ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Astazi — 5 October 2022Ultimele Stiri

Regal de cultură la Itinerariile scriitorilor Avangarda XXII

5 October 2022 at 07:23
image

Luni, 3 octombrie, au debutat, la Pensiunea ,,Balta Albastră” din satul Siret (comuna Letea Veche), manifestările Festivalului-Concurs Național de Poezie „Avangarda XXII“, ediția a XIX. Festivalul este organizat de Fundația Culturală „Georgeta și Mircea Cancicov“, manifestare la care își aduc contribuția Consiliul Județean, Asociația Culturală ,,Familia Lecca”, Filiala ,,Col. Corneliu Chirieș” Bacău a Asociației Naționale Cultul Eroilor ,,Regina Maria”, Centrul de Cultură ,,George Apostu”, Parohia ,,Precista”, Filiala Bacău a Uniunii Scriitorilor și Filiala Roman a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR).

Marți, 4 octombrie, la Protopopiatul Bacău a avut loc colocviul „Ecumenismul – erezie sau mântuire”, iar la Centrul de Cultură „George Apostu” a avut loc decernarea premiilor Festivalului.

În cadrul itinerariilor, luni a avut loc colocviul pe tema „Destinul scriitorului într-o literatură confiscată de mass media și de publicitate”, susținut de scriitorii Adrian Dinu Rachieru, Cassian Spiridon, Ștefan Mitroi, Iacob Florea, Firiță Carp, Alexandru Ovidiu Vintilă, Isabel Vintilă ș.a.

Tot la ,,Balta Albastră” s-au decernat premiile Fundației Culturale ,,Georgeta și Mircea Cancicov”, ale Asociației Culturale ,,Familia Lecca”, ale Filialei Bacău Cultul Eroilor și ale Filialei Roman a UZPR. A fost deschis Salonului Cărții „Avangarda XXII“ și au fost lansat cele mai semnificative volume de poezie, de proză, de eseistică și critică literară și de istorie culturală, monografie, memorialistică, jurnal și publicistică apărute anul trecut:

Poezie: Cassian Maria Spiridon. Pietre albe, pietre negre, pietre roșii, Ștefan Mitroi. O sută și una de poezii, Nicolae Tzone. Dunăre kilometrul 510, Alexandru Ovidiu Vintilă. Insectele imperiului (câte ceva despre orbirea șamanulo), Iglu, Tincuța Horonceanu Bernevic. Imnuri acatiste pentru copii, Mihaela Aionesei. Cerul de la capătul scării, Ioan Ouatu. Într-o seară de april, Caliopia Tocală. Statui de apă, Silvia Miler. A pentru a, Stanomir Petrovici. Din neliniștea tăcerii, Alexandru Dumitru. Dulcele hazard, Victor Munteanu. Cămașă suferită pe trup;

Proză:  Ștefan Mitroi. Poveștile cerului, poveștile pământului, Ion Fercu. Dacă aș fi fost Dumnezeu, Dan Perșa. Bestiaro, Ecaterina Petrescu Botoncea. Dincolo de dimineți, Viorel Savin. Gresia albastră, Cristina Ștefan. Molando S.F., Mara Paraschiv. Cuvântul în exilul unei rame, Stanomir Petrovici. Oglinda spartă: IUGOSLAVIA;

Eseu, critică literară: Adrian Dinu Rachieru, Politică și canon literar, Iacob Florea. Un halat pentru un secol. Oblomovismul, în răspăr, Dan Petrușcă. Despre iubire și alte nimicuri, Liviu Chiscop. Poetul Bacovia, Petre Isachi. Conversații în oglindă cu Mircea Eliade, Ioan Neacșu. Introducere în poezie. O estetică in nuce;

Istorie culturală, monografie, memorialistică, jurnal, publicistică: Adrian Dinu Rachieru, Voci din exil, Daniel Nicolescu. De la psalmistul David, la psalmiștii români moderni și postmoderni, Doru Ciucescu. Jurnal de călătorie: Namibia, Botswana, de la Oceanul Atlantic la fluviul Limpopo.

La manifestări au fost prezentați autorii cărților lansate (care au oferit autografe), scriitorii invitați la festival, iar poeții vor citi din creația proprie. Iar manifestarea a fost prefațată de un interesant moment muzical susținut de cantautorii Maria Tătaru (folclor tradițional) și Florin Țuțuianu (folk).

De la aceste manifestări vom reveni cu un amplu reportaj.

articolul original.
Ieri — 4 October 2022Ultimele Stiri

Special New Music | Piese noi de la Ren, Dirt Miller, Polyphia feat. Steve Vai, Pixies, All Them Witches, Arctic Monkeys, The War On Drugs, Red Hot Chili Peppers, Billy Idol, Broken Bells și mulți alții!

4 October 2022 at 19:13
By: Tomck@t
image

În această ediție Special New Music avem piese noi de la SNAYX, Ren, Dirt Miller, Ploho, Polyphia feat. Steve Vai, Shadow Fragments, L.S. Dunes, Star Chamber, The Others Are Dead, Steve (trupa se numește „The Others Are Dead, Steve”, nu e separat), Pixies, All Them Witches, Arctic Monkeys, The War On Drugs, Red Hot Chili Peppers, Billy Idol, High Vis, Kutiman feat. Dekel, Loyle Carner, Broken Bells, The Smashing Pumpkins, Mazey Haze, Miss Grit, Blue Mena, Puma Blue, Rareș Romanov, Kikuya, Vitez, Ferdinanth & Sorinashcu și sigoss ℳ.

Ascultă-le separat în lista de mai jos, ori în Playlist-ul YouTube, AICI.

SNAYX – Work

Ren – The Hunger

Dirt Miller – Troubled by Silence

Ploho – Не будем прощаться

Polyphia feat. Steve Vai – Ego Death

Shadow Fragments – Earth

L.S. Dunes – 2022

Star Chamber – No One Cares

The Others Are Dead, Steve – Gen Z

Pixies – Nomatterday

All Them Witches – Tour Death Song

Arctic Monkeys – Body Paint

The War On Drugs – Oceans of Darkness

Red Hot Chili Peppers – Eddie

Billy Idol – Running From The Ghost

High Vis – Shame

Kutiman feat. Dekel – Always Be Alone

Loyle Carner – Nobody Knows (Ladas Road)

Broken Bells – Love On The Run

The Smashing Pumpkins – Beguiled

Mazey Haze – The Weight of the Weekend

Miss Grit – Like You

Blue Mena – Knocked Out

Puma Blue – Hounds

Rareș Romanov – Consoon

Kikuya – Silent Speaker

Vitez – CxxG5xT

Ferdinanth & Sorinashcu – 01101111 01101110 01100101 00110001

sigoss ℳ – tsuki

articolul original.

Muzeu 2.0, pe timp de MAFA. „Operațiunea Parazitarea” condusă de kinema ikon continuă… | FOTO

4 October 2022 at 16:44
By: Tomck@t

Ce este un muzeu, de fapt? Un loc instituțional pentru obiecte arheologice și de artă, un spațiu expozițional pentru obiecte de o anumită valoare, obiecte rare, la urma urmei. Curiozități. Și apropo de curiozități… câți dintre voi v-ați pus întrebarea „Când au început să existe muzeele?”, „Care e istoria muzeelor?”, iar de pe Wikipedia (desigur) aflăm că unul dintre cele mai vechi muzee cunoscute este muzeul lui Ennigaldi-Nanna, construit de prințesa Ennigaldi, în Irakul modern, la sfârșitul Imperiului Neobabilonian, cca. 530 Î.e.n. Grecii și romanii antici au avut, de asemenea, muzee și inclusiv despre faimoasa Bibliotecă dispărută, din Alexandria, se spune că avea o secție de muzeu, în acele vremuri nefiind o diferență prea mare între termenii „Muzeu” și „Bibliotecă”. În acest context se pune întrebarea, de altfel, care e diferența și care e similitudinea dintre muzeele de atunci și de acum. Muzeele zilelor noastre au mai multe în comun, de fapt, cu ceea ce erau numite, în germană, „Wunderkammer”, „cabinetul de curiozități”, conținând colecții private ale unor persoane bogate, familii sau instituții de artă și obiecte, artefacte naturale rare. Asta în Evul Mediu, cea mai veche înregistrare picturală a unui astfel de cabinet de curiozități fiind gravura din Dell’Historia Naturale a lui Ferrante Imperato (Napoli, 1599). Cu mult timp în urmă, așadar se pune, din nou, întrebarea: Ce înseamnă un muzeu în ziua de azi? Exact ceea ce a fost la începuturi? Sau vremurile actuale – digitale, în primul rând – impun deja un UPGRADE?

Conferința „International Council of Museums” de la Praga din acest an s-a concentrat exact pe aceste întrebări, iar pentru că Aradul are deosebita onoare de a avea un grup de artă alternativă cunoscut pe scena artistică globală, cu o istorie semnificativă (peste 50 de ani) – e vorba de kinema ikon – întrebarea demnă de Alexa și Siri, „Was ist ein museum?”, a fost ridicată la fileu și în orașul nostru, respectiv ridicată deasupra capetelor sub forma unei semi-broaște țestoase pufoase și sub forma unui festival aflat la cea de-a noua ediție: Media Art Festival Aradpe scurt: MAFA, deschis la Complexul Muzeal Arad din 1 octombrie.

În ceea ce privește „contemporanizarea” muzeului prin artă experimentală și artă digitală, în cazul kinema ikon… nu e nimic nou sub soare. Ca parte a Complexului Muzeal Arad (cu sediul chiar în Palatul Cultural), kinema ikon face acest lucru de decenii întregi, explorează noile tehnologii și noile forme ale artei, fuzionează tehnologiile cu obiectele de artă și oriunde expune, transformă spațiul într-un veritabil „Wunderkammer” contemporan. Termenul de „Wunderkammer”, de altfel, este puțin mai vechi la kinema ikon, merge înapoi în timp până în 2012 – 2016, când au fost expoziții sub acest generic în sala kinema ikon din Muzeul de Artă.

Această pendulare între proiectele vechi și noi este o – am putea spune – practică recurentă la kinema ikon. Lucrările video și instalațiile media din festivalul MAFA de acum vin în continuarea unui proiect început de kinema ikon anul trecut, la ediția 8 – „MAFA: in:between” și, pe de altă parte, festivalul este o extensie a proiectului „Kimæra”, un proiect artistic complex cu o durată de cca. doi ani, trecând în revistă și anul în care orașul vecin, Timișoara, va fi Capitală Culturală Europeană, „Kimæra” fiind, de fapt, un proiect finanțat în întregime tocmai de către Primăria Timișoara, ca parte din programul Timișoara 2023.

Întâmplarea a făcut ca secția de istorie a Complexului Muzeal Arad (din incinta Palatului Cultural) să fie tocmai în această perioadă închisă, urmând să fie renovată complet. Temporar, deci aprox. doi ani, o parte din săli au fost însă date în folosință grupului kinema ikon. Cu alte cuvinte, i s-a dat liber la „PARAZITARE” experimental-artistică.

Autorii ediției a IX-a a MAFA sunt artiștii Thea Lazăr, Floriama Candea, Irina Bako, Mihaela Kavdanska, Dilmana Yordanova, Diana Serghiuța, Josepha Blanchet, Suzana Dan, Nita Mocanu, Adrian Ganea, Laurian Popa, Marian Codrea, Mihai Zgondoiu, Radu Pandele, 13m10j, Monotremu, Mihai Pacurar, DARV collective, Dragoș Dogioiu, Dan Chiș, Ana Conțu, Justin Barbu, Georgiana Cojocaru, Alexandra Drăgulinescu, Ema Motea, Selina Yilmaz, Emanuel Ștefan, Ioana Dumitrescu, Dora Huiban, Toma Ștefănescu, Alexandra Irimia, Jasmine Pop, iar curatorii evenimentului sunt Călin Man și Ileana Selejan.

MAFA IX s-a bucurat și de prezența directoarei prestigiosului festival Ars Electronica (Linz, Austria), Christl Baur, precum și a invitaților speciali la evenimentele organizate de Asociația Doar Mâine (vezi aici) și anume Horea Avram (profesor și teoretician al Facultății de Teatru și Film, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca), Irina Botea Bucan (profesoară UNARTE București), Mihaela Kavdanska (artistă DARV/FURNA Art & Culture Linz, Austria), Alexandru Berceanu (profesor CINETIc, Universitatea Națională de Teatru și Film București), Jon Dean (muzician, sociolog și video artist), Raluca Paraschiv (lector la Universitatea Națională de Arte din București) și Raluca Nestor Oancea (lector la Universitatea Națională de Arte din București).

În plus, la sediul kinema ikon (tot în incinta Palatului Cultural, dar în partea cealaltă a clădirii) a fost proiectat și spectacolul de teatru-video „Actrițe. Adică, scuze că te ating” (de Michał Telega, traducere de Marina Palii – actrița Teatrului Clasic „Ioan Slavici” și sound design de Vlaicu Golcea), în regia artistului arădean Mihai Păcurar – colaborator kinema ikon – și cu actrițele Mădălina Mușat, Paula Dunker, Oana Hodade, Oana Pușcatu, Carmen Ghuirco și Kinga Ötvös. Tema filmului este hărțuirea sexuală și obiectificarea femeii. Este un spectacol de „teatru-video” în sensul că actrițele și-au oferit pentru film vocile, dar și expresiile fețelor, renderizate 3D și transformate în avataruri digitale.

