ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Before yesterdayUltimele Stiri

K9 Thunder cel mai iubit dintre obuziere

24 November 2022 at 04:00

Acest obuzier auto-propulsat este de cativa ani “vedeta” artileriei grele la nivel mondial. Toata lumea il doreste, comenzile curg fara intrerupere si recordul absolut vine din Polonia care va cumpara un total de 672 de obuziere (212 cumparate din Korea si 460 asamblate in Polonia).

Iar lucrurile merg in continuare foarte bine, Finlanda a anuntat ca va mai achizitiona inca 38 de bucati K 9, dupa ce a cumparat deja alte 48 de unitati in 2017 (si inca zece in 2021), totalul urmand sa ajunga la 96 de obuziere K9 Thunder in Tara celor 1000 de lacuri.

Norvegia pe de alta parte isi suplimenteaza si ea comanda de obuziere coreene, cu inca patru unitati, ajungand la un total mai modest decat finlandezii, de doar 28 de unitati.

Ceea ce este surprinzator este pretul nu foarte mare pe care l-au platit pentru primele 48 de K9 Thunder finlandezii – 146 milioane de euro, iar pentru cele 38 noi comandate – 134 milioane de euro, aproximativ 3,5 milioane de euro per bucata.

Acum stai si te gandesti ce solutie magica au gasit coreenii de reusesc sa vanda K9 Thunder cu sutele de bucati (1700 vandute deja) si primesc comenzi in continuare?! Ce stie sa faca acest K 9 Thunder fata de PzH 2000 german,  CAESARul francez, Archerul suedez?! Nobody knows

Cert este ca un astfel de succes este cu totul remarcabil cu atat mai mult cu cat vorbim despre o tara asiatica, ne-membra NATO si chiar as fi curios cum reusesc coreenii sa le ia fata tarilor cu o mult mai mare experienta in acest domeniu?

Pusi in fata acestui imens succes comercial, coreenii se misca rapid si au anuntat deja planurile pentru dezvoltarea unor variante ale K9 Thunder cu raza mai lunga. Defense Development Agency va investi 38 de milioane de dolari, pana in august 2027. Doua sunt tintele acestui program de dezvoltare: pe de o parte cresterea razei spre 80-100km (K9A3), a doua, cresterea automatizarii sistemului pana la atingerea performantei ca un obuzier K9 sa fie operat de la distanta, fara echipaj la bord.

In acest moment se afla in productie varianta K9A1, dar odata cu K9A2 raza va creste la 70km folosind proiectile-racheta.

K9A1 beneficiaza de sistem pentru auto-pozitionare bazat atat pe INS cat si pe GPS, sistem APU, periscop pentru sofer FLIR si FCS imbunatatit. Intersant de aflat ca teava rezista in prezent la 1000 de lovituri, dar in viitor (K9A2) va ajunge la 1500/lovituri. Iar daca ne aducem aminte de cadenta cu care ucrainenii foloseau PzH 2000, 100 de lovituri pe zi, sau chiar mai mult, si presupunand ca PzHul este cam tot pe acolo, ajungem sa intelegem mai bine ce inseamna un conflict de mare intensitate. In zece zile trebuie schimbata teava si daca continui la fel, trei tevi/luna…

Exista de asemenea planuri pentru dotarea vehiculului cu o turela complet automata, crescand cadenta la 9 proiectile pe minut (trei lovituri in primele 8 secunde) – MRSI (Multiple Rounds Simultaneous Impact). In prezent, K9 Thunder are un echipaj format din cinci membri (doi incarcatori, comandantul, ochitorul si conductorul).

Dar K9, in varianta fara echipaj, cu raza de 80-100 km, va fi gata de lupta abia in 2040, dar chiar si asa, coreenii sunt pusi pe cresterea eficientei obuzierului, mai ales ca au coada la poarta fabricii, lucru destul de neobisnuit.

GeorgeGMT

articolul original.

Prima fregata din clasa FDI a fost lansata la apa

17 November 2022 at 04:00

Pe 7 noiembrie prima nava din clasa FDI – Frégate de Défense et d’Intervention a fost lansata la apa in santierul naval din Lorient (Naval Group). “Amiral Ronarc’h” este prima din cele cinci fregate de talie intermediara comandate de Marina Franceza, iar urmatoarele patru ar trebui sa fie gata pana in 2030.

In privinta acestei prime nave din clasa, anul viitor vor incepe testele pe mare, iar in 2024 fregata va fi predata fortelor navale.

Pe langa cele cinci unitati comandate de Paris, Grecia are si ea o comanda ferma pentru trei astfel de nave cu o optiune pentru inca una. Lucrul la prima fregata greceasca a inceput de ceva timp iar pe 21 octombrie primul bloc constructiv al navei a fost asezat intr-un doc uscat al aceluiasi santier naval francez.

FDI este o nava frumoasa, ma refer aici mai ales la arhitectura cumva retro aleasa de arhitectii navali francezi, arhitectura ce aduce aminte de navale de lupta de la sfarsitul secolului XIX, perioada in care navele militare chiar aratau impozant, a nave de lupta. In rest nava este capabila sa duca lupta in toate cele trei medii, poate sustine un elicopter mediu de zece tone, lansatoare verticale Sylver A 50 pentru Aster 15/30, rachete anti-nava Exocet Block 3C si este, conform Naval Group, prima nava franceza care este special proiectata sa rezista atacurilor IT.

In Marina Franceza FDI va inlocui navale clasei “La Fayette”. Mai multe detalii despre programul “FDI” gasiti AICI.

De remarcat ca nava are din constructie o rezerva de spatiu suficienta incat sa sustina transformari importante fara mari batai de cap. Un exemplu aici ar fi diferenta de inarmare intre fregatele destinate Frantei si cele dorite de Grecia. Astfel, Franta va avea la bordul navelor sale doua lansatoare verticale (a cate opt tuburi per lansator) Sylver A 50 pentru rachete Aster15/30, in timp ce grecii vor dispune de patru Sylver A 50 – 32 de tuburi de lansare.

Primele doua nave grecesti vor fi la acelasi standard cu cele franceze (urmand ca in viitor sa fie modificate), iar urmatoarele doua vor fi diferite, aici intrand pe langa cele doua A 50 suplimentare si un sistem anti-racheta SeaRAM.

Ca specificatii generale, fregatele FDI au un deplasament de 4500 tone, o lungime de 122 metri, viteza maxima 27Nd, autonomie 45 de zile si un echipaj format din 125 de marinari, plus posibilitatea de a ambarca inca 28 de pasageri.

FDI ar fi cea de-a doua nava “digitala” dupa “Zumwalt”ul US Navy.

Si ca de obicei, cand vorbim de navele altora, nu putem sa nu ne aducem aminte, pentru ca asa se cuvine, si de mortii nostri: cele patru corvete moarte inca inainte de nastere si cele doua fregate Type 22, lovite in continuare de o dura dizabilitate totala.

Dar sa fim optimisti, rusii sunt vai steaua lor, desculti, prosti si totul inepti, turcii sunt aliatii nostri, bulgarii la fel, ungurii hat departe in pusta lor, asa ca cine sa ne atace pe noi pe la Marea Neagra?! Iar pentru o astfel de eventualitate (sa recunoastem, cu totul absurda) vom avea doua elicoptere anti-nava. Dedicate anti-nava, nu elicoptere multirol precum au altii si care pot duce si lupta anti-nava. Nu! Ale noastre, cand vor fi, vor fi doar anti-nava, lucru cu adevarat nemaivazut si nemaintalnit atat in Marea Neagra cat si in Mediterana, Baltica, Marea Nordului sau Oceanul Atlantic de la nord de ecuator…

PS Intrebare retorica. Oare noua ne-ar prinde bine patru astfel de fregate in loc de patru corvete, trei fregate etc?! Poate ne-ar prinde da” cine sa gandeasca la asa ceva?! Cui sa-i pese?!

GeorgeGMT

articolul original.

Partea plina a paharului…

15 November 2022 at 04:00

Partea plina a paharului…

Asadar si intr-un final, s-a semnat contractul intre Romania si Norvegia via Washington pentru preluarea (mai degraba decat achizitionarea) celor 32 de aparate F-16 AM/BM norvegiene. Conform programului oficial, aparatele ar trebui sa inceapa sa ajunga in Romania spre sfarsitul anului 2023 si pana in 2025.

Avioanele sunt la standard M6.5.2, destul de bun tinand cont de faptul ca aparatele in sine au o varsta, dar asa cum se stie, in cazul avioanelor nu anul de fabricatie conteaza (sau orele de zbor efectuate) ci modul in care au fost intretinute, iar aici am cumparat probabil cele mai bune avioane F-16 disponibile pe piata.

Ce cumparam de fapt, si am scris asta cu destul de mult timp in urma, este logistica necesara operarii aparatelor pentru un timp destul de indelungat (si intr-un mod intensiv) si aici va fi diferenta. Norvegienii ofera avioane foarte bine intretinute si o cantitate mare de piese de schimb, SDV-uri si chiar și motoare. Daca credeti ca este putin lucru, sa stiti ca va inselati serios, mentinerea in stare de zbor/lupta in cazul avioanelor de vanatoare tine mai ales de disponibilitatea pieselor de schimb, iar acestea costa foarte mult si sunt greu de gasit.

Vom avea in sfarsit cele 48 (49 de fapt) de avioane, minimul necesar, vom dispune de un stoc de piese de schimb bine garnisit, ramane sa vedem de unde vom face rost de inca 40-50 de piloti (in trei ani) pentru ca avioanele sa si zboare.

M6.5.2 este un standard satisfacator, singura problema este reprezentata de radar care este destul de batraior. Are inca vlaga in el, raza buna si rezistenta buna la bruiaj, dar este batraior si Romania ar fi trebuit poate sa aiba in vedere achizitia de radare mai moderne disponibile de la avioanele F-16 Block 40 modernizate de americani la standardul Block 70. Macar 3-4 aparate per escadrila ar fi fost foarte utile.

Radarul este APG-66(V)2A, care in linii mari este cam cu trei generatii in urma. F-16 Block 25 –  AN/APG-68, F-16 Block 50/52 – APG-68(V)5, F-16 Block 52+ – APG-68(V9), iar pentru timpurile noastre ajungem la radarele AESA – AN/APG – 83.

Mai avem si handicapul ca aparatele noastre nu pot folosi rachete anti-nava si, tinand cont de starea Marinei Romane, tare ne-ar fi fost utile. Aparatele norvegiene pot, teoretic, folosi rachetele anti-nava cu raza scurta „Penguin”, asta daca or mai fi operationale si daca le-am primit, in timp ce pentru Harpoon este nevoie de un pachet separat cu kit de conversie (nu este in programul MLU). Nu e clar daca integrarea Pinguin ofera o interfata de pornire pentru Harpoon sau JSM.

In fine, asta este, asta avem, cu ele zburam, macar problema pilotilor si a bazelor aeriene sa fie remediata, Borcea este inca in proces de modernizare la multi ani de la demararea lui.

Din punctul de vedere al pregatirii personalului, americanii si posibil portughezii se vor ocupa de piloti, in timp ce norvegienii – Kongsberg Aviation Maintenance Service – vor avea grija de pregatirea tehnicienilor si modernizarea avioanelor.

Tot pe zona “zburatoarelor” avem trei programe lansate, niciunul finalizat sau macar semnat.

