ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Ieri — 6 October 2022Ultimele Stiri

Rareș Bogdan în Parlamentul European. „Nu vă bateți joc încă o dată de România. Ajunge!”

6 October 2022 at 11:06
image

Europarlamentarul liberal Rareș Bogdan a susținut în plenul Parlamentului European probabil cel mai dur discurs din istoria participării politicienilor români în forul european, amenințând, efectiv, Bruxellesul cu represalii dacă nu intrăm în acest an în spațiul Schengen.

„De 11 ani, două țări europene pe care românii le tratează cu respect, ne umilesc sistematic, blocând aderarea la Schengen. Și asta deși companiile lor au afaceri uriașe în România și dețin o bună parte din sistemul bancar și de asigurări. Mereu, România și-a tratat partenerii cu respect” a tunat liberalul.

„Nu ne obligați să jucăm și noi dur! Am fost mult prea eleganți până acum”.

„Ce trebuie să mai facem pentru a fi tratați de la egal la egal și respectați de toți membrii UE? Să provocăm o criză alimentară la nivel european? Să blocăm la graniță trenurile și sutele de camioane cu cereale, care traversează zilnic România pentru a ajunge pe piețele occidentale, în Olanda, Belgia, Franța, Austria, Germania, Italia?

Nu ne obligați să jucăm și noi dur! Am fost mult prea eleganți și tăcuți până acum. Nu suntem mai puțin europeni decât cei Vest. Nu-i trimiteți pe alegătorii români către populiști si eurosceptici.

Blocarea României în afara Schengen este o nedreptate față de un popor profund european. Acum 500 de ani, un român a fost primul european care l-a înfrânt si blocat pe cuceritorul Constantinopolului, Mehmet al 2-lea. Se numea Iancu de Hunedoara. În onoarea lui, și astăzi, toate bisericile catolice din lume trag clopotele la ora 12. Vă avertizez că, acum, Mehmet al 2-lea se numește Putin. A atacat Ucraina cu tancurile, dar a atacat și eurosistemul. Are două arme: minciuna și politicieni cărora le oferă sprijin. Are oameni care deja le spun românilor că eurosistemul i-a abandonat.

Pentru a anula orice demers antieuropean și pentru a anula discursul eurosceptic in interiorul granitelor României, țara mea trebuie să fie obligatoriu in Schengen! Nu vă bateți joc încă o dată de România. Ajunge!” a încheiat europarlamentarul.

articolul original.
Before yesterdayUltimele Stiri

Eduard Hellvig, directorul SRI: Un naționalism moderat, echilibrat, ar trebui reasumat, redefinit și recultivat

4 October 2022 at 16:02
image

Scriam recent că în curînd toată clasa politică va aglomera culoarul naționalist-suveranist, în ascensiune puternică la nivel mondial, de partea progresism-globalismului urmînd să rămînă, probabil, doar USR și REPER. Iată că vine o confirmare și de la directorul SRI, care, într-un discurs rostit în inima Ardealului, în fața studenților de la prestigioasa Babeș-Bolyai, a lansat chemarea pentru întoarcerea românilor la valori precum naționalism, patriotism, religie, valori tradiționale, mîndria de a fi român, limbă, drapel, hotare.

„Identitatea noastră națională este motiv de mândrie”

Cam neașteptată mișcarea lui Hellvig, să admitem. Ori poate nu? Dar și un semnal solid pentru urechile care vor să audă, am paria.


„Astăzi, sunt o mulțime de oameni extraordinari în SRI. Ei merită încurajați și apreciați, fiindcă ceea ce fac zi de zi e dificil și important. Sunt oameni care ar putea câștiga mult mai mulți bani făcând mai puțin efort în alte părți, dar muncesc în această instituție neștiuți, fără să li se poată descrie public realizările, animați de cinste, onoare, patriotism, datorie și loialitate. Cuvinte care sună greu și pompos, dar pe care cred că trebuie să ne reobișnuim să le folosim cu naturalețe, fiindcă sunt valori de care avem nevoie pentru a ne ghida viitorul. Așa am revenit la discuția despre valori și despre proiecția viitorului” a făcut introducerea directorul SRI.
„Una din provocările prezentului se referă la discuția despre identitate. Despre cine suntem, ca oameni, dar și ca popor, și despre cât de mândri suntem în legătură cu identitatea noastră. Creșteți deja într-o societate în care se construiește o teză falsă, a unei dispute artificiale între identitatea națională și cea europeană sau globală. Identitatea noastră națională este un motiv de mândrie la fel ca și apartenența la o societate deschisă, tolerantă și preocupată de drepturi globale.
Pentru că ambele sunt cele care ne diferențiază de societățile în care nu sunt posibile alegerile libere, egalitatea în fața legii, libertățile economice sau libertatea de mișcare pe care astăzi le considerăm firești.

În această lume, naționalismul nu ar trebui să fie doar apanajul unor discursuri sau abordări extreme, ci și un tip de instinct pe care să-l aibă și cei cu gândire democratică, liberală, care astăzi au tendința greșită de a se îndepărta de subiecte precum patriotism sau tradiții.

(…)Cred că sprijinul pentru democrație poate coexista cu atașamentul față de valori
tradiționale, religie, elemente de identitate națională.

Trăim într-o comunitate care și-a câștigat prin sacrificii extreme, timp de sute de ani, dreptul de a avea o țară proprie, o limbă, o graniță, un steag.

(…) Nu cred că trebuie să existe o separație atât de mare între mândria națională și susținerea principiilor democratice universale. Datorită acestor principii, societățile europene au reușit să fie modelul de dezvoltare la care aspiră atât de multe milioane de migranți. Iar cultivarea mândriei naționale nu ar trebui lăsată doar pentru abordările extremiștilor sau populiștilor.
Ca o părere personală, cred că un naționalism moderat, echilibrat, ar trebui reasumat, redefinit și recultivat și de cei care au gândire democratică și echilibrată în statele occidentale, inclusiv în România viitorului.

Voi, cu deschiderea și educația de care vă bucurați, puteți defini un nou sentiment de mândrie, un patriotism pro-occidental, al cetățeanului român conectat la valori democratice europene și aspirații globale” le-a mai transmis Hellvig studenților.

„Desecretizarea va continua”

„În timpul mandatului meu am predat întreaga arhivă a Securității către CNSAS. Și suntem singurul serviciu secret din România care a făcut asta. Trebuia să o fi făcut mai devreme, dar sunt totuși foarte bucuros că eu și colegii mei ne-am asumat și am făcut acest lucru absolut necesar” a mai spus directorul SRI.

„Desecretizarea va continua, inclusiv cu punerea la dispoziția cercetătorilor a informațiilor declasificate despre evenimente care au avut loc și după 1989. Vindecarea trecutului poate fi posibilă doar prin prezentarea adevărului”, potrivit lui Eduard Hellvig.

Directorul SRI a declarat că marele câştig al mandatului său a fost separarea instituţiei de politică, adăugând că „politica şi activitatea de culegere de informaţii nu trebuie să fie suprapuse”.

(…)Vreau să vorbesc şi despre SRI, despre valorile şi realizările noastre, fiindcă această instituţie este un bun exemplu de transformare lentă, dar decisivă, de modernizare treptată, dar durabilă, de depăşire a unui prag în evoluţie de la care nu mai vorbim despre improvizaţie şi blocaj în practici ale trecutului, ci de inovare şi performanţă la nivel înalt. Priviţi-o că pe o ilustrare simbolică a transformării României în ansamblu. Pe care adesea nu o înţelegem aşa cum e, fiindcă ne-am obişnuit să o percepem într-o paradigmă a catastrofei absolute. Şi dacă s-a putut face reformă într-o instituţie atât de complexă şi cu un asemenea bagaj istoric, sunt optimist să spun că se poate face şi în alte locuri”, a declarat Eduard Hellvig.

Şeful SRI a arătat că instituţia pe care o conduce a făcut multe greşeli în cei 32 de ani de la Revoluţie, dar se încearcă schimbarea părerilor oamenilor despre instituţie „treptat”.

„Sigur că SRI-ul a făcut şi greşeli. Multe, în aceşti 32 de ani. Să repari greşelile făcute este un proces complicat care cere timp, expertiză şi foarte mult efort. Greşeala unui şef afectează un întreg departament, iar adesea majoritatea oamenilor din acel departament sunt oameni de toată cinstea. Să schimbi părerile oamenilor despre un serviciu secret este şi mai complicat. Încercăm să o facem treptat, dar încă nu este suficient. Câteva dintre ele, făcute înainte de mandatul meu, au fost greşeli importante şi cu siguranţă criticii mei vor găsi îndeajuns de multe şi din timpul mandatului meu. Îmi cer în mod sincer scuze pentru ele – pentru toate, inclusiv pentru cele de dinaintea mea. Dar eu sunt permanent ghidat de dorinţa de a construi, nu de a distruge”, a spus Hellvig.

El a adăugat că are cunoştinţă despre problemele generate de foşti lucrători ai SRI poziţionaţi „în spatele a tot felul de oameni”.

„Cunosc păcatele de care este acuzată instituţia, unele reale, altele atribuite nouă pe nedrept. Ştiu şi de problemele generate de unii foşti lucrători ai SRI poziţionaţi fie în spatele a tot felul de oameni, fie gravitând în jurul companiilor de stat. Vă pot spune că suntem conştienţi de aceste probleme şi vom face tot ce ţine de noi pentru a le rezolva”, a declarat Eduard Hellvig.

Hellvig a mai spus că marele câştig al mandatului său a fost separarea de politică, „absolut normală într-o societate democratică”.

„Politica şi activitatea de culegere de informaţii nu trebuie să fie suprapuse. De prea multe ori, însă, greşelile trecutului afectează şi comportamentul celor din prezent. Prea mulţi politicieni, în deceniile anterioare, s-au obişnuit să primească ‘indicaţii’ sau ‘sugestii’ despre ce au de făcut. Politicienii sunt aleşi de oameni să gândească cu mintea lor, investiţi cu încrederea lor să ia decizii despre cum vă arăta România în viitor, nu doar să stingă incendii ale prezentului şi să aplice planuri gândite de alţii. Cu toate acestea, prea mulţi vor că alţii să ia decizii în locul lor, prea mulţi chiar se aşteaptă să primească sugestii de la servicii. Nu vom consolida democraţia decât atunci când vom stimula fiecare instituţie să îşi asume mandatul pe care îl are, fără abuzuri şi fără excese”, a afirmat directorul SRI.

Acesta a precizat că are cunoştinţă despre faptul că există multă neîncredere în societate în ceea ce priveşte numărul „acoperiţilor” şi agenda acestora în diverse sectoare strategice, dând asigurări că de la începutul mandatului său activitatea lor se desfăşoară „strict în limitele legii”.

Redăm mai jos discursul integral:

Discursul directorului SRI, domnul Eduard Hellvig la universitatea Babeș-Bolyai 15 ani de studii de securitate


Domnule rector, doamnelor și domnilor profesori


Stimați reprezentanți ai autorităților locale,
Stimați invitați, dragi studenți,


Vă mulțumesc pentru invitație și mă bucur să mă întorc aici, un loc atât de important pentru mine.


Vorbesc rar în public, fiindcă nu cred că este acesta rolul meu. Universitatea Babeș Bolyai este însă un loc în care mi-am dorit să vorbesc, un spațiu de normalitate academică de nivel european. Un loc în care se dorește performanță, și în care se face performanță academică.
Un model pe baza căruia se poate îmbunătăți reputația academică a României. Felicitări, domnule profesor David și echipei din jurul domniei voastre.


Mi-a fost tot timpul teamă de limbajul de lemn, de discursul instituțional și festivist. Cu scuzele implicite pentru ceilalți invitați, aș vrea să mă adresez în primul rând studenților.
Lor le voi spune câteva gânduri personale. Gânduri sincere ale cuiva care crede că ne aflăm într- un moment istoric, un prag de oportunitate pe care nu l-am atins foarte des. Am să încerc să vă spun, pe scurt, cine sunt și cum văd eu ce se întâmplă în jurul nostru, prin prisma experienței unui absolvent al UBB.


Doamnelor și domnilor,
M-am născut atunci când țara încă se numea Republica Socialistă România, în 1974. Evenimentele din 1989 m-au prins când aveam 16 ani, adică aproape de vârsta dvs. de acum. Am fost, în perioada comunistă, șoim al patriei și pionier – părinții vă pot povesti ce înseamnă asta.
La acea vârstă, locuiam într-un bloc gri al unui orășel din nordul Transilvaniei. Schimbările din decembrie 1989 au fost momente excepționale, pe care mi le aduc bine aminte. Îmi amintesc ce visam ca tânăr, cum ascultam radioul noaptea, pentru a auzi știrile anticomuniste.
Îmi amintesc cărțile pe care le citeam, obținute pe sub mână, pentru a înțelege marea literatură a românilor, inclusiv cea interzisă de dictatură. După cum îmi amintesc eforturile făcute pentru a avea acces la reviste, la muzică, la orice formă de libertate de gândire. Îmi aduc aminte de toată acea perioadă, de profesorii mei, de gândurile mele, de visele mele despre libertate.
Vă mărturisesc că ce visam noi atunci era un alt fel de libertate. Iar astăzi, cu toții am ajuns mult mai departe decât speram acum 30 de ani.
Iată-mă acum, la peste trei decenii de la acel moment, în faţa dumneavoastră, vorbind liber din postura de director al Serviciului Român de Informaţii. Și sunt în fața altor oameni născuţi nu doar în Republica Socialistă România – așa cum e cazul profesorilor sau părinților voștri, dar și în fața unor oameni născuți într-o țară liberă, într-o Românie europeană și democrată.
Și vorbim despre modul în care arată lumea astăzi și, mai ales, despre cum va arăta mâine, când voi veți fi direct responsabili pentru direcțiile în care va merge România.
Într-o astfel de discuție, într-un astfel de moment, ne întoarcem mereu spre rădăcinile pe care le avem. Educația din familie, școala, experiența de viață ne formează și ne modelează, dar de multe ori suntem atât de ancorați în cotidian și în rutină încât uităm să privim spre tabloul de ansamblu.


Vă pregătiți să vă construiți cariera și viața într-o realitate pe care poate v-ați obișnuit să o interpretați prin ochii sau clișeele altora. La atâția ani după ce m-am aflat în locul vostru, vreau să vă ofer o perspectivă asupra realității la care poate nu v-ați gândit. Și vreau să vă vorbesc despre libertate.
Eu aveam (cum v-am spus deja) 16 ani în decembrie 1989, la căderea regimului comunist. Un moment care poate vouă nu vă mai spune multe, deși este momentul zero al democrației în România, momentul când totul a devenit posibil – inclusiv faptul că astăzi vorbim liber și putem spera fără limite.
Au urmat de atunci câteva etape care au modelat lumea în care trăim acum. Sunt etape care pot fi împărțite în trei decenii. Și voi trece, foarte rapid, prin ele, acum, pentru a înțelege mai bine momentul în care suntem…
Prima a fost etapa libertății contaminate de nesiguranță și de neîncredere. Anii 1990 – 2000 au fost ca primii ani din viața cuiva – plini de naivitate, de incertitudini, de mari greșeli, dar și de emoții puternice.
Atunci s-au pus bazele căutării libertății, drumului spre Europa și spre democrație, drumul dezvoltării economiei. Tot atunci au început și unele probleme care ne bântuie și azi – acuzațiile împotriva străinilor, discursul “nu ne vindem țara”, mesajele împotriva celor care au trăit sau muncit în străinătate.

Sunt anii în care am început să învățăm că nu suntem singuri, și că nu mai suntem izolați. Relația cu Vestul și cu americanii, în special, era în mod paradoxal simplă: aveam nevoie, dar nu aveam încredere. Noi nu aveam suficientă încredere în ei şi ei nu aveau suficientă încredere în noi.


A doua etapă a fost cea a libertății de a construi. Deceniul care a început în anul 2000 a fost sub semnul construcției. Atunci s-au conturat marile proiecte ale României, aderarea la NATO și la Uniunea Europeană, și atunci tinerele generații au început să spere.
A fost un deceniu care a început sub semnul posibilității de a visa. Acest optimism și transformările forțate de aceste două ținte au fost motivul pentru care foarte mulți tineri nu și- au mai pus problema plecării din țară, ci au rămas aici pentru a clădi ceva durabil. Eu mă număr printre ei. În acești ani, România a învățat să aibă mai multă încredere în Vest, iar Vestul a început să aibă mai multă încredere în noi.


