munițiilor subcalibru, nu trebuie să inventăm apa caldă. Ar trebui să începem cercetările și testele pe baza munițiilor de cal. 152mm și 130mm pe care le producem deja.

Asta ar presupune testarea rezistenței corpului proiectilului, având în vedere accelerația mărită, imprimată de încărcătura de azvârlire mult mai mare.

Integrarea sistemului de ghidaj GPS și a suprafețelor de control, realizarea sabotului detașabil. Într-o fază ulterioară, introducerea ghidajului terminal SAL și/sau IR/MMW.

Am putea, în paralel, să testăm proiectilul Excalibur, cu sabot adaptat pentru 203mm, sau lovitura Vulcano, în funcție de cât sunt de interesați americanii, respectiv nemții-italienii.

Având în vedere că Pion lansează proiectilul de 203mm, cu masa de 110kg, cu o viteză inițială de 960m/s și că în cazul muniției de 152mm și al Excalibur vorbim de o lovitură cu masa totală, cu sabot, de 50-55kg, ar trebui să se poată obține o rază de lovire spre 80-100km. Aceasta depinde de mulți factori, de profilul aerodinamic al loviturii, dacă e standard sau RAP, de suprafețele de control etc dar, grosso modo, cam aceea ar trebui să fie raza de lovire.

În cazul loviturii de 130mm, cu masa proiectilului de 37-38kg, cu tot cu sabot, raza de lovire ar trebui să ajungă undeva la 110-130km.

Am putea face estimări și pentru muniții cal 122 sau pentru muniția Vulcano dar, în cazul ultimei, e posibil ca raportul dintre preț și efectul la țintă să nu o facă foarte tentantă pentru utilizare. Din imaginile găsite pe net, pare să aibă un calibru de 90-100mm și o masă de 12-15kg din care o parte este reprezentată de sistemele de ghidaj, focos etc.

Desigur, acestea sunt estimări grosiere, date mai precise se pot obține doar după teste dar, chiar și pentru unii ca noi, astfel de obiective pot fi atinse cu costuri decente și într-un timp relativ scurt, având în vedere atât experiența în producția de muniții cât și posibilitățile de cooperare cu producători consacrați, mai ales că în privința sistemelor de ghidaj, vorbim despre componente mature, testate de ani de zile în situații de luptă.

Pe lângă creșterea foarte mare a razei de lovire, utilizarea de muniții subcalibru pentru Pion ar mai avea câteva avantaje deloc de neglijat:

  • ar permite reducerea echipajului de la 14 la, probabil, 7-8, incluzând mașina de aprovizionare;
  • ar crește cadența de tragere, prin reducerea cursei brațului de alimentare cu muniție sau înlocuirea lui cu unul de tip Cesar sau cu sistemul utilizat de Atmos 2000. Probabil, ar crește cadența la 5-6 lovituri/minut;
  • ar crește rezerva de muniție transportată pe mașina, posibil la 10-12 lovituri, din cauza reducerii dimensiunilor;
  • ar permite lovirea, mai ieftin, a unor ținte accesibile în prezent doar cu HIMARS – la un cost de cca 150.000 dolari/lovitură.

         

Utilizarea muniției subcalibru ar permite tunului să execute misiuni de contrabaterie la tot ce au Rusia și vecinii în dotare, ca artilerie clasică sau reactivă, de la distanțe la care oponenții să nu-l poată lovi, cel puțin deocamdată, decât cu rachete Tochka, Kalibr sau Iskander.

Desigur, sunt și alte țări care dețin 2S7 PION dar în cazul Ucrainei se pot găsi mai multe variante de colaborare, inclusiv modernizarea tunurilor acestora și livrarea de muniție subcalibru, în contrapartidă cu tunurile livrate nouă sau contra muniții de cal.203mm (nu cred că ar trebui să deschidem linie de producție pentru acest calibru).

Vorbesc despre 2S7 Pion modernizat și despre utilizarea muniției subcalibru ca despre o soluție stop-gap deoarece tunul nu se mai fabrică iar durata de viață a țevii tunului este de 450 lovituri, ceea ce ne-ar permite o utilizare vreme de 10-15 ani după care tehnologiile și sistemele de artilerie cu rază mărită ar trebui să fie suficient de mature și de accesibile financiar încât să le putem procura și noi în cantități suficiente.

O scurtă paranteză

Dacă tot am vorbit despre modernizarea unor sisteme vechi de artilerie și despre creșterea importantă a razei de lovire, prin utilizarea muniției subcalibru, același lucru ar trebui facut și cu obuzierele cal. 152mm din dotarea armatei.

Bine, în cazul acestora ar fi nevoie de amplasarea pe un șasiu care să le transporte rapid și să suporte șocul tragerilor.

Cel mai potrivit candidat ar fi șasiul T55 care e total depășit ca tanc dar care, cu o remotorizare și o modernizare a transmisiei și a sistemului de rulare, ar fi un suport mai mult decât ok pentru amplasarea pe el a obuzierului Model 1981 sau a tunului obuzier Model 1985.

Cele două piese ar putea folosi muniție subcalibru cal. 130mm, 122mm și chiar 100mm.

În cazul obuzierului Model 1981, s-ar putea atinge raze de lovire de 40-42km cu lovitură subcalibru de 100mm, cca 25-35km cu lovitură de 122mm (standard sau RAP după caz) și de cca 22-30km cu lovitura de 130mm (standard sau RAP/BB după caz).

În cazul tunului obuzier Model 1985, s-ar putea atinge raze de lovire de 55-60km cu lovitură subcalibru 100mm, cca 39-45km cu lovitură de 122mm (standard sau RAP după caz) și de cca 32-38km cu lovitura de 130mm (standard sau RAP/BB după caz).

Ulterior, pe măsură ce sisteme autopropulsate moderne vor intra în serviciu (God knows when…), sistemele autopropulsate cal. 152mm ar putea fi trecute in conservare sau distribuite către Armata Teritorială.

By the way, experiența Ucrainei ne arată că ar trebui să avem o armată teritorială.

După cum vedeți, nu am pomenit despre tunul Model 1982 cal 130mm deoarece, din cele cca 75 fabricate, se pare că vreo 36 au plecat spre alte zări (Bosnia, Camerun, Guinea, Nigeria).

Doar ca un exercițiu, probabil ca ar obține o rază de lovire de cca 50km cu proiectil de 100mm și de 33-39km cu lovitura de 122mm (standard sau RAP după caz), mai puțin decît model 1985.

În privința celor 48 Gvozdika/Model 1989, aflate în conservare (sper), acestea ar putea atinge un 24 km cu lovitură subcalibru cal. 100mm dar tot atât ar atinge chiar tunul antitanc cal. 100mm, dacă ar putea ridica țeava la 45 grade. În plus, tunul antitanc are o cadență de tragere de 2-3 ori mai mare decât autopropulsatul. Din acest punct de vedere, aș prefera să utilizez cele 48 de șasiuri pentru instalarea pe ele a tunului antitanc cal. 100mm, astfel încât să poată ridica țeava la 45 grade, sau le-aș înlocui obuzierul cal 122mm cu un aruncător deștept cal. 120mm și le-aș da în sprijin unităților mecanizate.

