ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Before yesterdayUltimele Stiri

20 Decembrie: Ziua în care Timișoara a devenit primul oraș liber de comunism

20 December 2022 at 03:59

Revoluția Română din 1989 | De ce nu a renunțat Nicolae Ceaușescu la putere

1989 – În august, Polonia a renunțat în mod pașnic la comunism. În octombrie, a urmat Ungaria. În noiembrie, a sosit rândul Germaniei de Est, Bulgariei și Cehoslovaciei. În decembrie, și în România se auzea rostit cu glas tare cuvântul „libertate”. E însă singura țară din Europa de Est în care eliberarea de comunism a însemnat în ’89 moartea unor oameni. Istoricii spun că vina pentru aceasta se găsește la Nicolae Ceaușescu.

Destinul dictatorului a stat în propriile sale mâini. Ar fi avut ocazia să se retragă și să schimbe modul în care a fost scrisă, în decembrie 1989, istoria României.

Ceaușescu nu a plecat însă. S-a prăbușit.

https://romania.europalibera.org/a/revolutie-1989-nicolae-ceausescu/32182619.html

articolul original.

Regimentul 1 Vânători Garda No.2 “Regina Elisabeta” sau o poveste cu vânători

15 December 2022 at 04:00
By: lt(rez)

Batalionul 2 Vânători de Gardă la Constanța – Sf. sec XIX

Dragi cititori, trebuie să încheiăm și acest an cu o unitate de gardă și o istorie impresionată, poate unitatea cu cel mai impresionant palmares din Armata Regală a României. Căci, după cum bine puteți ghici din start această unitate dar și arma și-a găsit sfârșitul sub ocupația sovietică iar lipsa de carte sau știință specifică anilor 1990 ne-au asigurat că astfel de unități de gardă și tradițiile lor nu vor fi readuse la viață.

Trebuie reținut însă că unitățile de vânători sau vânători pedestri, cum au mai fost numiți în epocă sunt distincte de arma vânători de munte, apărută în 1916. Aceste specialități ale infanteriei au coexistat pe toată perioada interbelica. De asemenea și în materie de simbolistică și uniformologie discutăm de diferențe majore, cornul de vânătoare cu lauri drept însemn de armă, ținuta maroniu/castanie cu pălărie și penaj verde de partea vânătorilor și frunza de brad alături de cornul de vânătoare, ținuta bleu cu bască/beretă pentru vânătorii de munte.

Ținută comparativă, Infanterie și Vânători

Povestea celei mai decorate unități a armatei Romane începe chiar în perioada domnitorului Alexandru Ioan Cuza care înființează prima unitate de „tiraliori”, batalionul (1) de „tiraliori” cu garnizoana la Craiova, cu primele atribuții specifice unităților de gardă. Ulterior apar  batalioanele 2 apoi 3 tiraliori cu garnizoană la București. O chestiune atipică aș dori să menționez din start, deși tot ceea ce însemnă uniformă militară românească în acea perioadă era preluat după model francez, ținuta vânătorilor era una de inspirație italiană păstrând desigur și elemente naționale. După venirea principelui Carol pe tronul domnesc, prin noua legislație se mai înființează un nou batalion de vânători, tânărul principe sesizând utilitatea de a avea unități de elită în fiecare divizie teritorială. Având deja un număr considerabil de batalioane de vânători, Batalionul 1 Vânători este înlocuit treptat ca și prima unitate de gardă de către Batalionul 2 Vânători de Gardă. În această perioadă există desigur un concurs informal de excelență între batalionul 1 și batalionul 2, batalionul 1 având senioritate desigur. Disputa se încheie pe câmpul de luptă al Războiului de Independență, Batalionul 2 Vânători participă la cucerirea Griviței și mai apoi alături de Regimentul 14 Dorobanți la cucerirea și înălțarea drapelului Românesc la Plevna. Pentru actele de eroism și bravură în luptă, având numeroși ofițeri și trupa decorați, drapelul de luptă al Batalionului 2 Vânători primește decorația Crucea „Trecerea Dunării” și în 1881 ordinul „Steaua României”. Mai departe, în 1886, la ziua aniversară a cuceririi Griviței, primește o cunună cu inscripție brodată „Lauri pentru cei vii, roze pentru cei morți” din partea Reginei Elisabeta. La începutul secolului XX, batalionul primește și denumirea onorifică „Regina Elisabeta”. În toată această perioadă Regele Carol Întâiul insistă pe lângă conducerea armatei ca elementele de rezervă complementare efectivelor active să asigure dublarea personalului unor unități militare în caz de nevoie. Desigur că nu putea lipsi din ecuație ceea ce putem estima ca a fost unitatea de suflet a Regelui deși nu a arătat părtinire niciodată. În campania celui de-al doilea Război balcanic, efectivul Batalionului 2 Vânători s-a dublat transformâdu-se în regiment. După încheierea ostilităților, Regele estimează că exista posibilitatea unei alte conflagrații și insistă ca anumite unități să rămână cu efective mai mari.