Tot la sediul kinema ikon au fost proiectate după aceea animațiile premiate anul trecut în secțiunea „Electronic Theatre” a Festivalului de artă media Ars Electronica.

articolul original.

Festival Național de Poezie la Constanța: ART.POETICA@OVIDIUS

4 October 2022 at 16:06
image

Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța organizează, în perioada 7 – 8 octombrie 2022, prima ediție a Festivalului Național de Poezie, ART.POETICA@OVIDIUS.

La festival vor participa poeți din întreaga țară, precum și poeți ai Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România, care vor recita poezii, în cadrul a două întâlniri cu publicul constănțean.

Primul eveniment va avea loc vineri, 7 octombrie 2022, între orele 10:00 – 13:00, în Aula B din cadrul Bibliotecii Universității Ovidius din Constanța (Bd. Mamaia, nr. 126). Acesta va debuta prin conferința „Poeții vinului în istoria literaturii române”, susținută de conf. univ. dr. Răzvan Voncu, din cadrul Universității din București și va fi urmat de un recital de poezie. Conferențiarul Răzvan Voncu, autorul cărții „O istorie literară a vinului în România”, va servi drept ghid literar într-o magnifică excursie prin literatura română, acolo unde vinul și poezia se întâlnesc într-un mod armonios.

Sâmbătă, 8 octombrie 2022, festivalul va continua tot cu un recital de poezie, care se va desfășura în Aula Bibliotecii Județene Constanța (Str. Mircea cel Bătrân, nr. 104A), între orele 10:00 – 13:00.

„Festivalul celebrează poezia, farmecul și noblețea pe care aceasta o conferă fiecărei existențe oricât de modeste ar fi, în orașul care l-a găzduit pe cel mai mare poet al latinității, Publius Ovidius Naso. Orașul în care s-au născut din inspirația poetului Tristele și Ponticele, oraș al mării care a hrănit reveriile eminesciene, redevine pentru două zile un oraș al poeziei. Poezia este legată deopotrivă de bucuria vieții, fapt pentru care participanții la acest festival au fost invitați să scrie și să prezinte și un poem despre vinul care se varsă din pahar în literatură. Aceste poeme vor fi adunate într-o antologie dedicată evenimentului și relației dintre vin și poezie, care va fi publicată ulterior”, transmite prof. univ. dr. habil. Angelo Mitchievici, managerul Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” Constanța.

Partenerii Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” Constanța în organizarea festivalului sunt Consiliul Județean Constanta, Primăria Municipiului Constanta, Universitatea Ovidius Constanța, Uniunea Scriitorilor din Romania și Inspectoratul Școlar Județean Constanța

articolul original.

Biblioteca Județeană continuă lansarea minibibliotecilor stradale în orașul Constanța

4 October 2022 at 16:01
image

Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța continuă lansarea minibibliotecilor stradale în orașul Constanța, în cadrul proiectului „Raftul verde”. Minibibliotecile se înscriu într-un circuit liber al cărții, fiind alimentate de voluntarii bibliotecii.

Astfel,miercuri, 5 octombrie 2022, cu prilejul Zilei Mondiale a Educației, între orele 11.00 și 13.00, vor fi inaugurate alte trei minibiblioteci în vecinătatea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie, Muzeului de Artă și Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”.

Evenimentul va fi deschis la ora 11:00 de prof. univ. dr. habil. Angelo Mitchievici, managerului Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” Constanța, în fața Muzeului de Istorie Națională și Arheologie. La manifestare vor participa scriitoarea Veronica Iani, graficianul proiectului „Raftul verde”, Ioana Tudor, reprezentant al Librăriei „Dorian Gray”, echipa proiectului „Raftul verde”, condusă de bibliotecar Alina Grama, precum și elevi din Constanța, Ovidiu, Medgidia și Mangalia, membri ai proiectului CodeKids.

Situate în puncte cheie ale orașului, aceste mici biblioteci pline de culoare vor surprinde în permanență trecătorii ce vor putea evada din cotidianul monoton în lumea fascinantă și tihnită a lecturii.

Proiectul „Raftul verde”

Având la bază conceptul de booksharing, proiectul „Raftul verde” se înscrie într-o nouă tendință de îmbogățire a resurselor de lectură, aceea a schimbului sau tranzacțiilor libere de carte, între cititori.

Tot în cadrul proiectului „Raftul verde”, fie că doresc să doneze sau să primească o carte, să citească și să dea mai departe sau să facă un schimb echitabil, constănțenii au prilejul de a se întâlni lunar, în fiecare primă zi de miercuri, la sediul Bibliotecii, pentru a socializa prin intermediul cărții. Cititorii aleg tot mai mult această modalitate alternativă, gratuită și ecologică de procurare a cărților.

Proiectul are ca finanțator principal Consiliul Județean Constanța și este realizat în parteneriat cu Grupul Editorial RAO, Librăria „Dorian Gray” și Primăria Constanța.

articolul original.

Daea: Vom avea pe canalele de irigații panouri fotovoltaice plutitoare

Daea: Vom avea pe canalele de iritații panouri fotovoltaice plutitoare

Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Petre Daea, a anunţat că intenţionează să instaleze cu bani europeni panouri fotovoltaice plutitoare pe canalele de irigaţii din România, pentru a reduce consumul de energie şi evaporaţia, relatează Agepres.

"În fiecare săptămână avem întâlniri de lucru cu ministrul Marcel Boloş (ministrul Investiţiilor şi Fondurilor Europene n.r.) Este a 12-a întâlnire astăzi pe care o vom avea cu specialiştii dânsului de la minister şi cu specialiştii noştri din minister, pentru a pune - şi suntem destul de avansaţi - în pagina de solicitare a banilor europeni un proiect de investiţii în domeniu, care să răspundă la cele trei întrebări: cum reduceţi consumul de energie, cum reduceţi pierderile prin infiltraţii, cum reduceţi pierderile prin evaporaţie, în aşa fel încât planta să fie alimentată cu apă şi fiecare picătură să fie folosită.

Avem conceptul, avem proiectul, avem produsul practic în faza finală, prin care asigurăm modernizarea staţiilor de pompare pentru reducerea consumului, pentru impermeabilizarea canalelor şi pentru a reduce consumul de energie. Vom pune pe canalele de irigaţii ale ţării panouri fotovoltaice plutitoare, în aşa fel încât să creăm, pe de o parte, independenţa sau să reducem consumul de energie, iar pe de altă parte, să putem reduce, tehnic vorbind şi demonstrând, evaporaţia până la 70%", a declarat Petre Daea, la un eveniment de profil.

Acesta susţine că pentru implementarea unui astfel de concept se lucrează cu cei mai buni specialişti, inclusiv cu cei care au oferit asistenţă tehnică şi altor ţări care au avut succes din acest punct de vedere.

"În acest sens suntem puşi în dispozitivul de lucru cu sumele stabilite prin Planul Naţional Strategic pentru a putea reface sistemul secundar de irigaţii, acolo unde sunt organizaţii de udători şi pentru care am stabilit o sumă importantă de 400 de milioane de euro. La aceste două ramificaţii ale sistemului adăugăm, pentru prima dată, acea necesară intervenţie în sistemele locale, în aşa fel încât acolo unde nu este posibil, dar sursa de apă există, să putem crea sisteme locale pentru fermieri, punându-le la dispoziţie bani prin PNS pentru a putea completa tabloul de intervenţie, asigurând apa pentru zonele unde avem evident surse de apă", a explicat Daea.

Ministrul Agriculturii a transmis că importanţa investiţiilor în refacerea sistemului de irigaţii a putut fi văzută "mai mult ca oricând în acest an, acolo unde s-a putut iriga", având în vedere seceta extremă care a afectat culturile agricole.

"Din nefericire, n-am reuşit ani de zile să ne respectăm cadenţa acţiunilor de refacere a sistemului de irigaţii. Spuneam că acolo unde am putut aduce acest factor de vegetaţie la rădăcina plantei, rezultatele se văd. Acest obiectiv formidabil al ţării este astăzi într-un dispozitiv juridic care nu mai poate fi nici schimbat, nici înlocuit sau mai bine zis, ocolit, nu înlocuit, că înlocuit poate să fie.

De ce spun acest lucru? Pentru că, prin legea 236, Parlamentul României a aprobat o sumă importantă de 1,5 miliarde de euro pentru a reface sistemul de irigaţii până la concurenţa suprafeţei de 2,6 milioane hectare într-o perioadă determinată de timp, până în 2027. Spun că el nu mai poate fi ocolit, întrucât am pus în mişcare o Hotărâre de Guvern, prin care stabilim exact care sunt obiectivele de investiţii în România şi care este termenul de execuţie a acestor obiective. Practic, astăzi fiecare fermier, şi spun acest lucru bizuindu-nă pe faptul că am avut întâlnirile cuvenite cu fermierii din zonele unde se fac investiţii, fiecare fermier ştie ce obiectiv de investiţii are", a adăugat el.

În opinia şefului MADR, realizarea acestor obiective de investiţii trebuie să se desfăşoare odată cu irigarea culturii, iar în acest sens au fost stabilite "foarte clar în teren" priorităţile şi ordinea de executare a investiţiilor în acord cu fermierul.

"Realizarea obiectivului de irigaţii în România trebuie să se desfăşoare odată cu irigarea culturii, pentru că aceasta este situaţia. Practic, ai suprafeţe care sunt cultivate şi trebuie să le dai apă, dar ai şi plan de investiţii pe care trebuie să-l execuţi direct în câmp. În atare condiţii, noi am stabilit foarte clar în teren, care sunt priorităţile sau mai bine zis care este ordinea de executare a investiţiilor puse de acord cu fermierul, în aşa fel ca fermierul să ştie că într-un loc anume, pe o distanţă anume, a canalului de aducţiune sau de distribuţie, se execută lucrări într-o anumită perioadă de timp. Fermierul ştie ce culturi să pună în condiţiile în care acolo nu este apă şi se duce cu acele culturi pretabile pentru a iriga în zonele active, unde se pot pune în mişcare sistemele de irigaţii", a subliniat ministrul Agriculturii.

articolul original.

După zece luni de negocieri, 150 de state declară cultura „bun public global”. Ce înseamnă asta

4 October 2022 at 13:49
By: F J

2.600 de participanți, 135 de miniștri ai culturii, 83 de ONG-uri, 32 de organizații interguvernamentale, 9 agenții ale Națiunilor Unite – acestea sunt cifrele reuniunii globale MONDIALCULT 2022, cea mai mare conferință globală dedicată culturii din ultimii 40 de ani, desfășurată în Mexico City, la finalul lunii septembrie. România a fost reprezentată atât prin ministrul Culturii, Lucian Romașcanu, cât și prin ambasadorul român la UNESCO, Simona Miculescu.

Cultura noastră cea de toate zilele

Potrivit datelor UNESCO, sectorul cultural și creativ este unul dintre cele mai puternice motoare de dezvoltare din lume. Reprezintă peste 48 de milioane de locuri de muncă în întreaga lume – dintre care aproape jumătate sunt deținute de femei – reprezentând 6,2% din toate locurile de muncă existente și 3,1% din PIB-ul global. Este, de asemenea, sectorul care angajează și oferă oportunități celui mai mare număr de tineri sub 30 de ani.

„Cultura are un rol fundamental în societățile noastre…Este coloana vertebrală a oricărei societăți. Și totuși, în ciuda tuturor progreselor, încă nu își are locul pe care îl merită în politicile publice și în cooperarea internațională. Mondiacult 2022 este un semnal puternic pentru a remedia acest fapt. Declarația adoptată astăzi se angajează să acționeze”, a subliniat Audrey Azoulay, Director General al UNESCO.

„În această Declarație, rezultat a zece luni de negocieri multilaterale conduse de UNESCO, statele afirmă pentru prima dată cultura drept bun public global. Ca atare, statele cer ca aceasta să fie inclusă ca un obiectiv specific în sine printre următoarele Obiective de Dezvoltare Durabilă ale Națiunilor Unite.

Textul adoptat azi prin aclamație la finalul reuniunii consfințește un set de drepturi culturale care ar trebui să fie luate în considerare în politicile publice, de la drepturile sociale și economice ale artiștilor, la libertatea artistică, la dreptul comunităților indigene de a-și proteja și transmite moștenirile ancestrale și la protejarea și promovarea patrimoniului cultural și natural.

Sunt mândră că România a participat activ la această reuniune istorică!” a transmis ambasadorul Simona Miculescu.

„150 de state și teritorii, reprezentate de miniștrii culturii și de ambasadorii la UNESCO, au stat alături pentru a discuta despre cum pot face din cultură un element central al dezvoltării durabile, cum pot face din cultură un pilon central al rezilienței în pandemie sau pe parcursul unor evenimente catastrofale, așa cum este nedreptul război din Ucraina.”, a spus, la rândul său, ministrul român al Culturii.

Lucian Romașcanu a avut două intervenții în fața omologilor săi și a ambasadorilor, întâlniri bilaterale cu miniștrii culturii din Mexico City, Claudia Stella Curiel de Icaza, dar și din Cuba, Elveția, Serbia, Olanda, Bangladesh, Serbia – unii dintre ei membri ai Comitetului pentru patrimoniu imaterial al UNESCO, importanți pentru trecerea dosarelor României.

Lucian Romașcanu s-a întâlnit cu ES dl. Maximiliano Reyes Zúñiga, viceministrul de externe al Mexicului, un influent politician și prieten al României, cu doi reprezentanți de rang înalt ai UNESCO, președintele Conferinței Generale, Dl. Santiago Irazabal Mourão și Directorul General Adjunct al UNESCO pentru cultură, Ernesto Renato Ottone Ramirez.