Evident, toate acestea pot părea cârpeli în ochii unor sofisticați care tușesc fără tunuri cu plasmă și sisteme robotice dar conflictul din Ucraina ne-a învățat că, în caz de morcov intrat cu frunze cu tot, orice echipament este bun, dacă este folosit cu cap.

În plus, cantitatea este o calitate în sine, mai ales pentru unii care nu-si permit financiar să achiziționeze cantități mari de echipamente de top.

Să ne uităm ce se întâmplă în Ucraina, cât de greu s-au hotărât europenii să le trimită arme și cum le stă ucrainenilor inima în gât ori de câte ori vreun bou din vestul sau centrul Europei cârâie cu privire la livrările de armament și la creșterile de prețuri la gaze.

Să ne mai uităm la viteza cu care polonezii au tras concluziile de rigoare și încheie contracte majore de achiziții de armament pe care, în caz de ceva, să-l aibă în curte, nu să stea cu căciula în mână pe la ușile unora și altora.

Cam așa ar trebui să procedăm și noi doar că, din nenumărate motive pe care nu le mai discut acum, nu avem forța financiară a statului polonez, caz în care trebuie să lucrăm foarte inteligent și să atingem maximum de rezultate cu resursele pe care le avem.

Sau putem să ne ținem de berici și pdf-uri apoi, când o fi groasă, să dăm din colț în colț. Nu că n-am mai făcut-o de-a lungul istoriei.

Eroul Bulă

articolul original.

1 DECEMBRIE 2022 – ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

1 December 2022 at 00:21

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

La mulți ani, români!

La 1 decembrie 1918, prin hotărârea Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia, se înfăptuia statul naţional unitar român.

Reperele principalelor activități de astăzi sunt:

În Bucureşti, Parada Militară dedicată Zilei Naționale a României se desfăşoară de la ora 11.00 la Arcul de Triumf.

În garnizoana Alba Iulia, începând cu ora 13.40, la Monumentul „Marii Uniri” vor fi depuse coroane de flori, activitatea fiind urmată, de la ora 14.00, de ceremonia militară, în zona Bulevardului 1 Decembrie 1918.

Anul acesta, la parada din București participă peste 1.500 de militari și specialişti din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Administrația Națională a Penitenciarelor și Autoritatea Vamală Română, precum şi 120 de mijloace tehnice. Vor participa și 150 de militari străini cu 25 de mijloace tehnice, în semn de respect pentru România.

Totodată, în zona Arcului de Triumf vor fi amplasate standuri expoziționale cu tehnică militară. Acestea vor putea fi vizitate după încheierea ceremoniei oficiale.

Tot joi, 1 Decembrie, Centrul de Transfuzie Sanguină „Colonel Prof. Dr. Nicolae Nestorescu” al Ministerului Apărării Naționale organizează, în intervalul 08.00-12.00 , o campanie de donare de sânge, pentru a veni în întâmpinarea pacienților cu nevoi transfuzionale din spitalele militare și civile.

De la ora 19.00, militarii Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul vor desfășura retragerea cu torțe.
Evenimentul va începe din Piața Tricolorului, de pe esplanada Palatului Cercului Militar Național, militarii defilând pe traseul Palatul Cercului Militar Național – Calea Victoriei – Palatul Parlamentului – Palatul Cotroceni – sediul brigăzii.

Vă așteptăm să sărbătorim împreună!

MApN

articolul original.

10 noiembrie – Ziua Artileriei și 179 de ani de la înfiinţarea Artileriei Române La mulți ani tuturor artileriștilor!

10 November 2022 at 11:37

La 10 noiembrie 1843, prin Porunca Domnească nr.198 s-a legiferat înfiinţarea primei baterii de artilerie a Ţării Româneşti.

Apropo…

Întrevederea ministrului apărării naționale cu delegaţia Parlamentului şi a Administraţiei programului de Achiziţii pentru Apărare din Republica Coreea

Ministrul apărării naţionale, Angel Tîlvăr, a primit miercuri, 9 noiembrie, la sediul Ministerului Apărării Naţionale, delegaţia Parlamentului şi a Administraţiei programului de Achiziţii pentru Apărare (DAPA) din Republica Coreea, condusă de Lee Hun-Seung, membru al Adunării Naționale și președinte al Comisiei Naționale de Apărare.

Principalele subiecte de pe agenda discuțiilor au inclus stadiul dezvoltării relațiilor de cooperare militară între România și Republica Coreea, în contextul semnării unei noi Scrisori de Intenție, document prin care au fost stabilite reperele încheierii unui Acord cadru de cooperare.

„Parteneriatul Strategic dintre cele două state oferă fundația pentru construirea unei cooperări puternice pe toate domeniile. Suntem optimiști referitor la potențialul pe care îl oferă recenta semnare a Scrisorii de Intenție în scopul consolidării cooperării bilaterale, document care confirmă angajamentul reciproc în vederea încheierii unui acord de cooperare în domeniul apărării. Încheierea acestui acord va permite identificarea domeniilor de interes comun și, ulterior, dezvoltarea relațiilor militare bilaterale pe aceste coordonate”, a afirmat ministrul Tîlvăr.

De asemenea, cei doi înalți oficiali au analizat situația de securitate internațională și perspectivele consolidării cooperării în cadrul Alianței Nord-Atlantice, din perspectiva statutului Republicii Coreea de partener global, cât și în cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU).

Totodată, ministrul român al apărării și-a exprimat convingerea că viitoarele proiecte de cooperare vor avea o valoare adăugată pentru ambele state şi vor contribui la amplificarea relaţiei bilaterale, invitând companiile sud-coreene să investească în industria de apărare din România.

Nu în ultimul rând, a fost abordat sprijinul umanitar acordat Ucrainei, fiind exprimată susținerea pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a statului partener.

MApN – Biroul presă

articolul original.

25 octombrie – Ziua Armatei României

24 October 2022 at 23:05

Ziua Armatei României, 25 octombrie, va fi sărbătorită printr-o serie de manifestări organizate în principalele garnizoane din țară, în bazele militare din teatrele de operaţii unde sunt dislocaţi militarii români și în statele în care România are acreditaţi ataşaţi ai apărării și în capitalele statelor unde țara noastră are reprezentanțe permanente.

 Programul principalelor activități este următorul:

În Bucureşti:

– Ora 10.00, la Mormântul Ostaşului Necunoscut, din Parcul Carol I – ceremonie militară și religioasă de depuneri de coroane de flori, ceremonie de schimbare a gărzii și survol al unor aeronave ale Forțelor Aeriene Române.

