ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Astazi — 8 August 2022Q Magazine

Nivelul de radiații din Ucraina este normal

8 August 2022 at 15:27
image

Sistemul de monitorizare a radioactivității mediului de pe teritoriul Ucrainei funcționează normal și nu indică depășiri peste valorile normale, transmite CNCAN, după ce Kievul a anunțat că bombardamentele rusești de sâmbătă au avariat trei senzori de radiații și au rănit un muncitor la Zaporojia, potrivit Mediafax.

Luni, autoritățile de la Kiev au anunțat că trupele rusești au cablat cu explozibil unitățile energetice ale centralei nucleare. Centrul Stratcom al Ucrainei îl citează pe comandantul garnizoanei staționate la centrală, care ar fi spus că este gata să arunce clădirile în aer.

„Sistemul de monitorizare a radioactivității mediului de pe teritoriul Ucrainei funcționează normal și nu indică depășiri peste valorile normale. Totodată, menționăm că măsurătorile efectuate la nivel național confirmă valori normale ale nivelului de radiații. CNCAN, prin Centrul Operativ pentru Situații de Urgență, urmărește în permanență evoluția situației din punct vedere al monitorizării radiologice”, potrivit unui comunicat al Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare (CNCAN).

Potrivit sursei citate, în România, nivelul radiațiilor este monitorizat permanent prin Rețeaua Națională de Supraveghere a Radioactivității Mediului (RNSRM), din cadrul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM).

Specialiștii din Laboratorul Național de Referință Radioactivitate verifică datele monitorizate 24/7 și le transmit Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, astfel încât să se asigure o informare promptă a factorilor de decizie naționali și internaționali, precum și a populației.

Ucraina și Rusia s-au acuzat reciproc pentru loviturile asupra celei mai mari centrale nucleare din Europa, care au avut loc în weekend. Kievul a anunțat că bombardamentele rusești de sâmbătă au avariat trei senzori de radiații și au rănit un muncitor de la centrala din Zaporojie.

Într-o emisiune a postului de televiziune Antena 3, Silviu Gurlui, profesor de fizică Universitatea Al. Cuza Iaşi, a spus că deși înțelege că „există o serie de amenințări” și „un context dificil”, „scenarii de a provoca rău acelei centrale sunt hazardate, indiferent de unde vor fi ele.”

„Orice accident va produce un dezastru care va fi împărțit de noi toți la un loc, așa încât nu văd absolut nicio logică.

Pe de altă parte, confirm, în privința nivelului radiațiilor, nu numai în România, inclusiv în Iași, nu văd în momentul de față niciun pericol, dar este evident că trebuie să fim atenți cu tot ce se întâmplă acolo, să urmărim situația și de asemenea să punem presiune pe autoritatea internațională care trebuie să fie acolo, prezentă mult mai mult. Mai mult, din păcate, nu văd, așa cum s-a întâmplat și la Cernobîl, nu văd decât declarații de îngrijorare, ceea ce pe mine mă îngrijorează, că ei nu sunt acolo mai prezenți( n.r.-reprezentanții Agenției Internaționale Atomice.) Este o zonă de conflict.”

Forțele rusești au capturat centrala din sud-estul Ucrainei la începutul lunii martie, dar aceasta este în continuare condusă de tehnicieni ucraineni.

Anterior, secretarul general al ONU a cerut ca inspectorilor internaționali să li se permită accesul în interiorul centralei. „Orice atac la o centrală nucleară este un act sinucigaș”, a declarat Antonio Guterres într-o conferință de presă în Japonia.

articolul original.

Scad cazurile de Covid-19

8 August 2022 at 14:06
image

Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, a declarat, luni, că se observă o reducere cu circa 5.000 a numărului total de cazuri de COVID-19 înregistrate într-o săptămână.

El a precizat că există posibilitatea ca una sau două săptămâni să existe o „anumită fază de platou”, după care scăderea cazurilor de infectări cu SARS-CoV-2 să se reia.

„Cifrele demonstrează cu destul de multă fidelitate proiecţia pe care Ministerul Sănătăţii, Institutul Naţional de Sănătate Publică o oferit-o. Avem o reducere a numărului total de cazuri înregistrate într-o săptămână cu circa 5.000 şi am ajuns de la o medie zilnică săptămâna trecută de circa 8.400 de cazuri la circa 7.400 de cazuri în această săptămână. O scădere semnificativă. Sperăm ca acest trend să continue şi să intrăm într-o perioadă de scădere a numărului de cazuri în săptămânile următoare. E posibil să existe o anumită fază de platou – o săptămână sau două, după care scăderea să se reia”, a afirmat Rafila, într-o conferinţă de presă.

Potrivit ministrului, nu se pot face predicţii „extrem de sigure” privind situaţia cazurilor de COVID-19. „Rămâne de văzut tendinţa din următoarea perioadă. Nu putem să facem predicţii extrem de sigure, dar, în mod evident, trendul este descendent şi ne bucură acest lucru pentru că previne supraaglomerarea spitalelor”, a completat Alexandru Rafila.

articolul original.

Rectificarea bugetară arată dezastrul economic al României

8 August 2022 at 13:35
image

Proiectul următoarei rectificări bugetare spulberă tot optimismul și festivismul guvernanților, scoțînd la lumină realitatea dramatică: România se îndreaptă spre cataclism economic.

Cifrele sunt prezentate azi, în exclusivitate, de siteul economedia.ro, și sunt terifiante. Situația e atît de dramatică, încît nici măcar răsfățatele tuturor rectificărilor, serviciile secrete, nu mai primesc bani, ci, dimpotrivă, pierd. Dar loviturile cele mai cumplite vin de la Energie, Dezvoltare și Investiții, acolo unde sumele alocate sunt infime în raport cu cele solicitate. Ceea ce nu dovedește decît un fapt: adio bani pentru compensări de facturi la energie, adio mărețe investiții, deci creștere economică sustenabilă.

Singurul răsfățat rămîne Iohannis, care primește pentru Cotroceni cîteva milioane de euro, în timp ce Sănătatea, Educația ori Cultura pierd bani.

Prima rectificare bugetară din acest an este pozitivă, iar cele mai mari sume în plus le primesc Ministerul Muncii (6,77 miliarde lei), Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (2,7 miliarde lei), Ministerul Energiei (2,4 miliarde lei) și Ministerul Transporturilor (2 miliarde lei), conform documentelor obținute de Economedia. Ministerul Energiei este cel care a cerut cea mai mare sumă, de 31 de miliarde lei, în contextul schemei de plafonare și compensare a facturilor. Și bugetele pentru bunuri și servicii vor fi reduse cu un total de 540 milioane lei, conform propunerii Finanțelor.

  • Administrația Prezidențială a cerut 16,46 milioane lei, dar primește doar 15,45 milioane lei.
  • Senatul a cerut 19,77 milioane lei, dar primește doar 3,79 milioane lei.
  • Camera Deputaților a cerut 20 de milioane lei în plus, însă Ministerul Finanțelor a decis, din contră, să îi scadă bugetul, cu 2,86 milioane lei.
  • Înalta Curte a cerut 15,24 milioane lei, dar îi vor fi tăiate 3,28 milioane lei.
  • Curtea Constituțională nu a cerut sume în plus, însă Finanțele îi taie bugetul cu 564 mii lei.
  • Curtea de Conturi a propus o scădere de 17,5 milioane lei, însă Finanțele au decis o scădere de 23,7 milioane lei.
  • Bugetul Consiliului Concurenței va fi redus cu 12,27 milioane lei, față de propunerea ordonantorului de credite de 7,1 milioane lei.
  • Secretariatul General al Guvernului a cerut o majorare de buget de 2,066 miliarde lei, însă primește numai 231 milioane lei în plus.
  • Ministerul Afacerilor Externe a cerut o majorare de 159 milioane lei, însă bugetul îi va fi tăiat cu 67 milioane lei.
  • Ministerul Dezvoltării și Lucrărilor Publice a cerut o majorare de buget de 6,67 miliarde lei, însă primește doar 649 milioane lei în plus.
  • Bugetul Ministerului Finanțelor va scădea cu 144 milioane lei.
  • Ministerul Justiției a cerut o majorare de 1,3 miliarde lei, dar Ministerul Finanțelor propune doar 864 milioane de lei în plus.
  • Bugetul Ministerului Apărării Naționale rămâne neschimbat.
  • Ministerul Afacerilor Interne a cerut o creștere de 1,14 miliarde lei, dar Ministerul Finanțelor a propus reducerea bugetului cu 625 milioane lei.
  • Ministerul Muncii și Protecției sociale primește, conform propunerii Finanțelor, cea mai mare majorare de buget, de 6,77 miliarde lei, deși a cerut chiar mai mult, 8,48 miliarde lei.
  • Ministerul Sportului primește o majorare de 33 milioane lei, după ce a cerut o suplimentare de buget de 169 milioane lei.
  • Ministerul Agriculturii a cerut un plus de 1,6 miliarde lei, dar primește doar 716 milioane lei.
  • Ministerul Mediului a cerut suplimentare de 416 milioane lei, dar îi va scădea bugetul cu cu 484 milioane lei.
  • Ministerul Transporturilor a cerut și a primit o suplimentare de buget de două miliarde lei.
  • Bugetul Ministerului Educației va fi scăzut cu 542 milioane lei, deși a cerut o suplimentare de 668 milioane lei.
  • Ministerul Sănătății a cerut un plus de 1,3 miliarde lei, dar Ministerul Finanțelor a propus o scădere de 634 milioane lei.
  • Bugetul Ministerului Culturii va scădea cu 290 milioane lei.
  • Și bugetul Ministerului Public va scădea cu 200 milioane lei.
  • Bugetul SRI va fi redus cu 438 mii lei, deși instituția a cerut o suplimentare de 4,2 milioane lei.
  • Bugetul SIE va rămâne nemodificat.
  • Bugetul SPP va scădea cu 500 mii lei.
  • Bugetul STS scade cu 150 milioane lei.
  • Ministerul Economiei primește o suplimentare de 125 milioane lei, deși a cerut 973 milioane lei.
  • Ministerul Energiei a cerut cea mai mare sumă la rectificare, 31,66 miliarde lei, în contextul schemei de plafonare și compensare a facturilor, însă Ministerul Finanțelor a decis că va primi doar 2,4 miliarde lei.
  • Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a cerut o suplimentare de 17,2 miliarde lei, însă va primi doar 2,7 miliarde lei.
  • Ministerul Antreprenoriatului și Turismului a cerut o suplimentare de 1,55 miliarde lei, dar va primi doar 648 milioane lei.
  • Ministerul Cercetării și Digitalizării a cerut 497 milioane lei, dar Finanțele propun o suplimentare de numai 203 milioane lei.
  • Ministerul Familiei și Tineretului primește o suplimentare de 13 milioane lei, deși nu a cerut sume în plus.
  • Totodată, Ministerul Finanțelor propune suplimentarea bugetului Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate cu 3,89 miliarde lei, arată cei de la economedia.ro.
articolul original.

Președintele ANAF a prezentat topul „șmecherilor” care sfidează statul

8 August 2022 at 11:59
image

Cea mai mare diferenţă dintre veniturile declarate de un contribuabil, cetăţean din Iaşi, şi cele estimate de ANAF la persoane fizice se ridică la 11,7 milioane lei, acesta având de plătit statului impozite de 3,5 milioane de lei, a anunţat, luni, preşedintele instituţiei, Lucian Ovidiu Heiuş, în cadrul unei conferinţe de presă.

„În luna iulie, aşa cum am spus încă de la conferinţa de la şfârşitul lunii iunie, am realizat mobilitatea la 120 de funcţionari publici de la alte structuri către Direcţia Generală de Verificări Peroane Fizice. Am făcut şi sesiuni de instruire, de pregătire profesională cu 99 dintre aceşti inspectori. S-au selectat şi s-au emis deja avizele de inspecţie la 211 persoane şi în acelaşi timp printr-un ordin de preşedinte ANAF 1286 care a fost publicat în Monitorul Oficial 733 din 21 a VII 2022 am extins competenţa de exercitare a verificării situaţiei fiscale personale şi la structurile de inspecţie fiscală persoane fizice de la unităţile teritoriale subordonate ANAF, pentru a putea să aibă competenţă de verificare şi aceste structuri.

În luna iulie s-au descoperit 21,4 milioane lei diferenţe între veniturile declarate şi veniturile estimate de noi, creanţele fiscale aferente, respectiv impozitele calculate pe această sumă, au fost de 5,9 milioane de lei.

Cea mai mare diferenţă a fost găsită la un contribuabil din judeţul Iaşi, de 11,7 milioane de lei, creanţa stabilită, respectiv impozitul pe care trebuie să-l plătească este în valoare de 3,5 milioane de lei. În Bucureşti la un contribuabil diferenţa a fost de 3,5 milioane de lei, creanţa stabilită a fost de 1 milion de lei, iar în Buzău, la un contribuabil diferenţa a fost de 3,2 milioane de lei, creanţa stabilită a fost de 0,8 milioane de lei. V-am dat trei cele mai mari diferenţe şi impozite stabilite pe care l-au descoperit colegii mei în luna iulie”, a spus Lucian Ovidiu Heiuş.

De asemenea, el a precizat că în Arad, un profesor care dă meditații a declarat venituri de 60.000 euro.

Da, au fost și profesori. Au fost situații în care profesorii care dau meditații s-au autorizat și au declarat. Undeva în vestul țării, la Arad cred, un profesor a declarat venituri de vreo 60.000 de euro și a plătit impozit, la Timișoara un altul a declarat 50.000 de lei și a plătit impozit. Deci lucrurile, încet încet, intră în normalitate. Ceea ce ne dorim noi, ca ANAF, nu este să mergem să controlăm și să prindem pe cineva, ci ne dorim contribuabilii din România să aibă un comportament fiscal corect. Nu este o prioritate pentru noi de a controla și nu a fost niciodată.”

Q Magazine a publicat aici o analiză a drepturilor pe care le au persoanele care vor fi controlate de Fisc.

Preşedintele ANAF a anunţat în iunie că instituţia va demara din 1 iulie controale masive pentru verificarea veniturilor persoanelor fizice ca sursă a obţinerii averilor fiecărei persoane.

„Avem peste tot exemple de şmecheri care sfidează cu opulenţa şi luxul pe cere îl afişează, care cheltuie sume de bani exorbitante, sfidând pe omul de rând şi care în viaţa lor nu au plătit niciun impozit, iar când verifici veniturile pe care le au constaţi că ele sunt aproape inexistente”, declara atunci Lucian Heiuș.

articolul original.

A fi sau a nu fi premier PSD. „Fumigena” de la PNL

8 August 2022 at 10:52

Viitorul sună incert pentru români și întrebarea liderilor PNL și PSD este doar cum se pot salva pe ei înșiși, nu cum pot salva țara. Potrivit unor surse politice consultate de Q Magazine, liberalii ar vrea să-i lase pe pesediști la putere în perioada următoare care va aduce crize economice, financiare, sociale, în timp ce pesediștii, care știu ce timpuri grele vin, caută soluții pentru a renunța la rotația convenită cu PNL la formarea coaliției, soluții care să nu pară însă o fugă de a conduce țara prin deșert.

PNL lansează ipoteza

Primul care a lansat ideea renunțării la schimbarea premierilor a fost liderul PNL Iaşi, deputatul Alexandru Muraru. „România nu a avut niciodată un scenariu din acesta, al unei retrageri negociate din postul de premier. Într-adevăr problema schimbării premierului în mai-iunie anul viitor apare în protocolul coaliţiei. Însă, personal, cred că trebuie să vedem cum va arăta situaţia geopolitică la momentul acela, pentru că a schimba un premier cu un an înainte de alegeri în plin conflict la marginea graniţelor României nu cred că fi un semnal bun. Şi Marcel Ciolacu a spus la un moment dat, înainte ca premierul Nicolae Ciucă să fie şi preşedinte PNL că dacă lucrurile merg bine în coaliţie şi la guvernare nu este sigur că va mai fi realizată rotativa”, a declarat pentru News.ro Muraru

Alexandru Muraru, PNL

Totodată, liberalul consideră că „PSD a primit în compensare şi are lucruri foarte importante, precum Finanţele, Transporturile sau Secretariatul General al Guvernului”.

„PSD are în prezent trei ministere cheie, unele din cele mai importante, pe care le-ar păstra dacă rotativa nu s-ar realiza”, afirmă şeful liberalilor ieşeni.

Potrivit lui Muraru, PSD ar putea să accepte ca funcţia de premier să fie în continuare deţinută de PNL, pentru a nu se declanşa o luptă de putere la vârful PSD.

„Cred că PSD ar accepta acest lucru şi pentru a evita o luptă de putere în interiorul partidului, dacă s-ar deschide o competiţie privind persoana care va ocupa funcţia de premier. Pentru că rotativa presupune ca postul de premier să revină PSD, nu se spune că revine automat preşedintelui partidului”, a adăugat deputatul PNL.

O fumigenă

Purtătorul de cuvânt al PSD, Radu Oprea, susține că ideea lansată de Muraru reprezintă doar o fumigenă care să îl scape pe liderul PNL de problemele pe care le are pe plan local.

„La Iași, președintele PNL, Alexandru Muraru, este într-o situație grea, cazurile penalilor Chirică și Alexe îi dau mari bătăi de cap. Greu să explice ieșenilor că partidul pe care îl reprezintă nu este nici Chirică și nici Alexe, că doar sunt pe funcții alese sub sigla PNL.

Radu Oprea, PSD

În încercarea de a scăpa din încercuire, domnul Muraru crează fumigene la București. Brusc îl preocupă soarta guvernării începând cu primăvara anului viitor.

Îi propun domnului președinte al filialei PNL Iași să fie mai degrabă îngrijorat de știrile care spun că energia electrică s-a vândut cu 2.660 lei/Mwh.

Scumpirea majoră a prețului la gaze și energie este principala cauză de creștere a inflației care erodează veniturile tuturor românilor. Aici așteaptă cetățenii soluții, iar PSD a venit cu propunerea concretă a reglementării prețurilor pentru că este evident că actuala schemă de plafonare nu poate tempera creșterea prețurilor.

Haideți să ne concentrăm pe soluții și nu pe scenarii. PSD a intrat la guvernare pentru a susține cetățenii și economia în aceste momente dificile, nu pentru jocuri și declarații politicianiste.”, scrie Radu Oprea pe contul PSD de social media.

Omologul său liberal, Ionuţ Stroe, afirmă că rotativa guvernamentală este un angajament luat de partid la formarea coaliţiei, iar PNL îşi respectă angajamentele. „Nu există astăzi în partid nicio altă ipoteză decât implementarea rotativei anul viitor, conform protocolului”, precizează el. Stroe adaugă că un subiect de o asemenea importanţă trebuie discutat în coaliţie, înainte de orice fel de declaraţii publice.

„Ideea rotativei guvernamentale este cuprinsă într-un angajament făcut de PNL la formarea coaliției de guvernare. PNL își respectă angajamentele, iar protocolul pe care se bazează actuala coaliție nu face excepție. Nu există astăzi în partid nicio altă ipoteză decât implementarea rotativei anul viitor, conform protocolului. Orice subiect de o asemenea importanță se discută în coaliție, înainte de orice fel de declarații publice. Este o perioadă dificilă pentru țară, în care guvernarea trebuie să fie tratată cu responsabilitate și seriozitate.”, a transmis Ionuț Stroe.

Grindeanu: Rotația va avea loc

Prim-vicepreşedintele PSD, Sorin Grindeanu, a declarat duminică, 7 august, că rotația guvernamentală programată pentru mai 2023, care îl va avea premier pe liderul PSD, Marcel Ciolacu, va avea loc.

„Din punctul de vedere al meu, personal, eu cred că se va se va produce, de ce nu? Noi am avut experimente în care inclusiv eu am făcut parte din asemenea experiment, şi nu doar PSD-ul, ci şi PNL-ul (în care preşedintele de partid nu era şi premier n.r.). Apare o zonă bicefală, dacă vreţi, de conducere, ceea ce nu e productiv şi atunci cred că e corect ca preşedintele partidului (Marcel Ciolacu n.r.) să fie prim-ministru”, a precizat Grindeanu, la Prima TV, relatează News.ro.

