ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Ieri — 4 December 2022Ultimele Stiri

Rectorul UPIT a fost numit administrator neexecutiv al Nuclearelectrica

4 December 2022 at 08:47
image

Consiliul de Administrație al Nuclearelectrica, care administrează centrala nucleară din Cernavodă, l-a numit pe Dumitru Chirleșan, rectorul UPIT, administrator neexecutiv începând cu 11 decembrie 2022.

„Societatea națională Nuclearelectrica informează acționarii și investitorii despre decizia Consiliului de Administrație, ca urmare a recomandării Comitetului de Nominalizare și Remunerare, de a numi provizoriu, începând cu data de 11.12.2022 și până la data Adunării Generale a Acționarilor SNN, pe Dumitru Chirleșan în calitate de administrator neexecutiv, pe postul vacant din cadrul Consiliului de Administrație al SNN. Conform prevederilor art. 1372 din Legea nr. 31/1990, în caz de vacanta a unuia sau mai multor posturi de administrator, dacăprin actul constitutiv nu se dispune altfel, Consiliul de Administrație procedează la numirea unor administratori provizorii, până la întrunirea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor”, anunță compania. Potrivit Hotărârii AGOA din 10 august 2022, Dumitru Chirleșan a fost ales în calitate de membru provizoriu al Consiliului de Administrație, începând din 10 august 2022, pentru un mandat de 4 luni, scrie News.ro.

Dumitru Chirleșan este inginer fizician cu specializarea „Reactori Nucleari”, cu o experiență de peste 35 de ani în domeniul fizicii aplicate în domeniul materialelor și tehnologiilor nucleare. Dumitru Chirleșan este doctor în fizică, specializarea „Fizica Stărilor Condensate” și a ocupat, începând cu anul 1987, funcții de profesor de fizică, inginer fizician la Institutul de Reactori Nucleari Energetici Pitești, expert în fizică în cadrul Ministerului Educației Naționale, lector, asistent și conferențiar universitar doctor în cadrul Universității din Pitești și secretar științific al Fundației Universitare Pitești. De asemenea, începând cu anul 2004, Dumitru Chirleșan a fost prorector al Universității din Pitești, responsabil cu relațiile internaționale și cooperarea europeană, iar din 2010 a ocupat funcția de expert european în cadrul Comisiei Europene. În prezent, este rector al Universității din Pitești, funcție ocupată din 2016, și desfășoară activități de manager în proiecte de dezvoltare durabilă, cercetare, transfer tehnologic și inovare.

articolul original.
Before yesterdayUltimele Stiri

A cui e Ziua Națională?

1 December 2022 at 15:53
image

În 1990, s-a făcut o reparație istorică lăudabilă: s-a renunțat la 23 august ca zi națională a României și s-a revenit la 1 Decembrie, ziua unirii celei mari. Cu ce sacrificii s-a făcut unirea din 1918, cu câtă pasiune, cu câtă știință de diplomație și cu cât entuziasm popular, nu mai trebuie să ne întoarcem la istorie.

Să ne uităm în jur, astăzi, 1 decembrie 2022. Mai suntem noi o țară unită? Nu părem. Nu trebuie să fii mare analist sau sociolog să vezi că țara e scindată de o prăpastie pe care nu știu de-o va mai umple vreo guvernare vreodată. Liderii UDMR din coaliția de guvernare reiterează an de an ideea că 1 decembrie pentru maghiari e o  comemorare, nu o aniversare.

1 Decembrie ar trebui să fi o bucurie a întregii țări, dar social vorbind, e o tristețe fără margini pentru majoritate și o bucurie pentru o minoritate și așa îmbuibată și privilegiată. Pentru cine e zi națională ziua de astăzi? Păi, în primul rând pentru Poliție, Jandarmerie, Armată, SRI, SPP unde în fiecare an la 1 decembrie se fac avansări în grad. Și anul ăsta, generalilor de armată și din SRI, președintele statului le-a mai pus pe umăr o stea, vai de steaua lor. Pe rețelele de socializare văd politicieni (inclusiv din Argeș) cu dosare de corupție și trafic de influență sau cu pușcăria executată la zi care fac urări cu neclintită mândrie patriotică țărișoarei, patriei lor România, și plânsu-i îneacă…

Apoi, aș zice că astăzi e ziua națională mai curând a multinaționalelor și băncilor străine care scot seara sute de milioane de euro din țară. În concluzie, 1 Decembrie este ziua a celor care au și li se mai dă și nu e deloc a celor mulți care n-au și li se ia.

Ni se impune să facem economie la gaz și la electricitate, ba ne impunem noi economia singuri din motive de prețuri, dar primarii dau drumul în cadru festiv la luminile de Crăciun. Două lumi într-una: Lumini și umbre, om bogat-om sărac.

În frunte sunt conducători nevolnici și nepricepuți. Dar, biata țară în general n-are nicio vină. Așa că-i spunem ,,La mulți ani, România!”

articolul original.

Mihai Coteț: ,,Am spus din start, fără nicio ezitare, că la Pitești nu este loc de alianță cu PSD”

29 November 2022 at 12:46
image

Doar un an și niște sărbători de iarnă ne mai despart de alegerile din 2024. Pare că unele partide deja și-au configurat strategia de campanie. Pe partea dreaptă a eșichierului politic, USR încearcă să închege în jurul său o alianță care să ofere o alternativă la PNL, partid care a bătut palma cu PSD la guvernare. Pe de altă parte, realitatea din teritoriu o bate pe cea de la centru, în multe localități PNL și USR guvernând împreună. Asta se întâmplă și la Pitești, aici unde președintele organizației liberale, Mihai Coteț, nu a acceptat nicio alianță cu PSD, păstrând în Consiliul Local colaborarea cu consilierii USR.

Dacă la centru poate avea o coerență această strategie de a lovi în liberalii care guvernează alături de social-democrați, în teritoriu se vor crea situații de-a dreptul ridicole. Spre exemplu, am putea vedea un USR Argeș, aliat cu Forța Dreptei Argeș. În Forța Dreptei se află liberalii care au plecat din PNL la pachet cu Ludovic Orban și care au făcut, de-a lungul timpului, cele mai mari blaturi cu PSD Argeș, în frunte cu deputatul Adrian Miuțescu. Cu alte cuvinte, USR ar face alianță cu suporterii dintotdeauna ai PSD.

Revenind la PNL Pitești, omul de afaceri Mihai Coteț susține că dreapta nu poate fi confiscată de vreun partid sau vreo alianță politică. Mai multe puteți citi în interviul de mai jos!

  • Domnule Coteț, așa cum o avem pe Mama Omida și adevărata Mama Omida, înțeleg că în politică avem partidele de dreapta și adevăratele partide de dreapta. Noua alianță creată în jurul USR acreditează ideea potrivit căreia PNL nu ar mai reprezenta dreapta în România, după virajul spectaculos în brațele PSD. Dumneavoastră cum vă simțiți: de dreapta, de stânga sau la răscruce de vânturi?

**La răscruce de vânturi nu am fost niciodată. Am fost de dreapta din primul moment în care am intrat în PNL, am rămas de dreapta și după ce la centru s-a decis guvernarea alături de PSD. După cum știți, s-a lăsat la latitudinea fiecărei organizații să decidă dacă își păstrează alianțele sau le reconfigurează. Am spus din start, fără nicio ezitare, că la Pitești nu este loc de alianță cu PSD, pentru că la Pitești, alianța aceasta s-ar fi numit blat. De aceea, în Consiliul Local, avem o alianță de dreapta, alături de USR. Eu nu am putut avea un cuvânt de spus în ceea ce s-a decis la centru, dar am avut un cuvânt de spus aici, în teritoriu. Niște oameni au investit încrederea și speranța că, după trei decenii de PSD, vom avea și o administrație de dreapta în orașul nostru. Nu aveam cum să-i dezamăgesc nici pe ei și nici pe mine.