–  Ora 12.00, la Monumentul Eroilor Patriei din cel de-Al Doilea Război Mondial (Universitatea Națională de Apărare „Carol I”) – ceremonie militară şi religioasă de depunere de coroane şi jerbe de flori.

–  Ora 13.00, la Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” va fi vernisată expoziția temporară „Drumul către Încoronarea din anul 1922”, care marchează Centenarul acestui eveniment, ce a încheiat simbolic procesul de întregire a statului român după sfârșitul Primului Război Mondial și, prin care, suveranii Românei deveneau Regele și Regina tuturor românilor.

–  Ora 19.00, retragere cu torțe pe traseul Palatul Cercului Militar Naţional, Calea Victoriei, B-dul Regina Elisabeta, B-dul Mihail Kogălniceanu, Splaiul Independenţei,B-dul Eroilor Sanitari, Str. Profesor Doctor Gheorghe Marinescu, Şoseaua Cotroceni, B-dul Iuliu Maniu, B-dul General Paul Teodorescu, B-dul Timișoara, sediul  Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”.

          În țară:

– Ora 10.00, Satu Mare, și 12.30, Păuliș, la Monumente ale Ostașului Român vor avea loc ceremonii de depuneri de coroane și jerbe de flori.

– Ora 14.00, Carei, la Ansamblul Monumental „Glorie Ostașului Român” va avea loc o ceremonie de depuneri de coroane și jerbe de flori. Voluntarii Invictus, alergători și cicliști, militari și civili, care au parcurs aproximativ 3800 de kilometri în cadrul Ștafetei Veteranilor, pe trei trasee, vor prezenta onorul, în mod simbolic, tuturor celor care s-au jertfit pentru România.

Ceremonii similare vor avea loc în principalele garnizoane din țară, la Monumentele eroilor, precum și la cimitire și la monumente ale ostașilor români din Austria, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Cehia, Federația Rusă, Polonia, Republica Moldova și Ungaria.

* * *

În campaniile celui de-Al Doilea Război Mondial, efortul de război a implicat dislocarea pe front a aproximativ 540.000 de militari, dintre care peste 90.000 și-au pierdut viața, aproape 60.000 au fost dați dispăruți, iar peste 330.000 au fost răniți în luptă. După eliberarea teritoriului naţional, la 25 octombrie 1944, Armata României a continuat să lupte pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei, alături de trupele aliate, contribuind, prin noi jertfe şi sacrificii, la marea victorie obţinută la 9 Mai 1945, ce a marcat sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa.

* * *

În atenția jurnaliștilor care vor să ia parte la ceremonia organizată în Parcul Carol I:

– Accesul în zonă se va face pe baza cărții de identitate și a legitimației de presă, între orele 8.30 și 9.00.

– Pentru limitarea numărului de participanți la activitate, vă rugăm ca echipele să fie compuse din maxim doi reprezentanți pentru fiecare instituție media.
– Pe cât posibil, rugăm ca eventualele transmisii live să fie realizate cu echipamente portabile (de tip rucsac).

– Ceremonia va fi transmisă în direct de Televiziunea Română și pe pagina de facebook a MApN.

Menționăm că pentru această activitate Televiziunea Română va asigura, în calitate de „official broadcaster”, semnal de televiziune tuturor posturilor interesate, în mod gratuit, cu condiția menționării, pe parcursul întregii transmisiuni, într-un loc vizibil, a textului „Preluare TVR”. Persoană de contact pentru detalii tehnice: Laura Neagu, telefon 0723.200.878 și 0747.069.955, adresă de e-mail: laura.neagu@tvr.ro.

 MApN – Biroul presă

articolul original.

Din nou despre „Iron Dome”

6 October 2022 at 03:00

Am vazut zilele acestea in presa ca ministrul al apararii, a confirmat ca a discutat in Israel despre Iron Dome. Capabilitatile sistemului, au fost dezbatute suficient de multe ori pe rumaniamilitary.ro (fie cu articole dedicate fie in comparatie cu alte sisteme SHORAD sau C-RAM). Ce nu inteleg este obstinatia de a merge pe aceasta cale care nu e chiar la 180 de grade de drumul pe care s-a pornit, insa la vre-o 90 de grade (nu conteaza stg sau dr) tot este.

IDF se confrunta cu o situatie mai aparte: teritoriul israelian (sau platformele marine) este lovit de la distante scurte cu rachete, obuze (de artilerie si/sau mortiere) si UAV-uri.

Pentru acest gen de amenintari a fost creat in principiu Iron Dome .

Intrebarea este: suntem noi intr-o astfel de situatie? Putem sa presupunem ca daca de exemplu Insula Serpilor ar fi recucerita de rusi, poate da, ne-am putea afla intr-o astfel de situatie. Insa intr-un mod limitat, strict la granita de est, astfel incat Iron Dome, nu poate reprezenta o solutie SHORAD generalizata pentru intreg teritoriul tarii.

Daca s-ar opta pentru o implementare zonala a Iron Dome, e foarte posibil sa apara si alte probleme de integrare pentru ca din ce informatii sunt publice, se pare ca Iron Dome nu se “impaca” prea bine cu AN/MPQ-64 care este radarul utilizat de NASAMS, desi dupa alte surse acest lucru ar fi fost rezovat. 

Daca MApN ar fi vrut din start Iron Dome ca solutie SHORAD ar fi trebuit sa se uite putin dupa G/ATOR  (Marine Ground/Air Task-Oriented Radar AN/TPS-80 ), nu de alta dar USMC a integrat si testat Iron Dome (SkyHunter ) cu acest echipament care inlocuieste de fapt 5 (cinci) sisteme radar: AN/TPS-63 (air defense), AN/TPS-73 (air-traffic control), AN/MPQ-62 (short-range air defense – la noi utilizat in sistem MIM23-HAWK), AN/TPQ-46 (counter-fire target acquisition – atentie radarele AN/TPQ 53 achizitionate de MApN sunt destinate sistemelor HIMARS) si UPS-3 (target tracking): http://www.marcorsyscom.marines.mil/Portals/105/PELandSystem/GATOR_090412.pdf

In schimb noi am achizitionat EL/M-2016 ATAR (https://www.iai.co.il/drupal/sites/default/files/2019-01/ELM-2106%20Brochure.pdf ) si inca nu prea stim de ce, cine si cum il foloseste la noi, cu toate ca acesta este parte integranta din sistemul SPYDER ground based air defense system al Rafael si vandut de acestia in Singapore, Georgia, Peru, India, Cehia, care insa nu este Iron Dome si care se bazeaza pe un cu totul alt vector (care intre noi fie vorba pentru noi ar face sens din perspectiva unei oarecare experinte cu modelul utilizat de RoAF).