Oficialul român a discutat și cu Raul Padilla, fondatorul FIL – Târgul de Carte din Guadalajara, unul dintre cele mai mari târguri din lume (aproape un milion de vizitatori!) despre participarea la ediția din 2023, când UE va fi invitată de onoare.

„Mulțumesc Excelenței Sale D-na Simona Miculescu, ambasadorul României la UNESCO, un patriot desăvârșit cu toate calitățile necesare importantei poziții pe care o ocupă! Trebuie să menționez prestația absolut excepțională a ES Dl. Marius Lazurca, ambasadorul nostru în Mexic, un om extrem de activ și conectat, o personalitate extrem de plăcută, o gazdă perfectă.” a transmis ministrul Culturii.

Muzeul care va veni

În Declarație, guvernele se angajează, de asemenea, să intensifice lupta împotriva traficului ilicit de bunuri culturale printr-o cooperare internațională sporită. Ei fac apel la operatorii pieței de artă să nu pună în vânzare obiecte a căror proveniență nu este dovedită. Accentul pus pe obiectele „fără proveniență” solicită protejarea siturilor arheologice care sunt vulnerabile deoarece nu sunt listate și urmărește să prevină săpăturile ilegale și jafurile. Declarația mandatează UNESCO să propună instrumente de stabilire a standardelor pentru a face față acestor provocări.

Director General al UNESCO a anunțat că UNESCO și INTERPOL vor crea împreună un muzeu virtual al bunurilor culturale furate. Acesta va servi ca instrument educațional și pedagogic, astfel încât cetățenii să poată afla despre istoria acestor lucrări și să îi ajute pe oameni să cerceteze proveniența pieselor despre care nu sunt siguri. Muzeul virtual urmează a fi creat până în 2025.

În cadrul MONDIACULT s-a decis înființarea, începând cu 2025, a unui Forum mondial privind politicile culturale, care va fi organizat de UNESCO la fiecare patru ani. Dezbaterile Forumului vor fi informate de un Raport Mondial asupra Politicilor Culturale pe care Organizația îl va elabora.

articolul original.

Petre Daea: Agricultura Ţării Româneşti este alimentată 75% din fonduri europene

Petre Daea: Agricultura Ţării Româneşti este alimentată 75% din fonduri europene

România a încărcat în sistem, în data de 30 septembrie, toate răspunsurile la observaţiile Comisiei Europene pe proiectul Planului Naţional Strategic (PNS) 2023-2027, a anunţat ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Petre Daea, scrie Agerpres.

"După ce Planul Naţional Strategic a fost inserat în procedurile tehnice pe care le-a impus Comisia, evident că a fost o serie întreagă de observaţii, care nu au fost puţine. Au fost peste 370 de observaţii, pe care a trebuit să le analizăm împreună cu fermierii şi am aici reprezentanţii structurilor fermierilor, organizaţiilor de fermieri, cărora vreau să le mulţumesc pentru efortul depus, pentru soluţiile propuse, pentru angajarea pur şi simplu alături de echipajul administrativ de la Ministerul Agriculturii, în aşa fel încât să modelăm Planul Naţional Strategic, pentru a putea fi aprobat. Sigur, mai sunt elemente de corectat, dar vă spun, spre satisfacţia mea şi spre mulţumirea pe care am manifestat-o şi o manifest faţă de activitatea în comun pe care am desfăşurat-o în perioada aceasta, pe data de 30 septembrie România a depus, a încărcat în sistem, toate observaţiile pe care le-a avut Comisia vizavi de proiectul Planului Naţional Strategic al ţării", a precizat Petre Daea, într-o conferinţă de profil.

El a transmis că a constatat "o înţelegere deplină" din partea comisarului european pe agricultură la solicitările României vizavi de PNS.

"Am fost personal la o întâlnire cu comisarul pe probleme de agricultură pentru a interpreta împreună, în interesul ţării şi în folosul fermierilor, acele măsuri necesare care trebuie să fie prinse în Planul Naţional Strategic. Am putut constata înţelegere deplină la comisar şi am venit în ţară cu răspunsul "da" la solicitările pe care noi le-am avut în echipajul acesta al înţelegerii pe un proiect atât de necesar pentru agricultura ţării", a adăugat oficialul MADR.

În opinia sa, agricultura României este alimentată 75% din fonduri europene, iar din acest punct de vedere este nevoie de a analiza, folosi şi gestiona cu atenţie banii europeni.

"Aş vrea să fac o precizare extrem de importantă din punctul meu de vedere: agricultura Ţării Româneşti este alimentată 75% din fonduri europene. Acest lucru ne pune în situaţia de a analiza bine cum folosim banii şi ce proiecţii sănătoase, obiective necesare, punem în Planul Naţional Strategic. Pe de altă parte, trebuie să fim atenţi la gestionarea acestor bani, care trebuie să fie folosiţi cum se cuvine în agricultură", a explicat Petre Daea.

Pe de altă parte, ministrul a menţionat că România a făcut salturi deosebite din punct de vedere al randamentelor şi al calităţii producţiilor având aceste resurse financiare de la UE.

"Banii europeni trebuie să fie folosiţi cum se cuvine în agricultură, iar fermierii au făcut dovada aceasta de la integrarea în Uniunea Europeană, prin dibăcia lor, prin gradul lor de preocupare, prin administrarea corectă a celor două fonduri - FEADR şi FEGA. România a făcut salturi deosebite din punct de vedere al randamentelor, din punct de vedere al organizării fermelor, din punct de vedere al calităţii producţiilor şi mai ales din punct de vedere al folosirii terenului. România are la această dată un prag calitativ ridicat. Sunt fermieri foarte bine aşezaţi în spaţiul economic, sunt fermieri de top la nivelul Uniunii Europene, având o dotare care le permite, cum au făcut dovada şi anul acesta, să folosească condiţiile meteo sau să se adapteze la condiţiile meteo, prin viteze de lucru foarte ridicate, care ne dau şansa producţiilor de timp", a mai spus ministrul Agriculturii.

Acesta a participat la Gala Fermierilor din România, eveniment organizat de PRIAevents, la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Bucureşti.

articolul original.

Societatea civilă îi cere Ligiei Deca să-și publice lucrarea de doctorat

4 October 2022 at 07:39

Societatea Academică din România (SAR) îi solicită noului ministru al Educației, Ligia Deca, publicarea voluntară a tezei sale de doctorat, ca și tezele tuturor secretarilor de stat, respectiv ale secretarului general din Ministerul Educației și ale tuturor celor care dețin funcții de conducere la nivelul instituțiilor aflate în subordinea sau coordonarea Ministerului Educației. Solicităm ca această măsură să fie implementată până la finalul lunii octombrie, fiind o măsură necesară pentru redresarea încrederii în sistemul de învățământ românesc.” se arată într-un apel publicat de România Curată.

Ligia Deca a fost numită ministru al Educației luni, 3 octombrie, după ce Sorin Cîmpeanu, acuzat de ziarista Emilia Șercan că ar fi plagiat pasaje ale altor autori în lucrarea sa de doctorat, a demisionat.

„Îi mulțumesc domnului Președinte Klaus Iohannis pentru încrederea acordată! La momentul la care m-am alăturat echipei de la Administrația Prezidențială, eram cel mai tânăr consilier al Preşedintelui. Probabil nu o alegere simplă, însă am primit multă încredere şi apreciere, autonomie şi responsabilitate. Iar provocarea de a demara o reformă în educație, incluzivă şi fără agendă prestabilită, bazată pe studii şi pe acord social, a constituit o onoare.”, a transmis Ligia Deca, la plecarea de la Cotroceni.

După nenumăratele scandaluri de plagiat în care au fost implicați oficiali ai statului român, reprezentanții societății civile spun că „Transparența și integritatea academică trebuie probate de la vârful Ministerului Educației, dacă într-adevăr se dorește o reformă profundă a sistemului de învățământ românesc.”, amintind că „și doamna ministru Deca, dar și președintele României, Klaus Iohannis, au reiterat nevoia ca reforma educațională să includă respectarea principiului toleranței zero față de plagiat.”

„Având în vedere aceste declarații, considerăm că nu există un moment mai prielnic pentru a trece de la declarații de bune intenții la exemplul personal. E momentul ca liderii sectorului educației să arate drumul celorlalți prin transparentizarea lucrărilor lor științifice care nu au caracter public. De la ministru la secretari de stat, de la directori și președinți de agenții la inspectori școlari generali, toți cei care dețin funcții de conducere în învățământ trebuie să își facă publice lucrările de doctorat, ca ci și celelalte lucrări cu caracter științific listate în biografii care nu pot fi găsite în spațiul public. Deși nu se află în subordinea Ministerului Educației, la fel ar trebui să procedeze și toți rectorii dacă sunt aliații reformei, și nu complicii unui sistem corupt.

În prezent, următorii secretari de stat din conducerea Ministerului Educației au obținut titlul de doctor:

Antoneta Bolchiș – Doctor în științele educației (UBB Cluj-Napoca);
Ionel Lixandru – Doctor în științele educației (Universitatea din București);
Gigel Paraschiv – Doctor în inginerie mecanică (Universitatea Politehnica din București)

Ne exprimăm speranța că putem trece în sfârșit de la vorbe la fapte și solicităm de asemenea o consultare separată, alături de partenerii noștri din societatea civilă privitoare la creșterea măsurilor privind integritatea academică și prevenirea conflictului de interese în noul pachet de legi al Educației, pentru ca acesta să își poată atinge întregul potențial.

Invităm societatea civilă și cetățenii să se alăture acestui demers.”, transmit semnatarii apelului publicat de România Curată.

Lunga luptă dusă de Ligia Deca cu plagiatul

Într-un comentariu publicat de siteul InPolitics, jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob amintește parcursul noului ministru al Educației și estimează că „misiunea prioritară a noului ministru al Educației, cotrocenista Ligia Deca, nu va fi pachetul legilor educației moșite de demisionarul Cîmpeanu, ci execuția premierului plagiator Nicolae Ciucă.”

Deși admite că nu are informații certe în acest sens, autorul spune că aceasta este o concluzie logică având în vedere „backgroundul noului ministru, care o obligă la asta.”

Redăm mai jos comentariul publicat de InPolitics:

Deci, să o prezentăm pe Ligia Deca, eroina fără pată și fără de prihană a luptei antiplagiat din învățămînt.

Ce ar recomanda-o pe Ligia Deca drept ministru al Educației?

Pregătirea academică de exepție? Nici în glumă: doamna e nici mai mult, nici mai puțin decît căpitan de vas, în urma absolvirii uneia dintre cele două facultăți ale universității maritime din Constanța. Cea mai slabă dintre ele: Facultatea de Navigație și Transport Naval. Dacă doamna e intelectuală, atunci și Băsescu era. Sau Onedin. Sau piratul Barbăneagră.

Activitatea rodnică de consilier prezidențial, timp de șapte ani? Să fim serioși, doamna a fost o ilustră anonimă, ieșind rar în față, precum anul trecut, cînd asociațiile de elevi din România i-au cerut demisia public, la pachet cu cea a lui Cîmpeanu „pentru a stopa malpraxisul educațional pe care îl comit”, mai precis neincluderea de fonduri pentru transportul gratuit al elevilor în bugetul de stat.

Și totuși, CV-ul Ligiei Deca e solid din alt punct de vedere, după cum vom releva în rîndurile care urmează.

La începutul mandatului lui Băsescu, tînăra studentă era președintele extrem de activ și de incisiv al Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR).
În vara anului 2007, ANOSR intrase într-un război feroce cu unul dintre cele mai grele personaje post-decembriste din Învățămînt, Ecaterina Andronescu – de patru ori ministru al educației, în acea perioadă rector al Politehnicii -, pe care o acuza că pune pumnul în gura studenților și le îngrădește libertatea de exprimare în chestiuni precum condițiile din cămine șamd.

„În data de 14 iunie 2007, dna Ecaterina Andronescu a comis un abuz în serviciu asupra dreptului la libertate de exprimare a studenţiilor printr-o atitudine securistă de tip intimidare, o imixtiune în procesul de evaluare instituţională a Politehnicii Bucureşti şi o încălcare a statutului studenţilor de parteneri în procesul educaţional”, declara public tînăra Ligia Deca.
ANOSR îi cerea lui Andronescu, extrem de dur, să îşi ceară scuze oficial pentru presiunile exercitate şi să îşi dea demisia din funcţiile publice pe care le ocupă, ameninţând că în cazul în care cererile nu le sunt soluţionate, vor recurge la proteste stradale. Mai mult de atît, asociația condusă de Ligia Deca recurgea la un demers de-a dreptul neobișnuit, cerînd oficial CNSAS verificarea Ecaterinei Andronescu, pentru a vedea dacă aceasta a făcut poliţie politică. În lupta ei, Deca nu ezita să se adreseze și Comisiilor de Învățămînt ale Parlamentului, adică rezbel în toată regula.

În anul următor, masteranda, viitoare căpităneasă universitară de vas, era aleasă preşedinte al Adunării Generale a Uniunii Studenţilor din Europa(USE), organizaţie care reprezenta peste 10.000.000 de studenţi, din 38 de ţări.
O premieră onorantă pentru România, fiind primul român în asemenea funcție.

La acea vreme, Deca nu mai era președintele ANOSR, locul ei fiind luat de soțul actual, Cezar Haj.

