ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
✇Money

Lanţul de buncăre ale preşedintelui Vladimir Putin, în centrul unei anchete a jurnaliştilor ruşi

By: Mihai Voican
image

Preşedintele rus Vladimir Putin are la dispoziţie o vastă reţea de buncăre secrete, care se întinde de la Moscova până în Munţii Ural, noi adăposturi subterane continuând să fie construite în Rusia.

Această informaţie are la bază o anchetă efectuată de săptămânalul rus Sobesednik (Interlocutorul), iar unul din autori este chiar redactorul-şef Oleg Roldughin al publicaţiei, care a acordat un interviu despre investigaţie canalului de televiziune independent Dojdi (cu sediul în Letonia), relatează vineri Ukrainska Pravda şi Rbc.ua, citate de Agerpres.

Încă în perioada sovietică erau construite buncăre pentru înalţii funcţionari de stat, dar construcţia lor s-a intensificat în ultimul timp. Ştim cu certitudine că există buncăre la Moscova, în Ural şi în regiunea Volgăi”, a afirmat Roldughin.

Putin, potrivit lui, dispune de două sisteme de buncăre: unele înregistrate şi altele neînregistrate.

Sistemul de buncăre ţine de competenţa Direcţiei generale pentru programe speciale, un organism de securitate oficial distinct, subordonat direct preşedintelui rus. Şeful acestei direcţii este Aleksandr Lineţ, fost şef al unui departament în cadrul Serviciului Federal de Securitate (FSB) pentru Districtul militar Sud. În 2020, Putin i-a dăruit acestuia un apartament de 176,7 m.p. în imobilul în care se află Direcţia pentru administrarea patrimoniului preşedinţiei ruse din centrul Moscovei.

articolul original.
✇Money

Portugalia-Coreea de Sud. Un nou rezultat șocant! Victorie în prelungiri

By: Mihai Voican
image

Echipa națională a Portugaliei a fost învinsă de selecționata Coreei de Sud cu scorul de 2-1 (1-1), vineri, pe Education City Stadium din Doha, la Cupa Mondială din Qatar, dar Seleccao a câştigat Grupa H.

Portugalia, deja calificată în optimile de finală, şi-a permis luxul de a-şi odihni câţiva oameni de bază în meciul cu Coreea de Sud, unul cu miză mai mică.

Lusitanii au deschis scorul rapid, prin Ricardo Horta (5), dar asiaticii au izbutit să întoarcă rezultatul prin golurile reuşite de Younggwon Kim (27) şi Hee Chan Hwang (90+1), asigurând un final dramatic şi în această grupă.

Coreea de Sud nu mai trecuse de faza grupelor din 2010, din Africa de Sud, când era eliminată în optimi de Uruguay (1-2), rivala sa de vineri (de la distanţă).

Echipa antrenată de Fernando Santos, a deschis repede scorul, prin Ricardo Horta (5), atacantul echipei Sporting Braga reluând din 6 metri centrarea lui Dalot, după o lansare remarcabilă marca Pepe, scrie Agerpres.

Lusitanii şi-au creat destule ocazii în prima repriză, prin Cancelo (15), Dalot (34), Vitinha (35, 42) şi Horta (44).

”Războinicii Taeguk” au avut o primă oportunitate de gol în min. 17, când lovitura de cap a lui Guesung Cho a fost apărată de Diogo Costa. În min. 27, sud-coreenii au egalat cu o doză de şansă: Kangin Lee a executat un corner, mingea a ricoşat nefericit din Cristiano Ronaldo şi fundaşul Younggwon Kim a reluat în plasă din 6 metri.

Jucătorii antrenaţi de portughezul Paulo Bento (suspendat pentru acest meci, echipa a fost condusă de secundul Sergio Costa, n. red.) au mai avut un şut bun, trimis de vedeta Son (40) de la 20 de metri, prins de portarul Diogo Costa.

Repriza secundă a fost una mai săracă în faze de poartă, deşi portughezii au dominat în continuare, cu 52%-33% posesie (15% in contest).

Seleccao practic nu şi-a creat o ocazie clară de gol, în timp de sud-coreenii au ratat prin Inbeom Hwang (67) şi Kangin Lee (74). În min. 90+1, când situaţia părea clară pentru lusitani, scăpaţi în câştigători ai grupei (Ghana, singura care putea depăşi Portugalia, era condusă în cealaltă partidă, n. red.), Coreea de Sud a dat lovitura pe un contraatac rapid purtat de Son, care l-a servit inteligent pe Hee Chan Hwang (Wolverhampton), iar acesta a marcat.

Portugalia a pierdut doar al doilea său meci în ultimele 15 partide jucate în grupe la Cupa Mondială (8 victorii, 5 egaluri).

În 2002, la Cupa Mondială pe care a găzduit-o împreună cu Japonia, Coreea de Sud a învins Portugalia în grupă cu 1-0.

articolul original.
✇Money

Covid, gripă, bronşiolită: o „triplă epidemie” fără precedent, cu evoluţie incertă, îngrijorează specialiştii dintr-o țară europeană

By: Mihai Voican
image

„Tripla epidemie” cu care se confruntă Franţa, odată cu circulaţia simultană a virusurilor care dau Covid, bronşiolită şi gripă, este „complet inedită”, iar evoluţia sa este încă greu de prevăzut, a subliniat, vineri, serviciul de sănătate publică.

Sezonul de gripă a venit mai devreme ca de obicei, adăugându-se cazurilor de Covid şi bronşiolită în creştere şi ajungând în rândul sugarilor la niveluri fără precedent în ultimul deceniu. Această situaţie are impact asupra unui sistem de sănătate deja suprasolicitat, la fel ca şi în alte ţări, în special în Statele Unite, relatează Le Figaro, citată de News.ro.

Situaţia este complet fără precedent” şi plină de „incertitudini”, a declarat Didier Che, director adjunct pentru boli infecţioase, într-un briefing de presă al agenţiei de sănătate publică.

În anii precedenţi, existau mai multe viroze respiratorii care se succedau: o primă circulaţie de rinovirusuri făcea loc la VSR (principalul virus implicat în bronşiolite – n.r.), care în general făcea loc gripei. Aici, avem co-circulaţii”, a arătat şi epidemiologul Sophie Vaux. Această situaţie este „îngrijorătoare”, deoarece coexistenţa acestor patologii poate avea „un impact clinic destul de puternic, în special asupra spitalelor”, a adăugat ea. Şi asta se întâmplă chiar dacă aceste virusuri nu afectează „exact aceleaşi populaţii”, gripa şi Covid-ul afectând mai ales persoanele în vârstă şi vulnerabile, iar bronşiolita mai ales sugarii.

Este „dificil de prevăzut apariţia unor vârfuri” ale celor trei epidemii, dar e un posibil un vârf simultan de Covid şi gripă sau chiar şi de bronşiolită chiar de Crăciun, estimează specialiştii.

Una dintre necunoscutele majore este o posibilă competiţie între virusurile gripei şi Covid, care ar putea îngreuna coexistenţa acestora şi ar putea limita riscul unor vârfuri simultane. „Mai avem nevoie de ceva timp pentru a afla dacă această noţiune de canibalism viral se confirmă”, a declarat Didier Che.

Dar, a insistat el, Franţa „nu este complet neajutorată” şi dispune de „un arsenal preventiv” împotriva acestei triple epidemii. Agenţia de sănătate publică insistă mai mult ca oricând asupra vaccinării împotriva Covid, dar şi împotriva gripei, în contextul în care se apropie sărbătorile de sfârşit de an, cu întâlniri familiale ce vor favoriza transmiterea virusurilor. De asemenea, se recomandă cu insistenţă măsuri de protecţie (măşti în spaţii închise, spălarea mâinilor, aerisire etc.).

articolul original.
✇Money

Csoma Botond îi răspunde liberalului care a cerut scoaterea UDMR de la guvernare: Are o atitudine antimaghiară consecventă

By: Mihai Voican
image

Liderul PNL Satu Mare, Adrian Cozma, care a cerut ca UDMR să iasă de la guvrnare din cauză că liderii maghiar nu au transmis urări de Ziua Națională a Romniei ”are o atitudine maghiară consecventă”, declară liderul deputaților UDMR, Csoma Botond. El mai spune că a transmis un mesaj de Ziua Națională pe pagina sa de Facebook și „că noi credem în continuare în acele idei pe care le-am exprimat cu ocazia ședinței solemne” și că nu sunt motive de rupere a coaliției.

„El (Adrian Cozma – n.red.) are o atitudine antimaghiară consecventă, recidivează, nu se află la prima abatere. Am transmis pe Facebook-ul meu și am scris că noi credem în continuare în acele idei pe care le-am exprimat cu ocazia ședinței solemne. Nu cred că e motiv de rupere a coaliției. La PNL n-am văzut încă, în afară de…nici postarea lui Cozma nu am văzut-o. Nu cred că ar fi motiv de rupere a coaliției. Unii au înțeles greșit mesajul, unii au vrut să nu înțeleagă greșit, nu comentez. Acele declarații le-am făcut în spiritul declarației de la Alba Iulia. Consider că nu a fost nimic jignitor”, a declarat Csoma Botond pentru Digi24.

Întrebat despre declarația președintelui PSD, Marcel Ciolacu, privind „consecințe politice” după afirmațiile sale, Csoma Botond a spus: „Nu știu la ce s-a referit dânsul”.

Președintele PNL Satu Mare, Adrian Cozma, a cerut, vineri, din nou, excluderea UDMR de la guvernare, de data aceasta pe motiv că „liderii UDMR nu au transmis niciun fel de mesaj României, românilor de Ziua Națională”.

Atacul lui Cozma la adresa UDMR vine după discursul deputatului UDMR Csoma Botond, care a spus în discursul din timpul ședinţei solemne a Parlamentului consacrată sărbătoririi Zilei de 1 Decembrie, că „liderii politici și religioși ai românilor ardeleni știau foarte bine că Ardealul nu era numai românesc, ci și unguresc, săsesc și evreiesc”.

Această declarație a stârnit și indignarea liderului PSD din coaliția de guvernare, Marcel Ciolacu, care i-a cerut lui Kelemen Hunor, președintele UDMR, să-i ceară lui Csoma Botond să-și ceară scuze.

Citește integral pe Digi24.ro

articolul original.
✇Money

Vrancea: Traficul feroviar, oprit după ce două trenuri de marfă s-au ciocnit, a fost reluat

By: Money.ro
image

”Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA vă informează că, începând cu ora 17.50 a fost reluat traficul feroviar de călători,  pe intervalul de staţii Gugeşti – Sihlea, pe firul I. Primul tren de călători care tranzitează această zonă este IR 1657, care circulă în relaţia Bucureşti Nord – Bacău”, a transmis, vineri, CFR.  

Compania a precizat că echipele de intervenţie ale SRCF Galaţi acţionează în continuare în această zonă şi pentru eliberarea firului II. 

”Reamintim faptul că traficul feroviar de călători a fost închis începând de ieri, 1 decembrie 2022, între Gugeşti şi Sihlea, din cauza unui incident feroviar în care au fost implicate două trenuri private de marfă. De asemenea, facem precizarea că pentru asigurarea continuităţii traficului feroviar de călători în aceste două zile, trenurile au circulat pe ruta deviată Mărăşeşti  – Tecuci – Barboşi – Făurei – Buzău şi retur”, a mai transmis CFR.  

