ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Before yesterdayUltimele Stiri

Buletin naval. Ce mai fac granzii: prioritizează programe și schimbă modul în care duc lupta anti-mină

27 January 2023 at 04:00
By: Nicolae

Conform celor de la USNI News, US Navy a decis ordinea în care va implementa trei proiecte cruciale pentru viitorul său: F/A-XX, viitorul avion de vânătoare și bombardament, va fi primul și va intra în serviciu în anii 2030. Va urma proiectul DDG(X), înlocuitorul crucișătoarelor de clasă Ticonderoga și al distrugătoarelor de clasă Arleigh Burke. Ultimul va fi proiectul SSN(X), viitorul submarin nuclear de atac care va înlocui actualele Virginia și Seawolf.

Prioritatea Zero în acest moment o constituie submarinele nucleare purtătoare de rachete balistice – SSBN, navele clasei Columbia. Aflate în construcție, submarinele clasei Columbia vor înlocui navele de clasă Ohio aflate astăzi în serviciu și vor constitui principalul element de descurajare nucleară al SUA. Acestea sunt construite în paralel cu cele britanice (clasa Dreadnought), ambele clase având în comun modulul ce cuprinde tuburile de lansare a rachetei balistice, inclusiv racheta.

noutati US Navy si Royal Navy

Viziunea de generație VI a lui Northrop Grumman

S-a vorbit mult de viitorul avion de supremație aeriană din generația a VI-a. Aviația și marina dezvoltă proiecte separate deși îmi este greu să cred că informațiile nu sunt împărtășite de cele două ramuri ale armatei americane.

Programul Next Generation Air Dominance – NGAD nu este doar proiectul unui nou avion de vânătoare-bombardament, unul care păstrează pentru moment pilotul la bord. Americanii susțin că, de fapt, acest program include mai multe sisteme, cu sau fără pilot la bord, primul produs al acestui program fiind MQ-25A Stingray, cisterna aeriană fără pilot care va degreva avioanele F/A-18 de misiunile de realimentare în aer. Acest program a fost atribuit Boeing și este într-un stadiu destul de avansat, prima cisternă urmând a deveni operațională la bordul portavioanelor US Navy în 2025.

Putem bănui că, pe lângă cisternele MQ-25A, americanii intenționează să dezvolte în cadrul aceluiași program și un sistem aerian de luptă fără pilot (UCAV – Unmanned Combat Air Vehicle) care să acompanieze în misiune viitorul F/A-XX. Se vorbește foarte mult despre asta în ultima vreme și, de asemenea, s-a și experimentat foarte mult cu tot felul de aeronave. Unul dintre primele programe care a inclus mai multe premiere – X47B, s-a desfășurat în deceniul trecut și mă gândesc că americanii n-au stat degeaba de-atunci…

Decizia de a dezvolta NGAD poate părea puțin surprinzătoare în condițiile în care F-35C de-abia a început să intre în inventarul US Navy. Cu toate acestea, US Navy continuă să cumpere F-35C și F-35B (pentru corpul pușcașilor marini) în paralel cu finanțarea NGAD. De pildă, pentru anul fiscal 2023 (la americani anul fiscal federal se termină pe 30 septembrie), Congresul a aprobat finanțarea a 16 F-35C (cu 3 mai multe decât a cerut US Navy), 15 F-35B și… 8 Super Hornet-uri, deși US Navy nu a cerut niciunul. Pe principiul să fie, să mânce și gurița alora de la Boeing ceva… Conform celor de la Lockheed Martin, US Navy plănuiește să achiziționeze 273 de F-35C, pe lângă cele care vor fi operate de USMC. De altfel, aceștia din urmă au operaționalizat F-35C în ianuarie 2022. US Navy au fost ceva mai rapizi, Argonauții devenind operaționali în august 2021, la bordul USS Carl Vinson. Cu această ocazie, americanii au inaugurat flotila aeriană a viitorului compusă din: F-35C, F/A-18E/F, EA-18G, E-2D și CMV-22. În această combinație, F/A-XX va înlocui F/A-18E/F și, probabil, EA-18G.

Între timp, DARPA rafinează conceptul de „stealth” și lucrează la un nou sistem de control al zborului pe bază de jeturi de aer care va înlocui clasicele suprafețe de control – eleroanele, profundorul etc șamd. Pentru unii e deja SF…

noutati US Navy si Royal Navy

Viziunea lui Lockheed Martin

Revenind la nave, se lucrează la definirea cerințelor operaționale pe care viitorul DDG(X) va trebui să le îndeplinească. În acest moment știm că vom avea o nouă cocă, mai mare decât actualele DDG-51 Arleigh Burke. Primele randări ne arată un plan de forme mai puțin avangardist decât cel al lui DDG-1000 Zumwalt, probabil un compromis între capacitățile de mascare pasivă („stealth”) și calitățile nautice și manevriere. Știm însă cu certitudine că DDG(X) va prelua sistemul de propulsie Integrated Electric Propulsion (IEP) de la Zumwalt capabil să producă 78,5 MW. Sistemul de management al luptei va fi Aegis iar radarul principal va fi SPY-6 sau o evoluție a acestora. Se vorbește și de rachete hipersonice și de arme cu energie dirijată și rămâne de văzut ce vor mai pune americanii pe ele. Până atunci vor produce DDG-51 Arleigh Burke Flight III care înlocuiesc și crucisătoarele de clasă Ticonderoga a căror retragere din serviciu a început deja.

noutati US Navy si Royal Navy

Primele schițe DDG(X)

Ultimele vor fi submarinele nucleare de atac – SSN(X). Linia de producție pentru Virginia „duduie” iar US Navy încearcă să crească producția de la două la trei unități pe an. Despre SSN(X) primele declarații ne spun că US Navy vrea un vânător serios, ceva mai degrabă în genul Seawolf decât în genul Virginia. Se încearcă și valorificarea experienței care va fi dobândite cu submarinele clasei Columbia.

Trecem la britanici. Conform celor de la NavyLookout, aceștia au achiziționat recent două nave comerciale, MV Topaz Tangaroa (construită în România) și MV Island Crown care vor fi transformate, prima în navă mamă pentru dronele necesare activităților de supraveghere și protecție a infrastructurii aflate pe fundul oceanelor iar cea de-a doua în navă mamă pentru dronele cu care Royal Navy va duce lupta împotriva minelor marine.

noutati US Navy si Royal Navy

Topaz Tangaroa

Cele două nave provin din zona de Oil & Gas și vor fi operate de Royal Fleet Auxiliary, nu de Royal Navy. Se pare că britanicii vor fi primii care vor operaționaliza noul concept de luptă împotriva minelor, concept bazat pe vehicule autonome/radiocomandate fără echipaj care vor intra în câmpul de mine fiind dislocate de pe o navă mamă. Spre deosebire de ceilalți (americanii folosesc ca navă mamă LCS Independence iar francezii, belgienii și olandezii vor folosi o navă mamă special proiectată în acest scop), britanicii au ales niște nave comerciale care vor fi vopsite gri și vor primi echipamente militare de comunicații și control și armament ușor. Și tot britanicii cred că sunt primii care vor operaționaliza o navă dedicată infrastructurii submarine, una extrem de importantă de altfel.

articolul original.

Iranul construieste un portavion(elicopter) de drone, pe baza unei nave cargo…dupa o idee furata de la Razvan Mihaeanu?

4 January 2023 at 12:18

Viata bate filmul.

Pe social media au aparut niste poze interesante anul trecut…cu privire la Shahid Mahdavi, o nava cargo ce se pare ca este convertita intr-un portavion/portelicopter(?)/portdronator(!) 🙂 la Iran Shipbuilding & Offshore Industries Complex Co (ISOICO) din Bandar Abbas, langa Stramtoarea Ormuz.

Nu ar prima data cand se intampla ceva de genul acesta. Tinand cont de tehnologiile americane cu privire la forte expeditionare, marina iraniana si IRGCN au transformat nave comerciale – cum ar fi, de exemplu, IRI(N)S Makran, devenita nava de luptape care insa iranienii nu le-au putut folosi din cauza sanctiunilor internationale.

Shahid Mahdavi (fosta Sarvin) se afla în docul uscat din luna mai, fiind supus conversiei de la o nava comerciala la o nava de razboi (n.r. – se pare ca vor fi doua nave surori, Mahdavi si Perarin), a raportat The Maritime Executive.

Noile fotografii arata puntea navei comerciale indepartata inainte de instalarea unei suprafete pentru lansarea aeronavelor.

„Conversia adauga o punte de zbor mare in consola pe babord. In prezent, nu este clar daca alta va fi adaugata si la tribord”, a scris H I Sutton, contributor al USNI News.

„Faptul ca suprastructura se intinde pe puntea originala inseamna ca un aspect traditional al portavionului nu este posibil. De asemenea, unghiurile de pe puntea de zbor adaugata nu sunt „traditionale”. Este posibil ca acest lucru sa sugereze o punte de zbor care trece de la babord la tribord in fata suprastructurii.”

Sursa si articolul complet: USNI News

Sarvin (IMO: 9209348, MMSI 271003000) este o nava de containere construita in 2000 si care navigheaza sub pavilionul Iranului. Capacitatea de incarcare este de 3280 TEU (TEU = 20-foot equivalent units) si pescajul ei actual este raportat la 7,7 metri. Lungimea ei totala (LOA) este de 240,2 metri (788 picioare) si latimea ei este de 32,2 metri (106 picioare). Tonajul ei brut este de 36 014 tone, cu un DWT de vara: 41 971 tone.

_____

Ideea schematica pe care am avut-o in urma cu ceva ani, a unui portavion (dar si nava de desant) de tip „arrowhead” (varf de sageata), cu insula mutata la centru-pupa (precum navele comerciale/cargo), pe baza portavionului francez Charles de Gaulle si America class (dar cu „well deck” pentru LCACs samd) a celor de la USMC…deoarece ambele tipuri de vase au aproximativ aceleasi caracteristici cand vine vorba de deplasament si lungime (peste 40 000 de tone si 260 de metri lungime):

PS – stiam eu ca Iranul ma are in vedere din 2008, de cand am cumparat un Peugeot 206 Sedan+, made in Persia. 🙂

articolul original.

Buletin naval. Din nou despre relevanța flotei fluviale

26 December 2022 at 04:00
By: Nicolae

Un subiect care naște în permanență polemici pe acest site, astăzi vom vorbi din nou despre relevanța flotei fluviale în contextul unui conflict modern. Și nu este vorba despre noi ci despre vecinii noștri de sorginte slavă: ucrainenii, rușii și operațiunea militară specială a ultimilor.