Întrebat dacă ar putea deveni noul președinte al Camerei Deputaţilor, în locul lui Marcel Ciolacu, sau va rămâne la conducerea Ministerului Transportului, Grindeanu a spus că nu poate anticipa.

Sorin Grindeanu, PSD

„E o proiecţie pe care în acest moment mi-e greu s-o fac. Pe o parte, am început (…) nu, nici măcar nu spun că le-am început eu, dar cel puţin am făcut în aceste luni foarte mult pe proiecte care sunt foarte importante şi pe care mi-aş dori să le văd finalizate. Pe de altă parte, sigur, Camera Deputaţilor este extrem de importantă, sunt parlamentar, şi ar fi o onoare pentru mine ca toţi colegii mei să mă susţină pentru această poziţie, dar e speculaţie. Sunt şi alţi colegi de-ai mei care pot să meargă preşedinţi ai Camerei Deputaţilor. Dacă voi performa, fac treabă ca ministru al Transporturilor, dacă colegii mei vor considera că mai bine rămân acolo să termin anumite proiecte, dacă vor fi alţii care pot să vină cu un suflu nou, n-am niciun niciun fel de problemă de acest tip”, a explicat el.

În legătură cu scenariul potrivit căruia PSD nu va prelua guvernarea în mai 2023, Grindeanu a subliniat că PSD este un partid loial, a dovedit acest lucru, iar clasa politică din România a câştigat „un pic de maturitate”.

„Suntem la guvernare şi ne asumăm lucrurile de la guvernare şi acum când prim-ministru este de la alt partid, nu de la noi. Nu fugim de deciziile pe care le ia Guvernul României. Nu, nu e guvernul PNL, nu e guvernul nici măcar PNL-PSD-UDMR. E Guvernul României. Noi facem parte din această majoritate şi ne asumăm deciziile pe care Guvernul României le ia, unele dintre ele luate de miniştrii PSD, altele de miniştrii UDMR sau PNL. Eu cred că totuşi clasa politică din România a câştigat un pic de maturitate. (…) cel puţin din partea noastră, din partea PSD, vă asigur că suntem, şi am dovedit acest lucru, suntem un partener loial, mergem înainte, e un protocol semnat”, a mai spus Sorin Grindeanu.

Ministrul Transporturilor crede că tradiția PSD de a candida la Președinția România cu liderul partidului, va continua și la următoarele alegeri.

„Şi dacă n-am fi la guvernare şi am fi în opoziţie, şi dacă ar fi fost invers lucrurile, ar fi dat prima dată PSD primul ministru şi în mai anul viitor ar fi fost rotativă şi ar fi avut PNL prim-ministru, în general, la PSD, preşedintele partidului este cel care candidează. (…) Sunt cinci ani de când ar conduce (Marcel Ciolacu n.r.) şi eu cred că oricine ar fi, şi nu vorbim de Marcel sau de Gabi ( Gabriela Firea n.r.) sau de altcineva, oricine conduce Partidul Social Democrat, aşa cum e organizat PSD, şi îşi doreşte, pentru că e foarte important să-ţi doreşti acea funcţie, pleacă din postura de favorit în interior, ca şi candidat pentru această poziţie. Sigur, am văzut poziţia preşedintelui Marcel Ciolacu, o apreciez rezervată”, a subliniat prim-vicepreşedintele PSD, Sorin Grindeanu.

De asemenea, el a transmis că nu îşi doreşte să intre într-o astfel de competiţie şi nu lucrează în acest moment, „la acest profil”.

„Îmi fac treaba acolo unde sunt în acest moment, la Ministerul Transporturilor. Dacă la anul se va hotărî altceva, foarte bine, dacă nu, nimeni nu e de neînlocuit, şi ştiu foarte bine acest fapt pe propria piele.”, a adăugat el.

În ceea ce priveşte şansele Gabrielei Firea de a reveni la Primăria Capitalei printr-o candidatură comună PSD-PNL, Grindeanu a spus că ea are cele mai mari şanse de a reveni în această postură. „Eu cred că nemeritat a pierdut în 2020. Îşi doreşte, conform propriilor declaraţii, şi eu cred că în acest moment are cele mai mari şanse de a reveni în această postură, fie că e candidatură comună, fie că nu e candidatură comună”, a punctat Grindeanu. Foto Mihail Oprescu, Q Magazine

În schimb, despre o candidatură comună PSD-PNL la parlamentare, prim-vicepreşedintele PSD a declarat că el nu este un susţinător al unui astfel de proiect şi nici nu a auzit pe cineva care să susţină acest proiect.

„Nu este un proiect care să aibă viitor, şi mă explic. Totuşi, vorbim de cele mai puternice partide din România în ultimii 25 de ani. Eu cred că, pentru dreapta, PNL este definitoriu, pentru stânga, PSD. Avem această conjunctură în care s-a format această alianţă. Nu trebuie să ne depărtăm totuşi de propriile bazine electorale, cel de stânga, cel de dreapta, şi ca principale forţe pe aceste zone cred că trebuie să şi delimităm foarte bine lucrurile. Eu nu văd în acest moment acest proiect ca unul viabil, cel de a avea candidaturi comune la parlamentare (…) şi nici la prezidenţiale. Nu văd lucrul acesta”, a transmis Sorin Grindeanu.

articolul original.

Un deputat liberal propune ca „Istoria comunismului în România”, să fie disciplină obligatorie pentru liceu

8 August 2022 at 09:56

În cadrul Forumului Educației de la Iași, organizat de PNL la finalul săpătmânii trecute, au fost dezbătute proiectele legii învățământului. La eveniment a participat și ministrul Sorin Cîmpeanu, care se declară optimist în legătură cu viitorul școlii românești, mai ales că a întâlnit „oameni care au încredere în România Educată și în schimbările atât de importante și de necesare propuse în cele două proiecte de lege”.

Forumul Educației a avut loc sâmbătă, 6 august, în cea de-a 24-a zi de consultări și, din punct de vedere cronologic, potrivit ministrului Cîmpeanu, care a bifat dezbaterile cu numerele 37, 38, și 39.

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a participat la dezbaterile de la Iași unde au fost formulate propuneri pentru ca școala să fie mai atractivă pentru elevi și pentru ca universitățile să formeze cei mai buni specialiști. Foto Facebook

„A fost a 24-a zi de consultări și, din punct de vedere cronologic, s-au desfășurat dezbaterile cu numărul 37 (Învățământ Preuniversitar – 300 de participanți), 38 (Învățământ Superior – peste 100 de participanți) și 39 (organizată în parteneriat cu Teach for Romania – 150 de participanți fizic și aproape 500 de participanți online)”, a scris Sorin Cîmpeanu pe pagina sa de Facebook.

Prezent la dezbateri, deputatul liberal Alexandru Muraru a comparat starea de fapt din 2012, anul adoptării actualei legi a educației, cu cea din 2021 în privința numărului studenților înscriși în învățământul superior de stat sau privat.

Deputatul liberal Alexandru Muraru a propus introducerea unei noi materii obligatorii în curicula de liceu Foto Facebook

„În 2012, după adoptarea actualei legi a educației, în România aveam 540 mii de studenți înscriși în învățământul superior la stat și privat, cifră care a scăzut de la an la an până în anul 2021, la 401 mii de studenți pe ambele forme de proprietate. Sunt 10 ani în care statul român a pierdut 140.000 de studenți. Evident, explicațiile pot fi multiple, fie că vorbim de cele de ordin social de cele mai multe ori, sau legate chiar de efectele pe care le vedem în învățământul preuniversitar, în special la rezultatele de la examenele de bacalaureat, dar e clar că astăzi, universitățile se confruntă cu un număr din ce în ce mai redus de studenți. Paradoxal dar îmbucurător totodată, Iașul nu păstrează trendul național de scădere, observând, mai ales din 2019 încoace, o creștere semnificativă a numărului de studenți care acced la studiile de licență.”, a remarcat liberalul Alexandru Muraru, care subliniat că trebuie identificate soluții pentru ca învățământul universitar să devină din nou atractiv.

De asemenea, el consideră că trebuie început un amplu proces de educare a generațiilor postcomuniste despre istoria regimului totalitar.

„Astăzi, mai mult ca niciodată, în contextul invaziei Rusiei, a războiului hibrid pe care Rusia îl poartă în ţările NATO, (…) consider că studierea de către elevi a comunismului românesc, ca disciplină separată faţă de ceea ce se întâmplă la ora de istorie, este obligatorie. După 32 de ani de la prăbuşirea comunismului, generaţiile de mâine trebuie educate în spiritul democraţiei, valorilor libertăţii şi combaterii formelor de falsificare a istoriei. Propaganda, distorsiunea, manipularea şi falsul au fost fundamentele de bază ale sistemului comunist. Manipularea istoriei a servit la menţinerea puterii elitelor comuniste şi a sistemului totalitar. De aceea, România trebuie să înceapă un proces amplu de a educa pe cei născuţi după postcomunism despre istoria regimului totalitar. Această educaţie va contribui masiv în respingerea formelor de autoritarism, naraţiunilor false, nostalgiilor transformare în proiecte politice toxice pentru democraţie. Ori istoria europeană care are nevoie astăzi de o naraţiune şi care lipseşte cel mai mult din curricula elevilor este istoria regimului comunist”, a declarat Alexandru Muraru, potrivit unui comunicat de presă.

Muraru, care este reprezentantul special al Guvernului pentru promovarea politicilor memoriei, combaterea antisemitismului şi xenofobiei a subliniat faptul că „Istoria comunismului în România”, ca disciplină obligatorie, reprezintă cea mai adevărată şi profundă condamnare a comunismului, a crimelor şi abuzurilor sale.

„Este nevoie de eforturi mai mari la nivelul UE pentru combaterea încercării Rusiei de a rescrie istoria în contextul războiului din Ucraina. Educaţia este cea mai eficientă armă împotriva falselor naraţiuni. La 30 de ani de la căderea comunismului, 63% dintre români cred că situaţia de atunci era mai bună decât cea de acum. Este cea mai mare cifră din ultimii ani şi arată amploarea revalorizării comunismului. Şi este evident şi cel mai mare neadevăr, România de astăzi, cu toate problemele ei, nu poate fi comparată cu trecutul său total totalitar, cu închisori şi crime. (…) Noi nu pregătim doar oameni pentru piaţa muncii, ci vrem să pregătim viitori buni cetăţeni într-o democraţie, care să facă imposibilă în viitor repetarea acestor istorii regretabile. Educaţia este singurul antidot la ignoranţă, totalitarism, antisemitism şi xenofobie”, a subliniat el.

articolul original.

Atacurile cibernetice și impactul lor

8 August 2022 at 08:31

Marile companii locale vor face investiţii pentru a se proteja de atacuri cibernetice şi impactul lor asupra datelor financiar-fiscale, arată o analiză a EY România.

Peste 90% dintre companiile din România spun că o creștere a incidenței atacurilor informatice le poate perturba serios activitatea. Un procent de 72% dintre acestea au un departament intern specializat sau un partener extern care să prevină exploatarea rețelelor lor în urma unui atac informatic. Aproape jumătate dintre companii (46%) spun, însă, că au arii care nu sunt acoperite sau nu sunt suficient protejate de atacurile hackerilor.

Acestea sunt principalele concluzii rezultate în urma unui sondaj Tax & Cyber, derulat recent de EY pe piața locală, care arată direcţia în care marile companii din România au în vedere să se orienteze în perioada următoare în privința măsurilor de securitate cibernetică.

Companiile respondente la acest sondaj au peste 100 de angajaţi, iar 77% dintre ele au cifra de afaceri de peste 10 milioane de euro, domeniile de activitate din care provin incluzând 16 zone, între care industria producătoare, agricultură, industria petrolieră, construcţii, bunuri de larg consum, transport, servicii financiare etc.

Din punct de vedere al organizării funcţiei fiscale, 67% dintre respondenți au menţionat că este organizată intern (ca departament sau echipă specializată).

În mod continuu şi chiar mai accentuat în ultima perioadă, organizaţiile globale redefinesc funcţia fiscală pentru a beneficia de avantajele tehnologiei digitale şi cloud, fiind concentrate pe managementul datelor ca un factor cheie. Desigur, un semn de întrebare rămâne în ce priveşte impactul atacurilor informatice asupra acurateţii datelor fiscale. Este normal să existe această întrebare la nivelul contribuabililor deoarece, odată cu digitalizarea accelerata post-pandemică,  a crescut semnificativ şi numărul atacurilor informatice. Aşadar, iată că o concluzie la care contribuabilii au ajuns (nu benevol, din păcate) este că domeniul fiscal poate fi o sursă de date interesante, vulnerabil la atacurile informatice.

Rezultatele sondajului arată de asemenea că, mai ales în această perioadă în care atacurile cibernetice s-au înmulțit semnificativ, firmele trebuie să acorde atenție și acestei zone și să deblocheze resursele financiare necesare realizării investițiilor pentru consolidarea propriei securități cibernetice.

57% dintre respondenţii la sondaj au declarat că urmăresc creşterea investiţiilor pentru îmbunătățirea protecției împotriva atacurilor informatice, iar 28% doresc să îmbunătăţească măsurile existente. Pe de altă parte, însă, restul respondenţilor declară fie că nu au resursele financiare necesare, fie consideră că au implementat deja suficiente măsuri sau că le vor avea în vedere în cazul unui atac informatic.

Clarisa Tesu, Partener, Forensic & Integrity Services, EY România: „Odată cu digitalizarea informaţiilor fiscale, vine şi o creştere semnificativă a expunerii acestor informaţii la potenţiale atacuri, care pot atrage sancțiuni de la anumite autorități sau procese lungi şi costisitoare. Implementarea unor soluții de Data Loss Prevention  – de prevenire și oprire a exfiltrării de date informatice – şi definirea unui plan de răspuns la incidente informatice sunt esenţiale pentru a identifica, stopa şi răspunde prompt unui astfel de atac, dar şi pentru a proteja datele sensibile şi confidențiale ale companiei.”

Doar 38% dintre cei care au răspuns sondajului consideră că toate datele sunt vulnerabile în cazul unui atac informatic, restul respondenţilor fiind preocupaţi cel mai mult de datele financiare (inclusiv cele fiscale), urmate de cele comerciale şi, într-o mai mică măsură, de cele care ţin de resurse umane şi de juridic.

Atacurile informatice sunt foarte frecvente, puține sunt companiile care să nu se fi confruntat cu vreun incident informatic în ultimele 12 luni. De cele mai multe ori, aşa cum s-a văzut în practică, acestea au și un impact asupra business-ului. Le recomandăm contribuabililor să își protejeze calitatea datelor fiscale, nu doar să se asigure că departamentul specializat sau partenerul extern cu care colaborează efectuează nişte sarcini de rutină, declară Andra Cașu, Partener, Liderul Departamentului de Impozite Directe, EY România.

Sunt încă multe companii (de dimensiuni mari sau mici) care ignoră riscurile fiscale care pot apărea odată cu modificarea unor date fiscale printr-un atac informatic. Spre exemplu, se pot petrece modificări în contul de profit și pierdere, ceea ce înseamnă un rezultat fiscal denaturat, adică plata unei sume complet diferite. Cu alte cuvinte, orice intervenție asupra datelor poate veni la pachet cu un risc profesional și reputațional deloc de neglijat.

De asemenea, ar trebui acordată o atenție sporită lizibilității datelor, pentru că pot apărea denaturări importante, care pot afecta contribuabilii. Aici marea majoritate a respondenților (80%) la sondajul EY România consideră că deţine toate documentele şi informaţiile într-un format lizibil, ceea ce este un semnal pozitiv în ceea ce priveşte calitatea datelor fiscale.

Nu în ultimul rând, e de avut în vedere faptul că orice inspecție fiscală presupune examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului. Astfel, în cadrul sondajului, 40% din respondenţi au declarat că au fost subiectul unei inspecţii fiscale generale, în timp ce 24% au avut o inspecţie parţială sau un control inopinat. Cu toate acestea, rămâne un segment de 36% dintre contribuabilii respondenţi, care încă nu au făcut obiectul unei inspecţii fiscale.

Având în vedere cele de mai sus, este clar că pericolele cibernetice pot avea impact semnificativ din punct de vedere financiar-fiscal. De aceea, companiile trebuie să acorde o atenţie deosebită acestui aspect, pentru a identifica în timp util potenţialele consecinţe negative. Poate fi vorba, pe de o parte, de o revizuire internă a proceselor şi a gradului intern de pregătire a personalului în domeniul riscurilor cibernetice, dar şi de specializarea zonelor de automatizare în domeniul financiar-fiscal, pentru a evita orice expuneri ulterioare generate de afectarea datelor.

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 312.250 de angajați în peste 700 de birouri în 150 de țări și venituri de aproximativ 40 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2021. Rețeaua lor este cea mai integrată la nivel global, iar resursele din cadrul acesteia îi ajută să le ofere clienților servicii prin care să beneficieze de oportunitățile din întreaga lume.

Prezentă în România din anul 1992, EY este liderul de pe piața serviciilor profesionale. Cei peste 800 de angajați din România și Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistență fiscală, juridică, strategie și tranzacții, consultanță către companii multinaționale și locale. Avem birouri în București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași și Chișinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenorialului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an, în luna iunie, la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year.

articolul original.
Ieri — 7 August 2022Q Magazine

Viktor Orban a spulberat regimul Biden pe pământ american. Și a primit ovații! DISCURSUL

7 August 2022 at 10:17

4 august. Viktor Orban la Dallas și un discurs primit cu aplauze furtunoase la conferința conservatorilor (Conservative Political Action Conference CPAC) din Texas. Liderul ungur a punctat cîteva dintre cele mai mari probleme al Europei și Americii, începînd cu încurajarea migrației necontrolate pînă la distrugerea familiei tradiționale, ori impunerea de taxe fiscale împovărătoare pentru cetățeni. Un discurs împănat cu referiri la cultura americană, de la familia Ewing la Chuck Norris și Clint Eastwood, dar și cu citate din papi. Și, nu în ultimul rînd, un discurs cu poante excelente. Într-un cuvînt, ceva ce nu veți auzi vreodată din gurile plate și acre ale politicienilor români, care au umor, dar numai involuntar.

La Dallas, în fața lui Donald Trump și a conservatorilor americani, Orban a fost primit ca un erou și ascultat cu răsuflarea tăiată, discursul său fiind des întrerupt de aplauze frenetice. Nu a primit, ce-i drept, nicio șapcă la final. Indirect, Orban a administrat de peste ocean o lovitură năprasnică și liderilor de la București, care, de la Klaus Iohannis la premierul Ciucă, s-au repezit să-i înfiereze discursul și să ceară socoteală UDMR, în calitate de fan al lui Orban. S-au cerut discuții în coaliția de guvernămînt și poziții oficiale. Un creier înfierbîntat precum deputatul PNL Alexandru Muraru a cerut chiar izolarea lui Orban, nefiind clar ce înseamnă asta.

Și totuși, la Tușnad, Orban nu a vorbit despre România ori despre politicienii români. La Dallas, însă, el a criticat vehement Casa Albă, Partidul Democrat și politicile lor. A lăudat America, dar a și criticat America, de pe pămînt american. Ba chiar i-a dat și lecții. Pînă acum, nu a cerut nimeni izolarea, expulzarea, arestarea, împușcarea lui sau cine mai știe ce.

Semn că America încă e țara libertății și nu a securității, precum România.


Dincolo de asta, poți fi de acord sau nu cu ideile lui Orban, parțial sau total, dar măcar el are idei și le susține cu tărie. Niciun lider român nu are idei, doar aprobări devotate ale tuturor ideilor impuse de Burxelles și Washington.

În problema imigrației, Orban respectă voința celor 98% dintre unguri care au votat împotriva acesteia, la referendumul din 2016. În România, regimul Iohannis legiferează în justiție prin OUG-uri împotriva referendumul de el convocat. Comentariile sunt de prisos.

Vă prezentăm discursul integral al lui Orban, în traducerea lui Paul Hitter pentru aplicația Verdict a Danei Budeanu. Vă asigurăm că merită studiat:

„Mulțumesc tuturor!