Compania precizează şi că reprezentanţii SRCF GALAŢI au asigurat permanent suportul tehnic intervenţiei la faţa locului şi au acţionat cu personal specializat, inclusiv în cursul nopţii, astfel încât circulaţia trenurilor de călători să se reia în condiţii normale şi de siguranţă pe ruta directă. 

”CFR SA adresează scuzele necesare călătorilor şi îi asigură că personalul feroviar intervine în continuare în zona deraierii, cu utilaje de mare tonaj, astfel încât să redeschidem circulaţia, în condiţii de siguranţă şi pe firul II”, a mai transmis compania.  

Două trenuri de marfă care transportau cereale au fost implicate, joi dimineaţă, într-o coliziune, în zona Dumbrăveni, judeţul Vrancea

 

articolul original.
✇Money

Gigi Becali vinde FCSB. Pe ce sumă este dispus să renunțe la echipă

By: Theodora Șutiu
image

Gigi Becali a declarat, într-un intervenție telefonică la „Ora exactă în Sport”, că se gândește încă o dată să se retragă din fotbal și să vândă echipa FCSB.

„În momentul în care mă voi retrage din viața publică, atunci o să văd cum dau echipa. Doar n-o să las moștenire o distrugere. Fotbalul e periculos, e patimă, poate să distrugă familii. N-o să las moștenire la fetele mele.

Acum, dacă cineva dă 20 de milioane, o dau. Cu tot cu jucători o dau! Am dat 2,3 milioane de dolari când am luat-o de la Talpan. Au dat-o generalii și cu toți miniștrii, nu mai contează. La ora asta, am 7 milioane de euro dați.

Păi, 10 și cu 7 fac 17. Și mai vreau 3 milioane să câștig. Munca mea, emoțiile mele. Dacă dă cineva 20 de milioane, o dau. Dar, niciodată nu voi lăsa moștenire familiei mele echipa de fotbal”, a declarat Gigi Becali, la PRO ARENA.

Becali s-a proclamat manager general, în locul lui Mihai Stoica

Chiar dacă FCSB are un manager general, adică Mihai Stoica, Gigi Becali spune că i-a luat locul acestuia în cadrul clubului.

„Sunt manager general acum. Hagi stă și pe bancă, eu n-am dreptul să stau pe banca? N-am zis că fac eu echipa. Am zis „știți cine face echipa”, e o diferență. Nu mai stau să filozofez despre chestiunea asta. Eu sunt stăpânul și eu stăpânesc și toată lumea trebuie să-mi slujească.

Eu nu mă duc să fac lucruri tehnice, nu mă duc la antrenamente. Eu doar văd cum arată oastea mea, cine poate și cine nu. Eu i-am ales pe luptătorii ăștia și pot să-mi dau seama.

La ora asta, vreau să terminăm pe locul trei anul ăsta, asta îmi doresc acum. Trebuie să câștigăm toate meciurile de anul ăsta, după o să vedem”, a mai spus Becali la același post TV.

articolul original.
✇Money

Companiile care încalcă sancţiunile decise împotriva Rusiei vor fi amendate, iar persoanele fizice sunt pasibile de închisoare – propunere de directivă europeană

By: Money.ro
image

Propunerea, care are nevoie de aprobarea Parlamentului European şi a celor 27 de state membre ale UE, stipulează, de asemenea, că persoanele care încalcă sancţiunile UE ar putea fi pasibile de pedepse cu închisoarea de cel puţin cinci ani.

Încălcarea sancţiunilor împotriva Rusiei este deja o infracţiune penală în unele ţări UE, dar în altele este tratată ca o infracţiune administrativă, în timp ce sancţiunile variază în cadrul blocului comunitar, menţionează Reuters.

“Există încă prea multe diferenţe între statele membre în ceea ce priveşte pedeapsa pentru încălcarea sancţiunilor UE”, a declarat comisarul pentru justiţie, Didier Reynders, adăugând că normele propuse vor aduce claritate.

articolul original.
✇Money

Moldovenii ar vrea unirea cu România, dar peste Prut sunt încă mulți rusofili

By: Theodora Șutiu
image

Potrivit Barometrului Opiniei Publice, din noiembrie 2022, realizat de către CBS Research și Institutul de Politici Publice de la Chișinău, mai puțin de jumătate dintre moldoveni își doresc unirea cu România.

Răspusurile date de către cetățenii Republicii Moldova, la întrebarea „Dacă vi s-ar cere să votați cu privire la unirea Republicii Moldova cu România, ați vota pentru sau contra?”, au fost următoarele.

► 35 % ar vota pentru unire
►47,4% ar vota împotrivă
►4,3% nu ar participa
►11,9 nu sunt deciși
►1,4% nu răspund

Acest studiu a fost făcut între 29 octombrie și 10 noiembrie 2022, pe un eșantion de 1132 de persoane din 85 de localități, reprezentativ pentru populația adultă a Republicii Moldova (cu excepția regiunii transnistrene), eroarea maximă fiind de ±3%.

Ce spunea Maia Sandu despre acest subiect, în luna aprilie

Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a declarat în aprilie 2022 că
unirea Republicii Moldova cu România va avea loc atunci „când poporul va spune că vrea acest lucru”, precizând că același răspuns este valabil și în cazul aderării țării sale la NATO.

„Asta pe cetățeni trebuie să îi întrebați. Unirea este un lucru pe care îl pot decide cetățenii. Noi suntem o țară democratică și asemenea decizii le iau doar cetățenii într-un mod democratic”, a spus Sandu.

„Acest lucru se poate întâmpla doar cu susținerea poporului. Când poporul va spune că vrea acest lucru, acest lucru se va întâmpla. Atât timp cât poporul nu vrea acest lucru sau nu este o masă critică a oamenilor care să susțină acest deziderat, atunci…”, a adăugat ea, citată de deschide.md.

articolul original.
✇Money

Românii, desemnați de un sondaj cei mai generoși din Europa

By: Theodora Șutiu
image

Un nou sondaj arată că dintre toți europenii, românii sunt cei mai generoși, având în vedere că 26% dintre cei intervievați au spus că vor dona şi anul acesta de Crăciun, aşa cum au făcut în anii precedenţi.

Mai mult decât atât, a înregistrat cea mai mică rată de răspunsuri „Nu mă interesează să susţin organizaţiile de caritate”, adică 13%, se arată într-un comunicat al Revolut.

Totodată, doar 23 dintre ei europeni sunt siguri că își vor permite și pe viitor să facă donații, în special în luna decembrie, pentru a sprijini persoanele cele mai afectate de creşterea costului vieţii sau categoriile sociale vulnerabile.

Banii se donează după cadourile de Crăciun

Majoritatea celor care au fost întrebați au spus că ar dona o anumită sumă de bani către organizaţiile caritabile pe care le susţin în mod obişnuit, dar numai după finalizarea achiziţiilor pentru Crăciun.

Acest sondaj a fost făcut de aplicația financiară Revolut, alături deDynata şi a cuprins peste 7.000 de respondenţi din şapte ţări europene, dintre care 1.000 în România.

„Datele interne Revolut confirmă generozitatea românilor: în ultimii doi ani, românii au donat peste 1,45 milioane de euro organizaţiilor caritabile, direct în aplicaţie. Utilizatorii au colectat astfel prin donaţii a treia sumă totală, în topul pieţelor unde Revolut oferă această funcţionalitate.

20 de organizaţii caritabile globale şi locale sunt prezente în funcţia Donaţii din Revolut, pentru clienţii din România, printre care: Crucea Roşie Română, Dăruieşte viaţă, Asociaţia Magic, Fundaţia Regală Margareta a României, Hope and Homes for Children Romania, SOS Satele Copiilor, Hospice Casa Speranţei, Code for Romania”, se arată în comunicatul citat.

Femeile au o atitudine practică atunci când vine vorba despre donaţii către cauze sociale (27,6% faţă de 24,9% pentru bărbaţi) şi preferă să facă donaţii doar după ce au rezolvat urgenţele personale sau familiale legate de sărbători.

În același timp, unul din cinci europeni spune că nu este interesat să susţină organizaţiile caritabile, cu cea mai mare rată de răspunsuri în Germania (30%) şi cea mai scăzută în România (12,7%).

Cei mai sensibili sunt cei din generația Z

Dintre toți cei intervievați, reprezentanţii Generaţiei Z sunt mult mai sensibili, faţă de alte segmente de vârstă, la nevoile categoriilor vulnerabile sau dezavantajate şi se declară mult mai interesaţi să facă acte de caritate.

Doar 13% dintre respondenţii de 18-24 de ani declară că nu sunt interesaţi să ajute organizaţiile caritabile, comparativ cu 22% dintre cei peste 55 de ani.

Alături de români, şi lituanienii se numără printre “campionii generozităţii” (29% au răspuns că de obicei donează şi o vor face şi anul acesta), precum şi europenii din generaţia “Boomers” (65+ ani, 28%).

În România, tinerii sunt mai generoși ca bătrânii

În România, dacă ne raportăm la categoriile de vârstă şi segmentarea regională, respondenţii sub 45 de ani sunt mai generoşi decât seniorii şi românii care locuiesc în centrul ţării (32%) faţă de cei din alte regiuni. Milenialii (35%) şi Generaţia Z (32%) au spus că, de obicei, donează organizaţiilor caritabile pe parcursul anului şi că o vor face şi anul acesta. De altfel, aceste două generaţii au contribuit cu cel mai mare procent la donaţiile făcute în ultimii 2 ani de către români prin Revolut – 82% din suma totală.

Cei mai mulți români caritabili stau în partea de vest a țării şi nord-est, 40% dintre respondenţi declarând că ar putea dona din banii care le rămân după cumpărăturile de sărbători. Mai puţin interesate să facă acte de caritate se declară femeile (9%), respondenţii cu vârste peste 65 de ani (17%) şi rezidenţii din nord-vestul României (14%), scriu cei de la stirileprotv.

articolul original.
✇Money

Ministrul Economiei: A fost semnată o scrisoare de Intenţie cu IMEC, centru de cercetare şi inovare lider în nanoelectronică şi tehnologii digitale, pentru dezvoltarea unui centru de competenţe în România, pas important pentru industria semicondu

By: Money.ro
image

Ministrul Economiei, Florin Spătaru, şi Luc Van den Hove, Preşedinte şi CEO al IMEC, au semnat joi,, la Leuven, Belgia, Scrisoarea de Intenţie de stabilire a cooperării dintre Ministerul Economiei şi IMEC, privind cercetarea în domeniul semiconductorilor, în contextul punerii în aplicare a Legii europene privind cipurile (European Chips Act).

 „Evenimentul de astăzi de la Leuven demonstrează încă o dată dorinţa mea, în calitate de ministru al Economiei, dar şi interesul Guvernului României, pentru dezvoltarea pas cu pas, în ţara noastră, a unei capacităţi de producţie de semiconductori. Scrisoarea de intenţie pe care am semnat-o cu IMEC este primul pas pe care îl facem pentru o colaborare durabilă, pe termen lung, în sectorul tehnologiilor avansate cu semiconductori, cu unul dintre cele mai mari centre de cercetare din domeniu. Parteneriatul nostru este o dovadă a oficializării unui demers discutat încă de la începutul anului, când am vizitat pentru prima dată unităţile IMEC din Leuven şi am văzut ce înseamnă o activitate integrată în industria de nanotehnologie şi sisteme de semiconductori. România nu trebuie să rateze începutul unuia dintre cele mai ambiţioase exerciţii europene de adaptare la industria viitorului. Trebuie să dezvoltăm acest segment industrial strategic la nivel european, în viitorul apropiat”, Florin Spătaru, ministrul Economiei.

