ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Before yesterdayUltimele Stiri

Serviciul INFOTRAFIC intră în linie dreaptă

25 January 2023 at 14:58

Au început lucrările pentru INFOTRAFIC – unul dintre cele mai importante proiecte cu finanțare europeană și a cărui valoare este de aproximativ 9 milioane de euro. În acest moment, se lucrează la centrul de comandă, amenajat într-o fostă centrală termică din zona 23 August.

„Așa cum am mai precizat, acest proiect prevede:

– Un centru de management (comandă și control), cu arhitectura proprie complexă, bazat pe o platformă de comunicații de mare viteză, de ultima generație (tip IP) și o structură de servere care asigură puterea de procesare necesară;

– Sistem de prioritizare a transportului public (principala funcție a sistemului va asigura preluarea informațiilor din teren referitoare la vehiculele de transport în comun și corespondența acestora cu orarul de circulație, asigurând resincronizarea diagramelor de semaforizare în funcție de necesar);

– Sistem de informare a călătorilor (va funcționa atât la nivelul vehiculelor și stațiilor, cât și în mediul on-line, prin aplicația mobilă pentru informarea călătorilor);

– Sistem de monitorizare video pentru creșterea siguranței;

– Sistem eTicketing (modulul pentru vânzarea on-line a titlurilor de călătorie va oferi călătorilor atât serviciul de achiziționare prin Internet a titlurilor de transport cu reîncărcarea ulterioară a cardurilor, cât și o serie de funcționalități avansate destinate confortului călătorilor în managementul utilizării serviciilor de transport public);

– 47 stații echipate cu panouri de informare privind timpul de așteptare și liniile disponibile în stația respectivă, precum și cameră video de supraveghere cu rol de creștere a siguranței călătorilor și echipamentelor din stație (în stațiile de călători cu aflux mare – 8 stații – vor fi instalate automate de vânzare titluri de călătorie).” anunță Marcel Romanescu, primarul municipiului Târgu Jiu.

articolul original.

Elevii și profesorii de la Școala Gimnazială ”Sfântul Nicolae”, mobilitate Erasmus + Artă digitală

25 January 2023 at 08:25

În perioada 22-28 ianuarie 2023, opt elevi și doi profesori de la Școala Gimnazială ,,Sfântul Nicolaeˮ  Târgu Jiu participă la prima mobilitate pentru elevi în cadrul proiectului Erasmus+ nr. 2022-1-RO01-KA121-SCH-000064975.

Programul cuprinde activități de învățare organizate în colaborare cu Institutul Francisco Ferrer i Guardia din Sant Juan Despi, Barcelona, Spania. 

Tematica mobilității, Artă digitală are ca obiective dezvolatrea competențelor digitale, formarea de competențe pentru securitatea digitală, aplicarea unor cunoștințe și abilități în context diferite de învățare, formale și nonformale precum și familiarizarea cu alte culturi europene.

Din activitățile deja parcurse de elevii noștri în primele zile, putem aminti : învățarea bazată pe joc, utilizarea eficientă a dispozitivelor mobile în educație, workshop -Microsoft MakeCode software, introducere în realitatea virtuală.

Pentruanul școlar curent, 2022-2023, Acreditarea Erasmus+ (Acțiunea Cheie 1 – Educația Școlară, Contract nr. 2021-1-RO01-KA120-SCH-000045723) obținută de Școala Gimnazială ,,Sfântul Nicolaeˮ, cuprinde 6 cursuri de formare pentru personalul didactic, 2 pentru personalul didactic auxiliar și 2 mobilități de grup pentru 16 elevi. Scopul acestor activități va fi dobândirea competențelor digitale în vederea folosirii de softuri cu scop educațional, dobândirea de competențe digitale în domeniul comunicării instituționale respectiv dezvoltarea competențelor active și autonome și de securitate digitală.

                                                                        Director adjunct, prof. Liliana Călugăru

articolul original.

100 de ani de la adoptarea Constituției masonice și 30 de ani de la reaprinderea Luminilor Marii Loji Naționale din România

24 January 2023 at 07:05
George Ivașcu

Comunicat de presă

Prea Respectabilul Frate George Ivașcu, Marele Maestru al Marii Loji Naționale din România: „100 de ani de la adoptarea Constituției masonice din 1923 și 30 de ani de la reaprinderea Luminilor Marii Loji Naționale din România (24 ianuarie 1993)”.

Anul 2023 aduce cu sine o serie de aniversări în Francmasoneria română, pe care Marea Lojă Națională din România le onorează prin activități specifice și manifestări științifice și culturale.


Treptele succesive parcurse în devenirea ei suverană, au impus Francmasoneria nu doar ca martoră a înfăptuirii Statului nostru național de la 1859 la Iași, sau din 1918 la Alba Iulia, ci și în Lucrarea ridicării unei națiuni moderne, activă prin oameni politici de talia lui Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Brătianu, Ion Ghika, Octavian Goga și a multor alți francmasoni care au dat națiunii personalități puternice.
După aprinderea Luminilor din anul 1880, cu acceptul regelui Ferdinand I, devenit Mare Protector, Marea Lojă Națională de Rit Scoțian Antic și Acceptat din România renaște în 1923, regulară și suverană. Astfel, la 3 ianuarie 1923, a fost anunțată oficial redeschiderea Marii Loji Naționale din România, ca Mare Lojă regulară și suverană, de Rit Scoțian Antic și Acceptat.
La 20 decembrie 1937, dat fiind contextul istoric al momentului, s-a dispus închiderea Lojilor masonice în Regatul României.
După căderea regimului comunist, Marea Lojă Națională din România și-a reaprins Luminile la Conventul din 24 ianuarie 1993, ținut în sala Oglinzilor din Casa Vernescu. Mare Maestru a fost ales Prea Respectabilul Frate Nicolae „Nicu” Filip (2 septembrie 1914, Brașov – 11 iulie 2008, București). Între 1993 și 1995, a condus ca Mare Maestru, Marea Lojă Națională din România. I s-a acordat gradul 33 de către Supremul Consiliu de Grad 33 și Ultim al Ritului Scoțian Antic și Acceptat al Jurisdicției Sud a S.U.A., în același an, 1993.
”Evenimentul de excepție pentru Francmasoneria română de acum 30 de ani, prin redeșteptarea masoneriei, a reușit să repună Marea Lojă Națională din România în dreptul ei legitim și istoric, deschizând drumul care continuă și astăzi sub conducerea Marelui Maestru, Prea Respectabilul Frate George Ivașcu” – afirmă istoricul Gheorghe Bichicean, Mare Purtător de Cuvânt al Marii Loji Naționale din România.

articolul original.

Reduceri la abonamente, pentru parcările publice cu plată din Târgu Jiu

24 January 2023 at 06:20

Primăria Municipiului Târgu Jiu anunță cetățenii că, începând din acest an, pot beneficia de reduceri consistente pentru abonamentele la parcările publice cu plată.

Astfel, deși abonamentul lunar costă tot 150 de lei, un abonament pentru 3 luni va costa 400 de lei, un abonament pentru 6 luni va costa 700 de lei, iar un abonament pentru 12 luni va costa 1000 de lei.

Beneficiarii pot parca fără să mai plătească în orice parcare publică din municipiu, în perioada de valabilitate a abonamentului (aici nu sunt incluse parcările de reședință).

Abonamentele se plătesc la oricare dintre casieriile Primăriei Municipiului Târgu Jiu (situate la sediul Primăriei Târgu-Jiu, Bulevardul Constantin Brâncuși, nr. 19, sediul Direcției Impozite și Taxe, Bulevardul Republicii, bl.25, parter, Centrul de Încasare, Str. A.I. Cuza, bl. 15, parter, Centrul de încasare Abator, Bulevardul Victoriei, bl.196, parter), după ce, în prealabil, a fost înregistrată o cerere, la registratura instituției, în care se specifică perioada pentru care se solicită eliberarea acestora: 1, 3, 6 sau 12 luni.

articolul original.

IMAGINI ÎN CUVINTE Domnul Tudor la Padeş

23 January 2023 at 22:22

O tăcere legendară învăluie în aceste zile amfiteatrul Câmpiei Soarelui, ocolită de vălul purificator al zăpezilor. Aici, la Padeş, poteca şi ramul, crângul şi râurile, toate poartă peste timp însemne ale trecutului faptelor de vitejie. În mijlocul câmpiei, meterezele adâncite în trupul gliei străbune glăsuiesc şi azi despre dimineaţa acelei zile de răsunet pentru destinul ţării – 23 ianuarie 1821. Mai bine de două secole s-au scurs de când glasul justiţiar al lui Tudor Vladimirescu a aprins conştiinţele pandurilor adunaţi în oastea cea mare a norodului, pregătită să lupte pentru drepturile şi libertăţile românilor umiliţi şi osândiţi, pentru binele ţării şi al poporului.

Comemorând lupta Domnului Tudor,  Comitetul Şcolar din Padeş, întrunit în ziua de 1 mai 1921, din iniţiativa învăţătorului Nicolae I. Spineanu, a hotărât sărbătorirea centenarului Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu. La un secol de la jertfa Voievodului Ţăran, pe locul meterezelor din Câmpia Padeşului, unde s-a aprins văpaia revoluţiei şi s-a ridicat spre ceruri drapelul libertăţii, s-a înălţat o troiţă, pe care s-a scris: ”Tudor Vladimirescu, 1821-1921”. Pe acelaşi loc, împreună cu Societatea ”Datina” din Turnu-Severin, au început lucrările la monumentul finalizat în vara anului 1933, în memoria celui ce şi-a dat viaţa pentru ţară – eroul Tudor Vladimirescu, Slugerul Comandir din Vladimirul Gorjului.

Asemănat cu piramidele din Egiptul Antic, monumentul înălţat la Padeş simbolizează recunoştinţa românilor pentru jertfa pandurilor de la 1821, în lupta cu boierii hrăpăreţi şi cotropitorii străini, sub comanda şi sabia necruţătoare ale Slugerului, pentru mai buna organizare a vieţii şi treburilor poporului, pentru dreptate, demnitate şi libertate naţională. Neîndurător cu nelegiuiţii, priceput într-ale războiului, ager şi abil în meşteşugul armelor, Tudor Vladimirescu a chemat în oştirea pandurească pe cei care erau hotărâţi să lupte pentru binele şi folosul a toată ţara. 