  • Domnul Ionuț Moșteanu știe că la Pitești există o alianță de dreapta, nu una PNL-PSD? Întreb în contextul ultimelor sale declarații potrivit cărora PSD și PNL, aceeași mizerie…

**Am văzut poziția lui Ionuț Moșteanu. Aș spune că este, mai degrabă, o poziționare politicianistă care face parte din strategia de campanie pentru 2024. Ca și în 2020, va pune din nou tunurile pe PNL, deși am sperat că nu va face acest cadou nesperat PSD… De data aceasta îi înțeleg nemulțumirea, chiar dacă este una disimulată, întrucât îi convine de minune contextul politic, pentru a puncta electoral. Nu e ca și cum domnul Moșteanu nu ar putea dormi noaptea că avem guvernare PSD-PNL… Nu am făcut niciun secret din faptul că nici eu nu agreez această alianță și am mulți colegi în asentimentul meu.

În aceeași ordine de idei, Ionuț Moșteanu nu are cum să spună că, la Pitești, PSD și PNL sunt aceeași mizerie, pentru că nu sunt. Dar dacă știe că USR nu mai e în alianță cu noi, să ne spună. Până în acest moment, am mers umăr la umăr cu colegii săi din Consiliul Local.

Mai mult, în multe localități din țară s-a păstrat alianța PNL-USR. În București, spre exemplu, acolo unde Ionuț Moșteanu își desfășoară activitatea principală, primarul Ciprian Ciucu administrează Sectorul 6 având alături alianța PNL-USR. De aceea consider că strategia USR pentru 2024 este politicianistă, pentru că nu reflectă pe deplin adevărul și pentru că este nedreaptă față de mulți colegi de dreapta, și de la el din partid, și de la noi. Trist este că din genul acesta de abordare va câștiga din nou PSD. Eu sper că USR va juca ceva mai matur la Pitești, de data aceasta, pentru că superficialitatea ne costă pe toți.

  • Credeți că USR va juca ținând cont de realitatea din teritoriu sau de tonul care se va da la centru?

**Mă tem că întrebarea este retorică, dar până la proba contrarie eu voi continua să le explic colegilor mei din USR că suntem cu toții piteșteni și că, dincolo de sloganuri, alianțe și mezalianțe care se fac și se desfac la centru, avem o responsabilitate pentru orașul nostru. Pentru Pitești, întreruperea deceniilor de ,,măreață guvernare” a PSD rămâne o prioritate. Am constatat pe pielea noastră cât ne-a costat social-democrația de baltă și la ce distanță am rămas de civilizație și bună guvernanță locală. Lucrurile nu s-au schimbat și nu aveau cum să se schimbe. O știu și colegii mei și, știți cum se spune, speranța moare ultima.

E ridicol să credem că dreapta poate fi confiscată de un partid sau altul. Politica de dreapta este o convingere pe care o ai sau nu, indiferent de partidul din care faci parte.

articolul original.

Fotbal și politică

29 November 2022 at 06:58
image

Suntem în plin turneu final de Campionat Mondial de Fotbal, eveniment cu o audiență extraordinară pe întreaga planetă și cu o vizibilitate maximă. Bun prilej pentru omenire să-și expună ideile cele mai arzătoare la ordinea zilii, n’așa! Și cei din Qatar au așteptat cele 32 de echipe și alaiurile de suporteri cu tradițiile, cutumele și obiceiurile de pe-acolo, iar oaspeții au venit venit fiecare cu-ale lor din toate punctele planetei. Ei, și de-aici, lung prilej de vorbe și de ipoteze. Nu lipsesc controversele, unde Federația Internațională e la mijloc și trebuie să le modereze întrucâtva, în funcție de regulamente și, mai ales, de interese.

Prima controversă este legată, desigur, de moartea a peste 6500 de muncitori care au lucrat în ultimii ani la construcția stadioanelor și hotelurilor. Dar, cum petrodolarii nu au miros, sărbătoarea fotbalului a început și în aceste condiții, în stadioane ultramoderne și hoteluri de lux ridicate pe jertfe, pe cadavre de oameni săraci și necăjiți din lumea a treia.

Apoi, mai multe echipe au vrut ca fotbaliștii să poarte banderole cu logoul cu curcubeu pentru promovarea diversității de orientări sexuale, ceea ce contravine legii islamice din țara gazdă care pedepsește prin lege homosexualitatea. A ieșit tevatură, declarații (semi)belicoase de-o parte și de alta. Fotbaliștii Germaniei s-au fotografiat cu mâna la nas, musulmanii din tribune le-au răspuns la următorul meci de asemenea cu mâna la nas, ca un fel de „ba pe-a mă-tii!” S-a renunțat la inițiativă de teama sancțiunilor din partea FIFA. Amenzile le plăteau federațiile naționale cu ochii închiși, dar s-au temut de represalii asupra judecătorilor: cartonașe, eliminări etc.

Evenimentul acesta cu cea mai mare vizibilitate a momentului este folosit și în alte scopuri politice. De pildă, naționala Iranului a refuzat să cânte imnul țării, ca semn de protest împotriva nerespectării drepturilor omului în țara lor.

Mai multe federații naționale vor să protesteze împotriva FIFA. O lasă până după campionat. Dar, FIFA, cu șefii ei controversați, are interese mari, ea a ales Qatarul ca gazdă, ea este câștigătoare de sume colosale din turneu, ea trebuie să facă concesiile cele mai mari și probabil că nu gratuit, dacă vedem că președinți din trecut ai forului internațional au fost anchetați, arestați, condamnați pentru corupție.

În concluzie, în Qatar s-au întâlnit în aceste zile mai multe culturi seculare, unele milenare, și ele trebuie, cum-necum, să ajungă la un punct comun. La un eveniment de-o asemenea anvergură există totdeauna pericolul de ciocnirea obiceiurilor, cutumelor, tradițiilor. Până la urmă, fotbalul va triumfa, chiar dacă controversele vor rămâne.

P.S. România este și ea prezentă la CM de Fotbal din Qatar. Prin reprezentanții ei  Răzvan Burleanu, președintele FRF, și Edy Iordănescu, antrenorul naționalei, pe bani mulți de la buget. Ei stau în tribună oficială alături de numele cele mai mari ale fotbalului mondial. Ca un fel de răsplată că n-au calificat echipa la turneul final.

articolul original.

Modelul japonez

26 November 2022 at 11:07
image

Să facem un exercițiu de imaginație. Să zicem că naționala noastră de fotbal s-ar fi calificat la turneul final al CM din Qatar și în primul meci din grupă ar fi învins Germania. Se sparie gândul! Totuși, să ne imaginăm acest scenariu SF. Ce-ar fi fost după meci? În vestiar, ar fi fost o hăulită ce n-a auzit Orientul Mijlociu, ar fi zburat scaunele și umerașele pe pereți… Ce să mai vorbim de ce-ar fi fost la peluza rezervată suporterilor noștri. Peste tot hârtii aruncate, ambalaje, peturi etc. și în jurul stadionului și pe primele terase din zonă și scandalul de toată noaptea din hoteluri…

Ei, dar să punem punct acestui halucinant scenariu. În locul nostru au fost japonezii. Fotbaliștii niponi s-au mobilizat exemplar în teren și au învins fosta campioană mondială Germania susținuți desigur de scandările suporterilor din tribună. Mă rog, o victorie de etapă și…să mai vedem.

Lecția de ordine și civilizație a început după meci. După ce fotbaliștii japonezi s-au bucurat decent, cum știu ei să se bucure, cu măsură, după ce au făcut duș, au făcut o ordine de farmacie în vestiar, că oamenii de serviciu de acolo au șomat. Și asta nu e tot. În tribuna lor, suporterii japonezi au strâns tot gunoiul și l-au dus în saci de plastic la ghenă. Sigur, e un  exemplu de ordine și civilizație banal pentru lumea Orientului Îndepărtat, lume pe care nouă ne e cam greu s-o înțelegem. E o cultură dăinuind de mii de ani, acum beneficiind de una din cele mai avansate tehnologii din lume. Ceea ce nu-i scutește de autoimpunerea unui comportament de civilitate demn de tot respectul.