Parteneriatul dintre Ministerul Economiei şi IMEC vine în contextul în care România are expertiză în domenii precum semiconductori şi senzori auto, precum şi o tradiţie universitară solidă în domeniul ingineriei şi ştiinţei.

„Criza europeană a materialelor critice sau a semiconductorilor, poate deveni o oportunitate de investiţie în România. Avem o forţă de muncă tânără, entuziastă şi conectată la noile tehnologii, dar trebuie să îi motivăm să rămână în ţară prin crearea unei infrastructuri solide pentru acest sector industrial”, a spus ministrul Economiei.

Cercetarea IMEC acoperă diverse aspecte ale nanoelectronicii şi aplicaţiilor sale, cum ar fi scalarea avansată a semiconductorilor şi a sistemelor, tehnologia radar şi radio, dar şi tehnologiile digitale, inclusiv expertiza în date şi securitate. Prin stabilirea ecosistemelor locale şi globale de parteneriate într-o multitudine de industrii, IMEC creează tehnologii care permit inovarea în diferite domenii, cum ar fi computerele de înaltă performanţă şi distribuţie, domeniul medical, oraşele inteligente şi mobilitatea, logistica şi producţia, energia durabilă şi educaţia inteligentă.

Cu ocazia semnării scrisorii de intenţie, Luc Van den Hove, Preşedinte şi CEO IMEC a declarat: „Dacă Europa doreşte să reuşească în atingerea obiectivelor sale, aşa cum sunt ele prevăzute în European Act Chips, construirea pe puncte forte europene ar trebui să fie vitală, aşa cum ar trebui să fie şi contruirea unei initiative pan-europene. Crede că semarea aceastei Scrisoari de intenţie cu Guvernul României este o mărturie a acestui demers. Aştept cu nerăbdare să explorăm această cooperare prin devoltarea unui viitor centru de competenţe din România”.

articolul original.
✇Money

România, tot mai aproape de intrarea în Schengen. Doar Austria se mai opune. Care ar fi motivul

By: Theodora Șutiu
image

De curând, oficialii statelor membre au vorbit despre Spațiul Schengen și propunerile ca Croația, România și Bulgaria. Potrivit presei din Croația, nu a fost nicio obiecție împotriva propunerii de acceptare a Croației în Schengen, însă ambasadorul olandez s-a opus Bulgariei iar Austria s-a opus de asemenea statului la sud de țara noastră dar și României.

Publicația croată Index, care citează Total Croatia News, scrie că ambasadorii UE reuniți în cadrul Comitetului Reprezentanților Permanenți (Coreper) din cadrul Consiliului UE au discutat despre extinderea Spațiului Schengen pentru a include Croația, Bulgaria și România.

Nimeni nu s-a opus intrării Croației

Sursa amintită mai sus, citată de digi24, informează că niciun ambasador nu s-a opus intrării Croației în spațiul Schengen. Potrivit reglementărilor interne, unele state membre trebuie să obțină aprobarea comisiilor competente în parlamentele lor naționale pentru a-și prezenta pozițiile în Consiliul UE.

Până în prezent, Guvernele Suediei, Danemarcei, Sloveniei și Olandei și-au înaintat propunerile parlamentelor pentru a sprijini intrarea Croației în Schengen iar acum așteaptă undă verde.

Toate celelalte state UE și Schengen au confirmat deja sprijinul lor pentru Croația. Coreper va avea din nou extinderea Schengen pe agenda de pe 7 decembrie, cu o zi înainte de întâlnirea miniștrilor de interne care ar trebui să ia decizia finală.

De ce nu vor austriecii ca România și Bulgaria să intre în Schengen

Presa croată explică că, cel mai probabil, este că Bulgaria și România nu pot fi separate deoarece granița dintre cele două țări nu a fost niciodată menită să fie o graniță externă a Schengen.

Astfel, pentru a separa Bulgaria și România, ar fi nevoie de pregătirea protecției la graniță și organizarea trecerilor de frontieră în conformitate cu regulile Schengen, iar aceasta ar putea dura ani de zile.

Având în vedere aceste presiuni, cel mai probabil, doar Croația să primească unda verde. Pe agendă sunt propunerile pentru două decizii, una pentru Croația și una pentru Bulgaria și România. Decizia are nevoie de consimțământul a tuturor celor 22 de state membre din Spațiul Schengen.

articolul original.
✇Money

Acuzații rasiste în școală. Directoarea, demisă după ce i-a discriminat pe elevii maghiari: „Crucea mamii lor!”

By: Theodora Șutiu

Directoare unui școli dintr-o comună băcăuană a fost demisă, după ce a iscat un mare scandal rasist în instituția de învățământ.

Potrivit informațiilor apărute în presa locală, că directoarea a refuzat să cheme elevii maghiari la festivităţile de Ziua Naţională.

Mai mult decât atât, ea i-a și jignit pe elevii săi de etnie maghiară într-o discuţie pe care a purtat-o grupul de WhatsApp al şcolii.

„Sunt unguri. Sărbătoresc pe 14 martie. Crucea mamii lor!”, a spus directoarea.

Inspectoratul a început o anchetă

La puțin timp de la apariția informațiilor în spațiul public, Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău a fost sesizat de alte cadre didactice. Directoarea a recunoscut totul şi a fost demisă pe loc.

“Mesajul primit pe 27 noiembrie, seara, conținând fragmente dintr-o conversație de pe grupul Whatsapp al Școlii Gimnaziale Pârjol în care doamna director a adresat cuvinte injurioase la adresa elevilor ce aparțin comunității maghiare din satul Pustiana, comuna Pârjol, înregistrat imediat la Inspectoratul Școlar Județean Bacău a determinat, în mod prioritar, dispunerea cercetării situației semnalate”, a declarat profesorul Anca Egarmin, șefa Inspectoratului Școlar Județean Bacău.

El susține că există pericolul ca atitudinea fostei directoare să provoace probleme interetnice în comunitate.

articolul original.
✇Money

Liviu Vârciu investește în înfrumusețare. Și-a deschis cu iubita lui un beauty salon în Pipera. ”A fost o oportunitate pe care nu am ratat-o!”

By: Florian Gheorghe

Liviu Vârciu și-a găsit afacerea potrivită după multe căutări și asocieri în care a ieșit păgubit. Vedeta de televiziune și mai nou actorul a investit într-un salon de înfrumusețare corporală, în nordul Bucureștiului.

De bunul mers al lucrurilor se ocupă mama copiilor săi, viitoarea sa soție, Anda Călin, al cărei nume este pe frontispiciu. Din punct de vedere financiar, Vârciu pare că a avut un an bun. A reușit să-și termine casa, o impozantă vilă în Băneasa în care a băgat circa 400.000 de euro, i-a cumpărat un apartament fiicei sale cele mari și a găsit și fonduri să utilize salonul, circa 50.000 de euro.

Liviu Vârciu investește în înfrumusețare. A băgat 50.000 într-un beauty salon

 ”S-a investit mult în acestă afacere, chiar mai mult decât am stabilit în planul de afaceri. Practic este afacerea soției mele, un plan mai vechi al său. A fost o oportunitate pe care nu am ratat-o”, spune fostul solist al trupei LA , actualmente prezentatorul quiz show-ului ”Prețul cel bun”.

Liviu Vârciu (41 de ani) a făcut investiții și în zona producției cinematografice, însă tot caută parteneri pentru continuarea succesului ”Zăpadă, ceai și  dragoste”. ”Nu mai vreau să-l fac doar din banii mei, am făcut un film foarte bun și sunt convins că voi aduce un aport celor ce se vor implica”, spune Vârciu, al cărui prim film a avut un buget de 400.000 de euro.

articolul original.
✇Money

ZORELA ADRIANA SGARBURĂ: „De câte ori mă duc la un congres medical mă uit, în primul rând, ce spectacole de operă pot să văd”

By: Eveline Păuna

Pe scurt, povestea acestei Mari Întâlniri poate fi rezumată așa: am mers la ginecolog, ca să vorbim despre operă. Însă în spatele acestui interviu a fost o curiozitate autentică de a o întâlni pe doamna fermecătoare pe care o remarcasem în sălile de spectacole. Cu o apariție de prima donna, cu frazare de divă și atitudine care impune eleganță, Zorela Sgarbură se decupează din tabloul uni al prezentului și teleportează prin fascinația pe care o arată atunci când vorbște despre marile scene internaționale. E „solistă” în sala de operații, tăcută, serioasă. Și diafană în sala de spectacole, acolo unde vorbește despre Operă aproape cu aceeași pasiune care îi strălucește în privire când amintește despre cele mai recente tehnici medicale. Un interviu despre Medicină, Operă și dragostea soțului său care o susține și o inspiră.  

– Îmi plac foarte mult poveștile profesioniștilor din diferite domenii. Mai ales ale celor care au pasiuni aparte. Faceți exercițiul acesta – priviți spre trecut?
Configurația mea interioară priveste mereu în față. Nu rememorez evenimentele, nu le îmbunătățesc, nu le înfrumusețez, trăiesc „azi”, gândind la „mâine”.

– Familia în care v-ați format avea tradiție în Medicină sau, dimpotrivă, ați fost deschizătoare de drum?
Am fost copil unic, un copil foarte iubit. Nu pot să spun că sunt chiar o deschizătoare de drum pentru că în familia noastră au mai fost medici, dar nu părinții mei. Eu am origini ardelenesti, tatăl meu a fost tehnician minier și mama a fost funcționară. Dupa ce am absolvit Liceul centenar „Avram Iancu” din Brad am plecat la facultate și… am rămas plecată.

– Cum a venit gândul pentru Medicină?
Cât se poate de…banal! Ca orice copil, mă jucam cu păpușile „de-a doctorul” și afirmam hotărât că vreau să le vindec. Am devenit o elevă foarte bună la învățătură, am avut mereu premiul întâi și parcă era de la sine înțeles că voi da admitere la Medicina. În liceu jucam teatru, aveam roluri principale și colegii, chiar și profesorii credeau că voi da la Teatru. Nu am avut niciodată această intenție, dar am rămas un pasionat spectator.

– Și pentru faptul că era tradiția ca elitele din generațiile de atunci să se îndrepte spre Medicină sau Drept?
Poate că da. Era orânduirea comunistă, în care maximum pe care îl puteai obține era pe plan profesional. Concurența pe locurile de la Medicină era acerbă, dar mi-a plăcut întotdeauna să învăț. Învăț cu frenezie și acum. Intenția de a face Medicina are, poate, legatură și cu pasiunea cu care citeam Dostoievski, cu afinitatea mea de atunci pentru personalitățile accentuate din romanele sale și cu dorința de a face Psihiatria, dorință care s-a convertit apoi și a devenit pasiune pentru chirurgie.

– Dar vreo clipă v-ați gândit atunci serios la Teatru?
Nu, nu mi-am propus niciodată să dau la Teatru. Am intrat la Medicină, am fost foarte dedicată științei din primii ani de preclinic, dar în anul al treilea am fost luată „în plagă”, mâna a doua la o prăpădită de apendicectomie și atunci s-a produs declicul, fascinația, a erupt dorința de a face Chirurgie.