Este minunat să fiu cu voi! Este fantastic să mă aflu aici, în Texas, statul Lone Star din mărețele State Unite ale Americii. Dacă nu mă înșel, Lone Star State înseamnă că independența, libertatea și suveranitatea sunt cele mai dragi valori în această parte a Americii. Dacă acest fapt este adevărat – și trebuie să fie adevărat, dacă mă uit în jur – atunci avem ceva în comun, chiar dacă Ungaria se află la peste 5000 de mile de Dallas. Țara mea, Ungaria, este statul Lone Star din Europa.

Principala diferență între țările noastre este că, din păcate, compania petrolieră Ewing nu plătește impozit pe profit la Budapesta.

Dar independența, libertatea și suveranitatea sunt pentru ce noi, ungurii, am luptat în ultimii 500 de ani. Am luptat pentru creștinism în Evul Mediu și în Evul Mediu modern. Și am luptat pentru democrația creștină în secolul XX și continuăm să luptăm până în prezent. Suntem o națiune de 15 milioane de locuitori, în inima Europei, cu o limbă unică.

Papa Francisc mi-a spus odată că maghiara este limba oficială în Rai, pentru că durează o eternitate să o înveți. Este doar o ușoară exagerare.

Probabil că ceea ce v-am spus mai sus este suficient să știți despre Ungaria. În ceea ce mă privește, ar trebui să știți că sunt un luptător pentru libertate de modă veche. Sunt, de asemenea, cel mai longeviv prim-ministru în funcție din Europa, singurul lider politic anti-migrație de pe continentul nostru, tată a 5 copii și bunic a 5 nepoți. Un lider al unei țări care se află zi de zi sub asediul liberalilor progresiști.

Sunt multe lucruri la care un luptător pentru libertate din Europa Centrală, anticomunist, de modă veche, crescut sub regimul comunist, nu a îndrăznit niciodată să viseze. Unul dintre acestea este să țină un discurs la CPAC aici, în Statele Unite. În Țara Libertății, unde Spiritul Libertății strălucește mai puternic decât în orice alt loc de pe Pământ. Astăzi, acest vis a devenit realitate! Și niciodată nu voi putea fi suficient de recunoscător. Așadar, vreau să le mulțumesc organizatorilor pentru că m-au invitat, în special lui Matt Schlapp, și vă mulțumesc tuturor pentru că m-ați primit.

Cei mai distinși conservatori din Statele Unite au dorit să vorbesc la conferința lor. Mă întrebam în ultimele două sau trei săptămâni ce vreți să auziți de la mine? Vin dintr-o țară milenară, cu o istorie bogată, dar să fim sinceri: Ungaria este departe de a fi o Superputere globală. Statele Unite sunt o Superputere Globală. Liderii dumneavoastră ar trebui să țină un discurs de deschidere la conferințele noastre din Ungaria. Dar cred că ați reușit să derutați multă lume invitându-mă pe mine. De exemplu, presa de stânga.

Pot deja să văd titlurile de mâine: Omul forte al extremei drepte europene, rasist și antisemit, calul troian al lui Putin, ține un discurs la o conferință conservatoare. Dar nu vreau să le dau nicio idee.

Ei știu cel mai bine cum să scrie Fake News. În schimb, vă voi spune adevărul: în Ungaria am introdus o politică de toleranță zero în ceea ce privește rasismul și antisemitismul, așa că a ne acuza este fake news, iar cei care fac aceste afirmații sunt pur și simplu niște idioți. Ei sunt corporația industrială Fake News Corporation.

Probabil că și ONG-urile progresiste sunt la fel de confuze. Ele sunt deja ocupate cu așa-numitele lucrări de cercetare pentru a-i informa pe americani despre cum am distrus democrația maghiară. Conform cercetărilor lor, am reușit să distrug democrația maghiară în 2011. Și apoi, spun ei, am ruinat-o din nou în 2012. Și apoi în 2013, și în 2014, și în 2015. Și așa mai departe. În fiecare an și în fiecare an! Dar cum am reușit să distrug ceva ce era deja ruinat? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să fii un liberal turbat.

În cele din urmă, prin invitația mea ați surprins și elita Partidului Democrat. Vreau să fie clar: noi respectăm guvernul Statelor Unite. Suntem oaspeți aici și trebuie să ne comportăm decent și cu actuala administrație. Dar există și o altă față a monedei, pe care nu o pot ignora. Administrația dumneavoastră a supus Europa și în special Bruxelles-ul la presiuni ideologice. Acesta nu este un fapt bun pentru noi. Dimpotrivă.

Administrația Obama a încercat să ne forțeze să schimbăm legea fundamentală a Ungariei și să eliminăm din ea valorile creștine și naționale. Ați înțeles?

Principala putere a lumii libere a vrut să ne forțeze să ne schimbăm constituția în conformitate cu un concept liberal globalist. Ce ciudat! Acest fapt ne-a luat prin surprindere și ne-a provocat multă durere. Dar am rezistat cu succes acestei încercări. De atunci, nu mai suntem favoriții democraților americani.

Aceștia nu au vrut ca eu să fiu aici și au depus toate eforturile pentru a crea o prăpastie între noi. Ei mă urăsc și mă calomniază, pe mine și țara mea, așa cum vă urăsc și vă calomniază pe dumneavoastră și America pe care o reprezentați. Știm cu toții cum funcționează acest mecanism. Liberalii progresiști nu au vrut ca eu să fiu aici pentru că știau ce vă voi spune. Pentru că eu sunt aici pentru a vă spune că ar trebui să ne unim forțele. Pentru că noi, ungurii, știm cum să-i învingem pe dușmanii libertății pe câmpul de luptă politic.

Dragi prieteni,

Noi, maghiarii, am învins comunismul, care ne-a fost impus de trupele și armele sovietice. A durat ceva timp. Am început lupta noastră în 1956 și am învins în 1990. Dar am reușit. Părinții noștri au tras primul foc de armă, iar noi, fiii lor, am câștigat războiul. Știm pentru ce trebuie să-i mulțumim lui Ronald Reagan. Dar comuniștii sunt greu de învins. S-au ridicat din propria cenușă, s-au unit cu liberalii și s-au întors în toată lumea, mai puternici ca niciodată.

Dacă cineva are îndoieli că liberalii progresiști și comuniștii sunt de fapt unii și aceiași, întrebați-ne pe noi, ungurii. Am luptat împotriva amândurora și vă pot spune: sunt la fel.

Așadar, a trebuit să-i învingem din nou. Și din 2010, continuăm să câștigăm, să câștigăm și să câștigăm. Ultima dată cu sprijinul lui Donald Trump, pentru care suntem recunoscători. Atât de multe victorii, încât ne scărpinăm în cap. Știți, a câștiga a devenit obiceiul nostru zilnic. Dar cunoaștem vechea zicală: golurile marcate ieri nu câștigă meciurile de azi. Am fost membru al parlamentului timp de 32 de ani, petrecând 16 ani în opoziție și 16 ani ca prim-ministru.

Am învățat că Un laș nu câștigă niciodată, iar un învingător nu renunță niciodată. Acesta este secretul victoriilor noastre. Trebuie să rămâi alături de țara ta în vremuri bune și în vremuri grele.

Donald Trump și Viktor Orban, 3 august 2022 Foto Facebook VO

Dragi prieteni,

Sunt aici pentru a vă spune că ar trebui să ne împărtășim experiențele. Sunt aici pentru a vă spune că valorile noastre: națiunea, rădăcinile creștine și familia pot avea succes pe câmpul de luptă politic. Chiar și în zilele noastre, când viața politică este guvernată de hegemonia liberală.

Sunt aici pentru a vă spune cum am reușit să facem ca aceste valori să aibă succes și să devină mainstream în Ungaria. Poate că povestea noastră vă poate ajuta să păstrați America Mare!

Așadar, iată povestea noastră. Cheia poveștii noastre de succes este că, atunci când luptăm, dăm cel puțin 100%. Spunem adevărul și reprezentăm adevărul, chiar dacă jumătate din lume ne atacă pentru asta. Nu poți câștiga cu jumătate de inimă. Fie dai tot ce ai mai bun și câștigi, fie joci în siguranță și pierzi.

Așadar, în primul rând: trebuie să avem încredere în învățăturile noastre iudeo-creștine. Acestea ne ajută să decidem ce acțiuni sunt corecte și ce acțiuni sunt greșite. Dacă credeți în Dumnezeu, credeți, de asemenea, că noi, oamenii, am fost creați după chipul lui Dumnezeu. Prin urmare, trebuie să fim suficient de curajoși pentru a aborda chiar și cele mai sensibile întrebări: migrația, politica de gen și ciocnirea civilizațiilor. Nu vă faceți griji: un politician creștin nu poate fi rasist. Așadar, nu trebuie să ezităm niciodată să ne provocăm puternic adversarii pe aceste teme. Fiți siguri: Valorile creștine ne protejează să nu mergem prea departe. În plus, știm că la sfârșitul vieții noastre va veni momentul în care toate acțiunile noastre vor fi judecate. Așa că nu poți face totul. Avem limite.

Așa cum spunea Clint Eastwood: Un om trebuie să-și cunoască limitele. Din păcate, stânga din politică nu cunoaște nicio limită.

Și, prieteni, se întâmplă că progresiștii de astăzi încearcă să separe din nou civilizația occidentală de rădăcinile sale creștine. Ei trec o linie care nu ar trebui să fie trecută niciodată. Dacă separați civilizația occidentală de moștenirea sa iudeo-creștină, se întâmplă cele mai rele lucruri din istorie.

Să fim sinceri: cele mai rele lucruri din istoria modernă au fost săvârșite de oameni care urau creștinismul. Nu vă fie teamă să vă numiți dușmanii pe nume. Poți să joci la sigur, dar ei nu vor arăta niciodată milă.

Luați-l în considerare, de exemplu, pe George Soros, așa cum îl numiți aici. În Ungaria, noi îi spunem Gyuri bácsi, ceea ce înseamnă unchiul Georgie. Cel mai bogat și unul dintre cei mai talentați maghiari de pe Pământ. Doar un sfat: Aveți grijă cu maghiarii talentați!

George Soros, ministrul de externe al Austriei, Alexander Schallenberg și Alexander Soros, fiul miliardarului Foto Twitter AS

Îl cunosc foarte bine pe George Soros. El este adversarul meu. El nu crede în nimic din ceea ce credem noi. Și are o armată la dispoziția sa: bani, ONG-uri, universități, institute de cercetare și jumătate din birocrația de la Bruxelles. Se folosește de această armată pentru a-și impune voința asupra adversarilor săi, categorie în care ne aflăm și noi, maghiarii. El crede că valorile care ne sunt dragi tuturor au dus la ororile secolului XX. Dar cazul este exact invers. Valorile noastre ne salvează de la repetarea greșelilor istoriei.

Ororile nazismului și ale comunismului au avut loc pentru că unele state occidentale din Europa continentală și-au abandonat valorile creștine. Iar progresiștii de astăzi plănuiesc să facă la fel.

Ei vor să renunțe la valorile occidentale și să creeze o lume nouă, o lume post-occidentală. Cine îi va opri dacă nu o facem noi?

Dragi prieteni,

Am învățat, de asemenea, că, pentru a câștiga, nu este suficient să știi pentru ce lupți. Trebuie, de asemenea, să știi cum ar trebui să lupți. Răspunsul meu este: Jucați după propriile reguli! Dar cum faceți asta? Este la fel de simplu cum pare. Trebuie să joci pentru a câștiga. Nu poți să te aștepți la victorie și să plănuiești înfrângerea. Trebuie să crezi că ești mai bun decât sunt adversarii tăi de stânga-liberali. Și să nu-ți pese de ce spun liberalii! Ei spun întotdeauna că veți pierde. Ei spun că nu se poate face acest lucru.

Trebuie doar să le demonstrezi că se înșeală. Dar am învățat ceva: nu putem lupta cu succes prin mijloace liberale pentru că adversarii noștri folosesc instituții, concepte și limbaj liberale pentru a-și masca planurile marxiste și hegemoniste.

Prieteni, politica nu este suficientă – acest război este un război cultural. Trebuie să ne revitalizăm bisericile, familiile, universitățile și instituțiile noastre comunitare.

Ungaria este o națiune veche, mândră, dar de mărimea lui David, care stă singură împotriva Goliatului globalist Woke. Invităm la solidaritatea conservatorilor americani. Ei sunt în atac total, așa că avem nevoie de o apărare totală. Trebuie să fiți curajoși. Dacă simțiți frică, aveți o treabă de făcut. Ce vă putem arăta noi, maghiarii, este cum să ripostăm după propriile noastre reguli. Permiteți-mi să vă dau câteva exemple.

În ceea ce privește migrația, doamnelor și domnilor, noi am fost primii din Europa care am spus nu migrației ilegale și am oprit invazia de migranți ilegali.

Credem că oprirea imigrației ilegale este necesară pentru a ne proteja națiunea.

Noi, în Ungaria, am decis să întrebăm oamenii dacă doresc sau nu migrația ilegală. Am organizat un referendum. Poporul maghiar a decis că nu dorește migrația. Deci nu vor să joace după regulile progresiștilor. Ei au respins afirmația falsă că migranții nu pot fi opriți și ne-au forțat pe noi, liderii, să acționăm. Și am oprit migrația ilegală. Am construit efectiv acel zid și a oprit migrația ilegală. Așa cum a spus Tucker Carlson, atunci când ne-a vizitat: Nu este un zid de înaltă tehnologie, ci păzit de oameni care își iubesc țara. Iar sistemul de protecție a frontierelor funcționează.

În timpul marii crize a migrației din 2015, 400.000 de migranți ilegali au venit la granițele noastre. Este de aproape trei ori mai mult decât a avut Genghis Khan când a invadat Europa.

După ce am construit zidul, am reușit să reducem migrația ilegală la zero. Anul acesta, am suferit deja 160.000 de încercări de trecere ilegală a frontierei. 160.000 de tentative de trecere ilegală a frontierei! Așadar, noi, la granițele ungare, prindem fiecare migrant ilegal și îl escortăm înapoi de cealaltă parte a graniței. Regula este simplă: puteți solicita azil la ambasadele noastre, dar dacă încercați să veniți ilegal în Ungaria, nu veți reuși niciodată! Chiar dacă suntem presați nu doar de Sud, ci și de capetele de ou ale Uniunii Europene. Da, acesta este realitatea, prieteni! Ei vor să renunțăm la politica noastră de migrație zero, pentru că și ei știu că aceasta este bătălia decisivă și finală a viitorului. Dar viitorul este cel mai important din ceea ce putem oferi copiilor și nepoților noștri. Așadar, în Ungaria nu ne vom preda niciodată!

Dragi prieteni,

Să trecem la politica familiei, care este inima politicii noastre. Progresiștii pretind peste tot în lume că familiile nu trebuie protejate. În Europa, ei spun că nu există familie, pentru că dragostea este dragoste și familia este familie. Dacă nu poți defini familia, nimic nu este o familie. Și ei spun că familiile occidentale sunt locurile unde începe opresiunea așa-numitului patriarhat. Dar în cazul politicii familiale, în Ungaria am jucat din nou după propriile reguli.

Știm că familia este locul în care se transferă valorile părinților către următoarea generație. Dacă familiile tradiționale dispar, nu există nimic care să poată salva Occidentul de la scufundare.

Prin urmare, anul trecut, în Ungaria am cheltuit peste 6% din PIB pentru politica familială. Toate subvențiile sunt deja disponibile pentru familiile care urmează politicile concepției. Familiile beneficiază automat de scutiri de impozite, statul preia împrumuturile studențești după al treilea copil. Femeile sunt scutite de plata impozitului pe venitul personal, pe viață, după nașterea celui de-al patrulea copil. Și ne luptăm pentru a extinde aceeași politică de impozitare zero pentru mamele cu trei copii.

Așadar, dacă nu sunteți căsătoriți încă, ar trebui să vă găsiți imediat o soție maghiară!

În ultimii 10 ani, doamnelor și domnilor, numărul căsătoriilor s-a dublat, iar numărul de avorturi s-a înjumătățit în Ungaria. Nu este un început rău.

Dragi prieteni,

În Ungaria a trebuit să construim nu doar un zid fizic la granițele noastre și un zid financiar în jurul familiilor noastre, ci și un zid legal în jurul copiilor noștri pentru a-i proteja de ideologia de gen care îi vizează. Să fim clari. Ei cred că părinții ar trebui să urmeze modul progresist de a fi părinți. Dacă aceștia refuză să facă acest lucru, ar trebui să fie forțați de stat. Noi, maghiarii, cunoaștem acest vechi truc comunist și îl respingem! Poporul maghiar a respins din nou la referendum programele de orientare sexuală în școli fără acordul părinților. Niciodată în lunga istorie a Ungariei nu a mai existat un referendum în care o majoritate atât de mare de oameni să spună nu teoriilor gender sau oricărei alte ideologii similare!

Premierul Ungariei înconjurat de copii în cadrul Școlii de vară de la Tușnad, iulie 2022 Foto Facebook VO

În prezent, Constituția maghiară protejează familiile și copiii. Permiteți-mi să citez câteva fraze din Legea noastră fundamentală. Constituția noastră spune: Familia și națiunea constituie cadrul principal al conviețuirii noastre. Instituțiile statului maghiar sunt obligate să protejeze cultura creștină a Ungariei. Ungaria trebuie să protejeze instituția căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie. Legăturile familiale se bazează pe căsătorie sau pe relația dintre părinți și copii.

În concluzie: mama este femeie, tatăl este bărbat și lăsați-ne copiii în pace! Punct și de la capăt! Sfârșitul discuției!

Dragi prieteni,

Un alt factor al succesului nostru este faptul că guvernul meu este devotat Legii și Ordinii fără compromisuri.

Am decis că nu avem nevoie de mai multe genuri; avem nevoie de mai mulți pădurari. Mai puțini travestiți și mai mulți Chuck Norris.

Noi credem că nu există libertate fără ordine. Dacă nu există ordine, apare haosul. În Ungaria, agențiile de aplicare a legii nu sunt dușmanii oamenilor. Ele sunt gardienii libertății. Prin urmare, legea nu ar trebui să protejeze infractorii, ci să protejeze victimele și pe cei care apără legea. Poliția ar trebui să fie foarte respectată. Așadar, Ungaria este cea mai sigură țară din Europa. De fapt, Budapesta se numără printre puținele capitale europene în care te poți plimba în siguranță chiar și pe timp de noapte. În Ungaria veți auzi doar: Mai multe fonduri pentru poliție!

Și, în final, câteva remarci privind fiscalitatea, dragi prieteni.

Progresiștii vor întotdeauna banii voștri: le plac taxele mai mari. Noi credem că oamenii ar trebui să aibă banii în propriile mâini.

În acest scop, am introdus un impozit forfetar pe venitul personal, care este în prezent de 15%. În doar 10 ani, am redus impozitul cu 10%, ceea ce a reprezentat cea mai mare reducere de taxe din Europa. Avem cel mai mic impozit pe profit din Europa, care este de 9%. Cu acest impozit pe profit redus, anul trecut am avut o rată a investițiilor de 27%, care a fost printre cele mai bune din Europa. Recent, am fost din nou sub tirul criticilor când ne-am opus inițiativei privind impozitul minim global.

Toate țările europene au capitulat. Ungaria este ultimul om în picioare. Dar imperiul ripostează întotdeauna.

Actuala administrație americană a decis să rezilieze tratatul fiscal dintre Ungaria și Statele Unite, care a fost, probabil, cel mai bun acord fiscal negociat vreodată. A fost bun pentru investitorii americani. În Ungaria activează 1.700 de companii americane. Cred că a fost, într-adevăr, răzbunarea stângii. Pentru că Trezoreria americană a uitat cumva că are un tratat foarte asemănător cu Rusia. Dar nu și cu Ungaria. Ciudat, nu-i așa?

Doamnelor și domnilor,

În sfârșit, trebuie să vorbim despre război. Ucraina este vecinul nostru. Suntem pe deplin solidari cu ei.