A treia etapă a fost cea a libertății în curs de maturizare. Din 2010 și până în 2020, am căutat, ca societate, să atenuăm șocuri, să adaptăm iluziile la realități, să combinăm entuziasmul pur cu proiecții calculate.
Să ne maturizăm, cu alte cuvinte. Am trecut de la “singuri împotriva tuturor” la proiecte comune cu partenerii din Europa și din SUA. Am început să fim egali cu ei. Iar rezultatele au fost bune în multe domenii.
De exemplu, Universitatea în care ne aflăm a devenit tot mai conectată cu marile universități ale lumii. Programe de schimb de profesori sau de studenți, acces la burse, acces la rezultate de cercetare – permit astăzi UBB să fie un pilon de cercetare nu doar pentru Transilvania sau pentru România, dar și pentru Europa.
Doamnelor și domnilor,
Acum ne aflăm în a patra etapă, care din păcate a început și continuă cu mai multe șocuri – a început cu șocul pandemic din 2020 și a continuat cu un alt șoc pe care nu îl credeam probabil în timpul vieții noastre – un război aproape de noi. Apoi, ca efect al acestor șocuri, a venit riscul unei crize economice care amenință calitatea vieții multor români.
Dar este o etapă care aduce mai multă maturitate, mai multă înțelepciune și care ne va ajuta să creștem și mai rapid. Este o etapă în care vom avea nevoie de un nou proiect major, care să asigure prosperitate și dezvoltare.
Cum definim această etapă? Cum construim acest nou proiect? De noi – și mai ales de voi – depinde acest lucru…

Mi-ar plăcea să cred că aceasta va fi etapa libertății și echilibrului. De ce? Pentru că am acumulat din etapele precedente și entuziasm, și experiența construcției, și experiența redresării, și putem construi orice ne propunem. Dar ceea ce ne va ghida vor fi valorile care ne reprezintă și în care credem.
În aceste trei decenii, am încercat să recuperăm aproape 6 decenii de pauză şi de regres istoric. Am ars etape, am investit energie.


Cred că, pe fond, în realitate, am recuperat, am trăit în trei decenii cât alţii în trei generaţii şi am făcut în trei decenii cât alţii în trei generaţii. Am acumulat experiențe pe care partenerii din Vest ni le apreciază – pentru că mulți dintre ei nu le au direct. Experiența unei tranziții democratice, de exemplu, pe care ei o știu din cărți, dar mulți dintre noi o știm din practică. Iar această experiență este necesară în multe țări din jurul nostru.


Ar trebui să fim modeşti şi să înţelegem că nu se întâmplă foarte des asemenea lucruri. Acesta a fost, din punctul meu de vedere, un salt cuantic pe care România l-a făcut în ultimii 30 de ani. Un salt care ne permite astăzi să avem oportunități pe care nimeni nu le visa în 1989. Un salt care ne poate da energie pentru altele noi generate de voi.
Știu că această perspectivă optimistă sună contrastant cu modul cum ne-am obișnuit să vedem realitatea imediată.
Este diferită de critica universală și auto-critica perpetuă care pare că definește discursul public intern despre România în acești ani. Dar tabloul general, la care vă invit să vă gândiți cu atenție înainte de a deveni la rândul vostru critici, ne arată că România este o țară stabilă, cu liniște socială și multă prosperitate economică, o țară în care mulți tineri din alte zone ale lumii și-ar dori să poată trăi.
Nu funcționăm încă la fel de bine ca democrațiile vechi ale Europei dar ne apropiem de ei. Este loc de construit, de îmbunătățit, de trecut la nivelul următor.
Pe mine m-a ajutat mult să privesc România și din perspectiva străinilor cu care am discutat atât în anii în care o reprezentam ca europarlamentar, cât mai ales în acești 8 ani ca director al SRI.
Iar România din perspectiva oficialilor sau analiștilor străini se bucură de 3 mari avantaje – stabilitate, oportunități și dinamism. Dinamismul este al oamenilor, al românilor care creează, muncesc, inventează soluții acolo unde nu există căi deschise. Dinamismul este al vostru, cei care aveți puterea să transformați cum vreți această realitate, într-o măsură mai mare decât toate generațiile de până acum.

Doamnelor și domnilor,
Știu, este dificil să te concentrezi pe ceea ce funcționează, fiindcă există un automatism al agățării de ceea ce este blocat sau imperfect. Lucrurile bune, cel mai des, nu se văd. Știrile bune nu fac rating. Iar mesajele pozitive pot părea plictisitoare. Ne-am obișnuit să observăm doar ceea ce nu merge sau ceea ce avem impresia că e greșit, și uităm să observăm ceea ce funcționează.
Vorbesc acum inclusiv din postura de director al Serviciului Român de Informații, o instituție care, în ultimii ani a făcut performanță, s-a reformat și modernizat și are rezultate pe care partenerii instituționali interni și externi le apreciază. Dar aici, în țară, e greu să vorbești despre progresele pe care le face o instituție încă percepută de unii ca moștenitoare a Securității.
Și, pe bună dreptate, este greu să credem că am scăpat de fantomele trecutului mai ales când viața noastră publică este încă dominată de ele.
Chiar și acum, mă tem că veți interpreta ceea ce vă spun ca ipocrizie. Dar vreau să folosesc acest exemplu, care îmi este foarte aproape, ca să ilustrez pledoaria de mai devreme, pentru interpretarea onestă a realității.
Vreau să vorbesc și despre SRI, despre valorile și realizările noastre, fiindcă această instituție este un bun exemplu de transformare lentă, dar decisivă, de modernizare treptată, dar durabilă, de depășire a unui prag în evoluție de la care nu mai vorbim despre improvizație și blocaj în practici ale trecutului, ci de inovare și performanță la nivel înalt.
Priviți-o ca pe o ilustrare simbolică a transformării României în ansamblu. Pe care adesea nu o înțelegem așa cum e, fiindcă ne-am obișnuit să o percepem într-o paradigmă a catastrofei absolute.
Și dacă s-a putut face reformă într-o instituție atât de complexă și cu un asemenea bagaj istoric, sunt optimist să spun că se poate face și în alte locuri.


Sigur că SRI-ul a făcut și greșeli. Multe, în acești 32 de ani. Să repari greșelile făcute este un proces complicat care cere timp, expertiză și foarte mult efort. Greșeala unui șef afectează un întreg departament, iar adesea majoritatea oamenilor din acel departament sunt oameni de toată cinstea. Să schimbi părerile oamenilor despre un serviciu secret este și mai complicat. Încercăm să o facem treptat, dar încă nu este suficient.
Câteva dintre ele, făcute înainte de mandatul meu, au fost greșeli importante și cu siguranță criticii mei vor găsi îndeajuns de multe și din timpul mandatului meu. Îmi cer în mod sincer scuze pentru ele – pentru toate, inclusiv pentru cele de dinaintea mea.

Dar eu sunt permanent ghidat de dorința de a construi, nu de a distruge. Cunosc păcatele de care este acuzată instituția, unele reale, altele atribuite nouă pe nedrept.


Știu și de problemele generate de unii foști lucrători ai SRI poziționați fie în spatele a tot felul de oameni, fie gravitând în jurul companiilor de stat. Vă pot spune că suntem conștienți de aceste probleme și vom face tot ce ține de noi pentru a le rezolva. Totuși, marele câștig al acestui mandat a fost separarea de politică, absolut normală într-o societate democratică. Politica și activitatea de culegere de informații nu trebuie să fie suprapuse. De prea multe ori, însă, greșelile trecutului afectează și comportamentul celor din prezent. Prea mulți politicieni, în deceniile anterioare, s-au obișnuit să primească “indicații” sau “sugestii” despre ce au de făcut.
Politicienii sunt aleși de oameni să gândească cu mintea lor, investiți cu încrederea lor să ia decizii despre cum va arăta România în viitor, nu doar să stingă incendii ale prezentului și să aplice planuri gândite de alții. Cu toate acestea, prea mulți vor ca alții să ia decizii în locul lor, prea mulți chiar se așteaptă să primească sugestii de la servicii.
Nu vom consolida democrația decât atunci când vom stimula fiecare instituție să își asume mandatul pe care îl are, fără abuzuri și fără excese.
Știu că există multă neîncredere în societate în ceea ce privește numărul “acoperiților” și agenda acestora în diverse sectoare strategice.
Vă pot asigura că de la începutul mandatului meu activitatea lor se desfășoară strict în limitele legii. Știu că există îngrijorare legitimă în legătură cu situația doctoratelor și masteratelor girate de noi.
Aici chiar am reușit o reformă majoră și sper ca și alții să preia ca manual de bune practici din măsurile luate în acești ani.
Am auditat și reformat întreaga școală doctorală, am dat la o parte ce nu funcționa, iar astăzi Academia Națională de Informații este un loc mai bun, mai integru.
Personal, am susținut și organizarea cursurilor despre totalitarism, pentru ca ofițerii noștri să învețe, de la început, care au fost ororile abuzurilor din timpul dictaturii comuniste. Nu în ultimul rând, am stimulat instituția să creeze cursuri noi, care să le permită studenților accesul la cele mai moderne tehnologii.
Știu că fantoma Securității este încă atașată de imaginea noastră, așa cum a revenit de multe ori în spațiul public românesc în aceste decenii. Dar și aici am făcut lucruri de care sunt mulțumit. În timpul mandatului meu am predat întreaga arhivă a Securității către CNSAS. Și suntem singurul serviciu secret din România care a făcut asta.

Trebuia să o fi făcut mai devreme, dar sunt totuși foarte bucuros că eu și colegii mei ne-am asumat și am făcut acest lucru absolut necesar.
Desecretizarea va continua, inclusiv cu punerea la dispoziția cercetătorilor a informațiilor declasificate despre evenimente care au avut loc și după 1989. Vindecarea trecutului poate fi posibilă doar prin prezentarea adevărului. Sigur că se mai fac erori. Mai știu că se va discuta din nou mult despre noile legi ale securității naționale. Iar aici repet ce am mai declarat. Ne dorim legi actualizate, dar le vrem cât mai apropiate de modelul celor din Occident. Și dacă tot am ajuns aici, ar fi de dorit ca societatea românească și decidenții politici să se hotărască ce rol vor să atribuie serviciilor de informații. Nu putem fi în același timp un fel de pompieri chemați să stingă incendiile provocate de alții și apoi acuzați că le-am stins. Aceasta este de fapt elefantul din încăpere și această discuție nu va putea fi evitată la nesfârșit.


Se vorbește în continuare despre oamenii din SRI ca despre securiști.
Ceea ce este complet nedrept. Însă cei care populează astăzi această instituție merită să se vorbească despre ei în termeni corecți. Majoritatea sunt tineri, de 30-40 de ani, și au aflat despre vechea Securitate din cărți și din arhive.
De curând, a apărut în mass-media un articol în care se vorbea despre construcția unei troițe dedicată ofițerilor de informații din toate timpurile într-un cimitir din Pitești. Cu siguranță, inițiatorul acestui demers cât și tinerii care au participat la acea inaugurare nu au auzit de experimentul Pitești, de ororile făcute de fosta Securitate în anii 50 și cred că a fost o greșeală. Eroii trebuie căutați oriunde în altă parte decât printre structurile regimului totalitar din trecut. Cu tot respectul, SRI este o instituție care își cinstește eroii săi care s-au sacrificat pentru construcția statului democratic și atât.
Astăzi, sunt o mulțime de oameni extraordinari în SRI. Ei merită încurajați și apreciați, fiindcă ceea ce fac zi de zi e dificil și important.
Sunt oameni care ar putea câștiga mult mai mulți bani făcând mai puțin efort în alte părți, dar muncesc în această instituție neștiuți, fără să li se poată descrie public realizările, animați de cinste, onoare, patriotism, datorie și loialitate.
Cuvinte care sună greu și pompos, dar pe care cred că trebuie să ne reobișnuim să le folosim cu naturalețe, fiindcă sunt valori de care avem nevoie pentru a ne ghida viitorul.
Așa am revenit la discuția despre valori și despre proiecția viitorului.

Doamnelor şi domnilor,
Viitorul României vine cu oportunități și cu riscuri. Iar riscurile cele mai importante țin de polarizare și blocajul involuntar în trecut. Traversăm o perioadă dificilă, dar nu suntem singuri în această situație. Prin aceleași crize trec și statele democratice din Occident, iar soluțiile le vom găsi împreună. Avem mare nevoie să reconstruim încrederea între oamenii care vor în mod cinstit o Românie care să funcționeze la fel de bine ca cele mai de succes democrații occidentale.


Suntem din ce în ce mai polarizați în societate, iar polarizarea, ca și extremismul sau populismul, este un mare risc. Polarizarea este folosită de cei care își doresc o Românie coruptă și instabilă. Tentația soluțiilor extreme este întotdeauna mare în epoci dificile. Validarea rapidă, explicațiile facile, spectacolul gratuit fac parte din arsenalul celor care vor să destabilizeze o societate care încă nu are încredere în ea însăși. Antidotul este concentrarea pe muncă, pe construcție, pe rezultate și recursul permanent la valori. În acest fel, echilibrul devine antidotul extremismelor.


Una din provocările prezentului se referă la discuția despre identitate. Despre cine suntem, ca oameni dar și ca popor, și despre cât de mândri suntem în legătură cu identitatea noastră. Nu vreau să vă dau lecții, și vă rog să luați frazele următoare drept gânduri pe care vi le transmite un absolvent de științe politice. Creșteți deja într-o societate în care se construiește o teză falsă, a unei dispute artificiale între identitatea națională și cea europeană sau globală. Identitatea noastră națională este un motiv de mândrie la fel ca și apartenența la o societate deschisă, tolerantă și preocupată de drepturi globale.
Pentru că ambele sunt cele care ne diferențiază de societățile în care nu sunt posibile alegerile libere, egalitatea în fața legii, libertățile economice sau libertatea de mișcare pe care astăzi le considerăm firești.
În această lume, naționalismul nu ar trebui să fie doar apanajul unor discursuri sau abordări extreme, ci și un tip de instinct pe care să-l aibă și cei cu gândire democratică, liberală, care astăzi au tendința greșită de a se îndepărta de subiecte precum patriotism sau tradiții.
Dar, așa cum spun și gânditorii liberali moderni astăzi1, nu ar trebui să facem asta.
Privilegiile asigurate cetățenilor în ultimele sute de ani, prin intermediul ideii de contract social, reprezintă un motiv de mândrie – dar ele nu sunt un dat absolut. Ele nu au apărut peste tot în lume, ci au apărut în societățile care au cultivat toleranța, deschiderea față de diferențe, egalitatea în fața legii, limitarea privilegiilor celor puternici.
1 Fukuyama, in cartea Liberalism and its discontents, aparuta in mai 2022, si care analizeaza criza gandirii liberale moderate, atacata de extremisme atat dinspre populismul conservator (dinspre dreapta) cat si dinspre progresismul extrem (dinspre stanga). Si o teza interesanta asumata de el se refera la asumarea nationalismului si de catre cei cu gandire liberala. In acest sens, este definit pasajul de mai jos…

De aceea, cred că sprijinul pentru democrație poate coexista cu atașamentul față de valori tradiționale, religie, elemente de identitate națională. Trăim într-o comunitate care și-a câștigat prin sacrificii extreme, timp de sute de ani, dreptul de a avea o țară proprie, o limbă, o graniță, un steag. Mai mult, trăim prin alegerea noastră în cea mai puternică familie democratică a lumii, și suntem un pilon de bază al celei mai mari alianțe strategice din istorie. Am depășit aproape la fel de repede ca țările dezvoltate – dacă ne uităm la scară globală – discriminări pe care alte state încă le au.
Pentru că avem o economie deschisă și o societate liberală, suntem un motor de creștere, care asigură prosperitate mai mult ca oricând în ultimii 30 de ani; avem acces la noi tehnologii, și suntem parte dintr-o lume culturală și artistică în care avem nume cu care ne putem mândri.