Pe lângă ambarcațiunile comandate de ucraineni – Mark VI, americanii au tot trimis ambarcațiuni ușoare în Ucraina pentru a fi folosite în mediul fluvial și maritim costier. Astfel:

  • 24 iunie 2022 – USNI News, SUA trimite 18 ambarcațiuni de patrulare în mediul fluvial – 2 (două) ambarcațiuni fluviale de 35 ft (10,66 m), 6 (șase) ambarcațiuni maritime de 40 ft (12,19 m) și 10 (zece) ambarcațiuni de patrulare pentru protecția forței de 34 ft (10.36 m). Șase dintre ele sunt produse de Metal Shark, un producător din Louisiana, US of A.
  • 7 noiembrie 2022 – USNI News, SUA anunță că va suplimenta flota fluvială ucraineană cu încă 40 de ambarcațiuni fluviale blindate – „armored riverine boats” după cum li se spune în articol. Acum, nu vă gândiți că acest „armored” înseamnă că acest ambarcațiuni sunt puternic blindate, asemeni unui tanc. În realitate este vorba de protecție balistică împotriva armelor de calibru mic (7.62mm, 12.7mm, eventual 14.5mm, schije etc), protecție realizată din materiale compozite, ușoare, pentru a nu îngreuna prea mult ambarcațiunea.
nave blindate pentru lupta la fluviu

Ambarcațiune ușoară de luptă produsă de Metal Shark Sursa foto: Metal Shark

nave blindate pentru lupta la fluviu

Sursa foto: Metal Shark

nave blindate pentru lupta la fluviu

Sursa foto: Metal Shark

nave blindate pentru lupta la fluviu

Sursa foto: Metal Shark

Cele de la Metal Shark sunt construite din aluminiu, au protecție balistică împotriva armelor ușoare și arată cam ca în pozele de mai sus.

Ah, dar astea de mai sus pe care le dau americanii ucrainenilor seamănă cu asta de mai jos…

nave blindate pentru lupta la fluviu

Șalupa FNR – Eugeniu Botez Sursa foto: FNR

Deschid aici o scurtă paranteză despre „blindajul” de care beneficiază astfel de ambarcațiuni ușoare, folosite în operațiuni militare din zone fluviale și maritim costiere. Să luam de pildă CB-90 New Generation, ultima declinare a acestui model de succes și una din preferatele comentatorilor acestui site. Prezentată la DSEI 2021, aflăm că CB-90 NG este construită integral din aluminiu și beneficiază de protecție balistică mulțumită panourilor ușoare din fire de polietilenă și sticlei securizate. (original engleză: „The all-aluminum CB90 NG offers a high degree of CBRN and ballistic protection thanks to lightweight polyethylene lining and safety glass.”).

Polietilena folosită la protecția balistică a acestor ambarcațiuni este un polimer termoplastic cu o structură cristalină variabilă, în cazul nostru fiind cel mai probabil vorba de polietilena de masă moleculară ridicată (UHMW) care reprezintă o versiune extrem de densă a polietilenei cu o masă moleculară considerabil mai mare decât cea a HDPE (Polietilena de mare densitate). Firele de UHMW sunt de multe ori mai rezistente decât oțelul, motiv pentru care una dintre aplicațiile acestui tip de material plastic sunt vestele anti-glonț și echipamentele de înaltă performanță. Mai multe detalii despre polietilenă aici.

Întrebare retorică: de ce credeți că șalupa FNR-ului prezentată într-un articol anterior n-ar putea beneficia de o protecție similară a timoneriei, camerei motoarelor și a altor zone sensibile? Un exemplu puteți găsi dacă accesați acest link. Din câte știu eu, sunt destule companii românești din zona blindării vehiculelor de transport valori care ar putea face acest lucru.

Dar să revenim la prietenii noștri de la nord. Tot acest influx de nave fluviale care vor ajunge în dotarea ucrainenilor a atras atenția celor de la Topwar.ru care au publicat un articol pe subiect. Spicuind din articol, tradus cu Google Translate din rusă în engleză și după în română, așa că scuzați „calitatea” scăzută a traducerii:

Și m-am întrebat pur și simplu pentru că o astfel de decizie a fost luată de… Statele Unite. Părea puțin ciudat. Nici măcar nu am anunțat retragerea trupelor din Herson, iar americanii au anunțat livrarea de bărci blindate fluviale la Kiev. Mai mult, în cantitatea necesară și suficientă pentru desfășurarea ostilităților active pe Nipru.

40 de bărci, și nu unele dezafectate din flota Statelor Unite, dar care servesc efectiv în Forțele Armate Americane. Da, acestea nu sunt „tancuri amfibii” din al Doilea Război Mondial. Acestea sunt mai degrabă „shahid-mobiles” fluviale (n.a. nu mi-e foarte clar ce-au vrut să zică aici). Bărci rapide, ușoare, antiglonț, ușor înarmate. 12 metri lungime, viteza de 40 de noduri…

Și, probabil, vor fi dislocați în zona Ochakov. Faptul că acolo, la Ochakiv, se află baza sabotorilor subacvatici ucraineni, este probabil cunoscut de toată lumea. Și de acolo DRG-urile sunt trimise periodic pe teritoriul Kinburn Spit.

Întrebarea cum vor fi folosite aceste bărci este cu adevărat interesantă. Tocmai în sensul că, mi se pare, bărci americane vor fi folosite doar în versiunea pe care o folosește Statele Unite. Ucrainenii nu vor inventa ceva nou.

Ideea principală a Pentagonului cu privire la utilizarea bărcilor blindate este o formulă simplă. Inteligență plus comunicații, plus control. Mai simplu spus, bărcile fluviale ca unitate de luptă nu sunt destinate operațiunilor de luptă directă. Aceasta este ceea ce a cauzat armele slabe. Dar, uneori, bărcile pot lovi unitățile de trecere sau inamice de pe coastă.

Astăzi vorbim mai ales despre estuarele Nipru și Bug și despre gura Niprului în ansamblu. Dar, după părerea mea, Forțele Armate ale Ucrainei nu vor folosi toate bărcile de acolo. Există și rezervoare. De ce să nu folosiți aceste bărci, de exemplu, pentru următoarea aterizare la centrala nucleară Zaporojie? Sau să arunce mine marine în amonte în fața unui baraj?

În plus, viteza mare a bărcilor face posibilă transferarea rapidă a DRG de-a lungul coastei mării. Aproape orice golf sau estuar al Mării Negre poate deveni o zonă de lucru pentru DRG-urile ucrainene. Și aceasta este o tensiune suplimentară pentru forțele de apărare de coastă. O oportunitate suplimentară de a trage unități din linia de contact.

Dacă râul este navigabil, suficient de larg și curgător, atunci crearea unei flotile fluviale într-un astfel de sector al frontului este destul de logică! Experiența Războiului Patriotic și experiența utilizării ambarcațiunilor blindate de mare viteză în conflictele locale moderne au arătat eficiența ridicată a unor astfel de unități. Utilizarea bărcilor americane oferă un oarecare avantaj APU. Tacem deocamdata.

Deci forțele noastre armate au măcar ceva care poate neutraliza bărcile blindate americane la gura Niprului? Există cel puțin ceva care va ajuta la menținerea controlului asupra Kinburn Spit și asupra Peninsulei Kinburn în ansamblu. Pentru a răspunde la această întrebare, a trebuit să cer opiniile experților Marinei.

Iată opinia căpitanului de rangul 1 al rezervei Serghei Ișcenko, pe care a exprimat-o într-un interviu cu ziarul Vzglyad:

„În plus, este oportun să ne gândim la transferul bărcilor blindate ale flotilei Caspice la Nipru. Au fost transportate de mai multe ori în Marea Azov în perioadele de agravare a relațiilor cu Kiev. Avem nevoie de ele să îndeplinească exact aceleași sarcini pe care doresc să le implementeze Forțele Armate ale Ucrainei cu ajutorul bărcilor blindate americane.”

Soluție complet fezabilă. Nu cred că situația din Marea Caspică este mai alarmantă decât în ​​zona estuarului Niprului. Într-adevăr, traseul de la Marea Caspică la Marea Azov a fost „studiat” temeinic de aceste bărci. Transferul, dacă, desigur, nu este implicată coordonarea birocratică, va dura mult mai puțin decât livrarea de bărci pentru Forțele Armate ale Ucrainei.

Mai mult, căpitanul Ișcenko i-a ajutat foarte mult pe designerii și inginerii noștri în „dezvoltarea” bărcilor blindate fluviale. Pur și simplu a reamintit că avem astfel de bărci. În ce măsură îndeplinesc noile cerințe, nu știu. Aici decizia este la latitudinea experților. Sarcina lor este să modernizeze bărcile.

„Deși aceeași barcă „Buyan” din clasa „râu-mare” a fost creată inițial pentru râuri și are un motor pentru deplasarea în ape puțin adânci. Prin urmare, tot ceea ce avem, este de dorit să aruncăm mai aproape de Kinbur Spit. E mai bine decât nimic.”

Căpitanul rus vorbește despre surata mai puțin celebră a Buyan M cea veșnic lansatoare de Kalibr. Un articol detaliat despre Buyan M puteți citi pe rnhs.info accesând acest link. Buyan sunt mai mici și în loc de Kalibr beneficiază de serviciile unei instalații de proiectile reactive Grad de 122mm.

nave blindate pentru lupta la fluviu

Versiunea mai puțin cunoscută a Buyan M, Buyan. Canoniera tocmai lansează un proiectil reactiv de 122mm. Sursa foto: Deagel

Nu neapărat cea mai potrivită datorită profilului înalt dar probabil singura soluție a rușilor în zona costieră și fluvială alături de Raptor.

articolul original.

Dai un ban dar stai in fata!

20 December 2022 at 04:00

Oare?! Dai banul, stai in fata, dar oricat de “in fata” ai sta, mai te uiti si la cati bani dai.

Cancelarul german este grabit si doreste ca contractul cu Lockheed Martin in privinta achizitiei a 35 de aparate F 35A sa fie semnat pana la sfarsitul anului. Iar domnul Olaf Scholz le zice bine, cand afirma ca atunci cand stai cu talharii (adica rusii) langa tine, bine ar fi sa ai la indemana o bata mare de tot, sa stie talharul de frica.

Si ca sa-l citam pe cancelarul german:“As long as states like Russia possess nuclear weapons, NATO naturally needs a credible deterrent potential,” ca nu cumva sa fi “vulnerable to blackmail.”

Asa ca:”That’s why the federal government decided to buy F-35s.”

Aducem aminte onoratilor nostri cititori ca F 35A va inlocui in cadrul  Luftwaffe PANAVIA Tornado ca aeronava capabila sa arunce in capul rusilor bombe nucleare tactice americane B 61. Bombe care se afla deja la baza aeriana germana Büchel, undeva prin vestul tarii.