Tudor Vladimirescu a beneficiat de o rememorare festivă

Încruntat şi gânditor, Domnul Tudor priveşte şi astăzi spre zarea cea mare din bronzul rece al monumentului, simţind aceleaşi neajunsuri pentru români şi ţara lor: justiţie dreaptă şi respect pentru lege, viaţă demnă şi libertate pentru tot românul, neîmpilare şi onoare pentru ţară. Ochii săi privesc prin adâncimi de timp, spre mulţimea pandurilor adunaţi în câmpie. Cuvintele-îndemn, aprinzătoare ale flăcării revoluţiei, vibrează şi azi în sufletele românilor iubitori de ţară: „Multă sănătate, fraţilor locuitori ai Ţării Româneşti. Nici o pravilă nu opreşte pe om de a întâmpina răul cu rău …”

Rezonând peste ani, vorbele Slugerului stârnesc panică printre politicieni. De aceea, unora le este teamă să rostească numele Domnului Tudor. Orice ar spune unii ori alţii, trecători anonimi prin istorie, glasul justiţiar al Voievodului de la Padeş exprimă setea de adevăr şi dreptate a românului, spiritul pandur al acestui neam încercat de istorie, prea multă vreme înjosit şi jefuit de curţile imperiale ale lumii, pizmaşe şi arogante în orice vremuri. Sabia pe care Tudor a scos-o împotriva răului ce împilase ţara, nu s-a frânt în anul 1821, ea a rămas de veghe peste veacuri, până ce aspiraţiile acestui popor, adânc şi straşnic statornicit în istorie, nu se vor împlini întru facerea binelui şi bunăstării pentru fiecare român. Când Slugerul zicea: ”ca unii ce suntem de un neam, de-o lege… la un gând şi într-un glas… să putem câştiga deopotrivă dreptăţile acestor Prinţipuri, ajutorându-ne unii pe alţii”, se gândea la unirea politică a ţărilor române, a spiritului şi întregului neam românesc.

Străbatem timpul şi urcăm în smerenie treptele monumentului înălţat în amintirea Eroului naţional Tudor Vladimirescu şi a Revoluţiei de la 1821. Revedem basoreliefurile sculptate în bronz pe fiecare din cele patru zări ale obeliscului. Ne oprim spre miazănoapte, cu ochii pe basorelieful care prezintă Adunarea de la Padeş. Îl vedem pe Tudor, călare pe calul său războinic, în mijlocul pandurilor şi căpitanilor săi, cu steagul revoluţiei, gata de luptă. Glasul său răsună peste mulţimea adunată în mijlocul câmpiei. Oştenii îl ascultă şi înalţă furci, coase şi securi, în gesturi grăitoare ale nemulţumirii crescute în sufletul lor sfâşiat de atâtea silnicii şi chinuri ale vieţii. Toţi i se alătură şi îl urmează pe sluger. Îl consideră un crai biruitor de rău, chivernisitor al binelui ţării şi poporului, pe care îl numesc Domnul Tudor.

         Ne întoarcem privirea spre depărtările mărginite de cetatea munţilor, cu văile şi drumurile pe care au coborât cetele de panduri năpăstuiţi. Fuseseră ani grei, plini de nevoi şi opresiuni. Ţăranii dosădiţi nu au pregetat să vină lângă cel care le făgăduise dreptate. Tudor era un bărbat tânăr şi puternic, avea doar 41 de ani. Aici, pe Câmpia Padeşului, inimile frânte ale moşnenilor se deschiseseră în faţa aprigului vătaf de plai pe care îl credeau conducătorul lor. Mulţi oşteni aflaseră de dreptăţile făcute de Sluger şi s-au legat cu sufletul de el, urmându-l la lupta cea mare.

Sub apăsarea setei de dreptate, Tudor a îmbrăcat cămaşa morţii şi a plecat peste ţară, să reaşeze în rosturi bunele rânduieli ale poporului, să îndepărteze de pe obrazul oamenilor năpăstuiţi lacrimile suferinţei şi umilinţei pricinuite de abuzurile boierilor autohtoni, răi şi lacomi, să scoată ţara de sub suzeranitatea porţii otomane asupritoare. Răzbătător peste vremuri şi opreliştile timpului, oricare ar fi acestea, glasul nesupus al Domnului Tudor nu s-a oprit numai în crezul celor aflaţi în adunarea poporului din acea zi înfrigurată de 23 ianuarie 1821. Cuvintele memorabile – expresie a celui mai clar şi izbitor sentiment de patriotism -, ce au răsunat pentru întâia oară la Padeş, când Slugerul a rostit necruţător „Patria este norodul iar nu tagma jefuitorilor” animă şi azi trăirile şi faptele milioanelor de români.

articolul original.

Poiana-Rovinari, așezarea dispărută din cauza mineritului(IV)

23 January 2023 at 21:58

Reținem din episoadele trecute faptul că începând cu anul 2002, Muzeul Arhitecturii Populare de la Curtișoara găzduiește Ansamblul arhitectural Tătărescu primit prin donație de la Sanda Maria Tătărescu-Negropontes, fiica ilustrei familii Tătărescu.  A fost vorba de o salvare a complexului arhitectural de la Poiana-Rovinari care se afla sub amenințarea excavatoarelor de la Cariera Minieră Gârla. Zestrea muzeală de la Curtișoara se îmbogățea astfel cu mai multe obiective: Cula Poenaru-Tătărescu; Casa Antonie Mogoș; Biserica de la Poiana; Clopotnița din lemn; Poarta din lemn ș.a.

Gorjul a fost un județ  ocrotit de soartă pentru  că a putut beneficia de un politician de talia lui Gheorghe Tătărescu și de realizările sale. Câtă dreptate avea acesta într-un discurs din 20 noiembrie 1935: „Florile vieții mele sunt la București, dar tulpina și rădăcinile sunt în Gorjul meu drag (…), cunosc nevoile acestui județ sărac în averi dar bogat în suflete. Cred că nu voi abuza de această țară, dacă voi aduce de acolo de unde e de prisos, aici unde e sărăcie!”. Este poate o profesiune de credință care ar trebui însușită și de actualii politicieni.

De fapt, soții Gheorghe și Arethia Tătărescu, a căror amintire la Târgu-Jiu este mai degrabă ignorată de autorități, au avut un rol important în istoria acestor meleaguri la nivel economic, social și cultural. Toată lumea știe astăzi ce a însemnat Gheorghe Tătărescu ca prim-ministru pentru Gorj: Uzina Sadu, fabricile de confecții și materiale de constructii, cea de țigarete și topitoria de cânepă de la Vădeni, și tot acolo o fabrică de marmeladă. În continuare, putem vorbi de ridicarea  sanatoriului Dobrița sau  reamenajarea drumului de munte  Novaci- Sebeș și reluarea lucrărilor la calea ferată Bumbești-Livezeni ș.a. Cultural vorbind, tot în perioada respectivă  a fost electrificată Peștera Muierilor și s-a ridicat Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu ș.a.  Prin eforturile  Arethiei și ale Ligii Femeilor din Gorj, au fost organizate numeroase acțiuni caritabile, iar din fondurile obținute, din dorința de a renaște și păstra tradițiile și portul popular oltenesc, a fost reorganizată producția artizanală în Gorj, fiind promovată cu succes și în străinătate prin participarea la diferite târguri și expoziții. Cunoaștem azi prin strădania multor istorici gorjeni cum au fost strânse  fonduri și pentru reabilitarea și dotarea corespunzătoare a Spitalului din Târgu-Jiu sau pentru  construirea sau amenajarea caselor memoriale-Ecaterina Teodoroiu și Tudor Vladimirescu și multe altele.

S-a tot amintit în ”Vertical” despre cea mai mare realizare a familiei Tătărescu în Gorj,  ridicarea Ansamblului monumental de pe“ Calea Eroilor”, de către Constantin Brâncuși, o emblemă a spiritului și geniului uman, a culturii noastre naționale și deopotrivă universale.

File de istorie la Poiana

        Deși a cumpărat moșia de la Poiana la începutul perioadei interbelice, familia Tătărescu s-a legat sufletește de oamenii locului. Ne gândim aici la acele căsătorii simbolice, Gheorghe și Arethia au fost nași de cununie și botez pentru circa  1500 de cupluri. Memoria locului spune că Tătăreștii au ajutat pe mulți dintre săteni să-și găsească un loc de muncă, o parte dintre ei chiar la moșia și la conacul din frumoasa lor reședință de domiciliu.

            Între anii 2000-2002, autoritățile din  Gorj au organizat o amplă operațiune de mutare a Ansamblului arhitectural Gheorghe și Arethia Tătărescu de la Poiana-Rovinari la Curtișoara în cadrul Muzeului Arhitecturii Populare. A fost o operațiune vastă finanțată de către minerit după cum mărturisea Emil Huidu în ampla sa lucrare dedicată istoriei mineritului, reamplasarea aducând și unele modificări majore cum ar fi acoperișul de la Cula Poenaru-Tătărescu. Unul dintre cele mai interesante obiective este Casa Antonie Mogoș, inițial construită și amplasată în satul Ceauru-Bălești, apoi refăcută de arhitectul I. Trăjănescu la Poiana-Rovinari în anii interbelici și după aceea la Curtișoara sub coordonarea arhitectului Dumitru Florescu.

Povestea contemporană a Ansamblului Tătărescu de la Poiana începe în 1919, atunci când Gheorghe şi Aretia Tătărescu au cumpărat pământul şi Cula Poenaru de la familiile Carabatescu şi Dincă Schileru şi s-au instalat în zonă, circa  15 km de Târgu-Jiu. După vreo 15 ani, familia Tătărescu  a  cumpărat (1934) şi refăcut Casa Mogoş cu destinaţia casă de oaspeţi. Deși concepția arhitecturală a aparținut lui I. Trăjănescu, mutarea și reansamblarea casei din Ceauru a fost făcută de Dumitru Pasere, fiu al locului și tatăl inginerului și documentaristului Mihail Pasere, autorul unei monumentale lucrări despre zona Rovinari amintită de mai multe ori de către noi.