Să ne întoarcem la România. Acum 80 de ani am urmat, volens-nolens, modelul sovietic: și de cultură, civilizație, și mai ales de impunere a socialismului biruitor-distrugător, iar rezultatele se văd și acum. La alegerile din 1990, Ion Iliescu ne îndemna să adoptăm modelul suedez, al socialismului cu față umană. Acum, adoptăm, târâș-grăpiș, modelul europeano-atlantic, de la corectitudinea politică până la sincronismul total privind toate cele ale societății. Asta, la suprafață, că altfel, în profunzime, tot din Balcani ne tragem ca moravuri și năravuri, de la fanarioți și de la bacșișul turcesc.

Dar, la nivelul la care ne aflăm, cred că nu e târziu să adoptăm modelul japonez, pornind chiar de aci, de la ne face ordine la suprafață, ca apoi să ne facem și în toate domeniile profunde ale vieții sociale și personale. Ar fi un semn bun să nu mai vedem munți de gunoi pe marginea șoselelor, kilometri pătrați de peturi în lacurile de acumulare ale hidrocentralelor de pe Olt, Argeș, Jiu și Bistrița, sau grămezi de cauciuc cât blocul arzând pe la marginea orașelor. Pentru început, și asta ar fi încurajator că ne aflăm pe un drum bun.

Iată un model simplu de urmat: modelul japonez.

articolul original.

Miorița postmodernă, cu cei trei ciobănei, ‘nalți ca bradul și proști ca plopul uscat

23 November 2022 at 05:36
image

Era o țară la o margine de mare, vorba lui Marin Sorescu. Țara asta, cică, încă mai există. Și ea este condusă de trei ciobănei ‘nalți ca bradul și proști ca plopul uscat. Unu-i muntean, unu-i moldovean și altul ungurean.

Și cel muntean și cu cel moldovean și cu cel ungurean, mări se vorbiră să guverneze țara. Dar, proști grămadă fiind, ei se sfătuiră, seara pe-nserat, la Vila Lac 1, 2, sau 3, naiba să-i ia! Se sfătuiră și ajunseră la concluzii, vezi bine! Că dacă nu e rău, e bine! Să mărească pensiile cu 12,5 la sută și alocațiile copiilor cu 12 lei.

Auzit-ați desigur, de niște oi din China care săptămânile trecute s-au învârtit în cerc în continuu 12 zile. Savanții mondiali, nici măcar cei britanici, n-au aflat secretul. Ei bine, oile erau ale celor trei ciobănei din fruntea țării România de la marginea de mare, a oilor: Radu Oprea, Kelemen Hunor, Rareș Bogdan, Sorin Grindeanu, Lucian Bode, Adrian Câciu, Virgil Popescu, Barna Tanczos, Marius Budăi, Ligia Deca, Gabriela Vrânceanu Firea Pandele, Petre Daea Oaia și toate sutele de parlamentari și secretari de stat și băgători de seamă nalți ca bradul, proști ca gardul. Și toate turmele lor se învârt de un an, nu de 12 zile, ca niște căpiate în inversul acelor de ceasornic și cică guvernează țara de la margine de mare; cu cei trei ciobănei în frunte: unul muntean, unul moldovean și unul ungurean.

Turmele sunt multe, mândre și cornute. Dar cei trei ciobănei sunt mai proști ca niște miei. Și pe l-apus de soare, nimeni nu vrea să-i omoare, că nu-s ortomani și au turme cornute de multe oi tute. Iar măicuțele bătrâne, cu brâie de lână, n-au nicio vină c-au născut așa ciobani înalți, proști și răi. Dacă sunt blagoslovite cu vorbe de ocară, e din cauza obidei adusă de cei trei ciobani-ghiolbani.

Nu știu ce s-a mai întâmplat cu oile care s-au învârtit în cerc 12 zile neîncetat. Dar ciobanii din fruntea țării de la margine de mare s-ar putea arunca de pe stâncile de la Bâlea împreună cu turmele lor de parlamentari, miniștri, secretari de stat și alți servitori. Decât condusă așa, mai bine lipsă. S-ar putea arunca în hău cu sentimentul datoriei împlinite. Abia asta ar însemna asumarea responsabilității!

articolul original.

Țara ca o pradă. Trăiască democrația și capitalismul de cumetrie, cu nașii în Guvern și finii-n primărie!

22 November 2022 at 09:45
image

Pragmatismul în România a luat aspectele cele mai feroce, ale egoismului dus la extrem, ale descurcărelii și jafului național cu forme legale. Aici e locul unde lumea e scindată până la ultima celulă. Unii fură, jefuiesc, se scaldă în lux pentru că pot. Ceilalți se uită la televizor în timp ce le ghiorăie mațele și le plâng copiii că n-au mâine cu ce se încălța să meargă la școală, dar continuă să se uite prostiți la televizor. Și la televizor ce văd? Că ăia, primii, plâng cu lacrimi de crocodil pe umărul celor din urmă. E o tragicomedie ipocrită de Oscar!

Ori pe unde o dăm, ajungem la imaginea celebră lansată în anii ‘70 de Marin Preda: o haită de câini vrea să mănânce un cal mort dintr-un ogaș, dar nu știe de unde să-l apuce. După multă tevatură, până un câine mai solid și mai flămând reușește să facă o breșă în pielea groasă a calului. Apoi, cei mai tari sfâșie calul ca pe nimic și hăpăie carnea, iar ăia slabi rămân la urmă să lingă oasele. E ceea ce se întâmplă în România anului 2022.

De un an de zile, politicieni și jurnaliști veniți din pușcărie făcută pe motive de corupție, alții „scăpătați” (dar cu milioane de euro la teșcherea), alții în curs de căpătuire, în complicitate cu televiziunile avide după rating, fac de un an simulări de creștere a pensiilor. Judecătorii și procurorii, în activitate sau pensionari, nu se uită. Ei văd telenovele cu miliardari din Mexic și SUA. Pentru ei nu se fac simulări. Ei au bani să cumpere insule din Mediterana. Că unii sunt atât de zgârciți și de proști (știu cazuri) că nu merg nici la Eforie Sud, nu discutăm. Din patru în patru ani, vine câte un Rareș Bogdan în campanie electorală și le taie pensiile speciale; din gură. Că altfel, ei stau liniștiți. Pâinea și cuțitul sunt la ei. Ei contestă în justiție, ei judecă.

Dar, la televizorul cu simulările lui Petrișor Peiu și Hadăr  nu se uită nici majoritatea bugetarilor. Parlamentul a hotărât scurt creșterea propriilor salarii și ale primilor oameni din stat, apoi ale primarilor, care desigur scot populimea la vot și câștigă procente importante în alegeri. Iar, la rândul lor, primarii măresc salariile subalternilor când vor ei, că o lege a Liei Olguța Vasilescu le permite. Acum câteva zile, tăvălugul a pornit. Primarul (mă rog, primărița!) Sibiului, demna urmașă a (ne)demnului Iohannis, a dat o hotărâre de Consiliu Local ca salariile celor din primărie să crească brusc cu 15 la sută. Hotărârea va trece săptămâna  asta ca prin brânza de Sibiu, pentru că și consilierii iau indemnizație procent din salariul primarului, viceprimarului etc. Astfel, un director din primărie ar avea un salariu de 13 476 de lei, iar secretarul primăriei – 16 640.

Asta e: bugetari de lux și muncitori de sacrificiu. La privat, 90 la sută lucrează, dar lucrează efectiv, pe salariul minim. În primării, funcționarii plimbă hârtii pe multe salarii minime.

Trăiască democrația și capitalismul  de cumetrie, cu nașii în guvern și-n parlament și cu finii la primărie!

articolul original.

