ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Before yesterdayUltimele Stiri

Buletin naval. Marina militară română – quo vadis?

16 January 2023 at 04:00
By: Nicolae

Profitând de o discuție cu mihais, cum altfel decât în contradictoriu 🙂 , am reușit să structurez câteva idei care, cred eu, ar merita o dezbatere mai amplă. 

Toată lumea se uită la ce se întâmplă în Ucraina și, adeseori, tinde să tragă concluzii cu ușurință, concluzii alimentate poate și de propriile idei preconcepute. Mai merită adăugat aici și că am observat o lipsă de cunoaștere la nivelul publicului general atunci când vine vorba de istoria navală a spațiului carpato-danubiano-pontic și a celor care l-au populat de-a lungul veacurilor, un fapt pe care încerc să-l corectez atât cât pot cu articolele publicate pe rnhs.info 

Revenind la războiul naval din Ucraina avem o confruntare atipică datorată faptului că Ucraina nu are… marină militară. Ceea ce nu este și cazul Federației Ruse care, prin Flota Mării Negre, poate fi considerată una dintre puterile navale ale Mării Negre.

Geografic vorbind, zona de conflict este limitată la partea nord-vestică a Mării Negre și la Marea Azov la care doar cele două țări sunt riverane. Zona de nord-vest a Mării Negre este limitată la vest de vărsarea brațului Chilia, la sud de insula Șerpilor (aflată la aproximativ 45 km de litoralul ucrainean) iar la est de Sevastopol și vârful sudic al peninsulei Crimeea. De-a lungul litoralului avem câteva orașe deosebit de importante așa cum sunt Odesa, Mikolaiv sau Herson. O altă particularitate este dată de componenta fluvială, fluviile Nipru și Bug având importanța lor în acest context. Toată această zonă de nord-vest are o suprafață de aprox. 40.000 kmp și este una din zonele puțin adânci ale Mării Negre (adâncime medie de circa 50 m) care poate îngheța în cursul iernilor mai aspre.

În al Doilea Război Mondial, conflictul din Marea Neagră a avut un caracter aero-naval cu o importantă componentă terestră. Faptul că Germania (și România de altfel) este o putere continentală s-a reflectat și în utilizarea ineficientă și inconsecventă a forțelor aero-navale de care Axa dispunea în Marea Neagră cu consecințe extrem de importante asupra componentei terestre. Îndrăznesc să opinez că, în ciuda avansului tehnologic, lucrurile nu s-au schimbat fundamental.

dotarea marinei militare romane

Imagine Google Maps a zonei în care se desfășoară conflictul naval dintre Rusia și Ucraina în Marea Neagră. Marea Azov este practic o mare internă a celor două state cu un statut juridic deosebit.

De la premisa că Ucraina nu are marină militară au plecat și rușii care, în primele săptămâni ale conflictului, au „defilat” realmente prin fața Odesei efectuînd bombardamente cu artileria de bord sau simulând desanturi amfibii pentru a fixa trupele ucrainene în zonă. În principiu, atunci când capacitățile de luptă sunt atât de inegale, marina aflată în inferioritate nu are altă posibilitate decât să recurgă la tactici de gherilă. Iar rușii ar fi trebuit doar să se uite puțin la propria istorie navală ca să anticipeze mișcările Ucrainei. Mai mult decât atât, pierderea crucișătorului Moscova a scăzut semnificativ moralul echipajelor din flota Mării Negre și a tăiat definitiv elanul conducerii flotei de a mai „defila” demonstrativ prin fața Odesei. Până acum, flota Mării Negre nu a găsit soluția de a opera cu mijloace navale (altele decât submarinele) în raza bateriilor de coastă ucrainene și nici nu o va găsi prea curând având în vedere faptul că Turcia a închis strâmtorile iar ei nu operează decât două nave capabile să se apere în fața rachetelor navă-navă, cele două fregate de clasă Grigorovici pe care, în acest moment nu-și permit să le piardă. De altfel, flota Mării Negre nu a găsit soluții nici pentru distrugerea bateriilor de coastă ucrainene care operează în zona Odesa și nici nu pare capabilă s-o facă.

dotarea marinei militare romane

Ucraina a beneficiat de un puternic suport informativ, mai multe aeronave SUA, Marea Britanie, Italia, Franta desfășurând misiuni de patrulare și supraveghere a spațiului NV al Mării Negre.

Dar România nu se află în situația Ucrainei. Adică în război cu Rusia. Pentru că dacă ne uităm la echipamentele componentei maritime a Forțelor Navale Române putem observa că, în eventualitatea unui conflict similar, nu am fi departe de situația marinei ucrainene la debutul „operațiunii speciale” a Rusiei. Această stare tristă de fapte oferă însă și avantaje: oportunitatea de a crea o marină militară modernă, profitând de experiența aliaților NATO și de avansul tehnologiei occidentale în materie.

Consider însă că, înainte de a ieși la cumpărături, ar trebui poate să stăm nițel strâmb și să încercăm să judecăm drept. Iar asta înseamnă o analiză aprofundată a ceea ce reprezintă acvatoriul Mării Negre pentru România și care sunt interesele pe care vrem să le promovăm și să le apărăm aici. Enumerarea de mai jos nu are pretenția de a acoperi toate aspectele relevante asupra cărora trebuie să reflectăm pentru a configura marina militară ideală, dar sunteți invitați să contribuiți:

  1. aspectul geografic și caracteristicile generale ale Mării Negre;
  2. situația politică și juridică curentă și pe termen mediu spre lung (durata de viață a mijloacelor tehnice de achiziționat) – exemple: România este membru NATO și UE, șansele unui război deschis Rusia vs. NATO în Marea Neagră, situația strâmtorilor, aspirațiile Georgiei și Moldovei la NATO/UE, Turcia și ambițiile ei geopolitice și, bineînțeles, perspectivele războiului din Ucraina – posibilitatea „înghețării” conflictului sau escaladarea sa. Un lucru pare să fie cert, Rusia va rămâne de partea „cealaltă” pentru multă vreme;
  3. aspectul economic (exemple – energie: exploatarea resurselor naturale – gaz, petrol, regenerabilele; comerțul internațional; transporturile speciale: conducte, cabluri submarine), din prezent și pe termen mediu spre lung;
  4. aspectul tehnologic, mai pe românește spus, ce se întrevede în viitorul apropiat și mediu spre lung (senzori, comunicații, arme etc samd) în domeniul tehnologiilor cu aplicație militară.

Cele de mai sus sunt necesare pentru a configura marina militară „optimă” din punct de vedere al mijloacelor tehnice raportat la disponibilitatea politicului de a susține bugetar un astfel de proiect, știut fiind că marina a „beneficiat” mereu de cele mai reduse alocări bugetare din cadrul MApN. Prin urmare, trebuie să se găsească echilibrul „ideal” dintre ceea ce ne trebuie și ceea ce putem susține din punct de vedere bugetar.

În acest context trebuie să menționez că, în calitate de riveran la Marea Neagră, România trebuie în mod obligatoriu să fie capabilă să-și asigure protecția litoralului și a apelor teritoriale proprii. În principiu, asta înseamnă să fie capabilă să facă poliția acestor ape (Garda de Coastă este mult mai bine echipată decât Forțele Navale Române din acest punct de vedere), să fie capabilă să respingă un desant amfibiu, ceea ce poate fi redus (la absurd) la capacități tehnico-tactice de lovire și scufundare a navelor inamice – baterii de coastă și capacități de minare/deminare. Pe scurt, să dispui de mijloacele tehnico-tactice de care a dispus și Ucraina la debutul „operațiunii militare speciale”. Însă acesta este un minim minimorum și exclude orice alte „pretenții”, cum ar fi protejarea și exploatarea Zonei Economice Exclusive în condiții de conflict gri, nedeclarat, așa cum probabil că vom avea în următorii ani cu Federația Rusă.

Ce presupune din punct de vedere al mijloacelor tehnico-tactice să vrem mai mult de la Marea Neagră este un subiect deschis. Aș încerca însă să gândesc problema fără preconcepții, inovativ, căutând să mă îndepărtez de vechile structuri și „tradiții”. Însă asta nu înseamnă că trebuie să cădem în cealaltă extremă: mările sunt stăpânite de nave tot așa cum și cerurile sunt stăpânite de aeronave iar spațiul de nave spațiale. 

articolul original.

Noi mijloace tehnice pentru Direcția Hidrografică Maritimă: șalupe hidrografice și vehicule autonome subacvatice de tip planor

15 January 2023 at 04:00
By: Nicolae

Direcția Hidrografică Maritimă are un rol semnificativ în susținerea activităților desfășurate de Forțele Navale Române, furnizând informații deosebit de importante, atât pentru navigație, cât și pentru lupta antisubmarin și împotriva minelor marine. Subiectul a mai fost tratat pe rnhs.info în două articole separate, unul despre hidrografie (poate fi recitit aici) și unul despre hidrolocator – sonar (poate fi recitit aici).

După cum spune și titlul, articolul este despre noi mijloace tehnice care au intrat sau vor intra în serviciul Direcției Hidrografice Maritime din cadrul Forțelor Navale Române.

Mai multe detalii găsiți în articolul publicat pe rnhs.info accesînd acest link. Lectură plăcută!

drona subacvatica glider dotare fortele navale romane

Vehicul subacvatic autonom de tip Slocum G3 Glider Sursa: Teledyne

articolul original.

Naval Strike Missile (NSM) loveste din nou

13 December 2022 at 04:00

nsm pentru marina britanica

De aceasta data Royal Navy (adica marina de razboi britanica, pentru astia mai tinerei 😊 ) a hotarat sa cumpere NSM-ul norvegian pentru dotarea fregatelor Type 23 si (Atentie!) a distrugatoarelor Type 45, cele mai puternice nave de lupta britanice de suprafata dupa cele doua portavioane din clasa “Queen Elizabeth” (care by the way, nu este fosta regina Elizabeth, care tocmai ce s-a dus la cele sfinte, ci marea lor regina, poate cel mai influent monarh britanic, Elizabeth I, cea care i-a invins pe spanioli si Marea lor Armada si a dat startul crearii Imperiului Britanic).

Asadar, britanicii au batut palma cu cei de la Kongsberg (via guvernul norvegian) pentru dotarea celor doua clase de nave mai sus-mentionate cu racheta anti-nava norvegiana. NSM va inlocui in arsenalul Royal Navy “bunica” Harpoon care isi va termina resursa in 2023, astfel incat se asteapta ca primele trei nave britanice sa aiba la bord, gata de lupta, noile rachete intr-un an de la demararea contractului.

Acum trebuie sa recunosc ca eu personal n-am fost deloc impresionat de “micuta” racheta a celor de la Kongsberg Defence & Aerospace, considerand-o mai degraba o racheta de nisa, asemanatoare – daca vreti – cu stramoasa “Penguin”. Mai credeam ca NSM-ul este de fapt o racheta gandita sa fie JSM – micuta, cu cap de lupta decent dar mai mica si proiectata sa intre in cala de arme a F-35 A.

N-am avut incredere in ea dar acum imi recunosc greseala, imi pun cenusa-n cap si constat ca se vinde al naibii de bine si nu ca racheta secundara ci dimpotriva ca racheta anti-nava principala. Spaniolii o vor folosi pe viitoarele lor fregate F 110, australienii pentru fregatele din clasa Anzac si distrugatoarele din clasa Hobart, tot ca inlocuitoare pentru Harpoon.

Americanii de la USMC cumpara si ei NSM, la fel si US Navy pentru belele lor de LCS-uri (dar si pentru fregatele de clasa Constellation), asa ca prea slaba n-are cum sa fie.

Cu toate acestea, in afara spaniolilor, britanicii si posibil australienii vor avea si alt tip de racheta anti-nava la bordul navelor lor. Astfel, Type 26 britanice nu vor dispune de NSM ci se are in intentie dotarea lor cu FC/ASW („Future Cruise/Anti-Ship Weapon”) despre care puteti citi mai multe accesand acest link.

Sus-numita racheta se afla astazi in dezvoltare si este un program franco-britanic care are in vedere inlocuirea rachetelor de croaziera Storm Shadow/SCALP (tot un program franco-britanic) dar si a rachetelor anti-nava Exocet si Harpoon.

Dar mai este mult pana cand prima FC/ASW va avea zborul inaugural cu atat mai mult cu cat programul este unul cam prea ambitios si se doresc doua tipuri diferite de rachete: una subsonica cu pronuntate caracteristici de invizibitate radar si alta – supersonica si super-manevrabila.