            În  anul 2000,  Sanda Maria Tătărescu-Negropontes, fiica ilustrei familii, a hotărât strămutarea ansamblului de la Poiana la Curtişoara, în cadrul Muzeului de arhitectură populară, operațiune vastă și obligatorie pentru facilitarea lucrărilor de exploatare a cărbunelui.  Potrivit proiectului aprobat de autoritățile vremii, amplasarea (2000-2002) pe noul teren s-a făcut respectând cât mai fidel dispunerea şi orientarea fiecărui obiectiv, astfel încât ansamblul să reamintească pe cât posibil de vechea curte boierească din localitatea Poiana (concepția arhitectului  Dumitru Florescu).

             Despre zona de la Poiana aflăm lucruri interesante de la același Mihail Pasere, cel care mărturisește în cartea din 2011 că Dumitru Pasere, în urma săpăturilor din 1937, a descoperit în povârnișul dinspre răsărit de Cula Poienarilor, ”turnul Cavalerilor Ioaniți, în care se găsea mormântul unei căpetenii a lor, marcată de armura, coiful, spada și scutul aflat acolo. Acel loc fusese anume ales de colonelul Pociovălișteanu, cumnatul lui Gheorghe Tătărescu, pentru        amenajarea unei ghețării”.

            În vremurile de odinioară, vechea  Litua cuprindea Gorjul și Țara Hațegului dacă ne luăm după ”Diploma Cavalerilor Ioaniți”, act încredințat Ioaniților pe 2 iunie 1247 de regele Bela al IV-lea. Se prevedea că  Oltenia se constituia „de la Hațeg la Dunăre și de la Mehadia la Olt”.

         Pentru o perioadă relativ lungă, suficientă pentru ridicarea unor construcții durabile, acei cavaleri Ioaniți, au avut comenduirea, se pare, în satul Poiana,  fapt dovedit cu turnul construit de ei, în care și-au înmormântat o căpetenie.

              Despre vremurile de odinioară de la Poiana, Mihail Pasere își amintește: ”Cula Poienarilor-o altă cetate de strajă-se situa pe un platou înalt în partea de răsărit a șoselei naționale(DN 66), la mijlocul satului Poiana. De pe acel platou, cula-având bună vizibilitate și comunicare cu cea din Rovinari, cu observatoarele din Bălăcești, Fărcășești și cu cetățile Vîrțului-trona, aici, cu patru caturi, dându-și importanță pentru toată populația  împrejurimilor sale. Documentele vremii atestă, o primă renovare, i-a fost adusă de către Dincă Poienaru.  Mai târziu a stăpânit aici boierul Costache Gărdescu(1820-1890) urmat de Nae Carabadache, prefect și deputat de Gorj și, în cele din urmă, de Gheorghe Tătărescu, până în anii 1950, când a intrat în patrimoniul național…”

           Mai există o legendă amintită de același Mihail Pasere potrivit căreia cula a fost refăcută în vremea lui Tudor Vladimirescu de către Dincă Poienaru, care ar fi primit ”un cal și 2 perechi de disagi cu bani” chiar de la slugerul răzvrătit. Greu de crezut că lucrurile au stat așa dacă ne gândim că acesta avea nevoie de resurse financiare pentru finanțarea Revoluției din 1821.(Va urma)

Bibliografie:

Mihai Pasere, Monografia Rovinarilor, 30 de ani de la înființarea orașului Rovinari (1981-2011), Editura Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj, Tg-Jiu, 2011

articolul original.

Ministrul Energiei a cerut schimbarea conducerii CEO

23 January 2023 at 18:06

Ministrul Energiei, Virgil Popescu, a cerut luni, 23 ianuarie 2023, schimbarea din funcție a președintelui/directorului general al Complexului Energetic Oltenia, Daniel Burlan, și un control pe toate achizițiile făcute de acesta după ce trei persoane au murit şi zece au fost rănite în urma accidentului produs, săptămâna trecută, în cariera Jilţ Sud. Mai mulți lideri PSD, inclusiv cei gorjeni, solicită demisia/demiterea liberalului Virgil Popescu.

Primele verificări ale poliţiştilor arată că autoutilitara care a căzut la o diferenţă de nivel de aproximativ trei metri transporta muncitori, dar şi două tuburi metalice de acetilenă. S-au găsit probleme mari la CEO condus de liberali în ultimii ani, Daniel Burlan fiind promovat recent în conducerea județeană a PNL Gorj asigurată de senatorul Ion Iordache.

Preşedintele Consiliului Judeţean Gorj, Cosmin Mihai Popescu a solicitat  demisia ministrului Energiei Virgil Popescu pe care îl acuză de incompetenţă, în contextul accidentului de la Jilţ-Sud. „M-am convins că nu îl interesează ce se întâmplă cu Gorjul. Nu i-a păsat absolut deloc de solicitările noastre, începând cu amenajarea hidrologică de pe Jiu şi terminând cu modul în care, acum, batjocoreşte o tragedie şi profită de ea ca să mimeze că îi pasă de oamenii din CE Oltenia”, a postat liderul PSD.

Demisia lui Virgil Popescu a fost cerută și de deputatul PSD Mihai Weber. „Demisia este un act de onoare și un exemplu de urmat de către toți care se fac vinovați de ceea ce se întâmplă în activitatea minieră din cadrul Complexului Energetic Oltenia, de la cei care conduc Ministerul Energiei, până la ultimul angajat al companiei care are putere de decizie, numit doar pe criterii politice de PNL”, a scris el, pe Facebook.

articolul original.

Unirea Principatelor unește cele două  maluri ale Prutului

22 January 2023 at 22:57

În data de 24 ianuarie se împlinesc 164 de ani de la Unirea Principatelor Române. Evenimentul este considerat a fi primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român. Unirea Principatelor Române a avut loc în 24 ianuarie 1859 și reprezintă unirea statelor Moldova și Țara Românească. Așa cum este și firesc, această dată de 24 ianuarie 1859  va rămâne mereu pecetluită în inimile românilor de pretutindeni. În acest an, elevii și cadrele didactice din Strășeni-Republica Moldova și Gorj-România  și-au dat mâna într-un proiect educational international intitulat ”Alexandru Ioan Cuza-fondatorul României Moderne

    Dragostea de neam și țară se trăiește intens pe ambele maluri ale Prutului prin serbarea  celui  care a pus bazele  Statului Național Român și în pofida tuturor obstacolelor, a dat start procesului de modernizare în toate domeniile. Alexandru Ioan Cuza este domnitorul primei Uniri și creatorul României Moderne.

În acest sens, elevii și profesorii din Republica Moldova și România și-au dat mâna într-un proiect educational care se va finaliza chiar în ziua de 24 Ianuarie cu ajutorul suportului digital. Proiectul educațional international  va uni, astfel,  cele doua maluri ale Prutului în cadrul unui Concurs de cultură generală cu participarea elevilor din IPLT Zubrești, raionul Strășeni  alături de semenii lor din județul Gorj.  Evenimentul se  desfășoaăa în cadrul proiectului de parteneriat semnat între Inspectoratul Școlar Județean Gorj și Direcția Generală Educație Strășeni din Republica Moldova.

Pe lângă competiția școlară, profesorii de pe ambele maluri ale Prutului vor avea intervenții online după cum urmează: Prof. dr. Marcela Mrejeru-inspector școlar  general Gorj, Prof. Angelica Necșulea-inspector școlar Istorie, Prof. Cornel Șomîcu-vicepreședinte Societatea de Științe Istorice- filiala Gorj , Prof. Ana Preda Tudor- președinte Societatea de Științe Istorice-filiala Buzău, Prof. Claudiu Mărăcine-Colegiul Național ”Tudor Vladimirescu” Tg-Jiu și Prof. Dănuț Lupulescu-Liceul ”Mihai Viteazul” Bumbești-Jiu. La acest eveniment va participa și  doamna Daniela Vacarciuc, directorul LT ,,Vasile Alexandri”, profesor de istorie cu o trăire și verticalitate românească indubitabilă, formator internațional.

            Vasile Alecsandri, bardul de la Mircești, scria  în poezia ,,Cuza Vodă”  despe ”Domnul Unirii” aceste rânduri:

,, Văzutu-te-am în pace suind scara măririi

Şi-n pace luând calea augusta-a nemuririi,

O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoare

 Sădit pe miriade de libere ogoare!

O clipă apărut-ai în planul veşniciei

Şi veşnice mari fapte lăsat-ai României,

Nălţând din părăsire antica-i demnitate Prin magica Unire şi sacra Libertate”

articolul original.

Sub semnul amintirii eroului națiunii române, Tudor Vladimirescu

21 January 2023 at 23:46

Școala Gimnazială ”Antonie Mogoș” Ceauru-Bălești a găzduit la finele săptămânii trecute o serie de manifestări dedicate împlinirii a 202 ani de la Revoluția condusă de Tudor Vladimirescu. Este vorba de Proiectul Educativ Județean ”Tudor Vladimirescu în memoria gorjenilor” în organizarea școlii gazdă în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean Gorj, Societatea de Științe Istorice-filiala Gorj, Muzeul Județean ”Alexandru Ștefulescu” Gorj, Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale și  Asociația ”Școala Gorjeană”.

În 2021, o initiativă legislativă a declarat  drept erou al națiunii române pe  Tudor Vladimirescu, gorjeanul care a intrat în istorie  pentru curajul său dovedit la Revoluția de la 1821 pe care a condus-o, mișcare care avea ca scop eliberarea popoarelor creștine de sub dominația otomană.

Tudor Vladimirescu a rămas o personalitate importantă  în istoria noastră națională , devenind o sursă de inspirație și pentru cultura noastră. Cuvintele sale „Patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor” au rămas emblematice în istoria acestei țări.

