ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Astazi — 1 December 2022Ultimele Stiri

1 DECEMBRIE 2022 – ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

1 December 2022 at 00:21

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

La mulți ani, români!

La 1 decembrie 1918, prin hotărârea Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia, se înfăptuia statul naţional unitar român.

Reperele principalelor activități de astăzi sunt:

În Bucureşti, Parada Militară dedicată Zilei Naționale a României se desfăşoară de la ora 11.00 la Arcul de Triumf.

În garnizoana Alba Iulia, începând cu ora 13.40, la Monumentul „Marii Uniri” vor fi depuse coroane de flori, activitatea fiind urmată, de la ora 14.00, de ceremonia militară, în zona Bulevardului 1 Decembrie 1918.

Anul acesta, la parada din București participă peste 1.500 de militari și specialişti din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Administrația Națională a Penitenciarelor și Autoritatea Vamală Română, precum şi 120 de mijloace tehnice. Vor participa și 150 de militari străini cu 25 de mijloace tehnice, în semn de respect pentru România.

Totodată, în zona Arcului de Triumf vor fi amplasate standuri expoziționale cu tehnică militară. Acestea vor putea fi vizitate după încheierea ceremoniei oficiale.

Tot joi, 1 Decembrie, Centrul de Transfuzie Sanguină „Colonel Prof. Dr. Nicolae Nestorescu” al Ministerului Apărării Naționale organizează, în intervalul 08.00-12.00 , o campanie de donare de sânge, pentru a veni în întâmpinarea pacienților cu nevoi transfuzionale din spitalele militare și civile.

De la ora 19.00, militarii Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul vor desfășura retragerea cu torțe.
Evenimentul va începe din Piața Tricolorului, de pe esplanada Palatului Cercului Militar Național, militarii defilând pe traseul Palatul Cercului Militar Național – Calea Victoriei – Palatul Parlamentului – Palatul Cotroceni – sediul brigăzii.

Vă așteptăm să sărbătorim împreună!

MApN

articolul original.
Before yesterdayUltimele Stiri

Ce-a fost si ce-a ajuns…

29 November 2022 at 04:00

Pe surse, dar unele destul de luat in seama, se spune ca Washingtonul si Beijingul ar fi ajuns la un acord privind doua aspecte importante care au legatura cu razboiul din Ucraina:

  • Americanii se angajeaza in fata chinezilor sa nu permita Poloniei exportul celor doua escadrile de MiG 29, avute in dotare, catre Ucraina;
  • Chinezii, la randul lor, promit sa “neutralizeze” amenintare rusa cu folosirea armelor nucleare in Ucraina.

In timpul intalnirii G 20 din urma cu putin timp, presedintii Xi Jinping si Joe Biden au stabilit unele lucruri care privesc razboiul din Ucraina, peste capul Rusiei.

Doua, sau cel putin doua, ar fi lucrurile care dau de gandit daca intreaga poveste este reala.

  • Prima nedumerire. Cat sa conteze doua escadrile de MiG 29, relativ batrane si cu un picior in groapa, pe frontul ucrainean? De ce a tinut Beijingul mortis ca Polonia sa nu livreze aparatele ucraninenilor? Chiar ar fi contat cele doua escadrile in fata aviatiei ruse si al sistemelor sale anti-aeriene? Daca chiar ar fi contat, cat de slaba este in realitate forta aeriana rusa?

Ar putea exista o explicatie si aceea ar fi ca rusii stau atat de prost la capitolul forte aeriene si anti-aeriene incat cele doua escadrile de MiG 29 ar fi putut sa-i dea peste cap si ar fi oferit ucrainenilor sansa sa detina superioritatea aeriana deasupra frontului. Rusia ar fi fost din nou umilita, situatia de la Moscova si mai destabilizata si de aici incolo chinezii nu au vrut sa-l puna pe Putin intr-o lumina mai slaba pentru ca nimeni nu stie ce s-ar putea intampla daca Putin chiar pierde controlul, sau daca-l pierde intr-un mod catastrofal, similar modului in care ultimul Tar, Nicolae al II-lea, l-a pierdut…

  • A doua problema este chiar mai grava. Cum poate China sa “neutralizeze” posibilitatea ca Rusia sa foloseasca in Ucraina o arma nucleara? Evident prin constrangerea Moscovei, dar cat de mare este puterea de convingere pe care China o are astazi asupra Rusiei, daca Beijingul se pune chezes intr-o astfel de problema majora?

Este foarte adevarat ca Beijingul nu are nici un motiv sa ia in gluma posibilitatea ca rusii sa foloseasca o arma nucleara atat timp cat nimeni nu stie unde s-ar putea ajunge de aici incolo, dar chinezii stiu ca daca intre Rusia si NATO ar izbucni un razboi nuclear total, China ar fi lovita in mod intentionat atat de rachetele rusesti cat si de cele americane. Adica cate doua lovituri per tinta: una ruseasca, alta americana.

Se stie acest lucru de ani buni, pentru ca americanii si cu atat mai putin rusii nu si-ar dori ca China sa ramana relativ intacta in timp ce cele doua tari ar fi devastate. “Murim cu totii”, cam acesta este mottoul unui razboi nuclear total si atat Rusia cat si Statele Unite au si alte tinte in fara teritoriului inamic vizat in mod clar.

Dar intrebarea a doua este un pic cutremuratoare in sensul ca arata cat de slaba este astazi Rusia in fata Chinei. Mai arata ca Rusia a ajuns o tara de mana a doua despre care altii vorbesc fara ca Rusia sa fie de fata. Se iau hotarari in privinta Moscovei peste capul ei, lucru cu totul de neconceput din 1941 incoace, nici macar pe vremea lui Boris Eltin.

Aici se pare ca a ajuns Rusia condusa de vladimir putin: sa importe drone din Iran, sa stea la mana Chinei pentru exportul de gaze, sa vanda titei la preturi de dumping, doar ca sa-l vanda, sa faca tranzactii cu carduri chinezesti, sa fabrice autovehicule chinezesti si intr-un final sa astepte sa-i decida China soarta, in negociere directa cu America.

Vremea cand Moscova si Washingtonul discutau direct soarta altora s-a terminat, americanii recunosc ca super-putere, a doua dupa ei, China, Rusia trebuie sa astepte, ca si noi ceilalti, comunicatul de presa de la finalul discutiilor ca sa afle ce-i rezerva soarta.

Spasiba gospodin Putin, ai reusit sa-ti ingropi propria tara, s-o arunci de pe piedestalul de super-putere in randul tarilor despre care altii vorbesc, ai reusit, gospodin Putin, sa ridici China acolo unde nici macar cei mai optimisti chinezi nu se asteptau sa ajunga si ai reusit sa aduci Beijingul intr-o situatie de forta fata de Moscova incat China, astazi, garanteaza ca Rusia va face sau nu va face anumite lucruri.

Culmea este ca americanii ii cred pe chinezi capabili sa-si impuna vointa in fata Rusiei si bat palma cu ei.

PS In acelasi timp este foarte adevarat ca si situatia interna din China este periculos de instabila, mai ales din punct de vedere economic, dar deocamdata Beijingul arata a super-putere mult mai mult decat arata Rusia prin Ucraina.

GeorgeGMT

articolul original.

Expert în relații internaționale, despre reuniunea miniștrilor de Externe NATO la București: ‘Nu noi decidem. Jocurile și strategiile le fac SUA, Franța, Marea Britanie, Germania, deci marii actori care au capacitatea să acționeze asupra sistem

28 November 2022 at 12:45
image

Ștefan Popescu, expert în Relații Internaționale, a explicat la Euronews România că găzduirea de către București a reuniunii miniștrilor de Externe ai statelor NATO este „importantă pentru socializarea vârfurilor noastre politice cu oficiali din țările partenere” deoarece „avem nevoie să ne dinamizăm politica externă”.

Ștefan Popescu consideră că la nivelul decidenților „se exprimă un interes pentru România” deoarece a fost ales Bucureștiul pentru organizarea acestei reuniuni la nivel înalt.

„România joacă rolul de platformă de întâlnire. Este și acesta un lucru important. În momentul în care spunem capitală a diplomației occidentale și europene, este bine să ne păstrăm luciditatea. Nu înseamnă că noi decidem, noi organizăm. Este foarte bine totuși, că prin acceptarea marilor țări a prezenței la București, se exprimă un interes pentru România.

Vă puteți închipui că jocurile și strategiile le fac SUA, Franța, Marea Britanie, Germania, deci marii actori care au capacitatea să acționeze asupra sistemului internațional.

Mai este importantă pentru socializarea vârfurilor noastre politice cu oficiali din țările partenere și (…) cu experții în relații internaționale, foști demnitari care își oferă experiența”, a declarat Ștefan Popescu, la Euronews România.

Expertul în Relații Internaționale a mai precizat că acest eveniment reprezintă o ocazia pentru ca România să-și dinamizeze politica externă.

„Acest lucru este important pentru că se mai schimbă idei, să sperăm că prin faptul că Bucureștiul devine un loc de întâlnire pentru organizații și state occidentale importante, ne va dinamiza și nouă politica externă.

Avem nevoie să ne dinamizăm politica externă. România să vină cu inițiative la nivel regional care să îi întărească profilul, să vină cu idei, cu proiecte și să depășească acest prim nivel, ca platformă de discuții și de întâlniri”, a mai precizat Popescu.

De asemenea, Ștefan Popescu a evidențiat că „toate vizitele pe care noi le-am primit fără precedent, președintele Franței, Regele Belgiei, vicepreședintele SUA, Kamala Harris, au avut legătură cu conflictul din Ucraina”.

„Sunt atâtea țări și totuși a fost aleasă România, dar asta înseamnă să fim și mai ambițioși, să folosim acest interes, să folosim această prezență în România pentru a ne dinamiza, a ne consolida profilul de politică externă, ca liderii noștri să socializeze pentru că este important pentru integrarea noastră, oameni care au ce spune, care vin cu soluții.

Avem nevoie de consens. Toți liderii UE, toți miniștrii de Externe sunt importanți. O atenție sunt convins că va fi la București asupra miniștrilor de Externe olandez, suedez, austriac. Sigur, Austria nu este membră a Tratatului Nord-Atlantic, dar poate vor fi austriecii în cadrul întâlnirilor de la Munchen.