Sindicatelor nu le mai răspunde nici măcar ecoul

21 November 2022 at 16:41
image

Săptămâna trecută, câteva mii de oameni, 5000 potrivit anunțurilor oficiale, avându-i ca nucleu pe sindicaliștii de la Dacia au manifestat în centrul orașului Mioveni. Prezentată ca o expresie a revoltei muncitorilor din mai multe structuri ce gravitează în jurul BNS, acțiunea de protest a fost îndreptată nu împotriva patronatelor, ci a celor care conduc România, a guvernanților și, implicit, a actualei puteri politice. Putere politică din care fac parte puzderie de foști lideri sindicali, cel mai proaspăt, cel mai curat și plăcut uscat fiind fostul lider al Sindicatului Autoturisme Dacia, Nicolae Pavelescu.

Din păcate, pe miile de oameni care și-au petrecut o oră din viață răgușind în centrul Mioveniului, în afară de a se auzi ei înșiși, nu i-a mai auzit nimeni, iar de ascultat nici atât. Mai mult decât atât, nimeni dintre cei care dețin puterea politică și administrativă în România de azi nu s-a sinchisit să ofere un răspuns public concret cerințelor protestatarilor. Nici Ion Georgescu, primarul Mioveniului, coleg de partid la PSD cu Nicolae Pavelescu, nici Ion Mînzînă, președintele CJ Argeș, coleg de partid la PSD cu Nicolae Pavelescu, nici Radu Perianu, prefectul de Argeș, coleg de coaliție la putere cu Nicolae Pavelescu, nici Alina Gorghiu, șefa Senatului României, colegă de coaliție cu Nicolae Pavelescu, nici Marius Budăi, ministrul Muncii, coleg de partid la PSD cu Nicolae Pavelescu, nici măcar Nicolae Pavelescu coleg la PSD cu el însuși. Nimeni.

Nici măcar ecoul nu a răspuns sindicaliștilor ieșiți joi la protest pentru că vocea lor nu mai are niciun ecou în sferele politice. Și asta nu de azi, de ieri, ci de ani buni. E de notorietate momentul din 2020 când același Nicolae Pavelescu declara public că Sindicatul Autoturisme Dacia susține PSD și candidatura lui Ion Mînzînă la alegerile din acel an. Practic, liderul de atunci al SAD și-a vândut sindicatul, fără a avea acordul membrilor acestuia, unui partid politic care – să vezi coincidență!! – i-a oferit un comod și călduț fotoliu de deputat.

Liderii de sindicat au fost întotdeauna atrași de mirajul puterii, de statutul de șefi, dar nu de clan, e prea puțin, ci de țară, de dorința de a fi mai mari chiar și decât atunci când ajung suficient de mari în fruntea a mii de oameni. De a ajunge din postura de a cere la nesfârșit drepturi cuvenite și de a avea răspunderi în aceea de a primi gratis chiar și ceea ce nu li s-ar cuveni, fără nicio răspundere sau responsabilitate. Adică de a ajunge politicieni la vârf. Iar partidele politice au speculat cu un parșivism bine construit această foame nestăvilită a sindicaliștilor făcând din aceștia vasalii politicului

Sindicatele din România de azi sunt o umbră a celor de acum 15, 20 sau 30 de ani, nu mai au putere, nu mai au voce, aproape că nu mai contează deloc în fața celor care guvernează țara. Protestul cu program fix de o oră, de parcă revolta oamenilor ori nevoile lor funcționează după ceas, de joi de la Mioveni n-a avut nici măcar valoare de zgomot de fond în comparație cu marea grevă de la Dacia din 2008 ori cu mitingurile antiguvernare din anii când Pavelescu era încă prea departe de pensie ca să se gândească la scaunul de deputat.

Prezența liderilor de sindicat în siajul politicii nu numai că nu ajută cu nimic sindicatele ori pe sindicaliștii de rând, deși ar trebui să o facă, ci le dăunează grav. Conexiunile tot mai strânse dintre sindicate și grupurile infracționale organizate numite generic partide politice, pentru că asta sunt partidele noastre, organizații scut pentru o sumedenie de infractori, nu fac altceva decât să estompeze până la tăcere vocea sindicatelor. O voce căreia, așa cum constatăm deja, nu-i mai răspunde nimeni. Nici măcar ecoul. Nici n-are cine să mai facă acest lucru din moment ce tocmai cel care până deunăzi era personajul principal din balconul Casei Sindicatelor din Mioveni a trecut, asemenea altora ca el, în barca puterii politice. O barcă în care s-a transformat brusc devenind aliatul foștilor adversari și adversarul foștilor aliați. Poate de aceea, joi, la Mioveni, s-a strigat prin sinonimie și „Jos Pavelescu!” pentru că și fostul lider SAD e acum parte a puterii politice. O putere politică prea puternică în rele și nepăsare ca să mai dea vreun chior pe un protest sindical ori ca să se sinchisească să dea un răspuns sindicatelor, fie el și unul formal.

Până la urmă, nici nu mai e de mirare într-o țară în care, de 33 de ani, toată lumea se face că lucrează, o țară în care, iată, sindicatele se fac strigă la guvernanți, iar aceștia nici măcar nu se mai fac că le iau în seamă. Și vina pentru această stare de fapt nu e a politicienilor, ci a sindicaliștilor prea dedulciți la mierea politică.

articolul original.

Uitarea ca luptă politică, uitarea ca pace socială

21 November 2022 at 08:25
image

În falimentul capitalismului original și de cumetrie al ultimilor 30 de ani de la noi, uitarea joacă un rol incredibil de mare. Parcă Dumnezeu ne ia memoria, iar politicienii profită și zburdă în nesimțirea lor. Starea asta a început chiar la începutul anilor ‘90, când mare parte din lume a început să-l regrete pe Ceaușescu, uitând chiar de atunci umilințele îndurate: frig și foame, cozi la gheare de pui, izolare, urmărirea de către securitate etc. Numai bine pentru urmașii comuniștilor ceaușiști să pună mâna pe putere și pe țară și s-o facă țăndări. Ceea ce au și făcut cu mare voioșie.

Și de atunci, cu toată alternanța la putere, lucrurile au mers tot în ritmul ăsta, din rău în mai rău, în care țara se afundă pe an ce trece. Pentru că politicienii fură organizat, trec de la un partid la altul în funcție de interese, împrumută țara cu sume uriașe fără să dea socoteală de folosirea banilor. Iar domnii noștri guvernanți nu sunt penalizați de noi toți, din motive de memorie scurtă. Unii revin și candidează, fiind votați încă o dată, alții se retrag și-și rumegă agoniseala în huzur și belșug.

Românii au uitat repede de toate manevrele lui Ion Iliescu la revoluție și de aducerea minerilor la București și l-au tot ales de trei ori președinte și o dată senator. Mai știe cineva ceva despre Dan Ioan Popescu, cel care era bănuit de încasarea a zeci de milioane de euro din privatizarea PETROM? Sau de Radu Berceanu care a făcut autostrăzi din gură la televizor, iar acum se scaldă în zeci de milioane de euro? Dar, Traian Băsescu? După ce a tăiat salarii, a închis spitale și secții de poliție și a alungat medicii din țară, a fost ales europarlamentar, pentru că uitarea a funcționat perfect. Nici nu mai are rost să înșirăm sute de cazuri de politicieni care ne-au tot înșelat și sunt bine mersi, se scaldă în bani și în demnități pentru că noi uităm.

La 1 ianuarie, după un an de discuții zilnice pe toate televiziunile, pensionarii vor primi praful de pe tobă. Va fi o tevatură o lună de zile, apoi se va lăsa ceața uitării și în 2024 se vor prezenta la urne înainte ora 7,00 în zori, vor vota aceiași politicieni care vor mai râde de noi încă patru ani. Că, vorba cântecului, și uitarea-i scrisă-n legile omenești.

articolul original.

#CM QATAR 2022: Cupa Mondială de fotbal din Qatar va începe astăzi!

20 November 2022 at 09:35
image

Cupa Mondială de fotbal din Qatar se derulează în perioada 20 noiembrie – 18 decembrie. În competiție sunt angrenate 32 de echipei, repartizate în 8 grupe, de pe 6 continente.