– Din Ardeal ați ajuns la București. Cu accent sau fără?
Fără.

– A fost nevoie de acomodarea la o altă dinamică?
Nu a fost o acomodare dificilă. Până atunci oricum am avut o legătură permanentă cu Bucureștiul pentru că fratele mamei era aici și eu veneam în fiecare vacanță. Mergeam la teatru, la operetă, la operă, muzee…

– În anii de facultate, care au fost Marile Întâlniri – acele nume care v-au marcat, de la care ați învățat prin admirație?
Încep cu profesorul Ion Bruckner – tatăl, care era foarte în vârstă atunci și care, pentru mine, a fost un gigant! Era profesor de Medicină Internă, mare semiolog, mare diagnostician de la care am învățat puterea detaliului, importanța conexiunilor, a anamnezei, a raționamentului clinic, indiferent de specialitatea pe care o practici. Era uluitor cum schimba diagnosticul pus de staff-ul său sesizând un detaliu, provocând prin întrebări bine puse pacientului descoperirea unui semn de boală ignorat până atunci. Sunt foarte mândră că am fost singura studentă din an care a luat nota 10 la examenul lui, rareori dădea la examene nota 9 celor buni.

– Iată că puterea de a admira poate că a fost folosită și invers – acest 10, un compliment prețios pentru Dvs.
A fost o recompensă, poate l-am impresionat prin temeinicie, prin atenția la detalii, nu știu…

„Am făcut Ginecologie din pasiune pentru Chirurgie”

Deci nu a existat emoție pentru alegerea specialității.
Nu, nu a existat! Am făcut Ginecologie din pasiune pentru Chirurgie – mi-e foarte clar! Pentru că m-ați întrebat despre personalități, trebuie să-l amintesc si pe profesorul Vasile Luca. În clinica sa am facut rezidențiatul (secundariatul). Eram studentă în anul al VI-lea, atunci când se studiază obstetrica-ginecologia și la primul curs a lipit pe tablă o coală de hârtie și a și a început să deseneze… un pianist, afirmând:„Hipofiza este ca un dirijor pentru orchestră sau ca un pianist pentru notele muzicale”. Ulterior am aflat că era o personalitate enciclopedică: picta, cânta la vioară în Orchestra Medicilor… Am admirat caracterul complex, aproape renascentist al personalității sale.

– Erați studentă când „lucrați” la Colentina. Apoi?
Apoi au fost cei cinci ani de rezidențiat în clinica profesorului Vasile Luca și în echipa doctorului Liviu Dușleag, ani de ucenicie și de mare câștig profesional.

„În mintea mea nu exista decât performanța științifică”

– Facultatea de Medicină, Rezidențiatul… par că durează o veșnicie… În tot acest timp rămăseserăți aceeași tânără determinată doar să studieze?…
Da, și acum sunt determinată să studiez. (N.R.: Râde!) Sărim cuvântul„tânăr”, dar determinată să studiez am rămas! În Medicina trebuie să fii la zi, altfel rămâi în urmă, ești exclus.

– … Sau a existat și întâlnirea cu dragostea, cu cel care v-a devenit soț? Sau nu aveați ochi pentru nimic altceva în afară de studiu?  
(N.R.: Râde!) Bună întrebare! În mintea mea de atunci, nu exista decât performanța științifică și nu aveam niciun gând să îmi fac o familie, nu mă atrăgea acest subiect. Soțul meu a fost foarte tenace. El m-a cunoscut în ultimii ani de facultate. Este fratele unui coleg. Eu eram responsabilă cu activitățile culturale și îmi duceam colegii la teatru. „Fratele acestui coleg” probabil că m-a zărit și și-a pus problema cum ar fi să fie ceva interesant pentru mine. Și a venit trupa Alvin Ailey din Statele Unite ale Americii la Sala Palatului. Nu se găseau bilete și fratele lui, adică cel care era colegul meu, m-a invitat la spectacol. Eu am fost foarte bucuroasă că nu voi rata trupa Alvin Ailey! Așa l-am cunoscut pe „fratele lui” care, peste timp, a devenit soțul meu.

– Și care a fost prima impresie? Sau nici măcar nu l-ați remarcat?
Prima impresie a fost foarte bună și m-am gândit cat de puțin seamănă frații între ei – pentru că el era foarte serios, profund, așa mi se părea… Cumnatul meu este mai extrovertit, aparent mai superficial. L-am apreciat pe acest tânăr serios, dar fără să duc gândul mai departe.

– Ce profesie are?
Inginer.

– Apoi a fost tenace în invitațiile culturale? Câte spectacole ați văzut?
Ohoo! Invitații culturale, îmi făcea fotografii… Erau pozele pe care mi le facea – am sute de diapozitive – și mă tot gândeam „O să-i spun să nu mai vină!” Mereu apărea dintr-un motiv sau altul, până când lucrurile s-au transformat…

Zorela și Alexandru Sgarbură

„Am avut întotdeauna un sprijin în soțul meu”

– Aveați dreptate când vă temeați că o mare dragoste v-ar putea lua din concentrarea pentru profesie?
Cred că aveam dreptate, dar am avut un mare noroc pentru că am avut întotdeauna un sprijin în soțul meu, m-a încurajat și m-a ajutat mereu. E foarte important să vii acasă cu bucuria de a veni acasă și să știi că acolo e bine, e cald sufletește și orice dificultate sau problemă va sublima datorită parteneriatului și a complicitătii noastre. Eu sunt o mare călătoare, o dromomană, pentru că el nu m-a demobilizat niciodată, chiar m-a încurajat. După ’89 am primit o invitație la primul Congres Mondial de Mortalitate Maternă de la Marrakesh. Și i-am spus așa… en passant, soțului meu care a replicat: „Du-te!, trebuie să te duci!” În timp am devenit membră a zeci de societăți internaționale și particip la congrese, la reuniuni profesionale. Tot după 1989, de ziua mea – care este în februarie – și de ziua cumnatului meu care este la diferență de o zi, soțul meu ne-a făcut surpiza să ne invite la Viena, la Operă. Olivia, fetița noastră, era mică pe atunci, dar ne-a însoțit și ea. Am avut loja noastră și am văzut „Stiffelio”! De atunci am înțeles că totul devine posibil, că pot vedea cele mai bune spectacole pe cele mai mari scene ale lumii! Îmi amintesc cu câtă emoție am văzut „Turandot” în regia lui Andrei Șerban la Londra, la Royal Opera House, producție despre care citisem în comunism în revista „Secolul XX”. Atunci era imposibil să sper să o văd vreodată, granițele fiind închise, așa cum se știe.

– Până să ajungem cu povestea la Operă, unde sunt multe de spus, să nu uităm de Medicină…
Am devenit medic specialist. Am lucrat la Spitalul Colțea…

„Momentul Revoluției a fost marcant pentru societate și pentru profesia mea”

Cum era educația femeilor din România imediat după 1989? Ieșeau dintr-o perioadă de comunism în care nu exista prea mult acees la informație și intrau într-o perioadă nouă și mult mai deschisă.
Ah, mi-ați amintit, uitasem tot ce a fost rău în specialitatea mea, teroarea în care trăiau femeile pentru că nu aveau acces la contraceptive și întreruperile de sarcină erau clandestine, delictuale și cu mortalitate enormă. Foarte multe femei ajungeau la spital în șoc septic, când nu se mai putea face nimic pentru ele. O, da! Din punctul acesta de vedere, momentul Revoluției a fost marcant pentru societate și pentru specialitatea în care urma să intru.

– Ați lucrat multă vreme în sistemul public. Cum ați făcut pasul către zona privată?Am făcut pasul foarte greu. Sunt ardeleancă de origine, am o inerție mare. Am făcut acest pas datorită soțului meu. După ’89, soțul meu m-a întrebat „Nu vrei să-ți faci un cabinet?” și răspunsul meu – eram la Spitalul Colțea pe vremea aceea – a fost „N-am nevoie, eu pot să văd pacientele la Colțea”. Și el, cu finețe mi-a spus că poate vor fi paciente care nu vor dori să vină acolo la consult, că este o specialitate care se bazează pe intimitate și confidențialitate și că poate vor fi paciente care nu doresc să se afișeze public. A, soțul meu mai are un merit! În anii ’90 nu existau operațiile laparoscopice în România. Soțul meu m-a împins să mă duc să fac un training de histeroscopie și laparoscopie cu Profesorul Bernard Blanc în Franța. Cred că prin 1997 a fost. Deja operam bine, operam clasic. Eram încântată de tot ce făceam. Fusese un congres internațional la care Profesorul Semm, părintele laparoscopiei ginecologice făcuse o demonstrație live si pacienta sângerase – câteodată sângerează și nu iese tocmai cum ți-ai dori când vrei să demonstrezi ceva! Am fost foarte neplăcut impresionată, aveam impulsul de a mă ridica de pe scaun și de a intra în plagă. Aceasta a fost frâna care m-a făcut să cred că nu o să îmi placă laparoscopia și că nu am nevoie de ea. Cand au apărut dotările în România eu aveam deja competența în histeroscopie și laparoscopie și am putut opera imediat.

– Brandul personal crescuse atât de mult încât atunci când ați făcut pasul exclusiv spre privat
…S-a întâmplat destul de târziu. Acum 10 ani, aveam deja foarte multe paciente. Adresabilitatea nu o faci în privat și nici meseria nu o înveți în privat, ci în ani de trudă și de gărzi în sistemul public.

– Vă amintiți un caz care v-a marcat, de-a lungul timpului?
Sunt multe… Îmi veneau în gărzi come eclamptice adică femei aproape moarte, în convulsii… gravide, nedispensarizate. Erau femei cărora nu li se măsurase niciodată tensiunea, care nu făcuseră analize… și ajungeau în ultima fază de severitate a bolii, veneau deja aproape de exitus. Mă rugam să scot viu copilul și să trăiască și mama. Năvăleam în sala de operație… Doamne, Îți mulțumesc! În afară de competență, de profesionalism, de pregătirea continuă care să te țină în alertă, să te țină inspirat, atitudinea promptă, eu cred că Undeva există și o altă Forță care te ajută. E și o speranță asta! Și nu intru în operație fără ca în tăcere – în mintea mea, – să invoc acest ajutor. 

„Nu fac întreruperi de sarcină, de zeci de ani”

– E un subiect dificil, dar de mare interes cel apropo de cum se împacă specialitatea Dvs. cu dimensiunea spirituală și de Credință. Există medici care, din capul locului refuză întreruperile de sarcină.
Nici eu nu fac întreruperi de sarcină, de zeci de ani. Le-am făcut la început, când era ceva profesional și trebuia să învăț…

– …Dintr-o Credință?…
Din faptul că acum este și o problemă de bun simț să previi o sarcină, dacă nu o dorești. Dacă este o sarcină moartă, oprită în evoluție, sigur că fac chiuretajul. Dar dacă este un avort la cerere, nu. Pentru că pacienta aceea are la dispoziție toate mijloacele posibile de contracepție – cât mai sofisticate, cât mai eficiente, cât mai accesibile. Nu trebuie decât să solicite ajutorul. Pacientele mele, în general sunt educate. Va relatez un caz: o asistentă de-a noastră, căreia îi operasem mătușa, mama… deci cu care aveam o relație foarte apropiată, când avea 39 de ani a venit la mine și mi-a spus că a rămas însărcinată. Își începuse viața sexuală târziu și a rămas gravidă neplanificat. A cerut să îi fac chiuretaj, iar eu am refuzat și i-am spus să se gândească și la faptul că este „ultimul tren”. Nu voia să meargă la alt medic, iar eu i-am spus „Facem copilul! Copilul este, în primul rând, al mamei” – De obicei am succes, sunt convingatoare și am mulți copii născuți în urma persuasiunii mele care apoi au adus bucurie părinților.