Lucrurile bune la care aspirăm cu toții, inclusiv cele pentru care mulți dintre noi migrează spre Vestul Europei, au fost și sunt posibile tocmai pentru că democrațiile liberale asigură posibilitatea succesului oricui vrea, oricui muncește, oricui respectă regulile. Nu peste tot în lume este așa – din păcate, nu suntem încă la sfârșitul istoriei, așa cum spera Fukuyama acum 30 de ani, într-o lume dominată doar de democrații și de libertăți. În afara familiei occidentale, din care facem parte, rămân în continuare prea multe dictaturi, sisteme totalitare, marcate de lipsa drepturilor, lipsa accesului la tehnologie, la cultură și la dezvoltare.
Societățile liberale, democratice, sunt măcinate mereu de diviziuni interne. Iar democrația uneori dă impresia de haos, de dezordine, de lipsă de perspectivă. Dar democrația este cea care permite libertăți și proiecte de viitor pe care nicio societate iliberală nu o poate asigura.
Și toate lucrurile care ne-au permis să ne afirmăm în ultimii 30 de ani ca societate liberă, pro- occidentală, democrată și cu o economie în creștere sunt legate și de identitatea noastră națională. De aceea, nu cred că trebuie să existe o separație atât de mare între mândria națională și susținerea principiilor democratice universale. Datorită acestor principii, societățile europene au reușit să fie modelul de dezvoltare la care aspiră atât de multe milioane de migranți. Iar cultivarea mândriei naționale nu ar trebui lăsată doar pentru abordările extremiștilor sau populiștilor.
Ca o părere personală, cred că un naționalism moderat, echilibrat, ar trebui reasumat, redefinit și recultivat și de cei care au gândire democratică și echilibrată în statele occidentale, inclusiv in România viitorului.
Voi, cu deschiderea și educația de care vă bucurați, puteți defini un nou sentiment de mândrie, un patriotism pro-occidental, al cetățeanului român conectat la valori democratice europene și aspirații globale. Puteți, în același timp, prin participare și implicare, să puneți presiune pe cei din jur, pe instituții, pe restul societății, pentru ca lucrurile în care credeți să se întâmple.

Cel mai important este să nu renunțați la ideile și valorile în care credeți, și să luptați pentru ele mereu.
Eu, din păcate, am văzut mulți prieteni din facultate care au renunțat la ideile generoase pe care le susțineam când eram studenți, de dragul unor compromisuri pentru putere. Așa ceva trebuie evitat! Pentru că politica adevărată înseamnă susținerea unor valori și a unor principii, nu doar câștigarea puterii.
Voi, generațiile actuale de studenți, puteți defini forma și semnificația viitoarelor decade pentru dezvoltarea României. O veți face trăind într-o societate cu mult mai multe opțiuni decât în urmă cu 30 de ani, mai conectată, mai liberă, mai prosperă, mai echilibrată. Sper să o faceți cu optimism și cu încredere în voi și în țara voastră.


Există o zicală veche a nemților transilvăneni pe care am auzit-o foarte des în copilărie, și pe care îmi place mult să o repet public: Prima generație luptă, a doua generație muncește și abia a treia generație mănâncă̆ .
O auzeam des, pentru că mi se explica de ce trebuie să muncesc și să lupt. Și mi se zicea că va veni și generația care va mânca, dar nu va fi generația mea.


Eu cred că, la scara istoriei României, generația care se poate bucura de rezultatele acestor decade de frământări și de acumulări este generația voastră.
A cetățenilor care au în același timp identitate românească, europeană și globală. Folosiți-vă această putere cu înțelepciune.
Vă mulțumesc pentru invitație și vă urez mult succes tuturor!

articolul original.

Bezna minții: Zelenski vrea să intre rapid în NATO cu război cu tot

2 October 2022 at 15:00
image

Discursul lui Putin de ieri a fost urmat de o manevră cel puțin stupefiantă a liderului de la Kiev, Volodimir Zelenski, mai precis solicitarea din scurt ca Ucraina să intre în NATO în procedură accelerată, drept răspuns la anexarea teritoriilor din sud-est.

Problema nu e că a primit un răspuns prompt și negativ din Vest. Ci că solicitarea liderului ucrainean e de bezna minții, procedurile NATO excluzînd, logic și rațional, acceptarea de membri nu aflați în război – cazul Ucrainei – ci care măcar nu au tratate de bună vecinătate cu statele din jur. Se pune întrebarea firească, în acest caz, ce jocuri bizare face Kievul recurgînd la asemenea cereri aiuritoare?

„Adoptăm o acţiune decisivă prin semnarea unei cereri în vederea candidaturii Ucrainei pentru integrarea accelerată în Alianţa Nord-Atlantică”, a declarat Volodimir Zelenski ieri, după discursul belicos al lui Putin, de la Kremlin, de după semnarea anexării celor patru regiuni ucrainene cucerite, Doneţk, Lugansk, Herson şi Zaporojie.

„De facto, noi ne-au deschis deja drumul spre NATO, am demonstrat compatibilitatea cu standardele Alianţei. (…) Iar acum Ucraina vrea acest lucru şi în manieră formală”, a subliniat Zelenski, citat de Le Monde.

Liderul de la Kiev pare să nu aibă habar de procedurile de admitere în NATO. Deși e greu de crezut asta.

Să reamintim pe scurt.

După căderea comunismului, în occident a apărut pe tapet ideea extinderii NATO, prin cooptarea unor state foste în siajul URSS.
Doar că existau probleme majore, care au făcut subiectul unor dezbateri aprinse la începutul anilor 1990. Mulți analiști politici nu erau siguri de beneficiile pe care le va aduce extinderea. Unii au fost îngrijorați de posibilul impact asupra coeziunii și solidarității Alianței, precum și asupra relațiilor cu alte state, în special Rusia. În acest context, soluția a fost ca NATO să realizeze în 1995 un Studiu privind Extinderea NATO, care să funcționeze ca un filtru pentru candidați.

Conform acelui document, țările care doresc să adere la NATO trebuie să demonstreze că au îndeplinit următoarele cerințe:

– un sistem politic democratic funcțional, bazat pe o economie de piață;
– tratamentul echitabil al populațiilor minoritare;
– un angajament pentru rezolvarea pașnică a conflictelor;
– capacitatea și disponibilitatea de a aduce o contribuție militară la operațiunile NATO;
– un angajament față de relațiile democratice civilo-militare și structurile instituționale.

În baza acestor cerințe, România s-a văzut nevoită să încheie două tratate de cooperare și bună vecinătate cu Ungaria, în 1996, și Ucraina, în 1997, în pofida unor tensiuni și probleme serioase în relația cu fiecare dintre aceste țări. La loc de cinste, recunoașterea reciprocă a frontierelor făcea ca România să își ia adio de la teritoriile sale aflate în Ucraina, adică exact tema care agită din nou spiritele astăzi.

România a făcut aceste sacrificii pentru că tratatele de bună vecinătate erau obligatorii pentru admiterea în NATO. În absența lor, alianța nord-atlantică s-ar fi confruntat cu riscul ca un stat nou membru să aducă în interior un conflict latent, care să pună întregul NATO în poziție de război în caz de escaladare.
De aici, marea întrebare: cum ar putea respecta cerința nr.3 din documentul NATO – „un angajament pentru rezolvarea pașnică a conflictelor” – o țară care nu numai că e deja în război cu un stat vecin, și încă cel mai periculos de pe planetă, dar mai are și un președinte comandant suprem care a anunțat oficial că va lupta militar cu Rusia pînă la eliberarea totală a teritoriilor ocupate?

Intrarea „accelerată” a Ucrainei în NATO – exact perspectiva care a făcut Rusia să acționeze militar împotriva țării – ar însemna importarea războiului în alianță, adică ceva ce ar sfida toate regulile după care funcționează o minte normală.

Nu e de mirare că aproape imediat a venit refuzul secretarului general al NATO, mai apoi al ministrului german al apărării. Dar nu refuzul lor merită analizat.

Ci pur și simplu aiuritoarea solicitare a lui Volodimir Zelenski. Una care, încălcând grosolan criteriile NATO căreia i s-au supus toți cei 14 membri acceptați după 1990, pare că urmărește, mai degrabă, adâncirea controlată a unor conflicte politico-diplomatice decât găsirea unor soluții.

articolul original.

Marga-Salvatorul PNL în alegeri?

27 September 2022 at 12:54

Ipoteza lansată în premieră de Inpolitics prinde teren vertiginos în ultimele zile: Andrei Marga ar putea ocupa un imens culoar prezidențial în 2024, cel naționalist-suveranist, deja discursul său public prezentînd indicii evidente în acest sens. Marea întrebare e, dacă avem candidatul, cine se va plasa în spatele lui? Variante ar fi, de la o coaliție a mai multor formațiuni naționaliste mai mici pînă la susținerea din partea unui mare partid. Și oricît de neașteptat ar suna acum, sunt șanse mari ca acela să fie PNL, în opinia noastră.

Suveranismul se întoarce

Să o luăm metodic.

Abia își revenise din seismul suedez, unde dreapta și extrema dreaptă au venit la putere, că UE se zguduie din temelii după alegerile din Italia. Tot dreapta și extrema dreaptă. Politicieni cu rădăcini în mussolinism, auzim, care cer alte reguli în Europa.

Viktor Orban face azi o observație greu de combătut, vorbind despre situația creată în Europa de războiul din Ucraina și de sancțiunile la adresa rușilor: „Nu e de mirare când oamenii furioși se simt păcăliți și înlocuiesc guvernele țărilor care susțin sancțiunile unul după altul”.

În 2024 au loc importantele alegeri europene care vor emana o nouă Comisie Europeană.

Pînă la finele acelui an, însă, mai sunt destule alegeri în perimetrul european care pot schimba dramatic actuala arhitectură politică.
Duminică sunt alegeri parlamentare în Bulgaria, iar ruso-germanofilul Boiko Borisov e number one în sondaje, în fața „americanilor” de la Harvard, Petkov și Vasilev.
Anul viitor avem alegeri prezidențiale în Cehia și Cipru, legislative în Danemarca, Estonia, Finlanda, Grecia, Luxemburg, din nou prezidențiale în Muntenegru, alegeri regionale și mai apoi legislative în Spania, mai apoi în Polonia, Elveția, Turcia (inclusiv prezidențiale) și legislative în Ucraina.

În 2024 avem prezidențiale în Finlanda, Moldova, Ucraina, Rusia, legislative în Lituania, alegeri locale în Marea Britanie.
Avem alegeri europene, locale și, la finele anului, parlamentare și prezidențiale în România.

Curentul naționalist-suveranist crește în Europa mai repede decît estimau cei mai pesimiști observatori. Și încă nu a venit prima iarnă de război, ca să spunem așa.
Imediat după alegerile parlamentare din 2020 scriam că misteriosul, pe atunci, partid AUR fusese creat artificial de laboratoarele secrete autohtone pentru a ține sub control culoarul naționalist.

Între timp, lucrurile s-au schimbat dramatic.
De acum, nu se mai pune problema cum să se țină în frîu partidele anti-progresiste, ci dacă va mai rămîne cineva pe culoarul care a dominat Europa ultimilor ani.

Pe lîngă AUR, avem partide mici precum cele ale lui Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă ori Ludovic Orban care trag spre conservatorism, PUSL-ul Dan Voiculescu, PNȚCD-ul lui Pavelescu. Victor Ponta, liderul Pro România, mai are un pic și cere Ro-Exit în direct, iar ALDE se pregătește să-l aducă la cîrmă pe Varujan Vosganian, remarcat prin mesaje critice la adresa Bruxellesului mai ales în pandemie.

Fostul șef al SIE, generalul Silviu Predoiu, devenit lider anti-sistem, își face un partid de aceeași factură, Șoșoacă are deja propriul partid, alți lideri de opinie anti-sistem, Chitic, Piperea etc se mișcă în aceeași direcție. Despre UDMR nu se pune problema că ar mișca în frontul trasat de Viktor Orban, desigur.
Nu știm ce poziție va adopta PSD, partidul care pînă în 2020 moștenise în cea mai mare măsură culoarul naționalist eliberat de PUNR ori PRM, dar care înaintea alegerilor parlamentare a cîrmit-o brusc spre Bruxelles, ceea ce, de altfel, a și permis apariția AUR. Greu de crezut că social-democrații nu se vor plia și ei, într-o formă sau alta, pe direcția din care bate puternicul nou vînt european.


Cît despre USR și PLUS, se pare că vor rămîne singurii prizonieri ai progresismului.

Cea mai aparte situație se regăsește la PNL. Partid tradițional de dreapta, care a absorbit mare parte din fostul PNȚCD, ca și PDL-ul băsescian, PNL a abandonat complet culoarul conservator în favoarea progresismului bruxellez. Au existat, e drept, episoade bizare în istoria recentă, precum lansarea lui Marian Munteanu spre primăria generală, un episod nelămurit pe deplin nici azi.

Dar, per ansamblu, PNL s-a predat necondiționat progresismului, la ordinele lui Iohannis, în pofida unor tentative slabe de revoltă ori a unor avertismente trase în interiorul partidului de către voci importante, înaintea ultimelor alegeri.

Tocmai de aceea, ideea că PNL ar putea să-și schimbe blana pînă în 2024 poate părea hazardată acum.

Doar că istoria post-decembristă ne-a servit de atîtea ori situații de mari răsuciri încît nu ar trebui să mai fim surprinși de nimic. PD-ul lui Roman și Băsescu s-a milogit ani de zile pe lîngă Internaționala Socialistă să fie primit ca membru deplin, iar după ce a reușit a trecut peste noapte pe dreapta spectrului, în siajul noii guvernări creștin-democrate germane.

România e țara partidelor fără doctrine, fără convingeri puternice, ca atare e țara repoziționărilor bruște, de-a dreptul jenante uneori. Nu va fi, deci, o problemă pentru liberali să-și amintească peste noapte noțiuni precum înaintași, credință, patrie, pămînt strămoșesc, neatîrnare, ortodoxie bla-bla-bla.

Și pot fi „ajutați” decisiv din afară.

Americanofili versus rusogermanofili

Ca să o spunem de-a dreptul, Europa se scindează vertiginos pe două falii: una controlată de SUA și marii săi aliați europeni precum Marea Britanie, Franța ori Polonia, în timp ce alte state trag la căruța puternicului – chiar dacă nu oficialului – binom Rusia-Germania.

Războiul din Ucraina e ocazia perfectă pentru americani să împingă marele rival economic european într-o criză profundă și prelungită.
Situația deranjează, însă, marea Germanie, care de ani de zile caută să se scuture cît mai mult de sub jugul american apărut după război. Și a făcut asta cu ajutorul neprețuit al țării lui Putin, aflate de ani de zile într-o relație economică de excepție cu nemții. Din această poziție privilegiată de locomotivă economică, Germania face de ani buni jocurile în UE, acesta fiind și motivul Brexitului.

De cînd cu războiul, lucrurile s-au complicat rău la Berlin, însă. Germania se vede dată înapoi nu doar economic, ci și politic, cu ani buni. Îi scapă de sub control cancelarii pe care altădată le controla, sub presiunea maselor de cetățeni enervați de perspectiva sărăciei, a crizei energetice pe termen lung șamd, mase care votează, iată, în favoarea unor forțe politice cu discurs radical.

Nu e vorba doar de invazia din Ucraina; axa Berlin-Bruxelles a comis multe greșeli în ultimii ani care au băgat Europa în gard, începînd cu fenomenul green deal, care, acum se vede, era frumos doar pe hîrtie. Nu mai vorbim de pandemie!

Germania – cu aliatul din umbră Rusia – se vede nevoită să se întrebuințeze serios pentru a nu pierde și mai mulți „supuși” europeni în anii care urmează.Din acest motiv, în opinia noastră, varianta Marga președinte are o puternică susținere.

Andrei Marga a fost acuzat în ultima vreme de putinism, dar se uită că omul e, de fapt, un germanofil de forță, cultivat ca atare încă din perioada comunistă.

Se uită că e omul la a cărui invitație personală a răspuns cancelara Angela Merkel în 2010, venind la Cluj pentru a primi titlul de doctor honoris causa din mîinile cărturarului, în timp ce, la București, Băsescu, Geoană și restul greilor dădeau cu căciula de pămînt de uimire și frustrare.