Însă, foarte important de menționat, în CV-ul Ligiei Deca apăruse în 2007 o funcție nouă, foarte interesantă. Aceea de coordonator al Coaliţiei pentru Universităţi Curate, un organism nășit de Societatea România Academică a Alinei Mungiu, amintind izbitor de Coaliția pentru un parlament curat care avusese un rol extrem de greu în alegerile din 2004, prin luarea la mînă a personajelor dubioase de pe listele electorale. Inutil să amintim că cei mai mulți pătați fuseseră găsiți la PSD.

Grupul de inițiativă al Coaliției pentru Universități Curate era format din organisme precum Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România, Asociația Pro Democrația, Centrul pentru Jurnalism Independent, Grupul pentru Dialog Social, Societatea Academică din România șamd.

Ce își propunea noul organism: nimic altceva decît să asaneze mediul universitar, să lupte împotriva plagiatului, pentru transparență și corectitudine administrativă, pentru combaterea nepotismului, pentru corectitudine academică, incluzînd performanţă în cercetare, pentru transparența managementului financiar etc.

Un raport publicat doi ani mai tîrziu după cercetări în 40 de universități de stat scotea la lumină tarele grave ale sistemului: plagiat, falsificare gravă de diplome, restricţionarea accesului la informaţii de interes public, prezenţa extinsă a nepotismului etc.

Coaliția condusă de Ligia Deca și creată de Alina Mungiu cu banii ambasadei Olandei la București stabilise fără echivoc: învățămîntul românesc suferea grav și avea nevoie de măsuri urgente de însănătoșire.

În 2009, Deca era realeasă la șefia USE, iar un an mai tîrziu devenea șefa Secretariatului Procesului Bologna, pentru perioada 2010 – 2012. Pînă în 2015 nu s-a mai aflat mare lucru despre ea, în acel an devenind consiliera lui Iohannis.

În 2016, aflam că Deca avea onoarea de a participa la Târgul Internațional de Carte de la Beijing, unde avea să se lanseze ediția în chineză a monumentalei creații iohannesiene „Pas cu pas”. (Ironia sorții face ca soțul Ligiei Deca să fie consultant al unei asociații intitulate „Pas cu pas”, înființată în 2019. Probabil o coincidență.) E vorba de un tîrg organizat fix în acea țară de care acum un apropiat al președintelui, deputatul Alexandru Muraru, cere imperios să ne ținem cît mai departe.

În 2019, consiliera Ligia Deca, ieșea la atac, tăios, din nou, împotriva ministrului Educației, Ecaterina Andronescu, în urma unei declarații în care aceasta părea să fi sugerat că plagiatul este o problemă minoră.
„Această declarație este una care arată că nu înțelege efectele negative ale fenomenului de plagiat. Personal cred că nicio problemă nu poate fi remediată fără să acceptăm efectele ei negative pe de-a-ntregul”, declara Ligia Deca.

Apriga luptătoare, ani de-a rîndul, împotriva plagiatului, a falsificării de diplome, a lipsei de transparență în educație este acum subalterna unui premier plagiator, ceea ce înseamnă un doctorat în fals, și care a luat măsuri pentru blocarea anchetei, adică lipsă de transparență.

Ligia Deca nu are decît două variante. Fie declanșează imediat lupta pentru demascarea plagiatorului Ciucă, în virtutea cărții de vizită care, cel mai probabil, a adus-o în funcții universitare interne și internaționale înalte.

articolul original.

Cât de „post-” suntem și care e rolul tehnologiei în societate? Rezumat post-„Post-Educația” și post-Ars Electronica la Arad

4 October 2022 at 07:56
By: Tomck@t
image

Ultima zi din septembrie și prima din octombrie au fost două zile deosebit de importante și interesante pentru lumea artistică arădeană. Pe de o parte, s-au îngrămădit și s-au suprapus mai multe evenimente artistice (Media Art Festival, Noaptea Bibliotecii, Noaptea Albă a Galeriilor, Turneul Violoncellissimo la Filarmonică etc.), iar pe de altă parte, la evenimentele organizate de Asociația Doar Mâine, integrate în Noaptea Bibliotecii și corelate oarecum și cu Media Art Festival, au fost atinse și problematici din domeniul pedagogiei teoretice, cu implicații în dezvoltarea societății și cu un accent expres pe relația umanitate – tehnologie.

Au fost prezenți la Arad invitați de seamă din lumea artelor contemporane și din sfera educațională: Horea Avram (profesor și teoretician al Facultății de Teatru și Film, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca), Irina Botea Bucan (profesoară UNARTE București), Mihaela Kavdanska (artistă DARV/FURNA Art & Culture Linz, Austria), Alexandru Berceanu (profesor CINETIc, Universitatea Națională de Teatru și Film București), Jon Dean (muzician, sociolog și video artist), Raluca Paraschiv (lector la Universitatea Națională de Arte din București) și Raluca Nestor Oancea (lector la Universitatea Națională de Arte din București) și, nu în ultimul rând, Christl Baur (directoarea prestigiosului festival Ars Electronica).

Despre Ars Electronica trebuie spus că este un institut cultural, educațional și științific fondat în anul 1979 în orașul Linz, Austria, activ în domeniul artei new media, cu sediul la Centrul Ars Electronica, care găzduiește Muzeul Viitorului, iar festivalul anual Ars Electronica, tot din 1979, gestionează o unitate multidisciplinară de cercetare și dezvoltare în domeniul artelor media, cunoscută sub numele de Futurelab. Actuala directoare a festivalului, Christl Baur, a participat alături de Horea Avram, Irina Botea Bucan, Mihaela Kavdanska, Alexandru Berceanu, Raluca Nestor Oancea, Raluca Paraschiv și Jon Dean la masa rotundă „Post-Educația”, pe 30 septembrie, la Biblioteca Județeană „A. D. Xenopol”, iar a doua zi, 1 octombrie, în sala mică a Filarmonicii, a urmat Prezentarea Ars Electronica.

În rândurile de mai jos veți găsi spicuiri din cele discutate la masa rotundă „Post-Educația”, iar după partea pur teoretică, la final veți găsi concluzia mult mai punctuală și practică despre rolul tehnologiei și rolul educației, „servită” de Christl Baur, directoarea festivalului Ars Electronica

Masa rotundă „Post-Educația”, moderată de Marius Stoica (directorul interimar al bibliotecii arădene) și Raluca Nestor Oancea (lector UNArte), s-a concentrat pe rolul tehnologiei în viața de zi cu zi, în educație și în artă. De asemenea, participanții au încercat să găsească un răspuns la întrebarea „Ce înseamnă, ce presupune post-educația și post-internet”, dar dezbaterea s-a lovit din start și aproape până la final de problematica prefixului „post-”, profesorul Horea Avram fiind cel care a pus punctul pe i, spunând că:

•  „Sintagma asta a persistat și e aplicată la orice, mai puțin la cuvântul post- însuși. Ar fi foarte binevenit un post-post, poate ne-ar mai liniști un pic. Deci suntem post-tot, post-orice… și cumva e problematică chestia asta. Lucrurile sunt mult mai nuanțate, fără îndoială, nu vreau să fac aici prea multe precizări, dar cred că are loc într-o sintagmă care la rândul ei este extrem de complicată și neașezată terminologic și conceptual, mă refer la post-umanism. Aș face o importantă diferențiere: nu „post-uman”, care mi se pare că nu are niciun sens… nu am fost niciodată pre-umani, early humans, late humans, iar acum post-umani și ne îndreptăm spre starea supremă de broască țestoasă. Post-umanism însă ar avea (n. red. – sens) și cred că încolo trebuie să ne ducem, să îl definim. Post-umanismul își are rostul în zona filosofică, în care nu mai vorbim de acel subiect unic fabricat în gândirea modernă și în Iluminism, acel om cartezian, om în două dimensiuni corporale, în al doilea nivel în zona antropologică, asta însemnând faptul că noi începem să gândim și despre alte reguli, filosofia animală, apoi gândirea ecologică în toate formele ei, o răsturnare și o reașezare a ideii de uman și în al treilea rând, foarte importantă în discuția de față este cea tehnologică, în care vorbim despre un om care folosește tehnologia mai mult decât ca o unealtă. (…) I-aș spune omul-nor, omul care trăiește în cloud, în Web3. (…) Ce vreau să spun e că aș pune sub semnul întrebării acest post-internet, pentru că acest om nou de care vorbesc este un utilizator de tehnologie și de internet mai mult decât a făcut-o până acum, deci nu suntem în post-internet, suntem foarte-internet”

•  Alexandru Berceanu: „Când eram elev de liceu, ne-a povestit Mircea Cărtărescu, acest poet post-modern, și eu am fost foarte impresionat în acel moment, despre metafora post-istorică a lui Fukuyama. Nu suntem acolo, deloc. Dimpotrivă, acum simțim diferențele, cred, mai acut și dacă privim la internet, noi, în România, ne gândim că avem acces egal, dar global nu există un acces egal. Sunt foarte multe etaje în acest post-internet”

•  Irina Botea Bucan a ridicat problema cum folosim tehnologia sau cât ne folosește ea pe noi, dacă „reușim până la urmă să folosim tehnologia internetului la un maxim potențial, fiind ceva consumatoare de timp. Deci ne pierdem doar timpul? Sau le transformăm în ceva care ne duce undeva?”

•  Raluca Nestor Oancea a direcționat discuția spre estetică dând exemplu cunoscuta carte a lui Christiane Paul, „Digital Art”: „În estetica anilor 2000 exista diferența asta de a folosi tehnologia ca unealtă și a folosi tehnologia ca mediu. Pentru foarte mult timp, s-a considerat că adevăratele proiecte new-media sunt proiectele care folosesc tehnologia ca «medium», adică proiecții, tot felul de lucruri complicate și mai puțin print-uri. Am putea spune că s-a depășit acea epocă a internetului și a digitalului, tocmai pentru că astăzi au devenit dintr-odată interesante și toate aceste reverberații în lumea fizică ale internetului și ale tehnologiei, adică am început să lucrăm cu print-uri, cu sculpturi pixelate, deci lucrurile au început să se amestece și a fost depășită această condiție inițială, când vorbeam de proiecte digital-art, net-art ș.a.m.d.”

•  Horea Avram a adus în discuție fenomenul NFT, „un mod nou de a vinde artă” și arta inteligenței artificiale, „care marchează aceeași întoarcere la imaginea bidimensională, la cadru (…) Ne aflăm în aceeași paradigmă. Nu e o depășire, dimpotrivă, e un pas înapoi sau un pas lateral, pentru că arta media a renunțat, din cauza acestor instanțe, la transmedialitate, la imersivitate, la interactivitate”

•  Raluca Paraschiv a vorbit despre „ce se întâmplă cu social media și felul în care schimbă raportarea noastră la imagine (…), aici mi se pare că e schimbarea fundamentală în ideea de post-, care se și vede la nivel general, social, antropologic, acel «social-dilemma»”

•  Alexandru Berceanu, după ce Mihaela Kavdanska și Marius Stoica au condus discuția spre conceptul de „post-educație”, unde ei consideră că prefixul post- are, totuși, sens, cel din urmă exemplificând că este o diferență sesizabilă între adulți și copiii nativ-digitali, care s-au născut într-o eră digitală: „pentru ei, într-adevăr, este o lume reală, tot ceea ce noi numim virtual. Cum spuneați mai devreme, este o schimbare de subiectivitate. Eu mă întreb însă dacă e o schimbare de subiectivitate sau de fapt se produc niște sinapse sau continuități cu niște medii în care e aceeași subiectivitate, doar că e determinată cumva de alte texturi?”

•  Irina Botea Bucan a adus în discuție cartea lui Jorge Luis Borges, „Grădina potecilor ce se bifurcă” (The Garden of Forking Paths), „care prevede internetul. Mă gândeam că întotdeauna lucrurile se întâmplă în paralel, tehnologia nu este atât de departe de noi niciodată. Pentru că noi, de fapt, o creem, dar când accelerarea este atât de puternică, se distanțează de noi, devine greu de înțeles și când se întoarce spre noi, ne transformă, de fapt. (…) E adevărat că s-a întâmplat această rapidă internetizare, accelerarea educației prin internet, dar în același timp s-a întâmplat și această întoarcere la grădină, nevoia de a pune mâna pe o roșie și de a mirosi-o puternic”.