Ca în fiecare an din ultimele două decenii, elevii și cadrele didactice de la Școala Gimnazială ”Antonie Mogoș” Bălești au dedicat  o serie de manifestări evenimentului amintit. Toate aceste activități au fost reunite în cadrul Proiectului Educațional „Tudor Vladimirescu în memoria gorjenilor”. S-au aflat în fața elevilor ANGELICA NECȘULEA-Inspectoratul Școlar Județean Gorj, VALENTIN PĂTRAȘCU-Muzeul Județean ”Alexandru Ștefulescu”, ION HOBEANU și DUMITRU CĂTĂLIN DRĂGHICI-Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale,  DAN PUPĂZĂ-Asociația ȘCOALA GORJEANĂ, ELENA FĂLCĂU-Școala Gimnazială ”Antonie Mogoș” și CORNEL ȘOMÎCU-Societatea de Științe Istorice, filiala Gorj.

 Desfăşurată în prima parte a anului 1821 (între ianuarie  și mai), Revoluția condusă de Tudor Vladimirescu a dus la sfârșitul domniilor fanariote în Țara Românească și Moldova.  Menționat deseori în manuale, imortalizat prin statui și tablouri, Tudor Vladimirescu este, în realitate, un personaj puțin cunoscut de marele public, dar extrem de interesant și chiar controversat.

Născut dintr-o familie de moșneni sau de țărani liberi din județul Gorj, Tudor Vladimirescu a ajuns prin pricepere și adaptabilitate, administrator de moșii, negustor, dar și ofițer  în armata țaristă, grad de ofițer obținut în timpul ocupației rusești dintre 1806 și 1812. Era căpitanul pandurilor, singura forță militară a vremii. A condus efectiv țara timp de circa două luni, între martie și mai 1821.

Istoricii definesc Revoluția din 1821 drept începutul procesului de renaștere națională a României.

Elevii au aflat de la vorbitori amănunte despre relațiile eroului din Vladimir cu biserica, despre documentele privind evenimentele care se păstrează la Muzeu și Arhive ș.a. S-a prezentat și povestea portretelor lui Tudor Vladimirescu.  Theodor Aman este cel care a fixat în memoria populară înfățișarea lui Tudor Vladimirescu, deși toate variantele de portret au fost realizate postum. Chipul său a fost reconstituit de pictor cu ajutorul mărturiilor unor veterani panduri, supraviețuitori ai Revoluției din 1821, și mai ales cu ajutorul informațiilor și certificarea autenticității din partea unuia dintre apropiații lui Tudor Vladimirescu, Petrache Poenaru (1799–1875), cunoscutul inventator al stiloului.

Spre sfârșitul vieții, l-a ajutat pe Theodor Aman să prindă pe pânză înfățișarea „Domnului Tudor” în tabloul realizat probabil în perioada 1874-1876, la peste o jumătate de veac de la moartea acestuia. Mai recent, au fost descoperite la Viena, unde Tudor Vladimirescu călătorise, litografii care îl reprezintă (cu o expresie aprigă, dură), dar e puțin probabil ca Aman să le fi cunoscut. Portretul realizat de Aman seamănă destul de bine cu litografiile menționate, dar prezintă o versiune idealizată: un bărbat chipeș, demn, cu o expresie calmă, sigur de el, capabil să domine oamenii și situațiile – portretul unui adevărat erou național, foarte necesar în contextul acelor vremuri, când România avea să-și proclame independența față de Imperiul Otoman și să o cucerească printr-un război.

De asemenea, Tudor Vladimirescu a trecut prin Bălești,  venind de la Mehedinți, pe drumul Cerneţului, face popasul între Bălești și Tămășești, la așa-zisul han al lui Meleca, lângă dealul Gurguleu apoi, trecând prin Bălești, recrutează de aici un pandur, pe Vasile Frătuţu-Spineanu, de 26 ani, continuându-și drumul spre Tg-Jiu și mai departe spre București. Și la Cornești se păstrează amintirea lui Tudor  Vladimirescu care era în trecere de la Cloșani, la Tg-Jiu. În trecerea sa prin Cornești, Tudor Vladimirescu a poposit numai o noapte aici la Hanul aflat acum în paragină.

articolul original.

Trei blocuri din Târgu Jiu intră în reabilitare

21 January 2023 at 07:59

Trei blocuri din strada 1 Decembrie 1918 din Târgu Jiu urmează a fi reabilitate cu fonduri asigurate prin Planul Național de Redresare și Reziliență.

„Am semnat, alături de administratorul asociației, domnul Constantin Semen, contractul de finanțare pentru imobilele cu numerele 67, 108 și 112, suma alocată apropiindu-se de 3 milioane de euro (aproape un milion de euro pentru fiecare clădire).

În ceea ce privește lucrările ce urmează a fi efectuate, pe lângă anvelopare, unele reparații și izolarea acoperișului blocurilor menționate, se vor asigura sisteme alternative de producere a energiei electrice (panouri fotovoltaice), reabilitarea și modernizarea instalațiilor de iluminat pentru spațiile comune, sisteme inteligente de umbrire, dar și de reglare a instalațiilor electrice și se va monta tâmplărie performantă, cu rama din PVC.” a transmis Marcel Romanescu, primarul municipiului Târgu Jiu.

articolul original.

Florian Văideianu: o nouă apariție editorială – ”Bătrânul din lift”

18 January 2023 at 06:15

Recent, la finele anului abia încheit, a văzut lumina tiparului ultimul volum al scriitorului gorjean, Florian Văideianu. Este vorba de nuvela ”Bătrânul din filt”, apărută la Editura PIM din Iași. Având în vedere faptul că am avut onoarea și plăcerea de a prefața acest ultim volum, în cele ce urmează vom prelua conținutul acesteia cu unele adăugiri.

Iată așadar, că la scurt timp de la publicarea ultimului său volum intitulat ”Sindromul inimii frânte”, din prima jumătate a acestui an, și poate, nu întâmplător, ca o continuare a acestuia, scriitorul Florian Văideianu  recidivează, de această dată cu o nuvelă interesantă pe care o intitulează ”Bătrânul din lift”.

De menționat faptul că  ”Bătrândul din lift” este cel de-al douăzeci și patrulea volum al autorului pentru care merită toată aprecierea și admirația noastră, mai ales luând în considerare faptul că Florian Văideianu s-a apucat de scris cu doar mai puțin de cincisprezece ani în urmă. Așadar putem aprecia faptul că Florian Văideianu este unul din scriitorii prolifici ai ultimilor ani din Gorj.

Volumul la care ne referim este o nuvelă cu puternice accente realiste, filozofice și chiar psihologice asupra cărora autorul insistă și le combină în mod armonios astfel încât cititorul se poate regăsi pe sine sau pe un membru al familiei sale aflat la vârsta senectuții și în situația personajului principal, respectiv a ”Bătrânului din lift”, alias Anton.

Anton este numele ales de autor, dar suntem convinși că, la fel de bine, ”Bătrânul din lift” putea să fie și Dorin Adam din volumul anterior la care am făcut referire mai sus, respectiv ”Sindromul inimii frânte”, sau poate un bătrânel născut și crescut undeva într-un sat de munte de pe plaiurile Gorjului, care toată viața a muncit, a viețuit, a pătimit, a iubit și a sperat la o bătrânețe liniștită în Gorjul său iubit, dar care din motive neașteptate și nedorite, la vârsta senectuții ajunge să-și ducă traiul în tumultul necunoscut și tulbure al unui mare oraș al României, fie el chiar capitala acesteia – Bucureștiul. Sau de ce nu, poate chiar autorul.

Analizele și trăirile lui Anton,  începând cu drumul spre gara din Târgu-Jiu și sub greutatea întregii sale ”averi” acumulată de-a lungul celor șapte decenii de viață, și împachetată într-o sacoșă de umăr, pe care o purta agale pe bulevardul care îl ducea spre gară, deși sunt expuse de către autor scurt și clar dau cititorului senzația de durere și compătimire, ceea ce il face pe acesta să devină tot mai interesat de firul acțiunilor descrise cu talent de către Florian Văideianu.

Ca o constatare a noastră și cred că nu numai, întreaga nuvelă are o axă în jurul căreia se desfășoară întreaga narațiune și această axă este singurătatea. În fapt chiar autorul sugerează acest lucru încă de la început, deschizând această scriere cu motto-ul  ”Singurătatea mușcă uneori chiar din inimă” (Octavian Paler).

Interesant de remarcat este faptul că în sacoșa sa Anton ducea cu sine, spre pribegia singurătății pe care parcă și-o prevestea, și actul administrativ generator ale acestei stări și anume certificatul său de divorț. Durerea sa cea mai mare consta în faptul că această stare nu era generată de o catastrofă ci de o acțiune pur umană care în final nu a putut fi evitată.

Nuvela la care ne referim este structurată pe unsprezece capitole, în care îl întâlnim pe Anton, în diferite momente ale singurătății lui pe care cu greu o acceptă și o trăiește odată cu plecarea sa din orașul vieții sale și mutarea în noua locuință din București, pusă la dispoziție de fiul și nora sa. Momentele de singurătate ale lui Anton îi trezesc acestuia valuri de amintiri din diferite etape ale vieții lui, cu descrieri sumare și la obiect dar mai ales cu dorința de a scăpa de această singurătate, însoțite de interpretările  realiste, filozofice și chiar psihologice ale unui senior cultivat care a realizat foarte multe lucruri pentru societate și pentru semenii săi. Iar aceste momente apăsătoare ale trăirilor lui Anton sunt alungate de diferite evenimente care apar ca un făcut în viața sa și care îi schimbă trăirile și îi fac clipele mai frumoase ceea ce conduce spre îndepărtarea gândurilor apăsătoare.

În primul capitol ”Liftul”, autorul se axează pe aspecte din copilăria lui Anton, trăită într-un sat de țară de lângă Tismana, împreună cu bunica sa, în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial. Anton rememorează diferite momente din anii copilăriei sale, care deși acum ar părea destul de grele, cu multe lipsuri, cu munci la câmp și în gospodărie,  dar cu toate greutățile și bucuriile inerente ale acelei perioade, cu toate întâlnirile, jocurile, tradițiile și cu năzbâtiile tinerilor din sat de vârsta sa, au fost anii cei mai fericiți din viața sa.