  • Dronele din clasa a doua, licitatie anulata, apoi reluata. In prezent exista o singura oferta: Elbit cu Watchkeeper WK450. Sapte sisteme a trei drone. Lucrurile treneaza…
  • Achizitia guvern-guvern pentru dronele Bayraktar TB2. Nici aici nu stiu sa se fi facut vreun progres marcant.
  • Si aflam ca in sistemul de licitatii electronice SEAP, Romtehnica cere oferte pentru drone “sinucigase”. Nu stim ce oferte se vor primi, nu stie nimeni daca si cand le vom si avea in dotare.

La cele de mai sus pot fi adaugate cateva mici proiecte destul de interesante si oarecum conexe, de cercetare-dezvoltare, licitate și unde avem desemnați câștigători (mai multe detalii pe site-ul DGA, aici):

  • Anuntul din 26.09.2022 privind rezultatul final al competiției de tip licitație restrânsă, lansată în data de 17.08.2022 pentru atribuirea contractului de finanțare, în vederea realizării proiectului de cercetare – dezvoltare ”Sistem inteligent de monitorizare a emisiilor radio”, cuprins în Planul Sectorial de cercetare – dezvoltare al Ministerului Apărării Naționale, aferent perioadei 2022-2025;
  • Anuntul din 26.09.2022 privind rezultatul final al competiției de tip licitație restrânsă, lansată în data de 17.08.2022 pentru atribuirea contractului de finanțare, în vederea realizării proiectului de cercetare – dezvoltare ”Dezvoltarea unui satelit de mici dimensiuni pentru interceptare și localizarea semnalelor radio terestre”, cuprins în Planul Sectorial de cercetare – dezvoltare al Ministerului Apărării Naționale, aferent perioadei 2022-2025;
  • Anuntul din 26.09.2022 privind rezultatul final al competiției de tip licitație restrânsă, repetată în data de 17.08.2022 pentru atribuirea contractului de finanțare, în vederea realizării proiectului de cercetare – dezvoltare ”Sistem tip exoschelet pentru augmentare umană”, cuprins în Planul Sectorial de cercetare – dezvoltare al Ministerului Apărării Naționale, aferent perioadei 2022-2025;
  • Anuntul din 19.09.2022 privind rezultatul final al competiției de tip licitație restrânsă, lansată în data de 12.08.2022 pentru atribuirea contractului de finanțare, în vederea realizării proiectului de cercetare – dezvoltare ”Dezvoltarea unui sistem de monitorizare în timp real a obiectelor spațiale”, cuprins în Planul Sectorial de cercetare – dezvoltare al Ministerului Apărării Naționale, aferent perioadei 2022-2025;
  • Anuntul din 19.09.2022 privind rezultatul final al competiției de tip licitație restrânsă, lansată în data de 11.08.2022 pentru atribuirea contractului de finanțare, în vederea realizării proiectului de cercetare – dezvoltare „Sistem de bruiaj anti-dronă”, cuprins în Planul Sectorial de cercetare – dezvoltare al Ministerului Apărării Naționale, aferent perioadei 2022-2025.

Partea plina a paharului consta in preluarea celor 32 de aparate F-16 AM/BM norvegiene, partea goala a paharului este ca vom avea cele mai slabe aparate de lupta din zona noastra geografica. Vor fi destul de multe (trei escadrile mari), se va putea zbura mult si, intr-un interval de timp mai mare sau mai mic, Fortele Aeriene vor dispune de trei baze moderne, doua dintre ele (Campia Turzii si MK) chiar mari.

Si, pana la urma 49 de aparate sunt 49 de aparate si numarul chiar conteaza, dar radarul (si avionica in general) este cel care face diferenta.

Si ar mai fi problema achizitiei de munitie in cantitate suficienta. Odata ce am parafat cumpararea avioanelor ar trebui sa ne indreptam atentia si bugetul catre formarea de piloti si achizitia de armament pentru cele 49 de avioane de lupta.

In privinta F-35A cred ca ar trebui sa ne pastram luciditatea, de ani de zile achizitiile de tehnica militara tot bat pasul pe loc, toate programele majore sunt intarziate, iar urgentele se transforma in calamitate si indisponibilitate pentru lupta.

Si acum cateva randuri despre racheta aer-aer MBDA Meteor. Ei bine, exista in mediul online si nu numai, argumentatia ca aceasta racheta de ultima generatie ar fi o adevarata “schimbatoare de regula” in lupta aeriana mai ales datorita razei sale fenomenale de peste 200km, radarului AESA, sistemului “two-way” datalink etc.

Este Meteor o racheta care schimba regulile jocului?!? Ramane de vazut, cert este ca sunt anumite lucruri de care trebuie tinut cont pentru a face o astfel de afirmatie.

In primul rand francezii au trecut razboiul rece si inca +20 de ani dupa fara sa aiba vreo racheta din aceasta clasa integrata pe avioanele Mirage sau Rafale. Abia de curand Meteor a intrat in panoplia Rafale si uite ca n-au avut nicio problema utilizand MICA aer-aer o racheta care are ca record personal atingerea unei tinte la un pic +60 de km.

In al doilea rand, americanii nu s-au aruncat dupa o racheta cu o raza foarte mare, preferand sa-si modernizeze AIM-120 AMRAAM generatie dupa generatie si abia varianta “D” sare de 150km.

In al treilea rand, Meteor este un produs european si daca am invatat ceva in acest sens este faptul ca europenii au mari necazuri cu produsele lor militare, mai ales cand in joc intra consortiile. Ori ca respectivul produs iese la un pret exorbitant (Eurofighter), ori ca are mari probleme si renunta lumea la el (NH90), ori ca are o copilarie lunga si plina de probleme (A-400M).

In al patrulea rand, si poate cel mai important, experienta producatorului cu tehnologia folosita in conflicte reale. Evident ca arma in sine nu acumuleaza experienta, dar producatorul ei invata lucruri foarte interesante si isi poate adapta produsul conform cu cele observate cand acesta este folosit in conditii reale de lupta, de campanie militara reala.

Pentru ca una este calculul hartiei si alta linia frontului, deocamdata insa F-35A foloseste AMRAAM si Sidewinder fara a avea nicio intentie pentru Meteor, racheta europeana fiind integrata doar pe Gripen (cat o conta Gripen in economia NATO), Eurofighter si Rafale.

GeorgeGMT

articolul original.

“Magia Coreeana”

26 October 2022 at 03:00

tehnologie militara sud coreana

Magie adevarata, nu din aceea “vanduta” la colt de strada de diferite cetatene, cu fuste lungi si colorate, de o anumita etnie originara din Asia.

Si cand spunem magie apai stati sa vedeti.

In urma cu aproximativ doua luni Polonia si Coreea (evident ca cea de sud) au semnat un mega-contract care vizeaza tancuri, obuziere, avioane etc si, sa vedeti comedie, pe 19 octombrie, sud-coreenii au anuntat ca primele 24 de obuziere autopropulsate K-9PL Thunder sunt gata de livrare catre Varsovia.

Ba ca lucrurile sa fie si mai magice, la momentul anuntului toate cele 24 de obuziere, impreuna cu vehiculele de reaprovizionare – K-10, au defilat prin fata unei asistente ramase probabil mute de o foarte placuta uimire.

Pai daca nici asa nu-i magie, 24 de obuziere plus vehiculele de reaprovizonare in doua luni apai nu stiu ce ar mai putea fi!

Si nici macar nu este singura “lucratura” magica a coreenilor, la capitolul tancuri Hyundai Rotem n-a vrut sa ramana in urma fratilor de la Hanwha Aerospace Co. si tot pe 19 octombrie au scos si ei din uzina 10 tancuri nou-noute K2PL Black Panther. Pana la jumatatea acestei decade, 180 de tancuri vor ajunge in Polonia si discutam aici, repet, de tancuri nou construite, nu modernizate, nu din stocuri, nu din desert.

tehnologie militara sud coreana

Pana in 2025, inclusiv, coreenii vor mentine o rata de livrare de +56 de tancuri per an (170 de bucati in total) pentru polonezi, la care se adauga tancurile K-2 Black Panther care vor fi fabricate pentru propria lor armata.

Evident ca nu avem de-a face cu magie, dar aceasta exceptionala adaptabilitate [de a construi tancuri si obuziere pentru doi clienti, pe doua specificatii (poate usor) diferite], arata cat de puternica si versatila este industria militara sud-coreeana. In acest context, ne intrebam daca industria europeana ar fi capabila de o astfel de flexibilitate, stiind deja ca in cazul europenilor comanzi astazi si primesti peste 3 ani.

De adaugat si faptul ca in cazul contractelor cu Polonia, Seul-ul depune un efort considerabil si ca, o parte din tancuri si obuziere vin de fapt din vehiculele care erau initial destinate armatei coreene, dar chiar si asa, o cadenta de +55 de tancuri per an pentru piata externa, productia si mai apoi transferul de tehnologie pentru fabricare in Polonia a K9-Thunder (212 bucati deja comandate) arata o flexibilitate a capacitatii de productie cu totul nemaintalnita in industria militara, poate cu exceptia Statelor Unite.

Fantastica aceasta mica, pana la urma, tara asiatica si demna de intregul nostru respect, cu atat mai mult cu cat pana prin anii ’70, Coreea de Sud nu era cine stie ce mare natiune industrializata, “eruptia” a avut loc la inceputul anilor ’80.

P.S. Si pentru ca, cel mai probabil, polonezii sunt foarte placut surprinsi de ritmul in care sud-coreenii isi onoreaza contractul se aude ca Varsovia s-ar uita cu seriozitate si la MLI-ul celor de la Hanwha, o masina de lupta propusa deja australienilor, AS-21 Redback.

GeorgeGMT

articolul original.

K239 Chunmoo

19 October 2022 at 03:00

Ministerul apararii de la Varsovia a anuntat recent ca vor fi achizitionate sisteme de rachete tactice cu raza medie si lunga K239 Chunmoo din Coreea de Sud. Sistemul coreean este similar ca performate tactice HIMARSului american (nu stim daca precizia este aceeasi) si are in dotare trei tipuri de rachete, cu raza de pana in 80 de km si au in dezvoltare o racheta cu raza de aproximativ 290km.

Polonia are in vedere achizitionarea a 300 de vehicule de lansare, iar in aceste conditii comanda pentru HIMARS va fi redusa proportional, la probabil doar 200 de masini de lansare.

Important pentru polonezi, prima baterie ar fi sa ajunga in Polonia spre sfarsitul anului viitor.

In privinta livrarilor de HIMARS comandate inca din 2019 (20 de masini de lansare), se asteapta ca livrarile sa demaraze tot anul viitor.

Avantajele ar fi cateva, unele banuite, altele certe:

  • Putem presupune ca pretul per baterie si per racheta este mai mic in cazul K239 Chunmoo;
  • Varsovia nu doreste sa stea intr-o singura sursa de aprovizionare;
  • Lockheed Martin, producatorul HIMARS, este foarte aglomerata cu noile comenzi pentru rachete si sisteme de rachete. Efectiv peste compania americana a “plouat” cu noi comenzi, unele venite din partea Pentagonului pentru refacerea stocului de rachete;
  • Coreenii sunt de acord cu transferul de tehnolgie, nu in totalitate, dar suficient pentru ca polonezii sa fie tentati;
  • Sa nu uitam ca Varsovia continua sa sustina ca doreste 500 de lansatoare, intial HIMARS, dar odata cu explozia comenzilor este greu de crezut ca americanii vor putea onora o astfel de comanda intr-un timp suficient de scurt, iar polonezii sunt extrem de grabiti.