PNL e în acest moment condus de facto din Ardeal; jocurile nu le face habarnistul Ciucă, ci Lucian Bode, în spatele căruia se ițesc Emil Boc și alți lideri, în general foști pedeliști transilvani, care ocupă tot mai mult teren în PNL. Foto Mihail Oprescu, Q Magazine

Ori, Transilvania e în mîinile capitalului german de ani de zile. Ordinele de la Berlin se execută, nu se discută.

Posibil să ne înșelăm, dar, în opinia noastră, semnalul a venit deja: Marga e the chosen one!
Dacă nu vrea să ajungă la lada de gunoi a istoriei după model țărănist, PNL are nevoie de marea schimbare și de un candidat cu adevărat locomotivă în 2024, cînd prezidențialele au loc concomitent cu parlamentarele. Niciunul dintre actulii săi lideri nu se califică pentru asta. Și partidul, care ar putea intra în anul electoral cu cifra 1 în față, în sondaje, o știe.

Faptul că a început recent o tămîiere profundă, exacerbată, a lui Nicolae Ciucă de către liberali nu face decît să întărească teza că acesta e ținut doar pe post de iepure politic (era să scriu popîndău, fir-ar ea de zoologie), menită să mascheze adevăratul candidat, care va fi anunțat nu foarte curînd, ci strict la momentul potrivit.
Pînă atunci, nu ne rămîne decît să ținem ochii larg deschiși, evenimente majore nu vor ezita să se precipite curînd. 

articolul original.

Ziarist de la New York Times: rețelele sociale au transformat jurnaliștii în activiști

22 September 2022 at 10:16
image

Rețelele de socializare au deturnat domeniul jurnalismului și au dus la o neîncredere tot mai mare a publicului față de reporteri și de ziarele pe care le deservesc, a declarat Bret Stephens, editorialist principal pentru The New York Times, la conferința anuală Jerusalem Post.

„Jurnalismul nu este activism, iar reporterii ar trebui să știe diferența”, a spus el, conform The Jerusalem Post.

Stephens afirmă că Twitter a avut cel puțin două efecte „dăunătoare” în domeniu.

„Primul, a transformat fiecare jurnalist într-un fel de liber profesionist, astfel încît, pe lîngă identitatea lor, precum Bret Stephens de la The New York Times, ei au un avatar pe Twitter”, a spus Stephens. „Al doilea aspect este că a creat o tribună de exprimare politică, una care a dăunat reputației jurnalismului, din moment ce vă puteți da seama după ceea ce scrie pe Twitter cam ce orientare politică are jurnalistul”

El a amintit că sondajele Gallup arată că încrederea în jurnalism, în SUA, este mai mică decît cea în Congresul SUA.

„A scrie de dragul de a cîștiga urmăritori este încă un aspect negativ”, a spus Stephens. „Nu ar trebui să faci jurnalism pentru a cîștiga concursuri de popularitate. Jurnaliştii ar trebui să facă tot ce pot pentru a-și mări autoritatea – dacă le mai rămîne vreo autoritate – dar, în schimb, o risipesc de dragul obținerii de accesări.”
În context, la conferința amintită s-a oferit ca exemplu o situație recentă în care revistaTimes a avut probleme după angajarea a trei freelanceri în Fîșia Gaza, care pe canalele lor de socializare l-au lăudat pe Adolf Hitler și au celebrat atacuri teroriste palestiniene mortale – angajînd indirect publicația. 

articolul original.

Straniul caz al facturilor lui Șora&Manole. Tefeliștii au început jocurile foamei?

16 September 2022 at 11:58

Două evenimente în spațiul public, ambele implicând stâlpi ai mișcării tefeliste, piețari cu state vechi la proteste, i-am numit pe Mihai Șora și Marius Manole. La unison, amândoi se plâng pe rețelele sociale că le-au venit facturi gigantice la curent electric, între 6000 și 7500 de lei.

Se produce vânzoleală, se propune chiar scutirea lor de plată, Șora fiind etichetat drept un simbol al României și mai bătrân ca ea etc.

Despre Manole, ce să spunem, după ce că artiștii sunt prigoniți de vremuri, mai sunt și terorizați de facturi. „Mi-a venit factura de la Enel România. Eu cred că plătesc pentru Casa Poporului. 7000 kw. Mai să fie! Și nu e glumă”

Ce să vezi?
Cine se uită mai atent pe factura lui Manole, de el însuși postată pe net, vede că perioada de facturare acoperă 20 de luni(!!!). Adică vreo 375 de lei pe lună, rezonabil, am spune, departe de facturile Casei Poporului.

Cît despre Șora, vine un comunicat al Enel care spune că s-a emis pe numele lui o factură de regularizare care reflectă consumul real înregistrat în perioada octombrie 2020 – august 2022, când nu s-au putut efectua citiri de contor, din cauza lipsei de acces în locuință (unde este amplasat acesta).

Ne amintim cu toții că despre soții Șora s-a vehiculat că pandemia din 2020 i-a prins la Paris, unde au petrecut o lungă perioadă de timp la vreme de urgență/alertă.

Cineva rău intenționat, malițios, ar putea crede că cei doi intelectuali de prestigiu, ambii apropiați de o anume formațiune politică progresistă, USR, (care l-a vrut pe Manole ministru al Culturii anul trecut) au recurs la o înșelătorie publică de imagine pentru a obține… nu e clar ce.

Tefeliștii au început „Jocurile foamei” – victimizare în bloc în raport cu guvernarea PNL/PSD – în perspectiva anului electoral 2024? 

articolul original.

Noiembrie, ultimul bal. Soarta lumii se va decide într-o insuliță de peste mări și țări

6 September 2022 at 03:47
image

Un eveniment despre care se vorbește puțin la noi, dar mult în presa internațională, este ceea ce am putea numi ultima șansă de a pune capăt rațional unui război ale cărui consecințe negative sunt abia la debut.

Summitul G20 din Indonezia, pe 15-16 noiembrie e un punct crucial pentru geopolitică; indiferent de rezultat, vor urma evenimente de mare anvergură, bune sau rele. Și, dat fiind obiceiul politicienilor români de a acționa strict în siajul evenimentelor externe, tot acela ar putea fi momentul clarificării viitorului coaliției PSD-PNL.

Să prezentăm pe scurt faptele.

Summitul G20 e un for anual de discuții de cel mai înalt nivel, reunind cele mai puternice economii ale lumii și state reprezentînd două treimi din populația planetei. Vorbim de Argentina, Australia, Brazilia, Canada, China, Franța, Germania, India, Indonezia, Italia, Coreea de sud, Japonia, Mexic, Rusia, Arabia Saudită, Africa de sud, Turcia, Marea Britanie, SUA și UE. Spania, ONU, Banca Mondială, Uniunea Africană, ASEAN și alte organisme au statut de invitat permanent.

Anul acesta sunt toate șansele, cel puțin conform președintelui indonezian, să participe Vladimir Putin și Xi Jinping, absenți de la summitul de anul trecut. Volodimir Zelenski e invitat, deși nu a confirmat până acum; o absență, însă, ar face pulbere tot marketingul său politic practicat de la debutul invaziei, pentru că ar crea sentimentul că se teme să dea ochii cu liderul rus.

Summitul G20 de anul trecut, de la Roma, axat pe problematica majoră a încălzirii globale a fost un fiasco, participanții neputînd să se pună de acord pe marile decizii.

Faptul că anul acesta summitul e programat la capătul lumii, într-o insuliță exotică din arhipelagul indonezian, nu e lipsit deloc de însemnătate. Anul trecut, la Roma, în timpul summitului, zeci de mii de cetățeni furioși au manifestat pe străzile orașului, determinând o mobilizare de proporții a poliției. Și era vorba doar despre climatologie; anul acesta, cu războiul din Ucraina și prăbușirea economică a Europei pe agendă, probabil că ar fi fost infinit mai multă violență pe străzile vreunei capitale europene, așa că s-a preferat varianta unui loc în afara schemei, ca să o spunem astfel.

Situația este teribil de complicată.

La jumătatea lui noiembrie, în Europa și SUA va fi deja frig. Facturile vor fi mult mai mari decât sunt în prezent. Nervozitatea va crește în rândul cetățenilor.

Summitul are loc după alegerile mid-term din SUA; se va ști dacă Joe Biden iese întărit sau, dimpotrivă, harponat în coastă.

Summitul are loc după alegerile anticipate din Italia, care vor aduce aproape cert la butoane partide radicale, opozante ale războiului și ale sancțiunilor antirusești.

Summitul are loc după marele congres al partidului comunist chinez, la care Xi Jinping va prezenta viziunea pentru China următoarelor decenii. Ceea ce va însemna că în Bali ar trebui să se dezbată și situația relației tot mai încordate dintre China și SUA, inclusiv cu problema taiwaneză.

Sunt, toate acestea, ingrediente care vor ridica enorm miza discuțiilor.

Pe de altă parte, se poate observa că în componența G20 intră majoritar state care în acest moment nu sunt chiar ostile Rusiei, de la Brazilia și Mexic până la Arabia Saudită și India.

În presa externă, speranța observatorilor politici e că, până în noiembrie, Rusia va „rezolva” problema în Donbas, astfel că negocierile ar putea consfinți situația de facto, iar Zelenski va fi convins să accepte pierderea unei părți din teritoriu în numele păcii.

Asta ar fi vestea bună pentru mapamond și debutul revenirii la o normalitate mult visată de europeni, adică ridicarea sancțiunilor, revenirea gazelor rusești etc.

Dacă s-ar întâmpla astfel, coaliția la putere în România ar putea nutri speranța că din primăvară lucrurile se vor îmbunătăți în raport cu situația actuală, astfel încât PNL și PSD să poată continua guvernarea braț la braț.

Dacă, dimpotrivă, la summit nu se ajunge la niciun rezultat, situația va deveni disperată. În primul rând, cel mai prost semnal dat către cetățenii lumii ar fi că marile organisme geopolitice nu mai au nicio putere, deci nu și-ar mai prea avea rostul. Ceea ce ar fi o grea lovitură pe adresa democrației liberale.

În al doilea rând, ar fi dovada limpede că războiul din Ucraina și toate consecințele sale economice devastatoare vor intra în faza întinderii pe o perioadă îndelungată, nedefinită.

Economiile vestice vor intra în rutina descurcării pe cont propriu, fiecare căutând soluții pentru sine, pe termen scurt, mediu ori lung. Avantajul va fi, desigur, de partea marilor puteri. Țările mai mărginașe ale Europei ar fi negreșit sacrificate într-o formă sau alta pe altarul bunăstării suzeranilor din vest.

Cât despre coaliția de la noi, ar fi un moment bun pentru ambele mari partide să se gândească dacă nu e cazul ieșirii mai înaintea iernii dintr-o guvernare care nu ar mai anunța decât prăbușire în sondaje și vânt în pânzele partidelor populist-extremiste, care nu ar întârzia să se manifeste.

Cum spuneam, summitul din Bali e ultima șansă a lumii de ieșire dintr-o criză fără precedent după Al Doilea Război Mondial și, indiferent de rezultate, evenimente majore vor urma.

Va fi bine pentru toți. Sau va scăpa cine va putea. Cale de mijloc nu prea mai există.

articolul original.

Anunțul lui Vladimir Putin pentru funeraliile lui Mihail Gorbaciov

1 September 2022 at 12:07
image

Moartea lui Mihail Gorbaciov s-ar putea dovedi un punct de tensionare încă și mai mare a relațiilor dintre Rusia și Occident, dacă, așa cum se vehiculează, fostul lider sovietic ar putea să nu beneficieze de funeralii de stat, scrie publicația britanică The Daily Mail.

Update.

Putin o scaldă pînă la capăt: Kremlinul anunță, cu întîrziere, că Gorbaciov va beneficia de funeralii de stat, dar nu complete. “Vor fi elemente ale unei înmormântări de stat în sensul că va exista o gardă de onoare. Se va organiza un rămas bun. Statul se va implica în organizarea acestei înmormântări”, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, potrivit Interfax.
Nu este clar cum anume va diferi ceremonia de înmormântare a lui Gorbaciov de o înmormântare completă de stat, de care au avut parte toți foștii lideri ruși, punctează Fox News.

Știrea inițială. Când primul președinte al Rusiei – Boris Elțin – a murit în 2007, foștii președinți americani George Bush senior și Bill Clinton au zburat la Moscova alături de fostul premier britanic Sir John Major.
Și când predecesorul lui Gorbaciov la Kremlin, Konstantin Chernenko, a murit în 1985, o mulțime de lideri occidentali în funcție, inclusiv premierul britanic Margaret Thatcher și cancelarul vest-german Helmut Kohl au participat la ceremonia funerară.
Însă purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, a anunțat că Kremlinul nu s-a hotărât încă asupra înmormântării lui Gorbaciov, care e disprețuit de mulți susținători ai lui Putin pentru rolul său în căderea Uniunii Sovietice. Iar starea jalnică a relațiilor politice, combinată cu sancțiunile ample impuse Rusiei de către guvernele occidentale, fac să fie puțin probabil acceptul lui Putin ca liderii politici din Europa și SUA să participe la vreo ceremonie.

Cu sancțiunile impuse de Occident Rusiei, inclusiv interzicerea zborurilor către Moscova, este foarte puțin probabil ca tiranul rus să accepte să găzduiască lideri occidentali care îl critică fățiș de luni de zile pe el și acțiunile sale.

Putin ar putea fi, de asemenea, reticent în a se plasa în apropierea liderilor occidentali într-un moment în care zvonurile despre starea sa de sănătate în declin sunt răspândite, iar aparițiile sale publice sunt rare și adesea minuțios regizate.

Înmormântarea lui Gorbaciov este de așteptat să aibă loc la Cimitirul Novodevichy din Moscova, unde fostul lider sovietic va fi înmormântat alături de soția sa Raisa Gorbaciova.
Fundația Gorbaciov a anunțat că nu a fost stabilită o dată, mai consemnează ziarul britanic.

Preşedintele rus Vladimir Putin nu va asista sâmbătă la funeraliile ultimului lider sovietic Mihail Gorbaciov a anunţat joi purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, informează AFP şi Reuters.

„Ştim că ceremonia principală va fi pe 3 septembrie, precum şi funeraliile, însă agenda preşedintelui nu-i va permite să fie acolo”, a declarat Dmitri Peskov într-o conferinţă de presă, precizând că Vladimir Putin s-a deplasat deja la spitalul moscovit unde a murit Mihail Gorbaciov pentru „a depune flori la sicriul lui”.

Miercuri, Kremlinul l-a descris pe Mihail Gorbaciov drept un om de stat care a schimbat istoria lumii, dar i-a reproşat în acelaşi timp „romantismul” său cu privire la posibilitatea unei apropieri de Occident.

„Mikhail Gorbaciov a fost un politician și un om de stat care a exercitat o influență extraordinară asupra cursului istoriei lumii. El a condus această țară într-o perioadă de schimbări complicate și dramatice și de politică externă la scară largă, provocări economice și sociale. Și-a dat seama că reformele sunt necesare și s-a străduit să sugereze propriile soluții la problemele de lungă durată. Aș dori să menționez în mod special activitățile umanitare, caritabile și educaționale pe scară largă pe care Mihail Gorbaciov le-a desfășurat în ultimii ani.”, a evididențiat Vladimir Putin într-un mesaj de condoleanțe transmis familiei fostului președinte rus.

articolul original.

Zuckerberg a recunoscut că Facebook a diminuat distribuirea unor postări defavorabile lui Biden. 8 din 10 americani spun că rezultatul alegerilor ar fi fost altul

30 August 2022 at 14:45

Doi republicani din Senat doresc ca Facebook să spună dacă angajați ai FBI au discutat cu angajați ai platformei de socializare, în timpul campaniei din 2020, despre laptopul lui Hunter Biden, despre afacerile sale și despre „dezinformarea rusă”, citând declarații revelatoare făcute într-un podcast de patronul Mark Zuckerberg.

