ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Astazi — 8 February 2023Romania Military

Leopard 1, zvonurile sunt adevarate

8 February 2023 at 04:00

Germania a dat unda verde pentru livrarea catre Ucraina de tancuri Leopard 1. Evident ca nimeni in Europa numai detine flote active de Leopard 1, dar germanii au un numar semnificativ de astfel de tancuri, de unde si o anumita ironie a sortii: Berlinul isi da singur unda verde. Se pare ca au fost promise pana la 178 de tancuri Leopard, stocuri mai avand si Danemarca, Olanda si se pare ca si Belgia.

Leoparzi 1 stocati la Tournai, in Belgia, in halele companiei OIP Land Systems

Situatia stocului german privat de Leopard 1 ar sta cam asa: compania germana Rheinmetall a anuntat ca detine in stocuri proprii 139 de tancuri Leopard 1 si 2, dar Leopard 2 doar 22 de bucati si ar avea nevoie de aproximativ un an de zile pentru livrare. Ar mai putea sa repuna in stare de functionare si 88 de tancuri Leopard 1, dar nu se stie exact cand.

Guvernul federal de la Berlin sta ceva mai bine, cu un stoc total de aproximativ 400 de Leopard 1, insa doar 200 de unitati ar fi stocate in conditii decente restul mai pe langa gard cum o vrea Dumnezeu.

Nici in cazul tancurilor federale nu se stie exact cand si cate vor putea fi trimise Ucrainei.

Oricum, in cazul Leopard 1 numerele avute in vedere sunt mult mai mari decat in cazul Leopard 2, unde Germania a oferit deocamdata doar 14 care de lupta din inventarul operational al armatei.

Dar ce sa faci cu un tanc din anii “60 in razboiul modern?! Leopard 1 este un tanc foarte frumos, nimic de spus aici, dar are un nivel de protectie nu foarte ridicat si un tun de doar 105mm.

De fapt livrarea de Leopard 1 catre frontul ucrainean ridica cateva problema dar si rezolva altele.

La nivel de probleme trei ar fi cele mai evidente:

  • Munitia de 105mm. Nu se mai fabrica, nimeni nu stie cata o mai fi prin stocuri si in acelasi timp discutam despre o munitie veche, nemodernizata. Dar munitie de 105mm se fabrica in continuare pentru tunurile de asalt cu tunuri de 105mm, gen Centauro;
  • Intretinerea tancurilor. Piesele de schimb nu se mai fabrica de zeci de ani si oricat de maria ar fi stocurile (nu cred sa fie prea impresionante), viata operationala a Leopard 1 nu poate fi prea mare. Canibalizarea unei parti a flotei va fi probabil principala sursa de piese de schimb, astfel incat aceste tancuri ar putea functiona o perioada dupa care vor fi trase pe dreapta, mai ales in cazul unui conflict de mare intensitate, precum cel ucrainean;
  • Calibrul tunului de doar 105mm ar putea crea probleme in fata tancurilor rusesti.

Dar in acelasi timp, daca Leopard 1 ar ajunge relativ repede pe front si intr-un numar semnificativ ar putea sa faca diferenta macar pe termen scurt si mediu si o sa si explic de ce.

Intr-o discutie avuta cu ceva timp in urma cu un expert in tancuri acestea ne-a spus ca statistic vorbind lupta tanc vs tanc reprezinta un maximum de sub 15% din misiunile unui tanc pe campul de lupta din zilele noastre, restul de 85% are legatura cu sustinerea infanteriei, misiunea principala a tancului pana la urma.

Astfel ca chiar cu un tun de 105mm Leopard 1 ar putea sa ajute mult infanteria ucraineana, daca ne gandim ca in fata unui 105 nu rezista absolut nimic cu exceptia, poate, a tancurilor grele. MLI, transportor, orice tip de vehicul este facut praf de un 105.

In acelasi timp Leopard 1 poate oferi o sustinere sanatoasa a infanteriei, mai ales daca intr-o companie de Leopard 1 ar fi integrat si un pluton de T 72 sau Leopard 2, tancuri care sa infrunte la nevoie tancurile inamice.

Asadar, Leopard 1 ar avea o paine de mancat desi este un tanc batran si cu tun mai mic, dar este sa nu uitam un tanc german, iar germanii au facut praf armata rosie avand in dotare tancuri inferioare, la inceputul razboiului cel putin.

Ramane acum de vazut cand si cate Leopard 1 ar putea deveni disponibile pentru Ucraina.

GeorgeGMT

articolul original.
Ieri — 7 February 2023Romania Military

Cifrele de școlarizare pe anul acesta și un comunicat apocrif sau “s-a greșit”.

7 February 2023 at 04:00
By: lt(rez)

Credit foto si ample multumiri vloggerului Selly, pentru perspectiva sa asupra unei cariere in Armata Romana

Da, stimați cititori au venit și locurile pe anul acesta, multe specializări, multe opțiuni, și spre deosebire de anii trecuți, mă voi referi la ansamblu. Sunt sătul să comentez an de an cifrele de școlarizare în condițiile în care tot oamenii din minister(e) ne-au spus că au plecat 10.000 de oameni iar compensarea prin școlarizare poate veni în cel puțin 5-6 ani daca ai mișcare de personal zero ( nul, nada, nimic) timp de 4 ani. Imposibil logic, imposibil real vorbind.

https://dgmru.mapn.ro/pages/planul-de-scolarizare-al-ministerului-apararii-nationale-pentru-anul-de-invatamant-2023-2024

Așadar cifrele mie nu îmi spun posibile evoluții deosebite în anii viitori. Spre exemplu escadrilele alea de F16 trebuie deservite atât cu personal navigant cât și personal tehnic și logistic la sol. Două escadrile de avioane tehnologic avansate ar trebui să se revadă în structurile de școlarizare, ca un grafic cu un vârf (spike) într-un anumit sector. Nu văd nimic, cifrele sunt sensibil egale cu anii trecuți. La marină de asemenea nu vad ceva ieșit din comun în așteptarea corvetelor sau la nivel de banc, a submarinelor care aveau să fie cumpărate de pe vremea dl amiral Gh. Marin, când era șef SMG. Și mulți ani au trecut de atunci si apa pe Dunare.

Terestru, în afara unor mutări de trupe de la stânga la dreapta și crearea de noi școli nu disting absolut nimic deosebit. În virtutea achizițiilor de tancuri, artilerie autopropulsata, mă întreb de unde vom avea oamenii sa le deservească (operational+pachet logistic) și dacă i se face milă Unchiului Sam de noi, și ni le dă pe moca.

Pe site, oameni care și-au pus haina în cui ne povesteau despre unități care cu chiu cu vai pot scoate în față o companie operaționala, pe înzestrarea care o avem la ora actuală. Darămite să ne trezim cu te miri ce echipament extraterestru pe la noi prin ogradă.

Realitatea tristă este o politică de resurse umane lipsită de coerență,  blocată în anii 1980, așteptând parcă încă o tură de răcani din care o sa iasă omul nou socialist, sau pe specialitate, militarul agricultor. Că oaste nu ne trebuie, ne apară laserele lu’ to’arasu, energiile de sub Bucegi și vâna românească, aia cu care i-am rupt pe toți în bătaie în istorie însă cumva, orice povestire istorică începe cu: „romanii, sătui să plătească tribut…”

Ireal totuși atunci când lângă noi se desfășoară un război, un război de uzură convențional, cu tranșee, tancuri și artilerie. Un război al cărui rezultat nu poate fi încă pronosticat iar cel mai negru coșmar al nostru, al României, încă are șanse să devină o realitate. Să devenim iarăși vecini cu URSS-ul ăsta pe rit nou, putinist.

În acest grav context, armata formează, peste 2-3-4-5 ani personal. Repet acest cuvânt, ireal, pentru ca lecțiile Ucrainei ar trebui sa fie analizate la nivel de detaliu. Se poate purta un război cu ajutor, cu asistenta pe parte tehnica însă nu se poate purta un război fără oameni si oameni instruiți.

Comunicat apocrif.

Ori că ne uitam alungit spre Camil Petrescu, nenea ăsta de chinuie pe bieții copii la Bacalaureat sau  ne uităm spre celebra expresie românească care asigură eludarea oricărei responsabilități, numitorul comun este același.

Informarea eronată a cititorilor noștri este ceva ce nu pot accepta. Însă nu eludez responsabilități aici, eu am comunicat apocrif și eu am greșit, „errare humanum est” ne-au lăsat strămoșii noștri romani scris însă mie îmi place mai mult continuarea frazei care în mod ciudat lipsește în majoritatea mențiunilor  „sed perseverare diabolicum”.

Acum ceva timp în unul din articolele mele în care defulam la adresa (dez)organizării de anul trecut a seriei de rezerviști voluntari și am menționat în treacăt acesta situație:

Ca sa fie situația și mai gravă, nu învățăm nici din trecut nimic, deși a trecut peste noi ditamai pandemia ca T80-ul, nu am văzut un proiect consolidat pentru medici militari, rezerviști, care vor pregătire.

Mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa. Aparent în cursul anului trecut s-au format prima tură de medici rezerviști voluntari. Mi-a șoptit mie o păsărică, am verificat informația și uite că se adeverește. Așadar dragi domni din ministere, nu trebuie sa mă beșteliți pe mine în articolele presei militare pentru ca am tăiat linia dubla continuă a limbii române (în epoca doamnei Dăncilă ), căci atunci când greșesc sunt primul care recunoaște. Vă felicit, înseamnă că începe cineva să gândească pe acolo și să gândească în perspectivă. Îi urez mult noroc căci gânditul constituie o practică foarte periculoasă și mai rău, vorba unui instructor pe care l-am avut la scoală: ”vezi bre’ că gânditul nu-i prevăzut de regulament”. Corect, așa și este.

Dar, așa hâtru cum mă știți sau „hater” pe rit nou, inamicul ideologic a lui „las’ ca merge si așa” și a lui „să facem sa fie bine ca să nu fie rău”, nu mă pot abține în a aduce noi critici. Vedeți dumneavoastră  deși fac eforturi constante pe plan local de a spori interesul și numărul de rezerviști voluntari, v-am adus de mână oameni pe care i-ați plimbat aiurea de Anna la Caiafa și apoi i-ați trimis acasă nu pot pricepe secretomania asta ineptă, pusul oamenilor pe drumuri aiurea și comunicarea cu porția. Deși sunt conectat subiectelor pur și simplu nu am știut că se formează și astfel de oameni, lucru bun de altfel însă ciudat că am discutat chiar și cu personal militar activ, medic militar care nu avea nici măcar habar de existența unor asemenea locuri.

De ce nu publicați toate locurile în ianuarie, februarie cel târziu, pe județe și pe arme așa cum am menționat ca fiind de bun augur în cam 4 sau 5 articole? Nu trebuie mai mult de atât dacă uriașa noastră teama este că dușmanul vede că noi formam rezerviști însă am avea o idee și candidații s-ar putea orienta la începutul anului. Cu astfel de abordări generam încă o piedica celor care doresc să urmeze până la urmă acesta nouă formă de pregătire militară, respectiv de serviciu militar.

În lună lui noiembrie 2022 am văzut 417 locuri, însemnând că din cele 800 scoase în primăvară… s-au ocupat 400 iar în articolul precedent am menționat cum persoane cu experiență în muncă serioasă, cu tehnologii de ultimă oră au primit repartizări complet aiurea având în vedere opțiunile exprimate.  Lipsa de informare și informația cu țârâita cum se spune la noi în urbe ne garantează doar certitudinea existentei unor asftfel de rezultate.

Cu toate astea voi da cezarului ce este a cezarului  390 de locuri ocupate însemnă până la urmă un nou record, aproape 50% însă aveți 50% urmărind un sfat pe care eu l-am dat pe acest site încă din 2017. Daca diversifici paleta de opțiuni atât în materie de corpuri, dar și în materie de arme respectiv specialități, ce să vezi, poți încadra mai mulți oameni. Cine s-ar fi gândit la asta, decât un lent frustrat care latră din 2017 că vine răzbelul ca în 40 și noi, tot ca în 40 suntem cu pantalonii în vine.