Cupa Mondială se va desfășura pe 8 stadioane, din 5 orașe.

Qatar 2022 este cel mai scump Campionat Mondial de fotbal organizat. Acesta a costat incredibila sumă de 220 MILIADRE DE DOLARI.

Aceasta este alcătuirea grupelor:

Grupa A:

  • OLANDA
  • ECUADOR
  • SENEGAL
  • QATAR

GRUPA B:

  • ANGLIA
  • STATELE UNITE ALE AMERICII
  • IRAN
  • ȚARA GALILOR

GRUPA C:

  • POLONIA
  • ARGENTINA
  • MEXIC
  • ARABIA SAUDITĂ

GRUPA D:

  • FRANȚA
  • DANEMARCA
  • TUNISIA
  • AUSTRALIA

GRUPA E:

  • GERMANIA
  • SPANIA
  • COSTA RICA
  • JAPONIA

GRUPA F:

  • CROAȚIA
  • BELGIA
  • CANADA
  • MAROC

GRUPA G:

  • BRAZILIA
  • ELVEȚIA
  • SERBIA
  • CAMERUN

GRUPA H:

  • PORTUGALIA
  • URUGUAY
  • GHANA
  • COREEA DE SUD

Doar primele două echipe din fiecare grupă se vor califica în fazele superioare ale competiției!

Întreaga competiție va fi transmisă de TVR

Meciul de deschidere se va juca astăzi, de la ora 18.00 între țara gazdă, Qatar și Ecuador! Arbitrul întâlnirii va fi chiar românul Istvan Kovacs! În jurul întâlnirii au planat suspiciuni de corupție după ce The Guardian, celebrul cotidian englez, a scris că 6 500 de muncitori din Nepal, Pakistan, Bangladesh, Sri Lanka sau Filipine și-au pierdut viața pe șantierele Cupei Mondiale a Rușinii (așa cum a supranumit-o The Guardian). Cauzele deceselor ar fi condițiile aspre de muncă pe șantiere, la călduri greu de suportat.

Președintele FIFA, Gianni Infantino, într-o conferință de presă care a durat o oră, a avut un discurs extrem de acid, invocând în termeni foarte duri ”ipocrizia europeană”.

„Astăzi, mă simt qatarian, astăzi mă simt arab, astăzi mă simt african, astăzi mă simt gay, astăzi mă simt handicapat, astăzi mă simt muncitor migrant.

Acest lucru mă face să mă întorc la propria mea poveste, pentru că sunt fiul unor muncitori migranţi. Ştiu ce înseamnă să fii discriminat, hărţuit, în calitate de străin. Copil fiind, am fost discriminat în Elveţia pentru că eram roşcat şi aveam pistrui, eram italian, vorbeam prost germană. Ce faci atunci? Încerci să îţi faci prieteni. Nu începi să acuzi, să te baţi, să insulţi.

Printre marile companii care câştigă miliarde în Qatar, câte dintre acestea au rezolvat problema muncitorilor migranţi? Niciuna, pentru că o schimbare de legislaţie ar însemna mai puţin profit. Dar noi, noi am făcut-o.

Aceste lecţii de morală, părtinitoare, sunt doar ipocrizie. Pentru tot ceea ce noi, europenii, am făcut timp de 3.000 de ani, noi trebuie să ne cerem scuze pentru următorii 3.000 de ani înainte de a începe să dăm lecţii de morală altora” a declarat președintele FIFA, Giani Infantino

Oricum ar fi, ne așteaptă un super show fotbalistic ce se va derula pe stadioane nou construite, de ultimă generație, pe care, din păcate, fotbaliștii nașionalei României îl văd, din nou, la televizor.

Brazilia pare a fi marea favorită la câștigarea trofeului din acest an, având un lot extrem de valoros.

Sursa foto: Facebook FIFA WORLD CUP

Facebook Narcis Selaru
articolul original.

Viitor de aur țara noastră n-are! E o manelizare generalizată a tinerei generații?

18 November 2022 at 06:40
image

Zilele trecute, în Piața Sfatului din centrul Brașovului, a avut loc o întâmplare oarecare, am zice, dacă ea n-ar fi simptomatică pentru drumul pe care au luat-o copiii noștri. În piața aceasta faimoasă pentru evenimente care au avut loc de-a lungul timpului (v. Festivalul Cerbul de Aur, congrese internaționale etc.), de data asta s-a înfățișat aci un manelist să țină un concert ad-hoc.

Manelistul de care aud pentru prima oară are nume de scenă Gheboasa (!!!), deși e bărbat, și este din Târgoviște. El a devenit celebru pe rețelele de socializare cu melodia „Dă-i țiganca!” care a adunat 11 milioane de vizualizări.  S-a strâns ca la comandă o mulțime de copii și adolescenți care dansau și cântau la unison cu manelistul celebra melodie pe care se vede treaba că o știau pe de rost. Dar, oamenii maturi din oraș, oamenii cu scaun la cap, l-au dat jos de pe scenă pe manelist și l-au trimis acasă pentru că, i-au zis, ce face el e „țigănie”. Și cu asta, marele eveniment tragicomic s-a dezumflat instantaneu ca un balon înțepat cu boldul.

Problema e alta și asta e a tineretului nostru și a modelelor pe care le îmbrățișează. De-a lungul istoriei, ordinea era următoarea: întâi cultura, apoi civilizația produsă de ea. Acum însă, se ard etapele, tehnologia avansează atât de rapid, că nu mai poate fi vorba de cultură, că ți se dă cu tifla de nu te vezi. Copilul e înțărcat cu smartphonul în mână. Dar, dacă telefonul ăsta la purtător este acumulatorul a miliarde de informații, lumea îl folosește limitat, fiecare alegând liber ce-l interesează. Iată însă pentru ce e folosit de copii și adolescenți, să vizualizeze de milioane de ori o manea. Nu avem pretenția să asculte pe telefon Beethoven sau Brahms, nici să citească „Război și pace”, dar drumul pe care merg nu pare a fi dintre cele mai asfaltate.

Nu putem să nu observăm „evoluția” valorilor. În Piața Sfatului cântau Doina Badea, Angela Similea, Dida Drăgan, Margareta Pâslaru etc. plus mari cântăreți străini lansați aci. Acum cântă Gheboasa. În anii 70-80, tinerii își riscau libertatea ascultând Europa Liberă pentru a auzi muzica valoroasă a vremii. Acum, când e liber s-o asculți, o dai pe manele. L-am văzut recent într-un interviu TV pe Mircea Baniciu care povestea, altfel cu umor, cum nu mai prind nici spectacolele folk, unde sunt spectatori tot mai puțini. Dar, iată că prind șușanelele cu manele. Când deschizi un tabloid, te minunezi cât de mulți maneliști sunt și afli despre ei numai grozăvii: că ies cu blindatele pe bulevarde, că provoacă accidente, că se bat în parcări și restaurante, că sunt arestați pentru trafic de droguri, pentru evaziune fiscală…

Dar, procesul pare întrucâtva firesc. De la forma fără fond România educată și de la doctoratele plagiate ale politicienilor, inclusiv ale unor miniștri de la Educație, și subfinanțarea învățământului, până la manelizarea generalizată nu mai e decât un pas, pe care copiii și adolescenții noștri deja îl fac cu nonșalanță.

Am văzut cu toții sondaje printre elevi privind modelele lor. Pe primele locuri nu sunt nicidecum laureați Nobel sau mari artiști ca Placido Domingo, ci Gigi Becali și maneliștii, pentru că ăștia scot cărămida de euro să se fălească. Asta visează adolescenții: cărămida de euro.

Concluzia este una nefericită. Fără a face pe moraliștii, fără pretenția că generația vârstnică e neapărat un model chiar demn de urmat, calea pe care umblă cea mai fragedă generație este una dezarmantă, încât îți vine să întorci pe dos versul lui Bolintineanu: Viitor de aur țara noastră n-are!

sursa foto Pexels

articolul original.

În Argeș, hoția este apărată de autorități?