Israelul are o stratificare a apararii antiaeriene care sa corespunda tuturor amenintarilor din zona lor si chiar daca se bazeaza pe sisteme MIM-104 Patriot nu inseamna neaparat ca o solutie SHORAD bazata pe Iron Dome va fi usor de integrat cu sistemele MIM-104 Patriot déjà achizitionate de Romania pentru ca este foarte posibil sa se loveasca de aceasi problema ca si in cazul americanilor: Israelul nu va furniza codul sursa altor state.

Chiar daca pretul vehiculat pe internet este mult mai mic pentru o racheta Tamir (preturile vehiculate se situeaza intre 20k USD si 100k USD / bucata) decat pentru un AIM-9X, AIM-120 sau Iris-T (care se situeaza in plaja 250k USD pana la 400k USD / bucata), ca Iron Dome sa poata  ajunge la rata de success de peste 90% sunt folositi destul de multi vectori, astfel incat costurile totale de operare in cazul utilizarii sistemului intr-un conflict, nu sunt deloc scazute, la toate acestea adaugandu-se si problema re-alimentarii: fara sa ii produci in propria curte nu prea este rezonabil nici financiar nici logistic, iar tara noastra nu are sub nici o forma parte de sustinerea pe care o are Israelul in congresul si senatul USA:

https://www.businessinsider.com/lindsey-graham-israel-us-1-billion-to-replenish-iron-dome-2021-6?op=1

https://www.timesofisrael.com/pentagon-chief-confirms-us-will-replenish-iron-dome-interceptors/

Ceea ce pentru mine este aproape cert: nu prea exista o viziune unitara, de ansamblu a ce se doreste, asa incat la fiecare schimbare de ministru, apar nu doar alte prioritati si idei nastrusnice, ci si schimbari de abordare a unor elemnte esentiale ale apararii nationale care nu ar trebuii deloc sa fie susceptibile unor astfel de influente.

IAT

articolul original.

Romania ar dori sa cumpere “Iron Dome”

26 September 2022 at 03:00

Nu stim exact in ce context si cum se gandesc militarii nostri sa-l foloseasca (in retea, impreuna cu sistemul national de aparare anti-aeriana si anti-racheta sau independent ca sistem “point-defense” pentru protejarea unor obiective foarte importante: noduri de comunicatii, porturi, centarale electrice, poduri etc), dar conform cotidianului israelian “Haaretz”, ministrul apararii de la Bucuresti – Vasile Dancu – ar fi discutat posibila achizitie in timpul vizitei efectuate in Israel saptamana trecuta.

Se mai discuta si despre o oarecare cooperare industriala si de asemenea se mai au in vedere si alte sisteme de arme, dar deocamdata ceea ce stim sigur este ca “Iron Dome” este cert vizat.

Cel mai probabil ca ofiterii romanii au gasit foarte potrivit sistemul israelian in lupta impotriva rachetelor de croaziera, dar si mai potrivit impotriva rachetelor tactice sol-sol, rachete care au facut prapad in Ucraina de ambele parti ale frontului.

Iron Dome-ul este in esenta un sistem C-RAM proiectat sa apere o anumita suprafata de teren in fata rachetelor sol-sol ca si a proiectilor de artilerie, insa el a fost folosit masiv de armata israeliana impotriva rachetelor sol-sol cu rezultate excelente.

Evident ca un astfel de sistem este necesar oricui, sper doar ca – daca afacerea se va concretiza – Romania sa nu se doteze doar cu Iron Dome pe post de sistem AA SHORAD, in rest sa vina ca ne-ar trebui, mai ales integrat cu alte straturi de aparare.

Doar ca in cazul nostru, de la discutii si pana la semnarea unui contract ferm pot sa treaca anii cu nemiluita, asadar mare entuziasm n-ar avea rost sa aratam. Mai dorim si corvete, sisteme VSHORAD, masini blindate 4×4, o noua arma de asalt, drone, transportoare blindate amfibii, sistem SHORAD, submarine, tancuri, MLIuri si discutam aici doar despre programe care au tot fost aduse in discutie de oficialitati in ultimii ani, nu de o lista a necesarului pentru Armata Romana…

Iron Dome este fabricat de compania israeliana Rafael, are o raza de aproximativ 70km si are la baza un radar ELTA EL/M-2084, in jurul caruia (la nivel de baterie) ar fi trei unitati de lansare containerizate, fiecare dispunand de cate 20 de rachete. Acelasi radar este integrat cu Spyder-MR.

In cazul Romaniei exista, ne aducem aminte – BSDA 2018, un acord  semnat intre Rafael Advanced Defense Systems si compania romaneasca Romaero cu privire la producerea sistemului Iron Dome daca acesta va fi cumparat de Bucuresti, compania israeliana pozitionandu-se astfel în vederea participarii la programul SHORAD al Romaniei.

Reamintim ca sistemul Spyder MR integreaza trei tipuri de rachete: Tamir (Iron Dome) pentru C-RAM, Python 5 (IR) pe raza scurta și Derby (RF) pe raza medie.

Acordul mai prevede si dezvoltarea unei variante navalizate a Iron Dome, varianta care insa, intre timp, a si fost testata de israelieni. C-Dome (varianta navala a Iron Dome) a fost testat de succes de Rafael in februarie 2022 si in principiu pot fi interceptate o gama variata de proiectile, de la rachete de croaziera/anti-nava, la proiectile de artilerie si drone.

Israel completes the first C-DOME interceptions from aboard the Navy’s Sa’ar 6 corvettes – YouTube

Sistemul Iron Dome foloseste racheta “Tamir” al carei cost per bucata variaza (in functie de sursa) intre 20 mii si 50 mii de dolari. Un avantaj al Iron Dome este ca sistemul de comanda si control intercepteaza doar rachetele care ar urma sa loveasca tinte importate, cele care se duc in treaba lor sunt lasate in pace.

GeorgeGMT

Citeste si:

. Sisteme SHORAD: astăzi Iron Dome 

. Competitorii pentru SHORAD-ul romanesc 

. Radare cu raza lunga, la moda 

articolul original.

Demersuri privind achiziția a trei sisteme de aeronave fără echipaj uman la bord (UAS)

1 September 2022 at 10:52
By: Nicolae

romania cumpara drona bayraktar

Ministerul apărării naționale a solicitat, la începutul lunii august, aprobarea prealabilă a Parlamentului României pentru inițierea procedurii de atribuire a contractelor aferente achiziției a trei sisteme de aeronave fără echipaj uman la bord (UAS) Bayraktar TB2, a câte șase aeronave, în valoare totală, incluzând pachetul de suport, de 300 milioane USD, fără TVA.

Achiziția pentru care s-a solicitat aprobarea urmează a fi inițiată începând cu anul 2022, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2011 cu modificările și completările ulterioare, în funcție de existența posibilității de finanțare/ bugetare a acesteia.