Vedeți poate pe anul acesta puteți face ceva și cu modul inept de repartiție că acolo ați pierdut mulți oameni, oameni cu opțiuni de ofițeri, maiștri, subofițeri pe parte tehnica, repartizați la soldați, intendenta- bucătar.

Poate la un moment dat faceți și dumneavoastră, dragi oameni din minister, un efort să vă dați seama unde ați comunicat apocrif si unde „s-a greșit”.

Ma semnez al vostru lt(rez).

articolul original.
Before yesterdayRomania Military

NLAW… cand razboiul naste legende

6 February 2023 at 04:00

d’ale suedezilor… sau englezilor?

MBT (N)LAW (RB-57), adica Next Generation Antitank Weapon, este o arma antitanc portabila (masa de doar 12,5 kg, din care racheta doar 6,5kg) cu bataie scurta (pana in 800 de metri contra tinte fixe, respectiv 600 metri pentru tinte in miscare) si timpi de reactie foarte redusi, aflata in portofoliul Saab Bofors Dynamics si produsa si de Team MBT LAW UK de la inceputul anilor 2000 si intrata in servicu incepand cu 2009.

NLAW refoloseste tehnologia ghidari si capului de lupta ale  RBS 56B BILL 2 si a motorului racheta cu capacitate de lansare din spatii inchise (incarcatura de azvarlire din tub cu apa sarata, dupa care porneste motorul principal) a AT-4CS.

Pentru lansare este nevoie de doar 5 secunde de la inceputul secventei de tintire pana la lansare si nu necesita fixarea pe tinta ci doar ca operatorul sa urmareasca in linie vizuala (LOS) tinta in vizorul 2,5x (cu capacitate de vedere pe timp de noapte) cateva secunde, fiind „trage-si-uita”. Ghidajul este simplu, de tip linie vizuala predictiva (PLOS): computerul de tintire creeaza o traiectorie predictiva a tintei bazata pe urmarirea reticulului operatorului inainte de lansare, racheta pleaca apoi pe o traiectorie predeterminata bazata pe ghidaj inertial.

De asemenea, este conceputa ca o arma foarte usor de folosit, care nu necesita formare laborioasa, si are o amprenta logistica redusa, fiind de unica folosinta. Are o lungime de doar 1 metru si calibrul motorului racheta in tub de 115mm, avand o viteza la lansare de doar 40m/s si accelerand pana la 200m/s pe traiectorie. Temperaturile de functionare garantata sunt cuprinse intre −38 si +63 °C.

Modul de folosire poate alege de catre operator de pe lansator chiar inainte de lansare intre doua variante: atac direct sau atac cu zbor la un metru deasupra tintei. Poate fi trasa si din spatii inchise, avand o incarcatura de atenuare a undei de soc la lansare iar focosul se armeaza dupa o distanta minima de zbor de 20 de metri (a se vedea atacul filmat in Ucraina unde a lovit turela unui tanc fara sa se armeze, fiind tras de la fereastra unei cladiri de la distanta redusa).

Capul de lupta inalt exploziv penetrant cu fragmentatie calibrul 150mm si masa de 1,8kg poate fi folosit impotriva tintelor usor blindate sau neblindate, impotriva cladirilor, elicopterelor si a blindatelor grele, inclusiv tancuri. Are doua focoase, unul de contact pentru tragere directa si unul de proximitate pentru zborul cu declansare deasupra tintei. Dupa 5,6 secunde de zbor, echivalent a 1000 de metri parcursi, racheta se autodistruge. Datorita simplitatii constructive, pretul unei NLAW este estimat la 20.000 d elire sterline prin 2008, acum fiind probabil undeva intre 30.000-40.000$

Detinatorii celui mai mare stoc de MBT LAW au fost britanicii, cu aproximativ 14.000 cumparate, stoc din care pana la mijloc de martie 2022 livrasera ucrainenilor 4000 de sisteme. Stocul britanic urmeaza a fi reumplut anul cesta, cu o comanda suplimentara ulterioara in viitorul apropiat.

Noua nu ne trebuie din astea, ca ne apara ucrainenii si … NATO. Daca nu, rusii.

Marius Zgureanu

articolul original.

Buletin naval. Cum aterizează elicopterele pe o navă în mișcare

5 February 2023 at 04:00
By: Nicolae

De-a lungul timpului elicopterele au devenit indispensabile la bordul navelor de luptă. De pildă, astăzi este greu de conceput să mai porți lupta antisubmarin fără ajutorul elicopterului antisubmarin ambarcat. Totodată, elicopterul poate extinde raza de detecție a senzorilor navei, în special în cazul țintelor aflate la nivelul mării sau care zboară la altitudini extrem de reduse, așa cum sunt rachetele de croazieră. Pe scurt, chiar merită să ai un elicopter capabil la bord, chiar dacă autonomia sa este limitată. Pe scurt, e mai bine cu el, decât fără el.

limitele elicopterului ambarcat

Sistem de apuntare – RAST (Recover Assist Landing)

Una din principalele constrângeri în utilizarea elicopterelor de la bordul navelor de luptă o constituie limitele operaționale determinate de starea mării. De pildă, navele din clasa Littoral Combat Ship, subclasa Freedom (deplasament maxim 3500 tone) sunt capabile să opereze elicopterul ambarcat chiar și pe o mare de gradul 4, cu valuri de până la 2,5 m. Evident, cu cât deplasamentul navei este mai mare, cu atât va crește anvelopa operațională a elicopterului ambarcat. Pentru a determina dacă aterizarea / decolarea elicopterului ambarcat se poate efectua în siguranță, ofițerul care supervizează aceste operațiuni primește un polar precum cel de mai jos: 

limitele elicopterului ambarcat

Un exemplu de polar pentru versiunea Flight I a distrugătoarelor de clasă Arleigh Burke pe o mare cu valuri de 4 m. Acest polar îi ajută pe ofițerul de la bordul navei precum și pe pilotul elicopterului să determine cea mai bună opțiune de apuntare. (U.S. Navy graphic/Released)

Evident, o navă de talia distrugătorului de clasă Arleigh Burke are o anvelopă operațională mult mai mare decât cea a LCS Freedom, o dată pentru că mărimea contează (aproape 10000 tone deplasament vs. 3500) dar și pentru că planul de forme al navei a fost special conceput pentru a îmbunătăți calitățile nautice și manevriere, ceea ce-i permite să meargă cu o viteză mai mare pe mare montată.

Mai jos, un video explicativ:

Astăzi, operațiunile de zbor de la bordul navelor militare au devenit ceva de rutină. Dar, pentru a ajunge aici, a fost nevoie de mai multe inovații (despre care puteți citi mai multe aici) care să permită apuntarea elicopterelor în siguranță chiar și în condiții meteo grele. Canadienii au avut o contribuție importantă în acest domeniu inventând „capcana pentru urși” – beartrap.

S-ar părea că, nu tot ceea ce pare simplu este chiar ceea ce pare…

articolul original.

Spațiale. Propulsii – din prezent în viitorul science fiction

4 February 2023 at 04:00
By: Nicolae
image

În ziua de astăzi nu poți construi nimic fără a dispune de propulsie. Degeaba proiectezi un avion, un tanc sau un amărât de autovehicul dacă nu ești capabil să construiești propulsorul. Exemple am tot văzut, turcii și al lor tanc național Altay sau românii și supersonicul lor fără motor. Pare o problemă simplu de rezolvat, dar în realitate nu e deloc. De fapt, pentru multe țări este o problemă insurmontabilă.

Noua “eră spațială” despre care se vorbește atât de mult în ultima vreme are însă nevoie de un nou propulsor. Luna, dar mai ales Marte, necesită o nouă navă spațială, una care să reducă semnificativ timpul petrecut de viitorii cosmonauți în spațiul cosmic, expuși la radiații, imponderabilitate sau, pur și simplu la… colegii lor, într-un spațiu înghesuit, nu mai mare decât o garsonieră. Simplist spus.

Iar viitorul apropiat pare să fie nuclear. Despre propulsia nucleară s-a vorbit foarte mult pe acest site. Mulțumită efortului făcut de Checkmate avem câteva serii de articole foarte interesante despre încercările americane de implementare a unei propulsii nucleare pe navele spațiale (NERVA, ROVER) în perioada Războiului Rece.

NASA și DARPA au anunțat recent că vor colabora la proiectul Draco despre care am mai vorbit și noi pe site aici. Este vorba de construcția unei rachete nucleo-termice („nuclear thermal rocket”). Despre acest tip de propulsie puteți citi mai multe aici.  Primele teste ar trebui să vină în 2027.

Pe lângă acest proiect, NASA mai are în lucru și alte propulsii interesante, așa cum este RDRE care vine de la „rotating detonation rocket engine”. Nu intru în detalii tehnice că nu mă pricep, dar aveți mai jos un video cu motorul cu pricina (în înțelegerea mea tot un motor chimic dar mai eficient decât cele utilizate în prezent):

Cum asistăm la o nouă cursă spațială în care doar unul dintre protagoniști s-a schimbat, SUA pare determinată să-și mențină poziția de mare putere spațială. Cel mai probabil, în timpul vieții noastre, Luna va deveni teritoriul pe care SUA și China ăși vor disputa supremația, ambițiile Chinei fiind mari – a decis deja unde anume va construi viitoarea bază lunară (info aici).

Acesta ar fi prezentul. Viitorul science fiction care mi-a atras mie atenția este cel din serialul Fundația. Știu că a iscat controverse, producătorii fiind acuzați că nu respectă cartea, că au abdicat în fața „politically correctness-ului” etc șamd

Însă conceptele de navă spațială prezentate în acest serial mi se par cele mai interesante de până acum, mai ales în ceea ce privește propulsia:

Iar Fundația aduce mai multe tipuri de nave foarte interesante.

Iată cum au fost realizate:

Un alt serial care mi-a plăcut foarte mult din această perspectivă (și nu numai) este The Expanse. Este mult mai aproape de realitatea prezentului. Așa că închei lăsându-vă în compania lor.

O scurtă digresiune alături de Chris Hadfield:

Și cum ar putea arăta o luptă în spațiu:

Uitați-vă, s-ar putea să avem parte de lupte în spațiu în timpul vieții…

articolul original.

Norvegia alege tancul Leopard 2 A7

3 February 2023 at 13:31
By: Nicolae

norvegia cumpara leopard 2 a7

Potrivit celor de la Reuters, guvernul norvegian va comanda pentru forțele sale armate 54 de tancuri Leopard 2 A7 cu opțiunea de a mai comanda ulterior încă 18. Dacă își exercită opțiunea, forțele armate norvegiene vor atinge numărul de tancuri pe care vroiau să-l comande inițial, 72.

Tancul german a fost ales în detrimentul tancului coreean K2 Black Panther în mare vogă pentru moment, mulțumită comenzii statului polonez.

Adaugam pentru echi-distanta si poza „invinsului”, modificat in varianta norvegiana si testat in teren:

Iată declarația prim-ministrului norvegian cu ocazia unei conferințe de presă pe acest subiect:

We ensure that we have the same tanks as our Nordic neighbours and many key NATO allies. This further strengthens our relationship with Germany.

Comanda pentru tancuri a fost redusă la recomandarea șefului norvegian al apărării în favoarea achiziției de elicoptere, drone și artilerie cu rază lungă de acțiune.

Norvegia și Germania mai au și alte proiecte militare comune: achiziția de către cele două țări a submarinului U-212 CD (o evoluție a U-212), achiziția de către Germania a rachetei anti-navă Naval Strike Missile și dezvoltarea unei noi versiuni a acesteia.

Actualizat. Conform defbrief, contractul care include și opțiunea de a achiziționa și restul de 18 tancuri are valoarea de 19,7 miliarde coroane norvegiene (aproximativ 1,9 miliarde USD) iar tancurile vor fi livrate în 2026 (sau cel puțin astea sunt așteptările / data agreată).

articolul original.