Pana aici are omul dreptate si gandeste cu mintea spre viitor, ca uite ce fac rusii prin Ucraina si daca nu te stiu capabil sa le umpli botul de sange s-ar putea sa arunce un ochi mult prea gurmand la gospodaria ta, la masina ta de spalat, la frigiderul sau bancomatul tau. Germanii stiu exact cum le-au carat rusii uzinele cu tot cu gardul dimprejur si ghereta portarului, cu ceva ani in urma. Nu suficient de multi…

Asadar, 35 de aparate F 35A, probabil la standardul F 4, pentru numai putin de 10 miliarde de euro…

In iulie, cand Congresul american a fost notificat despre afacere, suma oficiala era de aproximativ 8 miliarde de euro, dar “Der Spiegel” sustine acum ca de fapt Berlinul ar plati 10 miliarde de euro. Ca sa ne facem o idee daca este mult, putin, sau banal, Elvetia va plati pentru cele 36 de F 35A “doar” 5,3 miliarde de euro, iar Finlanda pune jos tot cam 10 miliarde de euro dar pentru 64 de aparate F 35A.

Pe langa acesti bani, Germania va trebui sa modernizeze/modifice si baza aeriana de la Büchel pentru operarea F 35A, program care este vazut ca unul “foarte ambitios”, probabil si foarte scump.

In acelasi timp, industria aeronautica germana nu este prea incantata de acest contract, stiu ei ceva probabil, si se declara destul de dezamagita. Bundesverband der Deutschen Luft- und Raumfahrtindustrie eV – BDLI (Asociatia germana a industriei aeronautice si Aerospatiale) a spus ca exista posibilitatea ca acesta achizitie sa duca la o dependenta prea mare de industria americana si de asemenea sa conduca la pierderea fortei de munca calificate, a cunostintelor etc.

As far as German sovereignty is concerned, we have to make sure that we don’t hand ourselves completely over to the Americans for the next 30 or 50 years,” a declarat Martin Kroell, vice-presedinte BDLI.

Dar lasandu-i pe germani sa-si faca curat la ei in casa, de unde aceasta diferenta mare de pret? O posibila explicatie ar fi ca germanii doresc ca industria lor sa fie cat mai mult implicata in intretinerea aparatelor. Ne mai aducem minte ca a fost mare scandal intre guvernul german si companiile americane Boeing si Sikorski cand germanii au dorit sa cumpere elicoptere grele de transport. Pretul pe care cele doua companii l-au oferit a fost considerat de Berlin excesiv de mare dar justificat (dpdv al americanilor) tocmai prin cererea germanilor ca intretinerea aparatelor sa fie facuta in Germania.

Doar ca de aceasta data, conform domnului Martin Kroell, nu s-ar pune problema in aceiasi termeni precum in cazul elicopterelor CH 47F (se pare ca Berlinul a ales pana la urma aeronava celor de la Boeing).

Ramane doar sa fim atenti, poate pana la urma cineva ne va explica de unde atatia bani pe 35 de aparate F 35A.

GeorgeGMT

articolul original.

La bucata vindeti?

11 December 2022 at 04:00

Pe-astea doua, daca se poate…

Guvernul thailandez asteapta acum raspunsul Congresului american la aceasta neobisnuita intrebare. De fapt thailandezii nu vor sa cumpere F 35A chiar la bucata ci la doua bucati pentru ca de doua avioane au bani si in acest sens au trimis o solicitare catre guvernul american, asteptand raspunsul nu prea optimisti.

Suma pusa la bataie pentru cele doua F 35A este in jur de 207 milioane de dolari.

Initial fortele aeriene au solicitat o suma dubla pentru patru aparate dar pana la urma nu s-au gasit bani decat pentru doua astfel de zburatoare.

Raspunsul este asteptat undeva spre prima jumatate a anului viitor.

Daca americanii se vor arata dispusi sa vanda “la bucata” F35A, ceea ce n-ar fi chiar mare problema dpdv tehnic, thailandezii au in vedere inlocuirea batranelor F 16 avute in dotare, sau macar demararea inlocuirii acestora (F 16 Block 15/20).

Dar daca va ganditi sa-i luati pe thailandezi in tarbaca mai cugetati un pic, pentru ca chiar daca Thailanda nu se numara printre marile puteri asiatice in materie de forte aeriene, nu sunt nici manati de neglijenta si incompetenta precum unii de prin Europa estica.

Fortele aeriene thailandeze au in dotare, macar pe hartie, peste 50 de F 16 si 33 de aparate Northrop F-5 E/F, iar 13 astfel de avioane sunt in curs de modernizare la standardul F-5TH Super Tigris.

Si mai detin si 11 Gripen C/D aflate si ele in modernizare la standardul MS20.

De asemenea, pentru anul 2023 se are in vedere achiziitia a 12 aparate pentru antrenament T-6C si opt AT-6 intru inlocuirea flotei de L 39.

Necazul thailandezilor, in achizitia F35 A, este ca aceasta tara este una dintre foarte putinele care au o relatie buna cu Beijingul si nimic de impartit cu acesta si pe aceasta baza relatiile dintre cele doua tari sunt destul de apropiate, Thailanda avand contracte/intentia pentru achizitia de nave militare, submarine si avioane de lupta din China, ori in aceste conditii Congresul american s-ar putea sa se gandeasca de doua ori inainte de a aproba o astfel de afacere.

Probabil ca mai tineti minte, cele doua tari au avut exercitii aeriene comune, in care chinezii si-au testat propriile avioane in fata Gripen C/D. Beijingul a fost extrem de dezamagit de performantele propriei sale industrii aviatice dar au invatat lucruri interesante, lucruri pe care americanii nu sunt foarte dornici sa le impartasasca. Cum ar arata un exercitiu militar in care chinezii ar putea sa intoarca pe toate fetele F 35A?!

Dar, una peste alta, Thailanda da dovada, macar in materie de forte armate, de foarte multa seriozitate si competenta, in timp ce altii, nu dam nume, se complac intr-o totala mizerie si incompetenta.

PS Pe de alta parte, americanii s-ar putea intreba cine plateste cele doua F 35A, Beijingul sau Bangkokul? Tot asa cum se intrebau si rusii cam la ce ar folosi chinezii doua Suhoi Su 35S…

PPS Adevarat ca daca thailandezilor le iese pasenta si Varu” Sam le vinde doua bucati, si speranta noastra intru dotarea cu F 35A ar creste logaritmic. Daca le-a vandut alora doua bucati, nu ne arunca si noua, asa mai pe sub masa, o bucata?!

GeorgeGMT

articolul original.

Textron/Bell V-280 Valor a fost ales ca noul Future Long-Range Assault Aircraft (FLRAA) al US Army

6 December 2022 at 00:02

Providence, R.I. (5 decembrie 2022) –  Textron Inc (NYSE: TXT) a anunțat astăzi că Bell Textron Inc., o companie Textron, a primit contractul de dezvoltare pentru programul Future Long-Range Assault Aircraft (FLRAA) al Armatei SUA. Acesta este tiltrotorul Bell V-280 Valor, care a fost dezvoltat și testat ca parte a programului Joint Multi-Role Technology Demonstrator (JMR TD) care a început în 2013. V-280 a progresat prin proiectare, producție și mai mult de trei ani de teste riguroase de zbor care au furnizat date extinse ce validează avantajele tehnice și operaționale ale aeronavei pentru misiunea de asalt pe distanță lungă.

„Suntem onorați că armata SUA a selectat Bell V-280 Valor ca aeronava de asalt de ultimă generație”, a declarat Scott C. Donnelly, președintele și directorul executiv al Textron. „Intenționăm să onorăm această încredere prin construirea unui sistem de arme cu adevărat remarcabil și transformațional pentru a îndeplini cerințele misiunii Armatei. Suntem încântați să jucăm un rol important în viitorul aviației armatei.

„Acesta este un moment interesant pentru armata americană, Bell și Team Valor, pe măsură ce modernizăm capabilitățile aviatice ale armatei pentru deceniile următoare”, a declarat Mitch Snyder, președinte și CEO al Bell. „Bell are o istorie lungă în sprijinirea aviației armatei și suntem gata să echipăm soldații cu viteza și raza de acțiune de care au nevoie pentru a concura și a câștiga folosind cel mai matur, fiabil și mai accesibil sistem de arme de asalt cu rază lungă de acțiune de înaltă performanță din lume.”

Acest succes se bazează pe un deceniu de progres al V-280 Valor prin proiectare, producție și testare amănunțită pentru a demonstra că această aeronavă va îndeplini cerințele programului FLRAA. Bell și partenerii săi din industrie au validat sistematic aeronava V-280 și abordarea lor modulară a sistemelor deschise în colaborare cu Armata.

„În ultimii  ani echipa Bell a demonstrat capacitățile operaționale excepționale, sinergiile digitale și îmbunătățirea accesibilității platformei oferite de V-280”, a declarat Keith Flail, vicepreședinte executiv, Advanced Vertical Lift Systems la Bell. „Bell este pregătit cu facilitățile noastre de producție de clasă mondială pentru a pune în aplicare experiența noastră de aproape șapte decenii de tiltrotor pentru a livra armatei o flotă FLRAA modernă.”

Contractul inițial rafinează proiectarea sistemului de arme, susținerea, întreprinderea digitală, producția, integrarea sistemelor, testarea în zbor și calificarea navigabilității.

Bell Textron Inc.

articolul original.

B-21 Raider, dezvaluit in jurul orei 2:20, ora Bucurestiului (3 Decembrie)

2 December 2022 at 15:48

Poze oficiale:

B-21 Raider

articolul original.

Aselsan AESA

30 November 2022 at 04:00

Radarul SABR (AN/APG-83) care va echipa aparatele F 16 grecesti

Stransi cu usa intre embargoul asupra livrarilor de materiale sensibile de catre restul membrilor NATO si grecii care se tot inarmeaza, turcii incearca apa cu degetul si isi lanseaza propriul radar AESA dezvoltat de Aselsan.

Daca le iese, ar fi o mare victorie tehnologica pentru Ankara, cu atat mai mult cu cat noul radar activ este destinat flotei turcesti de F 16, noii drone Akinci si viitorului avion de generatie a cincea turcesc – programul Turkish Fighter Experimental (TF-X).

Pe 10 noiembrie, AESA  Aselsan a fost prezentat publicului. “It is a radar project equivalent to the most advanced radars in the world at the moment,” a declarat Ismail Demir.

In presa turca s-a speculat ca primul radar AESA pentru F 16 ar putea fi livrat fortelor aeriene turce pana la sfarsitul acestui an, dar nu exista nicio declaratie oficiala in acest sens.