Bineînțeles, marile țări, Franța, Germania, care au capacitatea să facă presiuni la adresa Austriei, la adresa Olandei”, a amintit el.

Expert în Relații Internaționale: „Diplomația se face foarte mult pe coridor”

„Mai contează și atmosfera pozitivă care se creează pentru că un asemenea eveniment arată că Bucureștiul contează și că este o capitală care își îndeplinește obligațiile într-o zonă foarte sensibilă. Să sperăm că acest lucru va fi înțeles și la Viena și la Amsterdam și la Stockholm.

Diplomația se face foarte mult pe coridor, de asta spun socializarea. În momentul în care îl ai invitat pe ministrul de Externe al Franței sau pe ministrul de Externe german sau olandez, reuniunea oficială este una, dar gândiți-vă ministrul nostru va organiza un prânz de lucru. La prânz ai discuții informale”, a mai precizat expertul.

De asemenea, Ștefan Popescu a subliniat că „politica externă a României nu ar trebui să se rezume doar la Schengen” deoarece „are și alte interese cu privire la cele două spații atlantice, cu privire la interesele și implicarea în reconstrucția Ucrainei”, conform euronews.ro

articolul original.

FIF!

15 November 2022 at 18:56
image

Politica de Confidențialitate și de Cookies

Obligatoriu

Folosim cookie-uri și tehnologii asemănătoare pentru a-ți îmbunătăti experiența pe acest website, pentru a-ți oferi conținut și reclame personalizate și pentru a analiza traficul și audiența website-ului. Înainte de a continua navigarea pe website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și intelege conținutul Politicii de Confidențialitate si de Cookies. Prin continuarea navigării pe website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie; nu uita totuși că poti modifica setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Confidențialitate și de Cookies.

articolul original.

Kelemen Hunor: ‘România este pregătită și trebuie să intre anul viitor în Schengen. Dar trebuie să avem parteneri, că s-ar putea să nu fim, singuri, destul de abili să-i convingem pe olandezi’

8 November 2022 at 21:45
image

Vicepremierul României, Kelemen Hunor, lider al UDMR, consideră că România este pregătită să intre în spaţiul Schengen anul viitor, motiv pentru care, până în ultima clipă, trebuie să se facă eforturi pentru a convinge Olanda, ţară care nu este de acord, dar este nevoie şi de căutarea unor parteneri care să ajute în acest sens.

„Eu cred că până în ultima clipă trebuie să încercăm să-i convingem pe olandezi şi trebuie să mai căutăm încă parteneri care ne ajută să-i convingem pe olandezi. Nemţii, francezii pot fi parteneri din acest punct de vedere şi nordicii, până la urmă. Fiindcă noi am îndeplinit criteriile tehnice şi acordul Schengen, intrarea în spaţiul Schengen, vorbeşte despre criterii tehnice.

Dacă unii au inventat criterii politice, e un lucru grav. Că noi am acceptat 10-11 ani de zile alte criterii decât cele tehnice este şi mai grav. Dar, din punct de vedere tehnic, România este pregătită şi trebuie să intre anul viitor în Schengen şi acest lucru îl repet şi îl spun. Diplomaţia funcţionează, ministrul de Externe, ceilalţi colegi îşi fac treaba, dar trebuie să avem parteneri, că s-ar putea să nu fim, singuri, destul de abili să-i convingem pe olandezi”, a declarat Kelemen Hunor, la Europa FM.

Vicepremierul României a reiterat că Franţa şi Germania sunt parteneri care ar putea fi de ajutor, mai ales că atât preşedintele Macron cât şi cancelarul Sholtz au spus că susţin intrarea României în Schengen, acest lucru fiind, în opinia lui Kelemen, în interesul tuturor.

Liderul UDMR a punctat că, pe lângă faptul că România a demonstrat că poate asigura securitatea graniţelor externe ale Uniunii Europene, este nevoie şi de o poveste de succes, în condiţiile în care euroscepticismul este în creştere, în toate ţările UE.

„În acest moment, Uniunea Europeană trebuie să arate o poveste de succes, fiindcă există euroscepticism în creştere, aproape în toate statele. Eu văd Eurobarometrul săptămânal, lunar, din toate statele UE. Şi mai ales în această zonă creşte euroscepticismul şi eu nu vreau ca România să fie ţara în care euroscepticismul să fie cel mai puternic.

Deci, o poveste de succes, fiindcă fiecare om ştie că criteriile tehnice sunt îndeplinite. Acum, eu nu mai vorbesc de business, nu mai vorbesc de economie, nu mai vorbesc de aceste lucruri pe care le ştiţi, cunoaşteţi, dar eu cred că până în ultima clipă trebuie să jucăm cu toate forţele, cu toate argumentele şi cu toţi partenerii posibili şi imposibili”, a conchis Kelemen Hunor, informează agerpres.ro

articolul original.

Scandal diplomatic între Iran și Norvegia! Ambasadorul Norvegiei, convocat la Teheran

7 November 2022 at 21:15
image

Ambasadorul Norvegiei a fost convocat de autoritățile de la Teheran pentru a protesta împotriva comentariilor intervenţioniste ale preşedintelui parlamentului norvegian, în sprijinul manifestaţiilor antiguvernamentale.

Teheranul a acuzat puterile străine de instigarea tulburărilor care s-au declanşat după moartea tinerei kurde iraniene Mahsa Amini. Aceasta fusese arestată de poliţia de moravuri pentru pretinsa încălcare a codului strict vestimentar impuse femeilor iraniene.

„Iranul a condamnat ferm comentariile intervenţioniste ale preşedintelui parlamentului norvegian, care au fost, de asemenea, neavenite şi false”, a comunicat agenţia de presă semi-oficială Fars.

Este pentru a doua oară în ultimele două luni când ambasadorul norvegian este convocat la Ministerul de Externe iranian, transmite AGERPRES

articolul original.

Procedura de atribuire a contractului pentru achiziția a 32 avioane F-16 din Norvegia a fost finalizată

4 November 2022 at 13:26

f16 norvegiene pentru romania

Vineri, 4 noiembrie, la sediul Romtehnica, a fost semnat contractul de achiziție de către Ministerul Apărării Naționale din România a 32 de avioane F-16 de la Guvernul Regatului Norvegiei.

Ministerul Apărării Naționale a obținut, în decembrie 2021, aprobarea Parlamentului României pentru inițierea procedurilor de achiziție și derulării acestora conform prevederilor Legii nr. 214 din 2022.

Instituția militară a convenit cu reprezentanții norvegieni contractul de achiziție a 32 de avioane F-16 în configurația M6.5.2, motoare de rezervă și suport logistic. Valoarea contractului semnat astăzi cu Guvernul Regatului Norvegiei este de 388 milioane euro și se va derula pe o perioadă de trei ani, primele aeronave urmând să fie livrate spre sfârșitul anului 2023.

Contractul se derulează cu sprijinul Guvernului Statelor Unite ale Americii, în acest sens, Guvernul României a transmis scrisoarea de tip „Letter of request” adresată Guvernului SUA pentru care se anticipează primirea unui răspuns până la sfârșitul anului.

Avioanele vor fi livrate României în stare operațională, cu o resursă disponibilă care va permite operarea acestora de către Forțele Aeriene Române pentru o perioadă de minim 10 ani, respectiv pe durata perioadei de tranziție la avioanele de generația a V-a.

Achiziția celor 32 de avioane de la Guvernul Regatului Norvegiei reprezintă, în fapt, un transfer de capabilitate între două state membre ale NATO, pentru creșterea capacității de apărarea a României și asigurarea contribuției naționale la apărarea colectivă în cadrul Alianței Nord-Atlantice.

x x x

În prezent, Forțele Aeriene Române au în dotare 17 aeronave F-16 în configurație M5.2R, care vor fi modernizate la configurația M6.6, achiziționate în baza prevederilor Concepţiei de realizare graduală a capabilităţii de apărare aeriană în cadrul programului „Avion multirol al Forţelor Aeriene”.

Misiunile specifice Serviciului de Luptă Permanent – Poliție Aeriană (SLP-PA) sunt executate cu aeronave F-16 și MiG-21 LanceR, însă folosirea acestora din urmă este o soluţie pe termen scurt (un an).

Scoaterea graduală din serviciu a avioanelor MiG-21 LanceR şi necesitatea executării în regim permanent a Serviciului de Luptă – Poliţie Aeriană cu avioane F-16, coroborate cu evoluția mediului de securitate regional, au determinat nevoia identificării unei soluţii care să permită apărarea spațiului aerian al României cu avioane F-16 și executarea SLP-PA cu avioane F-16, conform angajamentelor asumate față de NATO.

MApN – Biroul presă

articolul original.

Regina Maria a României, cea mai frumoasă față a diplomației românești. „În anii durerii, am învățat să mă rog”

1 November 2022 at 17:00
image

În data de 29 octombrie 2022 s-au împlinit 147 de ani de la nașterea Reginei Maria a României, o englezoaică pe care românii au iubit-o și care, la rândul ei, a iubit România.

La venirea ei în țara noastră, în 1893, George Coșbuc îi ura să devină un „al doilea Soare”. A fost Regina României între 1914 și 1927 și a murit la Sinaia, în castelul Pelișor, la 18 Iulie 1938.

„Atunci când veţi ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veşnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o, aş dori ca vocea mea să te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniştea mormântului.”

Regală din rădăcina părului și până la tălpile picioarelor

Regina Maria a României a fost una dintre cele mai remarcabile și mai , o figură istorică despre care s-au scris mii de pagini, în cele mai multe fiindu-i evocat caracterul aparte. Un om inteligent, cu prestanță și viziuni politice, un diplomat respectat pe plan internațional, o femeie frumoasă – era considerată printre cele mai frumoase figuri diplomatice nu doar din România, dar și din Europa, o mamă iubitoare, o femeie blândă, romantică, sensibilă, dar în același timp hotărâtă și dedicată idealurilor ei care s-au concentrat, din momentul căsătoriei cu Ferdinand de Hohenzollern (în 1892), în jurul a tot ceea ce reprezenta România. Credea în regi și în misiunile lor, dar și în drepturile lor. Nu era trufașă, dar nici umilă, ci regală din rădăcina părului până la tălpile picioarelor, imperioasă, aprinsă, activă, fetița plină de bucuria vieții și de credința în rasa ei, o descria Nicolae Iorga.