Buletin naval. Atacul FOS ucrainene pe Nipru

2 February 2023 at 04:00
By: Nicolae
image

Atacul nocturn al forțelor speciale ucrainene merită un articol pentru simplul motiv că ne arată ceva ce ar putea să se întâmple și pe la alții. Nu e mare lucru de spus, decât de marcat momentul și de tras învățămintele de rigoare. Video în sine e destul de neclar, l-am integrat în articol mai mult ca să fie 100% clar despre ce vorbesc.

Insane footage of a daring Ukrainian GUR assault of the Russian positions at Nova Kakhovka to locate personnel, equipment, and command post. Group successfully completed the mission and returned having destroyed the post and 12 invaders. pic.twitter.com/SOIEqCFHIE

— Dmitri (@wartranslated) January 24, 2023

Ucrainenii au folosit ambarcațiuni rapide pentru un raid nocturn pe râul Nipru, raid care s-a desfășurat în 23 – 24 ianuarie 2023 în zona orașului Nova Kahovka, din regiunea Herson. Din ce se poate vedea, ambarcațiunile sunt de dimensiuni reduse, probabil undeva între 10 și 12 metri lungime, foarte rapide, neblindate și sunt dotate cu armament ușor. Nu par să fie ambarcațiuni dedicate, este foarte posibil ca ucrainenii să fi folosit ambarcațiuni civile. Filmarea arată un schimb de focuri intens, atât la debarcare cât și la extragere. Rușii au fost vigilenți dar nu par să aibă ambarcațiuni rapide pe Nipru.

Din ce-mi dau eu seama, suntem în fața unui acțiuni de cercetare prin luptă (sper că am folosit bine termenul) al cărui obiectiv a fost localizarea pozițiilor rusești, inclusiv a rezervelor și distrugerea unui centru local de comandă. Cum rușii au cerut imediat asistența trupelor aflate în rezervă, probabil că ucrainenii au avut și o bună ocazie pentru a face puțină cercetare radioelectronică.

La atac a participat și o aeronavă fără pilot de la care provin o parte din filmări, folosită probabil la coordonarea atacului  și, posibil, la acțiunea de cercetare radioelectronică.

În atac au fost folosite doar ambarcațiuni rapide și o aeronavă fără pilot. Este posibil ca trupele angajate în luptă să fi avut sprijin cu foc de la trupele ucrainene aflate pe malul propriu. Nici o ambarcațiune ucraineană nu pare să fi fost distrusă, semn că Rambo rusnac dormea în bocanci sau n-a avut AG-ul la îndemână. Cel puțin un soldat ucrainean a fost rănit. Atât și nimic mai mult, nothing fancy după cum zice românul…

Iar acest atac ne arată cam cum vor utiliza ucrainenii ambarcațiunile primite de la americani, ambarcațiuni despre care puteți citi mai multe aici.

articolul original.

Mirage 2000 pe cerul Ucrainei

1 February 2023 at 04:00

mirage 2000 in ucraina

Francezii au anuntat in mod oficial ca iau in considerare trimiterea de aparate Mirage 2000 (probabil 2000-5) din stocurile proprii catre Kiev. Declaratia a fost facuta de Thomas Gassilloud care nu este un oarecare in angrenajul politic de la Paris, detinand functia de presedinte al Comisiei pentru Aparare din parlamentul francez.

Domnia-sa nu a precizat numarul sau modelul, dar stim deja ca Rafale nu poate intra in discutie datorita faptului ca numarul acestor aparate in Fortele Aeriene Franceze este deja prea mic, insuficient pentru pregatirea la standard NATO a pilotilor, dupa ce Franta a vandut 24 de unitati catre Croatia si Grecia.

Ramane asadar Mirage 2000, probabil varianta 5, un aparat cu adevarat multirol, putand angaja si urmari simultan tinte aeriene sau la sol, datorita noului sau radar Thomson-CSF RDY. Evident ca poate folosi si rachete anti-nava Exocet.

Ca principala arma aer-aer Mirage 2000-5 are racheta MICA, care desi are o raza pe undeva spre 50-60 de km, este o arma de care oricine trebuie sa tina seama.

Pe hartie, Mirage-ul ar fi inferior avioanelor rusesti Su-30/35S macar pentru ca acestea din urma au rachete aer-aer cu raza lunga, ghidate radar, dar asa cum am mai scris pe site, rusii au mari probleme cu legatura de date dintre radar si racheta si de la o anumita distanta incolo (sau in conditii de bruiaj puternic) racheta se duce in drumul ei, pierzand legatura cu radarul avionului.

Astfel incat, desi pe hartie Mirage 2000 ar fi inferior, in realitate s-ar putea sa fie o surpriza cu totul neplacuta pentru avioanele si elicopterele rusesti. S-a vazut deja in Ucraina ca rusii stau slab la capitolul calitate, de precizie nici nu poate fi vorba, asadar o paine de mancat pentru “batranul” Mirage 2000-5.

Pe de alta parte si Danemarca ar fi de acord sa livreze Ucrainei un anumit numar de F-16A/B, oricum aflate in procedura de retragere, iar alte natiuni membre NATO, daca Washington-ul isi da acordul, ar putea si ele sa furnizeze aparate F-16 A/B. Olanda si ea ar putea sa ofere ceva F-16A/B.

Si apropos de avioane, surse franceze sustin ca Mirage 2000 ar putea fi operat cu un numar de zece mecanici per avion, ceea ce ar fi lucru mare.

Daca ucrainenii vor primi si un numar relativ decent de avioane, daca le vor putea opera in conditii bune, ei bine atunci lucrurile chiar se vor schimba pe frontul din estul Ucrainei, pentru ca daca Kiev-ul isi recastiga superioritatea aeriana, razboiul s-a cam terminat.

Va fi foarte interesant de vazut si cum se descurca sistemul antiaerian rusesc cu avioane NATO de generatie mai veche, cum va reactiona S-400 in fata F-16A/B si de aici vom putea sa tragem anumite concluzii.

Daca in 1941 binomul tancuri aviatie (panzer / Stuka) a facut prapad printre bolsevici, astazi vine randul Leopard 2 / F-16 / Mirage 2000.

GeorgeGMT

P.S.

Fortele aeriene franceze sunt in acest moment la un nivel de pregatire de pana in 150 ore de zbor/pilot/an, sub standardul NATO de 180 de ore. Din cauza comenzilor externe de Rafale deservite cu prioritate in livrari, fortele aeriene franceze au mai putine aparate decat necesarul pentru numarul de piloti existent, chiar si cu intarzierea retragerii Mirage 2000 din serviciu.

Singurele modele de Mirage 2000 retrase pana acum din serviciul activ sunt modelul C, nemodernizat, dintre care doar 37 Mirage C modernizate la standard 5F in anii ’90 si inca active in cadrul Escadron de chasse 1/2 Cigognes la baza 116 Luxeuil-Saint Sauveur (din inventarul total de 124 standard C). Avionica modelului C permite doar folosirea de rachete Matra Magic II in lupta aeriana, si nu Mica. Grecii au si ei un numar de astfel de aparate standard C in curs de retragere, fiind inlocuite de Rafale, flota de Mirage 2000D trecand prin modernizare.

Daca politicienii francezi decid sa trimita Mirage 2000D, acestea trebuie prelevate din inventarul activ de 55(?) aparate (din flota totala de 86 de aparate de acest model), ceea ce va degrada si mai mult capacitatea fortelor aeriene franceze, pe langa efortul de pregatire de cateva luni bune al personalului ucrainean la bazele aeriene franceze. Ori premiza luata in calcul pentru a ajuta Ucraina este de a nu afecta capacitatea de aparare aeriana franceza existenta.

Orele de zbor in fortele aeriene franceze se reduc si mai mult in urma retragerii progresive a parcului de aeronave de antrenament Alpha Jet (doar 53 inca active din 89), inlocuit cu turbopropulsorul PC-21 Pilatus plus mai multe ore in simulator.

P.P.S.

Raman la convingerea ca livrarea de MIG-29 poloneze, bulgare si slovace (si cine o mai avea) ar fi mai eficace pe termen scurt (urmatoarele 6 luni) pentru pilotii si personalul fortelor aeriene ucrainene.

Cat despre ale noastre MIG-21 Lancer, au inceput sa fie retrase dintre cele active, demontandu-se avionica Lancer de pe ele. Ar putea fi folosite inca la nevoie, cu o avionica de baza usor modernizata pentru armament de baza, cum e cazul standardului croat Lancer II pentru MIG-21 Bis.

articolul original.

Februarie 2023, Permiteti sa raportez!

31 January 2023 at 22:02

Series Navigation<< Ianuarie 2023, Permiteti sa raportez!
articolul original.

Arta Razboiului, februarie 2023

31 January 2023 at 22:01

Series Navigation<< Arta Razboiului, ianuarie 2023
articolul original.

Tancuri pentru Ucraina

31 January 2023 at 04:00

Dupa episodul livrarilor de tancuri T 72 catre Kiev din stocurile tarilor membre NATO, a venit vremea ca pe campiile Ucrainei sa-si faca aparitia si tancurile occidentale moderne. Nu discutam aici despre calitatea acestora vs calitatea tancurilor rusesti pentru ca stim deja ca rusii sunt mult mai jos decat credeam cu totii inainte de 24 februarie 2021.

Tancurile rusesti sunt de trei ori proaste: prost construite, prost operate si extrem de prost comandate de la nivel inalt, dar asta nu este, sau nu ar trebui sa fie, o mare surpriza pentru cineva. In operatiunea Barbarosa, germanii au invadat URSS cu aproximativ 3000 de tancuri, desi majoritatea nu erau tancuri (Panzer 1 si 2) avand in fata lor cel putin 10 mii de tancuri rusesti (unele surse merg pana la 20 de mii de unitati).

Si impotriva la ce suntem noi invatati, tancurile rusesti erau dpdv tehnic, superioare celor germane. Ganditi-va ca la inceputul invaziei URSS detinea aproximativ 2000 de tancuri T 34 si KV 2 si cu toate acestea germanii au trecut ca prin branza prin “puternica” Armata Rosie.

Asadar conteaza numarul, dar si mai mult minte si pregatirea din spatele acestuia.

Revenind la Ucraina, aceasta are promise pana acum aproximativ 100 de tancuri Leopard 2, 31 de Abrams M1A2 si 14 Challenger 2 din UK.

Deocamdata avem: Germania – 14 Leopard 2A6, Norvegia – 36 Leopard 2A4, Polonia 14 Leopard 2A4, Portugalia – 4 Leopard 2A6, Spania cu 4 Leopard 2A4. Mai stim ca Finlanda va trimite un numar inca neanuntat de Leoparzi, Canada va trimite si ea cateva tancuri, americanii 31 de unitati Abrams M1A1, francezii discuta si ei despre trimiterea Leclerc.

Se asteapta ca trei batalioane a +30 de tancuri sa ajunga in Ucraina.

Trei batalioane pot parea putine dar folosite cu cap pot face diferenta. Necazul este ca dintre toate sistemele de armament ajunse pana acum in Ucraina, tancurile necesita cel mai complex lant logistic. Pe langa munitie, au nevoie de intretinere permanenta, ateliere mobile, mecanici, piese de schimb.

Si in toata aceasta donatie de tancuri, britanicii ies in evidenta, ei fiind detinatorii singurului tanc NATO cu teava ghintuita, alta munitie, alta distractie, in timp ce toti ceilalti folosesc tevi lise si pot folosi acelasi tip de munitie.

Pentru ca ucrainenii sa le aduca in serviciu si sa le si mentina operationale vor avea nevoie de foarte mult ajutor si de o linie de aprovizionare continua. Este extrem de complicat sa duci lupta cu tancuri, foarte costisitor si laborious, dar va fi interesant sa vedem Abrams, Leopard 2 si poate chiar Leclerc fata-in-fata cu T 72/90/80, poate trimit ivanii chiar T 14 sa arate lumii superioritatea tehnologiei lor.