Necazurile turcilor au legatura cu Grecia, vechea lor rivala, tara care in ultimii ani a investit masiv in modernizarea fortelor sale aeriene, iar grecii chiar au ce sa arate turcilor pe deasupra Marii Egee si nu numai. 83 de F 16 aflate in plin proces de modernizare la standardul Block “V” Viper, dotate cu radar AN/APG-83, achizitia in regim de urgenta a 24 de aparate Rafale, dotate cu radare AESA RBE2.

La nivel de forte navale, Grecia nu poate tine pasul cu turcii dar cel mai probabil ca nici n-au nevoie, multitudinea de insule ofera suficiente baze aeriene, astfel incat interesul Atenei este sa detina superioritatea aeriana, impotriva careia flota turca – fara protectia proprilor avioane de lupta – nu are ce face.

Americanii sunt un alt factor important in zona prin eliminarea Turciei din programul F 35A (Ankara avea de gand sa cumpere 100 de aparate) dar si prin refuzul Washingtonului in a vinde Turciei avioane F 16 Block 70 sau de a permite modernizarea pe model grecesc.

Acum nu stim cat de “project equivalent to the most advanced radars in the world at the moment” este de facto radarul dezvoltat local de turci. Foarte greu de crezut ca ar fi la nivel mondial atat timp cat Coreea de Sud a avut nevoie de sprijinul masiv al israelienilor in dezvoltarea propriului radar AESA iar rusii inca n-au reusit mare lucru cu radarul lor dedicat Suhoi Su-57.

Deocamdata industria de aparare turca face eforturi considerabile pentru dezvoltarea de produse sofisticate dar mari realizari inca nu sunt si ar fi de mirare ca primul radar AESA sa fie la nivelul declaratiilor oficialilor turci. Cel mai probabil ca nu va fi si grecii vor detine in continuare suprematia tehnologica in spatiul aerian disputat cu turcii.

De bagat la cap, din punctul de vedere al radarului de bord, si pentru fortele noastre aeriene cu atat mai mult cu cat noi am avea ceva solutii…

GeorgeGMT

articolul original.

Ce-a fost si ce-a ajuns…

29 November 2022 at 04:00

Pe surse, dar unele destul de luat in seama, se spune ca Washingtonul si Beijingul ar fi ajuns la un acord privind doua aspecte importante care au legatura cu razboiul din Ucraina:

  • Americanii se angajeaza in fata chinezilor sa nu permita Poloniei exportul celor doua escadrile de MiG 29, avute in dotare, catre Ucraina;
  • Chinezii, la randul lor, promit sa “neutralizeze” amenintare rusa cu folosirea armelor nucleare in Ucraina.

In timpul intalnirii G 20 din urma cu putin timp, presedintii Xi Jinping si Joe Biden au stabilit unele lucruri care privesc razboiul din Ucraina, peste capul Rusiei.

Doua, sau cel putin doua, ar fi lucrurile care dau de gandit daca intreaga poveste este reala.

  • Prima nedumerire. Cat sa conteze doua escadrile de MiG 29, relativ batrane si cu un picior in groapa, pe frontul ucrainean? De ce a tinut Beijingul mortis ca Polonia sa nu livreze aparatele ucraninenilor? Chiar ar fi contat cele doua escadrile in fata aviatiei ruse si al sistemelor sale anti-aeriene? Daca chiar ar fi contat, cat de slaba este in realitate forta aeriana rusa?

Ar putea exista o explicatie si aceea ar fi ca rusii stau atat de prost la capitolul forte aeriene si anti-aeriene incat cele doua escadrile de MiG 29 ar fi putut sa-i dea peste cap si ar fi oferit ucrainenilor sansa sa detina superioritatea aeriana deasupra frontului. Rusia ar fi fost din nou umilita, situatia de la Moscova si mai destabilizata si de aici incolo chinezii nu au vrut sa-l puna pe Putin intr-o lumina mai slaba pentru ca nimeni nu stie ce s-ar putea intampla daca Putin chiar pierde controlul, sau daca-l pierde intr-un mod catastrofal, similar modului in care ultimul Tar, Nicolae al II-lea, l-a pierdut…

  • A doua problema este chiar mai grava. Cum poate China sa “neutralizeze” posibilitatea ca Rusia sa foloseasca in Ucraina o arma nucleara? Evident prin constrangerea Moscovei, dar cat de mare este puterea de convingere pe care China o are astazi asupra Rusiei, daca Beijingul se pune chezes intr-o astfel de problema majora?

Este foarte adevarat ca Beijingul nu are nici un motiv sa ia in gluma posibilitatea ca rusii sa foloseasca o arma nucleara atat timp cat nimeni nu stie unde s-ar putea ajunge de aici incolo, dar chinezii stiu ca daca intre Rusia si NATO ar izbucni un razboi nuclear total, China ar fi lovita in mod intentionat atat de rachetele rusesti cat si de cele americane. Adica cate doua lovituri per tinta: una ruseasca, alta americana.

Se stie acest lucru de ani buni, pentru ca americanii si cu atat mai putin rusii nu si-ar dori ca China sa ramana relativ intacta in timp ce cele doua tari ar fi devastate. “Murim cu totii”, cam acesta este mottoul unui razboi nuclear total si atat Rusia cat si Statele Unite au si alte tinte in fara teritoriului inamic vizat in mod clar.

Dar intrebarea a doua este un pic cutremuratoare in sensul ca arata cat de slaba este astazi Rusia in fata Chinei. Mai arata ca Rusia a ajuns o tara de mana a doua despre care altii vorbesc fara ca Rusia sa fie de fata. Se iau hotarari in privinta Moscovei peste capul ei, lucru cu totul de neconceput din 1941 incoace, nici macar pe vremea lui Boris Eltin.

Aici se pare ca a ajuns Rusia condusa de vladimir putin: sa importe drone din Iran, sa stea la mana Chinei pentru exportul de gaze, sa vanda titei la preturi de dumping, doar ca sa-l vanda, sa faca tranzactii cu carduri chinezesti, sa fabrice autovehicule chinezesti si intr-un final sa astepte sa-i decida China soarta, in negociere directa cu America.

Vremea cand Moscova si Washingtonul discutau direct soarta altora s-a terminat, americanii recunosc ca super-putere, a doua dupa ei, China, Rusia trebuie sa astepte, ca si noi ceilalti, comunicatul de presa de la finalul discutiilor ca sa afle ce-i rezerva soarta.

Spasiba gospodin Putin, ai reusit sa-ti ingropi propria tara, s-o arunci de pe piedestalul de super-putere in randul tarilor despre care altii vorbesc, ai reusit, gospodin Putin, sa ridici China acolo unde nici macar cei mai optimisti chinezi nu se asteptau sa ajunga si ai reusit sa aduci Beijingul intr-o situatie de forta fata de Moscova incat China, astazi, garanteaza ca Rusia va face sau nu va face anumite lucruri.

Culmea este ca americanii ii cred pe chinezi capabili sa-si impuna vointa in fata Rusiei si bat palma cu ei.

PS In acelasi timp este foarte adevarat ca si situatia interna din China este periculos de instabila, mai ales din punct de vedere economic, dar deocamdata Beijingul arata a super-putere mult mai mult decat arata Rusia prin Ucraina.

GeorgeGMT

articolul original.

Procedura de atribuire a contractului pentru achiziția a 32 avioane F-16 din Norvegia a fost finalizată

4 November 2022 at 13:26

f16 norvegiene pentru romania

Vineri, 4 noiembrie, la sediul Romtehnica, a fost semnat contractul de achiziție de către Ministerul Apărării Naționale din România a 32 de avioane F-16 de la Guvernul Regatului Norvegiei.

Ministerul Apărării Naționale a obținut, în decembrie 2021, aprobarea Parlamentului României pentru inițierea procedurilor de achiziție și derulării acestora conform prevederilor Legii nr. 214 din 2022.

Instituția militară a convenit cu reprezentanții norvegieni contractul de achiziție a 32 de avioane F-16 în configurația M6.5.2, motoare de rezervă și suport logistic. Valoarea contractului semnat astăzi cu Guvernul Regatului Norvegiei este de 388 milioane euro și se va derula pe o perioadă de trei ani, primele aeronave urmând să fie livrate spre sfârșitul anului 2023.

Contractul se derulează cu sprijinul Guvernului Statelor Unite ale Americii, în acest sens, Guvernul României a transmis scrisoarea de tip „Letter of request” adresată Guvernului SUA pentru care se anticipează primirea unui răspuns până la sfârșitul anului.

Avioanele vor fi livrate României în stare operațională, cu o resursă disponibilă care va permite operarea acestora de către Forțele Aeriene Române pentru o perioadă de minim 10 ani, respectiv pe durata perioadei de tranziție la avioanele de generația a V-a.

Achiziția celor 32 de avioane de la Guvernul Regatului Norvegiei reprezintă, în fapt, un transfer de capabilitate între două state membre ale NATO, pentru creșterea capacității de apărarea a României și asigurarea contribuției naționale la apărarea colectivă în cadrul Alianței Nord-Atlantice.

x x x

În prezent, Forțele Aeriene Române au în dotare 17 aeronave F-16 în configurație M5.2R, care vor fi modernizate la configurația M6.6, achiziționate în baza prevederilor Concepţiei de realizare graduală a capabilităţii de apărare aeriană în cadrul programului „Avion multirol al Forţelor Aeriene”.

Misiunile specifice Serviciului de Luptă Permanent – Poliție Aeriană (SLP-PA) sunt executate cu aeronave F-16 și MiG-21 LanceR, însă folosirea acestora din urmă este o soluţie pe termen scurt (un an).

Scoaterea graduală din serviciu a avioanelor MiG-21 LanceR şi necesitatea executării în regim permanent a Serviciului de Luptă – Poliţie Aeriană cu avioane F-16, coroborate cu evoluția mediului de securitate regional, au determinat nevoia identificării unei soluţii care să permită apărarea spațiului aerian al României cu avioane F-16 și executarea SLP-PA cu avioane F-16, conform angajamentelor asumate față de NATO.

MApN – Biroul presă

articolul original.