Sistemele UAS ce urmează a fi achiziționate vor fi destinate Forțelor Terestre Române. Fiecare sistem include câte șase platforme aeriene cu capacități de lovire a țintelor (un total de 18 drone). Programul presupune și achiziția unui pachet de suport logistic inițial și a echipamentelor necesare de instruire și antrenament.

Prin această achiziție se are în vedere implementarea Țintelor de Capabilități repartizate României în cadrul procesului NATO de planificare a apărării. De asemenea, acest demers contribuie la realizarea obiectivelor Programului privind transformarea Armatei României până în anul 2040 care prevede dotarea categoriilor de forțe și comandamentelor Armatei României cu echipamente militare și sisteme de armament care să asigure realizarea unor structuri de forțe flexibile, cu un spectru larg de capabilități specific secolului XXI, cu mijloace care să asigure supraviețuirea structurilor militare în câmpul tactic, o cunoaștere situațională extinsă și o putere mărită de foc.

Biroul presă

Comentariile autorului:

Mai discutăm când le văd în „curte”, măcar se pare că au renunțat la „licitații”…

Punem lacătul pe Forțele Navale Române sau „regândim” totul de la zero barat?

articolul original.

Boxer RCH 155

18 August 2022 at 03:00

Boxer Remotely Controlled Howitzer 155, pe numele sau intreg, este un obuzier autopropulsat relativ nou aparut pe piata chiar daca el a fost prezentat publicului inca din 2014.

Acest obuzier nu a fost inca comandat de nimeni si este, alaturi de MLI Lynx al Rheinmetall, un program demarat si sustinut din fonduri proprii de Krauss-Maffei Wegmann. Este adica un copil fara tata, crescut doar de mama, pentru ca Bundeswehr nu a contribuit cu nimic la dezvoltarea sistemului si deocamdata nici nu l-a comandat.

Donar

In linii mari RCH 155 AGM (Artillery Gun Module, cunoscut si sub derivatul DONAR pe senilat ASCOD) este un modul care contine o turela complet automatizata dotata cu acelasi obuzier ca si mult mai cunoscuta sa ruda – PzH 2000 – din care a si evoluat catre o automatizare completa. Acelasi tun de 155mm si 52 de calibre, aceleasi performante ca raza de actiune: 30 km cu proiectile standard, 40km cu proiectile de tip “Base bleed” si pana la 56km cu proiectile dotate cu motor reactiv.

Cadenta este acceasi cu a PzH, 6-8 proiectile pe minut, avand evident posibilitatea sa traga „Multiple Round Simultaneous Impact” (MRSI).

Mai mult, la cererea clientului, se poate monta un obuzier calibrul 105mm sau un 155mm cu teava mai scurta de doar 39 de calibre.

La RCH 155 totul este automatizat, echipajul format din doar doi membrii controleaza focul din cabina vehiculului, nimeni nu sta in turela. Incarcarea este 100% automatizata, ca si aducerea obuzierului in pozitia de tragere. Totul este controlat prin radio-comanda de catre echipajul care nici macar nu trebuie sa fie in masina. In caz de avarie, cei doi pot suplini sistemul automat de incarcare, iar tragerile se pot face si manual, in regim de avarie. Dar cel mai probabil ca nu este de dorit in conditii normale de exploatare.

Ca nivel de protectie, 30mm in arcul frontal, 12,7mm pe laterale. KMW isi lauda noul obuzier descriindu-l ca fiind de facto un PzH 2000 mai ieftin si mai modern. Cat de ieftin iese nu stim inca si nici cat de fiabil pentru ca deocamdata nimeni nu l-a cumparat, dar remarcabil este faptul ca modulul obuzierului poate fi montat si pe alte platforme nu doar pe cea a Boxerului, fiind prezentat si pe un camion.

Vechul M109

Stirea in sine vine insa din Elvetia, tara care s-a hotarat sa-si inlocuiasca  batranele obuziere M 109 KAWEST RC (in dotare de 50 de ani) si pentru asta a deschis o mica competitie. Dintre cele ofertate, elvetienii au decis ca in finala sa ramana RCH 155 si suedezii cu Archer 8×8 (BAE Systems).

Testele vor avea loc in Germania si vor dura doi ani (2023 si 2024) iar in 2026 va fi anuntat castigatorul. Nimic deosebit pana aici, ceva tipic si normal pentru elvetieni. De remarcat doar ca elvetienii, care pana acum au operat un obuzier pe senile, au decis de aceasta data pentru unul pe roti. Asta si datorita reliefului foarte muntos al tarii si poate ca in urma cu 50 de ani, cand au ales M109, nu aveau disponibila si o varianta 8×8…

Interesant pentru Romania este faptul ca nemtii de la KMW au oferit elvetienilor RCH 155AGM in doua variante posibile: pe platforma Boxer 8×8 sau pe autohtonul Pirahna 5 8×8.

In contextul razboiului din Ucraina, al lectiilor pe care le invatam zilnic de acolo, necesitatea unui obuzier autopropulsat pentru armata romana nu cred ca mai trebuieste in vreun fel argumentata.

Ok, stam bine, poate chiar mai sus de “bine”, in cazul artileriei reactive, trupele terestre dispunand de un numar relativ mare de APRA 40 (122mm) cu raza maxima 20km, poate vom vedea candva si racheta de 122mm cu raza extinsa la 40km, avem de asemenea si LAROM cu LAR 160 si raza de 40km, plus bijuteria coroanei, HIMARS (raza 70km) dotat inclusiv cu ATACMS – 300km.

Dar la capitolul obuziere de 155mm nu avem nimic, folosind inca batranele 152mm tractate. Batrane dar probabil inca bune la casa omului, necazul nostru sta in faptul ca nu avem inca un program de dotare cu obuziere auto-propulsate de 155mm, dar avem, se pare posibilitatea sa dispunem de o platforma comuna: Pirahna 5. Sau platforma mai putin blindata a unui camion Iveco 8×8 sau Rheinmetall Man 10×10 spre exemplu:

Lucru mare aceasta platforma comuna din multe puncte de vedere, cu atat mai mult cu cat orice alt obuzier am alege nu am avea posibilitatea unei platforme comune cu nimic din ce avem noi in dotare astazi.

Ar fi de gandit?!

GeorgeGMT

articolul original.

Cu ce drone se mai chinuie ucrainenii…

16 August 2022 at 03:00

Ca deh, disperarea te face brusc mai activ si inovator:

Dupa cum se vede, inclusiv drone civile au fost militarizate… scopul fiind de a se dota cu aproximativ 1200 de drone diverse. Deocamdata au fost stransi de la donatori vreo 20 de milioane de dolari, cu un obiectiv imediat de 200 drone.

De retinut sistemul de drona de recunoastere UJ22 UKRJET cu motor cu ardere interna si o anvergura de doar 5 metri, altitudine maxima 6 km si o anduranta de pana la 10 ore, sarcina utila fiind de 10 kg.