Deocamdata insa britanicii raman la NSM.

De ce am spus ca este o racheta “micuta”? Pai mai ales din cauza incarcaturii de lupta, sensibil mai mica decat a celorlalte membre ale familiei rachetelor anti-nava: NSM – 125kg, Harpoon – 221kg, RBS 15 – 200kg, Exocet MM40 – 165kg ca si a masei totale, undeva la 400 kg fata de o medie in jurul valorii de 800kg a restului familiei. Americanii insa vor inlocui Harpoonul cu LRASM, o racheta extrem de complexa si cu o incarcatura de lupta enorma – 450kg si despre care puteti citi mai multe aici. De asemenea ar mai fi de remarcat ca australienii si germanii au cerut rachete NSM care sa aiba si senzor radar.

Ar mai fi de remarcat ca atat americanii cat si britanicii isi dezvolta si rachete anti-nava mai grele: LRSAM in cazul americanilor cu o incarcatura de lupta demna de o torpila din cel de-al doilea razboi mondial – 450kg si FC/ASW pentru britanici, cu o incarcatura de lupta de 200kg plus inca doua a 50kg.

Dar, clar ca lumina zilei, NSM se vinde si nu oricui ci unor marine militare extrem de respectabile si serioase care nu ar cumpara racheta daca aceasta nu ar convinge in privinta eficientei sale.

Macar din acest punct de vedere Romania este pe aceeasi tendinta, achizitionand si ea 32 de rachete NSM pentru bateriile sale de coasta. Un lucru bun, care trebuie remarcat.

GeorgeGMT

articolul original.

1 DECEMBRIE 2022 – ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

1 December 2022 at 00:21

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

La mulți ani, români!

La 1 decembrie 1918, prin hotărârea Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia, se înfăptuia statul naţional unitar român.

Reperele principalelor activități de astăzi sunt:

În Bucureşti, Parada Militară dedicată Zilei Naționale a României se desfăşoară de la ora 11.00 la Arcul de Triumf.

În garnizoana Alba Iulia, începând cu ora 13.40, la Monumentul „Marii Uniri” vor fi depuse coroane de flori, activitatea fiind urmată, de la ora 14.00, de ceremonia militară, în zona Bulevardului 1 Decembrie 1918.

Anul acesta, la parada din București participă peste 1.500 de militari și specialişti din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Administrația Națională a Penitenciarelor și Autoritatea Vamală Română, precum şi 120 de mijloace tehnice. Vor participa și 150 de militari străini cu 25 de mijloace tehnice, în semn de respect pentru România.

Totodată, în zona Arcului de Triumf vor fi amplasate standuri expoziționale cu tehnică militară. Acestea vor putea fi vizitate după încheierea ceremoniei oficiale.

Tot joi, 1 Decembrie, Centrul de Transfuzie Sanguină „Colonel Prof. Dr. Nicolae Nestorescu” al Ministerului Apărării Naționale organizează, în intervalul 08.00-12.00 , o campanie de donare de sânge, pentru a veni în întâmpinarea pacienților cu nevoi transfuzionale din spitalele militare și civile.

De la ora 19.00, militarii Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul vor desfășura retragerea cu torțe.
Evenimentul va începe din Piața Tricolorului, de pe esplanada Palatului Cercului Militar Național, militarii defilând pe traseul Palatul Cercului Militar Național – Calea Victoriei – Palatul Parlamentului – Palatul Cotroceni – sediul brigăzii.

Vă așteptăm să sărbătorim împreună!

MApN

articolul original.

Buletin naval. Câteva gânduri pe marginea achiziției de elicoptere H-215M

7 November 2022 at 04:00
By: Nicolae

Ca orice subiect de „știri” în România, povestea achiziției celor două Airbus H-215M pentru Forțele Navale Române a început deja să se estompeze. Cererea MApN adresată Parlamentului (achiziția depășește pragul de 100 milioane euro) a fost aprobată în 26 octombrie așa că, de aici încolo, lucrurile ar trebui să meargă destul de „lin” dat fiind că nu este vorba de o altă licitație.

elicopter airbus h215m pentru fortele navale romane

Super Puma al marinei chiliene. Sursa: wikipedia

Nu voi discuta aici despre preț, considerat prea mare de mai toată lumea, incapabilă să vadă mai departe de cele două carcase cumpărate. Elicopterele navale sunt o „specie” destul de scumpă. În principiu, H-215M e în aceeași clasă cu MH-60R (11 tone) iar americanii sunt suficient de transparenți pentru a ne face o idee despre prețurile unui program de dotare cu elicoptere navale. Mai multe exemple aveți aici și aici, cu mențiunea că, în cele mai multe cazuri, notificările DSCA conțin prețuri maximale, prețul final al contractului fiind de obicei mai mic.

Primul lucru care mi-a atras atenția a fost următoarea formulare: „prin achiziția de elicoptere cu capabilități de luptă la suprafață vor fi asigurate echipamente cu destinație militară și sisteme de armament care vor spori capacitatea de lovire a forțelor proprii și aliate, creând posibilitatea unor reacții rapide și adecvate la potențialele amenințări actuale.” 

Și, mai departe clasica (atât s-a putut), „din analiza realizată la nivelul MApN a rezultat că varianta optimă de realizare a capabilității de luptă la suprafață se asigură cu elicoptere H215M.” Parol! Țațo! Cum s-a ajuns la această concluzie? Nu știm și nici nu vom ști vreodată deși n-ar fi fost foarte greu să se aducă câteva argumente de bun simț, precum similaritatea constructivă cu Puma Naval și capacitatea de a le întreține în țară la IAR Brașov, ca să dau un exemplu rapid.

Toate bune și frumoase, dar, în banii aștia, de ce nu și „capabilitatea” (urăsc cuvântul ăsta, pare-se că de capacități n-a auzit nimeni) de luptă anti-submarin? „Decât” întreb! (retoric, nu mă aștept la vreun răspuns…)

Dar să trecem mai departe. În ceea ce privește prețul programului, cei de la MApN au răspuns unei solicitări de clarificare a G4Media cu informațiile de mai jos:

Ministerul Apărării Naționale a explicat într-un răspuns pentru G4Media de ce valoarea achiziției este estimată la 150 de milioane de euro: ea cuprinde, pe lângă cele două elicoptere propriu-zise, achiziția și instalarea la bordul aeronavelor a echipamentelor specifice capabilității de luptă anti-navă la suprafață, suportul logistic integrat pentru operarea elicopterelor și a sistemelor de armament, instruirea personalului navigant și asigurarea stocurilor de muniție pentru sistemele de luptă. ​Valoarea finală a achiziției va fi stabilită după primirea aprobării Parlamentului, în urma derulării procedurii specifice. Cele două două elicoptere H215M cu capabilități de luptă anti-navă la suprafață (Anti-Surface Warfare – ASuW) de ultimă generație vor intra în dotarea Forțelor Navale Române, potrivit MApN.

Opțiunile pentru arma principală a acestui elicopter – racheta anti-navă, sunt destul de limitate (va fi o afacere integral franceză): MBDA Exocet AM 39 (rază de acțiune +70 km) sau MBDA Sea Venom (rază de acțiune +20 km). O altă opțiune ar fi și Martlet a celor de la Thales, dar dat fiind că e făcută pentru britanici, s-ar putea să nu fie cazul…

Oricum ar fi, fără a cunoaște detaliile contractului este imposibil să ne pronunțăm asupra prețului. Acesta nu este nici mare, nici mic atunci când îl comparăm cu programe similare recente.

Astfel, Grupul 256 elicoptere din cadrul Forțelor Navale Române va primi două noi elicoptere specializate în lupta împotriva țintelor de suprafață alături de cele trei specializate în lupta împotriva submarinelor. Dacă limitările Pumelor noastre navale nu permit un rol dual – suprafață & submarin, H-215M care dispune de motoare mai puternice ar trebui să poată face ambele lucruri. Altfel, sunt șanse mari ca T22-urile să plece cu două elicoptere la bord pentru a putea îndeplini ambele misiuni.

Prin urmare, avem șansa de a cumpăra un elicopter naval multirol dar noi îl luam specializat „decât” în lupta „la suprafață”. În condițiile în care bugetul alocat ar trebui să fie suficient pentru un elicopter multirol dacă ne uităm la achizițiile similare ale unora sau altora. Al doilea lucru care merită menționat e cifra: două unități. De ce doar două? Lipsă de bani la buget? Se putea face un contract cadru cu achiziția etapizată. Eu sper că, în viitorul apropiat, vor urma încă două, nu de alta, dar vor să comande patru corvete…

După cum spuneam mai sus, achiziția H-215M pare să aibă sens din punct de vedere logistic, cred că întreținerea elicopterelor va putea fi făcută integral la Brașov. Bine că nu am luat NH-90…

Mai rămâne să vedem un contract semnat și un termen de livrare a întregului pachet.

În opinia mea, dacă în 2024 intră în dotare bateria de coastă cu rachete anti-navă NSM, primim cele două Airbus H-215M înarmate cu rachete anti-navă și se materializează și achiziția sistemului Hermes 450 naval, lucrurile vor începe să arate ceva mai bine pentru Forțele Navale Române la Marea Neagră.

articolul original.

Torpiloarele României. Vedetele Lurssen

6 November 2022 at 10:19
By: Nicolae

vedetele torpiloare lurssen romania

Primul Război Mondial a sfărâmat ambițiile Germaniei iar Tratatul de la Versailles a impus condiții draconice marinei sale. Prin urmare, marina germană a apelat la tot felul de subterfugii, așa cum a fost deschiderea unei companii de proiectare navală în Olanda, la Haga – NV Ingenieurskantoor voor Scheepsbouw – IvS (1922)[1] care i-au permis să continue dezvoltarea unor noi modele de submarine și nu numai.

Torpiloarele au apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și s-au dezvoltat pe parcursul Primului Război Mondial. Erau văzute ca o alternativă asimetrică, ieftină, la marile nave de linie dezvoltate de statele bogate. Un fel de praștia lui David, piatra fiind în acest caz torpila automobilă, așa cum era denumită pe vremea aceea.

Comandamentul naval german a demarat căutările pentru un nou torpilor aproape imediat după terminarea Marelui Război. Tratatul de la Versailles nu conținea prevederi care să facă în mod expres referiri la vedetele torpiloare (engl. motor torpedo boats), acestea fiind lipsite de orice importanță tehnico-tactică în viziunea aliaților. De altfel, încă ne aflăm în epoca marilor nave de linie, nava capitală (engl. capital ship) a momentului fiind cuirasatul.

Pentru mai multe detalii despre ofertele de vedete torpiloare primite de România în 1937 de la șantierul naval Lurssen dar și despre celebrele S-boot vă invit să citiți articolul publicat pe rnhs.info, link disponibil aici. Lectură plăcută! 🙂

articolul original.

Noua șalupă fluvială a Forțelor Navale Române

28 October 2022 at 06:13
By: Nicolae

Scriam pe la începutul lui 2021 (articol care poate fi recitit accesând acest link) că actualele vedete de patrulare (la origine dragoare) – VD141 ale Divizionului 88 Vedete Fluviale sunt îmbătrânite moral și fizic. Mai multe informații despre vedetele Divizionului 88 Vedete Fluviale găsiți și aici. La un moment dat am văzut și o emisiune în care se discuta despre reparații capitale și remotorizare a VD141, într-o manieră similară programelor prin care au trecut vedetele blindate de clasă Brutar și prin care trec în prezent monitoarele de clasă Kogălniceanu (monitorul 46 a fost până de curând în șantier la Dunav Brăila).

Tot atunci, reluam un interviu mai vechi (din 2020) cu comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină care ne relata că, până în 2026, se are în vedere dezvoltarea unor noi capacități fluviale pentru Forțele Navale Române (FNR) care vor fi dotate cu noi vedete blindate de asalt.

În acest context, intrarea unei noi șalupe rapide de intervenție în compunerea Divizionului 88 Vedete Fluviale nu a reprezentat neapărat o surpriză pentru mine. Motivul pentru care acest articol apare de-abia astăzi este că, până acum, nu am reușit să identific nici modelul, nici producătorul șalupei.

Într-un final glorios am reușit și puteți citi mai multe detalii aici, în articolul publicat pe rnhs.info.

achizitie marina salupa de interventie eugeniu botez 522

articolul original.