Atacul Rusiei împotriva Ucrainei a forțat aproape un milion de oameni să se refugieze în Ungaria până în prezent. Mai mult de 10.000 de refugiați în fiecare zi. Majoritatea acestor refugiați se aventurează mai departe în Europa, dar un milion de oameni care intră într-o țară de 10 milioane este mult.

În opinia mea, strategia liderilor globaliști escaladează și prelungește războiul și scade șansele de pace. Fără discuții americano-ruse, nu va exista niciodată pace în Ucraina. Tot mai mulți oameni vor muri și vor suferi, iar economiile noastre vor ajunge în pragul colapsului. Nu vă pot spune ce să faceți; este decizia dumneavoastră suverană.

Vă pot spune însă un lucru: doar liderii puternici sunt capabili să facă pace. Noi, cei din vecinătatea Ucrainei, avem nevoie disperată de lideri puternici, care sunt capabili să negocieze un acord de pace. Mayday, mayday! Vă rugăm să ne ajutați! Avem nevoie de o Americă puternică, cu un lider puternic.

Dragi prieteni,

Cred că v-am provocat destul de mult. Așa că, înainte ca Matt Schlapp să-mi ia microfonul, haideți să tragem o concluzie.

Lumea are mai multe națiuni mari, dar niciuna cu puterea și influența Statelor Unite. La bine și la rău, lumea se uită la voi pentru viitor.

Iar viitorul Occidentului este pus sub semnul întrebării. Noi, cei din Occident, nu ne-am mai confruntat cu o criză ca aceasta de mult timp. Războaiele ideologice ale secolului XX – împotriva puterilor totalitare ale Germaniei naziste și ale Uniunii Sovietice – au fost teribile, dar Occidentul democratic s-a mobilizat și le-a învins pe amândouă. Acum, Occidentul se află în război cu el însuși.

Am văzut ce viitor are de oferit clasa conducătoare globalistă. Dar noi avem în minte un viitor diferit. Globaliștii pot merge cu toții în Iad; eu am venit în Texas!

Așadar, trebuie să ne asumăm lupta. Victoria nu va fi găsită niciodată luând calea celei mai mici rezistențe. Trebuie să luăm înapoi instituțiile de la Washington și de la Bruxelles. Trebuie să ne găsim prieteni și aliați unii în alții. Trebuie să ne coordonăm mișcarea trupelor noastre, pentru că ne confruntăm cu aceeași provocare. Anul acesta aveți alegeri la jumătatea mandatului. Apoi alegeri prezidențiale și legislative în 2024. Și vom avea alegeri în Parlamentul European în același an. Aceste două locații vor defini cele două fronturi în bătălia care se duce pentru civilizația occidentală. Astăzi nu deținem niciunul dintre ele. Cu toate acestea, avem nevoie de ambele. Avem doi ani la dispoziție pentru a ne pregăti. Trebuie să vă spun că nu va fi ușor.

Dar nu vă fie teamă; credeți doar în învățătura Sfântului Ioan Paul, papa polonez: Nu există dușman pe care Hristos nu l-a învins deja. Așa că haideți să mergem și să o facem!

Dumnezeu să binecuvânteze Texasul! Dumnezeu să binecuvânteze prietenia noastră! Mult noroc și la revedere!”.

Theodor Paleologu: Viktor Orban este cel mai mare performed politic din Europa

Invitat la o emisiune a postului de televiziune B1TV, Theodor Paleologu, unul dintre cei mai carismatici intelectuali tineri ai României, a comentat discursul premierului ungar de la Dallas și, ulterior, a făcut câteva precizări pe contul său de social media.

Theodor Paleologu citind Viețile și doctrinele filozofilor de Diogene Laerțiu, traducerea românească apărută în 1963. Foto Facebook

„Am spus, cred, suficient de clar și de tranșant ce dezaprob în acțiunile și discursurile liderului maghiar. Dar un fapt rămîne incontestabil, fie că ne place sau nu: este cel mai abil cameleon și cel mai mare performer politic din Europa zilelor noastre. A simțit dincontro bate vîntul și a anticipat chiar anumite evoluții ale societăților occidentale.

Am evocat rapid, dar fără să intru în detalii, discursul său de la Conservative Political Action Conference, care are loc chiar acum în Texas. Pun în secția de comentarii un link către acest discurs formidabil. Folosesc cuvîntul formidabil în dublul său sens: excelent și înfricoșător.

De ce excelent? Pentru că dovedește curaj, conține idei clare, suscită emoții puternice, indică o direcție și mobilizează publicul. Este extrem de combativ și, totodată, plin de umor. Nu mă mir că a fost ovaționat.

De ce înfricoșător? Pentru că amestecă adevăruri, semiadevăruri și neadevăruri cu maximă abilitate. Pentru că anumite adevăruri au ajuns să fie apanajul cvasiexclusiv al unor demagogi. Pentru că retorica lui radicală nu lasă loc de dialog și compromis. Pentru că este un simptom cît se poate de clar al bolii de care suferim: polarizarea extremă.

UPDATE: Multe dintre comentariile de mai jos ilustrează perfect polarizarea extremă de care vorbeam. Remarcați cît de des se folosesc complet aiurea termenii de fascism și comunism. Fără a mai vorbi, firește, de cei care nu pricep ce citesc (dacă citesc) și nu acceptă decît judecățile în alb și negru. Orice culoare intermediară, orice nuanță de gri, orice contrast cromatic sînt imediat percepute ca suspecte și condamnate fără drept de apel.”, a scris Paleologu pe contul său de Facebook.

Centrul pentru Drepturi Fundamentale, o fundație finanțată din bani de la guvernul ungar, a fost unul dintre sponsorii evenimentului CPAC 2022 din Dallas, scrie publicația hvh.hu. preluată de G4Media.

Bertalan Havasi, purtătorul de cuvânt al Guvernului de la Budapesta, a declarat că „statul maghiar nu a plătit și nici nu a cerut nimic”.

În același timp, Centrul pentru Drepturi Fundamentale, fundație susținută în acest an cu două miliarde de forinți din bani publici, este listată ca sponsor de susținere pe site-ul web al evenimentului CPAC 2022.

Hvh.hu a luat legătura cu ei și cu organizatorii CPAC pentru a afla exact ce presupune această sponsorizare.

De asemenea, hvh.hu a întrebat Uniunea Conservatoare Americană (ACU), care organizează CPAC, dacă este conștientă de faptul că au acceptat sprijinul unei organizații care este finanțată în mare parte de bugetul unei alte țări.

articolul original.

Oficial al Jihadului Islamic din Fâșia Gaza spune că femeile care omoară civili israelieni sunt un „model fermecător” de urmat

7 August 2022 at 17:13

Consiliul de Securitate al ONU urmează să discute luni, într-o sesiune cu uşile închise, la New York, despre atacurile aeriene ale Israelului asupra Fâşiei Gaza declanșate vineri seara, sub operațiunea Zori de zi. Consiliul de Securitate a acceptat să abordeze subiectul în urma solicitărilor formulate sâmbătă de Emiratele Arabe Unite, Irlanda, Franţa, Norvegia şi China, potrivit unor surse diplomatice. Într-o analiză publicată de Q Magazine aici, Elan Schwartzenberg a explicat pe larg conflictul dintre israelieni și palestinieni.

Rachetele trase din Fâșia Gaza își ratează țintele și ucid copiii palestinieni

Sirenele de alarmă au răsunat duminică în zona Ierusalimului, pentru prima oară de la începutul escaladării armate în curs cu gruparea Jihadul Islamic în Fâşia Gaza, a anunţat armata israeliană(IDF), citată de France Presse, potrivit Agerpres. Operațiunea Zori de zi lansată de (IDF) vineri noaptea continuă.

Jihadul Islamic palestinian, clasificat ca organizaţie teroristă atât de Uniunea Europeană, cât şi de Statele Unite, are legături strânse cu Iranul, principalul inamic al Israelului, şi este a doua cea mai importantă miliţie din Fâşia Gaza după gruparea militantă Hamas, aflată la guvernare.

Khaled Mansour, comandantul Diviziei Jihadul Islamic din sudul Fâșiei Gaza, responsabil pentru zeci de atacuri împotriva civililor și soldaților israelieni, a fost eliminat Foto IDF

Braţul armat al Jihadului Islamic a anunţat că a lansat rachete spre Ierusalim, la scurt timp după ce au sunat sirenele în zonă, potrivit armatei israeliene.

„Nu cu mult timp în urmă am lansat rachete spre Ierusalim”, au anunţat Brigăzile al-Quds într-un comunicat.

Locații din Gaza distruse de armata israeliană

În acelaşi timp, Ministerul Sănătăţii din enclava palestiniană a anunţat că bilanţul victimelor a crescut la 29 de morţi, între care şase copii, în Fâşia Gaza, de la reizbucnirea violenţelor, vineri, între Israel şi gruparea armată Jihadul Islamic, care au făcut şi 215 răniţi. În cursul dimineţii, acelaşi minister anunţase creşterea bilanţului la 32 de morţi, dar apoi l-a revizuit în scădere, remarcă AFP.

Autorităţile israeliene contrazic însă acest bilanţ şi susţin că acei copii palestinieni au fost ucişi sâmbătă de un atac cu rachetă eşuat al Jihadului Islamic către Israel, potrivit unui anunț făcut de IDF.

„În urma rapoartelor despre evenimentele tragice din Jabaliya, IDF a încheiat un debrief aprofundat. Pe baza tuturor datelor sistemelor IDF, rezultă că acest eveniment este rezultatul unei rachete a Jihadului Islamic. Nu am desfășurat nicio activitate în Jabaliya la momentul evenimentului.”, a anunțat armata israeliană, după ce a fost acuzată că a ucis copii într-un atac asupra Jabaliya.

Armata israeliană a publicat duminică imagini despre care spune că arată o tentativă eșuată de lansare a rachetei a militanților Jihadului Islamic care a lovit o casă rezidențială din orașul Jabalia, din nordul Fâșiei Gaza, cu o seară înainte, ucigând mai multe persoane, inclusiv copii.

Watch this failed rocket launch which killed children in Gaza.

This barrage of rockets was fired by the Islamic Jihad terrorist organization in Gaza last night.

The rocket in the red circle misfired, killing Palestinian civilians—including children—in Jabaliya in northern Gaza. pic.twitter.com/55zSU3fsRY

— Israel Defense Forces (@IDF)
August 7, 2022

„A fost în centrul orașului, lângă o moschee și puteți vedea racheta în apropierea locului impactului. Radarele noastre arată că această rachetă și-a ratat ținta și a lovit Jabalia în timpul barajului de la ora 21.00″, a declarat un ofițer superior al IDF pentru Ynet, referindu-se la o salvă grea în care zeci de rachete s-au transformat într-o „ploaie” deasupra sudului Israelului, sâmbătă seara.

„Aproximativ 15% dintre lansările lor de până acum au sfârșit în Gaza. Avem informații solide de la mulți cetățeni palestinieni care confirmă că copiii din Jabalia au fost loviți de o rată a jihadului islamic”, a spus acesta.

Șeful Direcției pentru Diplomație Publică din Israel, Lior Hayat, a spus că filmările dovedesc „fără îndoială” nevinovăția Israelului. „Spre deosebire de rapoartele palestiniene despre incidentul din Jabalia, avem videoclipuri care dovedesc fără îndoială că aceasta nu a fost o lovitură israeliană”, a spus el. Pe măsură ce știrile au apărut în presa palestiniană și internațională, o investigație cuprinzătoare a constatat că nu a fost vorba despre un atac israelian, ci despre o lansare de rachetă din Fâșia Gaza, care a căzut în inima Jabalia”.

Israelul a publicat imagini cu tunelurile subterane folosite de jihadiștii din Fâșia Gaza, care au fost distruse de trupele IDF

Potrivit postului de televiziune israelian i24News, 580 de rachete au fost lansate asupra Israelului începând de vineri, 120 au căzut în Gaza, fără să atingă teritoriul israelian, iar 200 au fost interceptate de sistemul Iron Dome.

For the Head of the Islamic Jihad's Women's Framework, female terrorists who kill innocent civilians are "glamorous role models."

We clearly have a different idea of what a role model is. pic.twitter.com/cbQFNKhMkZ

— Israel Defense Forces (@IDF)
August 6, 2022

Esmahan Abd Al-Aal, care conduce branșa feminină a Jihadului Islamic din Fâșia Gaza, elogiază într-o emisiune televizată femeile care au deturnat avioane sau care au ucis civili israelieni, numindu-le un „model fermecător” de urmat Video MEMRI TV

Aceasta este cea mai gravă escaladare a violenţelor dintre statul israelian şi grupările armate din Gaza de la războiul din mai 2021, care s-a soldat cu 260 de morţi în 11 zile de partea palestiniană, inclusiv combatanţi, şi 14 morţi în Israel, inclusiv un soldat, potrivit autorităţilor locale.

Statul israelian a instituit din 2007 o blocadă împotriva Fâşiei Gaza, un teritoriu de 2,3 milioane de locuitori administrat de islamiştii din Hamas.

Iată ce scria Elan Schwartzenberg, ofițer în rezervă al IDF, într-o analiză pentru Q Magazine, publicată în 2021:

GAZA, cu cele două milioane de locuitori, este guvernată cu forță armată de organizația teroristă Hamas care aplică teroare atât asupra propriilor cetățeni (inclusiv execuții sumare) și atunci când pot, și în exterior.

Hamasul are, la propriu, două milioane de ostatici arabi. 

Pacea, de orice fel, nu există ca formulă viabilă pentru liderii acestei organizații, deoarece, în acel moment, ar urma alegeri libere și democratice cu șanse zero pentru ei să fie aleși. Mai grav însă ar fi stoparea finanțării legale venite din partea Kuweitului, Qatarului, Arabiei Saudite, sau ilegale de la Iran, plus ajutoarele umanitare provenite de la multiple organizații internaționale.

Viața în Gaza e grea, la limita subzistenței , șomajul atinge 90%, rețeaua electrică funcționează cu multe întreruperi și doar câteva ore pe zi. O fâșie dreptunghiulară cu latura lungă spre Mediterană, putea fi un fel de Rivieră franceză la câți bani au primit doar în ultimii 20 de ani ( două miliarde de dolari doar din Qatar), nemaivorbind de locația geografică avantajoasă.  Însă însușirea, adică furtul, în folos propriu al acestor fonduri de către teroriștii șefi, plus utilizarea restului pentru construit buncăre, tuneluri de atac sau armament, în loc de spitale, canalizare sau școli, a generat o aglomerație sordidă și pauperă a populației arabe din acestă parte.

UNICA SOLUȚIE E O REVOLUȚIE


Conducătorii celor două regiuni, Hamas și Autoritatea Palestiniană, funcționează pe principii diferite existând în trecut și tentative de lichidare fizică între ei.


PACE. Au existat multiple scenarii și încă se caută variante pentru a împăca și capra și varza. Asimilarea Gazei de către Egipt și a West Bank de către Iordania-având granițe comune- părea simplu și natural, doar că ambele țări au refuzat vehement pentru că nici o țară arabă NU dorește palestinieni pe teritoriul ei. (Cei aflați deja în număr mare în Liban și Iordania au generat permanent tulburări sociale și revolte violente în ambele țări).

Israelul a promovat ideea unui stat palestinian prin unirea între Gaza și West Bank, oferind din teritoriul israelian un culoar de trecere în acest scop, însă datorită fricțiunilor dintre conducătorii palestinieni soluția nu a fost posibilă. Varianta înglobării celor două regiuni în Statul Israel nu convine israelienilor pentru că ar fi mai mulți arabi decât israelieni și prin dreptul democratic la vot am vedea un guvern compus din Hamas și AP la conducerea Israelului.

În cele două teritorii palestiniene funcționează multiple facțiuni teroriste mai mici, de tipul Jihad Islamic, care resping vehement oricare dintre variantele expuse mai sus, unicul scop declarat al acestora fiind evacuarea integrală (vii sau morți, de bună voie sau cu forța) a evreilor din teritoriul Statului Israel. Hamas, de asemenea, nu recunoaște Statul Israel!

Cel care va reuși să găsească o soluție, acceptată și ulterior respectată de toate părțile, merită 10 premii Nobel și orice alte onoruri și-ar dori.


CONFLICTUL ACTUAL, denumit militar Guardians of the WallsPaza Zidurilor (precum americanii dau nume uraganelor, aici armata alege un nume de cod pentru fiecare nou conflict) are la bază un motiv pueril.

Într-un cartier din Ierusalim, numit Sheikh Jarrah, există o dispută teritorială pe anumite terenuri între arabi și evrei, care se judecă la tribunal. În paralel, în teritoriile palestiniene au fost amânate a n-a oară alegerile, amânare de care culpabilizează Israelului, cu motivații fanteziste și inventate pentru că, în fapt, ei NU doreau alegeri de nici un fel. Adăugăm în această oală sub presiune și elementul sărbătorii musulmane, Ramadan, care întotdeauna încinge spiritele aici și culminează în final cu Naqba, adică ziua în care palestinienii și-au pierdut pământurile aici. Și uite așa începe o fierbere și o agitație în rândul zecilor de mii de palestinieni care vin la rugăciune în Al Aqsa, clar incitați și de anumiți teroriști agitatori infiltrați între ei, plus 2-3 zile în care temperatura crescuse brusc de la 24 la 37 de grade, inclusiv obligația de a nu mânca nimic până la apusul soarelui (Ramadan). Și iată cum, brusc, ies de la rugăciune diverse grupuri incitate care încep să devasteze vitrinele magazinelor din Ierusalim sau se distrează trăgând de bărbi și perciuni evreii ultra religioși întâlniți pe stradă. Este chemată poliția, încep îmbrânceli urmate de rețineri, situația degenerează, se aruncă cu bolovani scoși din pavaj și cu sticle Molotov, finalul apoteotic fiind pătrunderea poliției în Al Aqsa, încercând să aresteze niște arabi care se refugiaseră înăuntru după o tentativă de linșare a unui șofer israelian urmată de atacul frontal asupra polițiștilor care încercau să oprească haosul.

Hamasul din Gaza realizează că toate evenimentele se suprapun crizei politice din Israel generată de imposibilitatea formării unei coaliții guvernamentale și trage câteva rachete spre Ierusalim (un gest de mare afront), activează, în plus, simpatizanții arabi din Israel care încep să spargă magazinele și mașinile vecinilor de stradă evrei.

LUPTA de facto a constat în lansarea de către Hamas a 3000 de rachete de diverse dimensiuni, cu rază scurtă sau medie, către Israel. Cam 1/3 au făcut fâs și au căzut la ei, în Gaza. Peste 90% din restul au fost anihilate pe cer de Iron Dome, un sistem incredibil care, văzut în realitate, seamănă cu Star Wars și detectează prin radar unde urmează să lovească o rachetă (dacă are ca țintă un câmp sau o zonă nepopulată, o ignoră), activează alarma strict pentru cetățenii din zona vizată (la nivel de patru blocuri, fără a induce panică, inutil, unde nu e cazul) și trage un contra proiectil care distruge racheta pe cer.

Scutul Iron Dome interceptând rachete trase din Fâșia Gza în iulie 2014 Foto IDF

În fapt, extrem de puține rachete au lovit efectiv ținte reale. Două case, 3 apartamente, două mașini și un autobuz au fost nimerite direct, rezultând 10 morți, plus câțiva zeci de răniți ușor care se aflau în proximitate. Cei loviți, nu se aflau, conform instrucțiunilor, în adăposturile prevăzute. Israelul este împânzit de adăposturi anti rachetă, dar și majoritatea apartamentelor au propria cameră blindată. De asemenea, orice parcare subterană sau inclusiv casa scării din orice bloc este o protecție suficientă. Alarma oferă suficient timp oricui să între la adăpost. Problema este că nu toți sunt disciplinați existând diverși inconștienți ce refuză intrarea în adăpost, plus cei foarte în vârstă care se mișcă mai greu.

Au încercat 11 atacuri cu proiectile antitanc, dar și 4 lunetiști. Cu excepția unui jeep militar lovit, restul teroriștilor au fost detectați și anihilați instant.