Eroină, curajoasă, Mama răniților

Regina Maria a crezut într-o Românie modernă și unită, prin vizitele ei la Londra, Paris, New York și Washington, a îmbunătățit relațiile României cu Occidentul, încercând recunoașterea internațională a statului român reîntregit. În timpul Primului Război Mondial, Regina Maria a dat dovadă de multă compasiune și tărie morală implicându-se în asistența medicală, vizitând spitalele de bolnavi, ridicând moralul trupelor și îngrijind militarii răniți pe front ai Armatei Române, iar pentru acțiunile și implicările ei curajoase a fost supranumită „Regina Soldat” și „Mama răniților”. I-au fost dedicate poezii și s-au scris elogii despre bunătatea și curajul care au reprezentat-o. Neadormită flacără de aur / Te văd trecând prin lagăre cu milă, / Și cântece punând pe buze mute / Viață dând făpturei de argilă (Închinare, poezie dedicată Reginei Maria de către sublocotenentul Ion Al. George, datată din 21 Octombrie 1917)

Regina cu o energie mai presus de orice laudă, ajutată de fiicele ei, mergea din spital în spital. Cu un dispreţ desăvârşit de pericol nu pregeta să se arate unde epidemia era mai violentă. Nu mii, zeci de mii de soldaţi răniţi şi bolnavi au văzut-o în acele luni la căpătâiul lor. Ea a trăit atunci cea mai frumoasă pagină a vieţii ei. O pagină pentru care România îi datoreşte o admirativă recunoştinţă. (Ion Gheorghe Duca, Memorii. Războiul 1916-1919)

Pe o găsim în tranșee printre combatanți în rândurile înaintate, o găsim în spitale și în toate posturile sanitare printre răniți și bolnavi. O găsim de față la toate adunările care încercau să facă puțin bine. Nu a cunoscut frica de gloanțe și de bombe, cum nu a cunoscut teama și scârba de molimă (…) Prin modul cum a influențat în 1916 intrarea României în război și din nou în 1918, când aproape numai datorită ei, regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la București, regina s-a așezat ca ctitoriță a României întregite și ca una dintre cele mai mari figuri ale istoriei noastre naționale (fragment din cartea „Pentru cei de mâine: Amintiri din vremea celor de ieri”, Constantin Argetoianu, Editura Humanitas)

Churchill a vrut să se însoare cu ea

Maria de Edinburgh, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii și a țarului Alexandru al II-lea, verișoară cu regele George al V-lea al Angliei, cu țarul Nicolae al II-lea al Rusiei și cu împăratul Wilhem al II-lea al Germaniei, s-a născut pe 29 octombrie 1975 la Eastwel Park din comitatul Kent, Marea Britanică. Încă din adolescență era considerată a fi cea mai frumoasă prințesă din Europa. În tinerețe, a fost curtată de mai multe figuri princiare, inclusiv de prințul George de Wales care, în 1892, a devenit al doilea în linie la moștenirea tronului britanic.

Frumusețea ei mai făcuse o victimă, și atât de îndrăgostit era de prințesa de Edinburgh, încât declarase tuturor rudelor sale că se va însura cu ea atunci când va crește. Amorezul era. O iubire imposibilă, având în vedere statuturile diferite ale celor doi.

S-a convertit la ortodoxism

Avea doar 17 ani atunci când s-a căsătorit cu Principele Moștenitor al României, Ferdinand, iar prin săvârșirea acestei căsătorii, Regina Maria a pierdut locul din Linia de Succesiune la .

Maria, care fusese crescută în credința anglicană, a devenit prima prințesă de origine engleză care s-a căsătorit cu un romano-catolic. Un moment important din viața Reginei Maria a fost trecerea ei la ortodoxism, la 26 martie 1926, chiar în ziua sărbătorii Buneivestiri, prin împărtășania dată de Patriarhul Miron Costin, ajungând astfel, așa cum însăși s-a exprimat una cu sufletul copiilor și prin aceasta cu sufletul poporului. Regina Maria și Regele Ferdinand au avut împreună șase copii – Principele Carol (care avea să devină rege), Carol al II-lea, Principesele Elisabeta şi Mărioara, Principele Nicolae, Principesa Ileana şi Principele Mircea – care a murit la doar trei ani din cauza febrei tifoide.

Pasionată de cai și echitație

În ciuda faptului că trăia într-o perioadă în care femeilor nu li se permitea participarea în cadrul competițiilor internaționale de echitație, Regina Maria a spart tiparele, devenind faimoasă pentru atitudinea ei îndrăzneață și pentru versatilitatea abilităților sale, între anii 1890 și 1920 devenind una dintre cele mai renumite femei pasionate de echitație din acea vreme. De altfel, călăria și caii au captivat-o pe Maria încă din copilărie, amintindu-și adesea cât de importantă era pentru stabilirea unei legături strânse cu oamenii din jurul ei: Călăria m-a învățat să iubesc pământul românesc, mi-a permis să intru în contact cu pulsația inimii țării. (…) România mea a venit la mine călare.

A promovat și a iubit portul tradițional românesc

Regina Maria a fost, de asemenea, admirată pentru bunul ei gust și stilul vestimentar remarcabil. Inspirată de predecesoarea ei, Regina Elisabeta a României, prințesa moștenitoare născută în Marea Britanie a iubit portul tradițional românesc pe care îl promova prin aparițiile în ziare și imaginile imprimate pe cărți poștale internaționale, la începutul anilor 1900. Atunci când s-a mutat în România, la vârsta de 17 ani, aproximativ 80% din populație era formată din țărani, oameni simpli, dar foarte atașați de tradițiile lor milenare, purtători ai acestor moșteniri vestimentare de o frumusețe și o complexitate rară, ce aveau să inspire mai târziu pictori celebri precum Renoir și Henri Matisse. Dincolo de caracterul comercial al acțiunilor ei prin care promova costumul popular românesc, Regina Maria dezvoltase o pasiune reală pentru portul nostru tradițional, alegând deseori să-l îmbrace, atât în public, cât și în viața privată.

Fire artistică, Regina Maria și-a demonstrat talentul literar scriind în engleză povestiri, evocări, romane, volume memorialistice, o parte dintre creațiile sale literare fiind traduse în română de Nicolae Iorga. Pasionată și de pictură, artă pe care o stăpânea chiar ea, Regina Maria a înființat Tinerimea Artistică, o societate artistică printre membrii căreia s-au aflat Ștefan Luchian și Ștefan Popescu.

La 1 decembrie 1920, Consiliul Orasenesc al Branului decide: ,,să dăruim Maiestății Sale Regina Maria a României Mari străvechiul castel al Branului. Donațiunea să fie înainte de toate o expresie a venerației sincere ce o simte și populația orașului nostru față de marea Regină care uscă lăcrămile văduvelor și orfanilor, îmbărbătează pe cei deznădăjduiți, întinde ajutor și mângâiere celor ce zac în suferință și împrăștie binecuvântare pretutindenea unde își îndreaptă pașii, și prin toate acestea cucerește cu un avânt irezistibil inimile populației țării întregi”.

Exclusă din viața politică de fiul Carol

În 1927, după moartea , nepotul său Mihai devine suveranul României, la vârsta de 6 ani, din Consiliul de Regentă făcând parte principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea și Gh. Buzdugan, președintele Curții de Casație. În 1930, întors de la Paris, fiul cel mare al Reginei Maria, Carol, se instalează cu forța pe tron, împotriva voinței mamei sale. Divergențele dintre ei îl determină pe Regele Carol al II-lea să își izoleze mama în reședința testamentară care era Palatul Cotroceni. Izolată și îndepărtată din viața politică și socială a țării, regina Maria a trăit o perioadă la Balcic. Începând cu anul 1938, începe să aibă probleme serioase de sănătate, astfel că decide să se interneze la o clinică din Dresda dar, aflând că îi sunt zilele numărate, se hotărăște să revină în România.

Regina Maria a murit la 18 iulie 1938, în Camera de aur a Castelului Pelișor de la Sinaia. În testamentul moral – „Scrisoare adresată Țării și Poporului meu” – Regina Maria a transmis poporului De acum înainte nu vă voi mai putea trimite nici un semn; dar mai presus de toate, amintește-ți Poporul meu că te-am iubit și că te binecuvântez cu ultima mea suflare.

Surse:

https://reginamaria.org/regina-si-frontul/

https://mvu.ro/product/fotografie-a-reginei-maria-insotita-de-o-poezie-dedicata-acesteia/

https://medeiscultura.com/queen-marie-of-romania-facts-1/

https://peles.ro/personalitati/regina-maria/

articolul original.

25 octombrie – Ziua Armatei României

24 October 2022 at 23:05

Ziua Armatei României, 25 octombrie, va fi sărbătorită printr-o serie de manifestări organizate în principalele garnizoane din țară, în bazele militare din teatrele de operaţii unde sunt dislocaţi militarii români și în statele în care România are acreditaţi ataşaţi ai apărării și în capitalele statelor unde țara noastră are reprezentanțe permanente.

 Programul principalelor activități este următorul:

În Bucureşti:

– Ora 10.00, la Mormântul Ostaşului Necunoscut, din Parcul Carol I – ceremonie militară și religioasă de depuneri de coroane de flori, ceremonie de schimbare a gărzii și survol al unor aeronave ale Forțelor Aeriene Române.

–  Ora 12.00, la Monumentul Eroilor Patriei din cel de-Al Doilea Război Mondial (Universitatea Națională de Apărare „Carol I”) – ceremonie militară şi religioasă de depunere de coroane şi jerbe de flori.

–  Ora 13.00, la Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” va fi vernisată expoziția temporară „Drumul către Încoronarea din anul 1922”, care marchează Centenarul acestui eveniment, ce a încheiat simbolic procesul de întregire a statului român după sfârșitul Primului Război Mondial și, prin care, suveranii Românei deveneau Regele și Regina tuturor românilor.