25 octombrie – Ziua Armatei României

24 October 2022 at 23:05

Ziua Armatei României, 25 octombrie, va fi sărbătorită printr-o serie de manifestări organizate în principalele garnizoane din țară, în bazele militare din teatrele de operaţii unde sunt dislocaţi militarii români și în statele în care România are acreditaţi ataşaţi ai apărării și în capitalele statelor unde țara noastră are reprezentanțe permanente.

 Programul principalelor activități este următorul:

În Bucureşti:

– Ora 10.00, la Mormântul Ostaşului Necunoscut, din Parcul Carol I – ceremonie militară și religioasă de depuneri de coroane de flori, ceremonie de schimbare a gărzii și survol al unor aeronave ale Forțelor Aeriene Române.

–  Ora 12.00, la Monumentul Eroilor Patriei din cel de-Al Doilea Război Mondial (Universitatea Națională de Apărare „Carol I”) – ceremonie militară şi religioasă de depunere de coroane şi jerbe de flori.

–  Ora 13.00, la Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” va fi vernisată expoziția temporară „Drumul către Încoronarea din anul 1922”, care marchează Centenarul acestui eveniment, ce a încheiat simbolic procesul de întregire a statului român după sfârșitul Primului Război Mondial și, prin care, suveranii Românei deveneau Regele și Regina tuturor românilor.

–  Ora 19.00, retragere cu torțe pe traseul Palatul Cercului Militar Naţional, Calea Victoriei, B-dul Regina Elisabeta, B-dul Mihail Kogălniceanu, Splaiul Independenţei,B-dul Eroilor Sanitari, Str. Profesor Doctor Gheorghe Marinescu, Şoseaua Cotroceni, B-dul Iuliu Maniu, B-dul General Paul Teodorescu, B-dul Timișoara, sediul  Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”.

          În țară:

– Ora 10.00, Satu Mare, și 12.30, Păuliș, la Monumente ale Ostașului Român vor avea loc ceremonii de depuneri de coroane și jerbe de flori.

– Ora 14.00, Carei, la Ansamblul Monumental „Glorie Ostașului Român” va avea loc o ceremonie de depuneri de coroane și jerbe de flori. Voluntarii Invictus, alergători și cicliști, militari și civili, care au parcurs aproximativ 3800 de kilometri în cadrul Ștafetei Veteranilor, pe trei trasee, vor prezenta onorul, în mod simbolic, tuturor celor care s-au jertfit pentru România.

Ceremonii similare vor avea loc în principalele garnizoane din țară, la Monumentele eroilor, precum și la cimitire și la monumente ale ostașilor români din Austria, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Cehia, Federația Rusă, Polonia, Republica Moldova și Ungaria.

* * *

În campaniile celui de-Al Doilea Război Mondial, efortul de război a implicat dislocarea pe front a aproximativ 540.000 de militari, dintre care peste 90.000 și-au pierdut viața, aproape 60.000 au fost dați dispăruți, iar peste 330.000 au fost răniți în luptă. După eliberarea teritoriului naţional, la 25 octombrie 1944, Armata României a continuat să lupte pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei, alături de trupele aliate, contribuind, prin noi jertfe şi sacrificii, la marea victorie obţinută la 9 Mai 1945, ce a marcat sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa.

* * *

În atenția jurnaliștilor care vor să ia parte la ceremonia organizată în Parcul Carol I:

– Accesul în zonă se va face pe baza cărții de identitate și a legitimației de presă, între orele 8.30 și 9.00.

– Pentru limitarea numărului de participanți la activitate, vă rugăm ca echipele să fie compuse din maxim doi reprezentanți pentru fiecare instituție media.
– Pe cât posibil, rugăm ca eventualele transmisii live să fie realizate cu echipamente portabile (de tip rucsac).

– Ceremonia va fi transmisă în direct de Televiziunea Română și pe pagina de facebook a MApN.

Menționăm că pentru această activitate Televiziunea Română va asigura, în calitate de „official broadcaster”, semnal de televiziune tuturor posturilor interesate, în mod gratuit, cu condiția menționării, pe parcursul întregii transmisiuni, într-un loc vizibil, a textului „Preluare TVR”. Persoană de contact pentru detalii tehnice: Laura Neagu, telefon 0723.200.878 și 0747.069.955, adresă de e-mail: laura.neagu@tvr.ro.

 MApN – Biroul presă

articolul original.

Buletin naval. Cumpărăm vânătoare de mine din Marea Britanie?

20 October 2022 at 14:57
By: Nicolae

Conform unei știri neconfirmate apărute pe contul de Twitter al Navy Lookout s-ar părea că Forțele Navale Române vor cumpăra vânătoare de mine din Marea Britanie:

Ex-HMS Ramsey and HMS Blyth have been sold to the 🇷🇴Romanian Navy.

Ex-HMS Shoreham and HMS Grimsby have been decommissioned and handed over to the 🇺🇦Ukrainians.

Believe all 4 vessels still in Rosyth or training crews around the Firth of Forth area.

Photo @dcullen_photo pic.twitter.com/6thjN4S6KD

— Navy Lookout (@NavyLookout) October 20, 2022

În primul rând, trebuie menționat faptul că Navy Lookout este o publicație respectabilă.

În al doilea rând, conform Defence Equipment Sales Authority – DESA (Autoritatea pentru Vânzarea Echipamentelor Militare) din Marea Britanie, publicată în 2021, vânătoarele de mine de clasă Sandown sunt disponibile la vânzare. Broșura este disponibilă accesând acest link.

În al treilea rând, HMS Ramsey și HMS Blyth intrate în serviciul Royal Navy în 2000, respectiv 2001, au fost retrase din serviciul Royal Navy în 2021, însă înțelegerea mea era că au fost deja antamate de Ucraina. Conform celor de la Navy Lookout, se pare că ex-HMS Shoreham și HMS Grimsby ar fi fost deja predate ucrainenilor. Dar poate este o confuzie și, de fapt este invers, cu Ramsey și Blyth pentru Ucraina și Shoreham și Grimsby pentru România.

În al patrulea rând, m-aș bucura dacă marina română mi-a urmat sfatul din articolul care poate fi recitit aici și a achiziționat aceste vânătoare de mine… 🙂

HMS Grimsby (M108), a intrat în serviciu în 1999 iar HMS Shoreham (M112) a intrat în serviciu în 2001. Este posibil ca navele să fi ieșit din serviciu la sfârșitul lui septembrie 2022 sau începutul lui octombrie:

HMS Shoreham and HMS Grimsby alongside in Rosyth conducting training with 🇺🇦Ukrainian sailors.

Believe they will be formally decommissioned from the RN and handed over to Ukraine this week. Shoreham to be renamed Черкаси

Photo @dcullen_photo pic.twitter.com/cOuaQitvvT

— Navy Lookout (@NavyLookout) September 12, 2022

Navele din această clasă prezintă o serie de avantaje:

  • construcția din plastic armat cu sticlă care rezistă foarte bine în mediul marin și este nemagnetică. În plus, poate fi reparată relativ ușor și rezistă foarte bine în timp dacă a fost corect întreținută;
  • propulsie hibridă silențioasă, remotorizate cu Volvo Penta, manevrabilitate bună (2 x bow thruster) și calități nautice excelente (navă construită pentru mările limitrofe Marii Britanii);
  • recent modernizate cu sisteme de comandă și control noi, un excelent sonar cu adâncime variabilă și cu posibilitatea de a opera vehicule submersibile telecomandate și, în viitor, autonome;
  • rol secundar de navă de patrulare (Offshore Patrol Vessel – OPV);
  • echipaj redus prin comparație cu dragoarele noastre care au nevoie de 79 de oameni pentru a fi operate;
  • navele mai pot fi operate încă 20 de ani fără a necesita investiții majore, doar întreținerea curentă și actualizări ale sistemelor.

Singurul dezavantaj major pe care îl văd este că acest tip de nave nu poate executa și operațiuni de dragare a minelor marine folosind „clasica” dragă mecanică.

Un alt potențial dezavantaj poate fi reprezentat de prețul pe care britanicii l-ar putea cere. Dacă am actualiza cu inflația prețul plătit de estonieni pentru cele 3 unități luate in 2008 am putea estima un preț pe 2021 de aproximativ 96.000.000 euro. Asta vine cam 64.000.000 euro pentru două nave.

vanator de mine sandown

Vânător de mine de clasă Sandown Sursa foto: Royal Navy UK

Toată povestea rimează cu declarațiile contraamiralului Mihai Panait cu ocazia unei vizite în SUA. Mai jos, dintr-un articol USNI News:

The Romanian Navy wants more minehunters to keep merchant ships safer in the Black Sea, its top service official said last week. The mine threat in the Black Sea is affecting overall freedom of navigation in the region, Rear Adm. Mihai Panait, chief of Naval Forces of Romania, said at a discussion on the Black Sea hosted by the Yorktown Institute and New Strategy Center.

Vom vedea, diavolul se ascunde în detalii dar, în opinia mea, ar fi o veste excelentă!

P.S. Mulțumiri @hohenstaufen pentru semnalare.

articolul original.

Sistemul de dragaj Trident – o nouă viață?

2 October 2022 at 03:00
By: Nicolae
sistemul de dragaj Trident

Puii…

Conform sursei citate, proiectul dragoarelor maritime realizat de ICEPRONAV Galați în anii ’80 a cuprins și 12 dragoare radiodirijate, de dimensiuni mai mici, denumite Ambarcatiuni Complementare Prova (sau „Pui”), câte 3 pentru fiecare dragor denumit navă pilot sau navă „Mamă”.

Un complet era compus din 3 „Pui” teleghidati de pe nava „Mamă” și forma Sistemul de Dragaj „Trident” care era destinat pentru activități de dragaj acustic și magnetic. “Puii” puteau lucra simultan sau independent unul față de celălalt, într-un anumit sector maritim, sub supravegherea și teledirijarea navei “Mamă”, de la distanță. Au fost planificate 12 Ambarcațiuni Complementare Prova, dar, din motive financiare, s-au realizat doar 3, care au fost repartizate la Dragorul Maritim cu numărul tactic (de bordaj) 29 – Locotenent Dimitrie Nicolescu.

Pentru mai multe detalii despre acest sistem și posibila sa revitalizare vă invit să citiți restul articolului pe rnhs.info accesând acest link.

articolul original.

Dragorul maritim ”Locotenent Dimitrie Nicolescu” a lovit o mina

9 September 2022 at 06:00

Mina fost semnalata joi, la 40km de portul Constanta.

Comunicatul Fortelor Navale:

Nava GSP Falcon a raportat, în jurul orei 11.45, prezenţa unei mine marine care plutea în derivă, după care, conform procedurilor legale în vigoare, s-au pus în aplicare procedurile operaţionale pentru intervenţia cu personal specializat. Dragorul maritim ”Locotenent Dimitrie Nicolescu” execută, în perioada 5-12 septembrie, serviciul de luptă permanent şi are la bord, pentru această misiune de intervenţie, un detaşament de scafandri EOD, specializaţi în distrugerea dispozitivelor explozive”.

Nava militară a lovit mina pe care trebuia să o neutralizeze, iar motoarele au fost avariate. La bord se aflau 75 de militari, dar nu s-au înregistrat victime. Vasul nu se mai poate deplasa și așteaptă ajutor pentru a fi remorcat, în condițiile în care pe mare este furtună. De asemenea, din primele informații se pare că nava începuse să ia apă la pupa, iar echipajul a procedat la acoperirea găurii de apă, flotabilitatea nefiind afectată. Mina de război a fost descoperită în jurul orei 11:45 de nava GSP „Falcon”, care desfășura activități specifice la o distanță de aproximativ 25 mile marine (46 km), în direcția nord-est față de intrarea în portul Constanța. Ulterior, dragorul maritim „Locotenent Dimitrie Nicolescu” (DM-29) a ieșit din portul Constanța, joi, 8 septembrie, în jurul orei 13:15, pentru a executa misiunea de intervenție, precizează un comunicat al Forțelor Navale Române.

Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/un-dragor-maritim-al-fortelor-navale-romane-a-lovit-o-mina-pe-care-trebuia-sa-o-neutralizeze-vasul-a-fost-grav-avariat-2076387

Informaţiile publicate pe site-ul Digi24.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislația aplicabilă, doar în limita a 120 de caractere.

Sursa: Digi24

articolul original.