•  Horea Avram, după intervenția organizatoarei mesei rotunde, Nita Mocanu, care spunea că această eră „post-internet” ne împiedică într-un fel să vedem lumea, suntem într-o distragere de atenție constantă și acest lucru se resimte și în educație: „Nu cred că suntem distrași, tehnologia este o poartă, un instrument al acestei lumi. Eu, cel puțin, nu împărtășesc îngrijorarea și impresia generală că se duce lumea naibii, deoarece copiii și mai ales tinerii sunt cu tehnologia în mână. Asta are, evident, și efecte negative, referitoare la un soi de alienare, ce am văzut mai ales în pandemie (…). Eu cred că oferă un acces și de fapt un instrument nu numai la cunoașterea lumii, ci și la modelarea acestei lumi. Fiul meu de 10 ani a învățat singur să modeleze în 3D în programul Blender, făcând research pe YouTube. Evident că l-am lăsat, i-am redus orele de stat la ecran, că ar fi stat 12 ore dacă ar fost după el, dar mi s-a părut o chestie extrem de fructuoasă, omul ăsta învață ceva, mult mai multe decât știam eu la vârsta lui. Iar apropo de acel «attention span» (n. red. – durata de atenție), care este extrem de redus, așa este… și așa o să fie o grămadă de lucruri frumoase în lumea asta, în sensul cel mai poetic al cuvântului. Dar în același timp se câștigă o grămadă! Eu văd și partea bună în asta. Vezi multe și cred că pentru fiecare dintre noi, care stăm pe laptop, dar avem și telefonul deschis, dacă avem televizor, merge și televizorul și dacă se poate mai ascultăm și muzică pe fundal… e firesc, cumva ne-am «caracatițizat», avem mai multe brațe cu care interacționăm în diverse părți. Eu cred că asta e subiectivitatea despre care vorbim, noul «noi». Nu suntem post-, ci suntem noi. Niște «noi-noi»”

•  Raluca Nestor Oancea a mai subliniat, dând ca exemplu studenții săi, separarea accelerată dintre generații: „Ne-am obișnuit ca o generație să dureze 30 de ani. Mi s-a întâmplat să vorbesc cu studenți de 20 de ani, care -mi spuneau că nu au nimic în comun cu copiii de liceu, de 18 ani, că unii folosesc Instagram, alții TikTok, alții intră pe canale tehnologice diferite. Cred că asta ar putea fi o implicație negativă a tehnologiei, faptul că e adevărat că ne creem niște comunități, dar comunitățile astea sunt parcă din ce în ce mai separate. Iar o altă idee: ca profesor de filosofie, e din ce în ce mai greu să tentezi studenții să citească. Eu m-am chinuit, am încercat să le fac rezumate, am încercat să extrag mesaje semnificative. Cred că aici ar trebui profesorii de teorie să găsească niște soluții care să se potrivească cu adevărat acestor generații. Una dintre soluțiile pe care le-am încercat eu cu studenții noștri artiști a fost să le dăm de citit niște bucățele destul de mici, să le explic ce cred eu despre conceptele respective și apoi să le invit să le deseneze. Și am observat că în momentul în care s-a dus accentul exact pe practica lor, practica la care țin cu adevărat și anume desenatul, și conceptul teoretic sau filosofic a devenit important. I-am păcălit și au citit cu adevărat”

•  Alexandru Berceanu, dimpotrivă, e de părere că sunt cazuri și cazuri: „Îmi imaginez că lucrurile sunt de fapt extrem de diverse. Am ocazia să am doi copii și pe unul nu-l pot opri să citească, iar pe celălalt nu pot să-l determin. În aceeași casă, în același mediu”

•  Jon Dean și Irina Botea Bucan au vorbit despre procesul de educație în care atât studentul, cât și profesorul devin participanți. „Procesul de învățământ e o colaborare. Care este gradul de participare pe care noi îl introducem în învățământ, în relația profesor-student?”, s-a întrebat retoric Irina Botea Bucan, iar Jon Dean a plusat: „Participarea activă este democrație activă (…) În contextul artistic sau educațional putem fi foarte simbolici în ceea ce privește arta și participarea deplină, dar, de fapt, cineva o proiectează, cineva este prescriptiv, cineva determină rezultatul și îl îmbunătățește și cu cât grupul sau indivizii din cadrul grupului sunt lăsați să determine mai mult rezultatele, cu atât participarea devine mai mare pentru că fac parte din proces. Deci când e vorba de viitor, oamenii își creează propriul viitor în termenii unui proiect”

•  Mihaela Kavdanska: „Mă întreb dacă nu e important ca educația sau post-educația să fie cumva ghidată și de întrebarea «Care e rolul artistului în societate și în cultură în zilele noastre?”. Pregătim artiștii să se laude cu egoul lor, cu realizările lor uluitoare în artă sau pregătim artiștii să creeze comunități care să aibă un rol foarte activ în societate?”. Ea a dat ca exemplu inclusiv festivalul Ars Electronica, unde de multe ori câștigă proiectele artistice care marșează, respectiv protestează într-un mod artistic, pe o temă socială sau ecologică.

Christl Baur, directoarea festivalului Ars Electronica a intervenit doar la finalul dezbaterii, răspunzând la toate întrebările și dilemele discutate în prealabil la masa rotundă: „Pot să spun că pentru mine nu există «post-internet». Conexiunea noastră în viața obișnuită cu ceea ce numim internet este deja atât de puternică încât nu poate fi desprinsă. Nu e vorba doar de faptul că-l folosim zilnic literalmente în orice domeniu, dar e vorba și de faptul că în multe locuri deja rețeaua de semafoare funcționează folosind internetul și exemplele pot continua. Dar toate astea nu sunt aspecte negative, suntem obișnuiți să folosim aceste unelte zilnic. Vorbind însă de responsabilitatea în educație, cred că ceea ce contează cu adevărat nu este cum învățăm noua generație, ci pe noi înșine, despre cum folosim aceste unelte pe care le-am creat. Pentru că noi le-am creat. Și trebuie să învățăm cum putem folosi aceste unelte într-un mod înțelept, ca să devină unelte adevărate, care ne servesc pe noi și nu să fim noi folosiți de aceste unelte sau de către o entitate corporatistă, o mega-industrie. După părerea mea, rolul educației nu e să spună studenților să nu mai folosească telefoanele, pentru că… ce viață mai e și aia? Îmi pare rău, dar ăsta-i adevărul! De ce am face asta? E o unealtă extrem de folositoare și ne poate servi cu o grămadă de aplicații. Important e să o folosim înțelept. Întrebarea e cum o folosești și pentru ce o folosești. Iar pe de altă parte, despre întrebarea că cine ce câștigă din asta, este industria IT, desigur, dar nu vom reuși să schimbăm acest lucru individual, însă ceea ce putem face e să conștientizăm lumea. Cel puțin, așa văd eu rolul festivalului Ars Electronica, în sensul că deschidem poarta spre milioane de artiști existenți ca aceștia să susțină atât tânăra generație, cât și generațiile mai în vârstă, pentru că există cunoștințe extrem de vaste despre ceea ce înseamnă tehnologie și despre cum poate tehnologia să ne stăpânească ori chiar să ne facă rău. În opinia mea, asta nu ține de post-educație, ci tocmai de rolul educației în sine. Responsabilizarea, abordarea educativă despre cum ar trebui să folosim tehnologiile existente, ca să ajungem la un punct umanist, ca să aflăm cum putem crea un umanism digital care să fie în serviciul nostru. «Humanising Technology» este deja termenul folosit pe larg în acest context. Iar pe de altă parte, ar trebui să luptăm împotriva modului de folosire a anumitor tehnologii, pentru că nu tot timpul trebuie să le folosim așa cum le folosim, iar aici este vorba în mare parte de rețelele sociale. Sunt beneficii imense în rețelele sociale, dar problema e cât de mult ne acaparează atenția, asta e ceea ce ar trebui să combatem. Referitor la partea ecologică a educației, câți dintre voi învățați studenții voștri ce aptitudini ar trebui să dobândească pentru următoarele două decade, când vom fi – și suntem deja – în mijlocul unei crize climatice? Cum schimbă acest aspect educația studenților și perspectivele voastre? Cum îi învățați să folosească tehnologia ca să lucreze colaborativ și să își extindă setul de abilități? Dincolo de partea teoretică despre ce este internetul sau post-internetul, sau ce e educația, ceea ce contează e cum se aplică în viața de zi cu zi, în activitățile lor și în modul lor de a crea lucrări de artă. De exemplu, la o expoziție unde sunt 20 de proiectoare diferite, 20 de ecrane diferite, ar trebui să ne gândim cum să NU folosim tehnologia, ar trebui să ne gândim cum am putea folosi tehnologia într-un mod mult mai sustenabil. Cel puțin din punctul de vedere al festivalului Ars Electronica, acestea sunt întrebările și cerințele puse artiștilor. Dacă vine, de exemplu, un artist care spune că vrea să creeze un spațiu mult mai imersiv, îi răspundem «Foarte frumos! Dar de ce? Care e scopul din spatele proiectului? De ce ai nevoie de patru proiectoare, de ce e mai bine cu patru proiectoare în loc de un singur proiector? Există un motiv real sau este doar de dragul de a folosi tehnologia?»”

În mare parte, pe aceleași idei și-a schițat Christl Baur și prezentarea ei din a doua zi, în sala mică a Filarmonicii, despre Ars Electronica. Puteți urmări mai jos prezentarea integrală (în engleză), nu înainte însă de un scurt video, proiectat și de către Christl Baur celor prezenți, un filmuleț care reușește să ilustreze într-un mod extrem de simplu și creativ misiunea festivalului Ars Electronica la ediția următoare (6 – 10 septembrie 2023), care va avea sloganul „Welcome to Planet B”.

articolul original.

Stresul cronic, inamicul omului contemporan. Cum se detectează!

4 October 2022 at 09:17
stres burn-out
burn-out

Hormonii de stres, secretați cronic, pe termen lung cu alte cuvinte, prăbușesc la propriu apărarea, imunitatea corpului uman, spune specialiștii. Practic, Stresul cronic cunoscut si ca burn out este inamicul omului contemporan, al omului care stă zeci de ore în fața calculatorului.

Primul simptom? Răcim mai des. Sau facem infecții urinare mai des.

Pare că nu avem antidot atâta vreme cât mediul exterior este permanent agresiv. Soluția vine din două direcții.

Citește despre Reducerea burnout-ului prin intermediul consilierii psihologice în mediul online

Evenimente traumatizante. Iniţial, produc stres acut. Se numeşte încapsulare şi e capacitatea creierului uman de a face faţă unui eveniment negativ. Cu alte cuvinte, ia evenimentul negativ şi îl introduce într-o cutiuţă. Aceste cutiuţe ne fac să fac să mergem mai departe. Cu trecerea timpului, ne ajută să ne simţim mai bine!

Indiferent cât de puternic este evenimentul stresant acut, avem capacitatea să îl depăşim. Aşa am fost proiectaţi! Stresul cronic e cel la care nu suntem adaptaţi încă! Suntem singura specie care poate să pună presiune non-stop. Pe propria persoană.

Cum se manifestă stresul cronic din punct de vedere mintal
Dr. Mihai Viorel Zamfir, medic specialist psihiatru: „Pe o perioadă care durează o lună, două, mai mult, e depăşit organismului. Probleme de concentrare, problem de anxietate, probleme de memorie la persoane chiar tinere.”

Se numesc prolactină şi cortizol. Sunt doi hormoni, uşor de detectat în sânge. Arată obiectiv stresul cronic.

Sistemul imunitar, un organ difuz, este uşor de derutat. Nu doare. Nu face diferenţa între un pericol real – vine o maşină spre mine – şi emoţiile provocate de stres.

Dr. Brânduşa Petruțescu, medic imunolog: „În cantităţi mari în sânge, acţionează asupra celulelor din sistemul imunitar, aşa-numitele limfocite T, şi le reduce durata de viață şi în timp scade şi numărul acestora. Un număr mic de limfocite înseamnă că nu mai pot face față eficient unui răspuns, ca o armată decimată şi inamicul proliferează şi pătrunde în organism prin poarta respiratorie, cutanată.”

Ce simptome fizice provoacă stresul cronic

Apar viroze mai des, infecţii urinare, infecţii cutanate.

Ce facem pentru a diminua stresul cronic? Atâta vreme cât mediul înconjurător este agresiv prin el însuși. Chiar dacă locuiţi mai bine de opt ore într-o clădire de birouri. Chiar dacă sunteţi în pustietate.

Bogdana Bursuc, psiholog clinician: „Stresul cronic este într-o anumită măsură expresia în care noi putem presiune asupra noastră. Antidotul la această presiune este încrederea în noi, trebuie să am încredere în mine.”

Pauză activă. Înseamnă plimbare în aer liber. Sistemul imunitar vrea să fie mişcat. Hormonii de stres sunt reduşi instantaneu, pentru că apare un alt hormon care ne face să ne simţim bine – oxitocina. Se mai întâmplă un fenomen spectaculos. Ne explică profesorul imunolog Veronica Lazăr.

Profesor dr. Veronica Lazăr, Facultate de Biologie, Universitatea din Bucureşti: „Mare parte din compomentele sistemului imunitar sunt mobile, circulă prin sânge și asigură supravegherea imnologică. Sportul, mișcarea, determină activarea circulaţiei, e o şansă ca aceste celue să circule, să se întâlnească cu agresorii, agenţii străini și să-i elimine.”

articolul original.

 „Lucia di Lammermoor”, în regia lui Andrei Șerban, și baletul „Corsarul”, în prima săptămână din stagiunea ONB

4 October 2022 at 06:59

Prima săptămână din noua stagiune a Operei Naționale București propune spectatorilor opera „Lucia di Lammermoor” de Gaetano Donizetti, în regia lui Andrei Șerban, și baletul „Corsarul” de Adolphe Charles Adam, în coregrafia lui Vasily Medvedev.

Sâmbătă, 8 octombrie, ora 18:30 este programat la Opera Națională București spectacolul cu opera „Lucia di Lammermoor” de Gaetano Donizetti. Bazată pe romanul lui Walter Scott, „Bride of Lammermoor”, opera lui Donizetti redă povestea de dragoste tulburătoare a Luciei, sora Lordului Enrico Ashton, obligată de acesta să se căsătorească pentru a salva onoarea familiei. Pentru această reprezentație, tenorul Florin
Guzgă va fi invitat în rolul Sir Edgardo di Ravenswood. Conducerea muzicală îi va aparține maestrului Ciprian Teodorașcu.