–  Ora 19.00, retragere cu torțe pe traseul Palatul Cercului Militar Naţional, Calea Victoriei, B-dul Regina Elisabeta, B-dul Mihail Kogălniceanu, Splaiul Independenţei,B-dul Eroilor Sanitari, Str. Profesor Doctor Gheorghe Marinescu, Şoseaua Cotroceni, B-dul Iuliu Maniu, B-dul General Paul Teodorescu, B-dul Timișoara, sediul  Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”.

          În țară:

– Ora 10.00, Satu Mare, și 12.30, Păuliș, la Monumente ale Ostașului Român vor avea loc ceremonii de depuneri de coroane și jerbe de flori.

– Ora 14.00, Carei, la Ansamblul Monumental „Glorie Ostașului Român” va avea loc o ceremonie de depuneri de coroane și jerbe de flori. Voluntarii Invictus, alergători și cicliști, militari și civili, care au parcurs aproximativ 3800 de kilometri în cadrul Ștafetei Veteranilor, pe trei trasee, vor prezenta onorul, în mod simbolic, tuturor celor care s-au jertfit pentru România.

Ceremonii similare vor avea loc în principalele garnizoane din țară, la Monumentele eroilor, precum și la cimitire și la monumente ale ostașilor români din Austria, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Cehia, Federația Rusă, Polonia, Republica Moldova și Ungaria.

* * *

În campaniile celui de-Al Doilea Război Mondial, efortul de război a implicat dislocarea pe front a aproximativ 540.000 de militari, dintre care peste 90.000 și-au pierdut viața, aproape 60.000 au fost dați dispăruți, iar peste 330.000 au fost răniți în luptă. După eliberarea teritoriului naţional, la 25 octombrie 1944, Armata României a continuat să lupte pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei, alături de trupele aliate, contribuind, prin noi jertfe şi sacrificii, la marea victorie obţinută la 9 Mai 1945, ce a marcat sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa.

* * *

În atenția jurnaliștilor care vor să ia parte la ceremonia organizată în Parcul Carol I:

– Accesul în zonă se va face pe baza cărții de identitate și a legitimației de presă, între orele 8.30 și 9.00.

– Pentru limitarea numărului de participanți la activitate, vă rugăm ca echipele să fie compuse din maxim doi reprezentanți pentru fiecare instituție media.
– Pe cât posibil, rugăm ca eventualele transmisii live să fie realizate cu echipamente portabile (de tip rucsac).

– Ceremonia va fi transmisă în direct de Televiziunea Română și pe pagina de facebook a MApN.

Menționăm că pentru această activitate Televiziunea Română va asigura, în calitate de „official broadcaster”, semnal de televiziune tuturor posturilor interesate, în mod gratuit, cu condiția menționării, pe parcursul întregii transmisiuni, într-un loc vizibil, a textului „Preluare TVR”. Persoană de contact pentru detalii tehnice: Laura Neagu, telefon 0723.200.878 și 0747.069.955, adresă de e-mail: laura.neagu@tvr.ro.

 MApN – Biroul presă

articolul original.

Intrarea în România a convoiului de tehnică militară franceză

24 October 2022 at 15:56
image

Convoaiele cu tehnică militară franceză au intrat în România, pe la punctul de trecere a frontierei Nădlac din județul Arad, în seara de 23 octombrie, puțin înainte de miezul nopții.

Primul convoi a fost compus din blindate ușoare de infanterie, iar al doilea din blindate grele de infanterie și au fost întâmpinate de colonelul francez Alexandre de Féligonde, din partea Grupului de Luptă al NATO, alături de colonelul Tiberiu Cojocaru, din cadrul Comandamentului Multinațional de Divizie Sud-Est. Acestea sunt destinate completării mijloacelor tehnice ale Grupului de Luptă al NATO (Battle Group Forward Presence- BGFP) dislocat în Cincu.

Operația logistică de dislocare a tehnicii din baza Mourmelon-le-Grande din Franța către Cincu, România, pe roți, pe o distanță de mai mult de 2000 de kilometri, a debutat din 18 octombrie și poartă numele Operațiunea „Balaur”, inspirat după personajul mitologic din legendele românești.

Un al doilea convoi constituit dintr-o companie de tancuri Leclerc urmează să intre în România în luna noiembrie.

Grupul de luptă al NATO (BGFP) din România s-a constituit, începând cu luna mai, prin transformarea elementelor multinaționale aliate din cadrul Forței de Răspuns a NATO, dislocate în țara noastră.

La propunerea Franței de a prelua rolul de națiune-cadru, batalionul francez dislocat în România, considerat vârful de lance (Spearhead) al Forței cu Nivel de Reacție Foarte Ridicat al NATO (VJTF), formează BGFP pe teritoriul național, integrând, pe bază rotațională, efective ale Belgiei și Țărilor de Jos.

BGFP contribuie la creșterea cooperării militare a României cu Franța, și, implicit, la consolidarea securității spațiului euro-atlantic pe Flancul Estic. Cooperarea cu partenerii strategici și existența pe teritoriul național a unor structuri de luptă relevante contribuie la creșterea capacității de apărare și descurajare în contextul războiului din Ucraina și a crizei din regiunea Mării Negre.

Foto: Armée de Terre, HQ MND-SEHeadquarters Multinational Division South East: HQ MNDSE

#NATO #MissionAigle #StrongerTogether #convoi #tehnica #Cincu #HQMNDSE

MApN – FB, MApN – Biroul presă

articolul original.

Recensământul din Serbia și cetățenii de naționalitate Română

2 October 2022 at 09:01

RECENSĂMÂNT 2022

Dragi români, cetățeni ai Republicii Serbia, începând de azi, 1 octombrie 2022, până la finalul lunii, 31 octombrie, se va derula recensământul. Acest demers de cercetare organizat de autoritățile sârbe este extrem de important pentru comunitatea de români, rezidenți în întreaga Serbie (Voivodina, Serbia de est, Craina Timocului, Belgrad).

Răspundeți la toate întrebările din chestionar, dar mai cu seama la întrebările 12 și 13:

12) Apartenența națională: român/româncă;

13) Limba maternă: limba română (chiar dacă vă simțiți vlahi, timoceni, rumuni, bănățeni, români).

Recensamant Serbia 2022

Va încurajăm să îi sprijiniți cu sfaturi pe toți cunoscuții și să promovați îndemnul acesta de a vă declara apartenența etnică în toate localitățile din Serbia unde se vorbește și se simte românește.

Participați la recensământ, în acest mod veți cinsti memoria străbună și veți da o mână de ajutor generațiilor viitoare!

Formular recensământ: https://popis2022.stat.gov.rs/media/30984/p1-rumunski.pdf

Mesajul ambasadorului României în Republica Serbia: https://youtu.be/Hut5p3mBf9E

articolul original.

Nord Stream 1…and 2: „Clear and Present Danger”?

27 September 2022 at 18:55

..for whom?

Europe investigates ‘attacks’ on Russian gas pipelines to Europe

articolul original.

Ministrul apărării naționale, în vizită oficială în Republica Coreea

22 September 2022 at 08:51

Ministrul apărării naționale, Vasile Dîncu, va efectua, între 22 și 25 septembrie, o vizită oficială în Republica Coreea.

În program sunt incluse discuții bilaterale cu omologul sud-coreean, prilej cu care va fi semnată o Scrisoare de intenție prin care vor fi stabilite reperele încheierii unui Acord-cadru de cooperare în domeniul apărării între cele două țări.

Cei doi miniștri vor aborda tematici referitoare la situația internațională de securitate, la perspectivele consolidării cooperării în cadrul organizațiilor internaționale, cadru asigurat de statutul Republicii Coreea de partener al Alianței Nord-Atlantice, și la sprijinul acordat Ucrainei.

De asemenea, ministrul Dîncu va avea întâlniri cu ministrul Administrației Programului de Achiziții pentru Apărare, cu președintele Comisiei pentru Apărare Națională și va vizita expoziția de tehnică şi armament DefExpo Korea 2022.

Pe agenda oficială figurează, de asemenea, o întâlnire cu reprezentanți ai comunității de români din Republica Coreea și vizitarea „War Memorial of Korea”.

MApN – Biroul presă

articolul original.

Putin si Defenestroika…

21 September 2022 at 11:00

Mobilizare partiala…cate sute de mii?…sper sa inceapa cu propagandistii lui de la televiziuni.

articolul original.

„Bolnavul Europei”

19 September 2022 at 03:00

influenta rusiei in asia centrala scade

Pradatorul si prada sa

Sau ce-a ajuns Rusia sub conducerea lui Vladimir Putin

Ce-a ajuns?! O tara de rang secund, o tara in fata careia China isi arata muschii fara absolut nicio jena. Cum ar putea Moscova sa reactioneze cand China i-a ramas de facto singurul aproape aliat? “Aproape aliat” pentru ca cu astfel de “prieteni” la ce-ti mai trebuie inamici?!

Desi aceasta alianta este mai mult una politica, nu economica si in niciun caz una militara, semnele degradarii pozitiei Moscovei in fata tuturor sunt deja jenant de vizibile. In acest moment Beijingul doar profita de slabiciunile Rusiei si cumpara gaz si titei la preturi foarte mici, oferind in schimb doar un sut in gura.

Aflat in capitala Kazahstanului (14 septembrie), presedintele Chinei a facut o declaratie cu adevarat zguduitoare pentru Rusia si a anuntat ca China sustine cu fermitate, independenta si integritatea teritoriala a Kazahstanului, asta in conditiile in care tara asiatica fost-sovietica nu a sustinut invazia Ucrainei, ba dimpotriva a declarat ca independenta si integritatea teritoriala a Ucrainei nu pot fi puse in discutie.

Cu alte cuvinte, Beijngul a facut un pas enorm in zona de influenta rusa si l-a facut in stil mare, cu trambite si tobe. Reactia Moscovei? Absolut nimic, iar China vine tare spre fostele tari fost sovietice: Kazakhstan, Turkmenistan, Uzbekistan sau Kirghizstan, tari bogate in gaze naturale si extrem de importante pentru China ca si pentru Rusia.