ACTTM, unde esti tu?

Pai se pare ca subiectul drone e considerat la noi ca si rezolvat doar prin achizitia de sistem UAS tactic-operativ clasa II, aia anulata:

https://www.dpa.ro/dgarm/programe-de-inzestrare/sistem-uas

Cele din clasa inferioare s-au pierdut prin meandrele concretului, dupa cateva posibile achizitii punctuale, in numar mic… nu cercetare-dezvoltare.

La BSDA 2022 au fost expuse niste preocupari… dar par inca departe de productie de serie si performantele aferente:

Si care sunt prioritatile viitoare de cercetare, tot de pe pagina DPA, ca pe cea a ACTTM nu mai sunt noutati legate de cercetare-dezvoltare de ani buni:

https://www.dpa.ro/dgarm/cercetare-dezvoltare-inovare

  • Dezvoltarea unui satelit de mici dimensiuni pentru interceptare și localizarea semnalelor radio terestre.
  • Dezvoltarea unui sistem de monitorizare în timp real a obiectelor spațiale.
  • Sistem de bruiaj anti-dronă.
  • Sistem tip exoschelet pentru augmentare umană.
  • Sistem inteligent de monitorizare a emisiilor radio

Am avea nevoie de o drona ultrausoara ieftina, usor de fabricat, recuperat si de lansat chiar si din mana, cu o autonomie de peste 10 ore si usor reconfigurabila pentru diverse misiuni. Cam ce au facut rusii cu al lor Orlan 10…

Marius Zgureanu

articolul original.

Acel minim necesar cu care armata romana refuza sistematic sa se echipeze!

13 July 2022 at 03:00
image

Pai despre ce vorbim? Despre baza echiparii si motivatiei in lupta a oricarui amarat de militar:

-o uniforma modulara rezistenta si cu un camuflaj decent, cu varianta de iarna.

– tocuri si centuri din materiale moderne, nu piele.

– bocanci decenti

– rucsac/ranita decenta modulara si moderna

– ratii decente

– o amarata de vesta tactica asortata cu uniforma

– plase de camuflaj multispectral

– o vesta antiglont usoara

– niste casti decente

– masti de gaze moderne

– un sistem de comunicatii tactic la nivel de grupa/pluton conectat la un terminal interactiv pentru comandant

– o minidrona de recunoastere la nivel de pluton, cu capacitati de ghidare a tragerii (vezi Parrot Anafi) pentru aruncatoare si rachete antitanc

– lunete si sisteme cu termoviziune si vedere pe timp de noapte pentru comandant si specialisti

– arme antitanc si antiaeriene cu adevarat portabile (polonezii au comandat Javelin si acum comanda cateva mii de M-72 pentru 31 mil.$)

– sisteme de bruiaj si antidrona compacte, la nivel de pluton sau companie

– un vehicul 4×4 usor blindat, ieftin si compact de serie mare (mii de bucati), capabil sa duca pana la 4-5 infanteristi

– munitii plimbarete – intre timp… Switchblade are mult de lucru in Ucraina

– … si antrenament, mult antrenament – adica abonament de trageri in poligon si multe exercitii realiste, cu surprize si improvizatie, nu defilari din an in pasti pentru presa sau fortati de NATO si americani, unde toate misiunile sunt indeplinite sau chiar depasite!

– si sa nu uitam de norma de antrenament sportiv…

– ca idee mai neortodoxa, poate ar trebui adaugat la salarul anual o cota parte pentru echipamentul individual, decontabila in functie de cheltuieli, de pe o lista de modele si producatori studiati si calificati de MApN.

Da, nici macar nu ne referim la soldatul viitorului, care s-a pierdut undeva pe drum dupa inceputul anilor 2000, si de 20 de ani tot bajbaie bezmetic pe culoarele intortocheate ale MApN, cot la cot cu arma de asalt.

Si nici nu costa miliarde de euro ca programele cele mai sofisticate ale Armatei Romane, ci cateva zeci sau sute de milioane fiecare

Marius Zgureanu

articolul original.

Obuziere Krab pentru Ucraina

11 July 2022 at 03:00

Stim cu totii ca Varsovia a oferit in mod gratuit Ucrainei 18 obuziere autopropulsate Krab si o anumita cantitate de munitie, ce se stie mai putin este ca aceasta donatie va fi urmata de vanzarea de catre Polonia a 54 de obuziere Krab la pretul pietii.

Astfel, cele doua tari au perfectat un contract care are in vedere achizitia de catre Ucraina a 54 de vehicule, sau trei divizioane de artilerie.

Pretul vehiculat de presa poloneza se invarte in jurul a trei miliarde de zloti, aproximativ 651 de milioane de euro. Nu stim deocamdata daca suma acopera si ceva munitie, sau aceasta va face parte dintr-un acord separat, sau poate va fi folosita o parte din munitia de 155mm trimisa de alte state membre NATO.

Spre deosebire de cele 18 obuziere donate de Polonia si care provin de la armata poloneza, cele 54 cumparate de Ucraina vor fi absolut noi, direct din uzina.

De notat ca discutiile dintre cele doua parti pentru vanzarea de obuziere Krab sunt de dinainte de inceperea conflictului. Acest export va fi primul pentru polonezi in ceea ce priveste Krabul.

Singura mea nedumerire are legatura cu tomberonezii din MApN. Se vede cu ochiul liber cat de importanta este artileria in razboiul din Ucraina, cu cata disperare cere Kievul obuziere, iar noi stam pe coada si nu bagam nimic in capul ala prost al nostru. Cate obuziere autopropulaste are astazi Romania?! Zero! Cate obuziere calibrul NATO – 155mm are astazi Romania?! Fix zero?!

Nici macar nu discutam despre o suma mare, chiar si pentru noi, 650 de milioane de euro nu reprezinta un capat de tara. Le cumparam (Krab sau altceva) si mai apoi ne apucam sa fabricam munitia de 155mm.

Dar daca suntem prea prosti, prea corupti sau prea penetrati de serviciile de informatii adverse, ei bine, atunci stam si ne uitam. Folosim obuziere de 152mm tractate si tunuri anti-tanc calibrul 100mm, adica nu dispunem de artilerie de luat in seama decat poate daca atacam Albania.

GeorgeGMT

articolul original.