Lucia de Lammermoor este cea mai celebră tragedie donizettiană și o mare capodoperă a romantismului italian. Foto ONB


Duminică, 9 octombrie, ora 18:30, are loc spectacolul de balet „Corsarul” de Adolphe Charles Adam, o poveste de dragoste transpusă în balet, un spectacol deosebit de solicitant, atât din punct de vedere tehnic, cât și interpretativ. ,,De-a lungul ultimilor ani, în lumea baletului interesul pentru dansul clasic a crescut în mod evident. Atmosfera de sărbătoare și frumusețea acestui stil sunt mereu prezente în spectacol. Publicul este încântat de puritatea și fragilitatea baletului clasic ca și de uimitoarele performanțe și abilități ale balerinilor formați în ultimii ani. Limbajul coregrafic este unul ușor de înțeles de către public. Corsarul, care are deja 150 de ani de când este dansat a rămas pe gustul spectactorilor îndrăgostiți de baletul clasic.”, a spus coregraful Vasily Medvedev despre actuala montare de pe scena ONB.

Libretul baletului Corsarul a fost scris de Jules-Henri de Saint-Georges după poemul The Corsair de Lord Byron. Foto ONB


Bilete pot fi cumpărate online de aici și de la Casa de Bilete a Operei Naționale București.

articolul original.

I-a uimit pe toţi cu raţionamentele sale logice. Românul care în liceu îşi ajuta familia din bursa de studiu, iar la 27 de ani era unul dintre marii matematicieni ai lumii

4 October 2022 at 04:25
image
La data de 4 octombrie 1873 s-a născut matematicianul Gheorghe Ţiţeica, considerat unul dintre fondatorii geometriei diferenţiale centro-afine; este unul dintre creatorii şcolii matematice româneşti; a fost membru al Academiei Române şi vicepreşedinte al acestui for (iunie 1924 – iunie 1925) (m. 5 februarie 1939).

Gheorghe Ţiţeica s-a născut la Turnu-Severin, la 4 octombrie 1873. Tatăl său, Radu Ţiţeica, originar din Buzău, era mecanic de vapor, iar mama sa, Stanca, s-a ocupat de creşterea copiilor: un băiat şi trei fete.

Gheorghe a urmat şcoala primară în oraşul natal, iar liceul la Craiova, unde a început să se remarce pentru interesul acordat matematicii. A fost premiant de mic şi i-a uimit pe toţi cu uşurinţa cu care învăţa şi prin raţionamentele sale logice. De asemenea, la examenul de bacalaureat de la 1 septembrie 1892 s-a evidenţiat prin răspunsurile date.

Din bursa de studii „Eufrosin Poteca“, pe care a primit-o la liceu, precum şi din meditaţii, şi-a ajutat familia, după moartea timpurie a tatălui său.

A intrat pe primul loc la Şcoala Normală Superioară din Bucureşti şi apoi a urmat secţia matematici la Facultatea de Ştiinţe de la Universitatea din Bucureşti. Dintre profesorii de acolo, cel mai mult l-a impresionat Spiru Haret, despre a cărui viaţă şi operă va scrie mai târziu.

În 1895 obţine licenţa în matematici şi este numit profesor suplinitor la Seminarul „Nifon”. În anul următor, după ce promovează examenul de capacitate pentru profesorii universitari de matematică, pleacă la studii la Paris, fiind al patrulea român la École Normale Supérieure.

Imediat după susţinerea tezei de doctorat se reîntoarce în ţară. În toamna anului 1899 i se încredinţează cursul de Calcul diferenţial şi integral la Universitatea din Bucureşti, devenind, un an mai târziu, în 1899, profesor agregat la catedra de Geometrie analitică şi trigonometrie sferică. Avea 27 de ani. A împletit activitatea didactică cu cea de cercetare, pentru care a avut o adevărată chemare.

Fost student al profesorului francez Gaston Darboux, Gheorghe Ţiţeica s-a ocupat în special cu studiul reţelelor din spaţiul cu n dimensiuni, definite printr-o ecuaţie a lui Laplace. Este creator al unor capitole din geometria diferenţială proiectivă şi afină, unde a introdus noi clase de suprafeţe, curbe şi reţele care îi poartă numele. Prin numeroasele lucrări de matematică elementară şi de popularizare a ştiinţei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieţi, a contribuit la ridicarea nivelului învăţământului matematic din România.

Împreună cu Ion Ionescu, A. Ioachimescu şi V. Cristescu, a înfiinţat revista Gazeta matematică, iar cu G.G. Longinescu publicaţia Natura pentru răspândirea ştiinţelor. Cu D. Pompeiu a editat revista Mathematica.

Datorită lucrărilor sale de geometrie diferenţială, publicate în diferite periodice de profil, devine celebru în lumea ştiinţifică şi este ales ca preşedinte al secţiei de geometrie la diferite congrese. A fost ales membru corespondent sau membru al mai multor academii din mai multe ţări. În mai multe rânduri a fost ales preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Matematice şi al Societăţii Române de Ştiinţe. Astfel, la 15 mai 1913 devine membru titular al Academiei Române, în 1928 vicepreşedinte, iar în anul următor secretar general al prestigiosului for ştiinţific.

El a fost tatăl fizicianului Şerban Ţiţeica.

S-a stins din viaţă pe 5 februarie 1939, în Bucureşti, la vârsta de 66 de ani.

Surse: Prof. Gheorghe Manolea, Wikipedia

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii ale zilei de 4 octombrie:

1923 – S-a născut actorul american de film Charlton Heston. Este cunoscut pentru rolurile sale din “Planeta maimuţelor” (1968) şi „Ben Hur” (1959)( (m. 5 apr. 2008)

1943 – S-a născut actorul şi cântăreţul Florian Pittiş, actor la Teatrul “L. S. Bulandra” („Hamlet”, „Câinele grădinarului”, „Cântec despre mine însumi”); a fost, de asemenea, realizator de emisiuni radio (d. 5 august 2007)

1970 – A încetat din viaţă Janis Joplin, legendă a muzicii rock (n. 19 ianuarie 1943)

1993 – Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei a aprobat aderarea României ca membru cu drepturi depline al organismului european

1999 – Pictorul francez expresionist Bernard Buffet s-a sinucis, la 71 de ani. Este autorul a peste 8.000 de tablouri, realizate în cincizeci de ani de carieră (n. 10 iul 1928)

2007 – A murit senatorul PSD Antonie Iorgovan. Între anii 1992-1996, a îndeplinit demnitatea de judecător la Curtea Constituţională a României. A fost supranumit „Părintele Constituţiei” (n. 9 aug 1948)

2009 – A murit cântăreaţa argentiniană Mercedes Sosa; a câştigat premiul Grammy pentru cel mai bun album folk în 2000 („Misa Criolla”), 2003 („Acústico”) şi în 2006 („Corazón Libre”).

articolul original.
Before yesterdayUltimele Stiri

S-au găsit vinovații pentru scandalurile din Teatrul ,,Davila”: artiștii sunt prea sensibili!

3 October 2022 at 07:47
image

Partea bună este că, cel puțin până la acest moment, la Teatrul ,,Alexandru Davila” este în sfârșit liniște. Dubios de multă liniște, am spune. Oricum, dacă anii anteriori instituția a fost bulversată de tot felul de scandaluri nu este pentru că ar fi existat vreun motiv rațional, vreo motivație care să stea în picioare. Nu, totul a fost doar în… capul actorilor care, firi sensibile, au dat-o-n fandacsie.

  • ,,Acum nu mai sunt niciun fel de efervescențe la teatru. Artiștii, în general, sunt firi uneori mai greu de înțeles, mai sentimentale, dar de asta ieșiseră discuții anul trecut. Acum lucrurile sunt normale.” a declarat Adrian Bughiu, vicepreședintele Consiliului Județean Argeș, responsabil, în mod ironic, de cultura județului.
articolul original.

Festival de Film Chinezesc la Consiliul Județean Arad

3 October 2022 at 15:32
image

Prima ediție a Festivalului de Film Chinezesc în România se desfășoară săptămâna aceasta în trei orașe, București, Cluj-Napoca și Arad. În orașul nostru, proiecțiile vor fi în sala „Vasile Goldiș” a Consiliului Județean, zilnic, până sâmbătă, începând cu ora 11:00, dar la cererea unui grup de peste 20 de spectatori, organizatorii reiau proiecția și seara, de la ora 18. Intrarea este liberă.

Vor fi proiectate lungmetraje realizate de unii dintre cei mai populari regizori, actori şi producători chinezi ai momentului. Ziua de sâmbătă, 8 octombrie, este dedicată copiilor, fiind difuzat un film de desene animate.

Filmele care vor rula sunt: „Hold Your Hands”, „Shadow”, „Project Gutenberg”, „Legend of the Demon Cat”, „Monster Hunt 2”, „Operation Red Sea”, „Ala Changso”, „How Long Will I Love U”, „Our Time Will Come” și „Boonie Bears: The Big Shrink”.

Deschiderea festivalului la Arad a avut loc astăzi la Consiliul Județean Arad. Au participat președintele Consiliului Județean Arad, Iustin Cionca, rectorul Universității Aurel Vlaicu Arad, prof. univ. dr. Ramona Lile, Gianina Ignuța, președinte al Filialei Casei Româno-Chineze Arad și Andrei Ando, directorul Direcției Comunicare, Strategii și Administrație Publică din cadrul Consiliului Județean Arad.

„Mă bucur că Aradul face parte dintre cele 3 orașe în care se desfășoară în aceste zile primul festival de film chinezesc din România. Mulțumim Ambasadei Republicii Populare China, Consiliului Județean Arad, GUANG HUA MEDIA și domnului OSTEN ZHENG-PHOENIX TOUR pentru susținere și implicare. Îi invit pe arădeni să participe la acest eveniment și să se bucure de proiecțiile celor mai premiate filme chinezești, să descopere frumusețea și înțelepciunea culturii și civilizației chineze”, a declarat Gianina Ignuța – președinte al Filialei Casei Româno-Chineze Arad.

„Consiliul Județean Arad a răspuns solicitării Casei Româno-Chineze de a organiza, la Arad, festivalul filmului chinez. Avem o legătură importantă cu Republica Populară China, suntem înfrățiți cu provinciile Hainan și Fujian. În completarea programului festivalului de film, în cursul zilei de sâmbătă vom vernisa și o expoziție foto, la Consiliul Județean, despre viața acestor provincii. Noi ne propunem ca și prin acest eveniment Consiliul Județean Arad să contribuie la cunoașterea mai bună a societății chineze și suntem recunoscători Ambasadei Republicii Populare China în București pentru că Aradul este unul dintre cele trei județe din România unde se organizează acest festival”, a declarat Iustin Cionca, președintele Consiliului Județean Arad.

Festivalul de film chinezesc se desfășoară sub patronajul Biroului cultural al reprezentanţei diplomatice şi al editurii în limba chineză „Guang Hua Cultura et Media” și are ca și organizator asociația Casa Româno-Chineză și Centrul Național al Cinematografiei. Co-organizatori sunt Guang Hua Media-Austria și Phoenix Tour București.

articolul original.

Ce trebuie să știm despre Charles Dickens, unul dintre cei mai importanți prozatori englezi

2 October 2022 at 16:00
image

Charles Dickens (1812 – 1870) este cu siguranță unul dintre cei mai mari prozatori englezi și, totodată, poate cel mai important scriitor al Epocii Victoriene.

A publicat aproape 20 de romane și a scris zeci de povestiri și piese de teatru, stilul său scriitoricesc impresionând și captivând cititorul prin sensibilitate și delicatețe în abordarea subiectelor.

s-a concentrat adesea pe teme legate de viața oamenilor defavorizați, a săracilor, a celor nedreptățiți de soartă și, mai ales, nedreptățiți de atitudinea bogaților față de ei.

Cele mai cunoscute și îndrăgite opere ale lui Charles Dickens

Printre cele mai cunoscute și îndrăgite opere ale lui Dickens se numără „Oliver Twist”, „Poveste de Crăciun”, „David Coperfield” și, creațiile sale literare inspirând nu mai puțin de 180 de filme artistice și seriale.