K239 Chunmoo este un sistem complex care ofera o mare mobilitate tactica si foloseste in prezent trei tipuri de rachete:

  • K 33 – 131mm – 40 de rachete per masina, raza maxima 36km;
  • KM26A2 – 230 mm – 12 rachete, raza maxima 45km;
  • 12 rachete calibrul 239mm, cu raza maxima de 80km;

De asemenea se afla in faza de dezvoltare alte doua modele de rachete cu raze extinse: Chunmoo-II – calibrul 400mm – care ar trebui sa atinga o raza de 200km si o racheta balistica similara ATACAMS, compatibila cu sistemul de lansare K239 Chunmoo – KTSSM-2 – cu o raza de 290km si calibrul de 600mm.

Dar deocamdata discutam doar despre rachetele disponibile astazi, adica de o raza maxima de 80 km.

GeorgeGMT

articolul original.

Bombardiere strategice?

13 October 2022 at 03:00

India este o tara mereu surprinzatoare din foarte multe puncte de vedere, dotarea cu echipamente militare fiind doar unul dintre ele. Pe langa amalgamul de tehnica de lupta aflat la dispozitia fortelor armate indiene (aeriene, terestre si navale), avand diverse tari furnizoare, provenite din epoci de multe apuse, mai avem si industria militara autohtona care face ce face si prea mare lucru nu-i iese, desi pe anumite paliere sunt facuti pasi hotarati inainte: submarine clasice si mai ales nucleare, rachete balistice si ar mai cateva domenii unde indienii se misca mai cu talent decat, sa spunem, in domeniul tancurilor sau al avioanelor de lupta.

In acest context, fostul sef al fortelor aeriene indiene, maresalul aerului Arup Raha, informeaza publicul ca India are in vedere achizitia de bombardiere strategice. De unde?! Pai aici lucrurile sunt simple, astfel de aparate fiind construite (si aflandu-se in dotarea) a doar trei tari: Statele Unite (Boeing B 52, Rockwell (acum parte a Boeing) B-1 Lancer si B-2 Spirit al celor de la Northrop Grumman), Rusia (Tu 160, Tu 95 si Tu 22M) si China cu clona sa modernizata (la origine un Tupolev Tu 16 construit local sub licenta) Xian H-6.

Din motive cu totul evidente, niciuna dintre cele trei tari nu a exportat vreodata bombardiere strategice, cu exceptia URSS catre China, dar de atunci incoace nimeni n-a vandut nimanui, nu ca ar fi existat clienti pe lista de asteptare, precum in cazul F 22 Raptor.

Cu toate acestea, conform generalului indian, New Delhi se gandeste sa cumpere din Rusia bombardiere strategice Tupolev Tu 160M.

Indienii numara pe degete si le-a iesit ca fortele aeriene indiene sunt a patra cea mai mare forta aeriana din lume si cum primele trei (SUA, Rusia si China) detin astfel de acareturi nu se face ca tocmai indienii sa nu aiba. Mai constata militarii  indieni ca un bombardier strategic este foarte util in aviatia militara datorita capacitatii foarte mari de incarcare, razei enorme la care se adauga si faptul ca aceste aparate pot folosi, evident, si incarcaturi de lupta termonucleare.

Spre deosebire de rachetele balistice (India inca nu detine o racheta balistica intercontinentala) care sunt de unica folosinta, bombardierele sunt mult mai versatile, pot fi intoarse din drum, li se poate schimba tinta si pot fi folosite si in conflicte de mai joasa intensitate, cum ar fi ciocnirile banale cu pakistanezii, dar in acelasi timp pot da dureri de cap si bazelor navale chineze care s-ar putea pripasi pe langa India.

Prin anii “70, India  avut o oferta din URSS pentru Tu 22, dar pe care atunci a refuzat-o, dar acum China se pregateste sa-si etalaze noul bombardier strategic stealth – H 20, aeronava care ar avea o raza de 12 mii de km si o incarcatura de lupta masiva de 45 tone, la o masa maxima la decolare de 200 de tone.

Asadar miza creste, insa aici nu discutam neaaparat daca India chiar are nevoie de un astfel de aparat extrem de scump ci daca, in actualul context, Rusia va avea curajul sa vanda indienilor Tu 160M, tinand cont de faptul ca Moscova are mare nevoie de prietenia Beijingului si de aici incolo ar trebui India sa se gandeasca serios daca se mai poate baza pe Rusia sau dimpotriva Moscova va deveni in timp doar un satelit cu arme nucleare al Chinei.

In acelasi timp, strict dpdv punct de vedere militar, se pune intrebarea daca Tu 160M indian (un aparat batraior si fara carateristici de vizibilitate redusa pentru radare), ar avea cum sa strabata distanta enorma dintre granita indiano-chineza pana in interiorul teritoriului chinez pentru a putea lovi ceva tinte interesante, pentru ca in Tibet ce sa loveasca? Dar de la granita comuna pana la zonele industriale chinezesti sunt suficienti de multi km de spatiu aerian controlat de China (in jur de 2500km) iar traversarea acestuia s-ar putea dovedi extrem de dificila.

Deocamdata, cel putin discutia despre bombardiere strategice nu pare a fi chiar una foarte serioasa, mai ales daca tinem cont de sumele foarte mari necesare, de situatia geopolitica actuala si de eficienta acestora in armia hindusa.

GeorgeGMT

articolul original.

Prima fregata din clasa “Hunter” in 2031

7 October 2022 at 03:00

Cam aceasta este speranta australienilor in programul de dotare cu noi fregate, conform cu declaratia ministrului apararii australian – Richard Marles – facuta in Marea Britanie cu ocazia vizitei efectuate pe santierul naval Govan din Glasgow, acolo unde prima fregata Type 26 a Royal Navy este construita.

Premierul australian are insa sperante mai mari: “We’re obviously working with BAE Systems to see whether we can get that date sooner, but we are looking at that as the date for the first and we hope that we can get the subsequent ships in the program in the water as quickly as possible.”

Deocamdata insa lucrurile s-au mai potolit in Australia si se pare ca programul “Hunter” merge inainte asa cum era initial conceput, navele urmand sa aiba un deplasament de 8800 de tone si nu 10 mii cum se preconiza la un moment dat. In santierele navale  Osborne Naval Shipyard din sudul Australiei, primul bloc al primei fregate a fost terminat. De mentionat ca acest prim modul este unul care nu incorporeaza nici o modificare specifica fregatelor australiene

Primul din cele 22 de module (blocuri) din care o fregata “Hunter” este construita. Insa cel mai important aspect pare a fi ca australienii s-au hotarat la o configuratie finala, cu atat mai mult cu cat  se discuta chiar despre anularea contractului si achizitia de fregate americane din clasa “Constellation”.

O “Hunter” class va fi o nava capabila sa lupte in toate cele trei medii si va dispune de 32 de celule de lansare Mk 41, inlcusiv pentru apararea anti-aeriana si anti-racheta cu rachete nava-aer Sea Ceptor (rachete CAMM-ER), opt rachete anti-nava NSM si va fi capabila sa sustina operarea unui elicopter greu CH-47 Chinook (doar aterizare-decolare).

Elicopterul de baza al navei va fi insa un MH-60R, iar in anumite configuratii, nava va putea opera simultan doua aeronave la bord.

Ramane deschisa problema submarinelor de atac, dar macar fregatele par sa fie pe drumul cel bun.

GeorgeGMT

articolul original.

Din nou despre „Iron Dome”

6 October 2022 at 03:00

Am vazut zilele acestea in presa ca ministrul al apararii, a confirmat ca a discutat in Israel despre Iron Dome. Capabilitatile sistemului, au fost dezbatute suficient de multe ori pe rumaniamilitary.ro (fie cu articole dedicate fie in comparatie cu alte sisteme SHORAD sau C-RAM). Ce nu inteleg este obstinatia de a merge pe aceasta cale care nu e chiar la 180 de grade de drumul pe care s-a pornit, insa la vre-o 90 de grade (nu conteaza stg sau dr) tot este.

IDF se confrunta cu o situatie mai aparte: teritoriul israelian (sau platformele marine) este lovit de la distante scurte cu rachete, obuze (de artilerie si/sau mortiere) si UAV-uri.

Pentru acest gen de amenintari a fost creat in principiu Iron Dome .

Intrebarea este: suntem noi intr-o astfel de situatie? Putem sa presupunem ca daca de exemplu Insula Serpilor ar fi recucerita de rusi, poate da, ne-am putea afla intr-o astfel de situatie. Insa intr-un mod limitat, strict la granita de est, astfel incat Iron Dome, nu poate reprezenta o solutie SHORAD generalizata pentru intreg teritoriul tarii.

Daca s-ar opta pentru o implementare zonala a Iron Dome, e foarte posibil sa apara si alte probleme de integrare pentru ca din ce informatii sunt publice, se pare ca Iron Dome nu se “impaca” prea bine cu AN/MPQ-64 care este radarul utilizat de NASAMS, desi dupa alte surse acest lucru ar fi fost rezovat. 

Daca MApN ar fi vrut din start Iron Dome ca solutie SHORAD ar fi trebuit sa se uite putin dupa G/ATOR  (Marine Ground/Air Task-Oriented Radar AN/TPS-80 ), nu de alta dar USMC a integrat si testat Iron Dome (SkyHunter ) cu acest echipament care inlocuieste de fapt 5 (cinci) sisteme radar: AN/TPS-63 (air defense), AN/TPS-73 (air-traffic control), AN/MPQ-62 (short-range air defense – la noi utilizat in sistem MIM23-HAWK), AN/TPQ-46 (counter-fire target acquisition – atentie radarele AN/TPQ 53 achizitionate de MApN sunt destinate sistemelor HIMARS) si UPS-3 (target tracking): http://www.marcorsyscom.marines.mil/Portals/105/PELandSystem/GATOR_090412.pdf

In schimb noi am achizitionat EL/M-2016 ATAR (https://www.iai.co.il/drupal/sites/default/files/2019-01/ELM-2106%20Brochure.pdf ) si inca nu prea stim de ce, cine si cum il foloseste la noi, cu toate ca acesta este parte integranta din sistemul SPYDER ground based air defense system al Rafael si vandut de acestia in Singapore, Georgia, Peru, India, Cehia, care insa nu este Iron Dome si care se bazeaza pe un cu totul alt vector (care intre noi fie vorba pentru noi ar face sens din perspectiva unei oarecare experinte cu modelul utilizat de RoAF).

Israelul are o stratificare a apararii antiaeriene care sa corespunda tuturor amenintarilor din zona lor si chiar daca se bazeaza pe sisteme MIM-104 Patriot nu inseamna neaparat ca o solutie SHORAD bazata pe Iron Dome va fi usor de integrat cu sistemele MIM-104 Patriot déjà achizitionate de Romania pentru ca este foarte posibil sa se loveasca de aceasi problema ca si in cazul americanilor: Israelul nu va furniza codul sursa altor state.