17 November 2022 at 07:16
image

Să începem cu faptele. O doamnă a lucrat contabilă câțiva ani la BCR Pitești de unde a delapidat un milion și jumătate de lei, meticulos, strângând ban cu ban, ca furnica. Deși dovedită, ea n-a ajuns la mititica 8 ani cu executare (în primă instanță), pentru că – precum se întâmplă adesea – ancheta și procesul au durat mult și bine până faptele s-au prescris.

În ciuda faptului că subiectul a făcut turul presei locale și centrale, doamna a fost angajată apoi contabilă la Spitalul Județean Argeș, instituție cu un buget mare, maaare, numai bun de vămuit. De data asta, suma delapidată este de un milion de euro. Dosarul a fost instrumentat temeinic în… cinci ani și zilele trecute a fost trimis la instanță. Doamna cu renumele ei de hoață dovedită poate avea noroc și de data asta, că nu mai e mult și noile fapte de vitejie se prescriu. Aceasta este situația de fapt. De aici încep nedumeririle.

Pe Televiziunea națională circulă o reclamă despre justiția care lucrează zi de zi pe rupte pentru dreptatea cetățenilor. Hm! Cum se explică atunci tărăgănarea dosarului contabilei de la BCR? Apoi, când și un muncitor de la Salubritate trebuie să prezinte  cazier judiciar la angajare, cum doamna cea hoață a fost angajată contabilă – lucrătoare directă cu banii bugetului – la Spitalul Județean fără cazier? Sau dacă a avut cazier curat, infracțiunile trecute fiind prescrise, nu se știau faptele ei de vitejie de la BCR, după ce cazul fusese mediatizat cu asupra de măsură în presa scrisă și la televiziunile locale?

A fost angajată pe încredere și, eventual, pe angajamentul că-și va schimba năravul? Pe urmă, suma asta de un milion de euro a fost delapidată de contabila-furnică în câțiva ani, nu într-o zi. În acest timp, contabilul șef sau directorul economic al spitalului cum i-au verificat activitatea și i-au dat calificative an de an? Nu pot fi acuzați și ei de neglijență în serviciu? Dar, an de an, actele contabile au fost verificate de auditul Consiliului Județean și de Curtea de Conturi. Cum s-au făcut controalele? Și, încă o dată, de ce durează ani de zile instrumentarea unui dosar de delapidare?

Păi, după metoda hoției mari a miniștrilor și parlamentarilor care scapă mereu prin prescrierea faptelor, și mai jos, la spitalele județene, se întâmplă același lucru. Ce să înțelegem, că hoția este protejată de autorități?

articolul original.

La negru, industria lucrativă a cerșitului

16 November 2022 at 15:26

Românii par a fi promotorii unui curent, în fond a unei industrii profitabile: cerșitul. Cerșitul nu este o disperare, cum pare la prima vedere. El a devenit pentru români o industrie cât se poate de rentabilă, cu banul cash, fără taxe la stat, fără impozite la ANAF, fără bătăi de cap.

Începând cu anul 2000, pe alocuri chiar mai devreme, românii de o anumită etnie, dar și românii-români au format adevărate rețele și au împânzit lumea: din Japonia până-n SUA, ca să nu mai vorbim de Piața Turnului Eiffel de la Paris, de orașele din Spania, Anglia, până-n prosperele țări nordice Suedia, Finlanda, Norvegia. Cerșetoria are forme diverse de manifestare: de la a cânta manele la acordeon și fluier cu cutia de carton la picioare până la punerea pălăriei pe trotuar și contorsionarea membrelor inferioare sau superioare pentru impresie și până la agresivitate verbală și fizică. Culmea e că în Balcani nu există români la cerșit. În vacanțele de fiecare vară în Bulgaria, Grecia, Albania nu vezi picior de cerșetor, nici român, nici de altă naționalitate.

Dar nu toți antreprenorii și magnații acestei industrii au plecat afară. Unii se descurcă destul de bine și aici. Vezi o femeie paralitică în plin centrul Piteștiului, adusă cu Mercedesul și pusă în vad bun, cu furnicar de mii de oameni trecând la deal și la vale. La trei-patru ore apare Mercedesul din care coboară zdrahonul cu ceafă groasă și colectează recolta de la babă căreia-i mai dă și două scatoalce că nu e suficient de zeloasă și nu produce mai mult. Polițiștii locali trec și ei pe acolo fără nicio reacție. Hm! Poliția-poliție însă mai agață din când în când pe câte unul, așa, de justificat activitatea. Precum zilele trecute când un cerșetor din Gara de Sud producea cât un SRL mediu, e posesor de două automobile BMW și locuiește la hotel cu iubita. Iată, o meserie ca oricare alta: ziua la serviciu, seara la restaurant și la hotel. Sau un nenorocit fără picioare parcurgând de câteva ori pe zi Strada Mare târându-se și impresionând lumea și primind bani. El are ajutor de handicap, dar și însoțitor care ia de la stat un salariu peste medie, însoțitor care merge neștiut la câțiva pași în urma lui și culege roadele milosteniei.

Avem deci de-a face cu o industrie lucrativă și evazionistă la care participăm naivi. Cred că trebuie s-o stârpim. De noi depinde.

articolul original.

Sfânta șpagă la dom’ doctor sau obiceiul pământului

12 November 2022 at 07:59
image

Dacă iei la răsfoit ziarele din județele patriei, nu e zi să nu afli de un medic anchetat pentru șpagă. Dar, ce agață procurorii este nimic pe lângă ce-ți povestesc cunoscuții și prietenii internați și operați în spitale. Șpaga e un fenomen, e o lege nescrisă, o regulă, excepțiile sunt puține. Sigur, a fost dintotdeauna și încă va mai fi. Cei doi doctori fără arginți tocmai de aia sunt în calendarul ortodox, că au fost celebre excepții.

Șpaga la doctor, mai numită și obiceiul pământului, a fost fenomen și pe vremea socialismului biruitor, și în perioada de tranziție. De aceea, politicienii s-au gândit în anii trecuți să le mărească salariile și sporurile medicilor, și toată lumea a salutat inițiativa. Eu însumi am scris în trecut multe articole în care-i căinam pe medici pentru salariile mici, meschine, și ziceam că un chirurg, cu salariul ăla, nu poate veni la spital cu troleibuzul și nu-și poate cumpăra literatură de specialitate etc. Băsescu n-a înțeles, i-a sictirit și le-a arătat vama Otopeni. Și urmarea a fost exodul fără precedent din istoria României. Ei, acum medicii au salarii nu decente, au salarii ca afară, la nivelul colegilor lor plecați în Occident. Un medic specialist are peste 12 300 de lei plus sporurile și gărzile care aproape că-i dublează suma, unul de la urgențe 13 300 și tot sporuri și gărzi etc. Și totuși, nu se pot abține să ia sfânta șpagă. Ce să mai spunem că cei mai mulți medici lucrează în trei locuri într-o zi. Până pe la ora 13,00 lucrează în spitalul de stat unde are cartea de muncă, de aci își mai ia și șpăgile. Apoi merge la spitalul privat câteva ore, unde – slavă Domnului – nu mai ia șpagă, ci suma fixă din contractul cu clinica. Iar seara, primește – pe post de secretar – la cabinetul particular pacienți pe care-i taxează ca să-i programeze a doua zi la spitalul de stat unde-i internează sau îi operează. Dacă-și calculează venitul (dar n-are el timp de așa ceva), medicul ar constata că ia câteva salarii medii pe zi.

Acum, se impun și câteva cuvinte despre raportul medic-pacient. Pe rețelele de socializare, pacienții sunt certați că ei sunt vinovați că dau șpagă. Ba, ei se și expun. La un eventual flagrant, sunt arestați braț la braț cu medicul, pentru dare de mită. Dar, el ce să facă prins între ciocan și nicovală? Are de ales între sănătate și integritate. Sigur, de neînțeles sunt cei care fac liste de susținere și de cererea de eliberare a câte unui medic șpăgar, pe considerentul că salvează vieți. Pentru că șpagă iau și medicii rezidenți, dar și medicii primari și profesorii. Unii sunt somități și aproape că nu se poate fără ei.