Buletin naval. Program Maritime Domain Awareness cu SUA

22 August 2022 at 03:00
By: Nicolae

Cu ocazia tradiționalului discurs de Ziua Marinei am remarcat, printre „numeroasele realizări”, mențiunea pe care șeful marinei, contraamiralul Mihai Panait, a făcut-o cu privire la programul Maritime Domain Awareness (MDA) pe care Forțele Navale Române (FNR) îl derulează cu partenerul nostru strategic, Statele Unite ale Americii.

Nu știam de acest program și nici n-am găsit mare lucru în urma căutărilor pe marele internet. Am găsit, singur sau cu ajutorul lui Alex, doar câteva mențiuni disparate. Suficient totuși pentru a-mi face o idee despre acest program.

Dar să începem cu începutul. Ce înseamnă Maritime Domain Awareness? Domnul contraamiral Panait l-a tradus în cadrul discursului său drept „Avertizare timpurie în domeniul maritim”.

Program Maritime Domain Awareness cu SUA

În principiu, în opinia mea, termenul ar putea fi definit ca fiind totalitatea informațiilor culese din mediul maritim, fie că vorbim de cele privind mediul de securitate, siguranța navigației, protecția mediului sau, pur și simplu, de cele privind dinamica economică a unei zone maritime. Bineînțeles, bănuiesc că programul la care face referire șeful FNR are în vedere îndeosebi componenta care privește mediul de securitate la Marea Neagră. 

Din punct de vedere al mijloacelor tehnice, programul de avertizare timpurie în domeniul maritim ar putea fi suma tuturor mijloacelor de supraveghere, detecție și urmărire din mediul maritim (aerian, de suprafață sau submarin). În tot acest context, o componentă deosebit de importantă o constituie sistemele de comunicații, comandă și control care agreghează informațiile primite din surse multiple și facilitează obținerea unei imagini de ansamblu a zonei Mării Negre.

Achiziția unui sistem maritim aerian fără pilot în cadrul licitației pentru drone proaspăt anulate, achiziția separată a sonarelor tractate pentru fregatele Type 22R (despre care puteți citi mai multe accesând acest link) sau lipsa radarelor din cadrul programului de dotare cu baterii de coastă (bazate pe racheta anti-navă Naval Strike Missile) își găsesc acum, cel puțin în capul meu, o explicație logică.

Am ales un scurt clip publicitar de la Airbus pentru a ilustra cam ce înseamnă Maritime Domain Awareness (MDA).

Mai jos, cele câteva referiri pe care le-am găsit:

Ședința Comisiei de Afaceri Externe a Senatului american în cadrul căreia sunt făcute propunerile de mai jos. Textul integral, în engleză, al ședinței care a avut loc în 27 octombrie 2021 poate fi găsit aici. Traducerea pasajelor relevante mai jos:

Îmbunătățirea gradului de supraveghere a domeniului maritim și colectarea și analiza informațiilor în regiunea Mării Negre: pentru moment NATO are o imagine incompletă a activității militare rusești în regiune. România ar putea găzdui un centru de fuziune a informațiilor culese din Marea Neagră pentru a dezvolta o imagine comună a activităților navale ale Rusiei în Marea Neagră, analizând informațiile colectate de la activele NATO, partenere sau aliate, cum ar fi dronele sau P-8-urile dislocate periodic în România, astfel încât NATO să înțeleagă mai bine operațiunile rusești.

Asistență de securitate: România și, într-o măsură mai mică, Bulgaria sunt nucleul forței de descurajare a NATO în Marea Neagră. Partenerii Georgia și Ucraina, chiar dacă sunt parțial ocupați de forțele ruse, pot juca în continuare un rol important în securitatea Mării Negre. Cu toate acestea, în ciuda îmbunătățirii cheltuielilor pentru apărare, aceste patru națiuni din Marea Neagră au nevoie de asistență financiară pentru a achiziționa active care le-ar putea îmbunătăți considerabil capacitatea de descurajare. Administrația ar trebui să ia în considerare trimiterea către Congres a unui pachet de finanțare pentru asistență de securitate adaptat, țintit, pe mai mulți ani, care să îi ajute pe acești patru aliați și parteneri din Marea Neagră pentru a dobândi capacități tehnice precum sisteme fără pilot de supraveghere, platforme de luptă anti-submarin, sisteme de minare și de rachete antinavă, care le vor crește semnificativ capacitatea de a complica operațiunile flotei ruse din Marea Neagră.”

Anunțul de angajare care poate fi lecturat integral aici. Traducerea pasajelor relevante mai jos:

Context: Ca răspuns la recenta extindere a activității forțelor ruse în regiune, Marina Română și US NAVEUR sunt din ce în ce mai interesate de extinderea capacităților de supraveghere și de luptă ale Marinei Române în Marea Neagră. Această zonă de responsabilitate ar include rețeaua de senzori de coastă a Maritime Domain Awareness (MDA), precum și capabilitățile de război antisubmarin (ASW). Acest efort include și o evaluare a capacităților marinei române și furnizarea de recomandări către guvernul Statelor Unite și Ministerul Apărării Naționale din România cu privire la modul de integrare și susținere a capabilităților furnizate de SUA. Este nevoie de consiliere suplimentară pentru șeful marinei și ministrul apărării cu privire la abordările la nivelul întregului guvern pentru maximizarea proceselor de colectare a informațiilor MDA și ASW, procesarea datelor și distribuirea lor inter-agenții, către aliații NATO și partenerii regionali.

Sarcini specifice:

  • Examinarea capacităților și cerințelor Maritime Domain Awareness (MDA) existente pentru acuratețe și aplicabilitate, identificarea posibilelor deficiențe de resurse, conflicte, lacune, riscuri și suprapuneri și furnizarea de recomandări pe baza analizei făcute.
  • Îmbunătățirea schimbului de informații și interoperabilitatea cu forțele SUA și NATO și asistență la modernizarea echipamentelor de supraveghere, comunicații și rețele de coastă pentru combaterea traficului ilicit și a altor operațiuni de securitate maritimă în Marea Neagră.
  • Încurajarea interacțiunii dintre agenții pentru a identifica organizațiile, parteneriatele, cele mai bune practici și orice alte eforturi care sporesc securitatea maritimă prin extinderea colaborării MDA.
  • Îmbunătățirea capacităților organizaționale ale națiunilor partenere pentru a împărtăși în mod eficient informații despre oameni, mărfuri, nave, infrastructură, dezastre naturale sau provocate de om și alte amenințări potențiale din domeniul maritim.
  • Asistență la dezvoltarea acordurilor și protocoalelor organizaționale de schimb de informații maritime.”

Ultima referire ne parvine pe filieră bulgară (23 februarie 2021), textul integral putând fi citit aici. Pasajul relevant este tradus mai jos:

„Bulgaria participă la proiectul de avertizare timpurie în domeniul maritim la Marea Neagră (MDA) condus de SUA, împreună cu România, Ucraina și Georgia. Din cele 142 de milioane de dolari în finanțare militară străină (FMF) cu care Statele Unite au contribuit la acest proiect, Bulgaria a primit 38,25 milioane de dolari.”

Rămâne de văzut cum se va concretiza acest program atât de necesar, nu doar României ci și NATO și partenerului strategic, SUA. Știm că s-au făcut pași importanți în direcția achiziției / operaționalizării unora dintre mijloacele tehnice necesare – radarele cu rază lungă de acțiune instalate pe litoral, SCOMAR – ca să dau două exemple la îndemână. Mijloacele de supraveghere a spațiului maritim și aerian din zona Mării Negre s-au înmulțit semnificativ de la începerea „operațiunii militare speciale” a Rusiei în Ucraina.

Înțeleg că este și loc de mai bine în condițiile în care citeam că MApN-ul și MAI-ul au sisteme de supraveghere a spațiului maritim (așa cum este SCOMAR) similare, fără ca totuși acestea să comunice între ele. Deh, din câte am înțeles, orgoliile nemăsurate ar fi sursa achiziției de către instituții diferite a unor sisteme care fac același lucru, pentru că nu pricep de ce nu avem un singur sistem, administrat de un singur minister și acces la informații pentru toate structurile de securitate interesate. Dar poate mă lămurește cineva care activează în domeniu…

articolul original.

Buletin naval. Alungați în adâncuri de lipsa unui sistem naval antiaerian viabil

19 August 2022 at 03:00
By: Nicolae

Mare agitație pe la ruși în ultima vreme: „operațiunea militară specială” din Ucraina și învățamintele sale, adoptarea unei noi doctrine maritime, evenimente care probabil că vor contura noi direcții de acțiune, programe de construcție navală, tactici etc șamd.

Revenind la „operațiunea militară specială” din Ucraina, am citit relativ recent pe Naval News (care la rândul lor citează TASS) un articol ce enumeră câteva din concluziile expertului militar rus Vladimir Karnozov care scrie în Independent Military Review despre războiul din Marea Neagră.

Conform acestuia, cel mai eficient mijloc de luptă al flotei Mării Negre a Federației Ruse a fost submarinul. Flota Mării Negre a fost dotată în ultimii ani cu 6 (șase) submarine din tipul Kilo Improved – Proiect 636.3 iar bătrânul Alrosa, un submarin Proiect 877 Kilo (despre care puteți citi mai multe aici) cu propulsie cu jet, a trecut prin reparații capitale cu intenția de a fi reactivat cât mai rapid. Reamintesc că după începerea „operațiunii militare speciale”, Turcia a închis strâmtorile în baza prevederilor Convenției de la Montreaux (despre care puteți citi mai multe aici).

concept de lupta la marea neagra

O imagine reprezentativă a neputinței flotei rusești la Marea Neagră: scufundarea crucișătorului Moscova

Iată ce ne spune Karnozov despre evoluția conflictului aero-naval din Marea Neagră:

NATO reconnaissance means, which are actively working for the Ukrainian Armed Forces, are not able to track all the movements of Black Sea Fleet submarines, that is why, a submarine can be generally detected only by the point at sea, from which 3M-14 missiles emerge. Such surprise reduces the enemy’s ability to cut losses in manpower and equipment by quickly dispersing them immediately before a missile strike. Surface ships are increasingly turning into targets for a high-tech enemy, since their movements can be easily tracked by reconnaissance aircraft and satellites of NATO countries. Ships are highly vulnerable to weapons in service with the Ukrainian Armed Forces, such as the Neptune, Harpoon and Brimstone anti ship missiles. The expert suggests using the high stealth capabilities of submarines for reconnaissance and monitoring of enemy coastal targets at a short distance from the coast.

Iar Karnozov continuă și trece în Marea Baltică unde, o dată cu aderarea Suediei și a Finlandei la NATO, lucrurile vor arăta din ce în ce mai rău pentru ruși:

Taking into account the significant numerical superiority of the NATO naval forces, it seems most logical to equip the Baltic Fleet with advanced missile-carrying submarines.