În capitolul următor,  îl descoperim pe Anton ajuns la București și instalat în noul său apartament  unde se simte ”Pierdut în societate” dar încearcă să aplice zisele scriitorului brazilian Paulo Coelho despre singurătate și anume ”Folosește singurătatea, dar nu fi folosit de ea”. Așa că Anton încearcă să se acomodeze, în singurătatea sa, cu noul mod de viața de unul singur în capitală, dar deși se străduiește foarte mult să fie în rând cu lumea, constată că, lumea merge spre o direcție pe care el nu o putea înțelege. Ba mai mult, Anton sesizează multe rele ale vremurilor de azi, vizibile chiar pe stradă, la tot pasul, și se gândește la faptul că trăiește într-o lume în care tradițiile copilăriei sale nu-și mai găsesc locul, iar  gândurile îl duc spre obiceiul ”umblatului” care se desfășura în satul său natal în ajunul Crăciunului și când oamenii și membrii familiei se iertau unii pe alții de toate faptele rele făcute cu voie sau fără voie în cursul anului și ”strigate” de tinerii satului la poarta fiecărei case.

Sub motto-ul cuvintelor lui Emil Cioran ”Când viața tace, îți auzi singurătatea”, se derulează narațiunea autorului în capitolul III – ”Copiii, toiagul bătrâneții”. Anton este mulțumit de cei doi copii ai săi și este foarte bucuros că poate face câte ceva și pentru nepoata și nepotul său. Ba mai mult singurătatea îi este alungată de compania nepotului aflat la școală în București precum și de câte un telefon primit de la diferiți tineri pe care i-a ajutat în ultimii ani. Într-un moment de meditație Anton se întărește la gândul că faptele sale bune împreună cu copii săi sunt ”Toiagul bătrâneții” sale pe care  se poate sprijini și cu ajutorul cărora poate alunga clipele de singurătate care se abat asupra sa.

”Visele disperării” fac parte din viața omului, vise care nu-l ocolesc nici pe Anton. Dar când constată că a fost vorba doar de un vis, Anton, devine mai liniștit  dar totuși se ”simțea precum un stejar bătrân ce trăia în mijlocul luncii, departe de pădure, de frații săi care viețuiau în comunitate.”

În capitolul următor Anton se întreabă  retoric ”Ce este viața?”, dar folosind răspunsul dat de Seneca: ”Viața e ca o piesă de teatru. Nu contează cât durează, ci cât de bine e jucată” reușește să aibă prima sa interacțiune cu un om al locului, dar pulsul vieții oamenilor receptat de el pe stradă îl fac să se simtă în continuare singur, neputându-se acomoda la mersul vieții marelui oraș în care îi era dat să trăiască la bătrânețe.

Anton trăiește câteva momente de bucurie când îl sună o tânără mămică pe care el o ajutase cândva în anii de liceu și de facultate ai acesteia și care acum îi cere un sfat legat de viața ei familială. Se simte bucuros că cineva mai apelează la experiențele sale de viață și la sfaturile lui, dar se întristează când vorbește la telefon cu prietenul său prof. dr. Ion Mocioi și află că acesta este bolnav dar mereu optimist.

Urmează alte câteva evenimente care îl bucură nespus de mult pe Anton   și care îl scot din starea sa de singurătate. Primul este vizita pe care i-o face acasă, prietenul său, col. dr.  ing. Walter Loga, Președintele Asociației ”Cultul Eroilor – Regina Maria, Filiala Tudor Vladimirescu – Gorj”, asociație al cărei membru era și el. Discută împreună despre ce mai este pe la Gorj, despre membrii asociației și despre lucrarea ”Eroii Gorjului” la care Anton lucrase în anii trecuți.

Un alt moment al narațiunii  este convorbirea lui Anton cu președintele ”Asociației Scriitorilor Gorjeni” al cărei membru era, despre evenimente, membrii asociației, proiecte în lucru, etc.

Urmează alte clipe de bucurie pentru Anton când vorbește la telefon cu fosta sa colegă de liceu Lana, pe care o încurajează, ca la anii senectuții sale, să finalizeze un volum de poezii și de apariția căruia promite să se ocupe.

De asemenea discuția telefonică cu preot dr. Nicușor Popescu redactorul șef al revistei ”Tradiții Bustuchinene” îl înalță sufletește pe Anton și uită pentru moment de singurătatea sa.

Dar finalul nuvelei îl duce pe Anton spre o meditație profundă despre ”Viața în singurătate”, ajungând la vorbele lui Voltaire: ”Rar suntem mândrii când suntem singuri”, și totodată la acceptarea faptului că ”poate așa a hotărât Divinitatea, iar el nu se poate împotrivi”  dar este împăcat cu faptul că ”cel puțin (Divinitatea – n.a.) i-a dat înțelepciunea să înțeleagă” această stare pentru un ”stejar bătrân”.

De remarcat faptul că în această scriere întâlnim personaje reale din viața noastră sau a comunității, iar stările pe care ni le induce autorul sunt unele de meditație profundă asupra unei etape din viețile noastre. Iată că Florian Văideianu ne arată din nou că este un scriitor cu reale calități narative, care știe să îmbine raționalul cu sentimentalismul, calități care derivă poate și din realele sale abilități de cercetător și documentarist, calitate în care a scris mai multe volume.

Parcurgerea acestui volum este o desfătare a minții și a sufletului, dar în același timp o scriere cu profunde semnificații pentru fiecare cititor în parte.

Menționăm faptul că scriitorul Florian Văideianu este membru al Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni, căruia îi adresăm felicitări pentru această nouă apariție și îi urăm succes deplin în materializarea viitoarelor sale proiecte scriitoricești.

dr. Victor Troacă

Președinte al Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ”Al. Doru Șerban”

articolul original.

Cula Moangă Pleșoianu de la Săcelu ar putea fi salvată

18 January 2023 at 06:03

Primăria Săcelu a depus recent un proiect de salvare a Culei Moangă-Pleșoianu, monument aflat  într-o  stare avansată de degradare, dar cu un istoric și arhitectură foarte valoroase. Proiectul a fost depus în cadrul apelului din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNNR).

Monumentul  a fost construit în anul 1762, proprietate a logofătului Vasile Moangă. Este o casă tip culă, aceasta fiind o fortăreață de apărare. A fost  proprietatea lui Dumitrache Săceleanu și apoi a nepoatei acestuia, Octavia Pleșoianu.

Acest proiect, depus de Primăria Săcelu, este prima încercare a autorităților locale de a salva monumentul istoric. Casa este construită cu parter și etaj, iar acoperișul era cu șiță.

Obiectivul  Primăriei Săcelu  este de a reda cula circuitului turistic și organizarea acolo  a mai multor evenimente culturale. Proiectul prevede lucrări de reparații și consolidare, racordare la energie, amenajare peisagistică, realizarea unui iluminat arhitectural și pregătirea clădirii pentru primirea vizitatorilor. ,,Suntem bucuroși că am reușit să depunem acest proiect, sperăm să obținem și fondurile pentru salvarea acestei clădiri emblematice. Din păcate, din bugetul local nu am avea cum să facem reparațiile necesare și se prăbușește o bucată din istoria noastră. Dacă vom reuși să obținem bani pentru culă, atunci vom putea dezvolta și zona, prin turism. Le mulțumesc tuturor pentru ajutor. Aceasta este prima etapă a acestui proiect, după care, în cazul unui răspuns afirmativ, vom trece la elaborarea documentațiilor și studiilor de fezabilitate”, a explicat primarul comunei Săcelu, Gheorghe Dumitrelea.

articolul original.

Breaking news: Morți și răniți în Gorj

17 January 2023 at 13:15

Grav accident în Gorj unde la Cariera Jilț  Sud a avut loc un accident rutier. În accident au fost implicate 25 de persoane, dintre care 7 rănite și 3 decedate. Având în vedere numărul persoanelor implicate, pentru gestionarea eficientă a fost activat Planul Roșu de Intervenție la nivelul județului Gorj.

În accident au fost implicate 25 de persoane, dintre care 7 rănite și 3 decedate. Zona fiind neaccesibilă cu autospecialele de intervenție, victimele au fost transportate cu mijloace din dotarea carierei Jilț Sud, pe o platformă betonată, unde se află echipajele de intervenție.

Având în vedere numărul persoanelor implicate, pentru gestionarea eficientă a fost activat Planul Roșu de Intervenție la nivelul județului Gorj.

La fața locului au fost alocate 1 mașină de stingere, 2 ambulanțe SMURD, un echipaj de descarcerare, o autospecială pentru transport victime multiple, 4 ambulanțe SAJ, precum și 2 elicoptere SMURD, informează ISU Gorj.

articolul original.

Poiana-Rovinari, așezarea dispărută din cauza mineritului(III)

15 January 2023 at 19:48

Continuăm povestea satului Poiana, localitate cu un trecut tumultos în ultimele decenii de până la dispariție. Se poate spune fără teama de a greși  că pentru Poiana rezervele uriașe de carbune i-au hotârât soarta, statul comunist nu putea să ignore aceste resurse. Trebuie să ne bucurăm însă de paginile de istorie scrise de această localitate în ultimele secole și să le aducem în atenția iubitorilor muzei Clio în măsura posibilităților. Referitor la Ansamblul Arhitectural ”Tătărescu”, mutat la Curtișoara cu mai bine de două decenii în urmă, să nu uităm că în perioada interbelică acolo au făcut popas regele Carol II, viitorul rege Mihai I, regina mamă Elena,  principele Nicolae, principesele Ileana şi Elisabeta, prinţul George Valentin Bibescu şi soţia  Martha Bibescu ș.a. Au trecut pe la Poiana în perioada amintită cam toți politicienii importanți ai vremii de la Ionel I.C. Brătianu, I.Gh. Duca, Nicolae Iorga la Nicolae Titulescu și Grigore Gafencu ș.a. Dacă mai amintim și vizitele inegalabilului Constantin Brâncuși…realizăm când de relevant este trecutul acestei zone.