– Deci Dvs. salvați vieți, aduceți pe lume vieți, nu doar prin proceduri medicale concrete, ci și prin… proceduri emoționale. Prin discuția cu viitoarele mame.
Da. Am avut o pacientă, medic, venită la mine pentru infertilitate la 37 de ani. Era într-o relație veche de cuplu și nu rămânea însărcinată. I-am făcut investigații – sunt foarte riguroasă în investigații – tratamente, am obținut o sarcină. După ce a rămas gravidă a venit la mine cu o sarcină de 7-8 săptămâni să-mi spună să o întrerupem, pentru că soțul nu mai era de acord. „Poftim?!?!? Cum să vă bateți joc de munca mea, de copilul meu!?!?!?” Chiar așa am simțit… Bineînțeles că am refuzat întreruperea de sarcină, i-am spus să se gândească la vârstă, la „copilul e, în primul rând, al mamei”. Și fetița „noastră” s-a născut iar eu, ani în șir am primit de ziua ei câte un tort. Fetița „noastră” a devenit fericirea mamei ei, cum e orice copil pentru părinte.

– Cam câți copii… aveți?
Nu i-am numărat niciodată… Nu știu…

„Aspectul fizic nu m-a încurcat. Nu mi-a fost nici mai greu, nici mai ușor și nu am fost persecutată pentru că eram femeie”

– Repet ceea ce v-am spus înaintea acestui interviu – sunteți foarte frumoasă și aveți o atitudine de prima donna. Frumoasă, dintotdeauna. V-a ajutat sau v-a încurcat aspectul fizic?
Nici, nici. În primul rând, nu cred că sunt așa de frumoasă, dar cred că mă simt bine cu imperfecțiunile mele și asta poate îmi dă siguranță. De fapt, cred că frumusețea nu este exterioară, ea vine din interior, din trăirile pe care le ai, din cultura pe care o ai. Cred că frumusețea despre care se spune că este în ochii privitorului vine din afinitatea privitorului față de persoană și din niște calități interioare care se exteriorizează. Pentru că sunt atâtea frumuseți geometrice care nu spun nimic și sunt banale! Nu mi-a fost nici mai greu, nici mai ușor și nu am fost persecutată pentru că eram femeie. Am izbutit prin seriozitate și prin devotament față de profesie. Mi s-a făcut curte ca oricărei femei. Apropo de „#metoo” care este o exagerare, din punctul meu de vedere. Când după douăzeci de ani te trezești… De ce nu te-ai trezit pe loc?! O femeie știe cât să permită, bărbatul îndrăznește atât cât îi permiți. Am avut relații cordiale care au avut limita pe care am dorit-o cu toți bărbații din profesie.

– Dar cu femeile din același domeniu, cum vă înțelegeți? Există prietenii în zona medicală – unde corncurența e destul de mare, renumele contează?…
Sigur că este notorie invidia medicorum – ea există din cele mai vechi timpuri și e consacrată. Dar nu mi-am pus această problemă. Niciodată. Nu am gândit asupra acestui aspect și nici nu m-a interesat. Am vrut întotdeauna să fiu foarte bună în ceea ce fac. Acest perfecționism cred că poate fi și o calitate, și un defect. Și îl manifest în toate domeniile – întotdeauna vreau să fac cum e mai bine, orice fac. Cred că e moștenit de la părinți.

„Sunt nebună după Operă!”

– Sunteți un fin spectator de operă…
Da, un spectator pasionat și nebun! Sunt nebună după operă!

– Ce are opera, de vă seamănă?
Vedeți?! Aici e totul: Opera… sau o urăști sau o iubești. Cred că este o chestiune instinctivă. Și cred că și la mine a fost instinctiv, pentru că îmi aduc aminte de un episod ridicol din copilăria mea. Spun de la început: nu am niciun talent! Nu am voce, nu am ureche muzicală, nu am niciun talent muzical. Sunt numai o împătimită iubitoare de muzică clasică și de operă. Împătimită! Sigur că mă pregătesc constant si în acest domeniu. Cred că eram în clasa a V-a când, la audițiile pentru a intra în cor, m-am prezentat cu…

– …Cu o arie!
Cu o arie! „L’amour est un oiseau rebelle” – Habanera. „Carmen”. Bizet.

– Dar ascultați acasă operă?
Da, ascultam. Cu mijloacele reduse, de atunci, dar ascultam. Evident că nu am fost primită în cor. Atunci nu îmi dădeam seama de ridicolul situației, probabil că plăcerea de a asculta operă m-a condus la această arie. Sancta simplicitas!

– Marile scene au venit din ce în ce mai aproape și au devenit accesibile după acea Viena. Acea primă ieșire în lumea Operei, despre care mi-ați povestit mai devreme… Acum realmente investiți în pasiunea aceasta, călătoriți și vă potriviți și agenda medicală cu agenda culturală…
Da! De câte ori mă duc la un congres medical mă uit ce spectacole pot să văd. Și îmi iau bilete. Renunț la dineuri și la socializarea de seara, ca să merg la Operă. Sunt mulți ani de când fac asta: ziua mă duc la lucrări și seara la Operă sau la concert.    

– Titlul preferat? Opera care vă seamănă ca o coloană sonoră?
Nu cred că există una singură. Există un spectacol mare în care intri în apnee în sală pentru că îți dai seama că este un privilegiu al vieții tale să fii acolo. Mereu apare un alt spectacol, apoi un altul și am simțit de foarte multe ori această emoție. Dar nu este o operă anume, este un moment cultural anume care te face să vibrezi atât de mult încât simti că este un moment de elecție al vieții tale.

– Aveți și preferați pe care îi ascultați, pe care îi căutați în înregistrări?
Da…

– Pe cine iubiți cel mai mult?
Ei, acum nu spuneți doar de Kaufmann – dacă vă uitați pe profilul meu de Facebook postez și alți tenori. Cred că am o bună intuiție. Eu urmăresc cariera lui Jonas Kaufmann de când era no name. L-am văzut în Don José, productia 2006 de la Royal Opera House. Atunci a apărut pentru mine acest fantastic tenor care nu era numai tenor, era un actor extraordinar. Eram la un congres, bineînțeles – un congres medical la Berlin în 2009 când m-am dus să văd „Adriana Lecouvreur” pentru Angela Gheorghiu. Cine era tenorul care interpreta Maurizio? Jonas Kaufmann! Atunci nu m-a impresionat – ulterior am aflat că era bolnav. După „Traviata” din 2007 cu o regie mai specială în care Violetta Valéry o sugera pe Édith Piaf și Alfredo era iubitul ei mult mai tânăr am început să îi urmăresc cariera! Ce interpretare fabuloasă! S-au ivit multi detractori care spuneau că o să-și piardă vocea… Între timp au trecut multi ani, Kaufmann a parcurs triumfal repertoriul, de la Wagner la Verdi sau la verism… Am fost la debutul în „Tristan și Isolda” la München, în perioadă de COVID, aștept și debutul său in „Tannhauser” la Salzburg unde am invitație pentru aprilie 2023.

Cu Jonas Kaufmann, cu câteva zile în urmă, la Viena

– Călătoriți atât de mult pentru operă! Aveți și Mari Prieteni în zona aceasta?
Da! Sunt într-un cerc internațional de melomani, de foarte mulți ani.

– Și artiști?
Da, mulți! Și de multe naționalități!

„Scenele mari ale Lumii îmi sunt accesibile”

– Cel mai frumos spectacol de operă pe care l-ați văzut? Probabil că cel mai important rămâne acel prim spectacol văzut în străinătate, pentru că v-a deschis o lume…
Au fost foarte multe! Da, primul spectacol de la Viena are meritul că mi-a dovedit că scenele mari ale Lumii îmi sunt accesibile. Și pentru că nu mă duc la coafor, la cosmetică, îmi permit să am o pușculiță din care să văd spectacole. Și le văd în condiții bune. Dacă mă duc, mă duc la o anumită distribuție, nu mă duc întâmplător la un spectacol, îl caut în funcție de mai multe criterii – dirijor, regizor. Mă duc în condiții bune – îmi place să stau să le văd și mimica artiștilor… Și fac cu dezinvoltură aceste cheltuieli. Pentru că între timp lucrurile s-au sudat și am mulți prieteni din domeniu, de multe ori primesc invitații. Dar, de regulă, în perioada pre-COVID biletele se luau cu un an înainte de stagiune și, deci, eu aveam deja bilet, dar primeam și invitație la premieră. Și atunci sunt foarte multe spectacole pe care le-am văzut de două ori! Nu există un spectacol anume, cel mai frumos e întotdeauna cel mai recent spectacol mare. Dar o să vă dau niște exemple care m-au impresionat foarte mult. „Parsifal” la München, cu decorurile marelui Baselitz, deci un eveniment cultural complex nu numai pentru că dirijorul a fost Kirill Petrenko care acum este dirijorul Filarmonicii din Berlin și nu numai pentru castul extraordinar care îl avea și pe Jonas Kaufmann. Sunt multe personaje mari în „Parsifal” și toate erau interpretate de artiști de vârf mondial. Un act cultural complex: scenografia, regia, muzica… M-a impresionat foarte mult „La Forza del Destino” – o operă mai puțin jucată din teamă… din 2009 sau 2010 de la München. Într-o lună ianuarie am fost cu soțul meu. Când vreau să iau bilet, știu că se epuizează repede și sunt online cu câteva minute înainte de a se pune în vânzare. Atunci nu am putut să prind bilet, atât de repede s-au dat. Și am apelat la o soprană de origine română, Laura Tătulescu, care era în München și care mi-a făcut rost de două bilete și așa ne-am dus în ianuarie să vedem „La Forza del Destino”. Deci „cuplul” tenor-bariton a fost Kaufmann – Ludovic Tézier, amândoi niște artiști speciali și cu inteligență artistică ieșită din comun – că de aceea sunt mari! Nu contează numai dotarea vocală, e un complex de factori. Au făcut un tandem Don Alvaro și Carlo în „La Forza del Destino”… ceva sufocant. Sufocant de emoție artistică! Și de aceea nu o să uit. A apărut și DVD-ul, ulterior. Îl am, l-am văzut de zeci de ori. Dar senzația aceea de apnee din sală, în care trăiești ceva intens, mare, este extraordinară. Dar este o fericire! Muzica și Opera sunt o compensație pentru munca grea. Adică este o intricare a două vieți care fac una și care, de fapt, se potențează reciproc.

– În partea cu opera țineți minte anii, în partea cu medicina…
…Nu țin minte anii și nici vârstele. Eu sunt sinceră când spun că nu știu câți ani am. Probabil că e o protecție – că nu conștientizez chestia asta. Anii operelor îi știu dintr-un alt motiv – în acest cerc internațional de melomani, de multe ori facem câte o cronică a spectacolului pe care îl vedem. Adică stăm cu sufletul la gură – fiecare are date diferite, unii au bilete, dar nu merg și atunci e și o obligație prietenească de a-i informa și pe ceilalți referitor la mai multe spectacole. Îmi sunt fixate aceste date pentru că le-am folosit în redactare.