Chiar daca pretul vehiculat pe internet este mult mai mic pentru o racheta Tamir (preturile vehiculate se situeaza intre 20k USD si 100k USD / bucata) decat pentru un AIM-9X, AIM-120 sau Iris-T (care se situeaza in plaja 250k USD pana la 400k USD / bucata), ca Iron Dome sa poata  ajunge la rata de success de peste 90% sunt folositi destul de multi vectori, astfel incat costurile totale de operare in cazul utilizarii sistemului intr-un conflict, nu sunt deloc scazute, la toate acestea adaugandu-se si problema re-alimentarii: fara sa ii produci in propria curte nu prea este rezonabil nici financiar nici logistic, iar tara noastra nu are sub nici o forma parte de sustinerea pe care o are Israelul in congresul si senatul USA:

https://www.businessinsider.com/lindsey-graham-israel-us-1-billion-to-replenish-iron-dome-2021-6?op=1

https://www.timesofisrael.com/pentagon-chief-confirms-us-will-replenish-iron-dome-interceptors/

Ceea ce pentru mine este aproape cert: nu prea exista o viziune unitara, de ansamblu a ce se doreste, asa incat la fiecare schimbare de ministru, apar nu doar alte prioritati si idei nastrusnice, ci si schimbari de abordare a unor elemnte esentiale ale apararii nationale care nu ar trebuii deloc sa fie susceptibile unor astfel de influente.

IAT

articolul original.

Naval Strike Missile (NSM)

27 September 2022 at 03:00

naval strike missile marina spaniei

F 110 Bonifaz class

Fortele Navale Spaniole au confirmat ca viitoarea racheta anti-nava de la bordul fregatelor sale va fi Naval Strike Missile (NSM) a Kongsberg. Racheta anti-nava NSM va inlocui rachetele Harpoon ajunse la sfarsitul vietii operationale.

Armada Española va folosi NSM la bordul fregatelor din clasa F-100 Álvaro de Bazán-class si F-110 Bonifaz class.

Rachetele Harpoon ale flotei spaniole vor fi retrase la orizontul anului 2030, astfel incat noile rachete vor fi incepe sa intre in dotare cu ceva timp inainte, iar in cazul noilor fregate F-110, inca de la lansare.

Intre timp comenzile pentru rachetele anti-nava NSM au crescut suficient de mult incat  Kongsberg Defense Aerospace a anuntat demararea investitilor intr-o noua fabrica pentru rachete.

GeorgeGMT

articolul original.

Elicopterul inarmat usor sud-coreean (LAH) intra in productie

20 September 2022 at 03:00

Noul elicopter din clasa LAH (Light Armed Helicopter) de 5 tone al Korea Aerospace Industries se afla in ultima etapa de testare inaintea certificarii de la sfarsitul acestui an.

LAH va inlocui vechile modele AH-1J/S Cobra si MD-500 Defender din dotarea fortelor armate sud-coreene.

Proiectul LAH (Light Armed Helicopter) a inceput in 2015, in comun cu proiectul civil LCH (Light Civil Helicopter), pentru a reduce costurile de dezvoltare si exploatare prin procentajul ridicat de piese si componente comune. Platforma comuna celor 2 proiecte este o varianta a Airbus H-155 (fost Eurocopter EC-155, evolutie a AS365 Dauphin/AS565 Panther – din care deriva si Harbin Z-9 chinezesc), adaptata cerintelor sud-coreene, cu principalele diferente: designul cabinei, transmisia si palele rotorului principal.

H-155 adauga la randul sau o cabina mai mare cu 30% si un spatiu de bagaje cu 130% mai mare fata de variantele anterioare de AS-365 Dauphin, precum si un nou rotor Spheriflex compozit cu 5 pale cu incastrare flexibila, cuplat cu un fenestron anticuplu imbunatatit si motoare mai puternice (935 Cp fata de doar 852 Cp ale Dauphin) Turbomeca Arriel 2C2.

Greutatea maxima la decolare a LAH este de 4,92 tone iar cea gol de doar 2,62 tone, fiind fabricat din materiale compozite si aliaje ușoare. Propulsia este asigurata de doua motoare Safran Arriel 2L2 cu o putere maxima de 1032 Cp (770 KW) fiecare, ele fiind controlate prin intermediul unui sistem electronic digital (FADEC). Motoarele sunt dezvoltate si fabricate in Coreea printr-un acord intre Safran si Hanwha Techwin.

Echipamentul cabinei este „full-glass”, toti parametrii tehnici, tactici si de navigatie fiind afisati pe ecrane LCD de mari dimensiuni. In bot se afla un cap optoelectronic dotat cu camera de vedere pe timp de zi si infrarosu.

LAH integreaza ca armament principal un tun rotativ M197 cu 3 tevi de calibrul 20 mm montat sub bot, iar pe pilonii laterali poate agata containere de rachete nedirijate calibrul 70 mm si rachete antitanc , in curs de testare fiind si solutii de lansare a munitiilor ratacitoare si colaborarea cu drone (MUM-T), solutii dezvoltate in parteneriat cu Israel Aircraft Industries .

Noul elicopter este multirol, putand sa lupte cu tancurile si vehiculele blindate inamice, sa efectueze misiuni de recunoastere sau de sprijin pentru fortele terestre, si sa transporte trupe ale fortelor terestre.

In martie 2015 KAI și Airbus au semnat un memorandum de cooperare pentru vanzarea și sprijinul tehnic al ambelor elicoptere aflate în dezvoltare iar 3 luni mai tarziu,  s-a inceput proiectarea, care a durat pana in luna august 2016. Primul prototip, finalizat in decembrie 2018, a avut zborul inaugural pe 4 iulie 2019.

Daca cei de la KAI reusesc sa finalizeze faza de testare a LAH pana la sfarsitul lui noiembrie si se obtine certificatul, chiar de anul viitor ar putea fi livrate primele elicoptere catre armata sud-coreeana.

Previziunile de productie, includ pe langa cele 170 elicoptere LAH si aproximativ 100 de exemplare LCH, precum si un potential de export de 300-400 unitati. Deja oficialitatile din Emiratele Arabe Unite si-au exprimat interesul pentru elicopterul coreean in luna martie.

LAH/LCH este probabil ultimul descendent direct al familiei AS-365Dauphin/H155M, familie care va fi inlocuita in inventarul militar francez de H-160M.

Iata si un tabel cu  cateva date comparative intre acesta si alte cateva elicoptere de pe aceeasi nisa (am pastrat H145 ca si referinta pentru multirolul care ne este oferit si noua, H135 nefiind nici el departe, dar amandoua situate in liga inferioara fata de familia Dauphin):

Model AS365 Panther LCH/LAH H145/ BK117 AW159 H160 AW169
Pasageri 10 10 9 8 12 10
Lungime (m) 13,68 14,6 13,03 15,24 13,96 14,64
D. rotor (m) 11,94 12,6 11 12,8 13,4 12,12
Inaltime (m) 4,06 4,35 3,45 3,73 4,91 4,5
S. disc rotor (mp) 111,98 124,7 95 128,7
Masa gol, (kg) 2389 2620 1792 3300 4240 2850
Masa utila (kg) 1600 1793 1361 1760 1800
Masa maxima (kg) 4077 4756 3585 5330 5670 4600
Masa sarcina max.(kg) 4300 4920 3350 6000 6050 4800
Viteza croaziera (km/h) 243 243 246 256 296 268
Viteza max (km/h) 324 325 268 324 337 306
Raza actiune (km) 827 857 680 528 850 820
Plafon de serviciu (m) 5865 4572 5240 5900 4500
Viteza de urcare (m/s) 8,9 8,9 8,1 11 8,9
Motoare: 2 × Turbomeca Arriel C2 852 Cp 2 × Safran Arriel 2L2
1032 Cp
2 × Turbomeca Arriel 1E2 740 Cp 2 × LHTEC CTS800-4N 1361 Cp 2x Turbomeca Arrano 1A 1280 Cp 2× Pratt & Whitney PW210A 1000 Cp

Ideea de elicopter inarmat usor se regaseste si in familiile H135M/H145M, OH-58 Kiowa si MD/OH-6/AH-6, acestea putand desfasura misiuni de recunoastere si acompaniere a elicopterelor de atac dedicate, dupa cum se vede mai jos:

Inca asteptam cu sufletul la gura ce va rezulta din competitia americana pentru elicopterul de recunoastere si atac usor…

Marius Zgureanu

Surse:

https://www-altair-com-pl/news/view?news_id=37891

.

articolul original.

Sud-coreenii par a renunta la ideea de portavion

16 September 2022 at 03:00

Propunerea celor de la DSME

Deocamdata cel putin dar lucrurile par sa fie inclinate mai spre definitiv decat spre amanare.

Ca sa luam lucrurile de la inceput, Coreea de Sud si-a propus sa aiba cel putin un portavion, cel mai probabil doua, si pe acest criteriu au anuntat programul: LPX-II” mai apoi CV-X.

In 2020 totul a fost confirmat oficial si s-au alocat fonduri, planul de a construi  portavioane fiind prins in cincinalul 2021- 2025. Doua companii locale, Daewoo Shipbuilding si Marine Engineering [DSME] si Hyundai Heavy Industries [HHI] au venit cu propuneri si parneteri straini, cu experienta in constructia de portavioane.

Babcock si Fincantieri au fost alese, lucrurile indicand un usor avantaj pentru britanici, doar ca odata cu schimbarea guvernului de la Seul lucrurile au degenerat. Mai intai a fost confirmata comanda pentru inca 20 de aparate F 35A, dar nimic despre F 35B, avioane cu care viitorul portavion coreean ar fi fost sa fie echipat. Mai apoi, in planul bugetului de aparare pentru 2023 programul CV-X nu mai apare absolut deloc, in schimb se aloca fonduri suplimentare (bugetul pentru 2023 al Coreei de Sud intru aparare este de 42,5 miliarde de euro) pentru alte programe.

Submarinul “Dosan Ahn Changho” (clasa KSS-III) primeste bani in plus (submarin capabil sa lanseze rachete balistice din imersiune), ca si achizitia suplimentara de rachete anti-racheta Patriot PAC 3MSE, drone de supraveghere si rachete tactice (sol-sol) de calibrul 230mm.

O apreciere speciala, 5 miliarde de euro primeste programul de productie al tancului K2 care intra in productia de masa (sa traiasca polonezii).

Dar cel mai probabil ca sud-coreenii au ales in mod intelept, ce sa faca ei cu 1-2 portavioane?! Cu atat mai mult cu cat apararea tarii are la baza un razboi prezumtiv cu Coreea de Nord, nu cu China, Japonia sau cine stie cu cine si in cadrul unui razboi cu nordul, trei sunt aspectele principal luate in considerare de Seul:

  1. “Ruperea Lantului”, capacitatea operationala a Sudului de a distruge capacitatile de lansare a rachetelor din nord. Si aici intra atat informatiile necesare cunoasterii locurile unde sunt amplasate aceste rachete cat si posibilitatea Sudului de a le distruge rapid, poate chiar preventiv:
  2. „Korea Air and Missile Defense System” [KAMD], sisteme de rachete anti-rachete;
  3. “Korea Massive Punishment end Retaliation” [KMPR], adica promisiunea ferma ca Nordul va fi facut una cu pamantul in cazul unui atac neprovocat asupra sudului.

Si intr-adevar, daca privim  problema prin prisma celor trei “stalpi” ai apararii sud-coreene, portavionul iti pare ca nuca-n perete, fara sens si fara absolut nicio utilitate reala, bani aruncati pe geam.

Cu toate acestea programul nu a fost total abandonat, sau macar coreenii incerca sa renunte la el intr-un mod foarte elegant, asa ca au anuntat ca fac un studio de fezabilitate, idee preluata probabil de la Bucuresti, care atunci cand nu face absolut nimic, face studii de fezabilitate ani si ani de zile…

PS La Seul, unul dintre argumentele in favoarea portavionului a fost si faptul ca acesta este greu de distrus in caz de conflict, are o mare mobilitate, iar pe de alta parte americanii poate nu vor avea mereu un portavion disponibil in zona.