Ziceam că șpaga asta se mai numește și obiceiul pământului. Când merge omul la bisturiu și dă și el un cocoș, o roată de cașcaval de la el de-acasă, o sticlă de palincă, o cutie de bomboane și un buchet de flori pentru doamna doctor, asta nu poate fi numită șpagă. E o atenție, un mic cadou, că nici la o invitație  în casa unui prieten sau cunoscut nu te duci cu mâna goală. Dar, la intrarea în spital omul se interesează de…mercurial: Cât merge? Cât la mâna întâi, cât la a doua, cât asistentei șefe? Cui îi dai? Când? Unde? În plic și la vedere sau direct bancnotele pe sub mână?…

Și, în sfârșit, un ultim aspect. Văd la o televiziune pe un lider sindical din învățământ care spune că la o întâlnire a confederațiilor sindicale cu nu știu care guvern, că au fost atâtea, cei de la învățământ au fost înțelegători și au zis: „Măriți acum salariile  medicilor, că la ei e stringent, și pe urmă la noi”. La profesori nu s-a mai ajuns. Acum, dom’ profesor dacă merge la dom’ doctor la tratament sau la operație, din salariul lui mic dă șpagă medicului cu salariul de cinci ori mai mare, că așa-i gratitudinea la români.

Ce s-ar putea face? Prima măsură cred că ar fi aceea ca – printr-un ordin de ministru Rafila – medicul să facă intervenții chirurgicale cu fluturașul de salariu pe masa de operații. Eventual pus lângă cel al pacientului. Dacă nici așa nu merge, să li se dubleze salariile. Poate-poate se potolesc…

articolul original.

Gabriel Cazan, scriitor: „Întâlnirea cu Cornel Chiriac pe unde scurte a fost dragoste la prima…vedere, adică la primă audiție!”

11 November 2022 at 16:01
image

Dumitru Augustin Doman: Dragă Gabriel Cazan, ești scriitor, activist cultural și civic, om al muntelui, om de teatru… Nu e obositor? Cum le împaci, cum îți împarți timpul?

Gabriel Cazan: Nu este obositor pentru că le fac cu pasiune. Și nu le fac pe toate în același timp. Cum ar fi să le amestec?… Ha, ha, ha! Îmi și închipui și mă pufnește râsul. Cred că voi scrie o carte despre asta… Ar fi interesantă, nu?

DAD: – Trăiești într-o familie de artiști, unde soția e actriță și regizoare, fiica scriitoare și actriță… E o conviețuire pașnică, artele sau orgoliile nu se ciocnesc din când în când?

GC: – Offf… greu, dar frumos! Îți dai seama ce certuri frumoase avem? Pe idei, pe concepte, din cauza reflectoarelor, din cauza muzicii, din cauza neatenției mele de a mânui mai multe aparate în același timp…de a nu fi atent, de a nu fi prezent, de a…

DAD: – La care din cărțile tale ții cel mai mult?

GC: – La toate! Pe toate le-am scris cu sufletul! Iar eu îmi iubesc sufletul pentru că-l conștientizez.

DAD: – Îți mai amintești de prima carte pe care ai citit-o?

GC: – ” Legendele Olimpului ” în același timp cu ”Lumea animalelor după Brehm”

DAD: – Un personaj care te-a marcat în copilărie?

GC: – Winnetou. Îl iubesc pe Winnetou!!! Am plâns când am aflat că a murit Pierre Brice!…

DAD: – Continuă începutul de frază: „Pentru mine fericirea înseamnă…

GC: – …să-mi iubesc familia și, la fel, să fiu iubit de membrii ei”

DAD: Care e culoarea ta preferată, acum, toamna?

GC: – Maron…

DAD: – O întrebare pe care am pus-o și la Radio Erevan: Poate un dictator să impună o democrație perfectă la el în țară și în alte țări?

GC: – Îți dau un răspuns ca pentru Radio Erevan: doar dacă este singur…

Dar vreau să dau și un altul: depinde de poporul țării. La noi este cel mai ușor pentru că am trecut printr-una și, încă, nu ne-am învățat minte. Tot ne amintim cu nostalgie de comunism.

 

DAD: – Spune-ne pe scurt începuturile pasiunii tale pentru Cornel Chiriac și emisiunea lui de la Europa Liberă.

 GC: -Am fost coleg de generală cu nepotul lui care avea același nume, Cornel Chiriac. El mi-a zis că are un unchi la Europa Liberă care prezintă muzică. Din curiozitate am căutat postul (mama, auzind ce ascult…mamă ce bătaie mi-a tras! Și acum simt pe spinare coada de lingură cu care mesteca rufele când le fierbea!). Am reușit, într-un final, să ascult emisiunea lui Cornel. Rush a fost formația pe care o prezenta. A fost dragoste la prima… vedere, adică la prima audiție! Și acum am radioul pe lămpi, ”Stassfurt ”, la care ascultam (Nu râde de marca aparatului! Are o denumire predestinată! Dar nu furam nimic, doar ascultam… Poate doar furam cuvintele lui Cornel…)

DAD: – Ai un proiect de cinstire a lui Cornel Chiriac, fiu al Piteștiului. Spune-ne despre el, poate aude/vede cine trebuie.

G.C. – Am vorbit atâta despre el în ultimul timp încât, acum, sunt sigur că se va face! Uite despre ce este vorba: totul a început în 1990. Nu mai reiau ce s-a întâmplat atunci! Doar că am reluat visul meu în 2020 de a-i face în pitești un grup statuar… În acel an, dacă reușeam, făceam o comemorare adevărată (Am scris prima dată „o comemorare pe cinste” dar nu merge, nu-i așa? Am înlocuit. Nu este bună nici asta cu „adevărată” , nu? Dar…n-am altă rimă, știi, ca în bancul ăla…). În fine! În 2020 s-au împlinit 45 de ani de la moartea lui Cornel Chiriac, 50 de ani de la moartea lui Jimi Hendrix și de la cea a lui Janis Joplin, 30 de ani de la moartea lui John Lennon și 50 de ani de la prima apariție pe scenă a formației The Doors (De aici și includerea lui Jim Morrison în ansamblul statuar). Dar n-am reușit! Probabil că nu trebuia atunci…

A mai trecut un an și în 2021 am sperat că vom reuși. L-am inclus și pe Freddie Mercuy în ansamblu, de la a cărui moarte se împlineau 30 de ani, doar, doar!… Dar, nici în acel an n-am reușit. Iată că și 2022 a trecut și …a rămas ca la-nceput! În 2023 nu știu pe cine să mai adaug! Ăia pe care i-am amintit mai sus sunt preferații mei și au fost și ai lui Cornel… Și știi că acum chiar avem o oportunitate extraordinară de a-l face pentru că există un primar deschis la chestiile interesante. Doar că unii din consiliul local sunt (să mă ierți că spun asta!) cam bătuți în cap!

DAD: – Ca autor (și) de proză SF, cum vezi omenirea anului 2100?

GC: – Îmi închipui un Pământ curat, îngrijit, vesel, hrănit de iubirea umană, înconjurat doar de respect, omul nu mai apelează la tehnologie pentru a se dezvolta, ci la el însuși pentru că el este o forță, așa cum a fost construit de Divinitate. Stai, că n-am terminat! Luna va fi o stație de plecare spre destinațiile Sistemului Solar, spre coloniile de pe Marte, spre satelitul Europa al planetei Jupiter și… spre mai departe…

DAD: Ce carte vei publica anul viitor?

GC: – „Singuri” și poate „Coincidențe”… Sunt terminate amândouă, dar merge greu tipărirea lor. Editura la care publicam, „Singur” , cea mai serioasă editură cu care am colaborat vreodată, a plecat în Anglia și…am rămas singur, în România, căutând…

articolul original.