Necazul este ca, exceptandu-i pe americani, restul aliatilor nu detin flote foarte mari de tancuri Leopard, astfel incat va fi foarte dificial sa fie acoperite pierderile sau sa fie crescut numarul de tancuri trimise pe front.

Conform informatiilor din presa, situatia stocului de Leoparzi sta cam asa:

-Grecia detine o flota sanatoasa de 170 Leo 2A6, 180 Leo 2A4 si cateva sute bune de Leo 1A5, dar nu are de gand sa doneze ceva, cuiva;

– Germania, “mama” Leopardului, are o flota relativ modesta: 223 Leo 2A5/A6, 98 Leopard 2A7/V, plus cateva Leo 2A4:

– Finlanda detine 100 de bucati Leopard 2A6 cumparate din Olanda si inca 100 de Leopard 2A4;

– Norvegia are 36 de Leo 2A4 operationale (le trimite in Ucraina pe toate), plus inca 14 unitati stocate;

– Polonia detine o flota de 97 Leopard 2A4, 105 Leopard 2A5 si 55 Leopard 2PL (A4 modernizat);

– Portugalia are 37 de Leopard 2A6;

– Spania detine 108 Leopard 2A4 (sunt intr-o stare cu totul deplorabila) si 219 Leopard 2E.

Asadar va fi foarte greu sa fie trimise mai multe tancuri pe front chiar daca exista vointa politica. Majoritatea tancurilor Leopard 2A4, probabil arhisuficiente sa-i fac praf pe rusi, sunt la stocare, destul de uzate si nu pot fi operationalizate foarte repede. Si aici tot stocurile americane de Abrams ar putea sa faca diferenta, desi Parisul detine o flota respectabila de Leclerc, aproximativ 400 de unitati, din care cam jumatate sunt semi-operationale, restul la stocare. Ori “stocare” inseamna de multe ori canibalizare pentru mentinerea operationala a restului flotei, dar Franta ar putea sa faca ceva mai mult.

In acest moment si Suedia sa gandeste daca sa trimita ceva tancuri Leopard 2A5.

In aceeasi ordine de idei, ambasadorul Ucrainei la Parsi a declarat ca tara sa are promisiuni pentru un numar de peste 300 de tancuri, fara a preciza tarile donatoare.

GeorgeGMT

articolul original.

Troc intre borfasi

30 January 2023 at 04:00

afacerile dintre iran si rusia

Adica intre iranieni si rusi, doua tari in care nimeni intreg la minte nu si-a dori vreodata sa traiasca.

Iranul este o dictatura bisericeasca iar dictatorul-sef este un popa. Oricat de absurd ar parea, aceasta este realitatea. Iranienii nu dau prea multe parale pe femei (poate la ei copiii chiar sunt adusi de barza), le omoara pe strada, omoara si protestatari care nu cer nus ce drepturi exceptionale ci lucruri banale, cum ar fi ca politia sa nu mai omoare tinerele pentru ca sunt imbractae in blugi.

Rusia, pe de alta parte este ce-a fost intotdeauna: o tara primitiva, agresiva, lipsita de onoare, care isi terorizeaza vecinii dintotdeauna. O natiune de hoti si violatori, dar, spre norocul nostru, cu o armata demna doar de mila.

Si asa cum scriam, cele doua natiuni de borfasi si-au dat mana si fac troc. Iranienii le dau rusilor drone. Nu foarte complexe dar suficient de multe, pentru ca am remarcat cu totii industria militara rusa este o gluma, tehnica de lupta moscovita se face de ras in fiecare zi si intr-un final au apelat la singura lor resusa reala: valul uman.

Moscova ofera si ea aliatului sau iranian avioane, rachete anti-aeriene si cine mai stie ce, si le ofera cel mai probabil la preturi mici pentru ca oricum nu le mai cumpara nimeni dupa “perfomantele” dovedite in Ucraina.

Suhoi Su-35S – 24 de aparate, inclusiv cele refuzate de Egipt, poate S-400, vor lua drumului Teheranului.

Troc probabil pentru ca nici Rusia nu are ce face cu realii iranieni, nici Teheranul cu rubla ruseasca, vor gasi ei, ca intre borfasi, o solutie convenabila.

Revenind la rusi, asa de bun este sistemul lor anti-aerian incat au suit efectiv sisteme Pantsir S1 pe cladiri. De ce sa faca asta?! Intrebarea are sens din cel putin doua puncte de vedere: primul – daca Rusia ar detine in sistem anti-aerian performant si stratificat la ce si-ar mai cocota camioanele pe ministere? Al doilea punct de vedere are legatura cu performantele execrabile ale Pantsirului in Siria, unde israelienii l-au tocat din toate pozitiile posibile.

Ba si rusii au recunoscut ca Pantsirul lor este cam slab.

Imi aduc aminte cum, cu ani in urma, radeam de egipteni care isi montasera un sistem AA Avenger pe puntea unei nave port-elicopter Mistral. Pur si simplu un Humvee cu lansatoarele Stinger la bord fusese legat cu lanturi de punte.

Ei bine, acum, uitandu-ne la rusi, parca ne vine sa radem si mai tare.

Si ca idee generala si americanii au sisteme NASAMS in Washington, dar nu le-au suit pe cladiri pentru ca nu asa se face treaba. Sistemul antiaerian trebuieste integrat cu alte sisteme, cu radare si centre de comanda si este dislocat in jurul tintei pe care trebuie s-o apere.

Nimeni nu s-a gandit pana acum sa urce un NASAMS p-o cladire….

GeorgeGMT

articolul original.

Despre programele britanice ale fortelor terestre, scurt-pe-doi

30 January 2023 at 03:24
image

Ecouri ale reusitei programului Ajax, dar si ale pasului de melc al restului programelor de inzestrare ale fortelor terestre britanice…

Army’s Ajax vehicle programme has ‘turned a corner’, minister says – YouTube

Mai laconic si la obiect nu se poate…

Daca tot stau asa de bine britanicii, sa vedem cate tancuri Challenger vor dona in total Ucrainei!

articolul original.

GANDACI ZBURATORI 22

29 January 2023 at 04:00

Dupa cum stim USAAC achizitioneaza 3 ERCO in 1941. Doua dintre acestea au fost convertite in drone-tinta radiocomandate destinate antrenamentului tunarilor antiaerieni fiind rebotezate XPQ-13/PQ-13. Nu am gasit date despre testele efectuate cu aceste aeronave, in ce a constat dronizarea si unde s-a facut, cert fiind faptul ca USAAC a considerat aeronava “nesatisfacatoare” pentru acest rol (tinta aeriana) alegand Culver PQ-14, drona mult mai potenta decat “usurelul” ERCO Ercoupe 415-C, drona deja cunoscuta dintr-un capitol anterior. Soarta celor doua drone ERCO e neclara, unele surse independente sustin ca au fost readuse la standardul initial si vandute unor utilizatori civili dupa razboi. Se stie cu certitudine soarta celui de-al treilea ERCO al USAAC, cel folosit in teste JATO, acesta, datorita modificarilor si a avariilor suferite nu a fost returnata/pensionata/vanduta civililor ci a ramas in serviciul militar servind ca “material didactic” in cadrul Army Air Forces Technical Training Command din cadrul Lincoln Army Air Field, scoala de formare tehnici de aviatie (scoala a fost infintata pe 18 mai 1942 si putea gazdui 16.480 de cursanti si 300 de ofiteri. In septembrie 1943 a brevetat 4841 de mecanici si tehnici de aviatie, aici pregatindu-se personal de intretinere/tehnic pentru tot ce zbura in USAAC).

ERCO PQ-13

   Si ajungem la unul dintre cei mai prolifici producatori americani de drone, aeronave radiocomandate, Reginald Leigh Dugmore, cunoscut in lumea artistilor drept Reginald Denny. Da, nu e nicio greseala, Reginald Leigh Dugmore, alias Reginald Denny, cel supranumit “Printul dronelor” datorita pasiunii sale si originilor britanice, era actor! Acest om isi merita pe deplin “titlul onorific” realizarile sale fiind deosebite, basca faptul ca n-a avut pregatire inginereasca! Haideti sa-l cunoastem mai bine fiindca demonstreaza faptul ca geniul si inovatia apar la cine nu te-ai astepta sa le gasesti!

Reginald Leigh Dugmore s-a nascut in Richmond, in Surrey, Marea Britanie, pe 21 noiembrie 1889, parintii sai fiind actori la teatrul local. A aparut pentru prima data pe scena alaturi de parintii sai la varsta frageda de 7 ani. Nu s-a omorat cu scoala parasind-o la varsta de 16 ani angajandu-se la teatru cu norma intreaga avand succes cu Music Hall, un tip de divertisment britanic popular inca din epoca victoriana, divertisment teatral aparut in 1850 care avea sa dispara dupa 1918 datorita aparitiei imaginilor filmate si cinematografiei. In 1911 pleaca cu trupa teatrului in SUA hotarand sa se stabileasca aici. Pana in 1914 a aparut sporadic in filme mute avand succes moderat ca actor. La izbucnirea WW I a revenit in Anglia, inrolandu-se in Royal Flying Corps/Corpul Aerian Regal…A fost trimis la scoala de pregatire a personalului navigant de la Hastings (Hastings Cadet School -piloti, observatori, tragatori, mecanici, armurieri), in East Sussex, 85 km sud-est de Londra. Dupa incheierea pregatirii si obtinerea gradului de locotenent a fost repartizat la 112 Squadron, fiind chiar ranit usor de catre artileristii antiaerieni britanici care i-au confundat aeronava cu una germana la revenirea din patrula de noapte (ca fapt divers, in WW II, un escadron RAF avea intre 12/18-24 de aeronave. 112 Squadron a servit RAF si in WW II, ba chiar si in Razboiul Rece timp de 30 de ani. In WW II a fost botezat “The Shark Squadron/Escadronul Rechinilor” datorita faptului ca a fost prima unitate apartinand aliatilor care a adoptat gura de rechin pe aeronavele proprii Curtiss P-40C Tomahawk IIB&P-40D Kittyhawk Mk.1 in Africa de Nord/1943. 112 Squadron a fost infintat pe 30 iulie 1917 la 1,90 km sud de oraselul Throwley, in Kent, sud-estul Angliei, avand drept misiune apararea Londrei, primul sau comandant fiind maiorul, pe atunci, de origine sud-africana, Christopher Joseph “Flossie” Quintin Brand –a servit in Franta pe un Nieuport 17 inainte de a fi trimis in Insula, 4 victorii aeriene in zboruri nocturne. Vice-Maresal al Aerului din 6 noiembrie 1943 si unul dintre cei mai capabili comandanti RAF, inclusiv in Batalia Angliei. 112 Squadron era escadron de vanatoare de noapte si a operat mai multe tipuri de biplane in WW I –Sopwith Pup/Camel/Snipe. Nu a operat in Franta, doar in Marea Britanie –e creditata cu doborarea unui bombardier german Gotha G.V in apropierea Londrei in 1918). E discutabila participarea lui Denny la WW I…Fiul acestuia, Reginald Denny Jr., sustine ca tatal sau n-a zburat niciodata ca pilot de vanatoare in 112 Squadron&Sopwith Snipe, ci a zburat ca observator/mitralior intr-o aeronava de recunoastere si ghidare a focului artileriei aflate la sol. Denny Jr.sustine ca tatal sau i-a spus ca si-a terminat antrenamentul ca pilot dupa ce WW I s-a incheiat fiind ranit de focul tunarilor AA la revenirea dintr-un zbor nocturn de antrenament cu un biplan biloc –tatal sau fiind observator si mitralior. Surse istorice RAF sustin ca a existat un locotenent cu numele Reginald Dugmore care a servit in Squadron 141 ca mitralior pe un biplan biloc de recunoastere si vanatoare Bristol Fighter F2B in apararea Londrei. Foarte probabil e vorba de actorul nostru!