Istoria a fost necruțătoare cu așezarea de la Poiana-Rovinari, salvată în mica măsură prin mutarea proprietăților lui Gheorghe Tătărescu la Curtișoara, care a dispărut pentru a fi scos la suprafață cărbunele cel atât de necesar economiei naționale. Ce ar fi fost însă dacă în acești ani am fi avut locația de la Poiana  și aceasta ar fi putut fi amenajată de o manieră originală în care pe aleile domeniului să te întâlnești cu istoria? La acest moment, specialiștii Consiliului Județean Gorj lucrează la un mare proiect de reabilitare/extindere a Muzeului de la Curtișoara, poate că ar fi de luat în calcul reamplasarea Ansamblului ”Tătărescu”  și recreerea  atmosferei de atunci, poate cu ajutorul actorilor de la Teatrul ”Elvira Godeanu”. Se practică o asemenea manieră de a privi  istoria pe la alții iar nouă, cel puțin în această speță, ne-a lipsit până acum curajul  de a aborda altfel de lucruri.

Datorăm doamnei Gabriela Neta Popescu un articol foarte interesant intitulat ”Sanda Maria Tătărescu-Negropontes – Un destin peste care a trecut tăvălugul istoriei” și unde aflăm despre vizita lui Constantin Brâncuși la Poiana. Amănuntele apar într-un interviu acordat de Sanda Tătărescu  criticului de artă Vasile Vasiescu: „Întâmplarea făcea că Brâncuşi se întorcea acasă după mai bine de 10 ani cu Orient-Expresul. Noi vorbim acum de anul 1936, când încă nu venise al doilea război mondial. La acea vreme Orient-Expresul oprea la Filiaşi, care faţă de Poiana, unde se afla casa părinţilor mei, se găseşte cam la 30-40 km. Toţi prietenii noştri care veneau din străinătate, coborau din Orient-Expres în gară la Filiaşi unde erau aşteptaţi cu o maşină care-i ducea apoi la Poiana. Eu trebuia să-l aştept pe Brâncuşi. Eram atunci o fată tânără de vreo 17 ani – sunt născută în 1919 de ziua Sfi ntei Maria… Cum se întâmplă, am avut ghinion atunci, Orient-Expresul sosise şi eu ajunsesem cu întârziere. Eram îngrozită pentru că acasă primisem toate instrucţiunile legate de felul cum trebuia să-l întâmpin pe Brâncuşi. L-am căutat pe şeful gării, pe care de altfel îl cunoşteam bine: “Domnule, a sosit de la Paris un domn foarte important”. “N-a venit nimeni important, pentru că dacă ar fi coborât l-am fi cunoscut după geamantane…” Eram speriată şi neajutorată în faţa şefului de gară, când s-a apropiat de noi un bătrânel, mic de statură, cu barbă, cu hainele cam ponosite şi care mi-a spus atunci: “Mi se pare că pe mine mă căutaţi…”

Aşa l-am cunoscut eu pe Brâncuşi. În mintea mea de fată foarte tânără, Brâncuşi trebuia să fi e un colos. Ei bine, nu era. Dimpotrivă, era un om cât se poate de modest, cu nişte ochi adânciţi mult în fundul capului, aş spune că erau nişte ochi foarte olteneşti. De altfel toată fi gura lui îl trăda a fi un gorjean adevărat La noi la Poiana era un adevărat centru politic, cu oameni politici care veneau cu treburi, era o atmosferă cu adevărat de viaţă politică. Ori, trebuie să recunosc, Brâncuşi era tot ce vreţi, numai om politic nu era, şi în plus avea o reticenţă pe care o avusese şi de-a lungul convorbirilor cu mama când puseseră la cale împreună venirea lui la Târgu-Jiu. La noi, în parcul conacului de la Poiana, se găsea o casă de oaspeţi al cărei pridvor era semnat de Antonie Mogoş. Aici a locuit şi Brâncuşi. Ei bine, în casa şi în familia Tătărescu de la Poiana, unde se făcea intens politică, Brâncuşi a găsit drept stâlp de reazem pe mama mea, Aretia Tătărescu, pentru că ea, cu toată dragostea infinită pe care o purta soţului ei, n-a făcut politică nici măcar o zi; dimpotrivă, aş zice că era nefericită pentru că tatăl meu era atât de absorbit şi de preocupat de politică. Şi mama îl susţinea pe Brâncuşi. Cum l-a înţeles însă, pe Brâncuşi, a fost ceva special. A fost un fluid special, pentru că Brâncuşi era greu de înţeles”.( Sanda Maria Tătărescu-Negropontes).

O istorie milenară

Trecutul localității Poiana este unul foarte interesant și în perioada  mai îndepărtată.  Ne referim aici la ceea ce este cunoscut drept Tezaurul de la Poiana-Rovinari, despre care au mai fost publicate informații în paginile publicației ”Vertical” sau la alte descoperiri arheologice pe care le vom invoca într-un episod viitor.

 Tezaurul de la Poiana  fost descoperit întâmplător în 1938 și are un inventar complex: 28 de monede (15 denari republicani romani şi 13 denari imperiali), dar și obiectele de podoabă de factură dacică. S-a făcut atunci un  sondaj  arheologic  după respectiva descoperire,  de CS Nicolaescu – Plopşor, fiind descoperite alte   trei obiecte de podoabă. Aceste obiecte se găsesc la Muzeul de Istorie al României. Cele 28 de monede cuprind piese republicane care se datează între anii 124-103 î.Hr., iar cele mai recente de la Marcus Antonius. Monedele imperiale provin de la Tiberius, Nero, Vespasian şi Domiţian. Despre piesele de podoabă geto-dacice reținem că au fost: un colier din bară de argint cu secţiunea pătrată, cu capetele modelate în formă de cap de şarpe (lungime 46 cm şi greutate 181,77 g); colier cu capătul modelat în formă de şarpe, uşor aplatizat (lungime 28,5 cm şi greutate 54,47 g); brăţară de argint cu extremităţile ce se suprapun pe o porţiune de 4 cm, care sunt înfăşurate pe corpul brăţării (diametru de 7,4 cm şi greutate 15,37 g); o altă brăţară cu extremităţile ce se suprapun pe o porţiune de 7,5 cm, care se înfăşoară pe corpul piesei (diametrul de 8,7 cm şi greutate 43,86 g); un cercel circular realizat din sârmă ce se subţiază treptat, cu extremităţile rămase libere ce se termină printr-un buton de formă conică (lungime desfăşurată de 17,5 cm şi greutate 7,46 g); un alt cercel asemănător (lungime desfăşurată de 17,5 cm şi greutate 5,92 g); inel de sârmă pe care este prinsă o amuletă de forma unei securi („toporul zeului cel mare”) cu diametrul de trei centimetri şi o greutate de 3,50 g. Se mai regăsesc în același  tezaur  10 inele confecţionate dintr-o bară cu secţiunea pătrată şi capetele care se suprapun pe o mică porţiune, iar după aceea sunt rulate pe bară.

Descoperirile nu s-au oprit aici, astfel s-a mai   descoperit un inel similar cu cele anterioare cu diametrul de 3,2 cm de care este prins un altul mai mic cu diametrul de 2,5 cm. S-a adăugat  o cataramă din tablă groasă de un milimetru de formă romboidală, alungită; pe una din ele pe benzile de incizii sunt plasate cerculeţe concentrice. Lungimea pieselor este între  8,4 – 9,2 cm, iar greutăţile sunt cuprinse între 6,04 – 8,28 g.

Tot din acelaşi tezaur face parte şi un pandantiv din tablă de argint cu grosimea de 0,7 mm, modelat în formă de lance, cu extremitatea opusă vârfului, fiind înfăşurată astfel încât formează un ochi prin care trecea probabil un inel, decorul fiind reprezentat de trei cerculeţe realizate prin ştanţare. Datele tehnice arată că acesta are lungimea de 5,8 cm şi greutatea de trei grame. A mai fost descoperită o piesă de formă dreptunghiulară, groasă de 2 mm cu extremităţile pliate în unghi drept, la ambele capete cu câte un orificiu pentru introducerea unui nit. Decorul consta din benzi de incizii şi cinci cercuri concentrice, lungimea desfăşurată fiind de 5,2 cm şi greutatea de 4,75 g.

Datorăm o parte importantă din cercetarea de la Poiana inegalabilului arheolog oltean C.S. Nicolăescu-Plopșor(1900-1968). Nepot al lui Dincă Schileru după mamă și ucenic al lui Vasile Pârvan, viitorul academician avea o manieră foarte complexă și completă de cercetare care includea în timpul investigațiilor pe teren inclusiv discuțiile cu localnicii. Așa culegea informații  privitoare la posibila apariţie a unor vestigii străvechi, de la bucăţi de cremene la cioburi de ceramică, obiecte cu totul neaşteptate care puteau să apară în orice moment în contactul țăranului cu glia strămoșească.

Poate că și în urma unei asemenea discuții, C.S.Nicolaescu – Plopşor a pus îngroparea tezaurului de la Poiana în legătură cu luptele lui Domiţian duse împotriva dacilor, deoarece ultimele monede din tezaur pot fi datate  din timpul acestui împărat. Savantul oltean  făcea  astfel legătura între părăsirea Cetăţii de la Vârţ şi îngroparea tezaurului descoperit la Poiana-Rovinari. (Va urma)

Bibliografie:

Xxx,  Judetul Gorj. Monografie. Colectia Judetele Patriei, Editura Sport Turism, București, 1980

Gheorghe Calotoiu, Consideraţii asupra spiritualităţii geto-dacilor refl ectate în descoperirile arheologice de pe teritoriul actual al Gorjului, în LITUA, XIII, 2011

Mihai Pasere, Monografia Rovinarilor, 30 de ani de la înființarea orașului Rovinari (1981-2011), Editura Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj, Tg-Jiu, 2011

Gabriela Neta Popescu, Sanda Maria Tătărescu-Negropontes – Un destin peste care a trecut tăvălugul istoriei, în LITUA, XIV, 2012.

articolul original.