PNNR și începutul circului investițiilor care nu folosesc la nimic

9 November 2022 at 16:47
image

Dar, dincolo de ordonanțe peste ordonanțe care încearcă să reglementeze folosirea lor, brambureala de la noi este mare. O primă măsură este aceea că li s-au mărit salariile cu 50 la sută celor din Ministerul Fondurilor Europene, cică pentru că atrag și repartizează aceste fonduri, ca și cum nu asta ar fi în fișa postului lor. Apoi, se arată la orizont aberațiile cheltuirii banilor de la Comisia Europeană după modelul Elena Udrea.

Să ne amintim cum după declanșarea crizei economice din 2008-2009, când Băsescu a tăiat dintr-o condei salariile și a desființat sedii de poliție și a închis spitale, pentru a face economie și a trece criza, Elena Udrea, metresa de partid și de stat, domnea peste un munte de miliarde de euro și împărțea în dreapta și-n stânga, după criterii de ea știute. Rezultatele pernicioase se văd și acum. Parcuri pe izlazuri, între sate, în care nu se plimbă nici îndrăgostiți și nici pensionari, parcuri în care pasc vacile, iar gâștele înoată în lacurile artificiale, iar caprele se zbenguie pe băncile vopsite în roșu; apoi, săli uriașe de conferințe internaționale pe coclauri (v. pe cele dintre Râmnicu Vâlcea și Călimănești, care, până la urmă au devenit restaurante de nunți și botezuri); centre de informații turistice închise de la inaugurare și până acum,fără personal și fără obiect de activitate (unul se află la intrarea în Merișani).

Ei bine, după modelul acesta sunt semne că se vor cheltui mulți bani din PNNR. Iată unul concret și de tot hazul. O comună de munte, cu nume predestinat – Bătrâna, are 80 de locuitori, 95 la sută dintre aceștia având peste 60 de ani. Comuna are drumuri de pământ, nici nu e electrificată toată, dar va construi cu fonduri din PNNR 30 de kilometri de pistă de biciclete. Primarul zice că trebuie s-o facă deși recunoaște că n-are cine-o folosi, dar …să nu se piardă banii alocați: 1,3 milioane de lei. Probabil că încă mai sunt asemenea aberații și când se vor declanșa cu adevărat lucrările de investiții vor fi nenumărate astfel de lucrări de dragul lucrărilor.

Săptămâna trecută, pe scena Teatrului Al. Davila din Pitești, conducerea Consiliului Județean Argeș a apărut la costum și cravată, ca la nuntă, și a anunțat că Argeșul a primit cele mai mari sume din istorie pentru transport și sănătate. Rezultatele nu se văd. Se pun plombe pătrate, rotunde, dreptunghiulare pe ici-pe colo și se mai asfaltează câte o uliță prin comunele de deal și munte. Când vorbea domnul nostru Mânzână de aceste sume, între Tigveni și Ciofrângeni, cinci muncitori cu o camionetă mică luau asfalt fierbinte, îl puneau prin gropile drumului și-l bătătoreau cu lopata. Curată reziliență și redresare! Altfel, cei din conducerea Consiliului Județean au fost inspirați în alegerea locației: teatrul. Unde se poate juca o comedie, fie ea și a investițiilor, dacă nu pe scenă?

articolul original.

Oamenii de afaceri care lucrează în producție sunt în alertă – factura la gaz a crescut cu 300%!

7 November 2022 at 07:39
image

Olimpia Doru lucrează de mai bine de 20 de ani în domeniul producției. Chiar dacă anul trecut cifra de afaceri i-a crescut cu peste 50% iar profitul net a depășit 5,5 milioane de lei, cheltuielile lunare pe care trebuie să le suporte sunt imense. Numai pentru fabricarea soluției AdBlue consumul de energie este unul foarte mare.

  • ,,Producția presupune un consum mare de gaze, de circa 53 mc pe fiecare oră. Costul cu asigurarea gazelor a crescut de peste trei ori, adică 300% față de anul trecut. Suntem prinși în această vâltoare de a menține un preț corect și pentru noi, în calitate de producători, dar și pentru consumator, și de a menține și locurile de muncă. Încă nu am identificat o soluție alternativă pentru a face față costului gazelor.” a declarat Olimpia Doru, managerul New Design Composite.

Reprezentanții patronatelor așteaptă de la Guvern soluții concrete de compensare și stimulare a investițiilor în soluții alternative, dar ceva concret nu a apărut.

articolul original.

România educată cu tichia de mărgăritar

7 November 2022 at 07:09
image

Noi știam că dintotdeauna o lege stipulează niște reglementări clare și la obiect care trebuie respectate de toți cetățenii țării, cu drepturi și sancțiuni ș.a.m.d.. Legea aceasta este un proiect doar, ceva care spune că vom face ceva, după ce vom mai vedea, după consultări între profesori și ONG-uri etc. Apoi, se dorește introducerea unei discipline (chiar și opțional) despre un fenomen aflat încă în ceață deasă. După 33 de ani, istorici, participanți la evenimente, martori, victime, cu toții sunt încă în zona nisipurilor mișcătoare ale scenariilor și supozițiilor de tot felul. Ei, poate acum aflăm și noi din viitoarele manuale de istorie de clasa a XII-a dacă a fost revoluție sau lovitură de stat, revoltă spontană sau s-au urmat niște scenarii ale unor agenturi străine, lovitură militară sau un program revoluționar elaborat de mai mulți ani și, în definitiv, dacă „a fost sau n-a fost” (titlul unui film regizat de Corneliu Porumboiu). Dar, se pare că ceața aceasta nu va fi risipită, ci și mai mult îngroșată.

În concluzie, României educate, fiind o formă fără fond, fiind cheală de felul ei, îi trebuia o tichie de mărgăritar, iar președintele – purtător de șapcă Made în China dăruită de Donald Trump – i-a pus și proiectului România educată respectiva tichie. Să fie primită și… la mai mare!

articolul original.

Judecătorii, la huzurul liniștit. De ce să muncești pe 20.000 de lei în loc să stai pe 25.000?

4 November 2022 at 15:09
image

O chestiune de ultimă oră. Banca Mondială a recomandat României revizuirea dreptului de pensionare a magistraților după 25 de ani de activitate indiferent de vârstă și trecerea la 30 de ani și la vârsta minimă de 60 sau 65 de ani. Și, de asemenea, să aibă pensie conform contributivității. Efectul imediat? Pe masa Consiliului Superior al Magistraturii se află 65 de cereri de ieșire la pensie. Unul dintre judecători este chiar membru CSM. Și se vorbește că se pregătesc alte zeci de cereri.

Anunțul Băncii Mondiale este un fel de avertisment că barca  magistraturii ia apă. Și cei de la bord o părăsesc ca potârnichile. Vajnicii apărători ai dreptății și-au făcut o socoteală simplă: de ce să lucrezi pe un salariu de 20 000 de lei, în loc să stai pe o pensie de 25 000 de lei?! E un fel de șantaj la nivel înalt al judecătorilor față de statul altfel așa darnic cu ei, așa generos. În alte țări de soare pline și de democrație se socotește că un magistrat are experiență și înțelepciune după vârsta de 50 de ani. La noi, el nu mai poate judeca după vârsta asta. Și, pentru că e tânăr la 50 de ani, i se mai oferă și o recompensă uriașă din partea statului, vreo 20 de pensii medii. Se preconizează ca tăietorul de lemne din vârful muntelui să iasă la pensie la 70 de ani, cu o pensie de 1500 de lei, iar judecătorul la 50 de ani. Că cel ce împarte dreptatea își face parte de dreptate.

Vorbeam de un șantaj? Iată! Grefierii anunță că vor ieși în stradă. Pensia lor medie este de 4839 de lei, din care 2474 din contributivitate, iar 2655 recompensă de la bugetul de stat. Și, cică, e puțin. Deci, domnii grefieri vor ieși în stradă.

Așadar, cavalerii dreptății dau cu tifla: Adio, cucoană România, că-mi iau geamantanul și plec!

articolul original.
❌