In fine, indifferent daca a participat sau nu la WW I, experienta aviatica i-a deschis “apetitul” pentru Aviatie si aeronave, inclusiv pasiunea pentru aeromodele (in timpul scolii confectiona machete ale aeronavelor din lemn de balsa si tot felul de resturi. Surse independente sustin ca le vindea pentru a se intretine, inclusiv copiilor din zona –se spune ca de multe ori le daruia copiilor interesati. Ei bine, daca a fost asa, se explica faptele sale de mai tarziu!).

A revenit in SUA, la Hollywood, in 1921, iar in 1924 se alatura ca pilot si cascador echipei “The 13 Black Cats/Cele 13 Pisici Negre”, un grup de piloti entuziasti si extravaganti care, in spectacole aeriene cu public, desfasurau cascadorii aeriene periculoase pe Burdett Air Port din Los Angeles/California, aici existand din 1923 o scoala de aviatie infintata de Jack Frye si Ronald Griffith MacDougall (erau un “circ zburator” -“Pisicile”avand in spectacol si “duet” avion-masina de curse. O cursa de viteza intre avion, care zbura deasupra automobilului, si masina care rula pe sol –un numar periculos care aducea bani frumosi). Grupul “Pisicilor Negre” a fost fondat de catre Ronald “Bon” Griffith MacDougall (pilot, pilot de curse, cascador, in cadrul lui zburand William Earnest “Spider” Matlock (cascador, pilot, promotor de curse auto, motociclist, sofer si mecanic. Si-a pierdut viata pe 27 ianuarie 1936 intr-o cursa auto la doar 34 de ani), Kenneth L.“Fronty” Nichols (s-a inrolat in US Navy la doar 16 ani, a servit pe submarinul USS H-3/SS-30 “Garfish”, Clasa H, 474 tone in imersiune, 4 tuburi lans-torpila calibrul 450 mm, 25 echipaj. Dupa WW I a luat lectii de pilotaj, lucrand ulterior ca pilot-cascador. In WW II a fost inspector/consilier US Navy detasat la compania Lockheed), Arthur Cornelius “Art” Goebel (pilot cascador la Hollywood. Era un perfectionist pregatind cu minutiozitate cascadoriile si aeronavele. In 1930 intra inUS Army Air Corps Reserve, iar in WW II serveste ca pilot si Inspector Aerian in cadrul IV Bomber Command –Razboiul din Pacific –ajungand la gradul de colonel. Bun prieten cu Charles Lindberg), Paul E.Richter Jr. (obtine licenta de pilot in 1924. Era supranumit “Air Race/Race Champ/Famous Flyer”. A fondat Aero Corp in California/1926, una dintre primele scoli de pilotaj acreditate din SUA, si Standard Air Line in 1927, prima linie aeriana din SUA care asigura servicii complete pasagerilor –transport, masa, cazare etc. In WW II, capitanul Richter a servit in cadrul Naval Air Transport Services/NATS -18 escadrile, 540 de aeronave si 26.000 de oameni. Dupa WW II a ajutat la crearea in 1948 a Military Air Transport Services/MATS. A lucrat si ca pilot receptioner la TWA. A ajuns chiar si director la Coca-Cola), Gladys Ingle (cascadoare, singura femeie membra a grupului “Pisicilor”. A fost una dintre primele femei-parasutist din SUA, probabil avea si brevet de pilot. Executa numere extrem de periculoase, trecea mergand pe aripa de pe un avion pe altul fara parasuta sau echipament de siguranta, executa tir cu arcul stand pe aripa avionului, si multe altele. Era respectata de catre membri grupului, acestia considerand-o “nebun de curajoasa”). si Reginald “Reg” Denny. Foarte probabil, in perioada 1927-1930 a colaborat cu Howard Hughes la realizarea filmului Hell’s Angels, primul mega-film din istoria cinematografiei avand un buget record de 2,80 milioane de dolari, in film aparand fosti piloti RAF din WW I si aeronave inchiriate, foste “luptatoare” britanice si germane din Marele Razboi.

Asa cum mentionam anterior, Denny era interesat si de aeromodelism…Marea Depresiune si-a pus amprenta asupra lui, trebuia sa supravietuiasca cumva, dupa cum spunea “sa-si atenueze grijile”. Drept urmare, Reg s-a apucat sa confectioneze modele in miniatura ale avioanelor vremii si, foarte probabil, inceputul a fost nu un avion ci o goeleta. Aceste machete bine realizate erau, foarte probabil, vandute prin intermediul fiului sau la scoala si in comunitate. Dupa un timp i-a venit ideea geniala de a monta un mic sistem de radiocontrol si un mic motor cu gaz pe unul dintre aeromodele pentru a-l face sa zboare –ulterior, cand era pe val, Reg a afirmat “am vrut sa-l ridic, sa-l vad in actiune, am vrut portanta, viteza si putere”. Si a vazut…

Zis si facut…A creat o mica pista de decolare-aterizare la cabana sa de la munte, testand timp de mai multe luni diverse prototipuri –testele au fost in mare masura esecuri dar Reg invata din mers, puterea pasiunii si dorinta de a reusi fiind mare (exista surse independente care sustin ca ideea aeromodelelor, ideea motorizarii si a zborului, i-ar fi fost data de catre fiul sau care, intr-o zi, i-ar fi cerut “Tata, fa-l sa zboare!”). Dupa cateva luni de teste si esecuri a reusit sa realizeze un aeromodel care putea fi radiocontrolat –a reusit chiar sa faca figuri acrobatice cu acesta –intorcandu-se la Hollywood in Los Angeles/California. Aici, in subsolul casei unde locuia, a deschis propria scoala de aeromodelism invatand copiii stiinta zborului si stiinta aerodinamicii –“elevi’ ii erau copiii starurilor de la Hollywood care aveau posibilitati financiare dar si copii din cartiere sarace din Los Angeles, copiii fara posibilitati financiare (nu se stie cu certitudine daca “scoala’ se platea de catre cei cu posibilitati financiare, dar se stie cu certitudine ca era gratuita pentru copiii saraci. Bravo lui, oricum! Fac o paranteza pentru care imi cer scuze tuturor cititorilor, o scurta paranteza care n-are legatura cu articolul de fata! Prin natura serviciului lucrez cu copii din familii defavorizate…Afirm cu tarie ca orice gest, orice actiune, orice dar aduce zambet pe fata acestor copii, suflete nevinovate intr-o Lume total abramburita! Imi inchipui cum s-au simtit acei copii cooptati intr-o lume care le era de neatins…Se spune despre Denny ca daca acesta se afla in magazin si veneau copiii care nu aveau bani indeajuns sau chiar deloc pentru achizitionarea unui aeromodel, acesta nu ii lasa sa plece dezamagiti si cu mana goala daruindu-le cate un planor, doar de dragul de a-i vedea fericiti –se spune ca zicea copiilor “n-ai dori sa-ti dau un kit de planor/aeromodel de 10 centi?”. Frumos din partea lui, zic!). Nu a trecut mult si vestea despre “scoala vedetei de film unde se simuleaza zborul prin control de la distanta” a ajuns in presa, Los Angeles Times scriind un articol elogios la adresa “ineditului scolii”. Drept urmare, lantul de retail Montgomery Ward (1872-2001) l-a invitat sa-si vanda aeromodelele in magazinele proprii, insa asta insemna productie la scara mare.

REGINALD DENYY IN DREAPTA SI PAUL WHITTIER IN STANGA

   Nu e foarte clar cand si cum s-a produs primul contact intre “Reg” Denny si Nelson Paul Whittier. Cert e ca in 1934, impreuna cu fiul magnatului petrolului “Max” Whittier, Nelson Paul Whittier, infinteaza Reginald Denny Industries deschizand si un magazin pe 5751 Hollywood Boulevard numit Reginald Denny’s Hobby Shop, intre anii 1935-1963 acesta a fost condus de catre Peter Veer, ulterior fiind vandut catre Colonel Tom, noul proprietar mentinand numele initial (Mericos “Max” Hector Whittier a fost dezvoltator imobiliar si unul dintre primii magnati ai industriei petrolului din SUA. Marea Depresiune din perioada 1929-1933 a bagat America in criza, Nelson Paul Whittier, fiul lui “Max” Whittier, fiind si el afectat ca multi alti industriasi pierzand o gramada de bani, aproape intreaga avere. Paul era pasionat de avioane, aeromodele si navomodele, in 1929 zbura cu un biplan Curtiss Carrier Pigeon, aeroposta, apartinand U.S.Airmail Service, impreuna cu Wade Hulbert, Marea Depresiune afectandu-l profund. Colonel Tom –Thomas Andrew Parker, ex.Andreas Cornelis van Kuijk/ origine olandeza –a facut de toate la viata lui, a ajuns chiar si anteprenor muzical, fiind un personaj controversat. A fost chiar reprezentantul lui Elvis Presley –se spune despre el ca “fura” bani din contractele incheiate in numele lui Elvis. A ajuns in SUA ilegal la varsta de 16/17/18 ani pentru “a face bani” fugind de pe nava pe care lucra. Cert e faptul ca a fost banuit mereu de coruptie si inselaciune. Ramane totusi un personaj interesant… In mai 1929 s-a inrolat in armata Statelor Unite mascand faptul ca e imigrant ilegal, luandu-si numele de Tom Parker. A fost instruit la Fort McPherson, Atlanta, Georgia, servind cativa ani la Fort Shafter, Hawaii in cadrul 64th Coast Artillery, ulterior mutandu-se la Fort Barrancas, Florida, Bateria C, artilerie de coasta. A fugit din unitate fiind acuzat de dezertare fiind prins si pedepsit cu carcera si izolare –in timpul detentiei a facut psihoza fiind internat timp de doua luni intr-un spital psihiatric militar, ulterior fiind scos din Armata datorita “problemelor psihice”. Dupa scoaterea din Armata SUA a luptat sa supravietuiasca lucrand sporadic pe unde gasea de munca. In 1935 s-a casatorit supravietuind impreuna cu sotia, dupa cum marturisea, in timpul Marii Depresiuni, cu un dolar pe saptamana, echivalentul a 20 de dolari in 2021, deplasandu-se prin tara in gasirea unui loc de munca. Ca fapt divers 64th Coast Artillery, regiment de artilerie de coasta, avea 6 Baterii botezate A –Fort Screven,Georgia, B –Fort Dade, Florida,C –Fort Barrancas, Florida,D –Jackson Barracks, Louisiana,E –Jackson Barracks, Louisiana, si F –Fort Crockett, Galveston, Texas. 64th Coast Artillery s-a infintat in iunie 1918 si a fost desfintat in 1947. Initial au avut in dotare obuziere britanice de 8-inch/203 mm, 11.200 m raza maxima de actiune. Din 1931 au avut si tunuri antiaeriene tractate M3, 3 inch/76 mm, raza maxima de actiune 13,40 km/rol antitanc si 6400 m/rol AA).