Dar nu este chiar un argument foarte valabil, ori cu 20 de F 35B ori fara cam tot un drac in caz de conflict cu nordul, adevarat ca portavionul ca “baza aeriana mobila” face sens, doar ca deocamdata fondurile vor fi cheltuite cu un mai mare profit pe alte zone.

In acelasi timp, contra-balansarea puterii navale japoneze pare sa fi trecut in plan secund.

GeorgeGMT

articolul original.

IRIS T, Volcano si Cobra

30 August 2022 at 03:00

COBRA (COunter Battery Radar)

Dupa trimiterea obuzierelor autopropulsate PzH 2000 in Ucraina si acceptarea unui contract pentru fabricarea a 100 de bucati, Berlinul anunta ca va trimite in curand Kievului si alte sortimente de armament.

In primul rand, trebuie amintit ca germanii au livrat in Ucraina un numar necunoscut de obuze de 155mm SMArt, dotate cu doua submunitii anti-tanc, proiectile deja folosite impotriva rusilor.

De aceasta data, discutam despre radare contra-baterie COBRA (COunter Battery Radar). Dezvoltat de un consortiu format din Thales, Airbus Defence and Space si Lockheed Martin, el se afla in dotarea Germaniei, Frantei si Marii Britanii. Cu o raza de 100km, poate detecta peste 40 de locuri de lansare (orice tip de artilerie, de la mortiere la rachete sol-sol) in doua minute.

Proiectile ghidate de 155mm Vulcano (255de bucati cumparate de Ucraina). PzH 2000, Volcano, impreuna cu COBRA au capacitatea de a face viata grea unitatilor rusesti. Aceste proiectile de inalta precizie pot distruge cu maxima acuratete artileria ruseasca.

Proiectilele Volcano 155mm pot veni in doua variante: Volcano BER ((Ballistic Extended Range) si Volcano  GLR (Guided Long Range). Volcano GLR poate atinge tinte pana la 70km. De asemenea Volcano poate veni si in varianta ghidata laser, ajuns deasupra campului de lupta proiectilul se va auto-ghida catre tinta iluminata laser.

De asemenea Berlinul si-a confirmat o promisiune mai veche, sistemul anti-aerian si anti-racheta IRIS T, de aceasta data cunoastem si numarul bateriile implicate: 3 bucati.

IRIS T SLM are o raza de 40km si este o racheta ghidata IIR pe auto/radar in timpul zborului de catre radarul bateriei, probabil una dintre cele mai bune doua astfel de sisteme operationale din lume.

Odata ce Kievul va detine cele trei baterii, aviatia rusa isi va pierde superioritatea aeriana deasupra Ucrainei si de aici incolo lucrurile se pot complica si mai mult pentru trupele ruse invadatoare.

Poate ca anuntul Berlinului nu pare chiar asa de important in realitate insa poate schimba fata frontului in mod fundamental si extrem de nefericit pentru rusi. Mai ales pentru ca armata rusa nu are – si s-a vazut acest lucru in aceste sase luni de conflict – mai nimic asemanator de pus pe masa. Rusia nu detine un sistem similar HIMARS, nu are nici pe departe piese de artilerie de calitatea si precizia celor primite de Ucraina din partea NATO, iar odata cu ajungerea in linia frontului a proiectilelor de tip Vulcano, a unor radare contra-baterie extrem de precise si a sistemului IRIS T, rusii vor inregistra pierderi mari.

Artileria ucraineana, precisa si foarte eficienta, sustinuta de radare si luptand sub ocrotirea IRIS T si a NASAMS. Ce sa mai faca rusii in acest context?!

GeorgeGMT

articolul original.

Leonardo AW249 NEES (Nuovo Elicottero da Esplorazione e Scorta) a zburat pentru prima data pe 12 august 2022

23 August 2022 at 19:56

Primul prototip al elicopterului de atac de ultimă generație Leonardo AW249 a zburat pentru prima dată pe 12 august 2022, de la fabrica companiei din Vergiate. Elicopterul, desemnat oficial ca AW249 NEES (Nuovo Elicottero da Esplorazione e Scorta / New Exploration and Escort Helicopter), va înlocui AW129 Mangusta, care a fost în serviciu cu armata italiană din anii 1990 și a fost modernizat de-a lungul anilor până la actualul AH129D.

Leonardo lucrează la proiect din 2017, când Ministerul italian al Apărării a inițiat programul NEES, care include un prototip, trei elicoptere de producție pre-serie și o necesitate de până la 48 de elicoptere operaționale. În timpul expoziției aeriene de la Farnborough, Stefano Villanti, vicepreședinte senior pentru vânzări la Leonardo Helicopters, a declarat că dezvoltarea AW249 „a progresat ca un ceasornic” în raport cu cerințele armatei italiene. Armata intenționează să retragă AH-129 din 2025.

Elicopterul este propulsat de o pereche de motoare turboshaft GE Aviation CT7-8E6 (T700), evaluate la 2.500 CP (1.860 kW) fiecare și include și componente dinamice de la elicopterul de transport AW149. AW249 a fost proiectat cu o greutate maximă la decolare (MTOW) în intervalul de 7.500 – 8.000 kg (aproximativ dublu față de MTOW al lui AW129), cu capacitatea de a funcționa atât în ​​condiții de vreme caldă, cât și înaltă și rece, cu o viteză de croazieră de 140kts și o anduranță de trei ore. Elicopterul a fost proiectat și având în vedere operațiunile navale.

Datorită MTOW, AW249 are o sarcină utilă, care se pare că este dublată în comparație cu Mangusta. Șase piloane de aripă vor putea încărca rachete aer-sol și aer-aer, rachete neghidate/ghidate și rezervoare externe de combustibil, pe lângă tunul de 20 mm din bot. AW249 va moșteni și rachetele ghidate antitanc Spike.

Polonia a fost de asemenea considerată interesată, deoarece Leonardo a semnat în 2018 o scrisoare de intenție (LOI) cu Grupul de Armament Polonez (PAG) deținut de stat pentru a colabora la dezvoltarea AW249. De fapt Ministerul Polonez încearcă să-și înlocuiască elicopterele Mi-24 Hind, dar a anunțat la începutul acestui an că alegerea va fi între Boeing AH-64E Apache Guardian și Bell AH-1Z Viper.

The New AW249 Attack Helicopter Flies For The First Time

AH-249, ce inseamna sa ai propria ta cercetare-dezvoltare…

articolul original.

Boxer RCH 155

18 August 2022 at 03:00

Boxer Remotely Controlled Howitzer 155, pe numele sau intreg, este un obuzier autopropulsat relativ nou aparut pe piata chiar daca el a fost prezentat publicului inca din 2014.

Acest obuzier nu a fost inca comandat de nimeni si este, alaturi de MLI Lynx al Rheinmetall, un program demarat si sustinut din fonduri proprii de Krauss-Maffei Wegmann. Este adica un copil fara tata, crescut doar de mama, pentru ca Bundeswehr nu a contribuit cu nimic la dezvoltarea sistemului si deocamdata nici nu l-a comandat.

Donar

In linii mari RCH 155 AGM (Artillery Gun Module, cunoscut si sub derivatul DONAR pe senilat ASCOD) este un modul care contine o turela complet automatizata dotata cu acelasi obuzier ca si mult mai cunoscuta sa ruda – PzH 2000 – din care a si evoluat catre o automatizare completa. Acelasi tun de 155mm si 52 de calibre, aceleasi performante ca raza de actiune: 30 km cu proiectile standard, 40km cu proiectile de tip “Base bleed” si pana la 56km cu proiectile dotate cu motor reactiv.

Cadenta este acceasi cu a PzH, 6-8 proiectile pe minut, avand evident posibilitatea sa traga „Multiple Round Simultaneous Impact” (MRSI).

Mai mult, la cererea clientului, se poate monta un obuzier calibrul 105mm sau un 155mm cu teava mai scurta de doar 39 de calibre.

La RCH 155 totul este automatizat, echipajul format din doar doi membrii controleaza focul din cabina vehiculului, nimeni nu sta in turela. Incarcarea este 100% automatizata, ca si aducerea obuzierului in pozitia de tragere. Totul este controlat prin radio-comanda de catre echipajul care nici macar nu trebuie sa fie in masina. In caz de avarie, cei doi pot suplini sistemul automat de incarcare, iar tragerile se pot face si manual, in regim de avarie. Dar cel mai probabil ca nu este de dorit in conditii normale de exploatare.

Ca nivel de protectie, 30mm in arcul frontal, 12,7mm pe laterale. KMW isi lauda noul obuzier descriindu-l ca fiind de facto un PzH 2000 mai ieftin si mai modern. Cat de ieftin iese nu stim inca si nici cat de fiabil pentru ca deocamdata nimeni nu l-a cumparat, dar remarcabil este faptul ca modulul obuzierului poate fi montat si pe alte platforme nu doar pe cea a Boxerului, fiind prezentat si pe un camion.

Vechul M109

Stirea in sine vine insa din Elvetia, tara care s-a hotarat sa-si inlocuiasca  batranele obuziere M 109 KAWEST RC (in dotare de 50 de ani) si pentru asta a deschis o mica competitie. Dintre cele ofertate, elvetienii au decis ca in finala sa ramana RCH 155 si suedezii cu Archer 8×8 (BAE Systems).

Testele vor avea loc in Germania si vor dura doi ani (2023 si 2024) iar in 2026 va fi anuntat castigatorul. Nimic deosebit pana aici, ceva tipic si normal pentru elvetieni. De remarcat doar ca elvetienii, care pana acum au operat un obuzier pe senile, au decis de aceasta data pentru unul pe roti. Asta si datorita reliefului foarte muntos al tarii si poate ca in urma cu 50 de ani, cand au ales M109, nu aveau disponibila si o varianta 8×8…

Interesant pentru Romania este faptul ca nemtii de la KMW au oferit elvetienilor RCH 155AGM in doua variante posibile: pe platforma Boxer 8×8 sau pe autohtonul Pirahna 5 8×8.

In contextul razboiului din Ucraina, al lectiilor pe care le invatam zilnic de acolo, necesitatea unui obuzier autopropulsat pentru armata romana nu cred ca mai trebuieste in vreun fel argumentata.

Ok, stam bine, poate chiar mai sus de “bine”, in cazul artileriei reactive, trupele terestre dispunand de un numar relativ mare de APRA 40 (122mm) cu raza maxima 20km, poate vom vedea candva si racheta de 122mm cu raza extinsa la 40km, avem de asemenea si LAROM cu LAR 160 si raza de 40km, plus bijuteria coroanei, HIMARS (raza 70km) dotat inclusiv cu ATACMS – 300km.

Dar la capitolul obuziere de 155mm nu avem nimic, folosind inca batranele 152mm tractate. Batrane dar probabil inca bune la casa omului, necazul nostru sta in faptul ca nu avem inca un program de dotare cu obuziere auto-propulsate de 155mm, dar avem, se pare posibilitatea sa dispunem de o platforma comuna: Pirahna 5. Sau platforma mai putin blindata a unui camion Iveco 8×8 sau Rheinmetall Man 10×10 spre exemplu:

Lucru mare aceasta platforma comuna din multe puncte de vedere, cu atat mai mult cu cat orice alt obuzier am alege nu am avea posibilitatea unei platforme comune cu nimic din ce avem noi in dotare astazi.

Ar fi de gandit?!

GeorgeGMT

articolul original.