Regele Carol I, neavând moștenitori direcți, oferă tronul României principelului german Ferdinand Victor Albert Mainrad, principe de Hohenzollern-Sigmaringen pe care istoria îl va reține ca Regele Ferdinand I, Întregitorul și cel de care se va lega pe veci momentul astral al neamului romanesc.

Principele moștenitor Ferdinand, în ținută de ofițer de vânători și Principesa Maria

Principele Ferdinand, ofițer, arma vânători

Tânărul principe, absolvent al școlii de ofițeri din Kassel și sublocotenent al Regimentului 1 Infanterie de Gardă al Prusiei este încadrat chiar de la început în rândul armei infanterie, cu gradul de locotenent la Regimentul 3 Linie și ulterior la vânători, arma de care va fi legat o viată întreagă chiar și ultima zi din viață purtând uniforma de vânător cu grad de Mareșal.

Revenind în timp istoric, anul 1914 aduce începerea primului Război Mondial iar anul 1916 aduce despărțirea de Regele Carol Întâiul, părintele României moderne, însă mai presus de toate cel care a transformat armata română într-o structură cu reale capacități de luptă dovedite pe câmpul de luptă.

Desigur că punând situația în context istoric și această pregătire era insuficientă pentru ceea ce avea să urmeze, o implozie europeană ce a însemnat dispariția unor imperii care au dominat politica continentală aproape 1000 de ani.

Ieșirea din neutralitatea declarată în 1914, ca parte secretă a Triplei Alianțe încă din 1883 rezultată din întâlnirea dintre I.C. Brătianu și cancelarul german Bismarck, a adus implicit intrarea în Primul război Mondial de partea Antantei. Regimentul 2 Vânători participă la Operațiunea ofensiva din Transilvania, Bătălia de pe Valea Prahovei, luptele de pe aliniamentul Cricov-Ialomița și Râmnicul Sărat-Viziru, Stabilizarea frontului pe Siret si Bătălia de la Mărăști, însumând pentru personalul regimentului un număr record de distincții.

Regimentul 2 Vânători desigur că se distinge pe câmpul de luptă, amintind că elita militară compunea aceste regimente, și drapelul de luptă este decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”.

„„Pentru vitejia și avântul extraordinar cu care au luptat ofițerii, subofițerii și soldații corpului, în aprigele lupte din iulie 1917. Primind ordinul de a străpunge puternicul front german, de pe Dealul Mărăști, regimentul a pornit cel dintâi la atac și pătrunzând în tranșeele inamice, după o luptă înverșunată corp la corp, a silit pe apărători să fugă în dezordine. În aceeași zi, prin atacuri furioase la baionetă, i-a aruncat afară din tranșeele lor de pe Dealurile Teiușului, Roșu și acel de la est de Câmpurile, iar în zilele următoare i-a împins până dincolo de râul Putna. S-a capturat 5 ofițeri, 320 trupă , 4 tunuri antiaeriene, 2 obuziere de 105 mm, 14 mortiere de tranșee, 1 mortier de 117 mm., 6 mitraliere, 8 aruncătoare de grenade, peste 800 arme, 38 chesoane, 1 trăsură cu motor al unui balon, precum și o imensă cantitate de munițiuni și material de război.”

Înalt Decret no. 928 din 21 august 1917

Deși articolul se referă la Regimentul 2 Vânători as dori să menționez adiacent că nu mai puțin de 7 Regimente de Vânători au fost decorate cu această distincție, un lucru excepțional după toate standardele vremii.

În perioada de după Primul Război Mondial, unitațile de vânători primesc o atenție specială din partea Regelui Ferdinand, fapt care se materializează atât în dotare cat și în efective. Unitățile de vânători se mențin la efective de regiment complet.

Cum menționam mai sus, în ultima zi a vieții sale, Regele Ferdinand I Întregitorul îmbracă uniforma de vânător, cu grade de Mareșal.

Uniforma Regelui Ferdinand I

La venirea Regelui Carol al II-lea pe tron, și el pregătit militar în rândul armei vânători, unitățile de gardă primesc un statut special. Aici aș vrea să mă opresc o secundă deoarece aceste unități au primit niște aprecieri incorecte, din partea unor persoane care, după 1990 ieșit din comunism acerb, încercau să ne explice cum a fost cu interbelicul. Așadar Carol al II-lea ajunge un paratrăsnet al problemelor României Mari și aceste regimente cu o bogată istorie ajung subiectul „maniei uniformelor” cum cineva incredibil de indolent și lipsit de orice înțelegere a noțiunii de ceremonial militar a spus. Așadar, încercând să propage o imagine a României Mari, a unei puteri regionale, păstrători de tradiții inclusiv ale imperiului bizantin, cum Iorga ne spune, partea de ceremonial a primit o importanta deosebită. În epocă discutăm doar de un simplu aliniament la țari precum Marea Britanie, Carol preluând în fapt acest model și nu altul. Ministerul apărării așadar propune proaspătului Rege o serie de unități cu bogate tradiții de lupta si decorații sa primească statut de garda, printre care in mod evident si Regimentul 2 Vânători „Regina Elisabeta”.