5751 Hollywood Boulevard -MAGAZINUL LUI DENNY

  La fabrica si magazin, personalul angajat a fost scolarizat personal de catre Reg Denny fiindca nu existau pe atunci experti in aeromodelism, oamenii fiind invatati sa construiasca aeromodele, motoare, kit-uri si truse, ba chiar cum sa vanda asemenea produse unicat la acea vreme, cum sa interactioneze si sa lucreze cu copiii…Denny a apelat la inginerii Walter Hammond Righter (mecanica si motoare) si Kenneth “Kenny/Ken” Case (radioelectronica), cei doi punandu-si amprenta asupra avioanelor radiocontrolate ale acestuia (Righter era absolvent al Institutului Tehnologic din Pasadena, California –inginer mecanic. In perioada 1928-1933 a lucrat ca inginer proiectant la Kinner Airplane&Motor Corporation Ltd. in Glendale, California, companie mica care producea avioane sportive si motoare cu puteri cuprinse intre 100-340 CP –a lucrat cu deosebire la motoare, compania a dat faliment in 1937. Fica acestuia marturisea unor reporter ca in mai 1933 tatal sau Walter Righter, a fost concediat de la Kinner Airplane datorita Marii Depresiuni fiind nevoit, pentru a-si intretine familia, sa se angajeze in “slujbe ciudate pentru a avea o paine pe masa. A lucrat chiar si la o brutarie ca sofer pe un camion care livra paine…saturandu-se sa strige si sa fluiere ca gospodinele sa iasa in strada pentru a cumpara paine, tata a inventat un gadget constand dintr-o teava conectata la colectorul de gaze al motorului prevazuta cu supapa actionata manual. Tata actiona supapa obtinand un fluierat strident, eliminand fluierul de mana! ”. In perioada 1936-1945 si-a infintat propria firma in garajul aflat in spatele casei, Glendale, California, companie numita Righter Manufacturing Co. Reginald Denny i-a cerut sa-i faca un mic motor pentru aeromodelele sale, motor pe care sa-l vanda in magazinul sau din Hollywood sub numele de Denny.. Asa s-a nascut Dennymite, primul motor miniatural de incredere destinat exclusiv aeromodelelor! Primul prototip al motorului a purtat initiala “R” de la Righter. Ulterior, Righter a adaptat mini-motorul pentru navomodele si automodele, acesta functionand cu amestec benzina-ulei in proportie de 3/1.Era realizat din aluminiu avand rezervor dispus vertical, aprindere prin bujie miniaturala+baterie miniaturala. In 1938, un motor Dennymite, in functie de puterea dezvoltata care era cuprinsa intre 1,5-1,6 CP, costa intre 10-30 dolari, doi dolari fiind elicea din lemn. Intr-un final, Righter a construit 10.000 de motoare pentru Denny. In 1938, conform surselor independente, Denny ar fi cumparat licenta pentru Dennymite de la Walter Righter, insa asta nu e o certitudine…Cert e faptul ca Righter a lucrat ani multi strict pentru Denny Industries, fiind cooptat in proiectele de aeromodele si navomodele ale acestuia, inclusiv in cele destinate US Army).   

PRIMUL MODEL DE SERIE -DENNYMITE 1 DIN 1937

  Reginald Denny fost cu siguranta un vizionar…Dandu-si seama de puterea publicitatii a platit sume bunicele pentru reclama companiei Hearst Communications detinuta de magnatul William Randolph Hearst. A creat modele la comanda pentru copiii vedetelor vremii, unii dintre ei devenind vedete in anii ce-au urmat, precum Mickey Rooney, Jane Withers si Freddie Cecil Bartholomew (unii dintre acesti copiii, precum Mickey Rooney de exemplu, au si aparut pe coperta revistei Mechanics Illustrated in perioada 1935-1937 avand in mana aeromodele Denny. Se spune ca asta a atras atentia anumitor factori de decizie din Armata SUA, acestia urmarind evolutia Dennyplane. Cert e faptul ca Armata SUA colabora cu revista promovand intens Aviatia si Marina!). Acesti copiii chiar au concurat cu aeromodelele “lui Denny” in competitii de aeromodelism intens mediatizate in acea vreme precum cel de la Mines Field, un camp situat in apropierea aeroportului Los Angeles, obtinand premii pentru “zbor si inovare” (competitia exista si astazi, in zona existand chiar si o scoala de aeromodelism. La competitie participa sute de aeromodele, chiar mii…Au fost ani in care au concurat 3000 de aeromodele!). Ei bine, asta a fost de bun augur pentru Denny dupa cum vom vedea in continuare…

WALTER RIGHTER TESTAND PRIMELE 10 MOTOARE DENNYMITES

  In timpul unui astfel de concurs desfasurat la Mines Field in1936, un ofiter de rang inalt al USAAF, ofiter al carui fiu participa la concurs cu unul dintre aeromodelele construite de catre compania sa, i s-a destainuit spunandu-i “noi remorcam tinte ca sa ne antrenam artileristii insa chestia asta e foarte periculosa, scumpa si prea putin eficienta. Tinta zboara doar in linie dreapta. Asta ne costa mult, 300 de dolari”. Foarte probabil acest ofiter superior era colonelul Claude Martin Thiele, Coast Artillery Corps, viitor general de brigada (a obtinut diploma de inginer civil la Cornell University in 1911. Devine ofiter de artilerie in 1924, US Army Coast Artillery School, Fort Monroe in Hampton, Virginia –expert in balistica, pregatire care, ani mai tarziu, avea sa-l implice in studiul rachetei germane V-2. Urmeaza US ArmyArmy War College/USAWC, Carlisle, Pennsylvania in 1931-1932. In perioada 1932-1936 e ofiter de stat major/locotenent-colonel si colonel in cadrul War Department/Departamentul de Razboi, inspector pentru arma Artilerie -a avut rol major in dezvoltarea artileriei antiaeriene in cadrul armatei de uscat. In 1936, la momentul presupusei intalniri cu Reginald Denny, acesta se afla detasat la Fort MacArthur/Los Angeles (s-a aflat aici in perioada 1936-1938/1939) pentru activarea Batalionului 2 Artilerie Antiaeriana in cadrul 63rd Coast Artillery).

In fine, cert e faptul ca Denny a sesizat imediat oportunitatea si, impreuna cu echipa sa, Walter Righter (motoare) si Kenny Case (radiocontrol/ghidare), a trecut la dezvoltarea unui aeromodel “mai fortos”, radiocontrolat (avea un mic radioreceptor dispus intern) prin intermediul unei cutii negre portabile echipata cu o mica antena, dirijarea facandu-se prin intermediul unui mic cadran dispus pe cutie, cadran similar celui de pe aparatele telefonice –operatorul, prin intermediul castilor conectate la transmitator, auzea tonurile diverselor comenzi transmise aeromodelului/sus-jos, stanga-dreapta (astfel de aeromodele sunt clasificate astazi ca facand parte din clasa F-3, aeromodele controlate prin radio –aeromodelistul controleaza aeromodelul prin intermediul unei statii de radiocomanda care transmite semnale catre receptorul plasat in aeromodel).

Va urma.

WW

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.

axisafvs.blogspot.com

https://historycollection.com › …

https://airandspace.si.edu › sov…

https://www.researchgate.net › …

https://owlcation.com › World..

https://www.history.navy.mil › histories › pdfs

marinelink.com

https://warbirdswalkaround.wixsite.com

http://www.aviation-history.com › …

https://www.nationalmuseum.af.mil › …

https://www.warhistoryonline.com › …

https://www.armyupress.army.mil › csi-books

https://travelforaircraft.wordpress.com/…/interst..

www.evanflys.com/tdr-1

www.aviastar.org › … › USA › Interstate

pwencycl.kgbudge.com/…/TDR_Assault_Drone…

www.designation-systems.net/dusrm/…/bq-4.ht..

www.aero-web.org/specs/intersta/tdr-1.htm

www.secretprojects.co.uk/forum/index.php?…

wap.pilotoutlook.com/aircraft/interstate/tdr-1

www.navaldrones.com/TDR-1.html

stagone.org/?page_id=37

www.elgrancapitan.org/foro/viewtopic.php?…

www.ww2aircraft.net › … › Aviation

stagone.org/

stagone.org/?page_id=20

www.theworldsbestever.com/…/stagonespecial

stag-1aviation.deviantart.com/

airminded.org/…/22/the-first-air-bomb-venice-..

www.dehavillandmuseum.co.uk/…/de-havilland

www.vintagewings.ca › Vintage News › Stories

www.fleetairarmarchive.net/…/FaireyIII.html

www.mauriceward.com/ro/istorie-logo

www.airvectors.net/avmoth.html

www.historynet.com/william-billymitchell-an-..

mariuszarnescu.com/tag/onestitatea/

www.aerofiles.com/ostfriesland.html

www.pbs.org/wgbh/amex/…/pandeAMEX86.ht…

www.aero-web.org/specs/curtiss/n2c-2.htm

www.qsl.net/w2vtm/mil_television_history.html

www.daveswarbirds.com/usplanes/…/kaydet.ht…

www.stearman.at/boeing_stearman.html

afmc.af.mil

militaryaviationchronicles.com

https://lemelson.mit.edu › vlad…

https://www.qsl.net › mil_telev…

https://www.tvcameramuseum.org

https://www.earlytelevision.org › .
https://www.americanairmuseum.com › …

thefrontlines.com

interestingengineering.com

weaponsandwarfare.com

articolul original.

Tactici navale. Războiul ruso-turc din 1877 – 1878

28 January 2023 at 04:00
By: Nicolae

tactici navale razboiul ruso turc din 1877 1878

După terminarea războiului din Crimeea (1853 – 1856), părțile beligerante au încheiat în 1856 Tratatul de la Paris. Pe lângă numeroase alte aspecte care priveau statutul Principatelor române sau înființarea Comisiei Dunării[1], tratatul reitera unele înțelegeri anterioare privind circulația prin Bosfor și Dardanele și, foarte important pentru subiectul acestui articol, demilitariza spațiul Mării Negre.

Consecința directă a prevederilor de mai sus a fost că Rusia a pierdut flota Mării Negre precum și toate instalațiile militare costiere. Această interdicție a fost respectată până în 1870 când, beneficiind de un concurs favorabil de împrejurări, Rusia a reînființat flota Mării Negre[3]. Cu toate acestea, timpul scurt până la începerea conflictului din 1877 nu a permis Rusiei să recupereze decalajul față de flota otomană care putea transfera cu ușurință nave de luptă din Marea Egee și Marea Mediterană. Prin urmare, la data începerii războiului din 1877, Rusia dispunea la Dunăre de serviciile a 9 (nouă) șalupe torpiloare aduse cu trenul din Marea Baltică, 3 (trei) canoniere, 2 (două) nave miniere și 2 (două) remorchere armate[4].

Mai departe, în articolul publicat pe rnhs.info – poate fi accesat aici, sunt prezentați restul combatanților, operațiunile în ordine cronologică și câteva concluzii. În opinia mea, principalele concluzii și învățăminte ale acestui război fluvial sunt valabile și astăzi chiar dacă mijloacele tehnice s-au schimbat.

articolul original.

Sikorsky livrează al 5.000-lea „Black Hawk”, subliniind versatilitatea și viitorul elicopterului emblematic

27 January 2023 at 04:00
Sikorsky, o companie Lockheed Martin (NYSE: LMT), a livrat vineri (20 ianuarie) cel de-al 5.000-lea elicopter în varianta „Hawk”, un UH-60M Black Hawk destinat armatei SUA.
Această aeronavă emblematică va continua să susțină cerințele de transport mediu pentru armata americană și operatorii internaționali timp de decenii în viitor.

Sikorsky își sărbătorește anul acesta cea de-a 100-a aniversare.

„Sikorsky, ca și companie, a fost consacrată de Black Hawk”, a declarat președintele Sikorsky, Paul Lemmo. „Black Hawk și variantele sale oferă rezultate atunci când fiabilitatea și performanța sunt nenegociabile. Aeronavele Black Hawk continuă să își demonstreze versatilitatea și disponibilitatea cu cele mai recente progrese tehnologice și cu investițiile continue ale SUA și ale lumii în aceste aeronave.”

Clienții din întreaga lume depind de platforma Black Hawk și de derivatele sale, inclusiv elicopterele pentru operațiuni maritime MH-60R/S, elicopterele multi-misiune MH-60T, elicopterele de salvare HH-60W și elicopterele de salvare S-70 Black Hawk construite la nivel internațional pentru a include modelul de bază FIREHAWK, care și-au dovedit versatilitatea și capacitatea într-un spectru de seturi de misiuni dificile.