– De ce nu publicați cronicile, pentru ochii tuturor?
Nu m-am gândit… Am publicat într-o perioadă a Festivalului Enescu. Sunt un fan al Festivalului Enescu – pentru mine este un motiv de mândrie națională. Și nu știu de ce lumea nu își dă seama de acest lucru. E unul dintre cele mai calitative evenimente românești care s-au întâmplat de-a lungul vremii. Și sper să continue – am mari îndoieli… Deci am fost foarte mândră de Festivalul Enescu, foarte supărată pe agențiile de PR care nu l-au promovat și nu îl promovează nici pe Mezzo măcar. Și pentru că prea puțini știau despre valoarea acestui festival, atunci multe ediții la rând am pus poze în fiecare zi, cu repertoriul și, la început, când eram mai conștiincioasă făceam și câte o cronică succintă a evenimentelor. În felul acesta măcar aflau prietenii mei melomani din lume. Pentru că sunt melomani care vin din Canada, care vin din Santo Domingo… Deci ne întâlnim în Europa. Și eu am fost la Metropolitan, de exemplu, la „Werther”, la „Cneazul Igor”… am văzut multe spectacole.

– Pacientele Dvs. ascultă operă?
Obligatoriu, aici! (N.R.: Râde!) Aici, la cabinet, televizorul este pe Mezzo. Nu aș da pe alte posturi stresante.

– Ce e cel mai frumos în profesia Dvs.?
Vedeți?! Profesia mea este o profesie pozitivă în care faci bine și rezultatele sunt imediate. Eu operez. Operez și o fac bine. A doua zi, pacienta este în picioare, este zâmbitoare, se plimbă și am satisfacția imediată a muncii mele. I-am argumentat acest lucru fetiței mele, care este chirurg oncolog – deci ea face chirurgie strict oncologică, pe cele mai avansate cazuri. Eu i-am spus că am o satisfacție imediată și ea mi-a spus că pentru ea este un challenge și că și pentru ea este o satisfacție că poate să îi dea pacientului câteva luni de viață în plus. Dar lucrurile sunt total diferite! Trăirea mea este plină și pozitivă…

Medici. Mamă și Fiică.

– Exact cum trăiește, probabil, un spectacol un cântăreț de operă atunci când e pe scenă și știe că ține sala în mâinile lui…   
Da! Eu m-am gândit de multe ori la fervoarea cu care trăiesc atunci când operez, pentru că am o stare complexă: și de exaltare că vreau să fac totul repede – că și aici e o problemă – cu finețe, cu eficiența gestului și bine, fără riscuri. Pe de-o parte sunt într-o concentrare maximă, dar pe de altă parte am și răspunderea unei vieți care mi se dă în mână. Realitatea aceasta îți dă o stare mai specială. De aceea mie îmi face plăcere să am aprecieri de la paciente. Mă bucur sincer! Aceasta este recompensa pentru munca mea, concentrarea mea și dificultățile profesionale pe care le rezolv, așa cum aplauzele sunt pentru cântăreți.

– În sala de operații aveți muzică?
Nu. Dacă am muzică, nu o aud… Am muzică peste tot – sunt pe Radio România Muzical peste tot – în mașină, acasă, în cabinet. Dar când operez nu aud nimic. Și eu nu fac conversație sau glume cu personalul de pe margine. E o lume închisă, concentrată pe ce fac, nu pot să ies din ea. Așa e structura mea, probabil. Nu fac glume. Sunt foarte mulți chirurgi care conversează. Nu pot. Sunt tăcută și concentrată…

– Și solistă”.
Și „solistă”, da.

„Arta schimbă și răsplătește, în același timp”

– Profesii intense și foarte expuse. Un alt medic chirurg, căruia îi mărturiseam că în comparație cu profesia lui de care depinde viața pare că spectacolele de teatru sunt absolut neimportante, mi-a spus să mă gândesc că o replică de pe scenă poate schimba ceva într-un om.
Schimbă, precis! Totul este important, dacă faci profesia bine. Arta?! Arta schimbă și răsplătește, în același timp.

– Montările în operă au devenit din ce în ce mai libere, nonconformiste, moderne. Se pierde, deseori, clasicul. Decorul a suferit tot soiul de abordări..,
…Simplificări.

– Credeți că trendurile de acum din operă sunt potrivite felului în care e sufletul melomanului?
Nu voi fi o apărătoare a montărilor clasice, Zeffirelliene care în această etapă psihologică a mea și socială a tuturor mi se par prăfuite și depășite. Acest lucru mi-a fost confirmat și la Verona, unde am fost și anul trecut, și anul acesta. Am vrut să văd toate montările acestea și am văzut „Aida” zeffirelliană. De-a lungul anilor am văzut atâtea montări… Sigur, îl apreciez, Franco Zeffirelli a fost un mare regizor și a reprezentat o epocă în evoluția operei. E o referință, dar sunt pentru regiile complexe, inovatoare, nu stupide. Deci, da, dacă ai o simbolistică și o idee și nu faci ceva numai de dragul de a fi altfel, de a da cu piatra în geam și de a se vorbi ulterior despre tine chiar peiorativ și dacă nu îți faci un titlu de glorie din a fi huiduit, da, sunt pentru o regie modernă de esență. Cu esență intelectuală în ea. Și sunt foarte multe regii bune, așa cum sunt foarte multe care te indignă. Nu pot să uit „La Bohème” de la Barcelona. A fost printre puținele dăți când am plecat înainte de a se termina spectacolul. Eram la o reuniune de experți și bineînțeles că aveam tradiționalul bilet de operă. În spectacol știm cu toții că în primul act este o atmosferă… boemă, de studenți săraci. Dar chiar să mă obligi să văd un WC care are o pătură în loc de ușă și cum tenorul trage apa la WC… deci asta mi s-a părut revoltător! Cui servește?! Qui prodest?! De ce să ridiculizezi și să îi faci urâți când ani în șir ai avut o generație de cântăreți obezi pe care toată lumea s-a străduit să îi facă cât mai estetici în așa fel încât ochiul tău să se bucure și de fizicul lor și acum ai atâtea soprane frumoase… E o pleiadă, lucrurile s-au schimabt în operă. Ai atâtea soprane frumoase pe care le ridiculizezi îmbrăcându-le hidos și urâțindu-le… De ce?! Sunt foarte multe regii moderne care îmi plac. Dar unele mă și revoltă.

– Credeți în spectatorul de operă care se îmbracă în jeanși în sala de spectacole? Apropo de felul în care anticipăm bucuria de a fi într-o sală importantă de spectacole…
Vă mărturisesc că eu mă simt bine să acord importanță momentului în care sunt chiar și prin îmbrăcăminte. Deci, dacă mă duc la o expoziție de pictură sau într-un muzeu mă îmbrac într-un fel, dacă mă duc seara într-o sală de operă cred că este și un gest de respect față de cei de acolo să mă îmbrac ca pentru o seară de operă. Fără să exagerez. Sunt și situații în care ești turist și în care nu ai altceva decât blugi și adidași. Mi s-a întâmplat și asta.

– Ați fost în blugi la operă?
Da. M-am simțit foarte prost. Eram la Paris. Aveam bilete la „Parsifal”. Venea Opera din München la Paris, cu „Parsifal”. Eram tot cu motive profesionale la Paris. Plătisem biletele on-line și m-am dus să le ridic – pe atunci nu le printai acasă. Când m-am dus, am văzut că era un recital despre care nu știusem. Cred că pasiunea mea se transmite cumva celui care vinde biletele, pentru că întotdeauna găsesc soluții. Am întrebat și atunci dacă mai există vreun bilet și probabil că persoana m-a simpatizat și mi-a dat un bilet, de la presă. Dar nu aveam timp să mai ajung la hotel, să mă schimb. Eram îmbrăcată „turistic”. M-am simțit prost, sincer!

– Olivia, fiica Dvs. vă moștenește și dragostea pentru Operă? Pentru Medicină am înțeles că da.
Pentru operă, nu, pentru muzica clasică, da. Ea are un fel de „invidie” pentru că în loc să merg mai des la ea, mai fac călătorii pentru opere. Exagerez acum, dar de multe ori am replica ei: „Sigur, Opera din Montpellier nu este destul de bună pentru tine!” (N.R.: Râde!) Acum am început să merg mai des și la ea, ca să mai atenuez din vină. Da, merge și ea la operă, merge chiar cu fetița ei care are aproape 7 ani. Olivia a fost educată de mică cu afinitate pentru Cultură. Ea stătea pe umerii soțului meu în muzee, de foarte mică. Și ea a făcut la fel cu fetița ei. Și cred că acest lucru e foarte important – dezvoltă copilului o deschidere pentru Artă. Olivia este la fel de activă în toate domeniile – și ea vede expozițiile mari ale Lumii, noi nu mergem undeva fără să vizităm un muzeu.

– E incomod să fiți printre cei puțini? Dacă pornim radioul la întâmplare și ascultăm muzica mainstream… Vă simțiți confortabil în lumea de astăzi?
Da. Mă simt confortabil. Cred că trebuie să te adaptezi situației și să încerci să fii deschis. Nu am avut niciun disconfort, niciodată. Dar, pe de altă parte, poate că și lumea mea e selectată. Din cele peste 10.400 de paciente ale căror fișe le am, în ani s-au triat. Eu mă simt foarte confortabil cu pacientele mele pentru că mi se pare că sunt de calitate. Și mi se pare că suntem aceeași lume. Cred că s-a făcut o selecție în timp și că probabil funcționează afinitățile elective ale lui Goethe și în relația medic-pacient așa cum funcționează și în alte relații sociale. Și probabil că e o lume în care exiști care, vrând-nevrând îți seamănă și atunci te simți confortabil în ea. Nu am avut probleme de inadaptabilitate. Niciodată, la nimic.

– Deplasările profesionale le stabiliți în funcție de spectacolele de operă sau invers?
Deplasările profesionale le stabilesc în funcție de prestigiul invitației. De multe ori sunt solicitată pentru reuniuni de experți. Eu am toate supraspecializările posibile pentru că așa cum v-am spus la început, am fost învățată că dacă pacienta vine la mine, eu trebuie să fiu pregătită să o ajut. Operez și cancere, dar operez și rupturi de perineu și incontinențe urinare și prolapsuri. Asta s-a făcut în ani, și cu efort dar și cu bucuria de a învăța mereu ceva nou. Ultimul training este pe ginecologie estetică, pe care îl fac chiar astăzi, în afara programului de la cabinet.