Se pare că rușii au scos tot ce s-a putut din bătrânul Kilo care a ajuns la limita posibilităților de modernizare. Dezvoltarea unui urmaș, submarinele Proiect 677 – Lada, trenează de ani de zile, rușii fiind incapabili să construiască și să operaționalizeze o propulsie anaerobă (Air Independent Propulsion – AIP) pentru această clasă. Cu toate acestea, Karnozov susține că bătrânul Kilo și-a atins limitele și că viitorul aparține clasei Lada, mai silențioasă, mai automatizată, mai ca la țară… Acesta susține că submarinele clasei Lada sunt mult mai adaptate mediului din Baltica, au un sonar de tip Lira mult mai performant decât cel de tip Rubicon de la bordul Kilo și, deși mai mic decât acesta din urmă, poate duce la fel de multe arme – 18 rachete și/sau torpile.

concept de lupta la marea neagra

Submarin din clasa Lada Sursa foto: HISutton

Fără a încerca să diminuez valoarea submarinelor pe câmpul de luptă al viitorului, îndrăznesc să afirm că, ceea ce vedem de fapt la această nouă direcție de acțiune a marinei rusești este consecința directă a câtorva factori:

  1. pierderea accesului la turbine cu gaz (după 2014) și motoare diesel performante (tot după 2014) a condus la incapacitatea industriei ruse de profil de a mai produce nave de luptă mari (de la fregate în sus), singurele capabile să asigure acoperirea antiaeriană a unui grup de nave. Rușii au întârziat oricum foarte mult programele de înlocuire a navelor mari moștenite de la fosta URSS iar proiectele noi mai mult au stagnat – fregatele de clasă Gorșkov. Mai mult decât atât, rușii s-au apucat foarte târziu de modernizarea navelor moștenite de la defuncta URSS iar unele nu au fost modernizate deloc – vezi cazul crucișătorului Moscova scufundat de 2 (două) rachete subsonice cu profil de zbor razant de tip Neptun. Lipsa de disponibilitate a turbinelor a limitat deplasamentul navelor produse de industria rusă în ultimii ani: au fost construite mai multe nave purtătoare de rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune – celebra Kalibr, dar cu mari deficiențe în ceea ce privește apărarea antiaeriană.
  2. noile sisteme antiaeriene navalizate s-au născut greu, vezi sistemul Poliment-Redut (în principiu un S-350 navalizat) instalat pe fregatele de clasă Gorșkov și pe o parte din noile corvete Proiect 20380 și derivatele sale. Sistemele antiaeriene cu rază medie Shtil (în principiu un Buk navalizat) instalate pe fregatele de clasă Grigorovici au performanțe modeste (conform datelor disponibile din surse publice) comparativ cu sistemele similare occidentale și au fost insuficient testate în condiții de trageri reale împotriva unor ținte care să simuleze sistemele aeriene fără pilot sau rachetele anti-navă.
  3. scufundarea crucișătorului Moscova a avut ca efect imediat retragerea navelor de suprafață rusești din raza de acțiune a bateriilor de coastă ucrainiene dar și adoptarea unor improvizații în genul celor văzute la navele Proiect 22160 – Vasily Bykov despre care am vorbit într-un articol mai vechi ce poate fi recitit aici. „Celebra” antiaeriană rusească, cea care determina „și mai celebra zonă A2/AD” a Rusiei de nu mai puteai decola fără să te doboare rușii nici de pe Otopeni și-a arătat limitele destul de repede.
  4. incapacitatea marinei de a conlucra cu aviația navală a fost un alt element care a contribuit la eșecul flotei Mării Negre a Federației Ruse de a menține amenințarea unui desant amfibiu la Odesa. Aeronavele de avertizare timpurie ar fi putut supraveghea spațiul aerian aflat în conflict coordonând reacția conjugată a marinei și a aviației navale împotriva amenințărilor generate de sistemele aeriene fără pilot și de bateriile de coastă ucrainiene. Dacă Rusia ar fi avut disponibilă această capacitate tehnico-tactică 24/7 nu cred că flota Mării Negre ar fi suferit atâtea pierderi și nici n-ar fi putut fi alungată din preajma țărmurilor ucrainiene.
  5. normal că cele mai eficiente active ale flotei Mării Negre a Federației Ruse au fost submarinele în condițiile în care marina ucrainiană nu are nici un mijloc tehnico-tactic capabil să le combată… Pur și simplu Ucraina nu are niciun fel de sisteme de luptă antisubmarin. Iar P-8 Poseidon și P-3 Orion americane au rămas de cele mai multe ori fie în spațiul internațional fie doar deasupra României.

Citind articolul de pe Naval News nu am putut să nu mă gândesc imediat la situația marinei germane din cel de-al Doilea Război Mondial. Incapabilă să construiască în timp util o flota de suprafață capabilă să se lupte cu marina britanică, constrângerile geografice și „obligația” de a întrerupe liniile de aprovizionare ale Marii Britanii au determinat marina germană să parieze totul pe arma submarinelor. Rezultatul Bătăliei Atlanticului ne este cunoscut tuturor. Asta pentru că nu există soluții unice miraculoase decât în povești.

Experiența rușilor i-ar putea determina pe unii din noi mai grăbiți (și mai superficiali aș adăuga eu) să creadă că navele de suprafață reprezintă ținte sigure într-un eventual conflict în Marea Neagră. Nimic mai greșit. Experiența rușilor ne arată doar că, în Marea Neagră, navele de suprafață trebuie să fie dotate cu o antiaeriană credibilă, eficientă și contramăsuri moderne suplinite de măsuri de mascare pasivă a navei în toate spectrele. Iar deplasamentul nu are neapărat legătură cu gradul de mascare pasivă al unei nave (deși ajută) un exemplu în acest sens fiind navele clasei Zumwalt: 15000 tone deplasament dar semnătură radar similară unui pescador de dimensiuni reduse.

Iar navele de suprafață trebuie integrate în ansamblul celorlalte mijloace tehnice care vor acționa în spațiul maritim. În acest sens, în opinia mea, capacitatea de a avea în timp real o imagine clară, de ansamblu, a câmpului de luptă precum și aceea de a putea executa operațiuni militare întrunite în spațiul Mării Negre va fi cheia succesului în eventualitatea unui potențial conflict.

Scurtă paranteză: Operațiunile militare întrunite reprezintă „totalitatea acțiunilor terestre, aeriene și maritime duse de o grupare constituită din forțe sau elemente și mijloace aparținând mai multor categorii de forțe ale armatei, în mediul corespunzator specific fiecăreia dintre ele, într-o zona geografică determinată, într-o perioadă de timp precizată, într-o concepție unitară și sub o comandă unică exercitată de un comandament operațional întrunit în scopul îndeplinirii unor obiective strategice”.

Achizițiile de tehnică și antrenamentul militarilor Forțelor Navale Române ar trebui circumscrise acestui concept al operațiunilor militare întrunite. Ori, din ceea ce am văzut eu până acum, în materie de achiziții în domeniul marinei, nu avem decât hei-rup-uri punctuale specific românești care, cel puțin în opinia mea, nu reflectă o abordare realistă din punct de vedere bugetar, coordonată de și bazată pe un concept clar de luptă. Dar poate că mă înșel eu…

articolul original.

120 de ani de Forte Nav…pardon, Penale; Iohannis, Ciuca, Dincu, Predoiu…cei 4 porcusori si Craciunul

15 August 2022 at 20:59

Ce? N-am nimic coerent de spus – si sunt cu absolut zero stropi de alcool in sistem – doar vreau sa reamintesc ca exista 4 porcusori grasuti, bolunzi, clonati, executanti de nimicuri…pe care ii astept de Craciun.

Si ca au trecut 5 luni, 3 saptamani si 3 zile de la inceputul reInvaziei Ucrainei de catre Rusia in 2022.

Si noi nimic.

Atat.

Groh. Oink. Țugu Țugurlane…

articolul original.

Buletin naval. Opțiuni second-hand – La Fayette

8 August 2022 at 03:00
By: Nicolae

Chiar dacă nu au „apărut” în mod oficial pe „piața second hand-urilor”, fregatele de clasă La Fayette merită, în lumina ultimelor declarații comune franco-române (ministrul apărării român, dl. Dâncu și președintele Franței, dl. Macron), mai multă atenție. De altfel, aveam acest articol în pregătire de mai multă vreme însă timpul nu mi-a permis să-l scriu. Acum, se poate spune că a venit și vremea lui.

În organica marinei militare franceze, La Fayette mai sunt denumite și Frégate Légère Furtive (Light Stealth Frigate) fiind proiectate pentru misiuni de patrulare și prezență în vasta zonă economică exclusivă franceză, cea mai mare din lume oricât de contraintuitiv ar putea părea. Fregatele clasei sunt o prezență constantă alături de navele amfibii de clasă Mistral în cadrul misiunilor marinei franceze desfășurate anual sub numele Jeanne D’Arc.

Nu sunt nave specializate într-un domeniu de luptă anume, sunt fregate de uz general, poate ceva mai apropiate de termenul francez de aviso. Conform armamentului ambarcat, aș zice că nu pot fi considerate nave de linia întâi. Sunt însă niște platforme decente care pot fi modernizate și înarmate astfel încât să devină nave de linia întâi, așa cum au făcut cei din Singapore cu Formidable despre care am scris mai demult aici.

fregata la fayette

Sursa foto: https://twitter.com/EtatMajorFR/

Cinci unități au fost lansate la apă de-a lungul anilor 1990, toate active astăzi. Trei dintre ele vor fi trecute printr-un program de refacere a resursei de navigație și de modernizare a senzorilor și armamentului ambarcat. Vor fi înlocuite treptat de noile fregate – Frégate de Taille Intermédiaire. Modernizările sunt destul de modeste raportat la posibilitățile platformei – un sonar KingKlip Mk2 și contramăsuri CANTO, două sisteme recondiționate Sadral care folosesc racheta antiaeriană Mistral Mk 3 și adoptarea ultimei versiuni a rachetei navă-navă Exocet. Cele trei vor fi retrase din serviciu între 2031 și 2034 când toate cele cinci FTI vor fi operaționale. 

Sourcouf și Guepratte nu vor fi incluse în acest program și vor fi utilizate în rol de nave de patrulare – Offshore Patrol Vessels urmând a fi retrase din serviciu în 2027 și 2031.

Presupunând că programul corvetelor se va materializa într-un final glorios armamentul ambarcat la bordul navelor va fi integral francez. Tot franceze ar putea fi și elicopterele ambarcate conform unor declarații recente ale ministrului Dâncu.

Este clar că cele două fregate Type 22R vor fi modernizate / înarmate cu senzori / armament franceze, înlocuirea turbinelor de marș fiind un indiciu evident că navele vor fi menținute în serviciu pentru mulți ani de acum încolo. De altfel, modernizări limitate – comunicații și sonar tractat sunt deja în curs după cum scriam mai demult aici.

Mărășeștiul este însă la final de drum și, în urmă cu câțiva ani se vorbea de înlocuirea lui. Iar aici ar putea intra în scenă una, sau chiar ambele fregate de clasă La Fayette. Știm de la marina statului Singapore că platforma este capabilă să ducă 4 sisteme de lansare verticală cu câte 8 celule fiecare (32 de celule în total) ceea ce ar putea permite obținerea unor nave specializate în lupta antiaeriană.

Soluția ieftină și bună ar putea fi noua rachetă VL (lansată vertical) Mica NG care a beneficiat de noi modernizări în ceea ce privește senzorii (radar AESA la versiunea ghidată radio de pildă) fiind capabilă acum să lupte și împotriva a ceea ce francezii denumesc ținte aeriene atipice așa cum sunt sistemele aeriene fără echipaj de mici dimensiuni. Raza de acțiune a noii rachete este de peste 40 km (probabil și altitudinea maximă de interceptare a crescut binișor peste 10000 m) iar manevrabilitatea în faza terminală a fost îmbunătățită. 

VL Mica NG nu necesită un sistem de lansare verticală Sylver întrucât folosește propriile containere individuale ceea ce conferă flexibilitate atunci când vine vorba de amplasarea lor. În principiu, la fiecare 16 rachete era necesară o interfață de comandă care asigura comunicarea dintre rachetă și sistemul centralizat de conducere a luptei. Mai nou, francezii au adoptat o nouă interfață de comandă capabilă să opereze toate rachetele produse de MBDA (ceea ce deschide noi posibilități de modernizare ulterioară) – ITR, Installation de Tir Reconfigurable. Mai multe detalii în poza de mai jos:

fregata la fayette

Sursa foto: https://www.edrmagazine.eu/naval-launch-customer-for-mbdas-vl-mica-ng

Echipate cu un tun de 76mm, 32 de rachete antiaeriene VL Mica NG, 8 rachete navă-navă Exocet/NSM, lansatoare de torpile, senzori și sisteme de război electronic, cele două fregate de clasă La Fayette ar putea constitui o nucă destul de greu de spart și ar oferi noi posibilități de acțiune în zona litoralului românesc. Un alt potențial avantaj ar fi dotarea uniformă cu senzori, armament și sistem centralizat de conducere a luptei a tuturor navelor flotei.

Fregatele Type 22R ar putea fi echipate cu 24 de rachete VL Mica NG conform celor de la MBDA, detalii într-un articol mai vechi care poate fi recitit aici.

Transferul celor două fregate de clasă La Fayette către România s-ar încadra foarte bine în marja declarațiilor făcute de președintele francez privind „parteneriatul ambiţios de susţinere a Forţelor Navale Române.” În opinia mea, ar fi mult mai util decât achiziția celor două submarine.

articolul original.

Buletin naval. Românii, francezii și submarinele

1 August 2022 at 03:00
By: Nicolae

Nu pot să dau acestui articol un titlu serios, pur și simplu nu pot. Așa că am ales această referire la o serie de filme foarte dragi mie, seria „Ardelenii” (cei mai bătrâni știu despre ce vorbesc) pentru că fix în zona aceasta suntem: când nu avem soluții reale și realizabile pentru Forțele Navale Române (FNR) cumpărăm… submarine!