Forța de muncă extrem de calificată și experimentată de la Sikorsky produce cea mai recentă generație de aeronave Black Hawk construite la fabrica din Stratford, iar la nivel internațional există o cerere ridicată pentru Sikorsky S-70 Black Hawk, fabricat de uzina PZL Mielec a Lockheed Martin din Polonia. Peste 35 de clienți internaționali operează Black Hawk datorită rețelei sale de asistență globală și modernizării continue.

Armata SUA, cel mai mare operator de Black Hawk, a remarcat rolul-cheie pe care aeronava continuă să îl îndeplinească în timpul operațiunilor militare și civile din întreaga lume, pe lângă contribuția sa semnificativă la operațiunile comune în toate domeniile.

„Timp de peste 40 de ani, Black Hawk a sprijinit în mod remarcabil soldații în fiecare operațiune majoră pe care armata a executat-o”, a declarat colonelul Calvin Lane, managerul de proiect al elicopterului utilitar pentru Biroul Executiv al Programului Aviație. „Chiar dacă elicopterul există de mai mult timp decât majoritatea soldaților pe care îi sprijină acum, armata plănuiește ca elicopterul să fie în serviciul de primă linie încă 40 de ani și chiar mai mult. Și toți cei care contribuie la livrarea acestei aeronave în orice mod, contribuie direct la furnizarea unei capacități de luptă care protejează soldații și ajută armata să își îndeplinească misiunea.”

Viitorul aeronavei Black Hawk

Pe măsură ce viitoarele elicoptere ale armatei SUA sunt puse în funcțiune, Black Hawk va rămâne aeronava tactică de asalt aerian și utilitară fundamentală pentru armata SUA. Eforturile de modernizare care îmbunătățesc disponibilitatea și fiabilitatea Black Hawk prin reducerea costurilor directe de operare includ:

  • O abordare modulară a sistemelor deschise care permite integrarea rapidă a tehnologiilor emergente pentru a menține relevanța în operațiunile viitoare prin creșterea razei de acțiune, a capacității de supraviețuire, a letalității și a durabilității;
  • Motorul cu turbină îmbunătățit pentru a crește capacitatea de ridicare și autonomia;
  • Sisteme digitale avansate de gestionare a vehiculului care să sprijine operarea într-un mediu vizual degradat și operațiunile automate; și
  • Instrumente digitale, inclusiv analiza predictivă, care reduc timpul de nefuncționare a aeronavelor și costurile de întreținere.

În februarie 2022, Lockheed Martin a zburat cu primul său elicopter de testare a unui vehicul cu pilot opțional (OPV) Sikorsky UH-60A/S-70 Black Hawk în regim fără pilot, propulsat de tehnologia de autonomie MATRIX™ de la Sikorsky, în colaborare cu Agenția pentru Proiecte Avansate de Cercetare în Domeniul Apărării (DARPA). Zborurile ulterioare în cadrul Proiectului Convergență 2022 al armatei SUA au demonstrat viitoarele misiuni de utilitate pentru această platformă, care nu dă semne de renunțare la capacitatea sa preeminentă de transport mediu prin inovare și investiții continue.

„Ne-am angajat față de toți operatorii H-60 și S-70 și așteptăm cu nerăbdare parteneriate durabile în cadrul programului Hawk în anii următori”, a adăugat Nathalie Previte, vicepreședinte al Army and Air Force Systems la Sikorsky.  „Rămâne prioritatea noastră să îndeplinim cerințele clienților noștri și să răspundem nevoilor unităților operaționale actuale și viitoare. Cu o versatilitate de neegalat și o interoperabilitate globală, aeronavele Black Hawk continuă să avanseze securitatea secolului XXI.”
articolul original.

Buletin naval. Ce mai fac granzii: prioritizează programe și schimbă modul în care duc lupta anti-mină

27 January 2023 at 04:00
By: Nicolae

Conform celor de la USNI News, US Navy a decis ordinea în care va implementa trei proiecte cruciale pentru viitorul său: F/A-XX, viitorul avion de vânătoare și bombardament, va fi primul și va intra în serviciu în anii 2030. Va urma proiectul DDG(X), înlocuitorul crucișătoarelor de clasă Ticonderoga și al distrugătoarelor de clasă Arleigh Burke. Ultimul va fi proiectul SSN(X), viitorul submarin nuclear de atac care va înlocui actualele Virginia și Seawolf.

Prioritatea Zero în acest moment o constituie submarinele nucleare purtătoare de rachete balistice – SSBN, navele clasei Columbia. Aflate în construcție, submarinele clasei Columbia vor înlocui navele de clasă Ohio aflate astăzi în serviciu și vor constitui principalul element de descurajare nucleară al SUA. Acestea sunt construite în paralel cu cele britanice (clasa Dreadnought), ambele clase având în comun modulul ce cuprinde tuburile de lansare a rachetei balistice, inclusiv racheta.

noutati US Navy si Royal Navy

Viziunea de generație VI a lui Northrop Grumman

S-a vorbit mult de viitorul avion de supremație aeriană din generația a VI-a. Aviația și marina dezvoltă proiecte separate deși îmi este greu să cred că informațiile nu sunt împărtășite de cele două ramuri ale armatei americane.

Programul Next Generation Air Dominance – NGAD nu este doar proiectul unui nou avion de vânătoare-bombardament, unul care păstrează pentru moment pilotul la bord. Americanii susțin că, de fapt, acest program include mai multe sisteme, cu sau fără pilot la bord, primul produs al acestui program fiind MQ-25A Stingray, cisterna aeriană fără pilot care va degreva avioanele F/A-18 de misiunile de realimentare în aer. Acest program a fost atribuit Boeing și este într-un stadiu destul de avansat, prima cisternă urmând a deveni operațională la bordul portavioanelor US Navy în 2025.

Putem bănui că, pe lângă cisternele MQ-25A, americanii intenționează să dezvolte în cadrul aceluiași program și un sistem aerian de luptă fără pilot (UCAV – Unmanned Combat Air Vehicle) care să acompanieze în misiune viitorul F/A-XX. Se vorbește foarte mult despre asta în ultima vreme și, de asemenea, s-a și experimentat foarte mult cu tot felul de aeronave. Unul dintre primele programe care a inclus mai multe premiere – X47B, s-a desfășurat în deceniul trecut și mă gândesc că americanii n-au stat degeaba de-atunci…

Decizia de a dezvolta NGAD poate părea puțin surprinzătoare în condițiile în care F-35C de-abia a început să intre în inventarul US Navy. Cu toate acestea, US Navy continuă să cumpere F-35C și F-35B (pentru corpul pușcașilor marini) în paralel cu finanțarea NGAD. De pildă, pentru anul fiscal 2023 (la americani anul fiscal federal se termină pe 30 septembrie), Congresul a aprobat finanțarea a 16 F-35C (cu 3 mai multe decât a cerut US Navy), 15 F-35B și… 8 Super Hornet-uri, deși US Navy nu a cerut niciunul. Pe principiul să fie, să mânce și gurița alora de la Boeing ceva… Conform celor de la Lockheed Martin, US Navy plănuiește să achiziționeze 273 de F-35C, pe lângă cele care vor fi operate de USMC. De altfel, aceștia din urmă au operaționalizat F-35C în ianuarie 2022. US Navy au fost ceva mai rapizi, Argonauții devenind operaționali în august 2021, la bordul USS Carl Vinson. Cu această ocazie, americanii au inaugurat flotila aeriană a viitorului compusă din: F-35C, F/A-18E/F, EA-18G, E-2D și CMV-22. În această combinație, F/A-XX va înlocui F/A-18E/F și, probabil, EA-18G.

Între timp, DARPA rafinează conceptul de „stealth” și lucrează la un nou sistem de control al zborului pe bază de jeturi de aer care va înlocui clasicele suprafețe de control – eleroanele, profundorul etc șamd. Pentru unii e deja SF…

noutati US Navy si Royal Navy

Viziunea lui Lockheed Martin

Revenind la nave, se lucrează la definirea cerințelor operaționale pe care viitorul DDG(X) va trebui să le îndeplinească. În acest moment știm că vom avea o nouă cocă, mai mare decât actualele DDG-51 Arleigh Burke. Primele randări ne arată un plan de forme mai puțin avangardist decât cel al lui DDG-1000 Zumwalt, probabil un compromis între capacitățile de mascare pasivă („stealth”) și calitățile nautice și manevriere. Știm însă cu certitudine că DDG(X) va prelua sistemul de propulsie Integrated Electric Propulsion (IEP) de la Zumwalt capabil să producă 78,5 MW. Sistemul de management al luptei va fi Aegis iar radarul principal va fi SPY-6 sau o evoluție a acestora. Se vorbește și de rachete hipersonice și de arme cu energie dirijată și rămâne de văzut ce vor mai pune americanii pe ele. Până atunci vor produce DDG-51 Arleigh Burke Flight III care înlocuiesc și crucisătoarele de clasă Ticonderoga a căror retragere din serviciu a început deja.

noutati US Navy si Royal Navy

Primele schițe DDG(X)

Ultimele vor fi submarinele nucleare de atac – SSN(X). Linia de producție pentru Virginia „duduie” iar US Navy încearcă să crească producția de la două la trei unități pe an. Despre SSN(X) primele declarații ne spun că US Navy vrea un vânător serios, ceva mai degrabă în genul Seawolf decât în genul Virginia. Se încearcă și valorificarea experienței care va fi dobândite cu submarinele clasei Columbia.

Trecem la britanici. Conform celor de la NavyLookout, aceștia au achiziționat recent două nave comerciale, MV Topaz Tangaroa (construită în România) și MV Island Crown care vor fi transformate, prima în navă mamă pentru dronele necesare activităților de supraveghere și protecție a infrastructurii aflate pe fundul oceanelor iar cea de-a doua în navă mamă pentru dronele cu care Royal Navy va duce lupta împotriva minelor marine.

noutati US Navy si Royal Navy

Topaz Tangaroa

Cele două nave provin din zona de Oil & Gas și vor fi operate de Royal Fleet Auxiliary, nu de Royal Navy. Se pare că britanicii vor fi primii care vor operaționaliza noul concept de luptă împotriva minelor, concept bazat pe vehicule autonome/radiocomandate fără echipaj care vor intra în câmpul de mine fiind dislocate de pe o navă mamă. Spre deosebire de ceilalți (americanii folosesc ca navă mamă LCS Independence iar francezii, belgienii și olandezii vor folosi o navă mamă special proiectată în acest scop), britanicii au ales niște nave comerciale care vor fi vopsite gri și vor primi echipamente militare de comunicații și control și armament ușor. Și tot britanicii cred că sunt primii care vor operaționaliza o navă dedicată infrastructurii submarine, una extrem de importantă de altfel.

articolul original.

Dupa AMX-10RC, si AMX-56 Leclerc pentru Ucraina?

26 January 2023 at 04:27

Se pare ca nu… inca.

Intrebat in Senat in data de 18 ianuarie, ministrul aparari ifranceze, Sebastien Lecornu, a confirmat faptul ca presedentia le-a cerut lui si sefului statului major inter-arme sa instrumenteze un dosar de analiza cu privire la cererea Kievului pentru tancuri. Desi exista vointa politica la nivelul palatului Elysée, Lecornu a pus pe masa 3 elemente care ar trebui sa conditioneze orice transfer de tancuri Leclerc din inventarul francez:

  • logica defensiva a sprijinului militar pentru Ucraina, tancul fiind vazut mai ales ca arma ofensiva la nivelul opiniei publice
  • evitarea impactului asupra structurii nationale de aparare a Frantei – adica a nu vitregi armata de capacitati care nu pot fi regenerate intr-un interval de timp rezonabil
  • mentinerea in stare operationala a ceea ce a fost deja transferat Ucrainei – efortul financiar si logistic de a mentine echipamentele aflate pe front: cazul celor 18 obuziere Caesar, unul fiind deja inutilizabil.

Mai multi comentatori si observatori ai domeniului militar au sustinut posibilitatea trimiterii unui batalion de tancuri Leclerc catre Kiev, fara a fi interesati sa analizeze toate detaliile unei astfel de initiative, dincolo de aspectul politic al punerii de presiune pe Germania si SUA pentru a face un gest similar.