Comparatii Slovacia – Romania

8 July 2022 at 03:00

28 iunie 2022, a trecut – nebagata in seama – comemorarea 28 iunie 1940, cedarea Basarabiei impreuna cu parte din Bucovina si Tinutul Hertei, cu cele doua consilii de coroana cerute de Carol al II-lea. La cele doua consilii generalul Tenescu, Seful MSt Maj, comunica membrilor consiliului starea dezastruoasa in care se gasea Romania, cu inamici pe trei fronturi : URSS, Ungaria, Bulgaria. Dupa Florin Constantiniu mai era si Yugoslavia intr-o atitudine dubioasa, cu trupe motorizate masate la granita cu Romania, nu pentru a ajuta militar Romania, ci pentru ca guvernul yugoslav se pregatea de zdrobirea Romaniei si trupele yugoslave erau plasate acolo pentru orice eventualitate. Tenescu spunea atunci ca armata romana avea munitie doar pentru trei mari batalii si ca nu putea rezista mult timp. Ca fapt tragicomic, Iorga tot ii dadea inainte cu respingerea ultimatumului sovietic si ii ataca pe Tenescu si pe Slavescu (care se ocupa de inzestrarea armatei).

Carol l-a intrebat daca stie  cat costa un bombardier, Iorga a zis 500000 lei si Carol i-a replicat ca pretul e de 30 de milioane, spre uimirea lui Iorga. Dupa care au urmat niste aberatii spuse de Iorga:  « Daca nu suntem in stare sa ne aparam, sa nu mai incurcam lumea cu statul roman;sa lasam guvernului si armatei grija lichidarii statului roman; ce sa mai cersim ajutor la Germania si la Italia », la consiliul de coroana din 27.06.1940 ora 20.

Care aberatii se adaugau altora, spuse de Iorga  in primul consiliu, 27.06.1940 ora 12-14, cum ca : « Bucovina de Nord este realmente ucrainiana, nu trebuia sa o luam si nici Cernautiul plin de jidani »   vezi Ion Mamina,  « Consilii de Coroana », pentru mai multe detalii.

Asa ca o comparatie cu Slovacia ar fi binevenita, sa vedem cum face o tara fosta socialista achizitiile militare si cum le facem noi, sa observam evolutia fata de 1940. Slovacia : 5,5 miloane locuitori, GDP(nominal) 2022 estimat  $127.347 billion, cu GDP Per capita $37,136 conform Wikipedia english. Armata are 18,531  uniformed personnel , conform aceleiasi surse, cu 1,75%  GDP buget  €1.67 billion ($2.01 billion) (2021).

Romania: 19 milioane locuitori, GDP (nominal)  2022 estimat $314.876 billion, per capita $17,500 , Armata are 64,500 military personnel, cu buget 2.02% of total national GDP,  5.7 billion US dollars, (2021) conform aceleiasi surse.

Voi face comparatia doar la achizitii 8×8 si la MLI senile, doua componente de baza ale unei armate moderne.

8×8 Slovacia: contract incheiat cu Patria pentru 76 de vehicule construite in perioada 2022-2028, costuri in jur de 450 mil euro cu tva inclus. Daca derularea contractului e fara probleme, mai au planificate 92 vehicule cumparate in faza 2, 97 in faza 3, 93 in faza 4,  142 in faza 5.Deci slovacii vor achizitia a 500 de vehicule blindate 8×8, implicare masiva a industriei slovace in program, G2G, Spike pe primele 8×8 de lupta, APS soft-kill, nu au avut nicio problema sa scrie pe situl MOD slovac despre turela Elbit ca s-a comportat mai bine decat turela Turra-30 autohtona si totusi sa cumpere turela autohtona. Au publicat o groaza de detalii ale contractului, preturi, armament, tipuri de vehicule, strategii, de exemplu au motivat renuntarea completa la ambulante blindate pe senile, au scris ca vor cumpara numai ambulante blindate 8×8, acestea fiind cu 2 milioane euro mai ieftine decat cele pe senile. Plus testare intensa a ofertantilor, ca sa stie oamenii ce cumpara.

MLI senile Slovacia: s-a incheiat prima etapa, respectiv identificarea ofertei castigatoare pentru faza 1, achizitia de 152 vehicule blindate senilate, in 2023-2024 e planificata productia primului vehicul in Slovacia si testarea sa, iar in 2025-2028 productia celor 152 de vehicule blindate. Castigator a fost CV-90, costuri in jur de 1,7 mld euro cu tva inclus, slovacii au dat detalii de pret, tipul vehiculelor, vor Spike si APS hard-kill pe MLI-uri, urmeaza dupa 2028 faza a doua de achizitii cu 71 de vehicule. Nu au avut nicio retinere sa motiveze o decizie prin publicarea pe situl MOD slovac a pasajului (traducere din slovaca):

3.4.3.3. Third in line
The ASCOD vehicle was placed third, despite the fact that it was placed second on the basis of points.
This shift was made on the basis of information provided by the manufacturer, in connection with unwanted vehicle vibrations. Problems are connected with the current design development of the vehicle, specifically with the resonance of the vehicle structure when driving on a hard surface (see the submitted government offer Spanish page 48, point 9.2. noise and vibration). In the context of this information, it is reasonable to assume that the problem is not final for the vehicle technically solved and requires further development with implications for the project time frame. For this reason, it is recommended to measure the resonance within testing of vehicles in VTSÚ Záhorie.

Asta e un minus la slovaci, publica documente interesante doar in limba slovaca.

ROMANIA

Program 8×8 Pirahna5: contract semnat ianuarie 2018, 227 bucati, 895 milioane euro. Teste de receptie in decembrie 2018, la aproape 1 an de la semnarea contractului, nici pomeneala de testare intensiva inainte de cumparare, sa stim ce cumparam. Nu se stie de catre opinia publica romaneasca ce tipuri de Pirahna 5 s-au cumparat, ce armament este pe ele. Singura certitudine dupa fotografii, Pirahniile construite pana acum nu au Spike si APS. Nici pomeneala de vreo explicatie din partea oficialitatilor romane pentru banii cheltuiti pe Pirahna 5.

Programul de modernizare a MLI-urilor romanesti: s-a hotarat de catre ministrul apararii Tinca cumpararea a 180 de statii Rafael OWS, cu tun de 25 mm si rachete Spike/Maliutka pentru 178 de MLI-uri, contract semnat chiar inainte de terminarea mandatului. Ulterior s-a hotarat de catre MApN ca sunt necesare numai 99 de OWS-uri, astazi zac prin depozite cateva zeci de OWS -uri. Nu exista vreo explicatie oficiala pentru OWS-25R care colecteaza praf prin depozite, zici ca au fost cumparate pe persoana fizica.

Comparand Slovacia cu 18000 de militari care are planuri de achizitie a 500 de vehicule blindate 8×8 si 223 de MLI senilate, ambele garnisite cu Spike si APS, cu Romania, care are momentan in plan construirea a 227 de Pirahna 5, program care este in intarziere, cu Pirahna 5 fara Spike si APS, la  o armata de 64500 de militari, cu niste MLI-uri modernizate conceptual in 1996, cu mari semne de intrebare asupra modului de achizitie a armamentului romanesc, suntem mult in urma fata de o tara fosta socialista, nu mai fac comparatii cu armate occidentale, cum ar fi US Army.