Israelul a ripostat primordial cu aviația (avioane, elicoptere și drone) dar și cu baraj de artilerie, lansând obuze de tanc sau baterii de tunuri. Armata israeliană, în mod special aviația, este extrem de scrupuloasă drept care victimele în rândul civililor este cât se poate de mic. Hamasul se ASCUNDE ÎNTRE CIVILII ARABI ȘI ATACĂ ÎNCERCÂND SĂ OMOARE CIVILI EVREI, în timp ce Israelul face tot ce poate pentru a evita lovirea arabilor civili aflați în jurul teroriștilor. Sună simplu, dar nu e! Deloc.

În istoria recentă, americanii au ras, la propriu, aducând la nivelul solului orașe gen Fallujah, spitale cu zeci de răniți imobilizați la pat, pline de medici occidentali din Sans Frontiers, rușii au procedat și mai brutal în Grozny, dar noi suntem un popor care nu vrem și nici nu ne permitem grozăvii de acest tip.

Afirm din propria experiență că soldații și ofițerii israelieni sunt supuși unor rigori/protocoale extrem de restrictive pentru deschiderea focului.

Atenție, în cazul Gazei, teroriștii se ascund intenționat în mijlocul populației civile, camuflează lansatoarele de rachete în școli, spitale, sediile unor ONGuri, inclusiv în casele celor apropiați. Ei trag la grămadă către aglomerări urbane, fără ezitare sau discernământ, în populația civilă, și uite așa, doi din cei 10 morți din Israel sunt arabi israelieni și nimeni nu poate ști câți civili morți sau răniți din cei declarați în Gaza și puși pe seama raidurilor israeliene se DATOREAZĂ SUTELOR DE RACHETE LANSATE DE HAMAS, DAR CĂZUTE ÎN GAZA! Evită complet acest subiect și refuză orice declarație pe această temă acum, ca și în rundele din trecut. Imposibil să nu existe foarte mulți morți și răniți când sute de rachete cad/lovesc în Gaza care are o densitate imensă de populație și acolo nu există alarme, adăposturi sau Iron Dome. Aștept să văd pe CNN această temă că de săracii palestinieni m-am plictisit!”

articolul original.

Medvedev triumfă în Mexic

7 August 2022 at 07:22
image

Jucătorul rus de tenis Daniil Medvedev (1 ATP, principal favorit) a câştigat duminică turneul ATP 250 de la Los Cabos (Mexic), dotat cu premii totale de 822.110 dolari, după ce l-a învins lejer în finală, în două seturi, 7-5, 6-0, pe britanicul Cameron Norrie (12 ATP, favorit nr. 3).

Rusul Medvedev, liderul mondial, care a revenit în competiţie la Los Cabos după o pauză de o lună şi jumătate, a avut nevoie de doar o oră şi 20 de minute pentru a-şi adjudeca victoria. El a reuşit 5 aşi şi a făcut o dublă greşeală, britanicul neavând vreun as, dar comiţând trei duble greşeli.

Medvedev a câştigat setul 2 în doar 25 de minute.

Norrie era deţinătorul trofeului, obţinut anul trecut după finala cu americanul Brandon Nakashima (6-2, 6-2)

articolul original.

Preda și natura umană

7 August 2022 at 07:04

Dintru început îngăduiți o mărturisire: sunt predist și… nu mă tratez! Emoția e perpetuă, căci e fecund, e mirabil, e chiar providențial a te apropia și a pătrunde (firește: având cunoștință și conștiință de Sine) în spațiul, în universul unui mare Singuratic, al unui mare Risipitor. Pe sub aura unui Forum, în Agora, acolo unde oficiază Moromete ori Petrini. Urcând 100 de trepte – un Centenar. Trepte ale cunoașterii.

„CALEA REGALĂ” A SPIRITULUI

De la rural la citadin, dintre pământuri, adică de la Siliștea-Gumești la București, parcursul e unul inițiatic, intrusul va bate la porțile albastre ale orașului. Cu fața, pururi, către istorie, luptând cu destinul, ca… Omul. O istorie nu o dată tragică, necruțătoare.

Cartea cea mare, lucrare-destin, prin Moromete Ilie, prin Victor Petrini, cel puțin, e profund umană și morală, într-o emblematică situare, ființală, revelatorie.

Evocându-l pe Marin Preda, cu sfiiciune și atașament, ne asumăm câteva ipostaze-profesiuni de credință, în regim etic și estetic, întru adevăr și creație. Pe urmele Sale. Într-un circuit al eroului în natura Operei.

S-a chemat (ostentativ pare, acum!?) „premiul întâi” la o Olimpiadă (la Turnu-Măgurele). Cu fervoare am scris 9 pagini despre Psihologia țăranului român în (din) Moromeții de Marin Preda. A fost… declicul. Și prima ispravă de acest fel din istoria acelui liceu. Vor urma și alte nebănuite trepte și o singură mare dragoste (pasiune): Literatura. Cuvântul scris, mai ales. Perspectiva urmării unui drum avea sens. Unul existențial. Dar exista și o trezire a conștiinței. Un stimul și – vorba poetului – un „act clar de narcisism”, preambul la supra-Tema de mai târziu.

PREDA ȘI NOI, CEILALȚI

Noi ipostazieri, fecunde, între model/mentor, care, clișeic (volens-nolens), vor marca și vor influența un destin, eliberarea de angoase (dar nu și de obsesii).

Marin Preda, Eugen Simion, Constantin Chiriță și Vasile Blendea la Uniunea-Scriitorilor pentru decernarea premiilor anului 1978 Foto MNLR

Însoțit de un mare critic și prieten, Eugen Simion, Preda a descins, simplu și firesc, între liceeni, cadre didactice, simpli cititori, la o întâlnire-dialog, cu vreo 3 ani înaintea sfârșitului. Unul temporar, desigur. Era grav, taciturn, puțin volubil, concentrat – parcă – la facerea ultimei cărți. Pe care, la o a doua sa ediție, o voi primi la un Festival Național – concurs Marin Preda. Într-adevăr, este vorba despre Cel mai iubit dintre pământeni.

Cu și între 300 de liceeni voi și vom viziona filmul – capodoperă (și grație și lui Victor Rebengiuc) Moromeții. Pe care îl voi revedea de n ori. După ce am publicat un dialog cu regizorul Stere Gulea, după ce am asistat la o zi de filmare, au urmat cunoașterea bravilor fii ai Scriitorului, Nicolae și Alexandru, a Aurorei Cornu – care venise de la Paris în București, dar și consacrarea unei ediții de revistă (Placebo) „nevoii de Preda”. Chiar și două polemici (deși Preda nu avea, nu are, nevoie de avocați) vizavi de opera predistă (cu doi trecători prin ale criticii).

Numeroase articole despre proza predistă, comentariile de carte-exegeze la Preda, eseul De ce trag clopotele, Moromete?, editarea unei gazete Biblioteca Marin Preda, o altă ediție revuistică, integral consacrată lui Marin Preda (Impressum), exegeze la Dosarul Preda (Mariana Sipoș), la Caragiale și Preda – de la text la pelicula impresionată (lucrare masterală și carte de Aura-Clara Marin); comentariile (dintr-o Istorie critică) la cărți mediocre (despre Biografia sentimentală a lui Preda sau despre un primar moromețian – printre alții, externi, dintr-o cărticică-eseu, speculativă și ea, deși departe de… Preda, au constituit preocupări personale, auctoriale. „Rămășițe ale zilei”, parafrazând.

UN POTOP DE CUVINTE

Am îndrăznit a consacra o carte (Preda și condiția umană) și a o lansa într-o instituție care – din fericire – îi poartă numele.

Întâlnire cu fiii satului Siliștea Gumești, în_vara lui 1972. Marin Preda și fratele său, Alexandru Preda-cu umbrelă Foto MNLR

Bilanțier (pro domo, pesemne): includerea în gazete a unor incitante contribuții prediste, comentarea altora în cărți, participarea la câteva sărbători ale Spiritului (Festivalul Preda și la Casa memorială a Scriitorului, în Siliștea-Gumești); un volum despre un cineast a avut ca motiv central filmul Moromeții; voi asista la filmări, la continuarea acestuia, dar niciun semn nu îi poate eclipsa pe Rebengiuc și, în altă capodoperă, Cel mai iubit dintre pământeni, pe Ștefan Iordache, probabil cei mai mari actori de film de la noi.

Am păcătuit cândva cu o cordială epigramă (la Delirul), iar o liceană, Cristina, mâhnită, la telefon, a rostit: „Domnu’ Diriginte sunt tare supărată! A murit Moromete!” I-am replicat: „recitește volumul I și vei vedea că nu e adevărat”. Într-o piesă lirică, personală, pe Eminescu l-am numit „miracol perpetuu” sfidând/forțând limba. Dar, de ce nu? E și cazul prozatorului nostru.

Un deziderat: subiectul Preda să fie nesfârșit, în școli, la examene. Pentru alte filme. Cu oricâte revizuiri (nu-i pot anula nimic din adevărul și din spiritul scriiturii), opera lui Preda va prinde… biCentenarul. Căci noi avem nevoie de Preda și nu invers.

articolul original.
Before yesterdayQ Magazine

Festival sexual cu 30.000 de participanți la Romexpo? Mihai Daraban: Doar dacă nu mai sunt eu președintele CCIR!

7 August 2022 at 05:45

În deplină discreție, Bucureștiul ar fi trebuit să se transforme în această toamnă, pentru trei zile, într-o scenă a orgiilor sexuale, frumos ambalate sub egida unui… festival. S-au vândut chiar și bilete.

Știrea a fost prezentată în exclusivitate într-un articol semnat de Robert Turcescu pe siteul ziarului Evenimentul Zilei. Festivalul erotic intitulat „The Line”, adresat numai adulților, urma să aibă loc în perioada 9-11 septembrie, la Romexpo, avea un program„la limita pornografiei şi nu e asumat public de niciun organizator”.

La festival erau așteptați peste 30.000 de participanți.

Biletele, care s-au pus în vânzare pe platforma iabilet, au prețuri cuprinse între 832,84 lei (pentru level1) și 1700 de lei (pentru level 2). Nu se oferă detalii despre ce diferențe sunt între un level și altul. Asigurarea organizatorilor anonimi este că în cele trei zile participanţii își pot da frâu liber celor mai ascunse fantezii sexuale. Totuși, abonamentele pentru acest eveniment ofereau cumpărătorilor acces aproape all inclusive la manifestările programate. Astfel, abonamentul includea acces la zona generală a festivalului, la conferințe, ateliere și galerie de artă erotică în zona centrului comercial.

La descrierea evenimentului nu se precizează decât:

„O EXPERIENȚĂ FĂRĂ PREJUDECĂȚI

The L|NE Festival va schimba perspectiva tuturor asupra divertismentului sexual și erotic.

Fără gen, fără constrângeri, fără orientare sexuală și fără limite.

Vino alături de noi într-un loc în care nonconformismul și plăcerea sunt normale”.

“Un eveniment care se anunţă un adevărat scandal naţional prin programul pornografic pe care îl vinde la abonamente între 800 şi 1700 de lei unui public amator să vadă şi să simtă trei zile de orgii sexuale în capitala României.” scrie Robert Turcescu.

Evz a prezentat dosarul acestui eveniment în care se precizează că The Line Festival va avea cinci scene principale şi patru scene tematice pentru toate gusturile: LGBTQ, Cam Girls, Straight Stage, Kinky & BDSM, show-uri private, un magazin pentru jucării sexuale, un cinema porno 7D, dar şi peste 40 de show-uri pentru adulţi care, spun organizatorii, „vor aborda toate formele de sexualitate şi fantezii erotice aduse în România de cele mai tari cluburi şi teatre de profil din lume”. Sunt anunţate „72 de ore de petreceri continue şi exclusive susţinute de cluburi celebre din Amsterdam”.

„Organizatorii scriu în prezentare că au ales să facă un astfel de eveniment la Bucureşti pentru că în România nu există programe de educaţie sexuală în şcoli şi sunt peste 1 milion de cetăţeni români care suferă de boli cu transmitere sexuală. Nu există însă nicio explicaţie legată de felul în care un eveniment care promovează fanteziile sexuale şi pornografia va putea contribui la diminuarea acestor probleme din societatea românească. Dar se insistă pe faptul că „The Line Festival va schimba tabuuri şi îi va încuraja pe oameni să-şi dea frâu liber dorinţelor sexuale”.  Chiar dacă, în aceeaşi prezentare se subliniază că în Europa patru din zece mame cu vârsta sub 15 ani provin din ţara noastră.”, adaugă jurnalistul. Dosarul integral poate fi consultat aici.

Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrii a României (CCIR)

Q Magazine l-a contactat pe președintele Camerei de Comerț și Industrii a României (CCIR), Mihai Daraban, care administrează sediu Romexpo, pentru a afla cine au fost semnatarii contractului de închiriere.

Am aflat astfel că organizatorul festivalului ar fi Noa Concept Promoter, o firmă al cărei administrator este avocata Nicoleta Diaconescu.

„Acest festival nu se va mai face. Se pare că l-au amânat până în martie 2023. Dar ce pot eu să vă spun în acest moment este că un astfel de eveniment pornografic nu se va face la Romexpo decât dacă nu voi mai fi eu președinte al Camerei de Comerț”, a declarat pentru Q Magazine Mihai Daraban.

Contactat de Q Magazine pentru a verifica dacă acest eveniment este autorizat de Primăria municipiului București, Nicușor Dan, nu a răspuns apelurilor. În schimb, liderul grupului PSD din Consiliul General al Primăriei Capitalei, Aurelian Bădulescu, a declaarat pentru Q Magazine că până în acest moment nu s-a prezentat nimeni la comisie pentru a primi autorizație, având în vedere că este vorba despre un eveniment care depășește 500 de participanți.

„Logica procedurală impune organizatorilor de evenimente să intre în comisie, în condițiile în care participarea ar depăși 500 de persoane. Înțeleg că la acest eveniment erau așteptați 30.000 de persoane. Era obligatoriu să intre în comisie. Pe de altă parte, nimeni nu-i oprește să-și pună la vânzare biletele înainte de a primi toate autorizațiile. Organizatorii își asumă riscul. Să nu uităm totuși că în acest caz avem dee-a face cu escroacă. Mă refer la Nicoleta Elena Diaconescu, care are un trecut nu tocmai curat”, a declarat Aurelian Bădulescu.

Presa scria despre Nicoleta Diaconescu că a fost patroană de videochat, iar apoi a intrat în afaceri cu statul. Diaconescu a făcut tranzacții cu fostul primar Marian Vanghelie și era considerată o apropiată a lui Daniel Florea,  primar al Sectorului 5 între 2016 și 2020. În mandatul lui Florea, Nicoleta Diaconescu a încasat aproape 30 de milioane de euro pentru anveloparea blocurilor.

La rândul său, ministrul de Interne, Lucian Bode, a precizat pentru Q Magazine că fiind organizat în interior, „Poliția nu autorizează un astfel de eveniment”, dar că „festivalul a fost anulat” pentru luna septembrie.

Diversiunea morală prin divertisment

Ce poziție are Biserica față de acest tip de evenimente, organizate în capitala unei țări eminamente ortodoxe, cu oameni ale căror valori sunt familia, tradiția și bunul simț?

Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Patriarhiei române

„O poziție firesc critică, întrucât binele real al persoanei umane aflat în centrul gândirii creștine are legătură cu normalitatea (norma morală), echilibrul și discernământul, nu cu opusul acestora care se dă grotesc în spectacol. Din păcate „societatea spectacolului” în care trăim privilegiază diversiunea morală prin divertisment, iar acesta are o scală largă de expresie și exhibiționism.

Biserica nu impune nimic, ci propune salvatoarea reflecție de tip moral legată de ceea ce ne este cu adevărat de folos. Chiar dacă totul este posibil sau chiar permis, granița dintre ele e sesizabilă pentru orice om suficient de inteligent.

O țară este creștină prin oamenii vii care îi compun societatea prezentă. Creștinismul real nu coincide cu cel pur declarativ, ci doar cu cel asumat ca mod decent de viață. De aceea vorbim azi cu îndreptățire despre criza familiei, a tradiției si a bunului-simț. Acestea sunt câteva dintre valorile care ne salvează în măsura în care ne punem problema salvării. Atât personal, cât și național.”, a declarat pentru Q Magazine purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu.

articolul original.

Mariana Nicolesco: Țintiți Himalaya, nu orice deal!

6 August 2022 at 10:42

Mă anunțase, în urmă cu o lună că urmează să reia seria evenimentelor Darclée de la Brăila. Mai mult ca niciodată, după ce am închis telefonul cu Mariana Nicolesco, am simțit o imperioasă nevoie de a fi martor al spectacolelor care încheiau cursurile de măiestrie artistică.

Iubesc muzica de operă, am un deosebit respect pentru cei care de cele mai multe ori își dedică viața pentru a atinge perfecțiunea în arta cântului.

Mi-aș fi dorit să observ, să văd, să trăiesc cu toate simțurile felul în care Mariana Nicolesco îi ajută pe cei care se înscriu la cursurile ei. Mi-ar fi plăcut să pot să iau pulsul participanților la finalul unei zile obișnuite de curs (am aflat ulterior că aveau o pauză de două ore la prânz). Din păcate, timpul nu mi-a permis.

Primul contact cu evenimentele de la Brăila a fost în seara concertului de pe Esplanada Dunării, oferit tuturor brăilenilor care doreau să-și hrănească spiritul. Poate că după doi ani de claustrare de toate felurile, au considerat că merită să-și petreacă o seară ascultând marea muzică, sau poate pur și simplu brăilenii sunt melomani. Esplanada s-a umplut ochi cu oameni de toate felurile: tineri și seniori, copii de la 3-4 ani, adolescenți, eleganți sau în ținute casual. Toți s-au bucurat de ceea ce se petrecea pe scena de la Dunăre.

Mariana Nicolesco intonând împreună cu „zmeii” săi faimosul Brindisi din La Traviata de Verdi în finalul Concertului Extraordinar de pe Esplanada Dunării

Mariana Nicolesco a fost o amfitrioană desăvârșită. Umorul, eleganța, distincția și seriozitatea sunt doar câteva din atributele care o caracterizează. La acestea se adaugă pasiunea pentru muzică, pasiune care nu a scăzut niciodată în intensitate. Nimic nu o putea opri să urce pe scenă, iar în momentul în care a făcut-o, marea soprană le-a arătat elevilor săi că scena nu e un dușman, nu e un purgatoriu al creației, ci paradisul artistului liric. Le-a arătat că scena hrănește, vitalizează, ajută, le dă un suflu aparte personalităților artistice.

A fost o seară magnetică, o bucurie pentru toți cei prezenți. Aplauzele și entuziasmul publicului stau mărturie. Nu aveam de unde să știu că acest spectacol nu era apogeul săptămânii evenimentelor Darclée.

Duminică după-amiază, la ora ceaiului, avea să înceapă Gala Master Classes. Am fost din nou surprinsă. Nu era, așa cum mă așteptam, o gală formală, fără strălucire, cu concurenți care vin, cântă și pleacă în aplauze. Publicul, care a umplut până la refuz frumoasa sală de teatru a Brăilei, a fost martor la spectacol și la curs, în același timp.

Pianistul Matei Varga, venit de la New York, îl acompaniază pe baritonul Sebastian Balaj interpretând Chageons propos din ciclul de lieduri compus de George Enescu pe versuri de Clément Marot

Cei 60 de participanți erau chemați pe rând pe scenă pentru a prezenta ariile pregătite. Nimic spectaculos până acum, nu? Își începeau ariile. Dacă o un sunet era scos greșit, dacă o notă nu era la locul ei, dacă zmeii ei nu-și armonizau gesturile cu versurile, cu mesajul, dacă un cuvânt era rostit greșit, dacă nu se mișcau ca niște adevărați artiști…. doamna Nicolesco intervenea. Oprea totul, le făcea observație cu blândețe, dar și exigență, reluând momentul. Era ca și cum publicul s-ar fi aflat în același timp în culise și în sală. Nu era nimic ostentativ (chiar dacă unora, poate, nu le-a fost comod să primească dojenile marii artiste), nu era nimic agresiv. În acest mod, cei din sală au înțeles, măcar în parte, care sunt avatarurile artiștilor lirici, pe care i-au recompensat cum se cuvine.