Asadar, in timp ce Putin duce un razboi cu totul lipsit de logica in Europa, pierde rapid influenta in Asia Centrala si la Marea Caspica, unde azerii (incurajati de recentele contracte semnate cu europenii ca si de slaba performanta a armatei ruse) ataca din nou Armenia, aratand ca de facto Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), din care fac parte: Rusia, Armenia, Belarus, Kazahstan, Kirghizstan si Tajikistan este cu totul nesemnificativa. Iar Rusia nu poate face nimic.

Dar printre randuri putem intelege ca CSTO (adica Rusia) este de neluat in seama.

Pe de alta parte, nici Beijingului nu-i merge chiar asa de bine, cu o posibila criza economica generala la usa si cu umilirea patita de la americani in problema Taiwanului, lucrurile nu sunt deloc roze.

Ne mai aducem aminte cum China a amenintat cu cerul si pamantul Washingtonul, atunci cand Nancy Pelosi a anuntat ca va vizita Taiwanul. Vizita a avut loc, China a demarat ample manevre militare, mai apoi a urmat vizita unei delegatii de congresmeni americani la Taipei, chinezii au vociferat si au avut niscai manevre, dar mult mai mici.

A urmat apoi o a treia vizita a unei delegatii americane, chinezii satui probabil, au protestat doar formal, intre timp americanii au anuntat ca vor vinde Taiwanului armament in valoare de peste un milliard de dolari, Beijingul n-a mai spus nimic. Adica ceva acolo a spus dar nici macar agentiile de presa nu au mai luat in seama spusele Beijingului…

Washingtonul si-a aratat determinarea, chinezii au latrat in van, dar China face pasi mari in directia Rusiei si asa cum am scris de multe ori, principalul inamic geopolitic si economic al Moscovei nu este Uniunea Europeana – care cumpara titei si gaze la pretul pietei in valoare de peste un milliard de euro pe zi din Rusia – ci China care-si doreste sfera de influenta ruseasca din Asia Centrala si poate chiar mai mult, iar Vladimir Putin si-a ingropat tara si a dat-o direct pe mana Chinei.

Putin si-a izolat gubernia, a rupt-o de fluxurile naturale de tehnologie, si-a izolat economia, a aratat lumii intregi ca armata rusa este similara cu cea sovietica si ca puterea Rusiei este foarte departe de cea a unei super-puteri.

Iar China sta la panda si priveste cu ochi foarte buni agonia Moscovei si retragerea de facto a Rusiei din statutul de a doua putere militara a lumii.

Totul multumita lui Vladimir Putin, groparul Rusiei si probabil cel mai bun agent de influenta al Chinei. Nu sustin ca Putin ar fi agent chinez dar faptele sale exact asa arata, el a predat – in nebunia lui – Rusia Chinei, a scos Rusia dintr-o postura extrem de favorabila in relatia cu europenii (fata de care Rusia avea o pozitia dominanta dpdv economic) si a dus-o pe tava – intr-o pozitie de neta inferioritate – Chinei, iar Beijingul nu va ierta.

Xi Jinping, in casa lui Vladimir Putin, a avut “obraznicia” sa arate Rusiei batul, iar Putin s-a facut ca nu-l vede. Cum va arata Rusia peste 5-10 ani, izolata de Europa si aflata doar la mana Chinei?!?

Care este scopul acestui razboi, ce-a sperat Vladimir Putin sa obtina? Nu vom sti poate niciodata, ce obtine insa Rusia este deja vizibil dupa doar sase luni de conflict: un dezastru diplomatic, un dezastru dpdv al influentei Rusiei in lume, pierderea masiva de piete de desfacere sigure, ample pierderi financiare si de competitivitate economica, ruinarea imaginii armatei si tehnicii de lupta ruse, pierderea tuturor prietenilor care contau si deschiderea larga a usii pentru intrarea masiva a Chinei si a capitalului financiar si politic chinezesc in curtea proprie.

Cu exceptia lui Lenin a mai existat vreun lider sovietic/rus care sa aplice Rusiei o serie atat de naucitoare de lovituri?!? Nu cred si intrebarea care se pune – si care ar trebui sa ne dea fiori – este daca Federatia Rusa, asa cum o vedem astazi, va supravietui acestui asalt din toate partile.

Daca ne uitam la toate aceste semne si schimbari de putere politica ajungem la concluzia ca Vladimir Putin este cel mai mare dusman al Rusiei, este omul care si-a tarat tara (fara absolut nici un motiv) spre gura prapastiei, iar acum nu mai poate da inapoi, iar Rusia se va prabusi cu toata greutatea ei geopolitica spre fundul rapei.

PS Din aceste puncte de vedere, razboiul din Afganistan a fost floare la ureche pentru Rusia, razboiul din Ucraina avand consecinte imense si de nerezolvat.

GeorgeGMT

articolul original.

Gastrodiplomația sau ce poate face o masă kosher pentru Israel. Mărturisirile unui ambasador

29 August 2022 at 03:00

Într-o lume în care mâncarea chinezească tinde să fie „cel mai bun ambasador” al Chinei, și o formă de inflitrare în cultura și mentalitățile europene și americane, fostul ambasador al Israelului în România, Avi Millo, a povestit pentru Israel Journal of Foreign Affairs cum a utilizat mâncarea evreiască, de-a lungul carierei sale diplomatice, ca pe un instrument de…lucru. Diplomatul a dezvăluit că în jurul unei mese kosher s-au decis vizite în Israel și s-au câștigat de partea cauzei evreiești politicieni de rang înalt.

Redăm mai jos articolul din IJFA.

Masa, ca mesaj religios

Era deja ora cinci sâmbătă după-amiază, mai bine de cinci ore de când ne așezaserăm la masă pentru un tradițional prânz de Shabat, când premierul român Radu Vasile și soția sa, Măriuca, erau pe punctul de a părăsi reședința mea. Șoferul acestora deschisese ușa mașinii și fusese alertat agentul serviciilor secrete care îl păzea pe Vasile. Prim-ministrul s-a întors apoi către mine și a spus glumeț: „Avi, săptămâna viitoare voi fi la Paris și nu voi putea veni la masa ta de Shabat, dar fă-mi o favoare. Pune deoparte niște vin dulce de Kiduș, o bucată de pește gefilte și niște sâmburi și trimite-le cu șoferul tău la locuința mea.” Cu un zâmbet pe buze, a adăugat: „Ah, și vă rog să nu uitați de challah”. „Desigur, Radu, cu plăcere”, i-am răspuns. „Ne vedem în următorul Shabat?” „Nu aș rata”, a răspuns el încrezător.

Câteva secunde mai târziu, am auzit sirenele convoiului stingându-se treptat în depărtare, readucându-mi astfel reședința de pe Strada Toamnei 42 la liniștea ei obișnuită.

Nu era prima dată când soția mea, Miriam, și cu mine îl găzduim pe primul-ministru la prânzul de Shabat. Ne împrieteniserăm pe când era încă vicepreședinte al Senatului, așa că era un invitat obișnuit la noi acasă. Înainte de acel moment, el nu gustase niciodată vinul Kiddush, challah sau orice alte elemente ale bucătăriei tradiționale evreiești. S-a îndrăgostit de deliciile gastronomiei evreiești și de aromele ei deosebite. Părea captivat nu numai de arome și gusturi, ci și de spiritul de Shabat, pe care, ca evreu ortodox, îl cunoscusem toată viața.

Înainte de mandatul său de prim-ministru, Vasile fusese profesor de istorie a economiei la Universitatea din București. De asemenea, era un creștin ortodox român devotat – deși mai târziu în viață a devenit romano-catolic. Totuși iudaismul, ca religie și cultură, l-a interesat, deoarece originile propriilor sale credințe se regăseau în el. Mai mult, a simțit că România poate învăța multe de la Israel.

În timpul meselor noastre împreună, Vasile s-a arătat mereu interesat de Kashrut (legea alimentară evreiască) și de complexitatea sa. Cel mai mare interes, însă, i l-a trezit originea a două alimente servite cel mai des și asociate cu Shabatul – peștele gefilte (o chiflă făcută din pește măcinat) și cholent (o tocană de carne și legume fierte).

Miriam (fiica unui rabin) și cu mine am fost mai mult decât dispuși să răspundem la întrebările lui, deoarece aceste feluri de mâncare sunt de fapt pline de semnificație atât religioasă, cât și culturală. Am explicat că ambele au fost inițial gătite în familiile nevoiașe care, fiind sărace, nu își puteau permite mai mult decât ingrediente foarte simple. Am analizat în continuare regulile stricte care guvernează sacrificarea cușer și interzicerea strictă de a pregăti sau consuma împreună carne și produse lactate, precum și multe alte practici culinare religioase și culturale.

Mesele pe care le-am împărțit cu premierul au devenit mai mult decât a mânca. Pe măsură ce înțelegerea sa despre cultura evreiască a crescut, la fel a crescut și pasiunea sa pentru ea. Odată cu această afecțiune a venit și o curiozitate și o apreciere pentru statul Israel și s-a dezvoltat o admirație pentru ceea ce reprezintă Israelul.

Vizita oficială a premierului Radu Vasile în Israel. Dineul oferit de premierul Beniamin Netanyahu la Hotelul King David, la 5 august 1998 Foto Artur Mustață, Agerpres

În timpul misiunii mele de cinci ani în România, am fost martorul respectului profund al românilor pentru oamenii de alte credințe religioase. De fapt, era obișnuit ca închinătorii de la o slujbă de duminică să ceară binecuvântări pentru prietenii lor evrei – o onoare care ne-a fost acordată de mai multe ori. M-am bucurat să răspund, deschizându-mi casa numeroșilor mei prieteni și colegi neevrei.

Printre invitații mei s-au numărat și miniștrii Apărării și Afacerilor Externe. Când i-am invitat prima dată la un prânz în timpul săptămânii, i-am avertizat cu timiditate că mâncarea servită va fi cușer. Unul dintre ei a zâmbit politicos și a răspuns: „Mulțumesc pentru avertisment, dar ce este kosher?” Aceeași întrebare mi-a fost pusă în cele din urmă de sute de ori.