IMAGINI ÎN CUVINTE Lupii lui Sânpetru

12 January 2023 at 18:51

          Se duc zilele spre miez de ianuarie, mintenaş e Sâmpetrul de iarnă şi anotimpul este tot mai sărac în zăpadă, o tresărire de nori a trecut pete sat prin decembrie scuturând câţiva fulgi şi de atunci nu s-a mai văzut urmă de nea pe uliţe şi peste coline. Zilele trecute, o alergătură de nori scămoşi, cenuşii, a învelit creştetul Tihomirului într-o năframă de ceaţă. Oamenii din Sohodol sunt pe la curături şi pătuiage, să coboare nutreţul la ţarcurile din vale. Nu au mai urcat oile spre culmi şi ponoare, că s-a lăsat viscol dinspre munţi şi este polimă de ninsoare.

Şi Raluca a vrut să ajuncă în ocolul din văgăuna dealului, cu Taica Alexandru. Dar n-a lăsat-o bunica să treacă pragul casei, până fata nu s-a spălat pe ochi cu apă sfinţită de la Bobotează, pentru a-i fi mereu bine şi a se bucura de sănătate trupească şi sufletească. Raluca şi-a limpezit chipul deasupra vetrei cu foc încins, prin ochiul de la plită, să nu curgă apa în loc spurcat. Apoi, îndârjită şi hotărâtă, fata a ieşit pe poartă şi s-a pierdut în adâncul uliţei înceţoşate.

          În casă, lângă murmurul molcom al sobei, Muica Paraschiva îl ajută pe Săndel să scrie un text despre sărbătorile tradiţionale ale iernii. Bunica îi povesteşte nepotului cu glas blând şi acesta o ascultă cu luare-aminte: „Legenda spune că pe vremea când era băiat mic, Sfântul Ioan a fost salvat de mama sa de mânia lui Irod Împăratul, care voia să îl omoare. Aceasta a fugit cu dânsul în pustie şi s-a ascuns într-o peşteră. Aici, s-a deschis o piatră care l-a înghiţit pe Ioan. Din acea clipă, băiatul ieşea din piatră pe furiş şi se hrănea cu ierburi şi miere. Aşa a crescut mare, a adus botezul în lume şi l-a botezat pe Iisus Hristos însuşi. Atunci, o mulţime de minuni s-au petrecut în viaţa oamenilor.”

          Un colind cu mesaj legendar ne spune că Sfântul Ioan a fost blestemat de mama sa să se transforme în fiară de pădure. Blestemul măicuţei a prins rădăcini şi Ioan s-a prefăcut în cerb, trăind astfel nouă ani şi nouă zile, după care a redevenit om, a zidit o mănăstire şi abia apoi l-a botezat pe Iisus Hristos. Săndel îşi notează pe margini de caiet istorisirea bunicii şi înţelege de ce, în ziua de Sfântul Ioan, Muica Paraschiva a stropit cu aghiasmă toată casa, grajdul şi celelalte binale, animalele, grădina, poarta şi ogorul din malul pârâiaşului. Băiatul află că este un obicei creştin prin care în această zi oamenii îl roagă pe Dumnezeu să le ocolească gospodăria de foc iar vietăţile din ogradă să fie ferite de jivinele sălbatice ale codrului.

          De aceea, sătenii din Sohodol ţin ziua de Sfântul Ioan ca pe o mare sărbătoare. Pentru că el a botezat pe Iisus, iar de atunci au primit şi oamenii botezul. Pentru că, împreună cu o ceată de 318 sfinţi, a făcut posturile şi a ajutat pe Dumnezeu întru buna sporire a pământului. Dinspre dimineaţă, Paraschiva a pus în pridvor de fereastră cojile de ceapă cu sare, să afle mersura vremii peste an. Îşi doreşte să scape de secetă, că s-au uscat toate crovurile cu apă din cornet şi nu mai are unde adăpa vitele la vară. Au fost multe praznice în sat, mulţi sohodoleni şi-au serbat ziua numelui, au petrecut cu cei dragi şi au jucat pe seară la hora din sat.

          Spre miezul zilei, Raluca şi Moş Alexandru se întorc din curmătura Tihomirului. Fata e roşie-n obraji ca focul şi-i tare bucuroasă că afară a-nceput să ningă cu fulgi mărunţi şi uşori. Trece vacanţa şi nu a urcat sania pe derdeluşul din vârful uliţei! Familia fetiţei este liniştită că are tot nutreţul în curtea casei iar vitele sunt la grajd. Pentru ei, poate să intre în sat Sânpetru de iarnă!

          Legenda spune că jidovii au vrut să-l întoarcă pe Petru de la credinţa creştină. Nu au reuşit să-l convingă şi l-au închis. Trei zile şi trei nopţi, Petru se roagă la Dumnezeu să-l scape. Vine îngerul Domnului, îi deschide porţile puşcăriei şi Petru merge la Apostoli. Sfântul Petru de iarnă se prăznuieşte în miez de ianuarie şi este considerat patron al lupilor. Alegerea sărbătorii nu este deloc întâmplătoare. Pentru că, în aceste zile, omătul ascunde totul privirii. Acum, la Sohodol, doar un pic de ţărţărică s-a aşternut peste sat şi vârfurile de dealuri. Animalele casei se găsesc în adăposturi, la loc cald şi sigur. Sălbăticiunile sunt ascunse în bârloguri prin hăţişuri de codru şi pleacă după hrană numai când le pridideşte foamea.

          În povestirile bătrânilor se face vorbire despre haitele de lupi care cutreierau odată hotarele satului, se opreau prin răscruci şi hăuri, urlau unele dintr-o parte a culmilor, altele de peste cornet, sfârşind somnul oamenilor şi înfiorând liniştea caselor. Erau nopţi de spaimă pentru toţi sohodolenii, care credeau că prin urletele lor înfricoşătoare lupii îl strigă pe Sânpetru, să le spună încotro s-o apuce şi ce să mănânce.

          Dintr-o altă legendă aflăm că lupii sunt câinii lui Sânpetru şi au fost blestemaţi de Dumnezeu să nu se sature niciodată. Săndel face ochii mari. Parcă ar vrea să întrebe ceva. Este atent totuşi la povestirile bunicii. Este convins că va scrie un text plin de întâmplări aşa cum preferă profesoara de limba română. Ascultă şi scrie!  Şi pe moarte de se află, lupul se năpusteşte pe pradă, îşi înfige colţii în carne şi i se înţepenesc fălcile, de nu mai rămâne şansă de scăpare pentru acea vietate. Când lupul nu are cu ce se hrăni îşi împlântă colţii în pământ. Este foarte lacom. Dacă scapă în turmă, ucide mai multe oi, dar pleacă numai cu una!

          Sânpetru de iarnă semnifică miezul iernii rustice, idilice, care începe la Sânedru, în ziua de 26 octombrie, şi se termină la Sângiorz, pe 23 aprilie. Este un zeu al lupilor. În noaptea de Sânpetru, prin urletul lor înspăimântător, lupii cer divinităţii să le dea hrana cea de toate zilele. Venit între ei, călare pe un cal alb, Sânpetru denumeşte animalele pe care le vor mânca.

          Paraschiva a lăsat în plata Domnului lucrul. Nu a intrat să termine scoarţa prinsă în războiul de ţesut, a lăsat deoparte cârligele şi a uitat să prindă în brâu furca de tors. Nu a lucrat deloc ziua toată, să stea departe de ogradă sălbăticiunile! S-a preocupat de Săndel, el a fost cea mai de seamă preocupare a zilei pentru ea.

          E multă lumină acum peste sat. S-au schimbat rânduielile. Aşezarea este ocrotită de trăinicie şi rost în trupul zidirilor. Bunăstarea a adus în case răgaz şi siguranţă. Anotimpul coboară timid de pe vârfuri de munţi şi păduri. Zăpada a brumărit peisajul. Pe văioagele din Cojoi, între Sohodol şi Izvarna, nu mai urlă lupii! Au ce mânca în codru, nu i-au scos afară zăpezile cele mari, care uită să se mai întorcă pe la noi!

articolul original.

Senatorul Cristinel Rujan semnalează probleme la controalele ANPC din Gorj

12 January 2023 at 18:45

Invitat la emisiunea PANORAMIC de la postul național de televiziune EMI TV, senatorul Cristinel Rujan a luat poziție publică în privința controalelor realizate de echipele ANPC în Gorj în ultimele două săptămâni. Știm deja că aceste controale, care au vizat în special HORECA, au făcut ravagii în Gorj și ridică serioase semne de întrebare. Comisarii de la Gorj au fost ținuți departe de aceste lucruri, controalele fiind efectuate de echipe din Mehedinți.

„Protecția consumatorilor este foarte importantă și consider că orice practică neconformă cu legea se impune a fi sancționată, dar modalitățile prin care se realizează, în ultimele săptămâni, controalele de către reprezentanții ANPC la agenții economici, care activează în domeniul HORECA în județul Gorj, trebuie să fie adecvate, în raport cu atribuțiile și competențele legale, fără a se suprapune peste competențele DSV sau DSP. Sunt foarte multe semnale de la operatorii din domeniu, în sensul că echipele de control au acționat arbitrar, fără să țină cont de aplicarea principiului prevenției, care include și remedierea ad-hoc a deficiențelor sau a aplicării graduale a măsurilor ori sancțiunilor prevăzute de lege”, a declarat senatorul de Gorj, Cristinel Rujan.

Tot politicianul gorjean a subliniat că „oportunitatea controalelor nu intră în discuție, însă modul discreționar de manifestare al organelor de control este de neacceptat, dacă susținerile sesizate se vor confirma”.

articolul original.

Peste 1900 de tineri români au fost selectați în programul DiscoverEU și vor călători gratuit în Europa

12 January 2023 at 12:14

Momente emoționante, astăzi – 12 ianuarie 2023, la sediul Inspectoratului de Jandarmi Județean Dâmbovița. Pe platoul de adunare din incintă, în prezența colonelului Marian Brâncoveanu, adjunct al inspectorului general al Jandarmeriei Române, s-a desfășurat ceremonialul militar de predare-primire a comenzii unității. Evenimentul a intervenit ca urmare a trecerii în rezervă, cu drept la pensie, a colonelului Matei Viorel Dumitru.