– Ce povești dragi mai aveți din cabinet?
Aveam o pacientă veche, de la Filantropia, care venea la control periodic aici. Mi-a spus foarte pătrunsă că scrie despre mine în „Minunile Sfântului Nectarie”. Mi-a adus cartea însemnată, unde, într-adevăr, o pacientă de-a mea pe care ulterior am și identificat-o a scris despre cum a venit la mine cu ai în urmă, distrusă sufletește după ce a fost la un Profesor Universitar care i-a spus că are cancer de ovar și că trebuie să se opereze. Cred că ea mă văzuse în niște emisiuni medicale și a venit pentru a doua opinie. Și, de obicei am această regulă – nu răspund la întrebări. Am această regulă foarte strictă: „întrebările la sfârșit”, după ce examinez. Dar la ea am spus că acel diagnostic nu se pune pe loc. Și am examinat-o, am investigat-o. Am presupus că are o enndometrioză. Am operat-o, s-a confirmat endometrioză. Ea a rămas cu operația nemutilantă. Nu era cancer, era endometrioză. Și această pacientă a dat interviu în carte sau e coautor a povestit cum ea, când a ieșit de la profesorul respectiv s-a rugat la Sfântul Nectarie, care i-a dat ideea de a veni la mine… și îmi spune numele. Eu cred că sunt o norocoasă pentru că fac cu pasiune și profesia și îmi trăiesc cu pasiune și viața.

– Deși se spune că medicii aproape că nu au viață personală… Că nu au timp…
Acum, de când sunt în privat, timpul este organizat de mine. Nu mai fac gărzi. Atunci când ești la spital public este cu totul altă viață. Îmi momentul acesta eu îmi organizez lucrurile așa cum le vreau. Și sunt foarte ordonată și eficientă în organizare. Luni și joi am zi de consultații, marți și miercuri operez – și pot să fac multe operații într-o zi, vinerea este dedicată doar urgențelor sau e zi specială de ginecologie estetică.

– Cum e privită ginecologia estetică de pacientele din România?
Nu e vorba de România – este o specialitate foarte nouă în lume. Eu, ca un chirurg convins am fost foarte sceptică, dar pentru că îmi place să fiu la zi am vrut să fac acest training să aflu ce oferă tehnologiile noi în această specialitate. Și mi-am dat seama că este extraordinar de benefică pentru calitatea vieții femeii. Pentru că avem proceduri care se adresează și femeii tinere, femeii care nu are plăcere sexuală, nu spune, îi e rușine, nu cere ajutor. Se adresează și femeii care a născut și care nu se mai simte confortabil în viața de cuplu după naștere pentru că vaginul e transformat, musculatura e hipotonă… Avem femeia la menopauză care este îngrozitor de chinuită de uscăciunea locală și de toată patologia pe care această atrofie a mucoaselor o atrage – infecțioasă, degenerativă, licheni și așa mai departe. Femeia care trebuie să se ducă repede-repede la toaletă… Sunt o mulțime de suferințe care, de obicei sunt trecute sub tăcere. Și femeia se resemnează, ca și cum ar fi ceva normal. Ei, nu este ceva normal! Putem să le rezolvăm. Dar, așa cum am spus, am fost sceptică. Și prima mea pacientă, după ce am făcut trainingul și am cumpărat tot ce am nevoie – procedurile sunt scumpe – pentru PRP. Prima mea pacientă era o pacientă foarte veche care trăiește la Londra și care venise la mine pentru că nu făcea copii. A născut, apoi mi-a vorbit despre lipsa de plăcere în cuplu și despre faptul că vedea o despărțire iminentă. I-am spus că poate e o lipsă de răbdare, ceva mai mult psihic.

– Apropo și de pasiunea pentru psihologie și psihitarie…
Da, vedeți, totul lasă o amprentă. Și chiar trebuie să fii deschis acestor amprente, că te fac mai bun și duc undeva. Și am încercat PRP cu această pacientă, eu fiind „supărată” că nu tratez un caz de menopauză ca să văd efectele imediate. Se spune că efectul de la PRP apare cam la o lună. Din acest motiv și spațierea ședințelor este la trei săptămâni – o lună. Și ea după o săptămână mi-a dat un mesaj, entuziasmată. M-am bucurat, dar tot nu i-am dat un credit mare. Au urmat paciente cu menopauză. Când am citit că PRP are efect și asupra urinării dese și imperioase, am zis că ei spun așa… pentru că nu operează rupturile de perineu. Sunt foarte sinceră! Dar pacientele mi-au confirmat eficiența!

– Schimbați viața femeilor, nu doar a celor care vor să devină mame. Și nu doar a femeilor…
A tuturor. Da, viața de cuplu… Calitatea vieții! O viață de cuplu împlinită înseamnă și o viață profesională tonică. Cred că atunci când faci din toată inima, tot ce faci are o aură energetică în plus care face să fie bine. De cand sunt în privat operez în multe spitale private și invariabil, indiferent de colectiv, când mă duc să văd histerectomiile, de exemplu, a doua zi când sunt nouă într-un spital aistentele mă întreabă ce le fac pacientelor, dacă le hipnotizez pentru că pacientele mele nu au dureri. În a doua zi după operație eu mă duc și le plimb. Pentru că am autoritate asupra lor și eu consider că nu îndrăznesc să refuze. Le spun ce o să simtă. Da, poate că am și o influență psihologică bună asupra lor – că vin cu încredere, că vin din partea altor paciente… dar cred că și acuratețea gestului chirurgical contează. Acele lucruri ignorate… „Chirurg mare, tăietură mare”. Sunt dictoanele acelea… Nu! Trebuie să faci maximum ce poți, din toate punctele de vedere. Pentru că femeia aceea… dacă îi faci o tăietură imensă și mai face și un cheloid va fi nefericită și complexată. Deci, faptul că eu mă chinui să fac orice operație grea și cos estetic aduce un plus pacientei respective. Pacientele sunt atât de bine a doua zi și pentru grija gestului, pentru că nu sunt brutală, nu fac gesturi inutile. Le fac întâi în cap, repede și apoi le transmit, nu bâjbâi. Sunt terorizatoare cu ajutoarele și cu rezidenții mei cărora le spun mereu „E vie!” – finețea gestului contează în evoluția postoperatorie. Acum zece ani am încheiat cu rezidenții, eu am fost foarte exigentă și nu am lucrat cu oricine. Inițial am avut rezidenți străini. Albanezi, în special. Am avut o serie de albanezi, care s-au trimis unii pe alții. Sunt exigentă în relațiile profesionale – nu am lucrat decât cu omul acela pe care l-am simțit iplicat și sufletește la caz. Ei toți au fost așa! Noi am devenit ca o familie. Nu o să uit… Când a murit mama mea rezidentul meu care era deja doctor în Albania și a auzit mi-a dat un mesaj atât de emoționant! Deci, vedeți, a rămas această legătură sufletească între noi, indiferent că geografia și viețile ne-au îndepărtat. Eu, dacă nu simt devotament, nu pot să lucrez cu omul respectiv. Sincer vă spun.

„Eu nu mă uit de zeci de ani la televizor”

– Oamenii se aleg…
Și pacientul are un rol în alegerea medicului. Tot Profesorul Luca, despre care v-am vorbit avea un dicton pe care atunci nu l-am înțeles, că n-aveam pacienți. Eram învățăcel. „Pacientul are doctorul pe care îl merită”. Deci… nu te duci oriunde. Te interesezi.

– Mai puțin în ceea ce înseamnă zona de spital public…
Acolo – e unde nimerești. Din păcate, dacă mai pot să mă plâng, au apărut foarte multe facultăți private, nici calitatea învățământului de stat în România la Medicină nu mai este cel care a fost. Sunt aceste promovări, ca în toate domeniile care sunt nu pe criterii competitive profesionale, ci pe criterii de conjunctură. În toate domeniile! Și televiziunile au un rol odios. Odată pentru că au făcut ca publicul să urască medicina în România prin cazurile exagerate pe care le expun din dorința de a face rating. Eu nu mă uit de zeci de ani la televizor – am o pace interioară foarte bună, și prin abordarea aceasta ieftină și de mahala, chiar și a lucrurilor din Medicină. A para-medicilor pe care îi prezintă ca vindecători și nu își dau seama că, de fapt, poate costa viața unui pacient. Că un pacent cu cancer, dacă se duce să ia ceaiuri și alte lucruri promovate… pierde momentul optim, pierde curabilitatea, practic. Vă dați seama că și cei care fac aceste emisiuni, în televiziuni mari, ce nivel de pregătire au, ce competență?! Am primit odată o invitație și când am întrebat despre ce urmează să vorbim, realizatoarea mi-a spus că despre ceaiuri.

– Dacă vă caută acum o pacientă, din oricare segment de vârstă, cu oricare problemă, ce-ați vrea să știe? Spuneți-i ceva celei pe care o veți întâlni. Poate mâine, poate peste o săptămână…
Că mi-e dragă și că fac cu drag totul, dau din mine maximum ce pot și am această trăire intensă a fiecărui caz, ca și cum aș fi la început. La mine nu există plictiseală sau rutină, sincer. Și chiar am un ritual de concentrare. Dimineața, soțul meu îmi face cafeaua și prima cafea o beau înainte să mă dau jos din pat, într-un moment de reculegere. Atunci mă gândesc la ce am de făcut în ziua respectivă și cred că această concentrare mă ajută. După aceea, când mă spăl chirurgical – știți că noi ne spălăm minute în șir… mă concentrez, cer un ajutor de Sus și apoi rememorez toate complicațiile posibile, ca să nu le fac. E forțat, poate, mai ales când povestesc, dar asta mă face să fiu în formă. Ca antrenamentul unui sportiv, e un antrenament mental. Și mă face să fiu promptă în decizie, când sunt în plagă.

– Și medicii n-au niciodată o zi proastă…
Nu. Nu am simțit nici când lucram la stat. Voiam să mă trezească noaptea. Adică noi făceam 5 linii de gardă, eu eram șef de gardă și erau din ce în ce mai mici doctorii. Erau în linia a doua specialiștii și apoi erau învățăceii. Și, de obicei, la spitalul de stat se duce cel mai mic, care cere ajutorul. Eu chiar le pretindeam să îmi ceară ajutorul, pentru că eu am făcut cu plăcere tot ce am făcut și nu a contat că femeia aceea era om al străzii. Au fost destule cazuri – țin minte că a venit odată un rezident care și-a cerut scuze că m-a chemat, dar că nu putea să o examineze. Era o femeie de pe stradă. Homeless. Eu m-am dus la ea și i-am explicat ce o să îi fac, am examinat-o și toată lumea era cu gura căscată că ea a stat. Deci probabil că abordarea mea a fost potrivită ei și că ea a simțit că poate avea încredere. Și oamenii simpli uneori sunt cu mai mult bun-simț decât un om cu pregătire școlară. N-am fost niciodată deranjată de nimic. Am făcut cu drag, orice. Nu am lăsat cazuri din gardă. Am rezolvat pe loc, tot. La mine nu există plictiseală sau rutină!

articolul original.
✇Money

Povestea primului român ajuns star al cinematografiei de la Hollywood! A fost prieten cu Charlie Chaplin și a jucat în zeci de westernuri

By: Florian Gheorghe

Cu mult înainte de Marcel Iureș și Maia Morgenstern să aibă șansă să joace în filme hollywoodiene, un brașovean a fost o reală vedetă în ”cetatea filmului”.Puțini știu că numele real al actorului Bob Curwood, icon al filmelor western din perioada interbelică, a fost Ioan Balaș.

După multe roluri secundare, Bob Curwood, care s-a născut lângă Brașov și s-a stins din viață în 1980, în Mexic, la 81 de ani, a primit primul rol principal în 1925, într-un western produs de Universal Picture Corporation. A jucat în 30 de producții cinematografice mute, apariția filmelor cu sonor știrbindu-i popularitatea. Asta din cauza accentului său românesc ce s-a dovedit un handicap de netrecut.