După o astfel de vizită, ministrul de Externe a decis să viziteze Israelul

Invitații mei au venit din diferite medii. Erau politicieni de rang înalt, oficiali guvernamentali de vârf, oameni de afaceri, diplomați, personalități media, artiști români de seamă și mulți alții din toate categoriile sociale. Ei aveau invariabil întrebări despre ce înseamnă să păstrezi „cușerul”. Am fost pregătit pentru provocare.

„Kosher”, începeam să explic, „se referă la un cadru alimentar evreiesc de preparare și consumare a alimentelor”. Totuși, rar o astfel de explicație a fost suficientă pentru a satisface curiozitatea oaspeților mei. Acea introducere a fost de obicei doar un „aperitiv”, iar oamenii din jurul mesei mele aveau mereu „foame” de mai multe, exprimând frecvent cereri de elaborare ulterioară.

Aceste discuții m-au ajutat în cele din urmă să-mi ating obiectivul, și anume să asigur sprijinul României pentru poziția Israelului în problemele de importanță la acea vreme. După o astfel de masă, în 1997, ministrul de externe Adrian Severin a decis să viziteze Israelul. L-am însoțit, deoarece este o practică obișnuită ca ambasadorii să-i însoțească pe demnitarii străini din capitalele în care aceștia servesc, în vizite efectuate în țările lor de origine.

Îmi amintesc că, în timpul întâlnirii sale cu primarul Ehud Olmert, la Ierusalim, el a menționat în mod special că avionul său privat a aterizat pe aeroportul Atarot (Qalandiya) al Ierusalimului, acum dispărut, care anterior fusese supus unui boicot internațional. Aceasta a fost o mișcare diplomatică neobișnuită pe care nici o altă țară europeană nu a făcut-o. Mai mult, Severin i-a spus primarului că intenționează să mute ambasada României de la Tel Aviv la Ierusalim. Olmert, în maniera lui obișnuită, informală, degajată, a răspuns pe jumătate în glumă: „Grăbiți-vă, domnule ministru; prețurile în Ierusalim cresc. Dacă aș fi în locul dvs, aș cumpăra terenul acum!”

Obișnuiam să găzduiam prânzul de cel puțin patru ori pe săptămână și cina în majoritatea nopților de vineri și sâmbătă. Secvența a fost aproape întotdeauna aceeași: același interes, aceleași revelații, același respect rezultat și, desigur, aceeași mâncare kosher „gourmet”. S-ar putea ca mesele să nu fi fost la același nivel cu cele servite la reședința ambasadorului francez, dar cred că prânzurile și cinele pe care le-am găzduit nu au fost mai puțin captivante.

Pentru oaspeții mei neevrei, conceptul de a mânca într-un „mediu sfânt” a fost ceva la care probabil nu s-ar fi gândit, cu atât mai puțin experimentat. Mi-am dat seama că, indiferent dacă un oaspete era credincios sau nu, ideea de a mânca nu doar ca o necesitate, ci ca un act care implică un cod moral și cultural a fost o experiență transcendentă. Modul în care este pregătită masa, felul în care cineva se așează la masă și mâncarea în sine au devenit probleme incitante, care provoacă gândirea.

Pentru oaspeții mei și pentru mine, angajarea în discuții pe chestiuni spirituale, în timp ce ne bucuram de fiecare fel de mâncare, a îmbogățit în mod semnificativ acele întâlniri. Aceste schimburi de informații și idei au atenuat rapid orice neliniște care, altminteri, s-ar fi manifestat altfel străini. Înainte să ne dăm seama, eram deja adânciți în conversația despre valorile și tradițiile noastre respective și, bineînțeles, ne bucuram de mâncarea foarte gustoasă.

Mâncarea care ne despărțea, mâncarea care ne lega

În mod ironic, conceptul de Kashrut, care a limitat cândva interacțiunea socială dintre evrei și non-evrei, a devenit o punte între culturile noastre, care a adâncit relațiile și înțelegerea. Dacă diplomația înseamnă doborârea barierelor dintre oameni, simțeam că masa mea din sufragerie a devenit unul dintre cele mai eficiente și mai rentabile instrumente ale meseriei.

Mâncarea delicioasă pe care am servit-o era pregătită de bucătarul nostru remarcabil, Dana Cernat, și supravegheată îndeaproape pentru Kashrut de soția mea. În general, curiozitatea oaspeților mei creștea pe măsură ce treceam de la aperitiv la felul principal, apoi la desert și, în sfârșit, la cafea, când oaspeții cereau de obicei lapte. Atunci îmi ceream scuze explicând că laptele nu este permis după o masă de carne. Dezamăgirea lor de moment, însă, avea să dispară rapid, deoarece erau impresionați de marea învățătură morală: „Să nu gătești iedul în laptele mamei sale”. Au văzut astfel logica separării cărnii de lactate.

Subiecte precum istoria evreiască antică și istoria modernă a Israelului au fost adesea discutate în timpul meselor noastre. Acest dialog a adăugat valoare și a făcut întâlnirile într-adevăr memorabile. Sincer, nu mă pot gândi la un mod mai eficient, practic și personal de a construi relații cu cele mai înalte eșaloane ale conducerii țării. Se pare că oaspeții mei au văzut aceste mese distinct de numeroasele alte prânzuri și cine la care erau obligați să participe. Rareori refuzau o invitație la „prânzul cu ambasadorul israelian”.

Adrian Năstase și ambasadorul Avi Millo

Desigur, nu a fost vorba doar de mâncare sau chiar de filosofia mâncării. Am sperat că, premeditat sau nu, voi ajunge în cele din urmă la inimile și mințile oaspeților mei și le voi imprima înțelepciunea pe care învățăturile evreiești vechi ar putea să o transmită. Acest fapt a condus adesea la discuții despre importanța acordată de Tora drepturilor omului; drepturile străinului, ale celor slabi și ale săracilor; drepturile minorităților; și drepturi egale pentru „toți oamenii născuți după chipul Celui Atotputernic”.

Conversația în jurul mesei mele s-a îndreptat inevitabil către politică. În ciuda diferențelor de opinie, discuțiile au fost întotdeauna amiabile. Mi-a devenit clar că discursul politic nu trebuie să fie centrat exclusiv în jurul puterii militare sau al intereselor economice. Mai degrabă, există un loc pentru forme mai blânde, mai personale de diplomație.

În cei cinci ani ai mei ca inspector general al Ministerului Afacerilor Externe al Israelului, am făcut tot posibilul să împărtășesc cu alți ambasadori israelieni și diplomați de rang inferior valoarea găzduirii unei mese cușer. Unii au respins ideea din motive ideologice, în timp ce alții au simțit că nu vor putea niciodată să devină suficient de cunoscători pentru a prezida o masă oficială guvernată de legile Kashrut. Au fost, totuși, cei care au acceptat și au văzut frumusețea acestui demers. Nu știu dacă au încercat să-mi pună în aplicare ideile, deoarece m-am pensionat după o carieră de patruzeci și doi de ani în serviciul extern al Israelului. Cu toate acestea, rămân convins că o masă kosher lasă o impresie de neșters și poate acționa ca un catalizator pentru o mai bună înțelegere reciprocă.

Desigur, ne putem întreba în mod justificat dacă oaspeții au fost doar politicoși; dacă mesele ar avea efecte tangibile, pe termen lung; dacă ar reduce animozitatea față de evrei sau ar schimba anumite atitudini negative față de evrei și Israel; și dacă această abordare ar „funcționa” cu alți factori de decizie europeni, asiatici, africani sau chiar americani. Cred că, până la un punct, s-ar putea. Oamenii care au crescut cu sentimente profunde anti-evreiești, anti-Israel sunt, a priori, mai puțin probabil să se schimbe. Dar pentru cei care sunt dispuși să vină la masă cu mintea deschisă, acest tip de diplomație cu siguranță poate reuși. La urma urmei, ruperea pâinii a adus întotdeauna oamenii mai aproape, iar o masă kosher are capacitatea unică de a satisface atât curiozitatea, cât și foamea.

Exemplul Thailandei

Aceste anecdote indică puterea unei mese comune și a discuțiilor despre moștenirea culinară în influențarea percepției oamenilor despre o cultură. Conceptul a fost înțeles încă din antichitate, dar a devenit subiect de studiu abia în ultimele decenii. Țările din întreaga lume, într-un efort de a atrage atenția turiștilor și diplomaților deopotrivă, au început să-și prezinte cultura gastronomică. Această practică, cunoscută sub denumirea de „gastro-diplomație”, este un domeniu care profită de bogăția culturală a alimentelor pentru a educa și a atrage publicul străin și este o sursă de soft power.

Mâncarea tradițională evreiască, așa cum am menționat, cuprinde în ea o sursă de informații culturale. Este, totuși, un instrument adesea trecut cu vederea în trusa de instrumente a unui diplomat. Aplicate în mod corespunzător, strategiile de gastro-diplomație pot avea un efect pozitiv asupra modului în care publicul străin interacționează cu națiunea în cauză.

Gastro-diplomația este o strategie care și-a atins apogeul în 2002, cu programul Thailand’s Kitchen of the World, care a sporit influența culturală thailandeză prin înființarea de restaurante thailandeze în întreaga lume – numărul cărora a ajuns la câteva mii de-a lungul perioadei de aplicare a programului. Mai mult, după părerea mea, a arătat experiența programelor japoneze și sud-coreene care se concentrează pe promovarea moștenirii culinare a acestor țări – Washoku și, respectiv, Hansik. Ambele concepte, la fel cu Kashrut, exprimă principii holistice ale pregătirii alimentelor, care colorează istoria și moștenirea culturală ale acelor țări. Prin prezentarea calității și autenticității mâncărurilor lor în străinătate și prin lansarea în diferite forme de campanii informaționale, cum ar fi înregistrarea elementelor Washoku și Hansik pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial a UNESCO, atât guvernele Japoniei, cât și cele ale Coreei de Sud folosesc o resursă importantă pentru a atinge obiectivele lor diplomatice.

Într-un studiu preliminar, s-a demonstrat că gastro-diplomația determină schimbări pozitive în percepția publicului străin.