Polonezii vor sa infiinteze inca doua divizii

9 October 2022 at 03:00

Dar începe să se vadă că au ajuns și ei la limita plăpumii! Potrivit estimărilor statului major polonez al forțelor terestre, ar fi nevoie de înființarea diviziilor a cincea și a șasea, cel puțin o nouă divizie trebuind poziționată între diviziile 16 și 18, la est de Vistula – în Voievodatul Podlaskie. Doar ca aceste intenții se lovesc de situația demografică în curs de deteriorare, interesul scăzut pentru armata precum și de șomajul scăzut din Polonia. și cum nu ar fi de ajuns, există și un flux relativ ridicat de plecări ale personalului din armata către viața civilă. Aceasta a dus și la o lipsă de personal specializat cu capacitatea de a forma noi specialiști. Deja la crearea diviziei 18 Mecanizate a fost nevoie de a muta personal și echipamente de la celelalte 3 divizii deja existente. Nivelul mediu de implementare a capacitații brigăzilor din forțele terestre poloneze pare să nu treacă încă de 60% fată de necesar iar sistemul de constituire a rezervelor aferente încă nu există. Problemele de mai sus ar putea fi atenuate dacă s-ar suspenda temporar serviciul militar de bază, deoarece acesta concurează pe numărul relativ redus de candidați. Acest serviciu, introdus la inceputul acestui an pentru a înlocui serviciul militar obligatoriu abandonat în 2009, prevede ca voluntarii care trec printr-o perioadă de pregătire de 28 de zile să urmeze un stagiu de specialitate de 11 luni, perioadă în care vor fi plătiți cu un salar de 980 euro/lună. Aceasta ar fi a treia opțiune de carieră militară, alături de armata profesionistă și de intrarea direct în forța de apărare teritoriala, voluntarii având la sfârșitul celor 12 luni opțiunea să integreze forța teritoriala sau rezerva, si ulterior sa poată trece la profesionism. În acest moment, armata profesionistă poloneză are un efectiv de 112.000 oameni iar apărarea teritorială peste 30.000, obiectivul strategiei poloneze fiind de atinge un efectiv de 300.000 militari (dintre care peste 50000 apărare teritoriala) alocând 3% din PIB anual. Creșterea prea rapida de noi unități riscă sa nu aibă un impact pozitiv pe termen scurt asupra apărării poloneze, suprasolicitând resursele deja puține disponibile, de la instruire la echipare, ca să nu mai vorbim de crearea lanțului logistic și a stocurilor necesare atât pentru forța activă cât și pentru mobilizare. Reamintim că polonezii au in prezent 4 divizii, 3 brigăzi independente și 4 regimente de cercetare.   … și pentru că nu demult am vorbit de reînființarea diviziei Dacica dar si de brigăzile teritoriale… ofer cuvantul colegului LtRez:

Desigur că uitând-ne spre polonezi instinctiv ne vin niște idei comparative. Polonia optează pentru un amestec sănătos, sau mai bine zis in proporții sănătoase de rezerviști și de cadre active. Apariția a încă două noi divizii în organigrama SMFT polonez ne ridică și nouă întrebarea dacă este suficient ceea ce avem in acest moment in Romania. Răspunsul clar și fără echivoc este nu. Normal că orice mărire de efective vine cu întrebarea firească : cu ce ii dotăm? Noi neavând suficient încât să dotăm ceea ce avem activ în acest moment. Problema este complexă și realist vorbind fără un efort serios în direcția accelerării dotării nu putem să luăm in calcul ori sa vorbim de mărirea efectivelor. Personal aș merge aici pe oameni înaintea echipamentelor, pentru a dobândi măcar niște elemente de baza in materie de instrucție militara. Se poate folosi echipament deja existent in depozite, și maxim putem discuta de unități de infanterie ușoară, eventual niște unități mici logistice care se pot forma. Divizia, ca structură, poate fi un deziderat pe termen lung, pe termen mediu ar trebui să ne învârtim in jurul conceptului de brigadă, cu logistica proprie. Discutăm despre cei activi desigur pentru că durata formarii personalului activ specializat este mare (3-4 ani). In acest context, orice plan am avea, dacă l-am avea, trebuie luat in calcul faptul că primele rezultate minime le vom vedea peste 4 ani. Este un orizont destul de mare de timp, însă necesitatea este stringentă în condițiile actuale de securitate regională in degradare constantă. Realmente, deși nu ar satisface suficient nevoile actuale am putea discuta de 2 brigăzi pentru formare.

Faza întâi a unui asemenea concept, ar trebui analizată posibilitatea de a prelua un batalion operațional si de a îl întări transformându-l in regiment. Faza doi este consolidarea regimentului iar faza trei înseamnă crearea unor unități adiacente regimentului care urmează să devină brigada. Standardul NATO spune că brigada cuprinde undeva intre 3 și 6 batalioane, iar o brigadă in România are in compunere 5 sau 6 batalioane.  Daca ne uităm spre brigada 1 mecanizata „Argedava”, brigada 81 mecanizată „Grigore Bălan” sau brigada 15 mecanizată „Podul Înalt”, observăm că structura este de 6 batalioane, 2 infanterie, 1 tancuri, 1 artilerie, 1 antiaerian și 1 logistic. De asemenea se observă tendința de a transforma o brigadă de infanterie mecanizată in una blindata prin simpla prezentă in organigrama a unei unități operând complexului antiaerian Ghepard. Brigada blindată, tot NATO, ne zice că ar trebui să însemne prezenta a două batalioane de tancuri in brigadă pe lângă unul de infanterie mecanizată. Dar iarăși NATO are probleme cu originalitatea românească.

Presupunând că încercam să și acționam in direcția acestei extinderi, desigur că nu putem discuta de brigăzi blindate, și in timp relativ scurt nici de o brigadă  de infanterie având cele 5/6 batalioane, ci eventual 4 batalioane intr-un cadru de timp mediu aș spune. Greu de făcut, greu de conceput mai ales când nu există voința deși ne uitam cu interes la modelul polonez, realmente nu tragem nici o concluzie viabilă de pe urma a ceea ce vedem. Pe parte de rezervă, rămân la ideea că tot brigada ar fi cea mai bună opțiune, însă brigăzi teritoriale, tot infanterie. Ca să faci realmente o brigadă blindată, legi achiziția de tancuri, primele 54 musai la cheie, de scoaterea din organigramă a unui batalion de infanterie de la 282 și înlocuirea lui cu unul de tancuri. Batalionul de infanterie îți servește drept pivot pentru construcția de mai jos.

Si dacă tot am vrea sa fim si îndrăzneți, am face Armored BCT cu 7 batalioane, unul de artilerie autopropulsată.

LtRez & Marius Z.

Poland launches simplified voluntary military service (kafkadesk.org)

articolul original.

Nord Stream 1…and 2: „Clear and Present Danger”?

27 September 2022 at 18:55

..for whom?

Europe investigates ‘attacks’ on Russian gas pipelines to Europe

articolul original.

Ministrul apărării naționale, în vizită oficială în Republica Coreea

22 September 2022 at 08:51

Ministrul apărării naționale, Vasile Dîncu, va efectua, între 22 și 25 septembrie, o vizită oficială în Republica Coreea.

În program sunt incluse discuții bilaterale cu omologul sud-coreean, prilej cu care va fi semnată o Scrisoare de intenție prin care vor fi stabilite reperele încheierii unui Acord-cadru de cooperare în domeniul apărării între cele două țări.

Cei doi miniștri vor aborda tematici referitoare la situația internațională de securitate, la perspectivele consolidării cooperării în cadrul organizațiilor internaționale, cadru asigurat de statutul Republicii Coreea de partener al Alianței Nord-Atlantice, și la sprijinul acordat Ucrainei.

De asemenea, ministrul Dîncu va avea întâlniri cu ministrul Administrației Programului de Achiziții pentru Apărare, cu președintele Comisiei pentru Apărare Națională și va vizita expoziția de tehnică şi armament DefExpo Korea 2022.

Pe agenda oficială figurează, de asemenea, o întâlnire cu reprezentanți ai comunității de români din Republica Coreea și vizitarea „War Memorial of Korea”.

MApN – Biroul presă

articolul original.

KC-46 Pegasus, problemele nu se mai sfarsesc

21 September 2022 at 03:00

probleme boeing

Senzatia de maretie este pastrata, chestia e sa nu intri in amanunte…

Boeing nu mai este ce a fost candva, asta-i clar pentru toata lumea. Vremea cand compania americana era un lider incontestabil in lumea aviatiei civile a trecut de mult si acum gigantul american se zbate in piata, depasit intr-un mod de necrezut de rivalul european Airbus.

Nu discutam doar despre enormul fiasco al avioanelor Boeing 737 MAX (vina evidenta a Boeing) sau despre alte modele de avioane civile, dar compania americana da rateuri dupa rateuri si in zona militara, acolo unde alte companii ii taie efectiv fata.

Ne mai aducem aminte de dezastrul numit Bombardier, atunci cand americanii au atacat furibund compania canadiana pentru linia de avioane civile de transport scurt si mediu curier CS 100, Airbus a asteptat si a preluat (printr-un parteneriat –  Airbus Canada Limited Partnership) productia sub numele de A 220 100/300. O lovitura de mare maestro. Pana astazi exista comenzi ferme pentru 774 de bucati, avioane livrate deja 223. Iar Boeing s-a ales cu praful de pe toba…

Costuri pentru Airbus?! Vopseaua necesara pentru a inscriptiona aparatele cu propria sa sigla. Pentru Boeing un mare scandal terminat in genunchi.

Tot Airbus vs Boeing a fost si atunci cand US Air Forces a ales initial oferta Airbus pentru inlocuirea avioanelor de realimentare in aer KC-135 Stratotanker. Airbus a fost declarata castigatoare cu varianta A 330 MRTT (oferta Northrop Grumman si EADS) – KC 45A. Dar intr-un final contractul a ajuns la Boeing.

Si asa s-a nascut KC-46 Pegasus (Boeing 767), dar aparatul a avut probleme mari, intarzieri in program etc.

Si nici macar astazi nu este lipsit de probleme desi Pentagonul tocmai ce a anuntat comanda pentru lotul opt (19 bucati la un pret total de 3,14 miliarde de dolari). Aparatele sunt in continuare comandate desi au probleme care nu au fost inca rezolvate, iar Boeing promite ca abia din 2024 noile aparate vor fi ok.

Necazurile vin in principal de la sistemul de alimentare in aer, care sistem a dat cu toti de pamant cand, intr-un zbor special (cu o delegatia a Congresului la bord), furtunul de alimentare (boom) s-a desfasurat fara ca nimeni sa fi comandat asta si n-a mai putut fi retras, asa ca avionul a aterizat cu furtunul taras.

Problemele sunt insa mai multe si au legatura cu sistemul de camera video si senzori care-i permite operatorului furtunului sa alimenteze avioanele in zbor. Vizibilitatea este slaba, imaginile de pe monitor nu sunt corecte, in functie de lumina de afara se vede sau nu se vede bine desfasurarea intregului proces.

Toate acestea vor trebui remediate de Boeing pe banii ei, atat intregul sistem de realimentare in sine pentru avioanele noi (din 2024) cat si pentru aparatele deja livrate si aflate in exploatare.