Îndrumaţi de Mariana Nicolesco, mezzosoprana Florentina Soare şi tenorul Adrian Dumitru în scena Tu qui Santuzza din opera Cavalleria Rusticana de Mascagni

Așa au trecut aproape cinci ore. Nimeni nu obosise, nimeni nu voia să părăsească sala de teamă că ar mai putea urma ceva. După ce sala s-a golit totuși de public, participanții au primit diplomele de absolvire a Master Classes. În timp ce le dădea diplomele, soprana îi întreba pe fiecare: „Tu de ce te-ai intimidat?”, „De ce ești atât de rigid?”, „Care ți-a fost problema astă seară?”. Cu alte cuvinte, a fost un Master Classes de la început până în ultimul minut. La final, le-a mulțumit și le-a spus aproape matern: „Sunteți niște puișori! Țintiți Himalaya, nu orice deal”.

articolul original.

Generalul Eremia Grigorescu: „Aci cunoscu generalul german Mackensen ce este înfrângerea. Mărăşeşti fu mormântul iluziilor germane”

6 August 2022 at 08:42

Bătălia de la Mărăşeşti, începută la 24 iulie 1917 și sfârșită la 6 august 1917, a fost cea mai mare de pe Frontul românesc din tot cursul Primului Război Mondial. Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz au fost unele dintre cele mai importante bătălii din istoria poporului român. Peste 21.000 de mii de soldaţi români şi-au pierdut viaţa aici, au fost răniţi sau au fost daţi dispăruţi. La 6 august, prin rezistența armatei române, cursul Primului Război Mondial avea să se schimbe. Se împlinesc astăzi 105 de ani de atunci.

Cum a fost

Una dintre cele mai emoționante evocări ale Bătăliei de la Mărășești a făcut-o Armen Ovidiu Dima în cartea sa „Am 11 ani. Să vă povestesc Primul Război Mondial”, publicată de Editura Litera în 2021.

Succesul înregistrat în bătălia de la Mărăşti de Armata a 2-a română a determinat Puterile Centrale să modifice planurile pentru această parte a frontului. Planificatorii germani au renunţat la ofensiva asumată pentru zona Nămoloasa, mutând forţele principale în zona Focşani. Ofensiva stabilită viza linia de atac Focşani – Mărăşeşti – Adjud, atacul urmând să fie desfăşurat de Armata 9 germană condusă de generalul de infanterie Johannes von Eben, iar, în acelaşi timp, de-a lungul văii Oituz urma să fie executată o lovitură de către Armata 1 austro-ungară condusă de arhiducele Joseph, potrivit portalului https://www.worldwar2.ro/. Forţele inamice ţinteau încercuirea efectivelor militare ale Armatei a 2-a română din bazinul Soveja, conform volumului Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz (colonel Ion Cupşa, Editura Militară, 1967).

Armen Ovidiu Dima scris despre Primul Război Mondial la doar 11 ani.

Deopotrivă, cursul evenimentelor armate din Galiţia şi Bucovina au determinat modificări în derularea planurilor comandamentului aliat în această zonă a frontului.

Pentru contracararea planurilor inamice, Marele Cartier General român a hotărât configurarea, în nordul Moldovei, a unui grup de manevră format din trei corpuri de armată şi două de cavalerie, care avea rolul de a acţiona ofensiv în flancul drept al grupării inamice care avansa spre est. Drept pentru care a fost oprită ofensiva la Mărăşti, s-a renunţat la ofensiva de la Nămoloasa şi s-a ordonat o amplă regrupare care trebuia să se definitiveze pe data de 28 iulie. Planificatorii germani, în schimb, pregătiseră desfăşurarea a două lovituri prin care să încercuiască şi să nimicească forţele aliate. Armata 9 germană a adus întăriri două divizii austro-ungare de pe frontul din Italia şi le-a concentrat între Focşani şi Râmnicu Sărat. A fost adus, de asemenea, corpul alpin din Franţa şi care era considerat o unitate de elită a armatei germane, care trebuia dislocat din 24 iulie 1917 la sud de Focşani, potrivit volumului Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz. Intenţiile tactice ale ofiţerilor germane vizau o dublă lovitură, destul de greu de executat, în zona Siretului, cu spargerea frontului la Mărăşeşti – Panciu şi cucerirea unui pod în partea de est a Siretului.

În cursul nopţii de 23 spre 24 iulie 2022, artileria germană a declanşat bombardamentele intense în lunca Siretului, folosind şi obuze cu substanţe toxice. Atacul artileriei germane a vizat în special artileria aliată şi surse de rezerve apropiate ale marilor unităţi. Replica efectivelor române a venit prin răspunsul cu foc al Diviziei 5 infanterie care a zădărnicit avansarea inamicului. Ziua a doua a consemnat reluarea atacului de către forţele germane, prin Corpul 1 rezervă. Atacul inamic asupra părţii de est a Siretului a primit replica efectivelor române prin foc de baraj susţinut de cel al mitralierelor. Eroismul componenţilor Regimentului 32 Mircea şi-a pus amprenta asupra acestei încleştări, ofiţeri şi soldaţi lepădând raniţe, vestoane şi căşti şi pornind în atac asupra adversarului, uimind prin curaj şi dăruire, conform volumului Istoria Militară a Românilor (coordonator general-maior Ion Safta, Editura Militară, Bucureşti, 1992).

Prin lupta de rezistenţă primită, comandamentul german, neaşteptându-se la o asemenea replică, a dispus renunţarea la ideea de atacare a Siretului şi a aruncat în mijlocul confruntării două noi divizii mutând direcţionarea atacului, însă generalul Constantin Christescu, comandantul Armatei 1 române, a răspuns prin trimiterea Diviziei 9 infanterie dincolo de cursul Siretului pentru apărarea liniei din faţa localităţii Mărăşeşti.

Ziua de 26 iulie 1917 avea să consemneze declanşarea ripostei ofensive a grupării germano-austro-ungare de pe valea Oituzului împotriva Armatei 2 române. Înverşunarea confruntării avea să îmbrace forme nemaiîntâlnite pe câmpul de luptă în următoarele zile, forţele inamice pătrunzând în adâncime pe o linie de circa 3-4 km, iar răspunsul apărării dublat de contraatacuri duse chiar şi la baionetă au diminuat capacitatea ofensivei germane. S-a trecut, în data de 28 iulie 1917, la contraofensivă de-a lungul liniei de cale ferată Mărăşeşti-Focşani, ceea ce a contribuit la slăbirea capacităţii ofensive a inamicului.

Rezistenţa forţelor armate române, cu sprijin aliat, a zădărnicit şi a determinat, iarăşi, modificarea planurilor ofensive ale forţelor inamice care au reuşit până la 30 iulie 1917 să cucerească localităţi, printre care şi Panciu. Divizia 12 bavareză a angajat eforturi consistente pentru a pune capăt rezistenţei desfăşurate, în faţa localităţii Mărăşeşti, de efectivele Diviziei 9 infanterie române. Regimentul 40 infanterie a fost încercuit şi a căzut, aproape complet, într-o luptă de o înverşunare specifică marilor bătălii ale istoriei. Breşa respectivă putea constitui înclinarea definitivă a balanţei operaţionale pe câmpul de luptă ducând la pierderea Mărăşeştiului, însă intervenţia extraordinară a Regimentului 9 vânători printr-un contraatac decisiv a oprit avansarea forţelor inamice, păstrând echilibrul confruntării.

Generalul Eremia Grigorescu, comandantul Armatei a I-a, nota în ordinul de zi: „Aci cunoscu generalul german Mackensen ce este înfrângerea. Mărăşeşti fu mormântul iluziilor germane”. Ilustrație de Valentin Tănase

Prin decizia Marelui Stat Major, la comanda Armatei 1 române este instalat generalul Eremia Grigorescu, care comandase, din 1916, Divizia 15 infanterie şi care s-a remarcat în special în prima bătălie de la Oituz, din toamna aceluiaşi an, potrivit https://dgmru.mapn.ro/ şi Istoria Militară a Românilor. Deviza pe care a lansat-o şi a insuflat-o ostaşilor săi, cu prilejul primei bătălii de la Oituz, Pe aici nu se trece!, avea să genereze un imbold mobilizator extraordinar cu prilejul confruntării de la Mărăşeşti, când la comanda Armatei 1 române a fost instalat generalul Eremia Teofil Georgescu. A fost un ofiţer bine pregătit, bun strateg şi camarad apropiat al ostaşilor săi, reuşind, în momentele de cumpănă, să le ridice moralul.

Caporalul Constantin Muşat a fost dovada vie a dăruirii cu care au luptat românii. Cu o mână amputată încă din timpul ofensivei din 1916, caporalul s-a întors pe front şi pentru că nu mai putea să folosească arma arunca grenade cu braţul sănătos.Ilustrație de Valentin Tănase

În ziua de 30 iulie, efectivele Diviziei 13 infanterie au intrat în luptă pentru apărarea zonei pădurii Răzoare, iar, două zile mai târziu, într-un moment foarte greu, să se alăture, după un marş istovitor, Divizia 10 infanterie.

Ziua cea mai grea şi cu cea mai însemnată contribuţie în întreaga economie a bătăliei de la Mărăşeşti a fost data de 6 august 1917.

Evaluarea comandamentului german privind epuizarea forţelor române şi imposibilitatea respingerii unui nou atac a proiectat în teren aruncarea ultimelor efective germano-austro-ungare pentru o înfrângerea forţelor române şi aliate. În dimineaţa acelei zile, forţele germano-austro-ungare au declanşat un amplu bombardament de artilerie, timp de trei ore, acoperind în fum şi explozii zona frontului unde se aflau efectivele militare române. Întreaga ofensivă s-a desfăşurat pe linia dintre Panciu şi Mărăşeşti, frontul fiind atacat de cinci divizii inamice.

Localitatea Mărăşeşti nu a putut să fie cucerită, drept pentru care inamicul şi-a îndreptat atenţia spre centrul dispozitivului de apărare al forţelor române, reuşind să cucerească o parte din pădurea Răzoare. Amplasamentul reprezenta punctul cheie al bătăliei. Ocuparea sa de către inamic însemna prăbuşirea frontului la Mărăşeşti. Luptele date au evidenţiat o îndârjire rar văzută în conflictele armate. Compania de mitraliere a căpitanului Grigore Ignat a depus jertfa completă în faţa atacatorilor. S-au dus lupte foarte grele, la baionetă.

Bătălia de la Răzoare Ilustrație de Valentin Tănase

Cu forţe odihnite, armata germano-austro-ungară a reuşit să rupă apărarea română la limita dintre două regimente şi să avanseze. Generalul Ion Popescu, comandantul Diviziei 13 infanterie, a aruncat în luptă toate forţele aflate la dispoziţie, inclusiv efectivele rezervei, reuşind să contraatace pe direcţii convergente şi să refacă apărarea. Trupele germane s-au retras într-o stare de panică, neaşteptându-se la riposta forţelor române şi s-au aşezat pe o linie largă a frontului, pierzând zona cucerită cu o zi înainte. Toate încercările ulterioare ale inamicului de a reocupare a aliniamentului pierdut au fost sortite eşecului, iar frontul s-a stabilizat la începutul toamnei, potrivit volumului Istoria Militară a Românilor.

Klaus Iohannis: Acum e datoria noastră!

În mesajul său, președintele Klaus Iohannis a evidențiat faptul că prin proporțiile și durata sa, bătălia de la Mărășești a fost cea mai mare confruntare de pe frontul românesc din timpul Primului Război Mondial.

„România a intrat în război în august 1916 pentru a desăvârși idealul național, pentru a elibera frații oprimați, care trăiau sub dominația imperiilor străine, și pentru a reuni teritoriile locuite de români într-un singur stat.

Inițiativa construirii Mausoleului Eroilor de la Mărășești aparține Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române și a fost lansată la Congresul desfășurat la 8 iunie 1919, în Sala Senatului din Capitală. Monumentul a fost ridicat după planurile arhitectului George Cristinel. Piatra de temelie a viitorului memorial a fost așezată la 6 august 1923. În vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, în criptele Mausoleului, iar în septembrie au fost depuse în sarcofagul central rămășițele pământești ale generalului Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I Române din timpul bătăliei Mărășeștilor. Foto Învrancea

Faptele de arme, curajul, eroismul și sacrificiul ostașilor noștri rămân o sursă de inspirație pentru români, generație după generație.

Niciodată în perioada modernă, existența statului român nu a fost într-un pericol mai mare ca în anul 1917. Prin agresiunea militară din vara acelui an de pe frontul din Moldova, Puterile Centrale urmăreau să lichideze deopotrivă armata și statul român.

Cu toate acestea, Armata României a zădărnicit intențiile inamicului și a fost biruitoare în marile bătălii de la Mărășești, Mărăști și Oituz, forțând astfel Puterile Centrale să renunțe la acțiunile ofensive pe frontul românesc.

Moralul admirabil al soldaților români a fost reflectat de îndemnul Pe aici nu se trece!, de la Oituz, reînnoit la Mărășești și care a inspirat, totodată, generația următoare, în timpul bătăliei de la Păuliș din septembrie 1944.

Sacrificiile soldaților noștri au făcut posibile nu doar câștiguri militare, ci au determinat și o modernizare a societății românești. Acordarea dreptului egal de vot pentru toți cetățenii, împroprietărirea țăranilor, cu precădere a celor aflați pe front, de către Regele Ferdinand au reprezentat reforme semnificative, care au consolidat parcursul democratic al națiunii noastre.

Un rol important în succesul militar de pe frontul din Moldova l-a avut și misiunea aliată condusă de generalul Henri Berthelot, care a contribuit semnificativ la reorganizarea și pregătirea armatei române.”, a transmis președintele țării.

Evocând apartenența noastră la NATO, cea mai puternică alianță militară din istorie, ceea ce înseamnă că „țara noastră beneficiază, astfel, și de garanțiile de securitate conferite de apartenența la Alianța Nord-Atlantică.”, Klaus Iohannis a subliniat că după jertfa celor care au murit pe câmpul de bătălie și care este temelia dezvoltării României întregite, democratice și europene, „acum este datoria noastră să ducem mai departe și să apărăm idealurile, principiile și valorile pentru care ei s-au sacrificat.”

articolul original.

Do not measure China’s reactions by the American foot!

6 August 2022 at 07:41

The Chinese conduct themselves according to the commandments of Sun Tzu, not according to the commandments of Moses. For them, after centuries of powerlessness, power is exercised not ostentatiously, but calmly and discreetly. They are not even chess players, nor poker players, but Go (Weiqi) players. When the US attacked by pushing forward (in Taiwan) the fool, China did not respond by counterattacking with the rook (as the US, Germany or Russia would have done), but put another piece on the world board that limits the American opponent’s maneuverability. More to come…the former Minister of Foreign Affairs, Adrian Severin, explained to Q Magazine.

We reproduce the full commentary below. Titles and underlines belong to the editor.

Adrian Severin was Minister of Foreign Affairs of Romania and president of the OSCE-PA Photo Mihail Oprescu

WHAT IS TAIWAN AND WHAT DOES IT WANT?

No one disputes that Taiwan is currently a part of China. That’s how it was in the past.

When the Maoist revolution broke out in China, the Chinese government reacted and this led to a civil war, which was eventually won by the revolutionary forces. They established their control over the entire territory of the state, except for the island of Taiwan, where the government troops took refuge and the “capitalist” political regime was preserved under their protection, but especially under American protection.

President Tsai Ing-wen with Taiwanese army soldiers Photo Twitter

To think that Taiwan is democratic because it is capitalist would be an abuse of logic. Not everything that is capitalist is democratic, and not everyone who opposes dictators is a democrat.

International self-determination is a right of peoples. Internal self-determination can be recognized at the limit, under certain conditions, as a right of national minorities. Regions or territories do not have the right to self-determination.

As a region of China, Taiwan does not have this right, which, in fact, it did not even bring up until recently. If we recognized it, we could wake up one day that Oltenia is also asking for separation from Romania; not to mention Transylvania.

Donbass, with which some analogy could be made, differs from Taiwan by two essential features: i. a Russian (Russian-speaking) majority lives in Donbass, which must be distinguished from Ukrainians, while Chinese people live in Taiwan, as in Mainland China; ii. Donbas was transferred by Russia to Ukraine, at the behest of the USSR, according to Soviet constitutional, administrative and geopolitical logic, while Taiwan politically isolated itself from China in the context of a civil war.

Both insular and mainland Chinese believed that there was only one China, which, however, each community presented itself as the only legitimate one to organize, rule and represent. Finally, the UN (including the USA, Russia, Romania, etc.) recognized the People’s Republic of China as a legitimate partner in international relations, communist as it was. International relations consider the reality of power, not the ideologies. The ideologists only disturb the peace of the world.

As long as the “one China” principle works (and so far, no one has denounced it) the Taiwanese issue is China’s internal affair. Taiwan’s eventual desire to become an independent state and transform its current de facto status into a de jure one represents a secessionist project.

The US fought a terrible war against the secessionism of the Southern Confederacy. House Speaker Nancy Pelosi’s trip to Taipei suggests the US would not be against Taiwanese secession, however. The secessionism at home, no! Secessionism abroad, yes! Hence all the anger.

WHAT DOES THE USA WANT?

Initially, the US claimed that Taiwan was China and armed it to be able to reclaim the mainland territory. Back then, Washington, albeit against common sense, viewed mainland China as a “secessionist region” and advocated against this secessionism and for the restoration of the exercise of sovereignty by the “real China”, the Republic of China, with its leadership in exile in Taiwan, over the entire recognized territory of the state; therefore also on the continental territory.

Carmine Angelo Vito is among the first CIA pilots to fly over Moscow during the Cold War on intelligence-gathering missions. The first to make such a flight, aboard a U-2, was Carl Overstreet, on June 20, 1956, on a mission covering Poland and eastern Germany. On July 4, Hervy Stockman was flying over Soviet territory, not far from Leningrad, to photograph military ships and bases in the Soviet Baltic countries. The fourth, fifth, and sixth intelligence-gathering missions were flown by pilots Marty Knutson, Glen Dunaway, and Jake Kratt, all of which were successful. Photo Air & Space Museum, Washington, DC

After 1970, in the conditions of the sharpening of the Cold War and the rivalry between the USA and the USSR, but also of increasingly fierce disputes between the two great communist powers, the USSR and China, the Nixon Administration, maintaining the principle of one China, recognized as the its legitimate representative the People’s Republic of China, which was also granted permanent membership in the UN Security Council. It was the happy time when the doctrine of political realism in international relations and their de-ideologization, embodied by the National Security Adviser and then US Secretary of State, Henry Kissinger, had established itself in American foreign action. Washington’s only claim at the time was that China’s reunification should be peaceful. Which Beijing accepted.

According to this deal, the US considered itself entitled to support Taiwan, further arming it, this time to enable it to defend itself against a possible military invasion by the official/legitimate Chinese government. Which was not very difficult given the military and economic weakness of the People’s Republic of China at the time. For the government in Beijing, a military solution, involving the crossing of the Formosa Strait, about 80 miles wide, would have been an adventure doomed to failure.

Over time, things have changed. China has become the world’s second, if not first, economic power, one of the largest holders of US debt, one of the main refuges of many Euro-Atlantic industries, and the source of essential goods for the functioning of Euro-Atlantic economies, as well as a military power not to be ignored, equipped with the most advanced technologies. If it does not yet surpass the military power of the USA, it is because, as President Jiang Zemin explained us during the state visit in 1997, in the battle of ideas in China, the group that claimed that the economic and social development of the country must be given priority won against the one who advocated the priority of the development of military capabilities. In other words, a strategy diametrically opposed to the American one which, for a very long time, spends more on military security than on economic development; which is, according to the great political scientist Paul Kennedy, even under the conditions of the conversion of military technological progress into technologies of civilian utility, the cause of the collapse of all empires.