Zuckerberg a declarat săptămâna trecută, în timpul unui interviu la emisiunea The Joe Rogan Experience: „Practic, contextul aici este că FBI-ul, cred că, practic, a venit la noi – la niște oameni din echipa noastră – și a spus: Hei, ca să știți, ar trebui să fiți în alertă maximă.” FBI a explicat ulterior:„ Am crezut că a existat multă propagandă rusă în alegerile din 2016. Am avertizat că, practic, este pe cale să aibă loc un fel de dumping asemănător cu acesta. Așa că fiți vigilenți!””.

Zuckerberg a spus că dacă FBI își face timp să avertizeze cu privire la faptul că trebuie să fie „în gardă”, atunci „trebuie să iau asta în serios”.

După acest avertisment, Facebook a limitat distribuirea unui articol publicat în octombrie 2020 de ziarul The Post, cu informațiile explozive extrase dintr-un laptop ce-i aparținea lui Hunter Biden, pe care aceasta îl abandonase la un centru de reparații.

Hard disk-ul laptopului conținea o mulțime de documente și e-mailuri care detaliau afacerile dubioase și profitabile ale lui Hunter Biden în străinătate, în Ucraina și China, în timp ce tatăl său, Joe Biden, era vicepreședinte în administrația Obama.

După publicarea reportajului The Post, 51 de foști oficiali ai serviciilor de informații americane, între care ex directori ai CIA Mike Hayden, Leon Panetta și John Brennan – au semnat o scrisoare în care susțineau că laptopul „are toate caracteristicile clasice ale unei operațiuni de informații rusești”. De menționat că majoritatea erau promovați de administrații democrate.

La mai bine de un an și jumătate de la publicarea exclusivă de către The Post despre Hunter Biden, Washington Post și New York Times, care au făcut la rândul lor o anchetă proprie, au recunoscut că e-mailurile de pe laptop erau autentice și au confirmat că Hunter Biden era investigat de agenți federali pentru fraudă fiscală.

Senatorii Charles E. Grassley, din Iowa, și Ron Johnson, din Wisconsin, i-au transmis lui Zuckerberg, că afirmațiile sale din podcastul lui Joe Rogan i-au făcut să se întrebe dacă platforma de socializare nu a fost cumva presată de FBI să cenzureze informații despre fiul președintelui Biden.

„Păreați să indicați că, urmare a presiunii FBI, Facebook a luat în cele din urmă măsuri de cenzurare a articolelor cu știri despre informațiile din laptopul lui Hunter Biden. Mai exact, ați spus că distribuirea acelor articole pe Facebook a fost diminuată și ați explicat că vizibilitatea și fluxul de știri au fost ceva mai reduse. Deci mai puțini oameni au văzut-o decât ar fi trebuit, i-au scris senatorii lui Zuckerberg. Dezvăluirea dumneavoastră că Facebook a luat măsuri pentru a cenzura informațiile despre Hunter Biden de pe platforma sa, pe baza îndrumărilor FBI, ridică și mai multe întrebări cu privire la acțiunile FBI cu privire la laptopul lui Hunter Biden.” relatează azi ziarul The Washington Times

După interviul lui Zuckerberg, Donald Trump a spus că trebuie să fie declarat câștigătorul de drept ale alegerilor din 2020.

„Acum iese la iveală, în mod concludent, că FBI a îngropat povestea laptopului lui Hinder Biden înainte de alegeri, știind că, dacă nu ar fi făcut-o, «Trump ar fi câștigat cu ușurință alegerile prezidențiale din 2020»”, a declarat fostul președinte luni pe platforma sa de socializare Truth Social, ciatat de New York Post.

Un sondaj de opinie realizat de Technometrica Institute of Policy and Politics și publicat săptămâna trecută a arătat că 79% dintre americani au fost de acord că este „foarte” sau „oarecum” probabil ca „o interpretare veridică a laptopului” înainte de alegerile din 2020 ar fi dus la realegerea lui Trump în locul fostului vicepreședinte Biden.

Trump a indicat acest sondaj într-o postare pe Truth Social în weekend ca dovadă pentru afirmațiile sale nefondate privind frauda electorală în alegeri.

„8 din 10 alegători dintr-un sondaj major spun că mușamalizarea «Laptopului din iad» a jucat un rol major în rezultatul alegerilor prezidențiale din 2020”, a scris Trump.
articolul original.

Nunți politice la români. De la nunta care a strâns un milion de euro, până la George Simion

29 August 2022 at 15:02

Mare tevatură mare în presă și pe rețelele sociale vizavi de nunta politică, electorală și legionară a lui George Simion, în opinia unora, ori tradițională, decentă și admirabilă, în opinia altora. Adevărul e că niciuna dintre tabere nu prea are dreptate.

Nunta regală criticată

Nunta a fost orice numai politico-legionară nu, dar nici cu decența nu s-a făcut exces, dacă ne gândim la bizara idee a invitării tuturor românilor ori a celor 42 de cupluri de nași. Dincolo de asta, auriștii sunt mici copii, nunta lui Simion nici măcar nu se apropie de liga nunților politice cu mare fast, dar și cu scandal, inaugurate după revoluție, dacă e să reamintim doar câteva cazuri.

Multă lume care a apreciat nunta de sâmbătă s-a inflamat pe tema criticilor aduse nunții. Să fim serioși, presa occidentală sfâșie, efectiv, marile nunți, în special cele regale.
La nunta din 2004 a actualului rege al Spaniei, Felipe, presa consemna: rochia miresei a fost nereuşită (a zis Paco Rabanne), ceremonia rece, catedrala oribilă, invitaţii cei mai aşteptaţi nu au sosit, frescele din catedrala Almudena au fost lipsite de gust, decoraţiunile din centrul Madridului au fost „stupide şi vulgare”, mirii au fost foarte rezervaţi” și „nu s-au sărutat pe gură”. Plus de asta „nimeni nu a plâns, nici regele, nici regina, nici mireasa sau mirele” (El Mundo).

Criticată a fost și solicitarea autorităţilor spaniole către NATO ca un avion radar Awacs să supravegheze spaţiul aerian madrilen în timpul căsătoriei.
În fine, toasturile prinţului Felipe şi regelui Juan Carlos s-au transmis fără sonor. O rușine de nuntă regală, una peste alta.

Și dacă asta se întîmplă afară, la cel mai înalt nivel aristocratic, ce pretenții să avem de la români, unde nunta nu e nuntă dacă nu se lasă cu bătaie?

Fără mesaje electorale

Dincolo de asta, nunții lui Simion i-au lipsit clar, în pofida acuzațiilor, accentele politice și tenta electorală, la fel cum i-au lipsit invitații politici cu greutate și mesajele politice explicite. Dacă Simion urmărea asta, avea mijloace să dea lejer semnale către votanți, putea să invite la nuntă inclusiv personalități europene din familiile naționalist-suveraniste etc. Nu a făcut-o. Zelea Codreanu a transmis la nunta lui mesaje până și prin cununiile de pe cap, unde avea zvastica mai mare decât crucea. Oricum, și dacă erau mesaje politice, până în 2024 uită toată lumea, așa că logic ar fi fost ca Simion să se însoare în vara anului electoral dacă urmărea beneficii politice.


Nefiind, deci, nuntă cu mesaje politice, nici atât nu putea fi una legionară. Pentru cei mai puțin cunoscători, nunțile în stil câmpenesc au devenit o modă în ultimii ani, funcționând în prezent zeci de firme care organizează asemenea petreceri. Dacă liderul AUR a urmărit anumite scopuri cu substrat politic, ele țin mai degrabă de dorința obținerii notorietății la nivel național, dorință firească pentru un lider ieșit din spuma mării anonimatului de nici doi ani.

Cu excepția numărului de invitați, evenimentul de la 27 august pălește la toate capitolele, am spune, față de alte nunți post-decembriste care au implicat politicieni. Și care s-au lăsat foarte adesea, cu mare scandal.

Simion e acuzat, bunăoară, că a făcut o nuntă prea tradițional românească.
Liderul PNL și candidatul prezidențial Crin Antonescu a fost acuzat de contrariu, că a făcut nuntă „europeană” în anul electoral 2009, cununie și chef la Bruxelles, departe de țară, și naș italian.
Liderul AUR mai e acuzat că a exagerat cu tradițiile de la ceremonie, incluzând bărbieritul cu securea.
Președintele PNL, Ludovic Orban, i-a desființat public pe Olguța Vasilescu și Claudiu Manda pentru exact contrariul. Mai precis, făcuseră nunta în postul Paștelui, Orban menționând că cei care au participat nu sunt nici măcar atei, ci păgâni care nu mai au voie să conducă România(?!!!).


„Orice român credincios, care respectă tradiția, care își respectă semenii știe că în postul Paștelui nu se fac nunți. Ce credeți că am văzut la televizor? Toată ciuma roșie, toți cei care se băteau cu cărămida în piept că ei fac referendumul pentru familie, arătându-și ca niște farisei credința, dar nu în Dumnezeu, ci în idolul la care nu au voie să se închine, s-au dus și au sărbătorit la nuntă, sfidând pe toți românii care cred în Dumnezeu, care respectă tradiția bisericii și care țin în această perioadă postul Paștelui. Ăștia nici atei nu sunt, ci mai degrabă sunt păgâni și nu mai au voie să conducă România”, declara el acum trei ani.
Replica nervoasă a lui Băsescu: „Am auzit că unii țipă că e în post. Și eu am făcut nunta tot în post”.

Nunta de la Rahova

O nuntă foarte decentă de politician a avut Radu Mazăre, cu doar 10 invitați, fără prăjituri ori fotografii. Bine, era în pușcăria Rahova, dar tot se pune…

Mai mulți oaspeți decât nunta lui Simion era să aibă cea a fiului lui Liviu Dragnea, acum 4 ani, după ce, lângă multele sute de invitați oficial, peste 5.000 de români confirmaseră pe Facebook că vin să huiduie „ciuma roșie” pesedistă. Finalmente, s-a schimbat locul ceremoniei religioase cu unul ținut la secret tocmai de teama protestatarilor. Până la urmă, câțiva tot au venit la marginea pădurii Snagov, unde a avut loc nunta, cu pancarte „Nuntă cu penali”, „M… PSD”, „Casă cu gratii pentru tată socru”, „Fără penali” etc.
(Mai puțin norocos decât fiul său, Liviu Dragnea amenință cu propria nuntă de vreo cinci ani încoace, dar mereu intervine câte ceva, cum ar fi pierderea accidentală de logodnică.)

Ceva mai înainte, Niculae Bădălău, preşedintele executiv al PSD, fusese acuzat de liberalul Anton Marin că l-ar fi bătut, la o nuntă din Giurgiu, chestie care s-a lăsat cu dosar penal și cu o declarație a USR în Parlament de condamnare a violenței, plus solicitarea PNL de excludere din partid a bătăușului.

„Bădălău m-a agresat, mi-a dat jumătate de pumn în gură” a declarat la DNA Marin Anton. Dacă îi dădea un pumn întreg aveam, probabil, criză politică.

Mai rezervată, Elena Udrea a explicat că ea nu a făcut nuntă pentru că nu a vrut să aibă cumetrii cu nimeni, afirmând că „atunci când eşti într-o bătălie politică este foarte important să nu ai prietenii sau cumetrii”.

Vanghelie cu elicopterul la nuntă

Cealaltă Elenă a politicii, însă, a făcut o mega-nuntă cu peste 600 de invitați, creme de la creme a politicii. Pentru nunta Elenei Băsescu la Palatul Snagov, RAPPS a anulat rezervarea veche de un an pentru nunta unui cunoscut afacerist român, ca să nu existe concurență între evenimente. Deh, avantajul de a fi fata președintelui. Asta nu a scutit-o de vreo 50 de protestatari care au scandat pe durata întregii slujbe religioase lozinci antiprezidenţiale, precum „Demisia”, „Băsescu la puşcărie”, „Hoţii”.
Pe lângă asta, amenințarea cu bombă de la nunta lui Simon e pistol cu apă.

O nuntă de mare anvergură și largă respirație politică a avut loc în 2011, când peste 1.200 de persoane, între care liderii PSD Victor Ponta, Mircea Geoană şi Marian Vanghelie, precum şi deputaţi şi senatori din alte partide, au participat la Buzău, la nunta deputatului social-democrat Adrian Mocanu cu fiica unui cunoscut om de afaceri buzoian. Masa a avut loc la patinoarul din municipiu, iar Vanghelie, ca să nu întârzie, a venit cu elicopterul, ca orice lider de stânga. Solvabilitatea unei companii e invers proporțională cu opulența firmei de la intrare, zice o vorbă veche, așa că mariajul abia de-a ținut câteva luni.

Prin 2014, nunta fiicei primarului Iașilor, pesedistul Gheorghe Nichita, la care au participat multe sute de invitați și toate mărimile partidului, cu premierul Ponta în frunte, s-a lăsat cu mare scandal politic după ce PNL l-a acuzat pe edil că a aranjat parțial nunta din bani publici. Nichita s-a purtat ca un bulibaşă, care a ţinut ca întreaga urbe să afle despre evenimentul din propria familie” a decretat liderul liberal Alexandru Muraru, degrabă vărsătoriu azi de reclamații la CNCD.

O altă mega-nuntă cu peste 2.000 de invitaţi, printre care cei mai importanţi lideri ai PSD, a avut loc prin 2010 în Ţara Oaşului, Mircea Geoană şi Ioan Mircea Paşcu numărându-se printre cele 12 perechi de naşi ai tânărului cuplu. Socrul mic, și organizatorul, era un fost primar pesedist de comună, dar poziția politică măruntă a fost invers proporțională cu luxul. Mireasa a fost îmbrăcată în straie populare grele de peste 20 de kilograme şi s-au tăiat zeci de porci, tăuraşi şi găini, cu 5.000 de chiftele gătite de 100 de bucătari, mii de sarmale și cinci tone de whisky, vodkă, vin și bere.

În 2008, altă nuntă a generat scandal politic, pentru că o serie de politicieni grei, cu premierul Tăriceanu în frunte, nu au participat la consultări convocate de președintele Băsescu la Cotroceni pe tema creşterii preţurilor la alimente şi combustibili, optând pentru o nuntă românească de super-lux la Monaco.

Tot pe atunci, Vasile Blaga avea un vis: să câștige Primăria Capitalei și, în calitate de primar, să oficieze personal căsătoria fiicei sale Agathe cu Ionuţ Rudeanu. Nu a fost să fie, i-a cununat Neculai Onțanu, dar tot a fost o nuntă cu fast, peste 600 de invitați și toţi liderii PDL, la Palatul Știrbey, loc preferat de mulți politicieni români.

Singurul care a promis că vine și nu a mai făcut-o a fost președintele Traian Băsescu, chestie care a făcut zile bune toată clasa politică să comenteze îngrijorată asupra posibilelor cauze.

Printre evenimentele anului 2005 a fost super-nunta primarului democrat Darius Vâlcov cu deputata PIN Lavinia Șandru, care a avut trei episoade distincte în trei regiuni distincte, darul total urcând spre 800.000 de euro.

Traian Băsescu a fost nuntaș foarte activ în perioada președinției, participînd la tot felul de asemenea evenimente prin țară, mai puțin la nunta de diamant a Regelui Mihai, când, brusc, a descoperit că are o agendă foarte încărcată. Premierul Adrian Năstase și-a făcut timp, în schimb, pentru a participa în mandatul său la nunta fiicei lui Recep Erdogan, în Turcia.

Cam tot pe atunci, fiul baronului pesedist oltean Nicolae Mischie s-a căsătorit cu fiica preşedintelui CJ Hunedoara, „o nuntă normală, care să respecte tradiţiile din Gorj şi Ardeal” după cum spuneau cuscrii înainte de eveniment. Au participat peste 2.000 de invitați cu ștaif, mult peste estimări, astfel că organizatorii au trebuit ulterior să scoată din pământ și iarbă verde scaune și mese suplimentare. „Nunta normală” s-a terminat cu un spectacol de artificii care costase doar el cât o nuntă normală și care a trezit din somn tot orașul Târgu Jiu. Ziariştilor le fusese interzis accesul în local, iar clădirea în care a fost organizată masa festivă a fost păzită în permanenţă de gardieni publici, ca nici un ziarist să nu se apropie prea mult.