În Kashrut, Israelul are o resursă diplomatică importantă și neexploatată până acum. Ar trebui ca ambasadorii israelieni care activează în străinătate să-l folosească.

* Avi Millo este fost diplomat israelian. A intrat în Ministerul Afacerilor Externe al Israelului, ca atașt, în 1966. Acreditările sale succesive în străinătate au inclus Pretoria/Cape Town (1969–73), Londra (1977–82), Geneva (1986–91) și București (1996–2001). ), unde a fost ambasador. A ocupat și alte funcții, cum ar fi secretar privat al ministrului de Externe Yigal Alon (1974–77), director al Departamentului Organizații Internaționale și ONU (1991–96) și inspector general al MAE israelian (2002–07).

De asemenea, este reprezentant public în Comitetul de numiri al ministrului de Externe al Israelului. Ambasadorul Millo a dedicat acest articol regretatului profesor Radu Vasile, fost prim-ministru al României (1998-1999), și soției sale, Măriuca Vasile, pe care i-a văzut mereu ca prieteni adevărați ai Statului Israel și prieteni personali de neuitat.

articolul original.

Securitatea cibernetică din perspectivă geopolitică

23 August 2022 at 08:53

Arena internațională de astazi este caracterizată de o politica a puterii. Traim intr-o lume multipolara, dar fara un multilateralism eficient, intr-o lume în care interdependenta devine din ce in ce mai conflictuala si in care soft power-ul devine arma: comerțul, tehnologia, datele, informațiile sunt acum instrumente ale competiției politice. Democrația și drepturile omului – modelul nostru european – sunt contestate.

În diplomația cibernetică sunt implicați toți

Pe scurt, mediul nostru de securitate se degradează, internetul devenind, de asemenea, o scenă pentru disputele geopolitice și diseminarea dezinformarii, unele state folosindu-l din ce în ce mai mult pentru a limita libertățile civile și pentru a-și promova obiectivele ideologice.

Așadar, oriunde ne uităm în jurul nostru, observăm „construirea” de rivalități geopolitice, tehnologia reprezentând linia de falie majoră, iar securitatea cibernetică noul domeniu abordat prioritar.

În tabloul geopolitic actual, s-a desprins necesitatea ca diplomația clasică să îmbrace noi forme care să răspundă și nevoii de a preveni și descuraja comportamentul rău intenționat în spațiul digital.

Diplomația cibernetică operează în esență cu instrumente diplomatice pentru a face față provocărilor cibernetice și cuprinde: construirea de alianțe și răspuns colectiv la amenințările cibernetice; negocierea unui cadru de stabilitate cibernetică care să includă reguli de parcurs pentru acțiunile statului în spațiul cibernetic; negocierea acordurilor bilaterale și a cadrelor de cooperare; asigurarea respectării drepturilor omului în spațiul cibernetic; utilizarea instrumentelor diplomatice pentru a răspunde amenințărilor; încurajarea dezvoltării capacităților de securitate cibernetică, integrarea problemelor cibernetice în discuții mai ample despre securitatea națională.

Ce face totuși diplomația cibernetică diferită sau notabil în comparație cu alte forme de diplomație?

O diplomație cibernetică eficientă necesită în primul rând implicarea mai multor actori decât a celor statali, actorii din industria și societatea civilă jucând un rol vital în formarea capacităților și normelor de diplomație pentru a face o diferență semnificativă și a contracara amenințările care emană din spațiul cibernetic.

Așadar, diplomația cibernetică diferă față de alte forme de diplomație, deoarece este prima diplomație reală cu mai multe părți co-interesate implicate, participând la definirea tuturor aspectelor lumii noastre actuale și viitoare, impactând toate celelalte domenii de cooperare. Însuși internetul ca sistem interconectat fără frontiere, este ingestionabil de o singură țara, companie sau organizație.

Diplomația cibernetică, în comparație cu alte forme de diplomație, este o zonă relativ nouă de competiție și colaborare între state, în care regulile, normele și efectele acțiunilor sau inacțiunilor statelor nu sunt clar definite. Cei care s-au angajat la nivel diplomatic în agenda cibernetică au fost nevoiți să dezvolte un cadru de reglementare nou într-o perioadă scurtă de timp, fără posibilitatea de a folosi framework-uri din alte domenii ca ghid.

Vulnerabilitățile depășesc securizarea

Digitalizarea accelerată mărește suprafața vulnerabilă într-un ritm care nu este egalat de eforturile de a o securiza de un stat sau de comunitatea internațională în ansamblu. De aceea, diplomația cibernetică este un domeniu nu numai de importanță strategică, ci și unul care atinge și influențează transversal progresul global precum și viața de zi cu zi a indivizilor la fiecare nivel, cu un set de consecințe semnificative si ramificate economice, politice, sociale și de securitate pentru statele naționale și pentru comunitatea internațională în ansamblu.

Prin urmare mizele sunt mari, regulile jocului nu sunt suficient de definite, iar subiectele și acțiunile sunt complexe.

În ultimul timp s-au înregistrat progrese semnificative în promovarea diplomației cibernetice la rang de domeniu de prioritate națională și internațională.

Din 2017, Uniunea Europeană (UE) are un set cuprinzător de instrumente pentru diplomația cibernetică. Unul dintre instrumentele sale este regimul autonom de sancțiuni cibernetice al UE, adoptat în anul 2019. Acest fapt face posibilă aplicarea unor măsuri restrictive persoanelor și entităților implicate în atacuri cibernetice semnificative care amenință UE sau statele sale membre, indiferent de naționalitatea sau locația făptuitorului.

În decembrie 2020, Comisia Europeană și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) au prezentat o nouă strategie de securitate cibernetică a UE, cu scopul de a consolida reziliența Europei la amenințările cibernetice și de a asigura faptul că toți cetățenii și toate întreprinderile pot beneficia pe deplin de servicii și instrumente digitale fiabile și de încredere.

În data de 22 martie 2021, Consiliul UE a adoptat concluzii privind Strategia de securitate cibernetică care subliniază că securitatea cibernetică este esențială pentru construirea unei Europe reziliente, verzi și digitale, dezideratul fiind de a consolida poziția de lider a UE la nivel global, în domeniul digital și capacitățile sale strategice.

Una din prioritățile președinției cehe a Consiliului Uniunii Europene care a debutat la 1 iulie 2022, structurate în jurul motto-ului „Europa ca sarcină: regândire, reconstruire, reconstituire a puterii”, este tocmai consolidarea capacităților de apărare ale Europei și a securității în spațiul cibernetic.

În mod specific, prioritățile președinției cehe în domeniul securității cibernetice vizează:

• Reziliența: Dezvoltarea strategică a capacităților cibernetice și Setul de instrumente pentru diplomația cibernetică

• Multilateralismul: O voce europeană puternică în organizațiile internaționale

• Drepturile omului: Abordarea centrată pe om a noilor tehnologii / Umanismul digital.

Președinția cehă abordează amenințările cibernetice și contextul geopolitic al noilor tehnologii si se va concentra pe dezvoltarea rapidă a așa-numitului set de instrumente hibride, pe lupta împotriva dezinformării și pe securitatea spațiului cibernetic. Totodată, mandatul Cehiei se va centra pe negocierile pe marginea propunerii de regulament pe tema securității cibernetice a instituțiilor, organismelor și agențiilor UE si va continua discuțiile privind diplomația cibernetică, privind Unitatea comună de securitate cibernetică și implementarea Strategiei UE de securitate cibernetică.

La nivel național, prin Hotărârea de Guvern nr. 1321 din 30 decembrie 2021, a fost aprobată Strategia de securitate cibernetică a României pentru perioada 2022-2027, precum și Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de securitate cibernetică a României, pentru aceeași perioadă, document strategic care acordă o importanță ridicată diplomației cibernetice, „acționând în scopul promovării, susținerii, apărării și protejării, prin dialog internațional și cooperare cu țările partenere și organizațiile internaționale a unui spațiu cibernetic global, deschis, liber, stabil și sigur, în care drepturile omului, libertățile fundamentale și statul de drept se aplică pe deplin pentru bunăstarea socială, creșterea economică, prosperitatea și integritatea societății libere și democratice și care contribuie la prevenirea conflictelor, atenuarea amenințărilor la adresa securității cibernetice și la o mai mare stabilitate în relațiile internaționale.”

Mai mult, până la sfârșitul anului curent, trebuie să operaționalizăm la Bucureşti Centrul de competente în materie de securitate cibernetică pentru a pune în comun investițiile în cercetarea, tehnologia și dezvoltarea industrială în materie de securitate cibernetică. Noul organism european are menirea de a canaliza în special finanțarea legată de securitatea cibernetică din programul Orizont Europa și din programul Europa digitală.

Având în vedere valoarea pieței securității cibernetice a UE, estimată la peste 130 de miliarde EUR, cu o rată anuală de creștere de 17%, numărând peste 60 000 de întreprinderi în domeniul securității cibernetice și peste 660 de centre de expertiză în materie de securitate cibernetică, si ținând cont că țările europene ocupă 18 din primele 20 de locuri în indicele mondial al securității cibernetice, UE si respectiv tara noastră trebuie să investească semnificativ în consolidarea capacităților privind reziliența cibernetică și lupta împotriva criminalitatii cibernetice, iar diplomația cibernetică reprezintă principalul instrument în arena geopolitică actuală.

articolul original.

Trece grâul? Așa se pare…

12 August 2022 at 03:00
By: Nicolae

Trece grâul, trece grâul, treceee! Mă rog, mai mult porumbul trece… Așa îmi imaginez că exclamă fericiți cei de prin Liban și alte țări din Orientul Mijlociu, Africa sau aiurea grav afectate de blocada navală instituită de ruși Ucrainei. Razoni, încărcată cu 26527 tone de porumb, a fost prima navă care a ieșit din Odesa săptămâna trecută, pe 1 august 2022. La data redactării acestui articol (7 august) nava nu ajunsese încă la destinație, portul Beirut, înregistrând întârzieri față de graficul inițial. Mai mult decât atât, ultima dată când am verificat se afla la ancoră undeva în sudul Turciei.