The economic and cultural development of China, together with a certain liberalization of civil relations, a relative democratization of society (within the limits of Mandarin traditions that allow the competition of political options only on distinct social levels, the highest and most respected being that of the Mandarin aristocracy, today represented by the leaders of the so-called Chinese Communist Party) and a considerable ideological relaxation (following the synthesis of “bureaucratic centralism”, Confucian harmony and capitalist competition), led to the emergence of a true dependence of the Taiwanese market on the Chinese one and made the career management of the Taiwanese dependent on their integration into the mainland Chinese environments. Against this background, peaceful reunification was becoming an ever easier and closer goal.

American military experts were of the opinion as early as 2021 that a war involving Taiwan is desirable, because Asia is growing so much economically that it is becoming unstoppable Photo Twitter

Such a reunification meant, however, the elimination of the American military presence in Taiwan. What American political planners, anchored in old strategic calculations and living in a dream world parallel to reality, could not accept. This is even though the mainland Chinese market is today much more attractive to the US than the Taiwanese market (in the latter the Pelosi family has important stakes), and the 80 miles of the Taiwan Strait is no longer an insurmountable obstacle for the Chinese fleet and missiles, with US military bases there no longer beyond Chinese arm’s length. Thus, the US decided, because of an autistic analysis, to encourage independence-secessionist movements in Taiwan.

With the support of the US, the party that wants to turn Taiwan into an independent state distinct from China, in reality viable only as an American protectorate, came to power. Such a fact is in itself likely to increase tensions, already high, in the China Sea.

What the US is defending in Taiwan is not democracy against dictatorship (Taiwanese democracy is more than questionable, as the idea of ​​Chinese Communist dictatorship is a thing of the past), but a position of military dominance in the Western Pacific, which, with clear thinking, it could easily dispense, in exchange for the advantages brought by a multilateral collaboration with China, including in terms of defining a new world order.

VISIT OF THE OLD LADY

The descent of the Speaker of the US House of Representatives, Nancy Pelosi, in Taipei, without the consent of the People’s Republic of China, has ignited a new crisis in the region with global reverberations.

As I have shown before, in concrete reality there is an internationally recognized (including by the USA) only one China, Taiwan being a region of it, and the Taiwanese problem (respectively the relationship between the island of Taiwan and mainland China, including the ways to exercise the sovereignty of the Chinese state over its entire territory) being an internal problem of China.

The entry of a high-ranking American citizen, under the protection and escort of the US armed forces, into the territory of a sovereign state that does not approve such a “visit” is an act of war.

The risk taken by Mrs. Pelosi has obscure causes, most likely related to the need to divert public attention from the criminal problems of the Pelosi family in the US. After all, if the US started a war with Iraq to cover up the Monicagate scandal, why wouldn’t they start another one to cover up Pelosigate?!

To this objective could possibly be added the interest of the Democratic Party, in a difficult election year, to postpone the midterm elections or to keep them in the shadow of the grandiose plume of the one leading the nation in the war with the Chinese communist hydra (in addition to the Russian one). In the absence of a bellicose attitude on the part of Beijing, such a calculation remains just a stick in the mud.

I led a Congressional delegation to Taiwan to make crystal clear that America stands with the people of Taiwan – and all those committed to Democracy and human rights.

Check out this video of our historic visit to Taipei. pic.twitter.com/TON6zB3x4s

— Nancy Pelosi (@SpeakerPelosi)
August 3, 2022

Nancy Pelosi said she visited Taiwan to send a clear signal of support for the Taiwanese people and democratic values ​​Video Twitter Nancy Pelosi

Otherwise, Nancy Pelosi’s trip did not and could not bring any detectable geopolitical or economic gain to the American nation, which is in the midst of an economic and social crisis. Rather, it pushed China’s neighbors (Philippines, South Korea, Vietnam) to distance themselves from the US to protect themselves and their loved ones.

China’s militarily reserved response, circumscribed by its psychology, culture and historical traditions, different from what Euro-Atlantic propaganda had convinced the European and American public to be, as well as in stark contrast to the expectations of this public, is explained by the specifics of Chinese thinking synthesized in the philosophy of the game go (weiqi), completely different from that of the chess or poker games known in Europe (including Russia) and the USA. In the broadest sense, China never attacks directly, but by envelopment; it does not confront its force with the opponent’s force but puts the opponent in the position of not being able to use its force because it has lost the favorable room for maneuver. However, this does not happen in the short term, as Europeans and Americans like, but in the medium and long term, as the Chinese think and act.

On July 30, the aircraft carrier USS Ronald Reagan crossed the South China Sea to the east of Taiwan and south of Japan. The ship was accompanied by the cruiser USS Antietam and the destroyer USS Higgins. “Although they can respond to any eventuality, these are normal, routine deployments,” said a US Navy representative. Photo MC3 Gray Gibson

WHO WON AND WHO REALLY LOST?

The shock produced by the contrast between expectations and reality proves the superior capacity of Euro-Atlantic propaganda in relation to the Chinese one, defeated in this chapter.

In the case of the war in Ukraine, Western propaganda convinced the world that Russia wanted to occupy Kiev, and then presented the fact that it was not occupied as a proof of Vladimir Putin‘s strategic defeat. Using the same method, metaphors from Chinese leaders’ statements and warnings prior to Nancy Pelosi’s arrival in Taipei were misinterpreted and widely disseminated to create the expectation of a Chinese military attack on the aircraft she was traveling in and a Chinese military invasion of Taiwan. Such responses, wrongly attributed to the Chinese beforehand, were fashioned after the inept pattern of the outbreak of the First World War under the pretext of the assassination of Archduke Franz Ferdinand in Sarajevo in 1914. Many believed in these predictions without noticing that such reactions would have brought no practical advantage to China. As neither the downing of the aircraft nor the invasion took place, China is declared defeated; and so it is, but only in our imagination and the „show war” in which the US has specialized.

Beyond this, such dangerous fire games draw our attention to the fact that the US, the inventor and champion of marketing, offers only successful “commercial advertising” behind which no real geopolitical “products” can be found (except for the military), while China reserves, in the long term, the advantages of the real supply of such “products”, the seller of splendid empty packaging not being able to endlessly deceive everyone and collect the price of a commodity that he does not have.

China’s restraint in its armed response to Ms. Pelosi’s provocation has saved humanity from the devastating Pacific expansion of the current war in Eastern Europe and the Black Sea

Beyond its cultural bases, this is concretely motivated (if we operate with the arguments of practical reason) by the military power gap still existing between the US and China, favorable to the former, by the lack of militaristic and expansionist traditions of China, by the wise desire of mainland China to achieve reunification with Taiwan peacefully, in order to be durable, and through the pragmatic and responsible calculation according to which an open military confrontation between China and the US, caused by a purely symbolic gesture, and therefore without any practical consequences, by some American politicians, disowned right at home, would not have brought China any real profit.

What did the madmen who were pushing China to war really want and expect? Apocalypse?!

Now, because China did not listen to them and limited itself, in the spirit of the oriental martial arts, to a military choreography without direct contact (see the promptly launched military exercises that closed, without the US objecting, the transiting around and over Taiwan, or they “accidentally” touched – much like NATO “accidentally” bombed the Chinese embassy in Belgrade in 1999 – Japanese territory, without causing any human and material damage), to “pedagogical” reductions in Sino-Taiwanese economic relations and to the “suspension” of Sino-American political cooperation (apart from the symbolic yet humiliating sanctions imposed on the Pelosi family), they want to “punish” it by labeling it as a “loser without right of appeal”.

China’s stage victory is to use Nancy Pelosi’s “visit” as a coagulant of Chinese national pride and will, bringing popular support for the current state leadership (and especially President Xi Jinping) to the highest levels. A China that is more united, more self-confident, and more convinced of its moral superiority poses an even greater threat to American unipolar ambitions.

The strategic defeat of the US caused by Nancy Pelosi’s visit, which the US administration did not have the strength of character to undertake, is that it unleashes China’s retaliatory policy (which will come in time and unseen, in especially in the form of economic and psychopolitical “sanctions”) and strengthens the Sino-Russian alliance (as well as the BRICS “opposition”), but especially it is revealing the systemic deficit of US geopolitical judgement (the sclerosis of American geopolitical discernment), with the effect of bankrupting the credibility of the American power and of destroying the cohesion of the American-led alliances.

Pentagon officials tried to contact China’s military commanders, but they did not return calls to the Americans, three sources told Politico newspaper.

That’s what it was and is. What will be, we will see. What we know now is that the century of Asia, that is, the march of history, cannot be stopped by the frivolous aggressivity of a dying empire.

articolul original.

Întâlnirea cu „Moromeții”

6 August 2022 at 04:00

Terminasem școala generală și, ca majoritatea colegilor mei, nu știam încotro s-o apuc. Nici ai mei nu se hotărâseră, însă, de rămas la colectiv, să dau cu sapa, nu încăpea discuție! Musai, zicea tata, o să te dau la vreo meserie, acilea, la Turnu Măgurele, la Combinat. Mai pune și tu mâna pe vreo carte, să ai bază, să nu te încurci la examen!

Am pus, ce era să fac! Mi-am găsit loc, la umbră, în fundul grădinii. Cartea, pe care o alesesem din biblioteca școlii, era destul de voluminoasă pentru răbdarea mea. Într-o săptămână, am terminat-o. De înțeles, am cam înțeles eu despre ce era vorba, însă nu eram impresionat deloc. Dacă ar fi fost de față scriitorul, l-aș fi întrebat: domnule, mata n-ai avut altceva de spus decât despre lucruri știute? Ce scrii în roman, parcă e de la noi, din sat!…

De ce, la vârsta pe care o aveam atunci, n-am fost sedus și încântat deMoromeții? Oare, pentru că înfățișa întâmplări și evenimente arhicunoscute, la care și ai mei luaseră parte, cu ani în urmă, când aveau pământul lor? Cu seceratul grâului. Cu venirea, pe înserat, acasă, de la câmp. Cu așezatul în jurul mesei mici și rotunde, înfulecând, obosiți și tăcuți, din mămăliga aburindă. Cu scăldatul, la gârlă. Cu certurile dintre vecini. Cu scandalurile de la arie, de la moară. Cu nesfârșitele confruntări politice de la cârciuma lui Bojan. Cu încrâncenata zbatere pentru păstrarea loturilor întregi, așa cum le moșteniseră.

Acele personaje le întâlneam în fiecare zi. Moromete semăna leit cu vecinul Fane Firci, așezat pe stănoagă, pâcâind din țigară. Arțăgosul și lacomul Bălosu împrumutase chipul lui Gogoșaru. Primarul Aristide se iscălea Gogu Codreanu. Cocoșilă răspundea la numele Țîcîiașu, mereu încruntat, cu gura rezemată de înjurătură. Vestita Poiană a lui Iocan nu se deosebea cu nimic de fierăria lui Lambe Pîrlea. Niculae eram chiar eu, mânând oile prin porumbiști, pe izlazul plin de mărăcini și scaieți. Polina era Lisăndrina, fata lui Duluță, oameni avuți, care nici vorbă s-o lase să se mărite cu Vidăraș, băiat bun, vesel și harnic, dar sărac…

Marin Preda a scris 9 romane în timpul vieții Foto MNLR

Nedumerit, am stat de vorbă cu profesorul meu de limba română. Nu știu ce ai înțeles sau n-ai înțeles tu, mi-a zis, dar cartea asta e minunată. Moromeții s-a dat și la admitere, anul trecut, la liceu. E o carte mare, așa ceva nu s-a mai scris până acum… Satul înfățișat de prozator e o impresionantă frescă a lumii noastre țărănești. Recitește-o, fii atent și urmărește trăirile oamenilor, semnificația acelui imens salcâm doborât în zorii zilei, când femeile se întorceau de la cimitir, continua zbatere a bătrânului Moromete pentru păstrarea pământului… Tu ai rămas la primul nivel al lecturii, ai reținut „basmul”, n-ai intrat în psihologia personajelor, în complexitatea vieții țărănești. Normal, ești la o vârstă fragedă! Mai încolo, ai să vezi altfel lucrurile, pe care, zici tu, le-ai întâlnit și în satul nostru.

Profesorul meu a avut, desigur, dreptate. Au trecut destui ani de atunci. Moromeții și-a urmat destinul excepțional, așezându-se pe raftul de sus al literaturii române. Se studiază la școală, „se dă” la examene, a devenit și film, eternizând unicitatea „întâlnirii din pământuri”. Și, mai ales, rămâne o carte de identitate pentru autorul ei: Marin Preda, de la a cărui naștere se împlinește în această vară un veac…

articolul original.

Nu măsurați reacțiile Chinei cu metrul american!

5 August 2022 at 20:00

Chinezii se conduc după poruncile lui Sun Tzu, iar nu după poruncile lui Moise. Pentru ei, după ce timp de secole au fost lipsiți de putere, puterea nu se exercită cu ostentație, ci cu calm și cu discreție. Ei nu sunt nici măcar jucători de șah, necum de poker, ci jucători de Go (Weiqi). Când SUA a atacat împingând înainte (în Taiwan) nebunul (nebuna), China nu a răspuns contraatacând cu turnul (cum ar fi făcut SUA, Germania sau Rusia), ci a mai pus pe eșichierul lumii o piesă care limitează capacitatea de manevră a adversarului american. Altele urmează…a explicat pentru Q Magazine fostul ministru de Externe, Adrian Severin.

Redăm în continuare comentariul integral. Titlurile și sublinierile aparțin redacției.

Adrian Severin a fost ministru de Externe al României și președinte al OSCE Foto Mihail Oprescu

CE ESTE TAIWANUL ȘI CE VREA EL?

Nimeni nu contestă că în prezent Taiwanul este o parte a Chinei. Așa a fost și în trecut.

Când în China a izbucnit revoluția maoistă, guvernul chinez a reacționat și asta a generat un război civil, câștigat, în cele din urmă, de forțele revoluționare. Acestea și-au instaurat controlul asupra întregului teritoriu al statului, cu excepția insulei Taiwan, unde s-au refugiat trupele guvernamentale și s-a păstrat, sub protecția lor, dar mai ales sub protecție americană, regimul politic capitalist.

Președinta Tsai Ing-wen alături de soldații armatei taiwanze Foto Twitter

A socoti că Taiwanul este democratic întrucât este capitalist ar fi un abuz de logică. Nu tot ce este capitalist este democratic și nu toți cei care se opun dictaturii sunt democrați.

Autodeterminarea internațională este un drept al popoarelor. Autodeterminarea internă poate fi recunoscută la limită, în anumite condiții, ca un drept al minorităților naționale. Regiunile sau teritoriile nu au dreptul la autodeterminare.

Ca regiune a Chinei, Taiwanul nu are acest drept, pe care, de fapt, nici nu l-a adus în discuție până de curând. Dacă l-am recunoaște, ne-am putea trezi într-o zi că și Oltenia cere separarea de România; ca să nu mai vorbim de Ardeal.

Donbasul, cu care s-ar putea face o oarecare analogie, se deosebește de Taiwan prin două trăsături esențiale: i. în Donbas trăiește o majoritate rusă (rusofonă) care trebuie distinsă de ucraineni, în timp ce în Taiwan trăiesc tot chinezi ca și în China continentală; ii. Donbasul a fost transferat de Rusia Ucrainei, la ordinul URSS, conform logicii constituționale, administrative și geopolitice sovietice, în timp ce Taiwanul s-a izolat din punct de vedere politic de China, în contextul unui război civil.

Atât chinezii insulari, cât și cei continentali socoteau că există o singură Chină, pe care, însă, fiecare comunitate se prezenta a fi singura legitimată să o organizeze, conducă și reprezinte. În cele din urmă, ONU (inclusiv SUA, Rusia, România etc) au recunoscut Republica Populară Chineză ca partener legitim în relațiile internaționale, așa comunistă cum o fi fost ea. Raporturile internaționale țin seama de realitatea puterii, iar nu de ideologii. Ideologii nu fac decât să tulbure pacea lumii.

Atât timp cât funcționează principiul unei singure Chine (și până acum nimeni nu l-a denunțat) problema taiwaneză este o afacere internă a Chinei. Eventuala dorință a Taiwanului de a deveni un stat independent și a transforma statutul său actual de facto într-unul de jure, reprezintă un proiect secesionist.

SUA a purtat un război teribil împotriva secesionismului Confederației Sudiste. Călătoria Președintelui Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, la Taipei, sugerează că SUA nu ar fi, însă, împotriva secesionismului taiwanez. De aici toată supărarea.

CE VREA SUA?

Inițial, SUA a susținut că Taiwanul este China și l-a înarmat pentru a putea recupera teritoriul continental. Pe atunci, Washingtonul, fie și împotriva bunului simț, privea China continentală ca pe o regiune secesionistă și pleda împotriva acestui secesionism și pentru restabilirea exercițiului suveranității adevăratei Chine, Republica China, cu conducerea sa refugiată în Taiwan, asupra întregului teritoriu recunoscut al statului; deci și asupra teritoriului continental.

Carmine Angelo Vito este printre primii piloți ai CIA care au survolat deasupra Moscovei în timpul războiului rece, în misiuni care vizau culegerea de informații. Primul care a efectuat un astfel de zbor, la bordul unui U-2, a fost Carl Overstreet, la 20 iunie 1956, într-o misiune care acoperea Polonia și estul Germaniei. La 4 iulie, Hervy Stockman zbura deasupra teritoriului sovietic, nu departe de Leningard, pentru a fotografia navele militare și bazele din țările baltice societice. Cea de-a patra, a cincea și a șasea misiune de culegere de informații au fost efectuate de piloții Marty Knutson, Glen Dunaway și Jake Kratt, toate fiind un succes. Foto Air & Space Museum, Washington, DC

După 1970, în condițiile ascuțirii Războiului rece și ale rivalității dintre SUA și URSS, dar și ale unor dispute tot mai aspre între cele două mari puteri comuniste, URSS și China, Administrația Nixon, menținând principiul unei singure Chine, a recunoscut ca reprezentant legitim al acesteia Republica Populară Chineză, căreia i s-a acordat și locul de membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU. Era vremea fericită în care doctrina realismului politic în relațiile internaționale și a dezideologizării acestora, încarnată de consilierul pentru securitate națională și apoi Secretarul de stat al SUA, Henry Kissinger, se impusese în acțiunea externă americană. Singura pretenție a Washingtonului, la timpul respectiv, a fost ca reunificarea Chinei să nu se producă decât pe cale pașnică. Ceea ce Beijingul a acceptat.

Potrivit acestei înțelegeri, SUA s-a considerat îndreptățită să acorde sprijin Taiwanului, înarmându-l în continuare, de astă dată, spre a-i permite să se apere împotriva unei posibile invazii militare declanșate de guvernul chinez oficial/legitim. Ceea ce nu a fost foarte complicat în condițiile slăbiciunii militare și economice a Republicii Populare Chineze de atunci. Pentru guvernul de la Beijing, o soluție militară, implicând și traversarea strâmtorii Formosa, lată de circa 80 mile, ar fi fost o aventură sortită eșecului.

Cu timpul, lucrurile s-au schimbat. China a devenit a doua, dacă nu prima, putere economică a lumii, una dintre cele mai mari deținătoare ale datoriei americane, unul dintre locurile unde s-au refugiat multe din industriile euro-atlantice și sursa de bunuri esențiale pentru funcționarea economiilor euro-atlantice, precum și o putere militară de neignorat, dotată cu tehnologii dintre cele mai avansate. Dacă nu depășește încă puterea militară a SUA este întrucât, așa cum ne explica Președintele Jiang Zemin în timpul vizitei de stat din 1997, în lupta de idei din China a izbândit gruparea care susținea că dezvoltării economice și sociale a țării trebuie să i se dea prioritate față de dezvoltarea capacităților militare. Cu alte cuvinte, o strategie diametral opusă celei americane care, de foarte multă vreme, cheltuiește mai mult pentru securitatea militară decât pentru dezvoltare economică; ceea ce este, potrivit marelui politolog Paul Kennedy, chiar și în condițiile convertirii progresului tehnologic militar în tehnologii de utilitate civilă, cauza prăbușirii tuturor imperiilor.