Fiind in perioada interbelică desigur, de la primul război mondial partea de ceremonial militar și de ținută să spunem ceremonială și oarecum nepractică, a devenit o chestiune istorică și relevantă epocii pre război. Războiul a adus modificări uniformologice importante, toate în direcția practicității și simplității. Prin urmare anii 1930 aduc un apel la istorie, ținutele ceremoniale fiind preluări și aduceri în epocă ale ținutelor pre 1900 pentru a îmbina tradiția uniformologica și a argumenta o continuitate de neclintit a unor unități din Armata Romana participante atât la realizarea Independenței cât și a Unirii. Prin urmare nimic nu era întâmplător iar Carol al II-lea a avut un aport minim aici, Armata având însă un serviciu istoric preocupat de această continuitate.

Prin urmare Regimentul 2 Vânători  „Regina Elisabeta” reprimește ținută castanie cu pălărie si penaj verde readucând tradițiile de lupta si uniformologice ale Batalionului 2 „Tiraliori” ulterior „Vânători” in prim plan. Desigur avem si o ținută „de serviciu”, neceremoniala, khaki similară oricărei specialități terestre cu mențiunea că avem paftale la ținută de zi,  chestiune specifică unităților de gardă însă de culoare verde.

Tot în 1930 Regimentul 2 Vânători Garda „Regina Elisabeta” primește denumirea de Regimentul 1 de Garda No.2 „Regina Elisabeta”. Aici trebuie menționat faptul ca deși discutăm de o nouă numerotare în ideea de mai sus numele regimentului trebuia sa exprime clar faptul ca este continuatorul de drept al Batalionului 2 Vânători, mobilizat la război și dobândind astfel efective de regiment prin urmare Regimentul 2 Vânători. Așadar indicativul „2” nu putea să lipsească  iar convenția de nume s-a făcut după modele deja existente în situația contopirii unor unități de infanterie cu cele de dorobanți. (de ex: Regimentul I Mehedinți No. 17 „Știrbey Vodă” 1891 – creat prin fuziunea Regimentului I de Linie cu Regimentul 17 Dorobanți)

Pentru ce a mai rămas din perioada interbelică, Regimentul 1 de Vânători No2 „Regina Elisabeta” devine un reper în materie de ceremoniale militare și primește cu onor personalități importante. Desigur, la fel ca și în cazul altor unități de gardă, se impun la nivel de unitate criterii speciale pentru selecție atât trupa cât și ofițeri. Avem ofițeri vorbitori de două sau trei limbi străine pe lângă excelenta profesionala.

Pe toata acesta perioada rămâne în componența brigăzii mixte de gardă (din 1933 Divizia de Gardă, după model englezesc) în Capitală. Participă la numeroase evenimente și ceremoniale militare, asigura fastul dar și solemnitatea ceremonialelor militare reținând faptul că drapelul de lupta era deja decorat cu cele mai importante distincții militare romanești existente inclusiv ordinul „Mihai Viteazul” și însuma eroism în toate conflagrațiile la care Romania fusese parte până în acel moment.

Regele Carol al II-lea în ținută de ofițer de vânători de munte cu grade de Mareșal alături de Regele Alexandru I al Iugoslaviei în ținută de ofițer de vânători a Regimentului 2. Vânători Gardă cu grade de Mareșal cu dispozitive de gardă, Regimentul de Gardă Regală si Regimentele de Vânători Gardă – Sinaia 1933.

Generalul de Corp de Armată Gh. Rascoviceanu, unul din veteranii armei vanatori, Erou al primului Razboi Mondial și unul din cei mai reputați generali din perioada interbelică.

Uniforma de ceremonie, colonel de vanatori, model 1930-1940

Legitimație soldat, poză în ținută de gardă, Regimentul 1 Vânători.

Dacă facem un pas în spate de la unitatea reprezentativă de gardă și ne uităm spre arma vânători de-a întregul în epocă, Regele Carol al II-lea înțelege importanța existenței armei vânători și motivele pentru care au fost percepuți drept o elită. Prin urmare, o mare parte din fondurile de înzestrare la insistentele lui se duc în direcția acestor unități. Astfel de atunci, istoric vorbind, începem să discutam despre primele unități de infanterie motorizată din România.