Conform celor de la Defense România care la rândul lor citează Digi 24, domnul ministru Dâncu a declarat următoarele:

Deocamdată, am semnat un acord, o scrisoare de intenţie împreună cu ministrul francez Lecornu, pentru că Franţa şi-a asumat pentru teritoriul nostru o misiune de naţiune-cadru foarte importantă, pentru că submarinele Scorpène sunt la vârful cel mai înalt a tehnicii, în acest moment, asociate cu elicoptere, de asemenea, care sunt specializate în supraveghere navală. În principiu ne-am gândit la două… Două submarine şi două elicoptere în acest moment. S-ar putea să fie mai multe elicoptere, de exemplu, dar este vorba şi de caracteristici tehnice. La fiecare tip de capabilitate pe care o cumperi se face un studiu care durează două-trei luni în armată, cu toate posibilităţile, toate nevoile pe care le avem, cum să atingă anumiţi parametri foarte moderni, cum se şi schimbă tehnica. Bineînţeles că cineva care vrea să cumpere nu ia produsul standard, mai ales dacă este un produs pe care îl ai, îl comanzi, un produs nou. Evident că vrei să pui pe el tot ce este mai nou, ai cerinţe. Şi atunci cred că până într-o lună, maxim două, în septembrie, vom avea, probabil, o hotărâre prin care vom cere aprobarea parlamentului pentru asemenea tipuri de capabilităţi. O să ştim foarte exact atunci despre ce este vorba.

Deci, 2 (două) submarine și 2 (două) elicoptere (specializate în supraveghere navală), dar s-ar putea să fie mai multe. Elicoptere. Oricum, mai multe detalii undeva prin septembrie după finalizarea studiilor și cerințelor.

Am scris foarte mult pe subiectul dotării FNR. În principiu, mijloacele tehnice ale FNR sunt depășite fizic și moral, nu dispunem încă de o rachetă anti-navă modernă iar apărarea antiaeriană a navelor se face cu sisteme CIWS sovietice și rachete portabile Strela… Bugetul FNR a fost insuficient dintotdeauna, reparațiile capitale și modernizările navelor aflate în serviciu au fost amânate succesiv de-a lungul timpului din cele mai diverse motive, practic cele mai moderne mijloace tehnice din dotarea FNR sunt elicopterele Puma Naval iar războiul din Ucraina a prins FNR, cum altfel, cu chiloții în vine (pardon my french). 

Achiziția unor nave de luptă moderne (corvetele sufletului) s-a transformat într-o telenovelă în fața căreia Sclava Isaura este mic copil. Singurele raze de lumină pâlpâie dinspre marina de Dunăre și de la semnarea contractului pentru achiziția bateriilor de coastă dotate cu rachete anti-navă NSM.

S-a făcut prea puțin pentru această categorie de forțe unde tehnica din dotare poate realmente să facă diferența dintre viață și moarte. Iar dotarea tehnică precară nu cred că poate ajuta prea mult nici la retenția oamenilor experimentați (cine își dorește să stea la 60 de grade în antica sală a mașinilor de pe o corvetă Tetal?), nici la atragerea unora noi în condițiile în care marinarul nu-i ca infanteristul de-i pui un AK în brațe și-l trimiți pe front.

În aceste condiții, planurile FNR vorbesc de dotarea cu 2 (două) submarine și 2 (două) sau mai multe elicoptere, nu știm nici asta sigur… încă! (sigur apare vreo lucrare de doctorat și pe subiectul ăsta…)

romania franta submarine scorpene

În acest moment FNR nu a mai operat un submarin din anul de grație 1995. Cel mai probabil, toți cei care au efectuat ultima imersiune a Delfinului sunt astăzi la pensie sau la 2 metri sub stratul de flori. Ceea ce presupune școlirea unei noi generații de submariniști – o armă de elită unde nu oricine este capabil să performeze.

Industria de profil românească a construit ultimele submarine în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și nu cred că șantierele navale existente ar fi capabile de o asemenea ispravă fără investiții semnificative în tehnologie și personal specializat în așa ceva. E suficient să ne uităm la epopeea Piranhia 5 de la UMB ca să înțelegem că astfel de capacități tehnice nu apar peste noapte și fără investiții semnificative.

Așa că, dacă vrem să avem submarine în secolul acesta, cred că cel mai înțelept lucru ar fi să-i lăsăm pe francezi să ni le construiască la ei acasă. Ar fi și mai rapid, și mai ieftin. Chiar și în aceste condiții, dacă mâine s-ar semna contractul, cele două unități nu ar putea deveni operaționale în FNR mai repede de 7 – 8 ani dacă totul merge șnur iar recrutarea și școlirea oamenilor începe mâine.

Voi da exemplul Indiei care a ales Scorpene în 2005. Șase submarine la un preț de 3,43 (4,16 după alte surse) miliarde de dolari americani. Asta ar veni cam 1 miliard de dolari americani pentru două unități (1,362 miliarde USD, dacă actualizăm cu inflația) cu transfer tehnologic inclus. Programul înregistrează întârzieri de 6 (șase) ani iar prima unitate a intrat în serviciu în 14 decembrie 2017 – la 12 ani de la semnarea contractului.

Nu voi face o prezentare extensivă a acestui tip de submarin. Adevăratele capacități tehnico-tactice ale unui submarin (oricare ar fi el) nu sunt în realitate de domeniul public în ciuda scandalului de acum câțiva ani despre care puteți citi mai multe aici. Așa că este imposibil să faci evaluări în materie iar numărul de torpile ambarcate nu spune niciodată toată povestea. Mă voi rezuma doar la a indica țările care l-au cumpărat: Chile, Malaezia, India, Brazilia iar ca potențiali clienți sunt indicate Filipine și Indonezia. Ce au în comun toate aceste țări? Ieșire la ocean.

Personal, consider că Marea Baltică are multe puncte în comun cu Marea Neagră și că submarinele utilizate în Baltica ar fi foarte potrivite și pentru noi. Urmând această logică, specialiștii în submarine proiectate pentru ape puțin adânci ar fi germanii și suedezii. Doar că nici una din cele două țări nu și-a asumat rolul pe care Franța pare să și-l asume azi în România. So… fair enough. Să nu uităm totuși că navaliștii francezi au o experiență îndelungată și, de obicei, fac nave bune. Așijderea și când vine vorba de rachete și altele asemenea.

În opinia mea, Franța ar avea lucruri mult mai utile de oferit FNR, dar despre asta într-un articol viitor. Să nu fiu înțeles greșit: submarinele sunt utile și pot realiza multe. Sunt necesare, perla oricărei marine naționale. Dar să prioritizezi așa ceva când flota ta de suprafață este mai degrabă cu un picior în groapă mi se pare greșit. Dar să nu uităm că și domnul Fifor vântura această opțiune acum câțiva ani… Așa că închei cu un proverb: Ce-i lipseşte chelului? Tichie de mărgăritar!

P.S. În cazul elicopterelor însă, achiziția mi se pare necesară atât timp cât primim niște elicoptere capabile de luptă anti-navă și anti-submarin. Sper doar să nu fie vorba de NH-90… Măcar de ne-am pricopsi cu H160M. Și nu doar 2 (două) Dumnezeule! Ce naiba vrei sa faci cu doar două elicoptere?!?!? Trei Puma Naval, două (inserați voi ce franțuzesc), ce mai rămâne? Două MH-60R? Hai să luăm două Merlin și de la Leonardo ca să nu rămână nimeni nebifat…

P.P.S. După ce am finalizat articolul am văzut și emisiunea celor de la Defense România – Obiectiv EuroAtlantic al cărui invitat a fost fostul comandor Eugen Niculae, marinar și reprezentant al industriei de apărare, în prezent Marketing & Business Development Director la compania românească INTERACTIVE Systems care a analizat intenția MApN de a achiziționa submarine și a făcut câteva referiri interesante și la submarinul Delfinul. În opinia mea, merită urmărită.

articolul original.

Despre dotarea noastra, a tuturor… romanilor

22 July 2022 at 03:00

In ultimele zile aflam lucruri interesante despre planurile de dotare a fortelor noastre armate cu diverse chestii de luptat, aflam despre scrisori de intentie, memorandumuri etc si chiar ne bucuram…
Nu aflam insa mai nimic despre lucrurile care ar trebui sa fie in derluare, unele dintre ele mult intarziate, dar sa le luam pe rand.

F 16 MLU din Norvegia
Aici, domnul vasile Dancu ne informa prin martie 2022 ca se vor lua toate masurile si se vor face toate diligentele necesare pentru ca programul de dotare cu cele 32 de aparate F 16 MLU din tara scandinava sa fie accelerat. Si cu totii ne-am bucurat, dar acum lucrurile s-au nuantat un pic si nu par chiar asa de accelerate sau conform cu Radio Erevan: “nu s-a dat, ci s-a luat, nu era masina ci bicicleta”.

Adica, nu numai ca nu ne grabim dar nu mai tinem nici programarea initiala. In decembrie 2021, seful Statului Major al Fortelor Aeriene, Generalul Viorel Panal, anunta la TVR ca primele F 16 vor sosi in Romania la sfarsitul anului 2022, prima escadrila va fi gata in 2023, cea de-a doua in 2024.

Din pacate, graba de a ne dota cu inca doua escadrile de F 16 nu pare chiar asa de mare si ministrul apararii, domnul Vasile Dancu, ne informa miercuri seara la Digi 24 ca primele aparate vor sosi abia in 2023, toate cele 32 de bucati pana la sfarsitul anului 2025, poate chiar 2026.

Tot domnia sa ne explica ca F 35 abia din 2030, abia de atunci ne vom gandi serios la el, abia din 2030 vor incepe, daca vom incepe, demersurile pentru achizitie.

Submarine & Elicoptere

Mergem mai departe si ajungem la anuntul-vedeta: submarine Scorpene si elicoptere. Domnul Dancu a fost relativ evaziv aici, dar a dat si cifre: doua submarine (sau mai bine zis cel putin un submarin, dupa unele surse) si… doua elicoptere, care ar fi legate intr-un fel mai greu de inteles pentru noi de submarine. Fiind vorba de francezi, poate ni-l propun pe urmasul lui Surcouf pe care il doteaza cu elicopter in loc de hidroavion… si am bifa  in acelasi timp si capitolul crucisator, dar subacvatic…

Cam asta este ceea ce se discuta intre Bucuresti si Paris, dupa ce in iunie Franta a adresat o scrisoare de intentie cu privire la un plan de sprijin militar pentru Romania.Sau numita altfel, cooperare bilaterala in domeniul marinei, semnata la 15 iunie 2022 de noul ministru francez al apararii, Sébastien Lecornu si omologul roman Vasile Dancu.

Acuma, sa te arunci la arma submarine (arma-regina a oricarei marine militare), o arma scumpa, foarte dificil de implementat, cu o perioada mare de la comanda de constructie a navelor pana la intrarea lor in dotare pare un pic hazardat.
Cum sa arunci un sac de bani pe submarine cand tu nu ai practic flota de suprafata? Si ce sa faci cu doua elicoptere, oricare model ar fi ele?! Doua elicoptere, 16 Panhard?! Cat ar cost doua Scorpene? Probabil ca peste 1,5 miliarde de euro, daca adaugam intreg pachetul logistic. Discutam despre baza navelor din Romania, un simulator pentru echipaje, pregatirea echipajelor, pentru ca submarinele sunt relativ ieftine la achizitie si extrem de scumpe in operare. Pentru noi, astazi, o tichie de margaritar…

Si in conditiile in care Fortele Navale este cea mai slab finantata structura din Ministerul Apararii prezumtiva achizitie de submarine aduce a gluma amara.

Submarinele. Scorpene, in varianta de baza, este o nava oceanica, proiectata sa lupte in ape adanci, ori noi pe platoul nostru continental avem adancimi relativi scazute. Daca vrem submarine oare U 212 (pentru export U214) nu ar fi mai indicat macar si pentru ca a fost proiectat special pentru lupta costiera, in apele putin adanci ale Marii Baltice?! Si totusi Scorpene are trei variante majore – Scorpène Compact (CA2000, chiar pentru ape litorale, care e chiar putin mai compact decat U214), Scorpène Basic CM 2000 (diesel electric) AM 2000 (diesel electric) si versiunea largita C-BR – ramane de ales felul principal din meniul „chef”-ului.