Ulterior, Bob Curwood s-a specializat în acrobații hipice de film, regie film și a debutat ca scenarist. În ultimii ani de viață a fost vizitat chiar de ziaristul Florea Ceaușescu de la revista ”Cinema”, fratele lui Nicolae Ceaușescu.

Bob Curwood a fost primul român ajuns star al cinematografiei de la Hollywood!

„Numele meu adevărat este Ioan Bălaş, născut într-un sătişor de lângă Braşov, şi-am plecat în lume cu dorul de a face ceva, şi-am făcut. Aş avea mare bucurie ştiind că fraţii mei din ţara mea mă ştiu şi nu mă privesc la fel ca pe ceilalţi străini”, scria Bob în revista românilor-americani, ”Realitatea ilustrată”.

Bob Curwood (FOTO) a fost primul român ajuns star al cinematografiei de la Hollywood!

Ioan Balaș alias Bob Curwood a absolvit șase clase și, în timpul Primului Război Mondial s-a îmbarcat în Constanța pe un vapor de marfă. A fost hamal în port, în Marsilia, apoi călăreț acrobatic la un circ ambulant. Aventura l-a mânat peste ocean, unde s-a angajat la ”Universal Pictures Corporation” și unde a avut o carieră scurtă dar de mare succes. În anii 50, Ioan Balaș a încercat să strângă bani pentru a realiza filme cu români de succes în Statele Unite ale Americii.Printre producțiile în care a jucat s-au numărat: ”The Dangerous Double” (1927), ”The Death’s Head”(1928), ”Ridin’Leather” (1929) sau ”Cowboy Pluck”(1929).

A făcut o avere considerabilă pe care a pierdut-o într-o mare criză financiară din 1929-1933. În 1931 și-a finanțat un film, ”Mexicanul”, unde a fost regizor și protagonist. După 1936 s-a stabilit în Mexic unde a realizat mai multer filme. Sub numele de Roberto Curwood.

articolul original.
✇Money

Înfrângere majoră pentru Donald Trump. ”Legea este clară”

By: Catalina Mares
image

O curte de apel federală din SUA a oprit joi o revizuire de către terţi a documentelor confiscate de la proprietatea lui Donald Trump din Mar-a-Lago, relatează CNN, care consideră decizia ca fiind o înfrângere majoră pentru fostul preşedinte.

Hotărârea înlătură un obstacol major în calea anchetei Departamentului de Justiţie cu privire la gestionarea defectuoasă a documentelor guvernamentale din perioada pe care Trump s-a aflat la Casa Albă.

Completul format din trei judecători de la o curte de apel din Atlanta a anulat ordinul judecătorului districtual american Aileen Cannon de numire a unui aşa-zis ”arbitru special” care să trieze mii de documente găsite la casa lui Trump pentru a determina la care dintre acestea pot avea acces anchetatorii.  

„Legea este clară”, a notat curtea de apel. „Nu putem scrie o regulă care să permită oricărei păersoane care face obiectul unui mandat de percheziţie să blocheze investigaţiile guvernamentale după executarea mandatului. Nici nu putem scrie o regulă care să permită doar foştilor preşedinţi să facă acest lucru”, afirmă instanţa, argumentând că oricare abordare ar fi o „modificare radicală a jurisprudenţei care limitează implicarea instanţelor federale în anchetele penale” şi că „ambele ar încălca principiile fundamentale ale separaţiei puterilor”.

Departamentul de Justiţie investighează obstrucţionarea justiţiei, manipularea incorectă a documentelor guvernamentale şi încălcările legislaţiei referitoare la gestionarea informaţiilor sensibile, potrivit instanţei. 

articolul original.
✇Money

Analişti: Înfiinţarea unui hub al gazelor în Turcia ar putea permite Moscovei să-şi mascheze exporturile cu combustibil din alte surse

By: Money.ro
image

Rusia a furnizat 40% din necesarula gazelor din Uniunea Europeană până când Moscova a trimis, pe 24 februarie, zeci de mii de militari în Ucraina, în ceea ce ea numeşte o ”operaţie militară specială”.

De atunci, Occidentul a introdus sancţiuni drastice, inclusiv asupra petrolului şi gazelor ruseşti, şi-a redus achiziţiile de combustibili proveniţi din Rusia şi a căutat alternative.

După ce exploziile – a căror cauză este în curs de investigare – au deteriorat sistemul rus de gazoducte Nord Stream către Europa pe sub Marea Baltică, preşedintele rus Vladimir Putin a propus în octombrie înfiinţarea unui hub de gaze în Turcia, construind pe o rută sudică pentru exporturi.

Fără a fi specific, Putin a spus că un hub ar putea fi înfiinţat relativ rapid în Turcia şi a prezis că clienţii din Europa ar dori să semneze contracte.

Până acum nu au existat angajamente publice pentru a face acest lucru, iar analiştii spun că ar fi nevoie de investiţii şi de timp.

”Are nevoie Europa de proiect, având în vedere hotărârea ţărilor UE de a renunţa la gazele ruseşti în viitorul apropiat?” a întrebat Alexei Gromov de la Fundaţia Institutul pentru Energie şi Finanţe din Moscova. El a mai spus că ar fi imposibil să se reconfigureze fluxurile de gaze în cadrul Uniunii Europene, deoarece nu există legături existente care să se conecteze la nodul propus din nord-vestul Europei, care obişnuia să obţină gaze prin Nord Stream 1.

Capacitatea de gaze şi conducte este totuşi disponibilă. Exporturile Rusiei către Europa au scăzut cu 43,4% în acest an, iar conducta TurkStream către Turcia merge cu mult sub capacitatea sa de 31,5 miliarde de metri cubi (bcm) anual.

Zongqiang Luo, analist senior la Rystad Energy, a estimat că aproximativ 60% din capacitatea conductei a fost neutilizată după exporturile din acest an de aproximativ 10,6 miliarde de metri cubi de gaz până pe 21 noiembrie.

Luo de la Rystad a estimat că va dura cel puţin trei până la patru ani pentru a construi noua infrastructură costisitoare necesară.

”Chiar dacă ar putea fi construită o nouă conductă, atunci cine va cumpăra acele gaze?” a întrebat el.

Alţii consideră că vor fi găsiţi cumpărători.

O sursă din monopolul rusesc de export de gaze Gazprom a spus că se crede că hub-ul va facilita vânzările.

Nu vor fi gaze ruseşti, ci gaz edin hub”, a spus sursa, care nu a dorit să fie numită din cauza sensibilităţii problemei.

O sursă comercială din Europa a declarat că China, care a depăşit Japonia pentru a deveni cel mai mare importator mondial de gaze naturale lichefiate (GNL) în 2021, revinde deja GNL rusesc, care nu a fost etichetat drept ”fabricat la Moscova”.

El a spus că este posibil ca cumpărătorilor din sudul şi estul Europei să nu le pese de unde provin GNL-urile.

Remarcând că Europa nu a impus un embargo asupra gazelor ruseşti, spre deosebire de petrol, Alexander Griaznov, director la S&P Global Ratings, a declarat că Europa ar putea fi dispusă să cumpere de la Moscova prin mediatori.

”Este puţin probabil ca Europa să dorească să încheie contracte directe cu Federaţia Rusă, iar cumpărarea de volume gratuite pe piaţa spot din Turcia va fi acceptabilă din punct de vedere politic”, a spus el, adăugând că va fi nevoie de timp şi bani pentru a înfiinţa hub-ul.

Alexei Grivaci, de la Fondul Naţional de Securitate Energetică, cu sediul la Moscova, a declarat că hub-ul prezintă oportunităţi de tranzacţionare.

”Dacă hub-ul ar începe să funcţioneze, s-ar deschide posibilităţi uriaşe pentru tot felul de operaţiuni de swap”, a spus el.

 

articolul original.
✇Money

Cheltuielile de consum din SUA au crescut în octombrie, iar inflaţia s-a moderat, dând economiei un impuls puternic

By: Money.ro
image

Piaţa muncii, celălalt pilon de sprijin al economiei, continuă să dea dovadă de rezistenţă. Numărul americanilor care au depus cereri noi pentru indemnizaţii de şomaj a scăzut săptămâna trecută, aproape anulând saltul de săptămâna precedentă, care ridicase cererile la un nivel maxim al ultimelor trei luni, au arătat joi alte date.

Perspectivele sunt, totuşi, întunecate de ştirile că activitatea de producţie s-a contractat în noiembrie pentru prima dată în ultimii doi ani şi jumătate, fabricile raportând o scădere a cererii.

Totuşi, economiştii rămân de un optimism prudent că o recesiune anticipată pentru anul viitor va fi scurtă şi uşoară.

”Consumatorul este în viaţă şi este bine. În acest moment, chiar dacă consumatorii nu mai cumpără nimic în noiembrie şi decembrie, cheltuielile reale ale consumatorilor merg cu mult peste normal şi în niciun caz nu arată ca o recesiune”, a spus Christopher Rupkey, economist şef la FWDBONDS din New York.

Cheltuielile consumatorilor, care reprezintă mai mult de două treimi din activitatea economică a SUA, au crescut cu 0,8%, după o creştere nerevizuită de 0,6% în septembrie, a declarat Departamentul de Comerţ.

Creşterea din octombrie a fost în conformitate cu aşteptările economiştilor.

Cheltuielile de consum ajustate la inflaţie au avansat cu 0,5%, cel mai mult din ianuarie.

Estimările de creştere economică pentru trimestrul patru sunt de până la 2,8%.

Economia a crescut cu un ritm de 2,9% în trimestrul al treilea.

Cheltuielile pentru bunuri au urcatut cu 1,4%, determinate de achiziţiile de autovehicule, mobilier şi bunuri de agrement.

Cheltuielile pentru servicii au crescut cu 0,5%, susţinutee de cheltuielile la restaurante şi baruri, precum şi pentru locuinţe şi utilităţi.

 

articolul original.
✇Money

Airbus va elimina dependenţa de aprovizionarea cu titan din Rusia în câteva luni

By: Money.ro
image

Rusia este cel mai mare producător de titan, un metal strategic apreciat pentru rezistenţa sa în raport cu greutatea.

Metalul este folosit în principal în motoarele de avioane şi trenurile de aterizare pentru avioane mari.

“Suntem în proces de decuplare de Rusia când vine vorba de titan. Va fi o chestiune de luni, nu de ani. Nu pot să vă dau o dată precisă; este un proces relativ complex, cu certificare şi tot ceea ce necesită aviaţia, dar se va întâmpla “, a declarat Michael Schoellhorn, directorul general al Airbus Defence & Space şi fost director de operaţiuni al Airbus, într-un briefing al companiei.

Uniunea Europeană a evitat până acum interzicerea mărfurilor ruseşti, altele decât oţelul şi cărbunele, iar titanul rămâne scutit de restricţiile impuse după invadarea Ucrainei de către Rusia, pe care Moscova o numeşte o operaţiune specială.

Airbus a spus că încearcă să identifice alternative pentru aprovizionare, în timp ce rivalul american Boeing a afirmat că a suspendat achiziţiile de titan din Rusia.

Surse din industrie spun că Airbus a extins achiziţiile din Statele Unite şi Japonia, în timp ce a explorat noi surse.

Certificarea noilor furnizori la standarde aerospaţiale stricte poate dura ani de zile.

 

articolul original.
❌