Reamintim mențiunea din cadrul articolului dedicat Regimentului 6 Dorobanți de Gardă „Mihai Viteazul”, brigadă, ulterior divizia de gardă este unitate de luptă și nu doar cu specific ceremonial. Prin urmare, la declanșarea ostilităților respectiv intrarea României în al II-lea Război Mondial, Regimentul 1 Vânători No 2 de Gardă participă în cadrul Diviziei de Gardă la sângeroasele operațiuni pentru recuperarea teritoriilor pierdute în urma ultimatumului sovietic. Inițial unitatea este dislocată în jurul noii frontiere de pe Prut mai apoi devine vârf de lance la trecerea Prutului. Cităm din General de divizie(r), Prof. Universitar,  Veteran de război,  Constantin Ispas menționând excepționalele fapte de arme ale comandantului Regimentului 1, col. Săulescu decorat și el cu ordinul „Mihai Viteazul” cl a III-a.

G-ral de Bg. Saulescu, cmd. Reg. 1 Vanatori de Garda

Regimentul 1 Vânători Gardă a reușit ca, în cooperare cu Regimentul de Gardă „Mihai Viteazul”, să cucerească toate cazematele inamice şi, printr-un atac năpraznic, să rupă frontul inamic şi să cucerească dealul fără nume de la vest de CANIA, deschizând în acest mod drumul şi succesul celorlalte unităţi ale Diviziei de Gardă pentru realizarea capului de pod de la FĂLCIU

Avansează alături de Divizia 1 Garda până la Odessa și capturează orașul. Unitatea intră prima în Odessa alături de Brigada 3 Mixta Fortificații. Pentru fapte de arme excepționale, drapelul unității este decorat cu ordinul „Mihai Viteazul” clasa a II-a alături de Regimentul 2 Vânători de Gardă.  Spre sfârșitul anului 1941, Divizia de Garda și implicit Regimentul 1 Vânători se întoarce în țară și participa la parada din 8 noiembrie 1941.

Fotografii de la parada din 8 Noimebrie 1941 – Decorarea drapelelor de luptă.

Între 42 si 43 este dislocată în zona Dobrogei. Anul 1944 aduce remobilizarea Regimentului în cadrul Diviziei de Gardă pe frontul moldovenesc. Ca urmare a unui atac deosebit de virulent din partea unor forte sovietice net superioare, întreagă divizie se retrage spre Piatra Neamț însă este prinsă într-o încercuire și o parte dezarmată. Anumite subunități au reușit să scape din încercuire retrăgându-se spre București cu pierderi enorme.

In 1945 Regimentul 1, mai bine spus ce a mai rămas din el alături de Divizia 1 Grada este remobilizat și trimis pe frontul de Vest fără a lua parte la lupte și asigura misiuni de pază în spatele linie frontului.

Sub ocupantul sovietic nu avea ce căuta elita infanteriei, și cu siguranță nu avea ce căuta cea mai veche unitate de gardă a armatei române cu o istorie impresionantă, deservind pe toți Regii României, legătura dintre unitate și monarhi fiind una intru totul specială. Arma vânători este desființată în anul 1948, unitățile devenind simple unități de infanterie fără chip și istorie. Cu precădere ofițerii armei vânători nu sunt menținuți în continuare în structurile active, toți fiind trecuți din oficiu în rezervă sub pretextul excesului de cadre ca urmare a mobilizării din cel de-al doilea Război Mondial, respectiv pur și simplu dați afară. Desigur discutăm de cei neîncarcerați și exterminați la închisorile Sighet și Aiud.

Aici se încheie o istorie impresionată însă o istorie menționată razant de Brigada 30 Garda „Mihai Viteazul“, care ne spune, că păstrează mai departe aceste frumoase tradiții. După cum am menționat în articolul dedicat Regimentului 6 Dorobanți Gardă “Mihai Viteazul” ținuta vânătorilor era diferită maronie cu verde iar actuala brigadă păstrează tradițiile (și ținuta) dorobanților, aproximativ. Spun aproximativ deoarece anii ‘90 din păcate nu au adus în restitutio istoriei așa cum trebuia să fie, chiar în forma unei ținute care incorpora eroism, sacrificiu și aproape o sută de ani de istorie militară.

Poate cineva acolo sus, prin minister, mai cu înclinații spre uniforma militară și carte, respectiv cineva care știe cert faptul că noi veci nu am avut unități cu ținută roșie de gardă, ori faptul că portul gradelor pe mâneci este o aberație, sau culorile Regimentului 6 Dorobanți de Gardă au fost galben și albastru, fără roșu ne va aduce aminte de aceste unități de vânători și eroismul militarilor care au deservit această armă cu o unitate care să le poarte numele măcar simbolic.

În amintirea celui care mi-a povestit prima data despre elita infanteriei, arma vânători, armă pe care a slujit-o credincios și sub norii negri din Cotul Donului.