Elicopterele. Nu a fost clar indicat modelul sau macar producatorul, nu stim nici macar despre ce tip de aeronava discutam. Din spusele domnului Dancu par a fi elicoptere navale, insa numarul ne nedumereste profund, doar 2 unitati? Cu doar doua aeronave practic n-ai ce face si n-ar fi oare cazul sa ne hotaram asupra modelului de elicopter de transport pe care-l dorim si sa mergem pe aceasta pista?

Ca dorim UH 60M, Airbus 215/225M, fereasca Dumnezeu de NH 90, oricare ar fi alegerea noastra (poate H160M?), toate aceste modele au si variante navalizate si atunci n-ar fi logic ca fortele aeriene sa se hotareasca si apoi toata lumea sa cumpere acelasi model? Avantajele ar fi, cred eu, evidente. Dar oricum, doua elicoptere?!

Din pacate ne aruncam in declaratii pompoase si “uitam” de lucrurile simple, de programele extrem de necesare care ori ca sunt amanate, ori ca sunt taraganate: Sistemul VSHORAD (MANPADS), hai sa-l demaram odata, sistemul SHORAD (IRIS T, NASAMS, Spyder etc) extrem de necesar, vedem asta in Ucraina unde rachetele de croaziera fac prapad, sa-i dam un pic de avant.
Sa facem ce-om face si sa operationalizam Patriotul…

La nivel de forte navale, programul de dotare cu corvete este o adevarata bataie de joc, nu este demarat si noi ne gandim la submarine?!

Dronele sunt moarte, tot domnul Dancu incearca sa ne incurajeze si ne spune ca negocierile ar continua, urmand sa avem o solutie relativ repede. Pai la ce solutie ne putem astepta cand stim foarte bine ca cerintele noastre sunt un pic cam ciudate?!

Cu totul inexplicabila lipsa de reactie in problema dotarii cu obuziere auto-propulsate de calibrul 155mm, asta in conditiile in care vedem ca razboiul din Ucraina este unul de artilerie (cam ca toate razboaiele, pana la urma). Ba mai mult decat atat, observam cu totii necesarul imens de munitie de ambele parti. Ori in aceste conditii si presupunand ca vom avea candva obuziere de calibrul 155mm, n-ar trebui Min. Economiei – imboldit de MApN – sa fac ce-o face si sa pregateasca o linie de productie pentru munitia necesara? Nu este acum urgenta ZERO pentru ca fabrica de pulberi de la Fagaras sa fie pornita in sfarsit?!

Pentru ca sa vede ce inseamna sa stai cu mana intinsa dupa munitie. MApN ar trebui sa aiba un plan de achizitie pentru un anumit numar de obuziere si astfel sa aiba o cerere clara pentru a incepe sa-si faca stocuri de proiectile. De asemenea, chiar si pentru noi, un proiectil de artilerie ghidat macar laser ne-ar fi la indemana. Hai sa pregatim caruta in asteptarea cailor ce vor veni candva…

GeorgeGMT

articolul original.

Buletin naval. Monitorul – încă actual?

12 July 2022 at 03:00
By: Nicolae

În principiu, pe acest site, când vine vorba de marină discuțiile tind să meargă la extreme. Una dintre ipotezele preferate (alături de dispariția iminentă a tancurilor) rostogolite adeseori de „cunoscători” este și „mantra vizionar-futurologică” conform căreia monitoarele și vedetele blindate nu își mai au locul pe câmpul de luptă al secolului al XXI-lea. Evident, avem susținători și detractori. De obicei mai mulți detractori… 🙂

Este imposibil să detaliezi toate aspectele specifice unei flotile fluviale într-un articol de câteva pagini. Prin urmare, cer iertare cititorilor dar mă văd nevoit să mă limitez la câteva exemple și aspecte pe care nu le-am ales chiar întâmplător.

Discuția de astăzi se va centra pe monitor, „regele” mediului fluvial (aici voi încadra și vedele blindate din dotarea Forțelor Navale Române – FNR). Sau, dacă vreți, the capital ship a mediului fluvial. Despre „capital ships” am vorbit mai demult pe site, articolul poate fi recitit aici. FNR operează nave fluviale de la formarea României moderne și monitoare de la începutul secolului al XX-lea timp în care s-a acumulat foarte multă experiență în utilizarea acestui tip de navă.

Pentru a defini marina fluvială și costieră, anglo-saxonii folosesc termenul de brown water navy sau riverine navy. Chiar și în secolul al XX-lea care a consemnat apariția avioanelor și a elicopterelor, a rachetelor ghidate și a sateliților de spionaj, ori de câte ori mediul de luptă a implicat acțiuni militare în zone fluviale combatanții au utilizat nave adaptate și dedicate mediului fluvial. Americanii, cunoscuți îndeosebi pentru flota lor de mare largă, nu fac excepție.

Definiția termenului de monitor sună cam așa: o navă militară cuirasată cu borduri joase şi pescaj redus, dotată cu piese de artilerie de mare calibru. Denumirea derivă de la prima navă de această clasă – USS „Monitor”, construită în anul 1862 pentru unionişti de inginerul suedez Ericsson şi care s-a confruntat cu nava confederată CSS „Virginia”, o fostă fregată denumită anterior „Merrimack”, în timpul Războiului de Secesiune (1861 – 1865). Celebra bătălie a avut loc în Hampton Roads (în zona unde astăzi se află baza navală Norfolk) și a fost prima bătălie navală dintre două nave cuirasate, propulsate cu ajutorul forței aburilor. Monitorul a influențat decisiv luptele navale purtate în timpul Războiului de Secesiune. Mai multe informații despre monitoare puteți citi în acest articol mai vechi publicat pe rnhs.info. Vă invit să vizionați două clipuri foarte interesante pe acest subiect.

De altfel, americanii au continuat să utilizeze monitoare ori de câte ori au avut de luptat în zone fluviale și, după cum spunea cineva mai demult pe aici, „dacă SUA ar avea graniță cu Rusia pe Mississippi ar avea și astăzi o forța fluvială redutabilă”. De altfel, structuri specifice – Coastal Riverine Force (CORIVFOR), există și astăzi în US Navy, o forță navală preponderent maritimă. Războiul din Vietnam este probabil cel mai bun exemplu în acest sens pentru că avem deja sateliți de recunoaștere foto, avioane cu turboreactor dotate cu rachete și bombe ghidate, elicoptere, mă rog, în general cam tot ce există și astăzi în panoplia armatelor lumii. Vă invit la un tur video al forțelor fluviale americane angrenate în războiul din Vietnam.

Rolul monitorului ca principală navă de luptă în mediul fluvial românesc a fost definit în timpul Primului Război Mondial. Inițial, marina noastră visa la un Trafalgar danubian cu marina austro-ungară. Aceștia au fost însă destul de timizi astfel că, indiferent de motiv, o confruntare directă a fost evitată. Însă degringolada armatei române de la Turtucaia a fost cea care a determinat pentru totdeauna rolul monitorului în marina română: sprijinul trupelor de uscat cu foc direct dar mai ales indirect. Ceea ce nu i-a împiedicat pe ai noștri în 1916 să aibă depozitele pline preponderent de proiectile… perforante.

Sunt multe cărți care pot fi citite pe subiectul acțiunilor forțelor fluviale române în cele două mari războaie. Eu vă voi recomanda două despre Primul Război Mondial – „Marina română, Primul Război Mondial 1916-1918” de Raymond Stănescu și Cristian Crăciunoiu, Editura Modelism și „Escadrila de Nistru” de Virgil Alexandru Dragalina, Editura Militară – și una despre cel de-Al Doilea Război Mondial – „Marina română în al II-lea Război Mondial”, toate volumele, de Nicolae Koslinski și Raymond Stănescu, Editura Modelism. Evident mai sunt și altele. Dar acestea redau foarte bine principalele operațiuni fluviale din ambele războaie. 

În continuare voi prezenta pe scurt componența și organizarea forțelor fluviale române și americane astăzi, în anul de grație 2022. US Navy și FNR sunt două marine diametral opuse din mai toate punctele de vedere, indiferent dacă vorbim de aspecte geografice, politice, economice etc șamd Cu toate acestea, cred ca unele concluzii se pot desprinde tocmai din această comparație neobișnuită.

O să încep cu americanii. Coastal Riverine Force (CORIVFOR) sau CRF s-a format din fuziunea forțelor fluviale ale US Navy cu cea a forțelor maritime expediționare de securitate („Maritime Expeditionary Security Forces” – MESF) cu scopul de a acționa în apele interioare și costiere. CRF este alcătuită din Coastal Riverine Group (CORIVGRU) 1 cu baza în San Diego (Coasta de Vest) și CORIVGRU 2 (CRG 2) cu baza la Fort Story în Virginia Beach (Coasta de Est). Fiecare CRG este alcătuit la rândul său din mai multe escadroane – „coastal riverine squadrons” (CORIVRON) sau CRS care la rândul lor sunt alcătuite din trei sau patru companii, fiecare companie având în componență câte două plutoane. Escadroanele sunt active sau în rezervă.

Escadroanele trebuie să fie capabile să acționeze atât în zona apelor interioare/costiere („riverine and brown water”) cât și în zona economică exclusivă („green water”) dacă nevoia o cere. Capacitățile tehnico-tactice au în vedere atât acțiuni ofensive cât și acțiuni defensive în zonele alocate. În cazul americanilor, aceste escadroane trebuie să fie capabile să acționeze împreună cu un portavion și grupul său, cu o navă de desant amfibiu și grupul său precum și cu orice alte corpuri expediționare dislocate în zona lor.

CRF are pe ștatele de plată 4406 de oameni din care 2510 activi și 1896 în rezervă. Două escadroane active și două escadroane în rezervă sunt pe Coasta de Est, unul activ și două în rezervă pe Coasta de Vest. Două detașamente expediționare sunt detașate, unul în Bahrain și celălalt în Guam.

Fiecare escadron activ are un centru de comandă și patru companii, din care compania D se va concentra pe operațiunile în ape interne (râuri, fluvii etc) iar cele de la A la C sunt compuse din personal provenit preponderent din forțele maritime expediționare de securitate (MESF) și acționează îndeosebi în zona maritimă costieră. 

Fiecare companie este alcătuită din două plutoane și este antrenată să opereze toate tipurile de bărci aflate în dotare și poate funcționa ca o unitate independentă. Fiecare companie va fi echipată cu patru nave de patrulare capabile să navigheze în zona maritimă costieră (ape teritoriale, zonă economică exclusivă) și patru nave fluviale. Escadroanele aflate în rezervă sunt alcătuite doar din trei companii.

monitorul fluvial monitorul fluvial

În ceea ce privește dotarea tehnică, CRF are în dotare Riverine Command Boats (RCB) al căror proiect are la bază CB-90, Riverine Patrol Boats (RPB) de 39 de picioare (aprox. 12 m) construite de cei de la Safeboats și Riverine Assault Boats, cele două din imaginile de mai sus, de 33 de picioare (aprox. 10 m) construite de USMI. Toate acestea sunt nave fluviale cu fundul plat care nu pot fi folosite pe mare decât în condiții optime.

Pentru zona maritimă costieră sunt folosite bărci Sea Arks de 34 de picioare (aprox. 10 m) și bărci de patrulare de 25 de picioare (aprox. 7,5 m) produse de cei de la Safe boats. Pentru chestiuni mai serioase în zona maritimă costieră americanii folosesc nave de patrulare Mk VI (produsă tot de cei de la Safe boats) dar, relativ recent, s-a luat decizia scoaterii lor din serviciu, nu mi-e foarte clar care sunt motivele și nici cu ce vor fi înlocuite, dacă vor fi.

Navele de patrulare Mk VI au 85 de picioare (aprox. 26 m) și o viteză de croazieră de 27 Nd (Vmax 41 Nd). Echipajul este alcătuit din 10 oameni și poate lua la bord 8 pasageri. Sunt înarmate cu două tunuri MK 38 Mod 2 de 25mm și două mitraliere stabilizate. Pot opera vehicule aeriene fără pilot pentru recunoaștere, cercetare etc. Prin comparație, vedetele noastre blindate au 44 m iar monitoarele 52 m dar și un armament semnificativ mai puternic.

CRF are planuri și pentru includerea în flotă a unor bărci fără echipaj – USV-uri.

Mai sunt informații interesante despre ce fac forțele brown water din US Navy și aici.