Dezvoltarea economică și culturală a Chinei, împreună cu o anumită liberalizare a raporturilor civile, o relativă democratizare a societății (în limitele tradițiilor mandarine care permit concursul opțiunilor politice numai pe paliere sociale, cel mai înalt și respectat fiind acela al aristocrației mandarinilor, astăzi reprezentată de liderii așa-numitului Partid Comunist Chinez) și o considerabilă relaxare ideologică (consecutivă sintezei dintre centralismul birocratic, armonia confucianistă și competiția capitalistă), a condus la apariția unei adevărate dependențe a pieței taiwaneze de cea chineză și a managementului de carieră al taiwanezilor de rând de integrarea lor în mediile chineze continentale. Pe acest fundal, reunificarea pașnică devenea un obiectiv tot mai ușor de atins și tot mai apropiat.

Experți militari americani erau de părere încă din 2021 că un război cu miza Taiwan este de dorit, pentru că Asia crește atât de mult economic încât devine de neoprit Foto Twitter

O asemenea reunificare însemna, însă, eliminarea prezenței militare americane din Taiwan. Ceea ce planificatorii politici americani, anchilozați în vechile calcule strategice și trăind într-o lume a viselor paralelă cu realitatea, nu au putut accepta. Aceasta chiar dacă piața chineză continentală este astăzi cu mult mai ofertantă pentru SUA decât piața taiwaneză (pe cea din urmă familia Pelosi are importante pachete de acțiuni), iar cele 80 de mile ale strâmtorii Taiwan nu mai sunt un obstacol de netrecut pentru flota și rachetele chineze, bazele militare americane de acolo nemaifiind dincolo de lungimea brațului chinez. Astfel SUA a decis, ca urmare a unei analize autiste, să încurajeze mișcările independentist-secesioniste din Taiwan.

Cu sprijinul SUA, partidul care dorește transformarea Taiwanului într-un stat independent distinct de China, în realitate viabil numai ca protectorat american, a ajuns la putere. Un atare fapt este în sine de natură a mări tensiunile, și așa ridicate, în Marea Chinei.

Ceea ce apără SUA în Taiwan nu este democrația împotriva dictaturii (democrația taiwaneză este mai mult decât discutabilă, după cum ideea de dictatură comunistă chineză aparține trecutului), ci o poziție de dominație militară în Pacificul de vest, de care, gândind lucid, s-ar putea dispensa ușor, în schimbul avantajelor aduse de o colaborare multilaterală cu China, inclusiv în ceea ce privește definirea unei noi ordini mondiale.

VIZITA BĂTRÂNEI DOAMNE  

Descinderea Președintei Camerei Reprezentaților a SUA, Nancy Pelosi, la Taipei, fără acordul Republicii Populare Chineze,  a amorsat o nouă criză în regiune, cu reverberații globale.

Așa cum am arătat mai înainte, în realitatea concretă există și pe plan internațional este recunoscută (inclusiv de către SUA) o singură Chină, Taiwanul fiind o regiune a acesteia, iar problema taiwaneză (respectiv relația dintre insula Taiwan și China continentală, incluzând căile de exercitare a suveranității statului chinez asupra întregului său teritoriu) fiind o problemă internă a Chinei.

I led a Congressional delegation to Taiwan to make crystal clear that America stands with the people of Taiwan – and all those committed to Democracy and human rights.

Check out this video of our historic visit to Taipei. pic.twitter.com/TON6zB3x4s

— Nancy Pelosi (@SpeakerPelosi)
August 3, 2022

Nancy Pelosi a declarat că a vizitat Taiwanul pentru a da un semnal clar de susținere a poporului taiwanez și a valorilor democratice Video Twitter Nancy Pelosi

Intrarea unui cetățean american de rang înalt, sub protecția și escorta forțelor armate americane, pe teritoriul unui stat suveran care nu aprobă o asemenea vizită, este un act de război.

Riscul asumat de doamna Pelosi are cauze obscure, cel mai probabil legate de nevoia abaterii atenției publice de la problemele penale ale familiei Pelosi în SUA. La urma urmelor, dacă SUA a declanșat un război cu Irakul pentru a acoperi scandalul Monicagate, de ce nu ar mai amorsa unul ca să acopere Pelosigate?!

Acestui obiectiv i s-ar mai putea adăuga, eventual, interesul Partidului Democrat, într-un an electoral dificil, de a amâna alegerile intermediare sau a le ține la umbra panașului grandios al celui care conduce națiunea în războiul cu hidra comunistă chineză (pe lângă cea rusă). În lipsa unei atitudini belicoase a Beijingului un atare calcul rămâne doar o bâtă dată în baltă.

În rest, voiajul lui Nancy Pelosi nu a adus și nu putea aduce nici un câștig geopolitic sau economic detectabil națiunii americane, aflată în plină criză economică și socială. Mai degrabă a împins vecinii Chinei (Filipine, Coreea de Sud, Vietnam) să ia distanță igienică față de SUA, ca să se protejeze pe sine și pe cei dragi.

Reacția rezervată pe plan militar a Chinei, diferită de ceea ce propaganda euro-atlantică a convins publicul european și american că ar fi urmat să fie, precum și în total contrast cu așteptările acestui public, circumscrise de psihologia, cultura și tradițiile sale istorice, se explică prin specificul gândirii chineze sintetizate în filosofia jocului go (weiqi), cu totul deosebită de cea a jocurilor de șah sau poker cunoscute în Europa (inclusiv Rusia) și SUA. În sensul cel mai larg, China nu atacă niciodată direct, ci prin învăluire; nu confruntă forța sa cu forța adversarului, ci îl pune pe adversar în situația de a nu-și putea folosi forța întrucât a pierdut spațiul de manevră propice. Or, asta nu se petrece pe termen scurt, cum le place europenilor și americanilor, ci pe termen mediu și lung, așa cum gândesc și acționează chinezii.

La 30 iulie, portavionul USS Ronald Reagan a traversat Marea Chinei de Sud până la est de Taiwan şi la sud de Japonia. Nava a fost însoţită de crucişătorul USS Antietam şi de distrugătorul USS Higgins. „Deşi ele pot răspunde la orice eventualitate, acestea sunt desfăşurări normale, de rutină”, a declarat un reprezentant al US Navy. Foto MC3 Gray Gibson

CINE A ÎNVINS ȘI CINE A PIERDUT ÎN REALITATE?

Șocul produs de contrastul între așteptări și realitate dovedește capacitatea superioară a propagandei euro-atlantice în raport cu cea chineză, învinsă la acest capitol.

În cazul războiului din Ucraina, propaganda occidentală a convins lumea că Rusia dorește ocuparea Kievului, pentru ca apoi să prezinte împrejurarea că acesta nu a fost ocupat ca dovadă a înfrângerii strategice a lui Vladimir Putin. Folosind aceeași metodă, metaforele din declarațiile și avertismentele liderilor chinezi, anterioare sosirii lui Nancy Pelosi la Taipei, au fost interpretate și răspândite masiv pentru a crea așteptarea unui atac militar chinez împotriva aeronavei în care se deplasa aceasta și a unei invazii militare chineze a Taiwanului. Astfel de răspunsuri, atribuite abuziv chinezilor, erau croite după modelul inept al declanșării Primului război mondial sub pretextul asasinării Arhiducelui Franz Ferdinand, la Sarajevo din 1914. Mulți au crezut în ele fără să observe că nu aduceau nici un fel de avantaj practic Chinei. Cum nici doborârea aeronavei nici invazia nu a avut loc, China este dată drept învinsă; și așa este, dar numai în imaginația noastră și în războiul spectacol în care SUA s-a specializat.

Dincolo de aceasta, asemenea periculoase jocuri cu focul ne atrag atenția asupra faptului că SUA, inventatoarea și campioana marketingului, nu mai oferă decât reclamă comercială de succes, în spatele căreia nu se mai găsesc produse geopolitice reale (cu excepția celor militare), pe când China își rezervă, pe termen lung, avantajele ofertei reale de asemenea produse, vânzătorul de splendide ambalaje goale neputând înșela la infinit pe toată lumea și încasa prețul unei mărfi pe care nu o are.

Autoreținerea Chinei în ceea ce privește reacția armată la provocarea dnei Pelosi, a salvat omenirea de la extinderea devastatoare în Pacific a actualului război din estul Europei și de la Marea Neagră.

Dincolo de bazele sale culturale, ea este motivată în concret (dacă operăm cu argumentele rațiunii practice) prin decalajul de putere militară încă existent între SUA și China, favorabil celei dintâi, prin lipsa tradițiilor militariste și expansioniste ale Chinei, prin dorința înțeleaptă a Chinei continentale de a realiza reunificarea cu Taiwanul, pentru a fi durabilă, pe cale pașnică și prin calculul pragmatic și responsabil potrivit căruia o confruntare militară deschisă între China și SUA provocată de un gest pur simbolic și, deci, fără nici o consecință practică, a unor politicieni americani, dezavuați chiar la ei acasă, nu ar fi adus Chinei nici un profit concret.

Oare ce doreau și ce așteptau cu adevărat nebunii care împingeau China la război și care, pentru că nu i-a ascultat și s-a limitat, în spiritul artelor marțiale orientale, la o coreografie militară fără contact direct (a se vedea exercițiile militare declanșate prompt care au închis, fără ca SUA să se opună, tranzitul în jurul și deasupra Taiwanului, sau au atins din greșeală – cam tot așa cum tot din greșeală NATO a bombardat ambasada Chinei la Belgrad, în 1999 – teritoriul japonez, fără a produce pagube umane și materiale), la reduceri pedagogice ale relațiilor economice chino-taiwaneze și la suspendarea cooperării politice chino-americane (în afara sancțiunilor pe cât de simbolice pe atât de umilitoare aplicate familiei Pelosi), o pedepsesc acum lipindu-i eticheta de învins fără drept de apel? Apocalipsa?!

Victoria de etapă a Chinei constă în aceea de a folosi vizita lui Nancy Pelosi ca un coagulant al mândriei și voinței naționale chineze, aducând susținerea populară pentru actuala conducere a statului (și în special a Președintelui Xi Jinping) la cotele cele mai înalte.

O Chină mai unită, mai sigură de sine și mai convinsă de superioritatea sa morală reprezintă o și mai mare amenințare la adresa veleităților unipolariste americane.

Înfrângerea strategică a SUA, provocată de vizita lui Nancy Pelosi, vizită pe care administrația americană nu a avut tăria de caracter să și-o asume, constă în aceea că descătușează politica de retaliere a Chinei (care va veni în timp și pe nevăzute, în special sub forma sancțiunilor economice și psihopolitice) și consolidează alianța chino-rusă (precum și opoziția BRICS), dar mai ales în dezvăluirea deficitului sistemic de discernământ geopolitic al SUA (scleroza discernământului geopolitic american), cu efectul de a falimenta credibilitatea puterii americane și a distruge coeziunea alianțelor conduse de America.

Cam asta a fost și este. Ce va fi, vom vedea. Ce știm de acum, este că secolul Asiei, respectiv mersul istoriei, nu poate fi oprit prin agresivitatea frivolă a unui imperiu muribund.

Oficiali de la Pentagon au încercat să ia legătura cu comandanții militari ai Chinei, însă aceștia nu au răspuns la telefon americanilor, au declarat trei surse pentru ziarul Politico

PS. Ministerul de Externe al Chinei a anunțat vineri, 5 august, câteva măsuri de răspuns la vizita președintei Camerei Reprezentanților a SUA în Taiwan:

anularea dialogului la nivelul comandanților militari China-SUA;

anularea dialogului sino-american de coordonare a politicii de apărare (DPCT);

anularea întâlnirilor sino-americane în baza Acordului de Consultare Navală (MMCA);

suspendarea cooperării între China și SUA pentru repatrierea imigranților ilegali;

suspendarea cooperării între cele două părți în probleme de asistență legală în chestiuni juridice;

suspendarea cooperării sino-americane împotriva criminalității transfrontaliere;

suspendarea cooperării sino-americane împotriva drogurilor;

suspendarea dialogului între China și SUA privind schimbările climatice.

articolul original.

Israelul a atacat ținte ale Jihadului Islamic din Fâșia Gaza

5 August 2022 at 19:09

Israelul a atacat, vineri, 5 august, Fâșia Gaza cu avioane de război, ucigând cel puțin 10 persoane, inclusiv un comandant al grupării Jihad Islamic, informează Al Jazeera.

Taysir al-Jabari, un comandant al Brigăzilor al-Quds, brațul militar al Jihadului Islamic, a murit într-un raid aerian asupra unui apartament din Turnul Palestinei din centrul orașului Gaza. Forțele de apărare israeliene afirmă că acesta plănuise atacuri cu rachete antitanc ghidate împotriva cetățenilor și a soldaților israelieni în zone din apropierea graniței cu Gaza.

Ministerul Sănătăţii din Gaza a anunțat și decesul unei fetiţe de cinci ani. Cel puțin 55 de persoane au fost rănite în urma raidurilor israeliene.

„Tocmai am luat prânzul de vineri și copiii mei se jucau. Deodată, o explozie uriașă a lovit blocul-turn în care locuim. Am fugit. Sunetul era strident. Am fost foarte șocați deoarece locul este plin de civili. Am văzut multe victime care au fost evacuate”, a spus un rezident pentru Al Jazeera, cu sângele acoperindu-i hainele.

Activista din Gaza Rana Shubair, care locuiește în cartierul al-Remal din partea de vest a Fâșiei Gaza, a spus că a auzit „patru până la cinci bubuituri puternice” când Israelul a atacat Turnul Palestinei din apropiere.

„Eram adormit și m-am trezit alergând, întrebându-mă ce s-a întâmplat. A fost panică în zonă, oamenii alergau. Vă puteți imagina… cantitatea de groază pe care aceasta a provocat-o oamenilor care locuiesc în clădire”, a adăugat ea. „Au fost copii care se jucau… acesta a fost ceva cu adevărat imprevizibil pentru noi.”, a spus Shubair.

Mai multe explozii au putut fi auzite și văzute în toată Gaza. Se auzeau drone de recunoaștere israeliene plutind deasupra enclavei asediate.

„Jihadul Islamic” a anunțat lansarea a peste 100 de rachete în direcția Israelului

Atacurile au lovit și zonele sudice ale Khan Younis și Rafah, precum și cartierul al-Shuja’iya.
În primul răspuns la atac, tirurile de rachete din Gaza spre Israel au putut fi văzute în timp ce sistemul antirachetă Iron Dome al Israelului a luminat cerul nopții.

Avioanele de luptă israeliene continuând să survoleze deasupra orașului dens populat vineri seară, a raportat Youmna al-Sayed de la Al Jazeera.

Atacurile de astăzi sunt o consecință a tensiunilor apărut cu Jihadul Islamic, după arestarea liderului palestinian Bassam al-Saadi în orașul ocupat Jenin din Cisiordania.

Oficialii Jihadului Islamic cataloghează atacurile israeliene drept o „o crimă brutală, un masacru comis de ocupația israeliană împotriva poporului nostru” .

Hamad a declarat postului Al Jazeera că „nu există nicio justificare” pentru atacuri, adăugând că fracțiunile palestiniene au dreptul să se apere și să-și „protejeze” poporul.

Potrivit acestuia, facțiunile din Gaza au menținut „o bună coordonare” și explorează „cea mai bună opțiune pentru poporul palestinian”.

„Cred că Israelul nu este interesat de nicio mediere… nu există loc pentru mediere, nici loc pentru discuții pașnice”, a spus Hamad. „Poporul nostru așteaptă ca rezistența palestiniană să ia decizia și să riposteze”.
Un purtător de cuvânt al armatei israeliene a spus că aproximativ 15 luptători palestinieni au murit în acțiunea dn Gaza.

„Nu am terminat încă”, a declarat purtătorul de cuvânt al armatei israeliene (IDF) lt.col. Richard Hecht adăugând că Israelul se așteaptă la un tir de rachetă de represalii din partea facțiunilor palestiniene din Gaza.

El a anunțat, de asemenea, că 25.000 de soldați în rezervă sunt activați.

Ahmed Mudalal, un oficial Jihad Islamic din Gaza, a declarat că gruparea a făcut cereri Israelului prin mediatorii egipteni, inclusiv eliberarea liderului reținut al-Saadi și a unui alt prizonier, oprirea raidurilor din Cisiordania și ridicarea blocadei din Gaza. El a spus că nu au primit încă un răspuns.

Ministrul israelian al Apărării, Benny Gantz, a vizitat, vineri, comunități din apropierea Gazei, spunând că autoritățile pregătesc „acțiuni care vor îndepărta amenințarea din această regiune”, fără a da însă alte detalii.

„Vom opera cu putere pentru a restabili viața de rutină în sudul Israelului”, a spus el. „Nu căutăm conflicte, dar nu vom ezita să ne apărăm cetățenii, dacă este necesar”, a spus Benny Gantz.

Israelul și Egiptul au menținut o blocare strictă asupra Gazei timp de 14 ani, iar criticii spun că politica echivalează cu pedeapsa colectivă a celor două milioane de rezidenți palestinieni din regiune.

articolul original.

Ucraina acuză Amnesty International de propagandă rusească

5 August 2022 at 11:39
image

După ce Amnesty International, organizaţie neguvernamentală pentru drepturile omului, a acuzat joi armata ucraineană că a periclitat civili prin amplasarea unor baze militare în şcoli şi spitale şi prin lansarea din zone locuite a unor atacuri împotriva invadatorilor ruşi, a venit ș reacția indignată a autorităților de la Kiev.

Ministrul de Externe ucrainean Dmitro Kuleba a transmis, printr-un mesaj video, că raportul realizat de Amnesty International este injust.

Mai mult decât atât, Kuleba îi acuză pe cei de la Amnesty că preiau „propaganda rusească.

Armata ucraineană stabileşte baze militare în şcoli şi spitale şi lansează atacuri din zone populate, o tactică ce încalcă dreptul umanitar internaţional, semnalează Amnesty International într-un raport redactat după vizite efectuate între lunile aprilie şi iulie pe frontul din estul Ucrainei.

„Am documentat un tipar al forţelor ucrainene de a pune în pericol civilii şi de a încălca legile războiului când acţionează în zone populate”, remarca în document secretarul general al acestei organizaţii, Agnes Callamard.

„Sunt indignat, la fel ca şi voi, de raportul Amnesty International. Îl consider injust’” a spus într-un mesaj video pe Facebook ministrul ucrainean de externe Dmitro Kuleba.

Acesta a susţinut că Amnesty International „creează un fals echilibru între opresor şi victimă, între ţara ca a distrus sute de mii de civili, oraşe, teritorii şi ţara care se apără cu disperare”.

„Încetaţi să creaţi această realitate falsă, în care toată lumea este puţin vinovată pentru ceva şi începeţi să relataţi sistematic adevărul despre ceea ce Rusia reprezintă cu adevărat astăzi!”, a indicat ministrul Kuleba.

Cu puţin timp înaintea mesajului acestuia, consilierul prezidenţial ucrainean Mihailo Podoliak a susţinut că „vieţile oamenilor” sunt „prioritare” şi că populaţia oraşelor din proximitatea liniei frontului sunt evacuate, el acuzând Amnesty de participare la o „campanie de dezinformare şi propagandă” ce validează argumentele Kremlinului.

În timp ce a criticat tacticile armatei ucrainene, Amnesty a subliniat pe de altă parte că acestea „nu justifică în niciun caz atacurile ruse orbeşti” care au lovit populaţia civilă.

De la începutul agresiunii lansate pe 24 februarie, Rusia a acuzat în mod repetat Ucraina că amplasează trupe şi armament în zone locuite şi foloseşte astfel populaţia ca scuturi umane pentru a putea acuza Rusia că atacă ţinte civile.

Totuși, acesta nu e unicul raport în care vina este aruncată atât pe invadatori, cât și pe invadați. Un raport al ONU, publicat la începutul lunii iulie, constată că forțele armate ale Ucrainei poartă o mare parte din vină. Raportul ONU arată că ucrainenii au folosit dret „scuturi umane” civili dintr-un azil de bătrâni din Luhansk, pentru a preveni operațiunile militare în anumite zone.

articolul original.
❌