10 lucruri surprinzătoare despre Charles Dickens:

  1. Și-a dorit să devină actor. Având în vedere faptul că Dickens chiar avea talent în această direcție, reușind să câștige o audiție la unul dintre teatrele londoneze, acest deziderat al lui din vremea tinereții era o perspectivă cât se poate de realistă. Numai povestea de iubire care s-a înfiripat între el și o tânără domniță, Maria Beadnell, avea să-l determine să renunțe la intențiile sale inițiale. Disperat de faptul că familia iubitei respingea cu hotărâre relația, părinții fetei nedorindu-și un ginere actor, Dickens a lăsat baltă actoria și s-a angajat, cu normă întreagă, într-un birou de avocatură. Gestul său nu a fost suficient de convingător pentru familia Mariei, Dickens eșuând în tentativele de a se căsători cu dragostea lui din acea perioadă;
  2. A fost jurnalist. Eșecul suferit pe plan sentimental a fost compensat, totuși, cu oportunitatea de a lucra ca jurnalist pentru publicația „The morning Chronicle”, cu această ocazie, evidențiându-și calitățile scriitoricești;
  3. A scris primul roman la vârsta de 24 de ani. În timp ce lucra ca reporter pe probleme politice, devenise evident faptul că Dickens avea un talent deosebit pentru descrieri. Reputația de scriitor talentat a prins contur odată cu povestirile și relatările sale despre activitatea parlamentară londoneză la care adesea era martor prin prisma meseriei de jurnalist. Aceste relatări au fost cuprinse, mai târziu, într-un volum numit „Sketches by Boz” („Schițele lui Boz”), Boz fiind pseudonimul său literar. În anul 1836, Dickens își publică primul roman „The Pickwick Papers” și, odată cu acest pas, acceptă postul de editor la revista Bentley’s Miscellany, editură care îi publicase romanul;
  4. A întemeiat o fundație de caritate. Filantrop binecunoscut, Dickens a fost implicat în numeroase acțiuni caritabile, concentrându-se în special pe problemele sărăciei și ale educației copiilor fără posibilități și fără perspective. În anul 1847, a pus bazele propriei organizații de caritate numită „Urania Cottage”. Casa Urania era un adăpost pentru femeile ”căzute în ispite”. Pentru prostituate, mai exact. În acest adăpost, ele aveau posibilitatea să se reabiliteze, să învețe să scrie și să citească;
  5. A avut un corb pe post de animal de companie. Charles Dickens iubea necuvântătoarele, familia Dickens având grijă, de-a lungul timpului, de mai multe animale. Dintre toate, cel mai faimos animal de companie al scriitorului a fost corbul Grip, care a devenit, la un moment dat, personaj în romanul semnat de el „Barnaby Rudge”;
  6. A scris „Poveste de Crăciun” în doar 6 săptămâni. Dacă nu cea mai faimoasă scriere a sa, cu siguranță una dintre cele mai îndrăgite opere literare ale lui Charles Dickens este „Poveste de Crăciun” (publicată în 1843). Nuvela lui Dickens tratează într-un mod sensibil și profund povestea unui bătrân avar și ursuz, însingurat și egoist, care respinge orice manifestare sau tentative de afecțiune din partea celor din jur, care îi disprețuiește pe cei săraci și care, în mod miraculos, în pragul sărbătorilor de iarnă, întâlnește fantomele Crăciunului din trecut, prezent și din viitor, care îl ajută, de fapt, să topească stratul de gheață ce-i acoperea inima, retrezind bunătatea din sufletul său. Deși este o poveste despre puterea schimbării și a mântuirii, dar și despre frumusețea tradițiilor din perioada Crăciunului, nuvela nu a fost deloc ceea ce Dickens și-a propus inițial să scrie;
  7. În anul 1842, s-a publicat un raport parlamentar pe tema explorării și a condițiilor în care copiii lucrau în mine. Dickens, îngrozit de ceea ce a citise, a intenționat ca la rândul lui să vină cu un răspuns public la acel raport pentru a-i face pe cât mai mulți oameni conștienți de condițiile groaznice în care munceau sărmanii copii. Dar s-a răzgândit și a renunțat la idee, realizând că nu foarte mulți se vor înghesui în a citi un astfel de document. Prin urmare, a recurs la geniul său creativ și a început să scrie o poveste. Pe care și-a dorit să o facă plăcută la citire și, totodată, să-i determine pe oameni să reflecteze asupra acțiunilor lor și asupra consecințelor acțiunilor lor;
  8. A vrut să-și închidă soția într-un sanatoriu. Deși Dickens era cunoscut pentru scrierile sale pline de emoție, în care empatiza cu personajele defavorizate, creionându-le atent, tratându-le cu grijă, generozitate și altruism, se pare că în viața de zi cu zi temperamentul era uneori diferit. Căsătorit cu Catherine Hogarth (fiica editorului său), care i-a dăruit de-a lungul vieții nu mai puțin de zece copii, Dickens avea să o înșele în mod repetat pe acesta, sentimentele lui rămânând blocate la prima iubire din tinerețe. Dar pasiunea lui Dickens pentru amanta sa avea să se stingă, scriitorul îndreptându-și mai apoi atenția către o tânără actriță, în vârstă de numai 18 ani, Ellen Nelly Teran. Amorezul Dickens avea la acea vreme 46 de ani… Prins atât de puternic în mrejele actriței Nelly, Charles Dickens a divorțat de soție, după o căsnicie care durase 25 de ani și, mai mult decât atât, potrivit unor scrieri ale unui prieten de familie, autorul ar fi încercat să o interneze cu forța pe fosta lui soție într-un spital de boli psihice;
  9. Implicat într-o tragedie feroviară. La 9 iunie 1865, Charles Dickens a văzut moartea cu ochii. În timp ce el a supraviețuit, alții nu au fost la fel de norocoși. Zece persoane au murit și patruzeci au fost rănite în accidentul feroviar din Staplehurst. Dickens se întorcea de la Paris, când, la un moment dat, trenul în care se afla a deraiat pe podul Staplehurst, singurul vagon rămas pe pod fiind acela în care se afla Dickens, restul prăbușindu-se în gol. Scriitorul a dat dovadă de empatie și prezență de spirit contribuind la ajutarea răniților și la transportarea lor. Tragicul eveniment a fost transformat, mai târziu, într-o poveste cu stafii – „Omul-semnal”;
  10. Moartea autorului. Charles Dickens a murit la 9 iunie 1870, în locuinţa sa din Gad’s Hill Place, Kent, în urma unui atac de cord cauzat de oboseală. Avea doar 58 de ani.

Bibliografie:

https://www.nytimes.com/2019/02/23/world/europe/charles-dickens-wife-asylum.html

https://dickensmuseum.com/blogs/charles-dickens-museum/10-surprising-facts-about-charles-dickens

https://www.dailymail.co.uk/news/article-8351467/Charles-Dickens-cruel-wife-hated-mother-affair-writes-N-WILSON.html

https://www.britannica.com/biography/Charles-Dickens-British-novelist

articolul original.

Alexandru Arșinel a fost înmormântat

2 October 2022 at 11:19
image

Actorul Alexandru Arșinel a fost înmormântat duminică, 2 octombrie, la cimitirul Bellu din Capitală, pe Aleea Mateiu Caragiale.

Printre personalitățile prezente la înmormântare s-au numărat actorul Vasile Muraru, realizatoarea TV Mirela Vaida, Gheorghe Turda, Aurelian Temișan, Monica Davidescu, Adrian Enache. 300 de oameni l-au însoțit pe ultimul drum, alături de soția și de fiul său.

La slujba din biserică au putut intra doar rudele și prietenii foarte apropiați. Restul oamenilor au rămas afară și au lăsat flori pe treptele lăcașului de cult.

Locul de veci al regretatului actor se află în apropiere de Aleea Scriitorilor. Toți cei veniți pentru a-l conduce pe ultimul drum i-au acoperit sicriul cu flori și coroane.

„Sunt un om gospodar şi mi-am făcut mormânt la Bellu. Să nu aibă grijă copiii când n-o să mai fiu. Eu sunt un om gospodar și pregătesc toate în așa fel încât să nu las multe probleme după mine”, povestea Alexandru Arșinel, în 2015, pentru evelinepauna.ro.

Iată ce mai spune acesta în interviul acordat Evelinei Pauna, în decembrie 2015.

E.P.: Când ați învățat ce înseamnă „să deveniți Arșinel”?
A.A.:
 Când am început să fiu strigat pe stradă. Să fiu recunoscut. Să fiu arătat cu degetul.
E.P.: Ați ști astăzi să trăiți fără glorie? Ați mai putea să trăiți în anonimat?
A.A.:
 Draga mea, n-am urmărit vreodată cu obstinență lucrul acesta. Niciodată! Am mers din treaptă în treaptă, din aproape în aproape și, la un moment dat, m-am trezit arătat cu degetul pe stradă. Fără să urmăresc altceva decât să fiu bun pe scenă. Nu mă cramponez de această calitate. Îmi face plăcere, nu sunt ipocrit. Dar nu sunt leșinat dupa mine, cum sunt unii artiști. Nu mă iubesc în halul ăsta încât nonstop să doresc să apar pe la televizor, nonstop să vorbesc despre mine și așa mai departe.
E.P.: Iubirea din viața dumneavoastră a fost și este soția.
A.A.:
 Soția, copiii și nepoții. Si prietenii.
E.P.: Dar pe soție când ați întâlnit-o? Știu că primul impact a fost devastator, că ați spus „e o femeie superbă”…
A.A.:
 Așa e. Ne-am întâlnit în 1964, vara. Dincolo de faptul că mi s-a părut o femeie superbă, după ce am cunoscut-o, și eu și prietenii noștri au spus că este o femeie de un farmec extraordinar. Are un șarm special, care este accentruat de graseierea ei – de la ea mi se trage pronunția de Alexandrrru. Soția mea este femeia alături de care am construit o țară. O țară a mea.
E.P.: Vă amintiți cum ați cerut-o de soție?
A.A.: 
Am bâlbâit-o. Eu, în momentele de genul acesta, emoționante, sunt stângaci. Dincolo de ceea ce pot să par, la un moment dat – un tip plin de tupeu. Eu, în fond, sunt un timid. Mai ales în relații strict sufletești. Țin minte că i s-a pus pata lui mama și a zis că vrea să-i cunoască pe părinții ei. Și ne-am întâlnit la o masă la soacra mea – Dumnezeu să o odihnească – care făcea o friptură de vacă cum n-am mai mâncat decât în Argentina. Și, înainte să plec la spectacol, mama mi-a spus „Nelu, aveai ceva de spus!”. Și așa am cerut-o pe Marilena de soție. Nu după mult timp ne-am căsătorit, am făcut cununia civilă aici, în București. Și nunta – toamna, la Iași. Am organizat petrecerea într-un cort mare, au venit rudele mele de la Dolhasca, au venit și din rudele ei. Îmi aduc aminte că suta de lei era foarte mare, deci unii invitati ne-au dat câte 25 de lei. Și, din banii pe care i-am scos la nuntă, mi-am luat un magnetofon Tesla. Îmi doream.
E.P.: Păi vă doreați dumneavoastră. Dar soția?
A.A.:
 Ea a fost de acord, nu a ridicat niciodată pretenții. O fată extraordinară! Îmi doream acel magnetofon și pentru că îmi trebuia în profesie – începusem să cânt la bar – , dar și ca să-l imprim pe tata când sforăia, că nu mă credea când îi spuneam.
E.P.: Cântați la bar. Ei bine, soția nu era geloasă?
A.A.:
 Nu. Nu am simțit asta. Eu îmi vedeam de treabă și vedea și ea că trag la bine. Poate că am și necăjit-o uneori, dar nu mi-a arătat niciodată. Acum, după atâția ani, îmi mai aduce aminte de niște momente.
E.P.: Care a fost cel mai frumos gest pe care l-ați făcut din dragoste pentru soția dumneavoastră?
A.A.:
 Că am luat-o de nevastă. Nu știu… Eu am încercat, de-a lungul anilor, să-mi arăt recunoștința într-un fel sau altul. Dar nu cred că am făcut suficient, și asta mai ales din cauza profesiei mele. Am fost mult, mult, plecat de acasă. Ea a crescut copiii, ea a avut grijă de ei.
E.P.: De ce a vrut soția dumneavoastră să rămână în anonimat? De fapt, ea a vrut?
A.A.:
  Da, ea a vrut. Și acum vine doar la premiere, în rest n-o mai vezi prin teatru.
E.P.: Toată lumea care nu v-a cunoscut îndeaproape își imagina că jumătatea dumneavoastră, și în viața privată a fost Stela Popescu…
A.A.:
 Pe Stela am întâlnit-o la Institutul de Teatru. În 1978 am devenit cuplu pe scenă. Eu aveam mai bine de 10 ani de când eram la Teatrul Tănase. A fost o întâmplare. Spun, de multe ori, că, în viața mea, întâmplarea a jucat un rol deosebit. Ea era în cuplu cu Bănică și făcea un succes extraordinar, de câțiva ani. Și Puiu Maximilian scrisese un spectacol pentru Grădina Boema. Bănică n-a mai putut să onoreze contractele și… așa m-au ales pe mine. Începusem și eu să mă mișc, să joc… Așa am făcut primul spectacol. A ieșit bine și, din clipa aia, nu ne-am mai despărțit vreodată! Au mai existat priviri de ceartă, ne-am mai și înfuriat. Dar n-a existat nicio privire care să ducă la despărțire. Stela te trage la bine, te învață de bine.
E.P.: Dar a existat vreodată vreo regăsire sentimentală?
A.A.:
  Nu. Am pornit de la o stare sentimentală extrem de corectă. Eu am ținut mult la Puiu. Poate am ținut mai mult la Puiu decât la Stela. Cu Stela îmi făceam treaba. Puiu era omul care muncea și trudea în spate, pentru noi, ca noi să fim în față. 
E.P.: A fost cel mai bun prieten al dumneavoastră?
A.A.:
  Puiu Maximilian s-a situat pe un loc special, pe un piedestal pe care eu l-am respectat, l-am prețuit. Dispariția lui este numai imaginară… Noi jucăm și astăzi multe dintre momentele lui Puiu, ba mai mult, noua generație de artiști de la Teatrul Tănase, de multe ori interpretează scheciuri, roluri și monoloage scrise de Puiu pentru mine și Stela. Puiu a fost și a rămas pentru mine un fel de Caragiale al Revistei Românești, cu momente artistice nemuritoare, valabile pentru totdeauna!”. Interviul integral poate fi citit aici.

Alexandru Arșinel a murit, joi seara, la vârsta de 83 de ani. Actorul era internat la Spitalul Universitar din Capitală, în secția de Terapie Intensivă, după ce a avut nevoie de asistență medicală.