De altfel, acest gen de măsuri de precauție este des întâlnit la nunțile politice mioritice; nu puține sunt cazurile în care nuntașilor li se cere să predea, discret, telefoanele la intrare, ori chiar se recurge la aparate de bruiat semnalul GSM. Bodyguarzi ori sepepiști sunt folosiți pentru a încercui perimetre întregi în jurul nunților și botezurilor cu politicieni, pentru a nu fi deranjați de curiozitatea vulgului.

Și vulgul ar avea ce vedea, slavă Domnului. Cu mulți ani în urmă, aniversarea fiicei unui baron democrat din Ardeal s-a celebrat pe un platou montan cu sute de invitați din politica mare, iar cadoul de la tată, un Land Rover legat cu fundă roșie imensă, a fost adus cu un elicopter care a făcut trei ture în jurul meselor, ca să fie admirat în toată splendoarea. La final, s-a lăsat cu dans pe mese la propriu, dar în condiții de maximă siguranță: oaspeții trebuiseră să renunțe la telefoane și aparate foto.

Nunta care a strâns un milion de euro

O altă caracteristică a tuturor nunților politice de la noi: indiferent cât de înalt e rangul social al mirelui, miresei ori al socrilor, manelele sunt nelipsite.
Nunțile politicienilor români ori ale odraslelor lor se derulează, să o spunem de-a dreptul, în stil Corleone: invitați din famiglia politică, mulți la număr, pentru a justifica un dar cât mai mare – bani albi, extrem de prețioși și neimpozabili – , selecția lor atentă, pentru a nu se risca scurgeri nedorite de informații, plus alte măsuri de protecție și pază, în special privind presa. Nunțile de politicieni români sunt evenimente speciale, care trebuie musai bifate în cadrul aceluiași grup de interese pentru că, altfel, apare riscul ca absenții să fie considerați „trădători” și să ajungă pe liste negre de partid. Care să nu coincidă cu cele electorale.

Darul de 800.000 de euro – cu lingouri de aur cu tot – de la nunta Șandru-Vâlcov pălește, bunăoară, față de milionul de euro adunat la nuntă, conform relatărilor presei, de Elena Băsescu. Exemplele ar putea continua fără număr. Foto Cancan

Trăgând linie și adunând, raportată la marile nunți din politica autohtonă, cea a liderului AUR a punctat doar la capitolul participare și imagine, grație și transparenței manifestate față de presă; în rest, evenimentul nu intră, probabil, nici în Top 100 al opulenței, al greutății politice a invitaților și nici al încasărilor.

De altfel, la orizont e nunta de la Veneția, anul viitor, a fiicei lui Mircea Geoană, una care se anunță a costa cât vreo cinci nunți ca a lui Simion, nr. 2 al NATO, bugetar din tată-n fiu, fiind cunoscut ca un împătimit al luxului. Numai logodna recentă de la palatul Mogoșoaia a costat în mod cert o mică avere. Nu e vorba că familiile însurățeilor nu ar avea bani, dar pentru un prezumtiv candidat prezidențial al stângii, Geoană își asumă oarece riscuri în ce privește percepția românilor sărăciți de facturi și inflație. Să mai amintim cum, în 2008, opulența celei de-a 50-a aniversări a lui Geoană, în prezența a zeci de lideri politici de top, la Vila Lac 1, cu cele mai fine mâncăruri și băuturi, a inclus până și prezentarea unui film omagial pe un ecran gigant, totul fiind imortalizat ironic de scriitorul Augustin Buzura, prezent la acel eveniment, în romanul Raport asupra singurătății?

În final, să consemnăm un mic element de culoare: din știința noastră, niciun lider politic important – dintre cei care nu au ezitat, în timp, să se pozeze de gât cu teroriști, interlopi, condamnați penal, afaceriști dubioși etc – nu a transmis măcar câteva cuvinte seci de felicitare la nunta unui președinte de partid, totuși, parlamentar, măcar din curtoazie profesională.

articolul original.

Ministerul Adevărului din Statele Unite, o idee „împuțită”

28 August 2022 at 18:36
image

Odioasa instituție creată în primăvară de administrația Biden, Consiliul de combatere a dezinformării din cadrul Homeland Security, botezat de presa lumii Ministerul Adevărului, de inspirație orwelliană, a fost lichidat la 24 august de creatorul său, șeful HS, Alejandro Mayorkas.

Ironia sorții, Mayorkas a luat decizia după ce o analiză, pe care chiar el a dispus-o, s-a încheiat cu concluzia fermă că ideea a fost „împuțită”, relatează Washington Times.

Consiliul a fost creat în aprilie, imediat după anunțul lui Elon Musk de cumpărare a Twitter, și ar fi urmat, declarativ, să se ocupe cu precădere de problema imigrației și de cea a războiului din Ucraina.
La acea vreme, reacțiile nervoase nu au întîrziat să apară.

Senatorul republican Rob Portman, membru marcant al Comitetului pentru securitate internă și afaceri guvernamentale, își exprima atunci îngrijorarea cu privire la crearea Consiliului.

„Sunt profund îngrijorat de decizia administrației de a crea un Consiliu de combatere a dezinformarii la Homeland Security. În calitate de autor al legii bipartizane care a înființat Global Engagement Center pentru a combate amenințarea în continuă evoluție a propagandei străine și a dezinformarii în străinătate, nu cred că guvernul Statelor Unite ar trebui să îndrepte instrumentele pe care le-am folosit pentru a-i ajuta pe aliații noștri să lupte împotriva adversarilor străini împotriva poporului american. Atenția noastră ar trebui să se concentreze pe actori răi precum Rusia și China, nu pe propriii noștri cetățeni.
Aștept cu nerăbdare să îl chestionez pe secretarul Mayorkas (Alejandro, adjunctul Homeland Security n.n.) despre Consiliul de combatere a dezinformarii, când va apărea în fața Comisiei pentru securitate internă și afaceri guvernamentale a Senatului, săptămâna viitoare.” mai anunța senatorul.

Urmare a scandalurilor, Consiliul a fost pus în stand-by în luna mai, până la clarificarea unor aspecte.
Alt motiv de scandal fusese alegerea pentru postul de șef a Ninei Jankowicz, cunoscută pentru răspândirea de informații false. Finalmente, însuși Consiliul Consultativ pentru Securitate Internă a votat în unanimitate împotriva Ministerului Adevărului, astfel că la 24 august Mayorkas i-a pus crucea finală.

articolul original.

Războiul din Ucraina lasă Europa fără bere

27 August 2022 at 04:09
image

Facturile la energie în creștere în Europa declanșează un val de închideri la principalele fabrici de îngrășăminte de pe continent, provocând perturbări fermierilor, producătorilor de alimente și – spre groaza proprietarilor de baruri de pretutindeni – producătorilor de bere, avertizează publicația Politico.eu.

Joi, cea mai mare companie de îngrășăminte din lume, Yara, cu sediul în Norvegia, a anunțat o reducere cu 50% a producției sale de îngrășăminte cu uree și azot pe bază de amoniac în Europa, invocând „prețurile record”. Decizia a venit la mai puțin de 24 de ore după ce cea mai mare fabrică de îngrășăminte din Marea Britanie CF Fertilizers UK a declarat că va „opri temporar” producția la fabrica sa din Billingham. Alți doi producători importanți de îngrășăminte din Polonia au anunțat că vor întrerupe operațiunile la începutul săptămânii.

Îngrășământul nu este doar vital pentru creșterea fertilității solului culturilor, dar fabricarea sa creează un produs secundar, gazul CO2, care este folosit pentru a adăuga gaz la bere și băuturi răcoritoare, în spitale pentru proceduri chirurgicale și la sacrificarea animalelor.

Fermierii, producătorii de alimente și chiar proprietarii de pub-uri sunt, prin urmare, profund îngrijorați de implicațiile mai largi ale unei crize de îngrășăminte care se profilează.

Carlsberg Polska, a treia companie producătoare de bere din Polonia și subsidiară a multinaționalei daneze, a declarat pentru Politiuco.eu că intenționează să oprească producția de bere aproape imediat – și că alți producători de bere sunt obligați să-i urmeze exemplul.

„Puțini oameni realizează că dioxidul de carbon este un produs secundar al producerii îngrășămintelor. Și nu poate fi depozitat foarte mult timp, așa că mai avem rezerve doar pentru câteva zile”, a declarat purtătorul de cuvânt al Carlsberg Polska, Beata Ptaszyńska-Jedynak.

„Vom opri producția de bere în orice moment… dar nu suntem singurii. Dacă nu au facilități pentru a-și produce propriul CO2, majoritatea companiilor de bere vor trebui să facă același lucru.” mai spune ea.

articolul original.

Rechizitoriul Revoluției: nimic despre americani

17 August 2022 at 14:38


Scriam acum cinci ani după un comunicat al Parchetului General legat de Revoluția din 1989 că ceva miraculos s-a petrecut, pe nesimțite: din ecuația evenimentelor a dispărut Securitatea ceaușistă, devenită, sub pana procurorilor, un soi de fecioară neprihănită. Care nici usturoi nu a mîncat, nici gura nu-i miroase. Iată că avem un soi de continuare interesantă: din rechizitoriul Revoluției, dat publicității în aceste zile, aflăm că revoluția a fost, de fapt, o afacere 100% sovietică: nimic despre americani, francezi, germani, britanici sau măcar unguri.

În 1987 a avut loc întîlnire istorică între președintele SUA, Roland Reagan, secondat de vicele George Bush, și liderul sovietic Mihai Gorbaciov. Un summit la care s-a discutat despre reîmpărțirea sferelor de influență și viitorul, pe cale de a deveni trecut, al comunismului.

În decembrie 1989, puțin înaintea revoluției române, un alt summit istoric a avut loc în Malta, cu participarea lui Bush, devenit președinte, și a aceluiași Gorbaciov. Întîlnirea care a pus capăt hegemoniei sovietice în estul Europei, urmată la scurtă vreme de căderea comunismului și destrămarea URSS. Chiar dacă nu s-a admis oficial că asta s-a discutat, dovezile mai mult sau mai puțin directe au apărut pe larg, ulterior.

După ce euforia privind așa-zisa revoluție a început să se risipească și la noi, după 1989, a început să iasă la iveală adevărul, anume că în decembrie 1989 ne confruntasem cu o imensă piesă de teatru, sîngeroasă din păcate, regizată de Moscova în parteneriat cu state occidentale influente, de la SUA și Marea Britanie la Franța ori Germania, prin oamenii și structurile lor. Cele care, mai apoi, aveau să își instaleze dominația politico-economică asupra României.

Ei bine, la 33 de ani de la momentul 1989, rechizitoriul din procesul revoluției, dat zilele trecute publicității, oarecum curios, de Parchetul Militar, cu acordul Procurorului General, nu conține nici cel mai vag element privind o implicare a occidentului în evenimentele din decembrie, totul fiind aruncat în cîrca URSS, KGB, GRU și a Armatei române, infiltrată, aflăm, de cozile de topor ale Kremlinului. Nu vorbim de dovezi, ci spunem că nu există nici măcar aluzii.

În cele 345 de pagini ale rechizitoriului, armata română e pomenită de 444 de ori, iar MApN de 412 ori, față de 192 de ori Securitatea și 104 ori Departamentul Securității Statului. Ceaușescu e pomenit de 385 de ori, secondat de Ion Iliescu, de 353 de ori. Mai mult decît termenul de revoluție/revoluționari, care apare de numai 325 de ori.

Cuvîntul sovietic și derivatele sale apar de 82 de ori, URSS de 33 de ori, GRU de 9 ori, Moscova de 9 ori, iar rus și derivatele sale de alte cîteva zeci de ori.
Toate contextele în care apar acestea induc fără echivoc ideea unui complot 100% sovietic întru răsturnarea regimului Ceaușescu.

Termenul de american apare de două ori, o dată cînd se vorbește de președintele Nixon și a doua oară cînd se vorbește despre posibilitatea ca zgomotele ciudate de la mitingul din 21 decembrie să fi fost creația unei aparaturi americane. O unică referire la Washington, zero la CIA. Deși ar fi fost de așteptat.
Referirile la Franța/francezi apar de 11 ori, la Germania/germani de 4 ori și la Ungaria/maghiari tot de 4 ori, dar în contexte fără legătură cu revoluția.

Unica vagă referire la un posibil rol occidental în revoluție e inclusă într-o declarație consemnată a lui Aurel Rogojan, șeful de cabinet al lui Iulian Vlad, fostul șef al Securiății, care spune „Apreciez că Silviu Brucan era omul cu rolul de coordonare întrucât avea multiple conexiuni la Washington, Londra, Moscova, poate şi altele”. Asta, spre exemplu, în timp ce Sergiu Nicolaescu, pion-cheie al evenimentelor, a pus explicit în declarații publice totul pe seama unei înțelegeri între Gorbaciov, Kohl, Mitterrand și Bush; doar că despre asta nu se scrie în rechizitoriu, compus aproape complet din declarații ale unor personaje martore ale evenimentelor.

Și uite așa, după ce au scos Securitatea din Revoluția română, bravii procurori români elimină și Occidentul din ecuație, astfel că vinovățiile rămîn în spinările URSS, care nu mai există, și a lui Ion Iliescu, cel care încă se încăpățînează să existe.

Istoric

Procurorul general Gabriela Scutea a anunţat, la 3 august, retrimiterea către Instanţa supremă a dosarului Revoluţiei, în care fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu şi Iosif Rus, fost şef al Aviaţiei Militare, sunt acuzaţi de săvârşirea unor infracţiuni contra umanităţii.

Iniţial, dosarul a fost trimis la Instanţa supremă în aprilie 2019, însă judecătorii l-au restituit la Parchetul Militar pentru remedierea mai multor probleme din rechizitoriu.

Prin coroborare cu celelalte probe ale dosarului, concluzia este aceeaşi. După 22 decembrie 1989 – orele 16,00, focul fratricid a cauzat survenirea de decese şi răniri. Nu există probe apte să demonstreze că în intervalul 22-30 decembrie 1989 au existat terorişti sau orice altă forţă care să desfăşoare acţiuni ostile revoluţiei şi revoluţionarilor. Analiza tuturor declaraţiilor martorilor şi persoanelor vătămate (mii de declaraţii) referitoare la intervalul 22-30 decembrie 1989 relevă că mulţi dintre cei audiaţi (militari şi civili) au relatat că în acest interval de timp au luptat, sub o formă sau alta, cu ‘teroriştii’. Cu toate acestea, analiza în mod logic şi loial a întregului probator al dosarului relevă că, sub imperiul psihozei securist-teroriste, aceste persoane au apreciat în mod viciat situaţiile concrete în care s-au aflat. Realitatea este că nu există probe relevante ale existenţei teroriştilor în decembrie 1989″, se precizează în rechizitoriul trimis instanţei.

Anchetatorii arată că, pentru edificarea asupra stării de fapt din intervalul 22-30 decembrie 1989, a fost administrată ca probă inclusiv sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de parchetele militare, în perioada 1990-1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, întocmită de Secţia Parchetelor Militare.

„Această analiză stabileşte în mod pertinent că psihoza securist-teroristă şi focul fratricid au fost cauzele deceselor şi vătămărilor din intervalul 22-30 decembrie 1989. Nu au fost indicate persoanele care au generat şi întreţinut psihoza (materialul fiind întocmit în 1994, când la putere se aflau tocmai cei care ar fi trebuit traşi la răspundere pentru inducerea în eroare), însă s-a argumentat fără dubii că psihoza a apărut şi a fost amplificată de persoanele care au avut intervenţii televizate şi care au emis comunicate.

Sinteza s-a întemeiat pe analiza temeinică a unui număr de 2.317 cauze penale având ca obiect uciderea sau rănirea unor persoane. Stările de fapt reţinute prezintă o importanţă majoră, mai ales că cercetările au fost făcute la relativ scurt timp după derularea evenimentelor. De asemenea, sinteza a stabilit fără echivoc faptul că în decembrie 1989 nu au existat terorişti. Existenţa acestora nu a fost probată în niciunul din miile de dosare instrumentate în timp”, menţionează procurorii.