În Forțele Navale Române, flotila fluvială are în responsabilitate zona apelor interioare (fluviul Dunărea, Delta, zona lagunară) posibilitatea de a acționa direct în apele maritime costiere fiind limitată de starea de agitație a mării din cauza mijloacelor tehnice cu care este dotată (monitoare, vedete blindate, vedete dragoare/de patrulare cu fund plat si pescaj foarte redus).

Conform site-ului Forțelor Navale Române, în cazul unui război, flotila fluvială va apăra comunicaţiile fluviale şi va sprijini forţele terestre pentru interzicerea forţării fluviului şi a zonei lagunare pe direcţiile probabile de acţiune ale adversarului. Dintre misiunile executate în comun cu forțele terestre sunt menționate:

  • participarea la interzicerea forţării Dunării;
  • asigurarea flancului dispozitivului de luptă al trupelor terestre;
  • sprijinul prin foc de artilerie al acestora;
  • transportul şi sprijinul prin foc al desantului fluvial tactic/asigurarea siguranţei unui convoi.

Pentru îndeplinirea acestor misiuni, flotila fluvială operează trei nave de tip monitor și cinci nave de tip vedetă blindată ca principală forță de lovire. În nomenclatorul forțelor navale acestea sunt denumite nave purtătoare de artilerie fiind echipate cu aruncătoare de proiectile reactive, tunuri și mitraliere. Apărarea antiaeriană se bazează pe lansatoare portabile de rachete antiaeriene (MANPADS) tip Strela dar și pe tunurile rapide de 30mm, respectiv pe mitralierele de 14,5mm care pot fi folosite și împotriva țintelor aflate pe țărm. Baza Divizionului 67 Nave Purtătoare de Artilerie unde sunt încadrate ambele tipuri de nave este la Brăila.

Apoi, avem Divizionul 88 vedete fluviale alcătuit din două secții, una la Brăila (șase unități) și cealaltă la Tulcea (tot șase unități). Vedetele fluviale sunt la origine vedete-dragoare construite din aluminiu (VD141) cu capacități de minare – deminare. Conform site-ului FNR, cele de la Brăila sunt echipate cu drăgi mecanice și magneto-acustice, cele de la Tulcea nu, fiind folosite doar la patrulare în aria de responsabilitate. Divizionul 88 Vedete Fluviale reprezintă unica forţă specializată, dotată şi instruită capabilă să ducă lupta cu minele lansate la fluviu, în orice punct al acestuia, indiferent de anotimp şi situaţie hidrologică.

VD141 sunt mai degrabă dragoare decât nave de patrulare chiar dacă pot îndeplini ambele roluri. În opinia mea sunt foarte bătrâne și cam lente pentru rolul de patrulare. Am văzut că pușcașii noștri marini folosesc multe bărci pneumatice pentru deplasare în/spre/dinspre raioanele desemnate dar parcă nu le-ar strica niște mijloace tehnice mai răsărite, pe modelul Riverine Assault Boats sau Riverine Patrol Boats. Iar perspectiva unei granițe comune cu Federația Rusă pe brațul Chilia impune accelerarea măsurilor de îmbunătățire a mijloacelor tehnice navale puse la dispoziția brațului fluvial al FNR.

În structura forțelor fluviale mai intră și Divizionul 131 Nave Sprijin Logistic cu două secții, una la Brăila și una la Tulcea și, aspect important, Regimentul 307 Infanterie Marină. Mai jos, câteva clipuri care exemplifică destul de elocvent cam ce așteptări avem de la flotila fluvială.

Personal, sunt un mare fan al vedetelor blindate. După cum spuneam într-un articol mai vechi care poate fi recitit aici, vedetele blindate au fost reparate capital, remotorizate și modernizate destul de inspirat având în vedere fondurile reduse avute la dispoziție. Evident, în ceea ce privește armamentul mai este în mod cert loc de îmbunătățiri.

Am observat că la americani accentul se pune pe nave mici, agile, rapide, dar ceva mai „subțire” înarmate. Cea mai mare navă de patrulare – Mk VI are 25 m este foarte rapidă și poate acționa fără limitări nu doar în mediul fluvial ci și în cel maritim costier dovedind ceva mai multă versatilitate din acest punct de vedere. Îndrăznesc să afirm că Mk VI nu se încadrează în clasa monitoarelor. Monitoarele (am inclus aici și vedetele blindate) sunt mai mari, mai lente dar cu o putere de foc impresionantă prin comparație cu Mk VI. 

În opinia mea, vedetele blindate sunt cel mai reușit proiect naval dezvoltat și produs în România. Știu, sunt subiectiv, dar nu suntem cu toții?

monitorul fluvial

articolul original.

Comparatii Slovacia – Romania

8 July 2022 at 03:00

28 iunie 2022, a trecut – nebagata in seama – comemorarea 28 iunie 1940, cedarea Basarabiei impreuna cu parte din Bucovina si Tinutul Hertei, cu cele doua consilii de coroana cerute de Carol al II-lea. La cele doua consilii generalul Tenescu, Seful MSt Maj, comunica membrilor consiliului starea dezastruoasa in care se gasea Romania, cu inamici pe trei fronturi : URSS, Ungaria, Bulgaria. Dupa Florin Constantiniu mai era si Yugoslavia intr-o atitudine dubioasa, cu trupe motorizate masate la granita cu Romania, nu pentru a ajuta militar Romania, ci pentru ca guvernul yugoslav se pregatea de zdrobirea Romaniei si trupele yugoslave erau plasate acolo pentru orice eventualitate. Tenescu spunea atunci ca armata romana avea munitie doar pentru trei mari batalii si ca nu putea rezista mult timp. Ca fapt tragicomic, Iorga tot ii dadea inainte cu respingerea ultimatumului sovietic si ii ataca pe Tenescu si pe Slavescu (care se ocupa de inzestrarea armatei).

Carol l-a intrebat daca stie  cat costa un bombardier, Iorga a zis 500000 lei si Carol i-a replicat ca pretul e de 30 de milioane, spre uimirea lui Iorga. Dupa care au urmat niste aberatii spuse de Iorga:  « Daca nu suntem in stare sa ne aparam, sa nu mai incurcam lumea cu statul roman;sa lasam guvernului si armatei grija lichidarii statului roman; ce sa mai cersim ajutor la Germania si la Italia », la consiliul de coroana din 27.06.1940 ora 20.

Care aberatii se adaugau altora, spuse de Iorga  in primul consiliu, 27.06.1940 ora 12-14, cum ca : « Bucovina de Nord este realmente ucrainiana, nu trebuia sa o luam si nici Cernautiul plin de jidani »   vezi Ion Mamina,  « Consilii de Coroana », pentru mai multe detalii.

Asa ca o comparatie cu Slovacia ar fi binevenita, sa vedem cum face o tara fosta socialista achizitiile militare si cum le facem noi, sa observam evolutia fata de 1940. Slovacia : 5,5 miloane locuitori, GDP(nominal) 2022 estimat  $127.347 billion, cu GDP Per capita $37,136 conform Wikipedia english. Armata are 18,531  uniformed personnel , conform aceleiasi surse, cu 1,75%  GDP buget  €1.67 billion ($2.01 billion) (2021).

Romania: 19 milioane locuitori, GDP (nominal)  2022 estimat $314.876 billion, per capita $17,500 , Armata are 64,500 military personnel, cu buget 2.02% of total national GDP,  5.7 billion US dollars, (2021) conform aceleiasi surse.

Voi face comparatia doar la achizitii 8×8 si la MLI senile, doua componente de baza ale unei armate moderne.

8×8 Slovacia: contract incheiat cu Patria pentru 76 de vehicule construite in perioada 2022-2028, costuri in jur de 450 mil euro cu tva inclus. Daca derularea contractului e fara probleme, mai au planificate 92 vehicule cumparate in faza 2, 97 in faza 3, 93 in faza 4,  142 in faza 5.Deci slovacii vor achizitia a 500 de vehicule blindate 8×8, implicare masiva a industriei slovace in program, G2G, Spike pe primele 8×8 de lupta, APS soft-kill, nu au avut nicio problema sa scrie pe situl MOD slovac despre turela Elbit ca s-a comportat mai bine decat turela Turra-30 autohtona si totusi sa cumpere turela autohtona. Au publicat o groaza de detalii ale contractului, preturi, armament, tipuri de vehicule, strategii, de exemplu au motivat renuntarea completa la ambulante blindate pe senile, au scris ca vor cumpara numai ambulante blindate 8×8, acestea fiind cu 2 milioane euro mai ieftine decat cele pe senile. Plus testare intensa a ofertantilor, ca sa stie oamenii ce cumpara.

MLI senile Slovacia: s-a incheiat prima etapa, respectiv identificarea ofertei castigatoare pentru faza 1, achizitia de 152 vehicule blindate senilate, in 2023-2024 e planificata productia primului vehicul in Slovacia si testarea sa, iar in 2025-2028 productia celor 152 de vehicule blindate. Castigator a fost CV-90, costuri in jur de 1,7 mld euro cu tva inclus, slovacii au dat detalii de pret, tipul vehiculelor, vor Spike si APS hard-kill pe MLI-uri, urmeaza dupa 2028 faza a doua de achizitii cu 71 de vehicule. Nu au avut nicio retinere sa motiveze o decizie prin publicarea pe situl MOD slovac a pasajului (traducere din slovaca):

3.4.3.3. Third in line
The ASCOD vehicle was placed third, despite the fact that it was placed second on the basis of points.
This shift was made on the basis of information provided by the manufacturer, in connection with unwanted vehicle vibrations. Problems are connected with the current design development of the vehicle, specifically with the resonance of the vehicle structure when driving on a hard surface (see the submitted government offer Spanish page 48, point 9.2. noise and vibration). In the context of this information, it is reasonable to assume that the problem is not final for the vehicle technically solved and requires further development with implications for the project time frame. For this reason, it is recommended to measure the resonance within testing of vehicles in VTSÚ Záhorie.

Asta e un minus la slovaci, publica documente interesante doar in limba slovaca.

ROMANIA

Program 8×8 Pirahna5: contract semnat ianuarie 2018, 227 bucati, 895 milioane euro. Teste de receptie in decembrie 2018, la aproape 1 an de la semnarea contractului, nici pomeneala de testare intensiva inainte de cumparare, sa stim ce cumparam. Nu se stie de catre opinia publica romaneasca ce tipuri de Pirahna 5 s-au cumparat, ce armament este pe ele. Singura certitudine dupa fotografii, Pirahniile construite pana acum nu au Spike si APS. Nici pomeneala de vreo explicatie din partea oficialitatilor romane pentru banii cheltuiti pe Pirahna 5.

Programul de modernizare a MLI-urilor romanesti: s-a hotarat de catre ministrul apararii Tinca cumpararea a 180 de statii Rafael OWS, cu tun de 25 mm si rachete Spike/Maliutka pentru 178 de MLI-uri, contract semnat chiar inainte de terminarea mandatului. Ulterior s-a hotarat de catre MApN ca sunt necesare numai 99 de OWS-uri, astazi zac prin depozite cateva zeci de OWS -uri. Nu exista vreo explicatie oficiala pentru OWS-25R care colecteaza praf prin depozite, zici ca au fost cumparate pe persoana fizica.

Comparand Slovacia cu 18000 de militari care are planuri de achizitie a 500 de vehicule blindate 8×8 si 223 de MLI senilate, ambele garnisite cu Spike si APS, cu Romania, care are momentan in plan construirea a 227 de Pirahna 5, program care este in intarziere, cu Pirahna 5 fara Spike si APS, la  o armata de 64500 de militari, cu niste MLI-uri modernizate conceptual in 1996, cu mari semne de intrebare asupra modului de achizitie a armamentului romanesc, suntem mult in urma fata de o tara fosta socialista, nu mai fac comparatii cu armate occidentale, cum ar fi US Army.

Asa ca din nefericire nu vad vreo evolutie in bine fata de timpurile triste din iunie 1940, cand venea socul neputintei noastre de a ne apara granitele. Si atunci, ca si acum, erau niste declaratii sforaitoare ca armata romana e pregatita sa apere granitele tarii. Carol al doilea sustinuse asta, de aceea socul a fost mare atat in opinia publica romaneasca cat si la unii politicieni cand s-a vazut realitatea, ca regele e gol, ca armata era doar un accesoriu pentru paradele tinute in fata regelui.

Astazi ne laudam ca suntem furnizori de securitate, trista expresie a neputintei societatii romanesti.

Caudillo

articolul original.
❌