Nava și-a pornit sistemul automat de identificare (AIS) la larg de Odesa pentru a nu dezvălui rușilor șenalul sigur de navigație prin barajele de mine instalate de marina ucrainiană pentru a proteja orașul de o debarcare „prietenească”.

acord cereale rusia ucraina

Razoni în portul Constanța în 2021. Sursa foto: marinetraffic.com

Conform informațiilor publice, Razoni este o navă deținută de statul ucrainian care se pare că deține o flotă de cerealiere.

.@antonioguterres warmly welcomes the departure of the M/V Razoni, the first commercial ship leaving Ukraine’s port of Odesa since 26 February 2022. Ensuring that existing grain and foodstuffs can move to global markets is a humanitarian imperative. 👇👇👇https://t.co/YxCjl7XSvk pic.twitter.com/oy65FURNn4

— UN Spokesperson (@UN_Spokesperson) August 1, 2022

Alte trei nave încărcate cu puțin peste 58000 de tone de porumb au ieșit din porturile ucrainiene vineri, 5 august 2022. Destinația lor este Irlanda, Marea Britanie și Turcia.

De remarcat că până acum au ieșit doar nave încărcate cu porumb. Se estimează că circa 20 de milioane de tone de cereale sunt blocate în Ucraina și trebuie exportate pentru a face loc producției de anul acesta (câtă va fi). Din cele 20 de milioane, 6 milioane de tone sunt grâu din care aproape jumătate este grâu furajer iar cealaltă jumătate este grâu panificabil.

O primă navă a trecut și în sens invers, Fulmar S a plecat din Bandirma, Turcia și a ajuns în Ciornomorsk, un port aflat la sud de Odesa. Nava are o capacitate de 14415 de tone deadweight.

S-ar părea că acordul dintre Federația Rusă și Ucraina, mediat de Turcia (și ea un mare consumator de cereale) și de ONU funcționează. Ar trebui să fie în vigoare pentu 120 de zile, dacă niciuna dintre părți nu-l denunță. Am remarcat că navele folosite până acum sunt mici din punct de vedere al capacității de încărcare.

Ca idee, unele dintre cele mai moderne mijloace de depozitare și manipulare cereale din portul Constanta pot încărca circa 70000 tone pe zi iar la cheu pot fi aduse nave cu pescaj mare (adâncimea la cheu este de 19 m) și capacitate de încărcare de 110000 de tone deadweight.

acord cereale rusia ucraina

Terminalul TTS din portul Constanța, navă încărcată cu cereale ucrainiene descărcate direct din barja Sursa foto: TTS

Și transportatorul fluvial român TTS s-a implicat alături de un partener privat ucrainian pentru a fluidiza transportul cerealelor din porturile ucrainiene Reni și Ismail pe Dunăre, prin canalul Dunăre-Marea Neagră la Constanța unde barjele sunt descărcate direct în navele maritime cu ajutorul unor macarale plutitoare. Dacă am înțeles eu bine, a durat două zile să încarce o navă maritimă de 31000 de tone deadweight.

Până acum acordul pare să se desfășoare fără probleme majore. Prețurile s-au mai stabilizat iar țările dependente pot spera în mod obiectiv că vor evita convulsiile sociale determinate de lipsa unor alimente de bază. Pentru că asta-i tot ce mai lipsește acum: tulburări majore în Orientul Mijlociu și în Africa sau alte țări net importatoare de cereale.

Ucraina speră ca pe măsură ce tot mai multe nave trec în siguranță să se alăture și alți transportatori care momentan ezită pe fondul riscului de a sări pe o mină cuplat cu costurile de asigurare foarte mari. Adevărul e că a trecut circa o săptămână (data scrierii articolului, 7 august) și n-au reușit să scoată nici măcar 100000 tone de cereale. Dacă actualul ritm de (să zicem) 100000 tone pe săptămână nu este îmbunătățit vor reuși să scoată doar 1,7 milioane de tone în 120 de zile din cele 20 de milioane vehiculate ca fiind blocate.

P.S. Conform unui articol publicat pe Hotnews, primul transport de cereale – nava Razoni ar fi fost refuzat de libanezi pe motiv de depășire cu cinci luni a termenului de livrare. Conform aceluiași articol, în circa o săptămână de la implementarea acordului (1 – 9 august) aproximativ 243.000 de tone de porumb ar fi fost exportate din Ucraina pe șapte nave.

P.P.S. Blocarea porturilor ucrainiene a creat o aglomerare foarte mare la gurile Dunării din cauza navelor care așteaptă să intre pe Dunăre către porturile ucrainiene Reni și Ismail.

articolul original.

Romania in pericol de a fi incercuita

25 July 2022 at 03:00

Sursa imagine: Hotnews

Si este un pericol extrem de real, daca Rusia va reusi intr-un final sa puna intreaga Ucraina la pamant. Daca rusii vor ocupa in totalitate Ucraina, sau vor reusi s-o subjuge macar politic, atunci Romania va ramane o insula a NATO si UE intr-o mare ruseasca. Si inca o insula cam subreda…

Am avea Rusia pe vechea granita cu URSSul, de la granita cu Ungaria pana la Chilia, Bulgaria in sud – aici unde premierul ceva mai pro-occidental, Kiril Petkov, a fost demis prin motiune de cenzura de fortele pro-ruse (conform proprilor sale declaratii) – Serbia, o tara cu adevarat pro-rusa, iar despre mizerabilul regim din Ungaria lui Victor Orban nu cred ca mai trebuie discutat, ministrul de externe de la Budapesta tocmai ce a vizitat pe 21 iulie Moscova, intr-un gest de sfidare major la adresa NATO/UE si caciulire in fata rusilor.

Nu mai discutam despre o eventuala nerecunoastere a Rusiei (sau a noi puteri-marioneta de la Kiev) a zonei economice exclusive a Romaniei conform cu hotararea Curtii de Justitie de la Haga.

Astfel incat situatia pentru Bucuresti este crunta in cazul in care Rusia va ingenunchea, intr-un fel sau altul, Ucraina. Si toate acestea pe fondul situatiei extrem de grele interne, cu o clasa politica cu totul impotenta si corupta, macinati de o incompetenta cronica, cu un buget care traieste pe perfuzii (imprumuturi masive, deficite exceptional de mari) si ramane de vazut cum va reactiona binomul NATO-UE in fata acestei situatii.

Daca Rusia ajunge pe granita noastra, restaurand vechea granita a URSS, lucrurile devin extrem de periculoase, atunci Dumnezeu cu mila si NATO cu puterea, pentru ca singura sansa pentru Bucuresti ar fi ca Alianta Nord-Atlantica sa aduca pe teritoriul nostru un numar mare de militari, tehnica de lupta din belsug si sa tina cu dintii de noi, iar UE sa faca ce-o face si sa sustina economic singura tara din flancul sud-estic care nu este in buzunarul Moscovei.

Cu rusii pe granita si inconjurati de state pro-ruse, cu o Ungarie posibil mai agresiva fata de Bucuresti, nadejdea va fi doar in NATO+UE pentru ca in clasa noastra politica… ca si cum te-ai ruga la zeii din antichitate, in mod clar n-o sa primesti nici un raspuns macar si pentru ca ei nu exista.

Ucraina nu lupta pentru Romania sau pentru Uniunea Europeana, dar prin succesul ei, sau prin esec, multe lucruri se vor schimba, iar pentru Romania victoria Kievului – chiar si partiala – este cu totul si cu totul cruciala.

Nicio alta tara membra NATO si UE nu are atat de mult de pierdut din victoria rusilor in razboiul din Ucraina, nicio alta tara NATO nu se va trezi inconjurata fizic de slugile Moscovei asa cum am putea noi sa fim.

Iar aceste lucruri ar trebui discutate, intelese clar si luate masurile care se impun.

Dar, in primul rand, trebuie sa intelegem situatia si n-am vazut o astfel de abordare prin presa noastra, nimeni nu discuta despre acest pericol extrem de grav la adresa statalitatii Romaniei. Daca Rusia vine din nou pe granitele noastre, un nou 1940 ar trebui sa fie luat in calcul.

Iar rusii isi fac treaba, demisia guvernului Draghi – la Roma – a fost pusa de ministrul de externe al Italiei, Luigi Di Maio, pe seama masinatiunilor propriului sau partid (Miscarea 5 Stele) si in legatura directa cu sprijinul pe care guvernul Draghi l-a acordat Ucrainei. Ministrul de externe italian a declarat  ca “capul lui Draghi a fost facut cadou lui Putin”, de doua partide: Miscarea 5 Stele (anti-europeana) si de Forza Italia a lui Silvio Berlusconi (acest hodorog libidinos care, la fel ca ion iliescu, nu se mai duce odata la cele sfinte).

Asta in timp ce Italia se adanceste intr-o criza a datoriei suverane mult mai grava decat situatia din 2009 si toate acestea se datoreaza, la fel ca in cazul Romaniei, coruptiei clasei politice, in conditiile in care Italia este a treia economie a Uniunii Europene.

Si pe langa toate aceste efecte directe ne mai asteapta cosmarul din Republica Moldova, un punct foarte sensibil pentru Romania. Ce va deveni Basarabia daca Rusia ajunge din nou pe granita ei? Ce se va intampla cu fragila statalitate a Chisinaului? Ce se va intampla cu Transnistria?

Nici macar nu am curajul sa incerc sa gasesc raspunsuri la aceste intrebari…

Astfel incat ce se intampla acum in Ucraina ne intereseaza atat de direct inca ar trebui sa doara, victoria Ucrainei, chiar si partiala, pastrarea suveranitatii macar asupra teritorilor sale vestice este cu totul esentiala pentru viitorul nostru, pentru viitorul Basarabiei. Si repet, nici o alta tara din Uniunea Europeana nu risca atat de mult precum Romania. Se discuta despre gazul natural si efectele lipsei lui la iarna, despre inflatie, criza economica etc, dar in coltul sud-estic al Uniunii Europene este o tara (Romania) pentru care aceste lucruri nu conteaza atat de mult atat timp cat spectrul unui Mini-Tratat de la Varsovia ce se poate contura in doar cateva luni si poate deveni din scenariu stiintifico-fantastic realitate crunta.

GeorgeGMT

articolul original.
❌