Fostul comandant, conform tradiției militare, a predat drapelul de luptă adjunctului său și colaborator apropiat, colonelul Mihai Matei (o coincidență de nume tratată pozitiv de subalterni!).

Col. Matei Viorel Dumitru s-a aflat, în ultimii șase ani, la conducerea Inspectoratului Județean de Jandarmi Dâmbovița și a coordonat cu cinste, seriozitate și profesionalism unitatea de jandarmi, inclusiv în plan internațional. De apreciat transparența, spiritul deschis, comunicarea și relația pozitivă pe care col. Viorel Matei a avut-o cu celelalte instituții publice, cu mass-media și comunitatea locală.

Col. Mihai Matei, desemnat inspector șef al Inspectoratului Județean de Jandarmi Dâmbovița, a absolvit Academia de Poliție “Alexandru Ioan Cuza” în anul 2001. Este licențiat în Drept și deține o vastă experiență profesională. A îndeplinit atât funcții de execuție, cât și funcții de conducere în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Dâmbovița și la Centrul de Perfecționare a Pregătirii Cadrelor de Jandarmi de la Ochiuri. Ofițerul a participat și la două misiuni internaționale. În anul 2010, s-a aflat în Kosovo, în unitățile de menţinere a păcii sub egida Uniunii Europene, iar în 2012 a participat la misiunea de instruire şi mentorat sub egida NATO în Afganistan.

Din 2018, col. Mihai Matei a fost adjunct al inspectorului șef al Inspectoratului Județean de Jandarmi Dâmbovița.

La evenimentul de predare a comenzii Inspectoratului Județean de Jandarmi, au mai participat: prefectul județului Dâmbovița – Claudia Gilia, președintele Consiliului Județean – Corneliu Ștefan, vicepreședintele Antonel Jijie, secretarul general Dănuț Popa, primarul municipiului Târgoviște – Cristian Daniel Stan, inspectorii șefi ai Inspectoratului Județean de Poliție – comisar șef Viorel Polexe și ISU Dâmbovița – col. Claudiu Cristian Florea, alți reprezentanți ai autorităților publice locale și județene.

Îi dorim noului șef al Inspectoratului Județean de Jandarmi Dâmbovița, col. Mihai Matei, succes în misiunea încredințată!

Proaspătului rezervist, col Viorel Matei, cu care am avut o colaborare fructuoasă, principială și bazată pe încredere și prietenie, îi dorim multă sănătate și să se bucure în toți ani care urmează de mai mult timp petrecut în familie și, mai ales, în preajma nepoților săi, pe care știm că îi iubește foarte mult. Să ne trăiți, domnule colonel Viorel Matei!

articolul original.

Ziua Culturii Naționale marcată cu mult fast la Târgu-Jiu

11 January 2023 at 22:34

Invitată la emisiunea ”EDUcația” de la postul național de televiziune EMI TV, program realizat și prezentat de jurnalistul Cornel Șomîcu, Marcela Mrejeru-inspectorul școlar general al județului Gorj-a anunțat manifestările care se vor derula la Târgu-Jiu cu prilejul Zilei Culturii Naționale.

Inspectoratul Școlar Județean Gorj organizează, în data de 13 ianuarie 2023, un spectacol dedicat marelui poet Mihai Eminescu, la Sala Sporturilor din Târgu-Jiu și cu intrare liberă.

Evenimentul va avea următorul program: învățământ primar, coordonator doamna inspector Diaconu Stoica Ana Georgiana, începând cu ora 11:00 și învățământ liceal, coordonator doamna inspector Giurca Otilia, începând cu ora 14:30

articolul original.

Artistul Emil Badea duce mai departe moștenirea culturală a lui Petrică Mîțu Stoian

10 January 2023 at 19:49

Cunosctul și apreciatul artist Emil Badea, realizator și manager al Televiziunii Naționale EMI TV, a primit o misiune foarte importantă din partea familiei regretatului artist Petrică Mîțu Stoian, aceea de a administra în mod exclusiv moștenirea culturală lăsată de marele artist mehedințean. Cu siguranță, această alegere a familiei a avut în vedere atât apropierea dintre cei doi artiști dar și respectul de care s-a bucurat înainte și după tragicul sfârșit Petrică Mîțu Stoian din partea lui Emil Badea și a echipei sale. De asemenea, Emil Badea rămâne singurul artist din generația tânăra, cu care Petrică Mîțu Stoian a imprimat, de-a lungul vieții, un cântec în duet, și nu orice cântec, un mesaj puternic tată-fiu, în domeniul artistic(https://youtu.be/g2RVmvS0F7o)

În 2023 vom avea prima ediție a Festivalului ”Petrică Mîțu Stoian ” dar și alte surprize despre care vom afla la timpul potrivit. Cântecele lui Petrică Mîțu Stoian au fost și vor fi totdeauna un reper cultural de excepție pe care îl vom regăsi în programele de televiziune și radio dar și pe Internet.

Iată comunicatul dat publicității de către Maria Terchilă-sora lui Petrică Mîțu Stoian și Mițu Andrei-nepotul artistului:

„În calitate de moștenitori ai regretatului artist, Petrică Mîțu Stoian, aducem la cunoștință opiniei publice faptul că începând cu data de 29.12.2022, noi, familia marelui artist, am hotărât în unanimitate următoarele:
Oferim gratuit domnului Emil Badea DREPTUL EXCLUSIV să administreze marca înregistrată „Petrică Mîțu Stoian”, să organizeze festivalul închinat marelui artist cât și spectacole în cadrul cărora acesta să fie pomenit, să folosească imaginea, cântecele și numele marelui artist pentru o perioadă nelimitată de timp și pe teritoriul nelimitat!
Important: Exploatarea abuzivă a acestor drepturi de către alte persoane, instituții sau organizații este strict interzisă și se pedepsește conform legii!

După toate câte s-au întâmplat de la plecarea lui Petrică în lumea fără dor și până acum, după toate presiunile și toată goana unora de a obține capital de imagine și foloase necuvenite de pe urma numelui, repertoriului și a întregii cariere artistice a regretatului Petrică Mâțu Stoian, am cântărit foarte bine lucrurile și am ajuns la concluzia că aceasta este voința noastră!
Am luat această hotărâre știind bună colaborare, bazată pe prietenie și respect, dintre cei doi artiști și mânați de faptul că deși el a ajutat și susținut multe tinere talente, Emil Badea rămâne singurul artist din generația tânăra, cu care Petrică Mîțu Stoian a imprimat, de-a lungul vieții, un cântec în duet, chiar dacă ar fi putut să înregistreze și cu alții, dacă ar fi vrut! Faptul în sine, versurile și tema foarte expresivă a cântecului „Stătui cu taica la sfat” propusă și cântată de Petrică, locația aleasă pentru realizarea videoclipului (acasă la Isverna – Mehedinți) și prezentarea ulterioară a operei către publicul larg, sunt elemente care ne dau nouă încrederea că aceasta este alegerea corectă pe care trebuia să o facem și suntem convinși că aceasta ar fi fost și alegerea lui!
În altă ordine de idei, Emil Badea s-a dovedit a fi un om cu foarte mult bun simt, care nu a încercat să profite și să dobândească capital de imagine de pe urma decesului regretatului artist, noi fiind cei care i-am făcut propunerea de a prelua brandul „Petrică Mîțu Stoian”. Emil este un artist care a confirmat, un artist de succes, un om echilibrat, cu o familie frumoasă, un caracter puternic, dar și un producător serios.
Din aceste motive, dar și altele, considerăm că este cea mai potrivită persoană, care știe și poate, să gestioneze un nume atât de mare, de aici înainte, cu demnitate și respect.
În consecință, rugam toți oamenii de bună credință să ne susțină în demersul nostru de a așeza lucrurile, rugăm instituțiile de presă să informeze corect în legătură cu prezentul comunicat, să prezinte publicului, de acum în colo, operele artistului Petrică Mîțu Stoian în format original, fără ca imaginea, numele sau operele sale sa fie adaptate și/sau asociate cu alți artiști sau diverse persoane. Difuzarea și prezentarea de materiale audio-video care nu țin cont de cele menționate mai sus este strict interzisă și va face obiectul unor litigii în instanță!
Înregistrarea, fixarea pe suport și filmarea pieselor ce fac parte din repertoriul lui Petrică Mîțu Stoian de către alți artiști/persoane și prezentarea lor publică (internet, radio-tv, etc) în alt cadru decât cel organizat cu ocazia Festivalului Petrică Mîțu Stoian este strict interzisă și se pedepsește conform legii!
La nunți, botezuri și alte evenimente private toți soliștii pot cânta piesele din repertoriul lui Petrică Mîțu Stoian pentru a bucura ascultătorii și pentru a le alina dorul de Petrică, însă nu au dreptul să înregistreze, să filmeze, să publice pe internet, să difuzeze la radio și TV operele artistului sau să le exploateze comercial. Acest lucru este strict interzis și intră sub incidența legii!

Acestea fiind spuse, considerăm că lucrurile sunt clare de acum!
Mulțumim tuturor celor care-l iubesc pe Petrică Mîțu Stoian, îi iubesc cântecele, le ascultă și îi păstrează vie amintirea pomenindu-l, celor ce apreciază și reușesc să înteleagă că Petrică Mîțu Stoian și-a dedicat întreaga viață carierei artistice și a dat lumii tot ce a avut mai de preț, CÂNTECUL – singurul său „copil”. Nu este drept și moral ca unul și altul să se lipească de numele lui ca timbrul pe scrisoare, pentru a profita!
PS: Vă așteptăm la Festivalul Petrică Mîțu Stoian, unde intrarea va fi GRATUITĂ! Data, ora, locația și alte detalii vor fi anunțate de producător, la momentul potrivit, acesta fiind singura persoană autorizată legal să gestioneze lucrurile de acum înainte”,
este mesajul transmis de familia regretatului artist.

articolul original.
❌