Main Ground Combat System [MGCS]

17 August 2022 at 03:00

Viitorul tanc european, care fie vorba intre noi este unul franco-german nu european, nu exista deocamdata nici macar pe hartie, nu are inca o arhitectura cu care cei doi parteneri sa fi cazut de acord, iar francezii dau vina pe germani.

Initial, ne povestesc surse franceze, afacerea ar fi trebuit sa fie in doi: Nexter (Franta) si Krauss-Maffei Wegmann (Germania), ambele unite intr-un joint-venture intitulat sugestiv  KNDS. Doar ca “perfidul” Berlin a impus o a treia parte in program, anume pe cei de la Rheinmetall si de aici scandalul.

Nexter isi sustine propriul tun de 140mm cu incarcator automat, conceptul ASCALON [Autoloaded and SCALable Outperforming gun], Rheinmetall spune ca tunul lor de 130mm si 51 de calibre (tot cu incarcator automat) ar fi viitorul si de aici blocajul.

Si uite-asa viitorul MGSC este inca in faza arhitecturii pentru ca pana cand nu se hotaresc asupra tunului este evident ca nu au cum sa mearga mai departe.

Programul MGCS este unul care ar trebui sa fie sub conducerea partii germane dar impartit echitabil pe jumatate pentru fiecare parte.

Intre timp francezii ameninta si sustin ca indiferent de opinia partii germane Franta va merge inainte si la nevoie va gasi alti parteneri.

Prin decembrie 2021, ministrul francez al apararii, Florence Parly, sustinea ca blocajul este de partea germana, Rheinmetall si KMW nu reusesc sa-si imparta bucata lor de program si ca se asteapta ca cele doua companii germane sa-si rezolve disputa, francezii sugerand ca ei nu ar fi implicati.

Aceasta atitudine ar putea insemna, tinand cont de faptul ca tunul nu a fost inca ales, ca Parisul nu doreste sa renunte la tunul sau de 140mm si considera problema ca fiind rezolvata. Greu de presupus ca Berlinul gandeste la fel…

Pe de alta parte, armata franceza si-a intors din nou fata catre tancurile ei, generalul Pierre Schill – Seful Statului Major al Armatei – a declarat in fata parlamentului francez ca tancurile sunt foarte necesare si vor fi folosite cel putin 30 de ani de acum incolo.

“The heavy tank is one of the capability holes that I mentioned in Ukraine, less for reasons of relevance than because of the number of platforms. It remains one of the essential tools in the fight for the next thirty years.”

Si se discuta deja despre necesitatea ca Franta sa detina 400 de tancuri operationale.

GeorgeGMT

articolul original.

PzH 2000 pe frontul de est

11 August 2022 at 03:00

PzH 2000 pe frontul de est

Panzerhaubitze 2000 sau cum cunoastem cu totii obuzierul german PzH 2000 are necazuri de fiabilitate in Ucraina, astfel ca ucrainenii s-au plans Bundeswehr-ului ca daca PzH-urile sunt folosite la mare intensitate (cadenta de tragere) le apar tot felul de mesaje de eroare si, una peste alta, trebuie service.

Dupa discutii intre cele doua parti, germanii au comunicat ca o cadenta de 100 de lovituri pe zi este considerata o rata de foc foarte mare, o folosire de mare intensitate, si de aici problemele. De asemenea ucrainenii ar fi folosit munitii speciale incercand sa loveasca tinte la distante mari, iar acest lucru ar fi contribuit si el la defectiunile aparute.

Problemele au aparut mai ales la sistemul de incarcare. PzH 2000 poate atinge tinte pana la 30km cu proiectile normale, 40/56 de km cu proiectile de tip ERFB/ V-LAP (proiectile asistate de motoare-racheta).

In acelasi timp, ucrainenii au admis ca se prea poate ca ei sa traga mai mult de o suta de proiectile pe zi. Astfel, germanii s-au angajat sa trimite piesele de schimb necesare, iar guvernul de la Berlin face diligentele necesare pentru ca un centru de intretinere si reparatii sa fie deschis in Polonia.

Insa, desi germanii au pornit mai greu intru ajutorarea ucrainienilor lucrurile par acum sa mearga mai bine, compania KMW ar fi demarat deja productia celor 100 de obuziere PzH 2000, comandate de Berlin pentru Ucraina, totul in valoare de aproximativ 1,7 miliarde de euro. Deocamdata Germania si Olanda au donat 12 PzH-uri Ucrainei.

Pana la urma lucrurile nu sunt chiar atat de grave, PzH 2000 n-a fost pana acum la razboi si acest lucru se vede. “Americanul” M 777 are experienta de front suficienta, iar “polonezul” Krab ramane sa arate ce poate desi pana acum nimeni nu s-a plans de el. Francii cu al lor CAESAR au fost si ei la razboi, iar acest lucru se vede.

Pentru ca experienta de front a sistemelor de armament este foarte importanta nu pentru ele insele ci, evident, pentru cei care le proiecteaza. Una este sa proiectezi ceva pe baza unor cerinte teoretice sau de poligon, alta pe baza informatiilor obtinute din exploatarea directa, in linia frontului, a respectivului sistem.

Una este poligonul, alta frontul, unde militarii trag de armele lor pana la maximul posibil si cateodata peste. Abia atunci se vede care sunt problemele, ce necazuri apar in explotarea la limita si dincolo de ea.

Cu toate acestea doar constatam situatia, nu stim sigur daca este vina germanilor. 100 de lovituri pe zi nu-i de colea si nu cunoastem cum stau restul obuzierelor implicate in razboiul ucrainian din punctul de vedere al cadentei/24h si al disponibilitatii.

Pe de alta parte, Germania incepe sa miste si pe langa contractul pentru cele 100 de obuziere, ministrul de externe, Annalena Baerbock, a anuntat si livrarea, in curand, a 16 poduri mobile de asalt “Biber” pe sasiu de Leopard 1, primele trei SPAAG Gerpard au ajuns in Ucraina (dintr-un total de 30, din care 15 bucati vor ajunge relativ repede), iar spre sfarsitul verii primul (si deocamdata singurul) sistem anti-aerian IRIS T SLM va fi disponibil.

Fata de IRIS T SLM, Ucraina a facut o cerere pentru a cumpara 11 astfel de sisteme pentru 1,5 miliarde euro. Deocamdata Berlinul nu a dat un aviz favorabil, dar problama este ca ar dura intre 3 si 5 ani fabricarea acestora, ele neexistand pe stoc.

In acelasi timp Spania a recunoscut oficial ca n-are ce tancuri Leopard 2A4 sa doneze Ucrainei, pentru simplu fapt ca desi tancurile si vointa politica exista, starea tehnica  a carelor de lupta este cu totul deplorabila, asa cum am scris si noi pe site de mai multe ori.

Doamna Margarita Robles, ministrul intru aparare a Regatului Spaniei ne explica cu cuvintele sale situatia spinoasa in care se afla Leoparzii spanioli: “We are examining all the possibilities today, but I can already say that the Leopards cannot be sent [to Ukraine] because they are in an absolutely deplorable state.”

GeorgeGMT

articolul original.

Tempest si F-X

10 August 2022 at 03:00

Este foarte posibil ca Marea Britanie si Japonia sa-si uneasca programele de dezvoltare ale viitorului aparat de generatia VI, intr-o incercare de a face fata americanilor si europenilor (acestia din urma inca se mai gandesc). Sa ne aducem aminte insa de membrii din programul Tempest: pe langa britanici ii mai avem pe suedezi si italieni, ambele tari cu o puternica industrie aviatica si acum posibil pe japonezi. Impreuna, cele patru natiuni detin atat tehnologia cat si puterea financiara pentru a face ca noul program sa mearga mai departe, iar pe de alta parte Tempest/F-X ar avea inca inainte de nastere o piata asigurata si inca una semnificativa mai ales in noul context geopolitic. Tempest si F-X

F-X concept

Japonia este o super-putere economica si o mare putere militara, s-a aliniat intr-o maniera ferma de partea NATO in problema Ucrainei, in timp ce in Pacific, are cam aceiasi aliati. Noutatea mare este ca Japonia ar putea renunta la parteneriatul sau istoric cu companiile americane (Lockheed Martin in special) in favoarea europenilor. Din partea Japoniei programul F-X este coordonat de Mitsubishi Heavy Industries, de partea britanica de catre BAE Systems PLC. Probabil ca europenii, spre deosebire de americani, sunt de acord cu impartasirea tehnologiei cu japonezii, permitand Tarii Soarelui Rasare ca pentru banii cheltuiti sa se aleaga si cu un avans tehnologic semnificativ. Nu cred ca este vreun secret pentru cineva faptul ca Japonia incearca sa devina un furnizor de sisteme de armament avansat integrat, sa nu mai depinda pentru toate cele de bunavointa unuia sau altuia. Iar daca tinem cont de valoarea economiei japoneze si de forta industriei locale putem specula ca peste 20 de ani lucrurile vor fi diferite.

Tempest

Japonia vizeaza probabil un grad de independenta tehnologica mai mare decat a avut pana acum in relatia cu americanii. Insa trebuie sa intelegem ca alaturarea Japoniei in programul Tempest nu va fi un proces usor si vor trebui facute anumite compromisuri. Fiecare parte are cerintele sale, iar armonizarea lor ar putea sa dureze destul. Si mai trebuie amintit ca nici una dintre partile implicate nu a mai produs un aparat de lupta cap-coada de foarte mult timp, cei mai avansati fiind suedezii cu linia Gripen, dar si aici discutam despre un motor american sub licenta si alte subansamble facute de altii. GeorgeGMT

articolul original.

Glonass vs GPS

9 August 2022 at 03:00

munitii inteligente de mare precizie

Sau hai sa fim seriosi, sistemul rusesc de navigatie prin satelit este o gluma amara pentru rusi si un motiv de sarbatoare pentru restul lumii, mai ales pentru ucrainieni. Din pacate nu si pentru civilii ucrainieni…

Toata lumea este sincer indignata de faptul ca rusii ataca ca narozii spitale, blocuri de locuinte, scoli etc cu rachete de croaziera dar s-ar putea ca ivanii sa nu fie mereu vinovati de aceste “succese”, necazul venind de la sistemele de ghidare ale rachetelor rusesti nu prea inteligente.

In linii mari o racheta Kailbr foloseste un sistem de navigatie inertiala, un sistem pe baza de Glonass si un sistem de mapare a terenului cu ajutorul unui radar, pe baza unei harti pre-programate.

Si de aici necazurile. Sistemul de navigatie inertiala este de slaba calitate, hartile sunt de pe vremea URSS-ului iar Glonass-ul n-are absolut nici o treaba cu realitatea. Stim inca din razboiul din Siria ca pilotii rusii foloseau terminale GPS civile occidentale, cumparate de pe piata libera, pentru navigatie, iar in Ucraina se intampla fix acelasi lucru, doar ca o racheta de croaziera nu poate folosi aceste sisteme si de aici problemele rusilor.

Si chiar au probleme, pentru ca nimeni nu-si permite sa foloseasca rachete de croaziera (extrem de scumpe) pe tinte fara absolut nici o valoare militara. Rachetele de croaziera sunt nu numai foarte scumpe dar si foarte greu de fabricat, mai ales ca Rusia se afla sub embragou tehnologic din 2014, asadar greu sa-si refaca stocurile.

In privinta Glonass se stie de mult ca este un sistem care da erori importante, am mai scris despre asta, este mai eficient spre latitudinile nordice si din ce in ce mai putin eficient spre ecuator, ori desi Ucraina este situata deasupra paralelei 45 Glonass-ul da de pamant cu rachetele rusesti intr-o veselie.