Mă semnez al vostru lt(rez) și vă urez un an nou fericit, obligatoriu mai bun decât cel de care ne vom depărți în scurt timp. Musai să ne uitam în trecut, să învațăm din el și să mergem spre un viitor luminos.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Surse:

Colonel Eugen Ichim, Ordinul Militar de război „Mihai Viteazul”, Ed. Modelism & Jertfa, București, 2000

Vanatorii reginei Elisabeta. Memoriile unui ofiter din garda regala – Mihai I. Buttescu

Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1922

https://www.worldwar2.ro/arme/?language=ro&article=38

https://www.brasovistorie.ro/noutati/uniforma-care-murit-regele-ferdinand-este-casa-sfatului

https://www.tacticamagazine.com/wp-content/uploads/2016/01/Revista_Tactica_8.pdf –

https://www.muzeuldefotografie.ro/2014/07/parada-militara-in-bucurestiul-anului-1941/#jp-carousel-v5293

https://www.romania-actualitati.ro/emisiuni/istorica/arme-de-elita-ale-ostirii-romane-id41803.html

http://www.geocities.ws/dangrecu/D1G.html

Regina Maria, Însemnări zilnice, vol. VIII – Ed. Polirom – 2016

Regina Maria, Jurnal de Război, Ed. Humanitas -2018

Revistele Arhivelor Militare – ca de obicei mulțumiri pentru munca depusa in a aduce istoria in fata celor care vor si pot sa cerceteze.

https://historia.ro/sectiune/general/drapelele-si-decoratiile-din-razboiul-de-639383.html – Dr. Emil Bobobescu – Drapelele și decorațiile din Războiul de Independență

De la tiraliorii lui Cuza la Brigada 30 Gardă, 1860-1995: istorie fapte de arme imagine prezentă – col. Gh. Cernat – 1995.

https://craiova.infarom.ro/regala.html

Series Navigation<< Regimentul 6 Dorobanți de Garda „Mihai Viteazul” sau o poveste cu dorobanți
articolul original.

1 DECEMBRIE 2022 – ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

1 December 2022 at 00:21

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

La mulți ani, români!

La 1 decembrie 1918, prin hotărârea Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia, se înfăptuia statul naţional unitar român.

Reperele principalelor activități de astăzi sunt:

În Bucureşti, Parada Militară dedicată Zilei Naționale a României se desfăşoară de la ora 11.00 la Arcul de Triumf.

În garnizoana Alba Iulia, începând cu ora 13.40, la Monumentul „Marii Uniri” vor fi depuse coroane de flori, activitatea fiind urmată, de la ora 14.00, de ceremonia militară, în zona Bulevardului 1 Decembrie 1918.

Anul acesta, la parada din București participă peste 1.500 de militari și specialişti din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Administrația Națională a Penitenciarelor și Autoritatea Vamală Română, precum şi 120 de mijloace tehnice. Vor participa și 150 de militari străini cu 25 de mijloace tehnice, în semn de respect pentru România.

Totodată, în zona Arcului de Triumf vor fi amplasate standuri expoziționale cu tehnică militară. Acestea vor putea fi vizitate după încheierea ceremoniei oficiale.

Tot joi, 1 Decembrie, Centrul de Transfuzie Sanguină „Colonel Prof. Dr. Nicolae Nestorescu” al Ministerului Apărării Naționale organizează, în intervalul 08.00-12.00 , o campanie de donare de sânge, pentru a veni în întâmpinarea pacienților cu nevoi transfuzionale din spitalele militare și civile.

De la ora 19.00, militarii Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul vor desfășura retragerea cu torțe.
Evenimentul va începe din Piața Tricolorului, de pe esplanada Palatului Cercului Militar Național, militarii defilând pe traseul Palatul Cercului Militar Național – Calea Victoriei – Palatul Parlamentului – Palatul Cotroceni – sediul brigăzii.

Vă așteptăm să sărbătorim împreună!

MApN

articolul original.

Gata Oricând!

29 November 2022 at 22:08
image

https://gata-oricand.cinemagix.ro/

articolul original.

11 Noiembrie – Ziua Veteranilor și a Sfârșitului Primului Război Mondial

11 November 2022 at 03:11

Ziua de 11 noiembrie a fost aleasă pentru simbolistica ei intrarea în vigoare, la 11 noiembrie 1918, ora 11.00, a Armistiţiului între Puterile Antantei şi Germania, în urma căruia se punea capăt Primului Război Mondial şi se creau condiţiile necesare realizării, în ţara noastră, a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

A fost sărbătorită pentru prima dată în ţara noastră în anul 2014 printr-o ceremonie care a avut loc de la ora 10.30, la Monumentul Eroilor căzuţi în teatrele de operaţii şi pe teritoriul României, din Parcul Tineretului.

Azi, participanţii la activitate, vor purta cocarde reprezentând un bujor românesc, vor ţine un moment de reculegere şi vor depune o coroană de flori în memoria eroilor căzuţi la datorie, iar mai mulţi veterani ai teatrelor de operaţii vor fi înaintaţi în grad şi vor primi distincţii.

De asemenea, la ora 11.00 vor fi trase clopotele în toate bisericile şi capelele construite în incinta unităţilor militare.

Ziua Veteranilor a fost instituită prin Legea nr.150 din 22.10.2014, privind modificarea şi completarea OUG nr.82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat.