Acum, este extrem de greu de crezut ca o companie cu o experienta atat de mare in domeniul aviatiei precum Boeing nu stie ce are de facut, cel mai probabil insa ca reprezentativa companie americana nu mai este condusa de ingineri (acolo unde inginerii ar trebui sa aiba ultimul cuvant de spus) ci de pacalici finantisti, iar astia au reusit sa faca praf si pulbere reputatia Boeing.

Si ca lucrurile sa fie complete, dar fara legatura cu managementul companiei, ultimul Boeing 747 a iesit de pe linia de fabricatie, iar aceasta se va inchide.

Pentru ca Boeing nu este Facebook, nu este Tesla, nu este Google ci este o companie care chiar produce ceva, produce lucruri uimitoare, este o companie de inginerie in primul rand, dar conducerea ei, de destui ani a pus pe primul loc profitul si rezultatul se vede. Fata de Airbus, Boeing a oferit intotdeauna dividente mai mari actionarilor sai, dar aceste dividente au venit – vedem acum – prin economii acolo unde ele nu trebuiau sa apara nu printr-un management mai bun. Pur si simplu au accelerat procesul de productie si testare, au lasat balta controlul calitatii si i-a durut in cot de consecinte iar avioanele au inceput sa cada. Stim astazi ca certificarea Boeing 737MAX a fost o bascalie uluitoare si mai stim ca aceeasi bascalie s-a aplicat si altor serii de avioane ale Boeing.

A intrat careva in puscarie? Nope, directorul general al companiei, sub conducerea caruia dezastrul 737MAX s-a produs, a plecat acasa cu multe milioane de dolari drept compensatie.

GeorgeGMT

articolul original.

„Bolnavul Europei”

19 September 2022 at 03:00

influenta rusiei in asia centrala scade

Pradatorul si prada sa

Sau ce-a ajuns Rusia sub conducerea lui Vladimir Putin

Ce-a ajuns?! O tara de rang secund, o tara in fata careia China isi arata muschii fara absolut nicio jena. Cum ar putea Moscova sa reactioneze cand China i-a ramas de facto singurul aproape aliat? “Aproape aliat” pentru ca cu astfel de “prieteni” la ce-ti mai trebuie inamici?!

Desi aceasta alianta este mai mult una politica, nu economica si in niciun caz una militara, semnele degradarii pozitiei Moscovei in fata tuturor sunt deja jenant de vizibile. In acest moment Beijingul doar profita de slabiciunile Rusiei si cumpara gaz si titei la preturi foarte mici, oferind in schimb doar un sut in gura.

Aflat in capitala Kazahstanului (14 septembrie), presedintele Chinei a facut o declaratie cu adevarat zguduitoare pentru Rusia si a anuntat ca China sustine cu fermitate, independenta si integritatea teritoriala a Kazahstanului, asta in conditiile in care tara asiatica fost-sovietica nu a sustinut invazia Ucrainei, ba dimpotriva a declarat ca independenta si integritatea teritoriala a Ucrainei nu pot fi puse in discutie.

Cu alte cuvinte, Beijngul a facut un pas enorm in zona de influenta rusa si l-a facut in stil mare, cu trambite si tobe. Reactia Moscovei? Absolut nimic, iar China vine tare spre fostele tari fost sovietice: Kazakhstan, Turkmenistan, Uzbekistan sau Kirghizstan, tari bogate in gaze naturale si extrem de importante pentru China ca si pentru Rusia.

Asadar, in timp ce Putin duce un razboi cu totul lipsit de logica in Europa, pierde rapid influenta in Asia Centrala si la Marea Caspica, unde azerii (incurajati de recentele contracte semnate cu europenii ca si de slaba performanta a armatei ruse) ataca din nou Armenia, aratand ca de facto Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), din care fac parte: Rusia, Armenia, Belarus, Kazahstan, Kirghizstan si Tajikistan este cu totul nesemnificativa. Iar Rusia nu poate face nimic.

Dar printre randuri putem intelege ca CSTO (adica Rusia) este de neluat in seama.

Pe de alta parte, nici Beijingului nu-i merge chiar asa de bine, cu o posibila criza economica generala la usa si cu umilirea patita de la americani in problema Taiwanului, lucrurile nu sunt deloc roze.

Ne mai aducem aminte cum China a amenintat cu cerul si pamantul Washingtonul, atunci cand Nancy Pelosi a anuntat ca va vizita Taiwanul. Vizita a avut loc, China a demarat ample manevre militare, mai apoi a urmat vizita unei delegatii de congresmeni americani la Taipei, chinezii au vociferat si au avut niscai manevre, dar mult mai mici.

A urmat apoi o a treia vizita a unei delegatii americane, chinezii satui probabil, au protestat doar formal, intre timp americanii au anuntat ca vor vinde Taiwanului armament in valoare de peste un milliard de dolari, Beijingul n-a mai spus nimic. Adica ceva acolo a spus dar nici macar agentiile de presa nu au mai luat in seama spusele Beijingului…

Washingtonul si-a aratat determinarea, chinezii au latrat in van, dar China face pasi mari in directia Rusiei si asa cum am scris de multe ori, principalul inamic geopolitic si economic al Moscovei nu este Uniunea Europeana – care cumpara titei si gaze la pretul pietei in valoare de peste un milliard de euro pe zi din Rusia – ci China care-si doreste sfera de influenta ruseasca din Asia Centrala si poate chiar mai mult, iar Vladimir Putin si-a ingropat tara si a dat-o direct pe mana Chinei.

Putin si-a izolat gubernia, a rupt-o de fluxurile naturale de tehnologie, si-a izolat economia, a aratat lumii intregi ca armata rusa este similara cu cea sovietica si ca puterea Rusiei este foarte departe de cea a unei super-puteri.

Iar China sta la panda si priveste cu ochi foarte buni agonia Moscovei si retragerea de facto a Rusiei din statutul de a doua putere militara a lumii.

Totul multumita lui Vladimir Putin, groparul Rusiei si probabil cel mai bun agent de influenta al Chinei. Nu sustin ca Putin ar fi agent chinez dar faptele sale exact asa arata, el a predat – in nebunia lui – Rusia Chinei, a scos Rusia dintr-o postura extrem de favorabila in relatia cu europenii (fata de care Rusia avea o pozitia dominanta dpdv economic) si a dus-o pe tava – intr-o pozitie de neta inferioritate – Chinei, iar Beijingul nu va ierta.

Xi Jinping, in casa lui Vladimir Putin, a avut “obraznicia” sa arate Rusiei batul, iar Putin s-a facut ca nu-l vede. Cum va arata Rusia peste 5-10 ani, izolata de Europa si aflata doar la mana Chinei?!?

Care este scopul acestui razboi, ce-a sperat Vladimir Putin sa obtina? Nu vom sti poate niciodata, ce obtine insa Rusia este deja vizibil dupa doar sase luni de conflict: un dezastru diplomatic, un dezastru dpdv al influentei Rusiei in lume, pierderea masiva de piete de desfacere sigure, ample pierderi financiare si de competitivitate economica, ruinarea imaginii armatei si tehnicii de lupta ruse, pierderea tuturor prietenilor care contau si deschiderea larga a usii pentru intrarea masiva a Chinei si a capitalului financiar si politic chinezesc in curtea proprie.

Cu exceptia lui Lenin a mai existat vreun lider sovietic/rus care sa aplice Rusiei o serie atat de naucitoare de lovituri?!? Nu cred si intrebarea care se pune – si care ar trebui sa ne dea fiori – este daca Federatia Rusa, asa cum o vedem astazi, va supravietui acestui asalt din toate partile.

Daca ne uitam la toate aceste semne si schimbari de putere politica ajungem la concluzia ca Vladimir Putin este cel mai mare dusman al Rusiei, este omul care si-a tarat tara (fara absolut nici un motiv) spre gura prapastiei, iar acum nu mai poate da inapoi, iar Rusia se va prabusi cu toata greutatea ei geopolitica spre fundul rapei.

PS Din aceste puncte de vedere, razboiul din Afganistan a fost floare la ureche pentru Rusia, razboiul din Ucraina avand consecinte imense si de nerezolvat.

GeorgeGMT

articolul original.

Buletin naval. Hoțul de drone

5 September 2022 at 03:00
By: Nicolae

Hoțul de cărți, hoțul de drone… „Moartea” este de data aceasta personificată de ramura islamică și foarte revoluționară a marinei iraniene. Potrivit celor de la USNI News, exact cu o săptămână în urmă, iranienii au încercat să „subtilizeze” o barcă fără echipaj de tip Saildrone Explorer. Adică exact ceea ce se tot discută pe aici ori de câte ori vine vorba de integrarea navelor fără echipaj în marinele militare din lumea-ntreagă: cum protejăm un astfel de vehicul fără echipaj de inamic. Saildrone Explorer este o navă de mici dimensiuni fără echipaj folosită pentru patrularea și supravegherea spațiului maritim. Este echipată cu camere și senzori disponibile în „comerțul socialist” și nu numai. Particularitatea acestei nave fără echipaj este destul de evidentă în poza de mai jos: folosește vântul pentru a se deplasa și soarele pentru a-și asigura energia necesară funcționării sistemelor sale. Deși cei din Flota a V-a a SUA insistă că niciun echipament clasificat nu se afla la bord, mă gândesc că poate iranienii erau mai interesați de soft-ul utilizat pentru navigația autonomă. Oricum ar fi, ei mereu au arătat un interes deosebit pentru dronele americane. De altfel, aceștia din urmă par să fie mulțumiți de această dronă navală. Întâmplător, producătorul a anunțat în aceeași zi cu „răpirea” că a încheiat un parteneriat cu șantierul naval Austal SUA pentru construcția versiunii Surveyor ce va intra în dotarea US Navy. Saildrone Surveyor are 65 de picioare (aprox. 22 m) față de cele 23 de picioare (aprox. 7 m) ale versiunii Explorer și va fi dotată cu senzorii necesari atât pentru misiuni hidrografice cât și pentru misiuni de patrulare și cercetare. Hidrografia este extrem de importantă pentru forțele navale iar despre asta puteți citi mai multe aici.

iran la furat de drone

Saildrone Explorer

Americanii au reperat nava logistică iraniană Shahid Baziar pe 29 august 2022 în jurul orei locale 23:00 remorcând cu elan muncitoresc proprietatea Flotei a V-a americane. Cum au reperat-o mai exact nu ni se spune dar din fișa tehnică a vehiculului aflăm că Saildrone este constant supravegheată de un pilot uman. Pentru recuperarea dronei au fost imediat trimise la fața locului nava de patrulare costieră USS Thunderbolt (PC-12) și un elicopter MH-60S Sea Hawk din cadrul Helicopter Sea Combat Squadron 26 cu baza în Bahrein. Apariția americanilor i-a motivat pe iranieni să taie discret parâma de remorcare, „eliberând” și drona și zona. Declarația americană pe subiect:

“IRGCN’s actions were flagrant, unwarranted and inconsistent with the behavior of a professional maritime force,” Vice Adm. Brad Cooper, the commander of U.S. Naval Forces Central Command, U.S. 5th Fleet and Combined Maritime Forces, said in the release. “U.S. naval forces remain vigilant and will continue to fly, sail and operate anywhere international law allows while promoting rules-based international order throughout the region.”

https://twitter.com/CENTCOM/status/1564652755746275331?ref_src=twsrc%5Etfw%7Ctwcamp%5Etweetembed%7Ctwterm%5E1564652794728022019%7Ctwgr%5E78f627902f4d5922748a6e58105cd87a43dc3c3c%7Ctwcon%5Es2_&ref_url=https%3A%2F%2Fbreakingdefense.com%2F2022%2F08%2Firanian-ship-intercepted-while-trying-to-detain-american-drone%2F Cea mai islamică și mai revoluționară marină a lumii surprinsă în flagrant delict la… furat de drone. Răpirea din serai, ce să mai! 🙂 https://www.youtube.com/watch?v=iV55BrCY6EI&t=129s Nu știu de ce, dar „acțiunea” iraniană mi se pare mai degrabă o improvizație a unui căpitan cu multă inițiativă care s-a întâlnit din întâmplare cu proprietatea americană și a încercat, că doar încercarea moarte n-are. Unii nu la fel de „amatori” ar fi ridicat barca din apă și ar fi ascuns-o în cală ceea ce ar fi pecetluit schimbarea discretă a proprietarului dronei. Pe de altă parte, Explorer este dotată cu AIS pentru a asigura securitatea navigației așa că poziția ei este destul de… „publică”.

iran la furat de drone

Probabil că așa arată o țintă pe vizorul unei rachete navă-navă Naval Strike Missile…

Unii (Breaking Defense) spun și că tentativa de „răpire” ar avea legătură cu negocierile purtate de Occident cu Iran pe marginea tratatului de neproliferare nucleară. Știri recente confirmă faptul că Iranul continuă să îmbogățească uraniu pentru obținerea armei supreme. Și se pare că până la urmă Iranul ar fi livrat Rusiei vehicule aeriene de luptă fără pilot. Rușii n-ar fi prea mulțumiți întrucât acestea se pare că nu funcționează conform pliantului… Ciudat, în atacul celei mai mari rafinării din Arabia Saudită au funcționat. În contextul actual, pentru noi este important ce se întâmplă în Iran. Țara este un mare producător de gaze și petrol, are graniță cu Turcia și acces la Marea Caspică pe unde este posibil să ne vină gazul salvator la iarnă. Pe de altă parte, furnizează armament Rusiei și și-a interconectat sistemul propriu de plăți interbancare – Shetab cu Mir, echivalentul rusesc, un potențial semn că cele două țări se pregătesc pentru un conflict de durată cu Occidentul.

Actualizat, 05.09.2022

Iranian Navy IRIS Jamaran has seized & released 2 US Navy Saildrones USVs in the Red sea. They claims the 2 were blocking international waters & were released after taking them to a safe loation.
I think US Navy Arleigh Burke class destroyer can be seen in the video on the right. pic.twitter.com/LghlzjjoqX

— Mehdi H. (@mhmiranusa) September 2, 2022

articolul original.

Dilema indienilor

23 July 2022 at 03:00

Si este o dilema crunta care are legatura atat cu siguranta nationala  a tarii, din punct de vedere strict militar, cat si cu viitorul economic al celei mai mari democratii din lume.

Deocamdata India a evitat sa se alature Occidentului in razboiul din Ucraina si nu a aplicat sanctiuni Rusiei, ba dimpotriva beneficiaza de importuri de carbune si titei la preturi preferentiale, dar aceasta bonanza nu poate dura mult pentru ca fiecare beligerant va dori ca India sa fie de partea lui.

Rusia nu poate cere prea multe Indiei in mod oficial dar neoficial tine India ostatica datorita faptului ca fortele armate indiene (cele terestre, navale si aeriene) sunt deocamdata dotate majoritar cu tehnica de lupta ruseasca. In India se fabrica sub licenta Suhoi Su 30 MKi, nave de lupta, tancuri, munitie etc si renuntarea la toate acestea nu este deloc posibila nici macar pe termen mediu.

Dar in acelasi timp Rusia si China sunt foarte bune prietene, iar China este principalul inamic al Indiei atat militar cat si economic. Cu ceva timp inainte de izbucnirea conflictului din Ucraina India avea o serie de contacte cu americanii, japonezii, Coreea de Sud, Australia sau Franta tocmai pentru a crea o serie de legaturi impotriva Chinei.

Iar tarile respective erau chiar favorabile dezvoltarii relatiilor economice, politice si industriale cu India. Deocamdata Occidentul, sustinut si de aliatii sai din Pacific (mai ales Australia si Japonia), nu a pus prea multa presiune pe India dar timpul trece iar o noua ordine in lume se prefigureaza si aceasta noua ordine va fi una mai mult de mana forte decat de catifea, atat timp cat NATO & Prietenii vor continua sa tina Rusia sub o presiune formidabila.

Odata ce conflictul din Ucraina se va termina (cel mai probabil in coada de peste sub forma unui conflict inghetat) ambele parti vor incerca sa-si consolideze pozitia, sa-si caute noi aliati, sa slabeasca tabara adversa si mai ales sa puna presiune pe cei indecisi.

Presiunile politice si economice vor fi extrem de mari si este de asteptat ca niciuna dintre parti sa nu accepte prea multe compromisuri. Deocamdata Rusia nu cere Indiei mai mult, are nevoie de bani, dar in timp lucrurile ar putea degenera, iar pe cealalta parte nici Occidentul nu va sta cu mainile in san si vor cere Indiei sa-si aleaga o tabara.

Ori ce tabara sa aleaga India? Cea cu Rusia, aliata la catarama cu China, amica foarte buna cu Pakistanul?! Pare absurd ca Rusia, China si India sa formeze o trilaterala si atunci ce variante au indienii?

Sa renunte la Rusia si sa faca fata singura Chinei si Pakistanului este cu totul imposibil, India are nevoie de tehnica de lupta si daca robinetul rusesc s-a inchis trebuie deschis cel al NATO.

In acelasi timp, tehnica de lupta ruseasca si-a aratat limitarile foarte severe in Ucraina, in timp ce tehnologia Vestica a aratat ce stie, ce poate si chiar este de incredere, iar o schimbare in India era de asteptat inca de cativa ani, atunci cand au inceput sa se semneze contracte cu israelienii pentru Barak, cu francezii pentru Rafale si Scorpene, cu britanicii pentru Aspide sau cu americanii pentru elicoptere de atac si transport.

Este foarte clar pentru indieni ca viitorul armatei lor nu ar trebui sa mai aiba legatura cu tehnologia ruseasca si lucrurile chiar se indreapta spre o mult mai larga cooperare cu companii Vestice. Marina Indiana va renunta la MiG 29K in favoarea Super Hornet sau Rafale, nu mai vor submarine Kilo imbunatatite sau Akula scoase de la naftalina, nu cred ca mai vor Su 30 MKI sau tancuri T 90 si daca nu mai vor astfel de lucruri au nevoie de Occident.

Orice ar face, India are in fata o dilema uriasa: sa merga cu Rusia si indirect cu China si Pakistanul la brat sau sa schimbe tabara si se alieze cu Vestul, intr-o alianta naturala atat timp cat nu cu Franta sau Australia s-au incaierat indienii de trei ori pana acum ci cu Pakistanul, sustinut de China.

Teoretic alegerea ar fi usoara dar ca orice alegere vine cu niste costuri.

In acelasi timp insa nici alianta vestica nu va mai tolera mult timp jocul indienilor si la un moment dat New Delhi va trebui sa ia o hotarare, buna rea dar va trebui s-o ia si odata luata sa suporte absolut toate consecintele pentru ca vremea neutralitatii “vinovate” (in care o tara se declara neutra dar beneficiaza de cate ceva de la ambele parti, exemplul Elvetiei in WW2 este elocvent) a cam trecut si lucrurile vor fi clare, liniile trasate pe harta si armele gata de lupta, iar India este mult prea mare, mult prea importanta pentru a fi trecuta cu vederea.

Cel de-al doilea Razboi Rece a inceput deja si fiecare trebuie sa-si aleaga cu grija partea, nu ca India saraca ar avea prea multe la care sa se gandeasca, poate face si spera la multe dar este cu totul imposibil sa stea de aceeasi parte a mesei cu China si Pakistanul, cu atat mai mult cu cat India este o tara democratica, in timp ce ceilalti trei parteneri n-au nicio treaba cu democratia si nici macar nu-i sunt parteneri (cu exceptia Moscovei) ci chiar inamici declarati.

GeorgeGMT

articolul original.

MQ-9 Reaper de la Baza 71…prabusit

14 July 2022 at 12:43
image

Nici un fel de victime sau daune materiale.

Vom oferi detalii in curand pentru confirmare…

articolul original.

Drone, smenuri, susanele…

30 June 2022 at 03:00

Ei bine, discutam de ani de zile despre drone, arme inteligente, autoghidate, comunicatii criptate, noi sisteme de protectie activa sau pasiva, Iron Dome (asta-i chiar favoritul meu), tactica militara inovatoare, trupe speciale etc, toate desprinse din noua tehnologie devenita disponibila odata cu informatizarea lumii.

Dar una este teoria si cu totul alta practica si asa cum am citit in numai stiu ce roman SF prin copilarie, un om moare la fel de garantat si cu o piatra in cap precum si cu o racheta ghidata prin GPS in valoare de sute de mii de euro dupa ceafa. Chestie de mecanica simpla, de energie cinetica aplicata, iar daca ai suficiente pietre si suficienti aruncatori de pietre lucrurile devin cam nebuloase.

Bineinteles ca tehnologia conteaza enorm dar am cazut in capcana, crezand ca doar tehnologia in sine este panaceul universal, ori in razboiul din Ucraina lucrurile (realitatea reala si cea virtuala) sunt ceva mai clare…

Mai zilele trecute ucrainenii au anuntat ca folosirea dronelor (ne referim in primul rand la cele de atac nu de observare) impotriva rusilor este din ce in ce mai dificila, ivanii s-au adaptat, au adus suficiente sisteme de aparare anti-aeriana si cu asta basta. Asta nu inseamna ca dronele nu sunt foarte necesare, inseamna doar ca nu te poti baza in mod aproape exclusiv pe ele, doar pentru ca asa este la moda. Cu o suta de drone, trei sute de drone etc nu dai de pamant cu o armata regulata cat de cat serioasa. Vrajeala asta merge cu arabii, cu armenii si altii ca ei, nu functioneaza pe termen lung cu rusii. Dronele de atac sunt doar o alta arma de nisa si cam atat iar TB2 Bayraktar si-a cam incheiat cariera pe frontul ucrainian, cel putin partea spectaculoasa a ei.