Aceeasi problema o are si aviatia rusa, mari probleme sa gaseasca tintele si una peste alta rusii pierd avioane si rachete de croaziera lovind tinte civile fara absolut nici o importanta militara.

Pe de o parte pierderile proprii, foarte greu de inlocuit, pe de alta parte si-au pus in cap intreaga comunitate internationala pentru crime de razboi. Din punct de vedere strict militar lipsa unui sistem de navigatie prin satelit robust si eficient, adaugata lipsei sistemelor de navigatie inertiala moderne si de buna calitate face ca armata rusa sa aiba un grad ridicat de ineficienta.

Pentru ca sa lansezi o racheta Kalibr impotriva unui depozit de armament, sau comandament militar si sa lovesti o scoala este un lucru grav macar daca privim problema prin prisma costurilor cu racheta pierduta aiurea, imposibilitatea de a fabrica rachete pe masura consumului si a faptului ca tinta vizata este bine-sanatoasa si-ti va intoarce favoarea curand.

Adica pierderi mari si imposibilitatea de a lovi inamicul acolo unde-l doare cel mai tare.

Dar aceste lucruri nu reprezinta noutati pentru nimeni, se stie de mult ca industria rusa are mari probleme cu miniaturizarea sistemelor lor si inca folosesc sisteme de ghidaj inertial de pe vremea sovieticilor, un pic cosmetizate.

In realitate, armata rusa nu poate duce un razboi cu sisteme de armament de inalta tehnologie pentru ca pur si simplu nu dispune de ele si de aici si vulnerabilitatea extrem de mare in fata inaltei tehnologii a NATO. Vedem cat de eficiente sunt sistemele HIMARS in Ucraina, in timp ce rusii nu au un sistem similar de pus pe masa si atunci folosesc tactici vechi de pe vremea cand precizia era masurata la kmp.

Vulnerabilitatea armatei ruse este foarte vizibila astazi si daca zvonurile sunt adevarate, rusii au ajuns aproape de disperare incercand sa doboare rachetele sol-sol HIMARS cu S-400, o chestie haioasa pentru ucrainieni si foarte trista pentru rusi.

S-400 este un sistem anti-aerian si anti-racheta de croaziera, dar n-are nici in clin, nici in maneca cu un sistem C-RAM, lasand la o parte ca rachetele S-400 sunt foarte, foarte scumpe si nu tragi cu tunul dupa muste, dar uite ca tragi cand iti ajunge cutitul la os, desi succesul se lasa inca asteptat.

Dar dupa cum merge razboiul rusii par sa se fi resemnat in privinta inaltei tehnologii de care dispun si au revenit la tactici mai simple, in concordanta cu armele pe care le au, iar daca Vestul va sustine Ucraina cu suficienta munitie ghidata (HIMARS, proiectile de obuzier ghidate etc), daca ucrainenii isi vor mentine si chiar creste precizia artileriei primite la la NATO, atunci lucrurile se vor inversa si rusii vor fi cei vanati.

Morala este simpla, nu poti sa te dai super-putere cand tu nu esti in stare sa produci un sistem de navigatie inertiala decent, cand Glonass-ul tau ii face pe toti sa rada si rachetele tale de croaziera (scumpe-n draci) lovesc blocuri de locuinte, parcuri si spitale desi tintele erau in mod clar altele.

Nu poti, si cu asta basta, sa vii la razboi in 2022 cu tehnica de lupta deja imbatranita moral la sfarsitul razboiul rece si sa speri la ceva bun.

Dar rusii au de unde invata, HIMARS-ul american le “explica” zi de zi cat de bine este sa ai precizie, iar rusii baga la cap, o data cu rachetele care le baga moartea-n casa.

Care este morala textului de mai sus?! In mai multe ocazii s-a discutat pe site despre preturile mari si chiar foarte mari ale munitilor de mare precizie fata de munitia clasica, “chioara”, dar oare discutia este corecta?!?

munitii inteligente de mare precizie

In cazul rachetelor sol-sol de tip HIMARS costul uneia singure este marisor, mai ales comparata cu una ruseasca de calibru similar dar ghidata doar de mana Domnului. La fel in cazul proiectilelor de obuzier calibrul 155mm SMArt sau Excalibur.

Situatia din teren arata insa diferit si in anumite momente pretul mai mare al munitilor de precizie ar putea sa fie de fapt mai mic decat al celor clasice, macar din cateva puncte de vedere:

  • Munitie de precizie, cateva lovituri in succesiune rapida, tintele atinse, obuzierele/masinile de lansare pleaca inainte ca inamicul sa stie ce i s-a intamplat. Rezultate foarte bune, munitie folosita foarte putina, mare si foarte importanta economie de artileristi si tehnica de lupta. Pentru ca daca lansezi repede si apoi iti vezi de treaba ta sansa ca inamicul sa aiba timp sa riposteze scade la un nivel acceptabil;
  • Economie de munitie, transport, tehnica de lupta. Cu cateva rachete/obuze “destepte” iti atingi scopul fara sa fii nevoit sa tragi un camion de munitie si sa speri la ce-i mai bine. Asta se traduce prin necesitatea transportarii in linia intai (o chestie mai mereu foarte riscanta si scumpa) a unei cantitati de munitie mult mai mica si a mai putine obuziere sau masini de lansare pentru rachete tactice;
  • Per total, economie de oameni, munitie, necesar de transport pe intregul lant logistic (inclusiv economie la intretinerea echipamentelor artileristice), economia mare la mijloacele de foc necesare.

Astfel incat precizia net superioara ar putea sa duca, in realitatea frontului, la o mare economie, inclusiv de mijloace financiare si umane, iar daca banii s-or mai gasi, trupele bine pregatite mult mai rar.

GeorgeGMT

articolul original.

Panther versus EMBT

2 August 2022 at 03:00

Sau paruiala pentru viitorul tanc german european, a inceput deja!

Incepem cu…

European Main Battle Tank (EMBT) :

Acesta este de fapt evolutia LeoClerc-ului prezentat de KNDS (KMW+Nexter Defense Systems) in 2018: o turela de AMX-56 Leclerc pe un sasiu de Leopard2. Turela a evoluat interesant, permitand in mod natural integrarea tunului Nexter Ascalon cal. 140mm (si turela originala de Leclerc avea deja aceasta capacitate – in prototipul Leclerc Terminator) dar si a unor teleoperabile cu tunuri de calibru mic. Operarea vehiculului se poate face cu un echipaj variabil, de minim 2 si pana la 4 oameni. In varianta echipata cu tun calibrul 120mm prezentata in expozitie, acesta este alimentat de un autoloader cu 22 de lovituri.

LeoClerc 2018

Tunul Ascalon are un recul redus si o frana de gura cu design nou pentru efect sonor redus, permitand integrarea si pe platforme cu mase usor inferioare a 50 de tone. Tunul va folosi si munitie ghidata dincolo de raza vizuala directa (BLOS), camera permitand lungimi ale proiectilului de pana la 1,3 metri. Se asteapta ca puterea loviturii sa fie la iesirea tevii intre 10 si 13 Mega Jouli.


Ascalon 140mm

Demonstratorul EMBT are dimensiunile de 10,45 metri lungime, 3,85 metri latime, 3,24 metri inaltime. Cele 61 de tone sunt propulsate de un motor german MTU 883 EPP cu puterea de 1500Cp (producatorul MTU il coteaza cu 1650 Cp). Distanta maxima ce poate fi parcursa pe sosea cu un plin este de 460km iar viteza maxima de 65 km/h.

Avand in vedere ca Leclerc cantareste putin peste 57 de tone, intrebarea este de unde provin cele peste 4 tone in plus, in afara de sasiul ceva mai greu datorita protectiei suplimentare? Motorul de doar 1500 CP pentru un tanc de 61 de tone este similar cu cel al Leopard 2, conceput initial pentru a propulsa 50 de tone, atingand mai apoi 55 de tone in versiunea A4. Rezerva de crestere a masei este considerata de 6 tone.

Detalii turela EMBT

Deloc surprinzatoare este mitraliera coaxiala cal. 12,7mm cu rezerva de 680 cartuse, mostenita de la configuratia Leclercului, si mai dispune de o coaxiala cu vizorul comandantului pe partea stanga, in calibrul 7,62mm cu rezerva de 800 de lovituri. I s-a adaugat pe partea dreapta si o teleoperabila Nexter ARX30, echipata cu un tun 30M781MPG in calibrul scurt 30×113, cu o rezerva de 130 de lovituri, avand focoase programabile impotriva dronelor. Grenadele fumigene de calibrul 80 mm sunt si ele integrate in turela, cu o rezerva de cate 6 lovituri.

Protectia activa este formata din sistemele Trophy al Rafael (pe lateralul turelei) si avertizare la iluminare LASER E-LAWS al Elbit (asezat in buza frontala a turelei), la care se adauga un senzor directional (microfon) de detectare a tragerii de tip Pilar V.


Amenajare si compartimente la turela de Leclerc

Desi derivat dintr-o configuratie cu doar trei militari (sofer, tragator si comandant) a AMX-56 Leclerc, in sasiu a fost adaugat in tandem cu soferul locul operatorului de sisteme – se observa in partea din fata doua seturi de periscoape. Specialistul de sisteme poate opera UAV-ul ambarcat, turela ARX30 contra dronelor sau sistemul de management al luptei (BMS).


Module blindaj suplimentar la Leclerc XLR

Cateva observatii :

  • Masa de plecare de 61 de tone pare destul de ridicata, avand in vedere ca atat turela cat si sasiul nu pare sa aibe protectie suplimentara semnifictiva, de genul modulelor instalate pe Leclerc XLR din standul de alaturi.
  • Turela pare ca are un numar mare de sisteme si senzori care par destul de expuse, nefiind ingropate in module de blindaj
  • Tunul cal. 140mm a fost testat pe turela de Leclerc, insa in actuala turela nu este cunoscut stadiul de integrare, desi aceasta este derivata din cea a Leclerc.

Ketten Fahrzeug 51 Panther

Si iata ca avem primul tanc dezvoltat in intregime de Rheinmetall, care se doreste pe viitor a fi pilotabil cu ajutorul inteligentei artificiale. KF51 inseamna ca vehiculul este in clasa de +51 de tone, pana in maximum de 59 mai exact, pe cand Leopard 2A7 atinge 68 de tone.

La baza se afla un sasiu de Leopard 2 modificat, Rheinmetall sustinand ca turela este un design nou. Locatia opticii tragatorului nu pare sa fie chiar similara cu cea de la Leo2A4, pozitia vizorului Peri pentru comandant este si ea putin diferita iar chepengurile echipajului turelei sunt in pozitie mai avansata decat la modelele mai vechi de Leopard2. Blindajul lateral este pozitionat diferit fata de turela lui Leo2, plafonul este mai plat iar partea din spate a turelei are gabarit diferit.

Vizoare
Leo2A7V fata
Leo2A7V lateral

Pozitii senzori turela la Leopard 2

Chiar daca demonstratorul este echipat cu un motor clasic de 1500Cp al Leopard2, se lucreaza la o versiune mai noua de motor, ceva mai puternic dar mai ales mai economic.

Daca pana acum tunul de 130mm Future Gun System (FGS) a mai fost integrat pe o turela de Challenger 2, de aceasta data constructorul se lauda cu o turela noua conceputa in jurul tunului, care sa aibe loc de integrare si crestere pentru noile tehnologii, avand ca derivat si o varianta oeprata la distanta.