România s-a alăturat, astfel, Australiei, Canadei, Statelor Unite ale Americii, precum şi altor state din Europa care, la 11 noiembrie, îşi arată recunoştinţa pentru militarii întorşi din misiuni şi îşi comemorează eroii.

Semnificaţia acestei zile pentru Armata României este legată şi de faptul că, pe data de 11 noiembrie 2003, a căzut la datorie sublocotenentul p.m. Iosif Silviu Fogoraşi, primul militar decedat în teatrul de operaţii din Afganistan, care a fost împuşcat, în urma unui atac asupra transportorului amfibiu blindat în care se afla. A fost decorat cu Ordinul „Virtutea Militara” în grad de Cavaler, cu însemn de război.

Iosif-Silviu Fogarasi

În ţara noastră se sărbătoreşte şi Ziua Veteranilor de Război, pe data de 29 aprilie (n.r. – în 1902 Regele Carol I a instituit titlul de „Veteran de război” în onoarea combatanţilor acoperiţi de glorie pe redutele Războiului de Independenţă), în onoarea tuturor militarilor români care au luptat şi şi-au dat viaţa, pe timpul celor două conflagraţii mondiale, pentru apărarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a României.

Articol republicat și modificat după cel al MApN.

Share
1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (medie: 5,00 din 5)
imageÎncarc...
articolul original.

General de brigadă Florin Rădulescu

3 November 2022 at 04:00
By: lt(rez)

Cum deja ne-am obișnuit, trebuie să trecem în revista noastră de front încă un ofițer de excepție, infanterist și ulterior vânător de munte. Din start aș menționa că trecem scurt prin viața generalului, o viată cu adevărat ca în filme sau romane.

Florin Rădulescu se naște în 1894 în comuna Spătaru în județul Olt într-o familie de țărani avuți. În 1914 ca elev îl întâlnește pe Iuliu Maniu la Blaj și devine un militant pentru idealul național, Unirea. Inițial dorește să devină preot însă după întâlnirea cu Maniu se înscrie la Școala de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie București pe care o termină ca premiant. Este repartizat sublocotenent în Iulie 1916 la Reg. 26 infanterie Rovine.

În August 1916 Rădulescu este mobilizat în cadrul Regimentului de infanterie 66 Balș  dislocat în zona Tg. Jiu. În sectorul Tg. Jiu întâmpină brigada germană Bode unde au loc lupte grele. Prin masarea mai multor unități germane, bulgare și turcești divizia romană este în scurt timp încercuită. Pentru a asigura retragerea diviziei, constituie un grup de sacrificiu sub comanda cpt. Voiculescu și în mod previzibil este rănit grav și transportat de germani în stare de inconștiență pe câmpul de luptă. Existând un grad de onoare intre combatanți la acea vreme desigur, este operat de urgență de un medic german și salvat. În memoriile sale Rădulescu relatează discuția postoperatorie cu medicul german. Acesta ii spune că glonțul i-a trecut pe lângă inimă.

Este trimis în Bucureștiul ocupat la un spital de prizonieri ofițeri pentru a-și continua recuperarea. Aici a cunoscut-o pe infirmiera Martha Bibescu și Ecaterina Ghica, ambele principese intrate voluntar in serviciul medical. Informal vorbind, de principesa Bibescu îl va lega o prietenie apropiată. Tot aici se va lega o camaraderie de o viață cu cel care va deveni generalul Tătăranu. Fiind aproape recuperat, fuge din spital și se alătură trupelor române. Sacrificiul său nu rămâne fără ecou, este decorat cu Ordinul “Mihai Viteazul” clasa a III-a si Crucea de război franceză.

În perioada rămasă din Marea conflagrație mondială, Rădulescu ocupă funcții în cadrul comandamentelor române informând asupra experienței sale din spatele linilor inamice și captivitate. Dintr-o sursă, necoroborată cu mai multe însă, aflăm că prin intermediul acestei activități îl cunoaște pe cel care va deveni sinonim cu operațiunile de intelligence romanești interbelice, Moruzov.

În perioada interbelica este numit atașat militar la Praga ulterior în Atena. Alte surse menționează doar că pe Moruzov l-ar fi cunoscut doar în 1936 fix înainte să plece la Praga. După întoarcerea în România, experiența sa se focalizează în dezvoltarea armei pe care percepe ca fiind de elită, respectiv Vânătorii de munte.

La începerea celui de-al doilea război mondial având în vedere experiența sa pe parte de infanterie respectiv operațiuni de infanterie în zone montane  lt-col Rădulescu este repartizat la Comandamentul Vânătorilor de Munte. Intrarea României în al doilea Război Mondial aduce și momentul astral al lt-colonelului Rădulescu în operațiunile de recuperare a Basarabiei, respectiv forțează Nistrul și străpunge linia fortificata Stalin. De îndată i se dă comanda grupului 7 Vânători de Munte (Batalioanele 15 si 16 VM) din Brigada 2 Mixta de Munte a gen. Ioan Dumitrache.