Peste 1.100 de oameni au murit la Revoluția din 1989 și mai mult de 3.000 au fost răniți, potrivit datelor oficiale

În timpul luptelor duse în decembrie 1989 în zona Otopeni între diferite detaşamente militare cărora li se comunicase că luptă cu „teroriştii” un singur regiment a executat aproape o jumătate de milion de trageri într-o singură noapte, se arată în rechizitoriul dosarului Revoluţiei.

Potrivit procurorilor, informaţia reiese din Registrul Istoric al Regimentului 321 Mecanizat Râmnicu Sărat, unde se consemnează că “nu s-a respectat regimul de foc ordonat, consumându-se foarte multă muniţie, fără un minim efect, în sensul că nu a fost nimicit sau capturat niciun terorist” şi este inventariată muniţia consumată.

„Conţinutul acestui document reprezintă chintesenţa acţiunilor militare din timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Aflaţi sub imperiul psihozei terorist-securiste, indusă cu intenţie de factorii decizionali ai CFSN şi ai Consiliului Militar Superior, militarii români, folosiţi în mod intenţionat necorespunzător, au fost implicaţi într-o luptă pe viaţă şi pe moarte cu un duşman inventat de aceiaşi factori amintiţi. În realitate, probatoriul demonstrează că militarii români au luptat între ei. Toate operaţiunile militare din jurul Aeroportului Internaţional Otopeni au reprezentat o tragică situaţie de foc fratricid. Iese în evidenţă că într-o singură noapte un singur regiment a executat aproape o jumătate de milion de trageri. În acelaşi perimetru s-au aflat concomitent numeroase alte efective ale MApN care, desigur, au purtat şi ele ‘lupte crâncene” cu teroriştii'”, se arată în rechizitoriu.

Conform aceleiaşi surse, haosul a fost accentuat şi de faptul că în schimburile de focuri au fost implicaţi inclusiv civili, unii dintre ei fără niciun fel de pregătire militară.

„Probatoriul administrat a relevat inclusiv faptul că în zona Otopeni-Băneasa, în intervalul 22-30 decembrie, au acţionat în mod haotic şi foarte mulţi civili înarmaţi, neinstruiţi militar, unii chiar fiind adolescenţi. Nici în intervalul menţionat, nici ulterior, la fel ca în toate celelalte zone unde sau desfăşurat ‘lupte’, nu au fost identificaţi aşa-zişii terorişti-securişti sau orice dovezi ale existenţei lor”, mai arată procurorii.

Din analiza tuturor probelor administrate a reieşit că „focul fratricid a reprezentat cauza deceselor şi rănirilor de persoane (…) rezultate şi în această zonă”, neexistând probe care să indice o altă cauză.

„Cercetările efectuate în cauză au demonstrat că, în intervalul de timp 22 decembrie, orele 16,00 – 30 decembrie 1989, au survenit 857 de decese şi 2382 de vătămări fizice, ca urmare a confruntărilor violente din Bucureşti şi principalele oraşe ale României. Psihoza securist-teroristă a generat numeroase situaţii de foc fratricid, un consum uriaş de muniţie militară, trageri haotice şi, în general, o stare de pericol pentru societate. În intervalul 22-30 decembrie 1989, forţele MApN au tras aproximativ 12.600.000 de cartuşe, plus sute de obuze trase cu blindatele (tancuri), numeroase lovituri cu aruncătoarele de grenade (AG) şi grenade de mână (ofensive şi defensive)”, se mai menţionează în rechizitoriu.

În opinia procurorilor, acest consum exagerat de muniţie „denotă efectele profunde şi generalizate ale psihozei teroriste ce a existat după data de 22 decembrie, ca urmare a exercitării inducerii în eroare”, populaţia fiind manipulată pentru a fi convinsă că pe teritoriul României se desfăşoară un adevărat război.


Cum a evoluat Dosarul Revoluției

În anii 1990, într-un proces rapid, au fost condamnați la închisoare principalii lideri comuniști Tudor Postelnicu – fost ministru de interne, Iulian Vlad – ultimul șef al Securității, Ion Dincă, fost vice prim-ministru, Emil Bobu, fost secretar și membru al Comitetului Politic al C.P.Ex. al PCR, Manea Mănescu, fost vicepreședinte al Consiliului de Stat și membru C.P.Ex. al PCR.

În baza unei grațiere acordate de președintele Ion Iliescu, cei condamnați au ieșit din închisoare înainte de executarea completă a sentințelor.

În 2008, generalii Mihai Chițac și Victor Atanasie Stănculescu au fost condamnați la 15 ani de închisoare pentru reprimarea demonstrațiilor anticomuniste de la Timișoara.

Ulterior, cei doi au beneficiat, rând pe rând, de întreruperi temporare ale executării pedepselor. În 2010, la câteva săptămâni după ce fusese operat pe cord, Mihai Chiţac a murit în locuinţa sa.

După cinci ani petrecuţi în Spitalul Penitenciar Jilava, în 2014, Victor Atanasie Stănculescu a fost eliberat.

„La 86 de ani aş vrea să mai trăiesc vreo doi ani acasă cu familia”, declara fostul general la ieșirea din închisoare. Și chiar doi ani avea să mai trăiască. În 2016, el a decedat în urma unui atac cerebral. Avea 88 de ani.


În aprilie 2019, procurorul general de atunci al României, Augustin Lazăr, a anunțat finalizarea Dosarului Revoluției și trimiterea în judecată a lui Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Iosif Rus și Emil Dumitrescu, acuzați de infracțiuni contra umanității. Amiralul Emil „Cico” Dumitrescu a murit în 2019.

În octombrie 2020, Curtea Supremă a exclus mai multe probe depuse de Parchetul Militar la dosar, printre care rapoartele întocmite de SRI și de Comisia parlamentară de anchetă a Revoluției care a funcționat în anii 90. Dosarul s-a întors la procurorii militari din cadrul Parchetului General în 2021, după ce judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au respins rechizitoriul și au decis restituirea dosarului pentru a fi refăcut. Instanța supremă a identificat mai multe probleme de legalitate în investigația procurorilor militari, iar magistrații au fost nevoiți să refacă ancheta la 32 de ani de la evenimentele din 1989.

Este de așteptat că cel puțin un an și jumătate de acum înainte Dosarul să fie analizat în faza Camerei Preliminare, înainte de-a intra pe fond. În plus, Înalta Curte trebuie să citeze cca 4000 de părți interesate în dosar.

articolul original.

Panică maximă la Berlin. Criza taiwaneză poate îngropa Germania și Europa

12 August 2022 at 18:26

Germania e sub o presiune catastrofală: în timp ce economia țării e devastată de criza resurselor energetice de proveniență rusească, o posibilă invazie a Taiwanului urmată de sancțiuni similare contra Chinei ar prăbuși total țara și, implicit, restul Europei. Ceea ce face, potrivit unei analize a siteului german Politico.eu, ca foarte improbabilă ralierea Germaniei la sancțiunile pe care SUA și aliații lor ar încerca să le impună Chinei. Dar asta ar însemna fisurarea dramatică a unității europene, iar consecințele geopolitice ar fi greu de estimat.

Timp de luni de zile, Berlinul a frustrat (a se citi înfuriat) mulți aliați cu abordarea sa tip „un pas înainte, doi pași înapoi” în sancționarea Rusiei pentru invadarea Ucrainei, arată Politico. Numai că acel episod arată ca o biată uvertură comparativ cu ceea ce s-ar putea petrece în Asia, deoarece tensiunile din Taiwan forțează Berlinul să cântărească modul în care ar reacționa dacă Beijingul ar încerca să pună mâna pe națiunea insulară. Dacă se va întâmpla acest lucru, SUA și alți aliați occidentali ar face eforturi să impună sancțiuni dure împotriva Chinei. Este puțin probabil ca Germania să fie printre acele țări, o decizie care ar putea să-i protejeze economia bazată pe export, dar să dăuneze atât credibilității sale, cât și credibilității internaționale a Europei.

Întrebat ieri dacă Germania își permite să susțină sancțiuni în cazul unei invazii chineze, cancelarul Olaf Scholz a evitat întrebarea, mustrând în schimb industria germană pentru că a ignorat zicala „nu-ți pune toate ouăle într-un singur coș”.

„Chestiunea dependenței țării noastre în domenii cruciale precum lanțurile de aprovizionare, materiile prime și alte lucruri ține de strategia noastră de securitate națională, la care lucrăm în acest moment”, a adăugat el, fără a menționa numele Chinei.

Alții au fost mai direcți.

Dependența industriei germane de exporturi „a creat o situație care ne lasă neputincioși”, a declarat Norbert Röttgen, un proeminent deputat de centru-dreapta, la televiziunea germană, la începutul acestei săptămâni. Ar putea Germania să susțină sancțiunile împotriva Chinei? „În acest moment, nu prea”, a spus Röttgen, fost ministru și președinte al comisiei de politică externă a parlamentului german.

Marea temere a Germaniei față de sancțiunile contra Moscovei a fost pierderea accesului la energie ieftină. Cu Beijing, însă, este vorba despre pierderea a însăși bazei prosperității sale economice. În ultimii ani, China a depășit SUA, devenind cel mai mare partener comercial al Germaniei, cu importuri de aproape 10% din totalul de 2,6 trilioane de euro ale Germaniei, anul trecut.

În plus, China, care „umflă” economia germană de zeci de ani, rămâne motorul principal al creșterii economice germane. De aceea, reducerea dependenței industriei germane de China este ușor de spus, greu de făcut.

„Gradul în care prosperitatea noastră este susținută de China este mult subestimat în această țară”, a declarat directorul executiv al Volkswagen, Herbert Diess, într-un interviu recent. „Germania ar arăta cu totul altfel dacă ar fi să ne decuplăm.”

Într-adevăr, nicio industrie germană nu este mai dependentă de China decât cea a mașinilor. Fiecare a treia mașină produsă de producătorii auto germani este vândută în China. Producătorii auto germani operează, de asemenea, o rețea substanțială de fabrici chiar în China, producând acolo 4,3 milioane de mașini doar în 2021.

„Industria auto germană, ca și restul lumii, urmărește cu îngrijorare tensiunile dintre China și Taiwan”, a declarat o purtătoare de cuvânt a grupului de lobby al industriei, cunoscut sub numele de VDA.

„Panica” ar putea fi un cuvânt mai bun.

Imaginea este similară în alte sectoare cheie de export germane, de la produse chimice la mașini. Aproximativ 1,1 milioane de locuri de muncă din Germania, sau 2,4% din total, se bazează direct pe consumul chinez, potrivit unui studiu din iunie al Institutului Economic German din Köln. Deși Germania și restul UE sunt la rândul lor piețe cruciale pentru China, studiul notează că chinezii își reduc dependența de regiune, în timp ce expunerea europeană față de China crește. Autorul studiului, Jürgen Matthes, spune că este timpul ca Europa și Germania să inverseze cursul și să își reducă dependența economică de China.

Totuși, așa cum a fost nevoie de zeci de ani pentru ca industria germană să se infiltreze în China, retragerea nu se va întâmpla peste noapte, mai ales având în vedere că puține regiuni din lume oferă condițiile Chinei. De aici dilema Germaniei.

„În cazul unei invazii chineze a Taiwanului, urmată de sancțiuni occidentale masive, scăderea exporturilor și a veniturilor, precum și suspendarea livrărilor din China ar duce la pierderi economice considerabile în UE și în special în Germania”, a concluzionat Matthes.

Având în vedere această perspectivă, sprijinul german pentru sancțiuni occidentale substanțiale este îndoielnic. Deși Berlinul a susținut măsurile dure împotriva Moscovei după invadarea Ucrainei în februarie, potențialele consecințe economice pentru Germania au dus la limitarea lor, în mare măsură făcându-se doar spectacol de imagine.

Lipsa prelungită de gaze din Germania, care amenință să blocheze sectoarele industriale cheie, va influența inevitabil modul în care guvernul reacționează la o potențială invazie chineză a Taiwanului.

Cu inflația ridicată și prețurile energiei nefiind semne de scădere, Germania nu își poate permite încă o lovitură economiei sale în declin. Oficialii de la Berlin recunosc în privat că Germania nu ar putea să susțină altceva în afară de sancțiuni simbolice împotriva Chinei.

Asta nu înseamnă că nu vor exista dezbateri dramatice la Berlin cu privire la cea mai recentă dilemă morală a Germaniei. Talk-show-urile politice vor dedica ore întregi întrebării, iar editorialiştii din ziare vor vărsa butoaie de cerneală disecând fiecare unghi. Dar, pe fond, nemții vor oferi chestiile obișnuite: nichts (nimic).

articolul original.

Rectificarea bugetară arată dezastrul economic al României

8 August 2022 at 13:35
image

Proiectul următoarei rectificări bugetare spulberă tot optimismul și festivismul guvernanților, scoțînd la lumină realitatea dramatică: România se îndreaptă spre cataclism economic.

Cifrele sunt prezentate azi, în exclusivitate, de siteul economedia.ro, și sunt terifiante. Situația e atît de dramatică, încît nici măcar răsfățatele tuturor rectificărilor, serviciile secrete, nu mai primesc bani, ci, dimpotrivă, pierd. Dar loviturile cele mai cumplite vin de la Energie, Dezvoltare și Investiții, acolo unde sumele alocate sunt infime în raport cu cele solicitate. Ceea ce nu dovedește decît un fapt: adio bani pentru compensări de facturi la energie, adio mărețe investiții, deci creștere economică sustenabilă.

Singurul răsfățat rămîne Iohannis, care primește pentru Cotroceni cîteva milioane de euro, în timp ce Sănătatea, Educația ori Cultura pierd bani.

Prima rectificare bugetară din acest an este pozitivă, iar cele mai mari sume în plus le primesc Ministerul Muncii (6,77 miliarde lei), Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (2,7 miliarde lei), Ministerul Energiei (2,4 miliarde lei) și Ministerul Transporturilor (2 miliarde lei), conform documentelor obținute de Economedia. Ministerul Energiei este cel care a cerut cea mai mare sumă, de 31 de miliarde lei, în contextul schemei de plafonare și compensare a facturilor. Și bugetele pentru bunuri și servicii vor fi reduse cu un total de 540 milioane lei, conform propunerii Finanțelor.