Dezvoltatorii tunului au ca obiectiv dezvoltarea unei energii pe tinta de ordinul a 18-20 MJ, deja obtinuta cu FTMA (Future Tank Main Armament) de 140 mm dezvoltat de RGR Armament GmbH, un joint venture format de atunci GIAT Industries din Franta, acum Nexter, Royal Ordnance din Marea Britanie, acum parte a BAE Systems și Rheinmetall Weapons & Munitions din Germania. In plus, se doreste si dublarea distantei de angajare eficace a tintelor.

Ultima generatie a proiectilului subcalibrului 120 mm APFSDS (Armor Piercing Fin Stabilized Discarding Sabot) in curs de dezvoltare de Rheinmetall ofera o energie de 12-13 MJ.

Tunul de calibrul 130mm (care ar trebui sa dezvolte cu 50% mai multa energie decat Rh-120 L/55, urcand de la 850-950mm RHA echivalent pentru DM-73 APFSDS/120mm la aproximativ 1150mm), folosind proiectile cantarind aproximativ 40kg (32kg pentru APFSDS) va trebui alimentat de un autoloader aflat in stadiul de prototip functional. Rheinmetall au pus insa in asteptare continuarea dezvoltarii pana la o decizie cu privire la viitorul calibru standard. Testele efectuate cu respectivul tun pe sasiul de Challenger 2 ofera deja date care sa inspire incredere celor de la Rheinmetall ca nu vor fi probleme deosebite nici la KF-51.

Postul soferului

Incarcatorul automatizat a fost dezvoltat si fabricat de Rheinmetall Air Defense Oerlikon din Elvetia, si a fost livrat la Unterluess in februarie 2022, unde a fost instalat imediat in turela pentru a testa integrarea. Apoi a fost din nou demontat si instalat pe unul dintre prototipurile de tun, pentru a verifica fiabilitatea alimentarii, prima tragere avand loc pe 27 aprilie. Autoloaderul format din doi tamburi a cate 10 pozitii si sistemul de selectie si incarcare in mijloc, poate gestiona pana la 20 de proiectile. Acesta poate fi reumplut din doua rezerve de munitie din spatele turelei in doar 5 minute.

Prototipul prezentat la Eurosatory avea in locul magaziei de munitie de pe partea stanga a turelei un lansator pentru patru munitii hoinare UVision HERO 120, reducand capacitatea autoloaderului la doar 10 lovituri in acest caz. Caracteristici tehnice HERO 120 :

  • Masa (cu canistra): 18 kg
  • Cap de lupta: 4.5 kg
  • Raza de actiune: 60+ km
  • Anduranta: 60 min
  • Motor: Electric
  • Metoda lansare: din canistra
Canistre Hero pe KF51
Canistre HERO pe UGV

Hero 120 pe turela de KF51 si pe UGV

In plus, pe lateralele turelei sunt integrate doua drone cvadricopter cu decolare verticala, cu autonomie de 30 de minute si o raza de actiune de cativa kilometri, pentru a cerceta zona din vecinatate.

Cvadricopter pe turela

Tancul beneficiaza de magistrala digitala cu integrare facila a diferitelor functionalitati.

Posturile echipajului sunt prevazute cu un ecran de 23 inci si doua mai mici de doar 10 inci, configurabile in functie de roluri. Echipajul este compus din 3 militari plus un al patrulea specialist, optional.

Chepeng post specialist – e nevoie de o anumita suplete sa te poti strecura acolo

Soferul, situat in partea stanga fata a sasiului beneficiaza de vedere virtuala oferita de camerele video aflate in fata, in spate si pe lateral, cu o latenta a sistemului de doar 60 de milisecunde. Pe partea dreapta, langa sofer, se afla pozitia optionala a operatorului de sisteme fara pilot la bord, sau a comandantului de pluton sau companie. In turela se afla comandantul si tragatorul, ultimul fiind dotat cu vizorul EMES 15 de pe Leopard 2, pe partea dreapta a turelei. Din ce a « transpirat », se pare ca desi integreaza un tun mai greu, masa totala a turelei se incadreaza in cea a unui Leopard2 A7.

Sisteme
Posturi echipaj

Dispunere echipaj si sisteme la KF51

Turela beneficiaza de o protectie in 3 straturi : protectie activa atat impotriva incarcaturilor cumulative cat si cinetice, un blindaj reactiv si blindajul de baza pasiv, cu protectia plafonului inclusa in pachet (inclusiv cu protectie activaTAPS). De asemenea s-a lucrat la reducerea amprentelor in diverse spectre, unele solutii fiind integrate in designul de baza si altele fiind optionale, suplimentare.

Sasiul a primit si el o protectie suplimentara folosind solutia aplicata turelei, desi se pastreaza diametrul inelelor turelei de pe Leopard2 si constrangerile de gabarit exterior.

Detalii blindaj frontal sasiu dinspre pozitia soferului

Cei de la Rheinmetall spera sa fie gata de productie de serie pentru KF51 in 2 ani si jumatate din momentul in care se ingheata configuratia pentru primul client, adica de la prima comanda ferma.

Protectia apropiata cu arme de calibru mic este asigurata de o mitraliera coaxiala tot de calibrul 12,7mm, ca in cazul EMBT, existand apoi optiunea unei statii de arme teleoperate Natter instalata in partea din spate a turelei. Pozitia acestei teleoperabile in spatele turelei demonstratorului pare putin nepotrivita in cazul in care lansatorul de munitii hoinare este in pozitie de tragere , nefiind clar daca acesta din urma poate restrictiona campul de tragere al telecomandatei.

Turela vedere spate si plafon – RWS Natter si canistre Hero

Mai exista si posibilitatea instalarii unei arme de calibru mic (MSSA) peste vizorul comandantului (SEOSS), si sincronizat cu acesta. Datorita magistralei digitale in standardul NGVA (NATO Generic Vehicle Architecture), integrarea unor astfel de sisteme optionale este simplificata, Rheinmetall sustinand ca in numai doua zile au reusit sa testeze pe turela 2 vizoare diferite, de la furnizori diferiti, pentru comandant.

Kf 51 la stand

Arhitectura vetronica are incorporata de la inceput protectie cibernetica, permitandu-i actualizari si evolutii iterative permanente ale software-ului ambarcat cu insertii de inteligenta artificiala. Obiectvul este ca pana la sfarsitul acestui deceniu logica ambarcata pe vehicul sa poata realiza automat capacitatea de a detecta, clasifica si identifica o tinta pana la a solicita aprobarea echipajului pentru tragere. De asemenea elementele HUMS (Sisteme de monitorizare a sanatatii si operarii) sunt deja încorporate in arhitectura lui KF-51.

Pentru cine vrea sa pastreze un tun RH 120mm… Rheinmetall ofera si optiunea de tanc mediu pe sasiu de Lynx:

https://www.youtube.com/watch?v=hdIpfc0p26M

Cateva mentiuni:

  • Rezerva de masa e un pic mai mare decat la EMBT, relativ la capacitatea sasiului de Leopard2
  • Conceptul pare putin mai apropiat de productia de serie decat EMBT, care poate nici nu isi doreste sa fie mai mult decat un demonstrator
  • Blindajul pare asezat mai uniform, fara senzori si sisteme expuse
  • Chepengurile soferului si specialistului sunt acoperite de blindajul frontal al turelei, lasand un loc destul de ingust pentru acces
  • Nu imi este foarte clar de ce un tanc, conceput pentru lupta de aproape, pana la 5 kilometri, ar avea nevoie sa transporte munitii ratacitoare cu raza de pana la 60 de kilometri. Astfel de munitii pot fi lansate de pe vehicule mai usoare care pot ramane la o distanta confortabila de cativa kilometri in spatele pumnului blindat si sa il sprijine din afara razei de tragere directe a inamicului. In plus, canistrele iau locul a zece lovituri de tun din autoloader, lasandu-l doar cu zece gata de tragere. Ideea are similaritati cu israelianul Pereh, lansator de Spike NLOS. Poate ar putea fi vorba de un tanc de comanda cu capacitati de recunoastere si atac in profunzime la nivelul unei companii. Pentru un tanc sunt suficiente cateva lovituri de munitii antitanc cu bataie pana in 10 kilometri, care ar ocupa mult mai putin spatiu, de dimensiunea unor proiectile de tun. Pentru misiunile de recunoastere la nivelul plutonului sau companiei, dronele de tip quadricopter, cu raza de actiune de sub 10 kilometri sunt arhisuficiente.

Se pare ca si americanii se pregatesc pentru o noua generatie a Abrams, dar mai spre toamna vom afla mai exact ce si cum:

In fine, pe noi (a se citi MApN) nu ne aburesc astia cu prostii din astea… lasa ca i-au prostit unii pe polonezi sa le vanda fieratanii la greu!

 

Marius Zgureanu

  

Surse:

 . https://bulgarianmilitary.com/2022/06/14/european-knds-tank-may-get-140mm-ascalon-gun-with-13mj-pressure/

. https://www.edrmagazine.eu/rheinmetalls-first-mbt-the-panther

. https://corporalfrisk.com/2022/06/25/panthers-and-other-beasts/

. https://www.nexter-group.fr/actualites/nos-dernieres-actualites/knds-presente-en-exclusivite-son-premier-produit-commun-au

https://www.agefotostock.com/age/en/details-news-photo/14-july-2022-lower-saxony-unterluss-an-infantryman-of-the-future-stands-next-to-a-panther-kf51-main-battle-tank-from-the-rheinmetall-armaments-group/PAH-220714-99-23613-dpai

P.S.

Rusii au venit si ei cu o contrapropunere:

Citeste si:

Nexter Ascalon 

Noul tun Rheinmetall calibrul 130mm

Americanii si britanicii vor tancuri noi 

Ghid de inzestrare cu tancuri pentru unii mai saraci… in toate cele! 

K2 Black Panther, probleme cu propulsia 

Lotul 3 de K2 Black Panther si modernizari ale K1 

Iar propun unii modernizari de T-72… in timp ce altii lucreaza la un nou concept 

Tancul care era sa fie: STRV 2000

Nexter 120mm SHARD 

Leclerc la modernizare 

Botezul focului pentru AMX-56 Leclerc 

Lectiile angajarii tancului Leclerc in Yemen 

Challenger vs Leclerc (II) 

Modernizari: Challenger 2 si Ariete 

Superioritate operationala 2030 

Feline – competitia suedeza si probabilitatea romaneasca 

Despre tancurile noastre… opinia unui specialist 

Unii inca modernizeaza T-55: Kafil 

Challenger 2 LEP cu… RH120 L55 

Challenger 2 ar putea primi un nou tun Rheinmetall 

De la tancul TR-125 la TR-2000 – proiecte ingropate 

Va avea Romania un nou tanc? Si daca da, cum va arata?!

(S)TR(V)-2020

Vanator de tancuri sau tanc? Tunul de asalt revine ? 

MLI greu… lego UMB si Moreni, tema pentru acasa

BLINDAJUL – principala arma a vehiculului de lupta 

Abrams M1A2SEP V.2 si alte modernizari ale M1 Abrams 

Autoloaderul – om contra automat in tehnologia tancurilor

Indonezia primeste primele Leopard 2 RI

.Ariete C1 vs Rotem K1 – partea a 2-a 

AMP 120mm si Abrams M1A2 SEPV3/4

T55 M8A2 Tifon2 si mai vechiul AGM 

articolul original.
❌