Asa ca din nefericire nu vad vreo evolutie in bine fata de timpurile triste din iunie 1940, cand venea socul neputintei noastre de a ne apara granitele. Si atunci, ca si acum, erau niste declaratii sforaitoare ca armata romana e pregatita sa apere granitele tarii. Carol al doilea sustinuse asta, de aceea socul a fost mare atat in opinia publica romaneasca cat si la unii politicieni cand s-a vazut realitatea, ca regele e gol, ca armata era doar un accesoriu pentru paradele tinute in fata regelui.

Astazi ne laudam ca suntem furnizori de securitate, trista expresie a neputintei societatii romanesti.

Caudillo

articolul original.

MApN introduce militarul voluntar în termen

6 July 2022 at 02:07

Modificări ale unor acte normative în domeniul apărării naționale

Ministerul apărării naționale a postat marți, 5 iulie, pe pagina proprie de internet, în procedură de transparență legislativă, forma inițială a unui proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare.

Soluţiile legislative propuse asigură coerenţa şi corelarea conţinutului legii cu prevederile actelor normative în domeniul apărării și securității naționale nou intrate în vigoare.

Una dintre cele mai importante prevederi este adăugarea unei noi categorii de personal, militar voluntar în termen, în structurile Ministerului Apărării Naționale, precum şi crearea cadrului legal privind participarea la programul de pregătire militară de bază a acestora. Astfel, pe timp de pace, cetăţenii români, bărbaţi şi femei, cu domiciliul stabil în România, cu vârste cuprinse între 18 şi 35 de ani, care nu au îndeplinit serviciul militar activ sau în rezervă, vor putea solicita Ministerului Apărării Naţionale participarea, pe bază de voluntariat, la un program de pregătire militară de bază, cu durata de până la patru luni, în calitate de militar voluntar în termen. Prin introducerea acestui concept se are în vedere creşterea cantităţii şi calităţii rezervei de mobilizare, care s-a diminuat progresiv ca urmare a suspendării, începând cu 1 ianuarie 2007, a serviciului militar obligatoriu pe timp de pace. Ca urmare, cetățenii români care vor executa, după adoptarea actului normativ, serviciul militar în calitate de militar voluntar în termen pot reprezenta o sursă importantă pentru completarea rezervei de mobilizare a Armatei României. Conform propunerii legislative, pe timpul derulării programului de pregătire militară de bază, militarii voluntari în termen vor beneficia gratuit de cazare, drepturi de echipare şi de hrană, asistență medicală și medicamente, precum și de indemnizație lunară, similare militarilor în termen cu gradul de soldat, şi se vor supune prevederilor legilor şi regulamentelor militare. La finalizarea programului de pregătire, aceștia vor primi o indemnizație reprezentând trei câștiguri salariale medii brute utilizate la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferente anului pentru care se face plata, urmând ca centrele militare să îi ia evidență și să îi introducă în rezerva operațională.

O altă prevedere a proiectului se referă la crearea cadrului legal privind instruirea rezervei operaţionale pe timp de pace, similar rezerviștilor voluntari, avându-se în vedere necesitatea menţinerii aceluiaşi nivel de pregătire militară a acestor categorii de rezervişti care pot completa, în situaţiile prevăzute de lege, structurile cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale. Totodată rezerviștii pot fi concentrați, pe timp de pace, pentru îndeplinirea unor misiuni pe o perioadă determinată, potrivit nevoilor instituțiilor cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale.

Proiectul își propune, totodată, stabilirea cadrului legal privind efectuarea recrutării-încorporării, în situaţia reinstituirii serviciului militar obligatoriu în calitate de militar în termen, potrivit legii, respectiv pe durata stării de război, a stării de mobilizare, precum şi pe timpul stării de asediu. Elaborarea pe timp de pace a unui plan anual de recrutare-încorporare este necesară pentru fundamentarea documentelor de planificare operaţională, administrativă şi bugetară la nivelul structurilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, precum și al celorlalte instituții cu atribuţii în domeniul apărării și securităţii naţionale.

De asemenea, se abrogă prevederea privind obligativitatea prezentării cetăţenilor încorporabili şi rezerviştilor la centrul militar cu prilejul schimbării domiciliului, având în vedere că prin Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor se vor pune la dispoziţia structurilor Ministerului Apărării Naţionale cu atribuţii privind evidenţa recruţilor şi a rezerviştilor, informaţiile necesare pentru actualizarea bazelor de date proprii, inclusiv cele referitoare la schimbarea domiciliului.

Prin noua lege, se va reglementa recunoaşterea executării serviciului militar de către cetăţenii care au îndeplinit această formă de pregătire în armatele altor state și, totodată, se va clarifica modalitatea prin care cetăţenii români, respectiv, cetăţenii încorporabili, rezerviştii voluntari şi rezerviştii îşi exercită dreptul şi obligaţia constituţională de a apăra ţara. Astfel, în funcție de starea excepțională instituită sau declarată, de locul în care își au domiciliul, în România sau în străinătate, precum și de prezența/absența temporară în/din țară, aceștia se vor prezenta pe baza înștiințării în scris la domiciliul din România, în locul, la data şi ora prevăzute în ordinul de chemare sau în locul și la termenul prevăzute de lege.

Alte prevederi din proiectul de lege includ reglementarea modului de păstrare a locului de muncă pe toată durata cât salariaţii participă la exerciţiile şi antrenamentele de mobilizare, sunt concentraţi/mobilizaţi, conform legii, sau îndeplinesc serviciul militar în declararea mobilizării şi a stării de război sau la instituirea stării de asediu, precum și crearea cadrului legal prin care centrul militar poate chema de cel mult trei ori pe an cetățenii încorporabili, recruţii şi rezerviştii pentru clarificarea situaţiei militare.

Textul inițial al propunerii legislative poate fi consultat pe pagina de internet a MApN, la următoarea adresă: https://tinyurl.com/2edchzrp.

După valorificarea propunerilor, sugestiilor și opiniilor transmise de persoanele interesate pe timpul rezervat pentru perioada de transparență legislativă, și primirea observațiilor și propunerilor, de la instituțiile avizatoare, proiectul va fi transmis de Guvernul României Parlamentului, pentru dezbateri și adoptare.

MApN – Biroul presă

articolul original.

NATO Summit 28-30 iunie 2022 – Spania

28 June 2022 at 20:59
image

Politica de Confidențialitate și de Cookies

Obligatoriu

Folosim cookie-uri și tehnologii asemănătoare pentru a-ți îmbunătăti experiența pe acest website, pentru a-ți oferi conținut și reclame personalizate și pentru a analiza traficul și audiența website-ului. Înainte de a continua navigarea pe website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și intelege conținutul Politicii de Confidențialitate si de Cookies. Prin continuarea navigării pe website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie; nu uita totuși că poti modifica setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Confidențialitate și de Cookies.

articolul original.
❌