Ce uita acesti „specialisti” este faptul ca Parisul detine in activ doar 200 de tancuri Leclerc, celelalte 206 aflate teoretic in conservare au fost probabil canibalizate pentru a furniza piese parcului activ. Repunerea in uz a celor stocate ar insemna un efort financiar serios dar si mare consumator de timp, deoarece productia AMX-56 Leclerc a fost oprita in 2008 iar mare parte din reteaua orizontala de furnizori de piese si susbsisteme au disparut sau livreaza in cantitati extrem de reduse, trebuind sa sustina si programul de modernizare la nivel XLR (din cele 50 de tancuri comandate in 29 decembrie 2022, primele 18 ar trebui livrate pana la sfarsitul lui 2023).

Partea buna este ca in curand Franta va incepe sa aloce mai multi bani pentru aparare,astfel ca in perioada 2024-2030 suma pusa pe masa va creste de la 295 miliarde la 413 miliarde euro.

Redeschiderea capacitatii de productie ar necesita mult timp (probabil mai mult de un an) si investitii semnficative care nu ar putea fi amortizate fara productia unor loturi mai consistente de tancuri, nu doar cateva batalioane, fiind necesare probabil si de noi comenzi la export.

Chiar si potentiala productie in cooperare cu KMW a „Leoclerc” (sasiu KMW Leopard2 si turela Leclerc Nexter), desi ar mai reduce din efort, ar putea sa nu fie posibila pe termen scurt, respectivul nefiind decat un demonstrator care probabil nu are rezolvate inca toate problemele de integrare.

In acelasi timp, pregatirea echipajelor se afla la un nivel sub cel al suficientei: 60 de ore alocate anuala fata de cele 115 cerute in legea programarii militare (potrivit raportului din februarie 2022 al deputatilor Patricia Mirallès și Jean-Louis Thiériot, privind razboiul de mare intensitate). Trebuie reamintit ca mare parte din pregatirea echipajelor franceze de Leclerc se realizeaza in simulator, pentru antrenamentul real si misiuni fiind disponibile permanent doar cateva companii de tancuri din inventarul de tancuri „active”.

Leclerc este o masinarie complexa care necesita intretinere laborioasa, complexa si deci scumpa, in acest moment existand stocuri limitate de piese de schimb. Duzina de Leclerc trimisa in Estonia in cadrul operatiunii Lynx in 2022 si-a vazut activitatea limitata pentru a nu afecta major potentialul operativ in cazul izbucnirii unor operatiuni de intensitate ridicata dar si durata de viata pana la urmatoarea revizie majora. Trimiterea celor 13 tancuri Leclerc la Cincu in Romania, a fost o alta aventura cu peripetii, care a necesitat saptamani de pregatire anticipata si care solicita infrastructura logistica a armatei franceze si numarul redus de piese de schimb.

Pare destul de clar ca chiar si daca Parisul ar reusi in efortul sau de a trimite Leclerc Kievului, nu va putea fi vorba pe termen scurt decat de un gest simbolic, 12-15 vehicule, similar cu cu lotul de Challenger 2 propus de britanici sau cel de Leopard 2A4 al polonezilor.

Chiar si daca Germania s-ar decide sa trimita Leopard 2, s-ar confrunta cu o problema similara cu Parisul, avand stocuri scazute si un inventar de tancuri amorsat doar recent pe crestere, cu totul insuficient nevoilor proprii. Chiar daca exista peste 2000 de tancuri Leopard 2 in inventarul diverselor armate, numarul celor active si moderne este redus, iar versiunea A4 este in mare parte canibalizata si stocata si foarte laborios si scump de repus in serviciu. Turcii si grecii au printre cele mai mari parcuri de astfel de tancuri, dar e lesne de inteles ca nu le vor ceda, aflandu-se pe picior de razboi (deja Grecia a refuzat propunerea Germaniei de a le intarzia livrarile de Marder in favoarea lotului promis Ucranei ).

Ceilalti posesori de Leo 2 in numere mari sunt elvetienii, extrem de neutri, si spaniolii. In fine, sa ne reamintim cererea Romaniei din 2019 de a achizitiona 60 de Leopard 2 uzati si modernizati prin programul Agentiei Europene de Aparare (EDA), cerere de care nu s-a mai auzit nimic probabil si din cauza incapacitatii de a gasi suficiente carcase in stare acceptabila pentru modernizare la un pret rezonabil (lucru demonstrat de incapacitatea spaniolilor de a revitaliza o singura companie de Leopard 2A4 din cele 108 care i-au costat 16,9 milioane de euro, din cauza starii deplorabile in care se afla carcasele stocate). Berlinul a confirmat doar 22 tancuri Leopard 2 aflate in stocul celor de la Rheinmetall si care ar putea fi reparate pana in 2024 cel mai devreme, alaturi de 88 tancuri Leopard 1.

Asta si pentru ca nemtii doneaza 15 Leo2A4 slovacilor si alte 15 cehilor iar vreo 158 de Leo2A4 germane au ajuns in Singapore pana in 2018. Germania nu doreste sa doneze variante mai noi, pentru ca din inventarul pe hartie de 312 tancuri e posibil sa nu aibe mai mult de 2-3 batalioane operationale, 99 de tancuri aflandu-se in reparatii sau modernizari. In acelasi timp Germania are obligatia sa asigure flancul baltic in cadrul NATO “high readiness” response force” cu tancuri, in acest moment cu batalionul 203  iar pana in 2025 sa desfasoare intreaga brigada 43. Tinand cont de comenzile in curs catre KMW, atat interne cat si la export (Cehia, Slovacia, Ungaria si de confirmat Norvegia si Grecia alaturi de contributia la programul de modernizare polonez), efectivul de tancuri german ar urca la 328 peste 3 ani, in 2026.

Este clar ca fara capacitatea de sprijin logistic continua din partea donatorilor, Kievul nu va beneficia de mai mult de cateva saptamani de capacitate operationala a unor astfel de echipamente complexe de ultima generatie. In plus, parcul extrem de pestrit de echipamente face imposibila gestiunea lor la comun sau o baza comuna de reparatii in teren.

Poate pentru Kiev poate ar fi fost mai potrivit un numar mai mare de tancuri Leopard 1, (cu imbunatatiri la sistemul de detectie si conducere a focului si la blindajul suplimentar) asa cum a fost propus in primavara lui 2022. Leopard 1 sunt mai usoare (acceptabile pentru infrastructura de transport ucraineana), mai ieftin de folosit (si mai simplu de asimilat in atelierele de reparatii ucrainene) si inca eficace impotriva tancurilor rusesti mai vechi din gama lui T-72, cele mai numeroase in inventarul armatei ruse. dar si T-62. Protectia de baza mai redusa ar putea fi imbunatatita de blindaj suplimentar pasiv, sau chiar reactiv montat chiar de ucraineni… cu un pic de asistenta din partea producatorilor.

In fine, sa vedem daca europenii vor reusi sa adune mai mult de un batalion de tancuri, spre o brigada, inainte de 2024… altfel speranta ramane doar in americanul M1 Abrams.

Chiar si cu Abrams, ucrainenii vor avea nevoie de o sustinere logistica serioasa din partea occidentalilor, atelierele de reparatii din Ucraina fiind capabile sa repare si revitalizeze doar tancuri sovietice din perioada razboiului rece (T-55, T-64, T-72, T-80/84) iar singura uzina capabila sa faca si chestii mai complexe este la Harkov, intr-o zona expusa la riscul frontului rusesc, daca nu a fost deja evacuata. Oricare ar fi modelele de tancuri sau alte vehicule occidentale date ucrainenilor, este clar ca solutia de urgenta este implementarea unor centre de reparatii si productie  militara imediat langa frontiera cu Ucraina, in statele NATO, lucrul pe care firmele germane cauta sa il implementeze deja.

Si cum ramane cu infrastructura ucraineana de transport pentru astfel de colosi? Dar cu podurile de asalt mobile configurate tot pentru masa de sub 55 de tone?

Si de ce nu PT-91 sau T-72 moderna… ca stocuri probabil inca mai sunt la polonezi si la cehi?

Si daca tot se insista pe ceva greu si in numere consistente pentru un parc uniform, dar care probabil nu poate fi disponibil in cateva saptamani, cum ar fi vreo 400 de Challenger 1 stocate de iordanieni si pe care Rheinmetall ar putea sa le revitalizeze?

Marius Zgureanu

Surse:

Chars Leclerc envoyé à l’Ukraine: est-ce vraiment une bonne idée? (msn.com)

P.S.

Inca niste chestii despre isteria trimiterii de tancuri grele pentru Ucraina, pe scurt:

Why sending Leopard 2 tanks to Ukraine is NOT a good thing… YET – YouTube

articolul original.

Franța va înlocui Crotale cu VL Mica NG și Mamba cu Mamba NG

25 January 2023 at 13:30
By: Nicolae

Se pare că Franța va înlocui bateriile de rachete antiaeriene Crotale trimise în Ucraina cu sistemul antiaerian bazat pe racheta lansată vertical Mica NG. Despre sistemele antiaeriene cu rază scurtă de acțiune bazate pe racheta Mica am vorbit în mai multe rânduri pe Romania Military (aici un articol detaliat și un altul aici). Acestea au fost propuse și României în cadrul programului Shorad, achiziție aprobată de Parlamentul României, rămasă însă în… greu de spus ce.

VL Mica NG Mamba NG armata frantei

VL Mica simulation in Villacoublay

De remarcat că sistemul ce va fi achiziționat de armata Franței este bazat pe noua generație a rachetei Mica – New Generation, ceea ce-i permite să acopere atât zona cu rază scurtă de acțiune cât și zona cu rază medie de acțiune.

Una din criticile aduse adeseori sistemului VL Mica a fost că însăși țara producătoare nu a adoptat acest sistem. S-ar părea că, în curând, nu va mai fi cazul. O altă critică a fost că sistemul nu a fost testat în luptă. Se pare că în Ucraina, sistemul antiaerian Crotale dislocat în zona Kievului, unul de generație mai veche a reușit o rată de aproape 100% în ceea ce privește interceptarea țintelor aeriene.

Declarația a fost făcută de ministrul Sebastien Lecornu:

Les Systèmes Sol-Air Crotale seront remplacés par le Mica NG 🇫🇷 pour la courte et moyenne portée et les SAMP-T Mamba par le Mamba NG 🇫🇷 🇮🇹 pour la longue portée👊🏻
Les Crotale actuellement en Ukraine sont à quasi 100% d’interception à Kiev et autour de Kiev👊🏻
Source: @SebLecornu pic.twitter.com/jWufrmFscc

— La Punchline de Yakovleff (@G_Yakovleff) January 24, 2023

Și sistemul Mamba (SAMP/T) bazat pe racheta Aster, aflat în prezent în dotarea armatei franceze, va fi înlocuit cu sistemul antiaerian Mamba NG, bazat pe ultima iterație a rachetei Aster, 30 Block 1 NT – New Generation care poate intercepta inclusiv rachete balistice, o capacitate tehnico-tactică ce lipsea din inventarul forțelor franceze. Mai multe detalii despre SAMP/T aici.

De menționat că sistemul navalizat VL Mica NG a fost exportat in Egipt (aici) iar sistemul bazat pe Aster 30 NG este instalat pe cele patru corvete de clasă Doha și pe nava amfibie – Al Fulk (mai multe info aici), toate construite de italienii de la Fincantieri pentru marina Qatar-ului. Ca scurtă digresiune, teama de rachetele balistice naște monștri, așa cum sunt corvetele și navele amfibii dedicate luptei antiaeriene. De remarcat soluția aleasă de cei din Qatar pentru a se apăra de rachetele balistice iraniene, țărmul iranian fiind la circa 200 km de cel iranian, peste apele Golfului Persic. Geografic vorbind, cam seamănă cu distanța dintre Crimeea și România…

articolul original.
❌