Am scris despre drone vs ivani cand s-a intamplat razboiul dintre armeni si azeri, cand toata lumea cazuse in extaz, ca uite domne cum arata razboiul viitorului. La fel si in Ucraina primelor luni de conflict, mai apoi rusii, asa cum scriam si eu, au gasit solutii, macar si pentru ca Rusia (cu toata raia de pe capul ei) nu este Armenia si daca ivanii reusesc sa fata faca dronelor atunci putem presupune ca si Franta, UK, Germania sau Italia etc ar putea s-o a faca.

Adevarat ca in razboiul din Ucraina dronele (si alte sisteme asociate) au facut prapad si sunt extrem de utile, ideea este ca in fata unui inamic ceva mai rasarit decat sirienii liberi, hezbolacii sau armenii, doar dronele in sine nu castiga razboiul. Greu insa fara ele, mai ales fara cele cu adevarat importante: dronele  care culeg informatii.

Si acum revenim la piatra vs racheta, iar ucrainenii – in prima linie fiind nu analisti la tv – ne spun ca rusii ii piseaza cu artileria, pe model Batalia Berlinului. Rusii nu au artlierie de mare precizie, ghidata etc si trag ca la nunta niveland totul in fata lor, cu artilerie mostenita de la stramosii lor sovietici.

Clasic. Clasic, clasic nu cumva este gresit?! Pai in era digitalizarii ibricului de cafea sa tragi folosind proiectile “chioare” de artilerie sau rachete tactice neghidate decat de tubul lor de lansare nu este un lucru cel putin ciudat?!

Se pare ca nu, mai ales daca ne uitam la cantitatile enorme de munitie folosita, cateva mii de lovituri pe zi de fiecare parte, iar intr-un astfel de razboi al artileriei cantitatea conteaza cel mai mult.

Ucrainenii sustin ca suprematia rusilor in guri de foc ar fi de 20:1, ceea ce este monstruos si pentru a stavili invazia ar fi nevoie de o oarecare paritate. Kievul ar fi cerut NATO 300 de lansatoare de rachete si 1000 de obuziere pentru a face fata duelului de artilerie cu rusii.

Nici nu indraznesc sa ma gandesc ce consum de munitie ar inseamna asta. Nu cred ca cineva ar fi capabil sa suporte un astfel de efort de productie si aprovizionare fara sa-si mobilizeze industria. Dar cel mai probabil ca nici rusii nu vor putea sa sustina acest ritm de foc, vor ramane si ei fara munitie. Depinde doar cand.

Daca ne uitam cu atentia la razboiul din Ucraina vedem cat de limitate sunt cam toate noile tehnologii si cat de perene sunt tacticile militare aparute cu mii de ani in urma. Ceea ce este normal, razboiul fiind una dintre activitatile noastre preferate, avem deci mare experienta, ar trebui doar sa fim mai atenti sa nu mai confundam tehnologia hip-hop cu arta razboiului si ochelarii Google cu o ranga-n cap, macar si pentru ca ranga/bata a fost si va fi mereu eficienta, ochelerii nu se stie singur.

Munitia inteligenta este spectaculoasa si evident foarte, foarte utila in orice conflict, dar atunci cand ai in fata un adeversar potential de mare calibru, sa-ti pui toata nadejdea in 2-300 de rachete sol-sol super ghidate, in proiectile de artilerie ghidate care costa zeci de mii de euro bucata este prostie curata. Cand ai in fata un adversar care are in mod natural o mare capacitate de incasare, atunci trebui sa ai si tu o mare cantitate de munitie clasica si doar cateva, acolo, unitati sofisticate pentru tinte de foarte mare valoare.

Daca nu esti la paritate cu inamicul pe anumite zone mai bine nu pleci la razboi, iar artilerie este si va fi regina razboiul terestru. A fost de cand s-a inventat tunul modern si va ramane probabil atat timp cat vom exista si noi. Geaba ai tu cateva sute de proiectile ghidate de artilerie cand inamicul trage asupra ta cateva mii.

In fata artileriei nu sta absolut nimic, nici tancuri, nici MLI-uri, nici infanterie, doar mila Domnului sa te ajute sa scapi, iar acest lucru se vede in Ucraina, acolo unde Kievul dispune de obuziere superioare celor rusesti dar nu au suficiente si depinde de aprovizionarea cu munitie relativ scumpa din Vest.

Daca ucrainenii folosesc cateva mii de proiectile pe zi atunci problemele lor sunt foarte mari si mai tinem minte cum o alta forta militara, cea mai buna din secolul XX – Wermachtul – a fost distrusa nu de curajul sovieticilor sau de geniul militar al generalilor lui stalin ci de artlieria rusa.

Care artilerie rusa n-a stralucit sub nici un aspect, singura ei calitate a fost cantitatea si faptul ca a avut munitie din belsug la dispozitie.

Aici deschidem o paranteza si invitam cititorul sa nu vina cu argumentul USA. Adevarat ca americanii ar putea face fata artileriei rusesti, dar americanii au si cantitate, si calitate, si…diversitate. Americanii detin in primul rand superioritatea aeriana si de aici incolo lucrurile se schimba dramatic pentru inamic, existand posibilitatea distrugerii sistematice a artileriei inmaice, a logisticii acesteia. La toate acestea se adauga posibilitatea Statelor Unite de a lovi in adancimea teritoriului inamic cu multa forta, in mod repetat. Inchidem paranteza.

Ce faci cand esti atacat de infanteria inamica? Pui artileria pe ea. Ce faci cand esti atacat cu mijloace blindate? Tot artileria este raspunsul, desi poate nu credeti, rachetele sol-sol sau obuzierale de 155/152mm, intr-o cantitate suficienta pe kmp pot opri orice forma de atac, cu orice tip de arma folosit. Un proiectil de 155mm care loveste la cativa metri de un vehicul blindat il distruge, iar un tanc poate fi scos din lupta, iar la o lovitura directa distrus.

Nimeni si nimic nu este imun in fata artileriei, iar ucrainenii asta ne spun: pana cand nu ajung la o oarecare paritate cu rusii nu vor putea sa inverseze cursul razboiului. Dar si aici exista o problema, artilerie este buna dar daca n-o poti proteja cat de cat in fata atacurilor aviatiei inamice poti avea mari probleme, asa ca pe langa artilerie Ucraina ar avea nevoie si de ceva sisteme AA. De exemplu IRIS T SLM de la germani.

Iar noi trebuie sa pricepem ca intr-un razboi adevarat tehnologia este foarte importanta dar si cantitatea este la fel de necesara, iar daca ne uitam la tarile membre NATO, unele dintre ele par sa fi uitat cu totul cum e la razboi si au stocuri minimale de arme inteligente si ceva mai putin minimale de munitie clasica, cu toate acestea sistemele de armament sunt extrem de sofisticate, foarte scumpe si extrem de greu de fabricat, asa ca pana iti vine tie drona de la uzina sare ala pe tine cu o bata noduroasa si-ti cam rupe botul.

Europenii se bazeaza pe superioritatea lor in aviatie, in tehnologie militara in general si au dreptate, doar ca stocurile de arme si munitie sunt cam firave, de unde si dificultatea de a sprijini Ucraina intr-un mod semnificativ.

PS Sa ne mai aducem aminte ca in primul razboi mondial artileria a fost responsabila de moartea a peste 70% din militarii din ambele parti. 70%! Un razboi al artileriei. In razboiul din Ucraina, presa britanica, citand responsabili militari de la Kiev, scrie ca pierderile ucrainenilor ating si 1000 de oameni pe zi (2-300 morti, restul raniti) si ca acest numar mare este datorat in principal artileriei ruse.

PPS Trec 20 de ani si vine cel de-al doilea razboi mondial si cu tot avansul tehnologic tot artileria a fost arma care a dat castigatorul.

PPPS In privinta Iron Dome (multi fani are acest sistem foarte limitat de altfel) ramane sa punem o singura intrebare, evident retorica: cam ce credeti voi ca putea face Iron Dome in fata a mii de proiectile si rachete tactice aruncate de rusi zilnic peste ucraineni?!

Si puteti intelege acum de ce ideea folosirii/achizitiei de Iron Dome pentru Ucraina sau Romania m-a facut mereu sa zambesc amar. Un sistem C RAM (un sistem point defense, pana la urma) care intr-un razboi adevarat n-are absolut nici o relevanta si care nu valoareaza nici macar cat costul fierului din care este fabricat.

PPPPS Iar aici rusii pot nivela diferentele dintre calitatea factorului uman la ei fata de restul lumii. Pentru ca nu-ti trebuie nu stiu ce pregatire sau minte multa sa cari proiectilul de la camion la obuzier, iar trigonometria nu este chiar asa de grea pentru un ofiter, fie el si rus, astfel incat in duelul de artilerie rusii sunt in avantaj: cantitate, n-au nevoie de militari prea instruiti, munitie destula, deocamdata cel putin.

Inca un mic aspect, esential…

Mare parte a artileriei rsusesti dispune la nivel de baterie de drone din categoria lui Orlan 10, relativ ieftin de produs si folosit (pretul oficial de 160k $ este putin supralicitat, costul adevarat al obtinerii unei astfel este mai degraba apropiat de vreo 30.000 euro, poate mai putin. un Parrot Anafi militar costa spre 50k $), si care exista in stocuri importante.

Deci fiecare baterie ruseasca este oarecum autonoma, avand propriul sistem UAV pentru colectarea informatiilor, ceea ce ucrainenii nu prea au, primind de obieci informatiile de la terti (suna cunoscut si in tiparul romanesc, cand am discutat achizitia bateriilor de coasta, spre exemplu).

ACTTM se chinuie de aproape un deceniu cu prototipuri de UAV-uri, cum e cazul ULTRA 20, care la o masa de 27kg si o distanta de legatura de date de 50km nu este departe de clasa Orlan, care la 15kg ofera o autonomie de 16 ore respectiv 1400km si o distanta a legaturii de date pana la 120km. Poate ar fi cazul sa puna sublerul pe Orlanul cazut la noi, si sa incheie naibii cumva, la nevoie si cu ajutorul INCAS (ocupat nevoie mare cu reasamblarea IAR-99 desfacut pentru programul TD), nesfarsita prototipare, transformand-o in productie de serie utila la ceva.

GeorgeGMT

articolul original.
❌