Unitățile de munte avansează spre stepa Nogay și se apropie de satele Ulbianovka și Malaja Belosjorka. În zona satului Malaja Belosjorka are loc un atac deosebit de puternic sovietic pe direcția centrală a brigăzii. Grupul 7 VM contraatacă, respinge atacul însă pierde 60% din personal, toți comandanții de companii fiind răniți sau morți. Pentru aceste fapte de eroism, lt-col Rădulescu alături de lt-col Dumitru Cârlan și col. Radu Korne devin primii trei ofițeri decorați cu ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a. Până la sfârșitul războiului un număr de încă nouă ofițeri români vor primi această distincție rară. Din toate aceste distincții extrem de rar acordate, nu mai puțin de 5 se duc spre Vânătorii de Munte din care amintim obligatoriu gen. Avramescu, gen Mociulschi, gen Dumitrache.

Este trimis înapoi în România în 1943 de pe front și numit profesor al Școlii Superioare de Război.

În 1944 este numit comandant al Brigăzii 18 Vânători de Munte. Brigada se afla în apărare continuă față de forțele sovietice superioare pe sectorul Dealul de Mijloc, Munteni, Luncani și din aceste considerente este avansat pe câmpul de luptă la gradul de general de brigadă.

Participă și la luptele pentru eliberarea Ardealului, iar la sfârșitul lui Octombrie 1944 este rechemat la București, profesor la Școala superioară de Război.

Având experiența de primă mână cu sovieticii, văzând relele tratamente aplicate prizonierilor români înțelege ce înseamnă ocuparea României de către aceștia. Alături de gen. Aurel Aldea și alți ofițeri organizează Rezistenta, respectiv Mișcarea de Rezistență Românească. Aici trebuie a cităm din caietul său de memorii pentru exactitate doar ca să înțelegem percepția asupra “prieteniei” sovietice a celor care ii cunoșteau pe sovietici cel mai bine.

“Am fost primit în cabinetul de lucru al ministrului, unde mai erau prezenți: gen. de armată adjutant Iacobici Iosif, gen. de geniu Eftimiu Constantin, gen. de armată Ciupercă Niculae, profesorii universitari Istrate Micescu și Gh. A. C. Cuza, precum și dârzul și inimosul general Rădescu N. care era prim-ministrul țării noastre la acea dată. (…) Primit cu multă afecțiune camaraderească de toți cei prezenți – îi cunoscusem pe toți încă din alte vremuri – generalul Aldea ne arată în cuvinte emoționante greutățile prin care trece Patria noastră «din cauza comuniștilor cari, sprijiniți de aproape de Sovietici, terorizează pe M.S. Regele Mihai, guvernul și Patria noastră.» Generalul Aldea apelează la noi «să ne unim cu toți, ca-n vremurile grele ale Neamului nostru, și să facem zid în jurul Regelui și guvernului, să rezistăm până ce bunul Dumnezeu și anglo-americanii se vor îndura de noi să ne scape de acest prăpăd comunist, căzut pe capul Patriei noastre”

Este rugat insistent de Martha Bibescu să fugă din tară însă refuză și își continuă activitatea de rezistență. Cum este de așteptat este urmărit de securitate și arestat în 1950 și acuzat de legături compromițătoare cu puteri străine. Generalul este anchetat, însemnând bătut, torturat însă nu divulga nimic. În sfârșit este acuzat că a refuzat posturile oferite înainte de a fi dat afară în urma epurărilor din armată. Argumentează că desființarea armei Vânători de Munte, armă pe care a slujit-o cu suflet nu i-a mai permis sa continue. Mai este acuzat și că nu a arborat drapele sovietice motiv pentru care mai este anchetat în stil caracteristic securității încă o dată. Este trimis la închisoare la Aiud, eliberat in 1954 si apoi arestat iarăși in 1959 și trimis la Pitești. Acuzația a fost găsirea de manuscrise în care se aduc injurii regimului comunist din Romania. Este eliberat in 1964, bătrân si bolnav. Trăiește în anonimat în București și își scrie memoriile. În 1974, cu un an inaintea trecerii in nefință, primește un onor de la foștii săi elevi de la Școala Superioara de Război. Prea traziu si prea puțin pentru unul din militarii romani decorati cu cea mai înaltă distincție militară românească, ofițer de excepție legat de juramantul său pana în ultima clipă a vieții.

Ca de fiecare dată atunci când vorbesc despre aceasta armă:

Cu înalt respect și prețuire tuturor Vânătorilor de Munte, trecuți, prezenți si viitori.

ma semnez al vostru, lt(rez)

Surse:

CNSAS, Dosar P-16641, vol. 2, Caiet memorii Florin Rădulescu

Ordinul Militar de Razboi “Mihai Viteazul” – Col. Eugen Ichim

https://www.worldwar2.ro/decoratii/?language=ro&article=120

Aparaschivei, Sorin (2020). Serviciul britanic de informații în România (1916 – 1950). Editura Militară.