Artistul a fost dus la spital de fiul său, pe 15 septembrie, pentru că i-au apărut escare, nişte iritaţii ale pielii care apar atunci când o persoană stă foarte mult timp la pat. De atunci, actorul nu a mai fost văzut în public, fiind vizitat doar de prieteni și familie.

articolul original.

Cum a ajuns Creangă scriitor după ce a fost răspopit şi nevasta l-a părăsit pentru un călugăr

1 October 2022 at 04:35
image
La data de 1 octombrie 1875, Ion Creangă a debutat în revista "Convorbiri literare" cu "Soacra cu trei nurori". Este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice "Amintiri din copilărie" (n. 1 martie 1837 - d. 31 decembrie 1889).

Pe 1 martie 1837 se năştea la Humuleşti Ion Creangă, considerat unul dintre cei mai mari scriitori români.

Deşi în ”Fragment de biografie” Ion Creangă însuşi spune că s-a născut pe 1 martie 1837, data naşterii sale este incertă, deoarece, conform unei mitrici (condici) de nou-născuţi din Humuleşti publicată de Gh. Ungureanu, Creangă s-ar fi născut pe 10 iunie 1839. Creangă a mai avut încă şapte fraţi şi surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile şi Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria şi Ileana în 1919.

Tinereţea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale ”Amintiri din copilărie”. În 1847, începe şcoala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de ţăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredinţează bunicului matern („tatal mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig”), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriţei, la Broşteni, unde continuă şcoala. În 1853 este înscris la Şcoala Domnească de la Târgu Neamţ sub numele Ştefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorinţa mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Şcoala catihetică din Fălticeni („fabrica de popi”). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieţii. După desfiinţarea şcolii din Fălticeni, este silit să plece la Iaşi, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic „Veniamin Costachi” de la Socola.

Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-şi atestatul, revine în satul natal. Se însoară mai târziu la Iaşi cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinţi din Iaşi, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859).

La 19 decembrie 1860 se naşte fiul său Constantin.

În 1864, Creangă intră la Şcoala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult şi l-a numit învăţător la Şcoala primară nr. 1 din Iaşi.

După ce timp de 12 ani este dascăl şi diacon la diferite biserici din Iaşi, este exclus definitiv din rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece a fost părăsit nevasta, a tras cu puşca în ciorile care murdăreau Biserica Golia şi s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului.). Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie şi din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale şcolare.

Revenind la motivele răspopirii lui Creangă, George Călinescu afirma că acesta s-a căsătorit cu Ileana, o tânără obişnuită cu viaţa luxoasă, din interes, pentru a fi hirotonisit. ”Judecând drept chiar fără a cunoaşte chiar fără a cunoaşte purtările Ilenei, este hotărât că Creangă n-a fost iubit de nevastă, care dacă l-a înşelat  cumva, a făcut acesta cu cugetul cel mai onest. Fetiţa de 15 ani devenită femeia tânără de 22 de ani, se găsi în faţa unui om vesel, slobod la gură şi la purtări, însă aprins la mânie, încăpăţânat în ideile lui, de mentalitate ţărănească, hotărât să pună rânduială în familie dăscăleşte, lovindu-şi copilul cu palma peste gură la vreo necuvinţă şi prin urmare cruţând tot mai puţin femeia, pe care n-o vedea superioară bărbatului”, scrie George Călinescu în ”Viaţa şi Opera lui Creangă”.

Totodată, se pare că Ileana avea un amant, în persoana unui călugăr de la Golia pentru care l-ar fi părăsit pe humuleştean, Iar Creangă avea ţiitoare la Iaşi.

În 1873 se încheie procesul său de divorţ, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuinţă în mahalaua Ţicău (bojdeuca).

În 1875, îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, atunci revizor şcolar la Iaşi şi Vaslui, cu care se împrieteneşte. Între1875 şi 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.

Între 1883 şi 1889 a fost bolnav de epilepsie şi a suferit foarte mult la aflarea bolii şi apoi a decesului lui Eminescu, şi al Veronicăi Micle.

Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Ţicău. Este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iaşi.

Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără: poveştile ”Capra cu trei iezi”, ”Dănilă Prepeleac”, ”Fata babei şi fata moşului”, ”Povestea lui Harap Alb”, ”Ivan Turbincă”, ”Povestea porcului”, ”Punguţa cu doi bani” şi ”Soacra cu trei nurori”; povestirile ”Moş Ion Roată şi Unirea”, ”Păcală”, ”Prostia omenească” şi ”Ursul păcălit de vulpe” şi evident romanul autobiografic ”Amintiri din copilărie”.

Anul trecut a fost descoperit un jurământ „misterios” în arhiva Muzeului Literaturii Române (MLR) din Iaşi, documentul dezvăluind existenţa unei grupări „secrete” din care făceau parte mai multe personalităţi ale secolului al XIX-lea, între care Nicolae Culianu, Nicolae Gane şi Ion Creangă.

„Jur pe onoare şi conştiinţă./ Mă leg pe suflet şi pe Dumnezeu/ Să lucrez din toată inima pentru ridicarea neamului românesc/ Să respect şi să execut toate hotărârile luate de comitetul din care face parte. Şi să păzesc secret absolut./ Aşa să-mi ajute Dumnezeu şi sfânta Cruce”, se arată în textul semnat de membrii grupării.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 1 octombrie:

1855 – A apărut „Steaua Dunării”, jurnal politic, literar şi comercial sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu.

1899 – A încetat din viaţă Anton Bacalbaşa, ziarist, prozator şi traducător român, creatorul personajului literar Moş Teacă (n. 1865).

1920 – S-a născut actorul american Walter Matthau: „Morocănoşii”, „Route 66”, „Floarea de cactus”, „Afurisitul de telefon” (d. 2000).

1949 – A fost proclamată Republica Populară Chineză, după victoria militară a Partidului Comunist Chinez asupra Kuomintang-ului. Lider al ţării a fost Mao Zedong, care a instaurat o dictatură sângeroasă, zeci de milioane de chinezi fiind ucişi în timpul în care acesta a condus China.

1992 – Michael Jackson a susţinut un concert în România în cadrul turneului „Dangerous”. Show-ul de pe Stadionul Naţional este considerat a fi unul dintre cele mai bune din cariera lui Michael Jackson.

2003 – Statele Unite au aderat oficial la UNESCO, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, for din care se retrăseseră în anul 1984, în timpul mandatului lui Ronald Reagan, în semn de protest faţă de politica organizaţiei.

2005 – Pugilista Mihaela Cijevschi (cat. 54 kg) a devenit prima campioană mondială din istoria boxului feminin românesc, titlu cucerit la Campionatele Mondiale de la Podolsk, Rusia.

articolul original.

Concedii suplimentare pentru bugetarii care obosesc pe scaun

1 October 2022 at 05:00

Sute de angajați din sistemul bugetar au ajuns să beneficieze de tot felul de recompense doar pentru simplul fapt că stau pe scaun. Invocând condițiile grele de muncă sau vătămătoare, ei beneficiază, pe lângă sporul primit, și de un concediu suplimentar.

Situația a ieșit la iveală după ce mai multe instituții subordonate Consiliului Județean (CJ) au cerut, anul acesta, aprobarea numărului de zile de concediu suplimentar pentru fiecare categorie de salariați, pe motiv că ar lucra în condiții periculoase. Asta pentru că, potrivit legii, responsabilitatea stabilirii și acordării drepturilor de natură salarială revine ordonatorului de credite.

Ultimele cereri au venit recent din partea a două instituții – Memorialul Ipotești Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu’’ și Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu”. Doar că, în ambele cazuri, de acest drept ar urma să beneficieze aproape tot personalul. Asta de parcă toți ar lucra în mină sau prin centrale atomice. Astfel, la Memorial ar fi vorba de 36 de angajați din numărul total de posturi aprobat de 41. La Bibliotecă de 32 de salariați ai instituției, în condițiile în care schema de personal cuprinde 38 de posturi.

Este drept, numărul de zile de concediu de odihnă suplimentar diferă în funcție de familia ocupațională. În toate situațiile, însă, se apropie de maximum prevăzut de lege. Astfel, cei de la Memorial din domeniul Cultură urmează să aibă parte de 9 zile de concediu suplimentar. Cei din administrativ vor avea 8 zile. Pentru funcția de restaurator, care lucrează cu substanțe toxice, s-a optat pentru 10 zile lucrătoare. În schimb, la bibliotecă va fi peste tot un concediu suplimentar de 8 zile. Asta în condițiile în care maximum prevăzut de lege este de 10 zile.

Acoperiţi de concluziile DSP

În ambele cazuri se face trimitere la un buletin de determinare prin expertizare a locurilor de muncă emis de către Direcția de Sănătate Publică Botoșani în 9 august 2022 pentru bibliotecă și în 9 decembrie 2021 pentru Memorial. Altfel spus, reprezentanții DSP, adică alți bugetari, ar fi ajuns la cele două instituții. Aceştia au concluzionat că toți cei care muncesc acolo, fie că doar stau pe scaun sau mânuiesc cărți sau diverse lucrări, ar fi în pericol din cauza condițiilor de muncă. Cum s-au făcut determinările, este greu de spus.

În ambele cazuri, concediul suplimentar a fost stabilit în urma negocierii contractului colectiv de muncă pentru anii 2022-2024 cu sindicatul „Impact”. Doar că, în cazul Memorialului, proiectul de hotărâre CJ face o mențiune oarecum ciudată. „Ținând seama de Hotărârea Consiliului Județean nr.134/27.06.2022 privind aprobarea duratei concediului de odihnă suplimentar pentru personalul din cadrul Muzeului Județean Botoșani, prin adresa nr.13605/21.07.2022, Consiliul Județean Botoșani a solicitat reanalizarea duratei concediului de odihnă suplimentar, în vederea respectării principiilor egalității și nediscriminării în stabilirea drepturilor salariaților”, se menționează în proiect. Altfel spus, cineva din CJ le-ar fi atras atenția, direct sau indirect, să ceară un concediu suplimentar mai mare.

Liberalii au cerut explicaţii

De altfel, primii care au cerut aprobarea concediului de odihnă suplimentar, în iunie, au fost cei de la Muzeul de Istorie. Aici, cei din cultură au primit 9 zile, iar cei din administrativ 8 zile. Au urmat cei de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC). Aici aproape toți angajații se vor alege cu un concediu suplimentar de 8 zile pentru condițiile grele de muncă.

Subiectul a fost discutat în august, iar acesta a atras atenția consilierilor liberali, care au cerut încă de atunci explicații. „Prima întrebare ar fi câte persoane sunt implicate de aceste condiții grele, periculoase sau vătămătoare de muncă? A doua întrebare ar fi dacă toate categoriile de personal și locurile de muncă sunt afectate în aceeași măsură de aceste condiții? Adică e la fel de greu din biroul directorului și de pe acoperișul unui centru dând zăpada jos? Aceste condiții de muncă sunt atât de grele, periculoase sau vătămătoare de muncă încât s-a optat pentru un număr de zile apropiat de maximum permis de lege? (…)

O altă întrebare ar fi câți oameni ar trebui angajați suplimentar pentru a suplini majorarea zilelelor de concediu de odihnă? Care sunt măsurile care ar trebui luate pentru diminuarea sau eliminarea intensității condițiilor grele, periculoase sau vătămătoare de muncă? Care este programul pe care și-l propun directorii, managementul din cadrul DGASPC și în ce constă și care sunt resursele alocate?”, spunea atunci consilierul județean Viorel Iliuță, liderul grupului PNL din CJ Botoșani.

Acesta a propus printre altele retragerea proiectului și eventuale completări. Doar că intervenția lui Iliuță nu a avut niciun efect, întrucât proiectul a fost votat.

Munci grele, care pot fi suplinite de oricine

În majoritatea cazurilor, în proiecte, referate și raporturile de specialitate s-a menționat că aceste concedii nu generează costuri suplimentare. De asemenea nu vor avea impact asupra atribuțiilor de serviciu ale salariaților pentru buna desfășurare a activității.

Totuși, orice activitate a fiecărui angajat aflat în concediu va trebui asigurată de către ceilalți colegi. Aceştia ar putea invoca la un moment dat efectuarea unor sarcini de muncă suplimentare comparativ cu cele din fișa postului. O expertiză adevărată ar putea scoate la iveală faptul că nu toate posturile sunt afectate, în aceeași măsură, de condiții grele de muncă. Asta deoarece și activitățile prestate de angajați diferă de la un caz la altul.

Ba mai mult, se pune întrebarea de ce concediul suplimentar este foarte aproape de numărul maxim de zile. În nicio situație nu s-a mers spre minim.

Prevederi vechi de acum trei decenii

Potrivit unei hotărâri de guvern din 1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regii autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, în afara concediului de odihnă, salariații din administrația publică și din unitățile bugetare, care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare, ori lucrează în locuri de muncă în care există astfel de condiții, au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă suplimentar, cu o durată cuprinsă între 3-10 zile lucrătoare.

Stabilirea categoriilor de personal, a activităților şi a locurilor de muncă pentru care se acordă concediu de odihnă suplimentar, precum și existența condițiilor de muncă vătămătoare, grele sau periculoase se fac însă în urma unor expertizări.

Potrivit Codului Muncii, salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap și tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare. Numărul de zile lucrătoare aferent concediului de odihnă suplimentar pentru aceste categorii de salariați se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil și va fi de cel puțin 3 zile lucrătoare.

articolul original.
❌