Arhivele Militare Române, Fond 355 – Corpul de Munte, Dosar 43 si 481

Raport nr. 1288 din 25 mai 1944, Divizia 18 Munte către Corpul 4.

De la Nistru la Marea de Azov. – Vasile Carlova

Poze – articol dedicat generalului pe wikipedia.org

Series Navigation<< General corp de armata Paul Teodorescu
articolul original.

25 octombrie – Ziua Armatei României

24 October 2022 at 23:05

Ziua Armatei României, 25 octombrie, va fi sărbătorită printr-o serie de manifestări organizate în principalele garnizoane din țară, în bazele militare din teatrele de operaţii unde sunt dislocaţi militarii români și în statele în care România are acreditaţi ataşaţi ai apărării și în capitalele statelor unde țara noastră are reprezentanțe permanente.

 Programul principalelor activități este următorul:

În Bucureşti:

– Ora 10.00, la Mormântul Ostaşului Necunoscut, din Parcul Carol I – ceremonie militară și religioasă de depuneri de coroane de flori, ceremonie de schimbare a gărzii și survol al unor aeronave ale Forțelor Aeriene Române.

–  Ora 12.00, la Monumentul Eroilor Patriei din cel de-Al Doilea Război Mondial (Universitatea Națională de Apărare „Carol I”) – ceremonie militară şi religioasă de depunere de coroane şi jerbe de flori.

–  Ora 13.00, la Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” va fi vernisată expoziția temporară „Drumul către Încoronarea din anul 1922”, care marchează Centenarul acestui eveniment, ce a încheiat simbolic procesul de întregire a statului român după sfârșitul Primului Război Mondial și, prin care, suveranii Românei deveneau Regele și Regina tuturor românilor.

–  Ora 19.00, retragere cu torțe pe traseul Palatul Cercului Militar Naţional, Calea Victoriei, B-dul Regina Elisabeta, B-dul Mihail Kogălniceanu, Splaiul Independenţei,B-dul Eroilor Sanitari, Str. Profesor Doctor Gheorghe Marinescu, Şoseaua Cotroceni, B-dul Iuliu Maniu, B-dul General Paul Teodorescu, B-dul Timișoara, sediul  Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”.

          În țară:

– Ora 10.00, Satu Mare, și 12.30, Păuliș, la Monumente ale Ostașului Român vor avea loc ceremonii de depuneri de coroane și jerbe de flori.

– Ora 14.00, Carei, la Ansamblul Monumental „Glorie Ostașului Român” va avea loc o ceremonie de depuneri de coroane și jerbe de flori. Voluntarii Invictus, alergători și cicliști, militari și civili, care au parcurs aproximativ 3800 de kilometri în cadrul Ștafetei Veteranilor, pe trei trasee, vor prezenta onorul, în mod simbolic, tuturor celor care s-au jertfit pentru România.

Ceremonii similare vor avea loc în principalele garnizoane din țară, la Monumentele eroilor, precum și la cimitire și la monumente ale ostașilor români din Austria, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Cehia, Federația Rusă, Polonia, Republica Moldova și Ungaria.

* * *

În campaniile celui de-Al Doilea Război Mondial, efortul de război a implicat dislocarea pe front a aproximativ 540.000 de militari, dintre care peste 90.000 și-au pierdut viața, aproape 60.000 au fost dați dispăruți, iar peste 330.000 au fost răniți în luptă. După eliberarea teritoriului naţional, la 25 octombrie 1944, Armata României a continuat să lupte pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei, alături de trupele aliate, contribuind, prin noi jertfe şi sacrificii, la marea victorie obţinută la 9 Mai 1945, ce a marcat sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa.

* * *

În atenția jurnaliștilor care vor să ia parte la ceremonia organizată în Parcul Carol I:

– Accesul în zonă se va face pe baza cărții de identitate și a legitimației de presă, între orele 8.30 și 9.00.

– Pentru limitarea numărului de participanți la activitate, vă rugăm ca echipele să fie compuse din maxim doi reprezentanți pentru fiecare instituție media.
– Pe cât posibil, rugăm ca eventualele transmisii live să fie realizate cu echipamente portabile (de tip rucsac).

– Ceremonia va fi transmisă în direct de Televiziunea Română și pe pagina de facebook a MApN.

Menționăm că pentru această activitate Televiziunea Română va asigura, în calitate de „official broadcaster”, semnal de televiziune tuturor posturilor interesate, în mod gratuit, cu condiția menționării, pe parcursul întregii transmisiuni, într-un loc vizibil, a textului „Preluare TVR”. Persoană de contact pentru detalii tehnice: Laura Neagu, telefon 0723.200.878 și 0747.069.955, adresă de e-mail: laura.neagu@tvr.ro.

 MApN – Biroul presă

articolul original.
  • There are no more articles
❌