  • Administrația Prezidențială a cerut 16,46 milioane lei, dar primește doar 15,45 milioane lei.
  • Senatul a cerut 19,77 milioane lei, dar primește doar 3,79 milioane lei.
  • Camera Deputaților a cerut 20 de milioane lei în plus, însă Ministerul Finanțelor a decis, din contră, să îi scadă bugetul, cu 2,86 milioane lei.
  • Înalta Curte a cerut 15,24 milioane lei, dar îi vor fi tăiate 3,28 milioane lei.
  • Curtea Constituțională nu a cerut sume în plus, însă Finanțele îi taie bugetul cu 564 mii lei.
  • Curtea de Conturi a propus o scădere de 17,5 milioane lei, însă Finanțele au decis o scădere de 23,7 milioane lei.
  • Bugetul Consiliului Concurenței va fi redus cu 12,27 milioane lei, față de propunerea ordonantorului de credite de 7,1 milioane lei.
  • Secretariatul General al Guvernului a cerut o majorare de buget de 2,066 miliarde lei, însă primește numai 231 milioane lei în plus.
  • Ministerul Afacerilor Externe a cerut o majorare de 159 milioane lei, însă bugetul îi va fi tăiat cu 67 milioane lei.
  • Ministerul Dezvoltării și Lucrărilor Publice a cerut o majorare de buget de 6,67 miliarde lei, însă primește doar 649 milioane lei în plus.
  • Bugetul Ministerului Finanțelor va scădea cu 144 milioane lei.
  • Ministerul Justiției a cerut o majorare de 1,3 miliarde lei, dar Ministerul Finanțelor propune doar 864 milioane de lei în plus.
  • Bugetul Ministerului Apărării Naționale rămâne neschimbat.
  • Ministerul Afacerilor Interne a cerut o creștere de 1,14 miliarde lei, dar Ministerul Finanțelor a propus reducerea bugetului cu 625 milioane lei.
  • Ministerul Muncii și Protecției sociale primește, conform propunerii Finanțelor, cea mai mare majorare de buget, de 6,77 miliarde lei, deși a cerut chiar mai mult, 8,48 miliarde lei.
  • Ministerul Sportului primește o majorare de 33 milioane lei, după ce a cerut o suplimentare de buget de 169 milioane lei.
  • Ministerul Agriculturii a cerut un plus de 1,6 miliarde lei, dar primește doar 716 milioane lei.
  • Ministerul Mediului a cerut suplimentare de 416 milioane lei, dar îi va scădea bugetul cu cu 484 milioane lei.
  • Ministerul Transporturilor a cerut și a primit o suplimentare de buget de două miliarde lei.
  • Bugetul Ministerului Educației va fi scăzut cu 542 milioane lei, deși a cerut o suplimentare de 668 milioane lei.
  • Ministerul Sănătății a cerut un plus de 1,3 miliarde lei, dar Ministerul Finanțelor a propus o scădere de 634 milioane lei.
  • Bugetul Ministerului Culturii va scădea cu 290 milioane lei.
  • Și bugetul Ministerului Public va scădea cu 200 milioane lei.
  • Bugetul SRI va fi redus cu 438 mii lei, deși instituția a cerut o suplimentare de 4,2 milioane lei.
  • Bugetul SIE va rămâne nemodificat.
  • Bugetul SPP va scădea cu 500 mii lei.
  • Bugetul STS scade cu 150 milioane lei.
  • Ministerul Economiei primește o suplimentare de 125 milioane lei, deși a cerut 973 milioane lei.
  • Ministerul Energiei a cerut cea mai mare sumă la rectificare, 31,66 miliarde lei, în contextul schemei de plafonare și compensare a facturilor, însă Ministerul Finanțelor a decis că va primi doar 2,4 miliarde lei.
  • Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a cerut o suplimentare de 17,2 miliarde lei, însă va primi doar 2,7 miliarde lei.
  • Ministerul Antreprenoriatului și Turismului a cerut o suplimentare de 1,55 miliarde lei, dar va primi doar 648 milioane lei.
  • Ministerul Cercetării și Digitalizării a cerut 497 milioane lei, dar Finanțele propun o suplimentare de numai 203 milioane lei.
  • Ministerul Familiei și Tineretului primește o suplimentare de 13 milioane lei, deși nu a cerut sume în plus.
  • Totodată, Ministerul Finanțelor propune suplimentarea bugetului Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate cu 3,89 miliarde lei, arată cei de la economedia.ro.
articolul original.

Viktor Orban a spulberat regimul Biden pe pământ american. Și a primit ovații! DISCURSUL

7 August 2022 at 10:17

4 august. Viktor Orban la Dallas și un discurs primit cu aplauze furtunoase la conferința conservatorilor (Conservative Political Action Conference CPAC) din Texas. Liderul ungur a punctat cîteva dintre cele mai mari probleme al Europei și Americii, începînd cu încurajarea migrației necontrolate pînă la distrugerea familiei tradiționale, ori impunerea de taxe fiscale împovărătoare pentru cetățeni. Un discurs împănat cu referiri la cultura americană, de la familia Ewing la Chuck Norris și Clint Eastwood, dar și cu citate din papi. Și, nu în ultimul rînd, un discurs cu poante excelente. Într-un cuvînt, ceva ce nu veți auzi vreodată din gurile plate și acre ale politicienilor români, care au umor, dar numai involuntar.

La Dallas, în fața lui Donald Trump și a conservatorilor americani, Orban a fost primit ca un erou și ascultat cu răsuflarea tăiată, discursul său fiind des întrerupt de aplauze frenetice. Nu a primit, ce-i drept, nicio șapcă la final. Indirect, Orban a administrat de peste ocean o lovitură năprasnică și liderilor de la București, care, de la Klaus Iohannis la premierul Ciucă, s-au repezit să-i înfiereze discursul și să ceară socoteală UDMR, în calitate de fan al lui Orban. S-au cerut discuții în coaliția de guvernămînt și poziții oficiale. Un creier înfierbîntat precum deputatul PNL Alexandru Muraru a cerut chiar izolarea lui Orban, nefiind clar ce înseamnă asta.

Și totuși, la Tușnad, Orban nu a vorbit despre România ori despre politicienii români. La Dallas, însă, el a criticat vehement Casa Albă, Partidul Democrat și politicile lor. A lăudat America, dar a și criticat America, de pe pămînt american. Ba chiar i-a dat și lecții. Pînă acum, nu a cerut nimeni izolarea, expulzarea, arestarea, împușcarea lui sau cine mai știe ce.

Semn că America încă e țara libertății și nu a securității, precum România.


Dincolo de asta, poți fi de acord sau nu cu ideile lui Orban, parțial sau total, dar măcar el are idei și le susține cu tărie. Niciun lider român nu are idei, doar aprobări devotate ale tuturor ideilor impuse de Burxelles și Washington.

În problema imigrației, Orban respectă voința celor 98% dintre unguri care au votat împotriva acesteia, la referendumul din 2016. În România, regimul Iohannis legiferează în justiție prin OUG-uri împotriva referendumul de el convocat. Comentariile sunt de prisos.

Vă prezentăm discursul integral al lui Orban, în traducerea lui Paul Hitter pentru aplicația Verdict a Danei Budeanu. Vă asigurăm că merită studiat:

„Mulțumesc tuturor!

Este minunat să fiu cu voi! Este fantastic să mă aflu aici, în Texas, statul Lone Star din mărețele State Unite ale Americii. Dacă nu mă înșel, Lone Star State înseamnă că independența, libertatea și suveranitatea sunt cele mai dragi valori în această parte a Americii. Dacă acest fapt este adevărat – și trebuie să fie adevărat, dacă mă uit în jur – atunci avem ceva în comun, chiar dacă Ungaria se află la peste 5000 de mile de Dallas. Țara mea, Ungaria, este statul Lone Star din Europa.

Principala diferență între țările noastre este că, din păcate, compania petrolieră Ewing nu plătește impozit pe profit la Budapesta.

Dar independența, libertatea și suveranitatea sunt pentru ce noi, ungurii, am luptat în ultimii 500 de ani. Am luptat pentru creștinism în Evul Mediu și în Evul Mediu modern. Și am luptat pentru democrația creștină în secolul XX și continuăm să luptăm până în prezent. Suntem o națiune de 15 milioane de locuitori, în inima Europei, cu o limbă unică.

Papa Francisc mi-a spus odată că maghiara este limba oficială în Rai, pentru că durează o eternitate să o înveți. Este doar o ușoară exagerare.

Probabil că ceea ce v-am spus mai sus este suficient să știți despre Ungaria. În ceea ce mă privește, ar trebui să știți că sunt un luptător pentru libertate de modă veche. Sunt, de asemenea, cel mai longeviv prim-ministru în funcție din Europa, singurul lider politic anti-migrație de pe continentul nostru, tată a 5 copii și bunic a 5 nepoți. Un lider al unei țări care se află zi de zi sub asediul liberalilor progresiști.

Sunt multe lucruri la care un luptător pentru libertate din Europa Centrală, anticomunist, de modă veche, crescut sub regimul comunist, nu a îndrăznit niciodată să viseze. Unul dintre acestea este să țină un discurs la CPAC aici, în Statele Unite. În Țara Libertății, unde Spiritul Libertății strălucește mai puternic decât în orice alt loc de pe Pământ. Astăzi, acest vis a devenit realitate! Și niciodată nu voi putea fi suficient de recunoscător. Așadar, vreau să le mulțumesc organizatorilor pentru că m-au invitat, în special lui Matt Schlapp, și vă mulțumesc tuturor pentru că m-ați primit.

Cei mai distinși conservatori din Statele Unite au dorit să vorbesc la conferința lor. Mă întrebam în ultimele două sau trei săptămâni ce vreți să auziți de la mine? Vin dintr-o țară milenară, cu o istorie bogată, dar să fim sinceri: Ungaria este departe de a fi o Superputere globală. Statele Unite sunt o Superputere Globală. Liderii dumneavoastră ar trebui să țină un discurs de deschidere la conferințele noastre din Ungaria. Dar cred că ați reușit să derutați multă lume invitându-mă pe mine. De exemplu, presa de stânga.

Pot deja să văd titlurile de mâine: Omul forte al extremei drepte europene, rasist și antisemit, calul troian al lui Putin, ține un discurs la o conferință conservatoare. Dar nu vreau să le dau nicio idee.

Ei știu cel mai bine cum să scrie Fake News. În schimb, vă voi spune adevărul: în Ungaria am introdus o politică de toleranță zero în ceea ce privește rasismul și antisemitismul, așa că a ne acuza este fake news, iar cei care fac aceste afirmații sunt pur și simplu niște idioți. Ei sunt corporația industrială Fake News Corporation.

Probabil că și ONG-urile progresiste sunt la fel de confuze. Ele sunt deja ocupate cu așa-numitele lucrări de cercetare pentru a-i informa pe americani despre cum am distrus democrația maghiară. Conform cercetărilor lor, am reușit să distrug democrația maghiară în 2011. Și apoi, spun ei, am ruinat-o din nou în 2012. Și apoi în 2013, și în 2014, și în 2015. Și așa mai departe. În fiecare an și în fiecare an! Dar cum am reușit să distrug ceva ce era deja ruinat? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să fii un liberal turbat.

În cele din urmă, prin invitația mea ați surprins și elita Partidului Democrat. Vreau să fie clar: noi respectăm guvernul Statelor Unite. Suntem oaspeți aici și trebuie să ne comportăm decent și cu actuala administrație. Dar există și o altă față a monedei, pe care nu o pot ignora. Administrația dumneavoastră a supus Europa și în special Bruxelles-ul la presiuni ideologice. Acesta nu este un fapt bun pentru noi. Dimpotrivă.

Administrația Obama a încercat să ne forțeze să schimbăm legea fundamentală a Ungariei și să eliminăm din ea valorile creștine și naționale. Ați înțeles?

Principala putere a lumii libere a vrut să ne forțeze să ne schimbăm constituția în conformitate cu un concept liberal globalist. Ce ciudat! Acest fapt ne-a luat prin surprindere și ne-a provocat multă durere. Dar am rezistat cu succes acestei încercări. De atunci, nu mai suntem favoriții democraților americani.

Aceștia nu au vrut ca eu să fiu aici și au depus toate eforturile pentru a crea o prăpastie între noi. Ei mă urăsc și mă calomniază, pe mine și țara mea, așa cum vă urăsc și vă calomniază pe dumneavoastră și America pe care o reprezentați. Știm cu toții cum funcționează acest mecanism. Liberalii progresiști nu au vrut ca eu să fiu aici pentru că știau ce vă voi spune. Pentru că eu sunt aici pentru a vă spune că ar trebui să ne unim forțele. Pentru că noi, ungurii, știm cum să-i învingem pe dușmanii libertății pe câmpul de luptă politic.

Dragi prieteni,

Noi, maghiarii, am învins comunismul, care ne-a fost impus de trupele și armele sovietice. A durat ceva timp. Am început lupta noastră în 1956 și am învins în 1990. Dar am reușit. Părinții noștri au tras primul foc de armă, iar noi, fiii lor, am câștigat războiul. Știm pentru ce trebuie să-i mulțumim lui Ronald Reagan. Dar comuniștii sunt greu de învins. S-au ridicat din propria cenușă, s-au unit cu liberalii și s-au întors în toată lumea, mai puternici ca niciodată.

Dacă cineva are îndoieli că liberalii progresiști și comuniștii sunt de fapt unii și aceiași, întrebați-ne pe noi, ungurii. Am luptat împotriva amândurora și vă pot spune: sunt la fel.

Așadar, a trebuit să-i învingem din nou. Și din 2010, continuăm să câștigăm, să câștigăm și să câștigăm. Ultima dată cu sprijinul lui Donald Trump, pentru care suntem recunoscători. Atât de multe victorii, încât ne scărpinăm în cap. Știți, a câștiga a devenit obiceiul nostru zilnic. Dar cunoaștem vechea zicală: golurile marcate ieri nu câștigă meciurile de azi. Am fost membru al parlamentului timp de 32 de ani, petrecând 16 ani în opoziție și 16 ani ca prim-ministru.

Am învățat că Un laș nu câștigă niciodată, iar un învingător nu renunță niciodată. Acesta este secretul victoriilor noastre. Trebuie să rămâi alături de țara ta în vremuri bune și în vremuri grele.

Donald Trump și Viktor Orban, 3 august 2022 Foto Facebook VO

Dragi prieteni,

Sunt aici pentru a vă spune că ar trebui să ne împărtășim experiențele. Sunt aici pentru a vă spune că valorile noastre: națiunea, rădăcinile creștine și familia pot avea succes pe câmpul de luptă politic. Chiar și în zilele noastre, când viața politică este guvernată de hegemonia liberală.

Sunt aici pentru a vă spune cum am reușit să facem ca aceste valori să aibă succes și să devină mainstream în Ungaria. Poate că povestea noastră vă poate ajuta să păstrați America Mare!

Așadar, iată povestea noastră. Cheia poveștii noastre de succes este că, atunci când luptăm, dăm cel puțin 100%. Spunem adevărul și reprezentăm adevărul, chiar dacă jumătate din lume ne atacă pentru asta. Nu poți câștiga cu jumătate de inimă. Fie dai tot ce ai mai bun și câștigi, fie joci în siguranță și pierzi.

Așadar, în primul rând: trebuie să avem încredere în învățăturile noastre iudeo-creștine. Acestea ne ajută să decidem ce acțiuni sunt corecte și ce acțiuni sunt greșite. Dacă credeți în Dumnezeu, credeți, de asemenea, că noi, oamenii, am fost creați după chipul lui Dumnezeu. Prin urmare, trebuie să fim suficient de curajoși pentru a aborda chiar și cele mai sensibile întrebări: migrația, politica de gen și ciocnirea civilizațiilor. Nu vă faceți griji: un politician creștin nu poate fi rasist. Așadar, nu trebuie să ezităm niciodată să ne provocăm puternic adversarii pe aceste teme. Fiți siguri: Valorile creștine ne protejează să nu mergem prea departe. În plus, știm că la sfârșitul vieții noastre va veni momentul în care toate acțiunile noastre vor fi judecate. Așa că nu poți face totul. Avem limite.

Așa cum spunea Clint Eastwood: Un om trebuie să-și cunoască limitele. Din păcate, stânga din politică nu cunoaște nicio limită.

Și, prieteni, se întâmplă că progresiștii de astăzi încearcă să separe din nou civilizația occidentală de rădăcinile sale creștine. Ei trec o linie care nu ar trebui să fie trecută niciodată. Dacă separați civilizația occidentală de moștenirea sa iudeo-creștină, se întâmplă cele mai rele lucruri din istorie.

Să fim sinceri: cele mai rele lucruri din istoria modernă au fost săvârșite de oameni care urau creștinismul. Nu vă fie teamă să vă numiți dușmanii pe nume. Poți să joci la sigur, dar ei nu vor arăta niciodată milă.

Luați-l în considerare, de exemplu, pe George Soros, așa cum îl numiți aici. În Ungaria, noi îi spunem Gyuri bácsi, ceea ce înseamnă unchiul Georgie. Cel mai bogat și unul dintre cei mai talentați maghiari de pe Pământ. Doar un sfat: Aveți grijă cu maghiarii talentați!

George Soros, ministrul de externe al Austriei, Alexander Schallenberg și Alexander Soros, fiul miliardarului Foto Twitter AS

Îl cunosc foarte bine pe George Soros. El este adversarul meu. El nu crede în nimic din ceea ce credem noi. Și are o armată la dispoziția sa: bani, ONG-uri, universități, institute de cercetare și jumătate din birocrația de la Bruxelles. Se folosește de această armată pentru a-și impune voința asupra adversarilor săi, categorie în care ne aflăm și noi, maghiarii. El crede că valorile care ne sunt dragi tuturor au dus la ororile secolului XX. Dar cazul este exact invers. Valorile noastre ne salvează de la repetarea greșelilor istoriei.

Ororile nazismului și ale comunismului au avut loc pentru că unele state occidentale din Europa continentală și-au abandonat valorile creștine. Iar progresiștii de astăzi plănuiesc să facă la fel.

Ei vor să renunțe la valorile occidentale și să creeze o lume nouă, o lume post-occidentală. Cine îi va opri dacă nu o facem noi?

Dragi prieteni,

Am învățat, de asemenea, că, pentru a câștiga, nu este suficient să știi pentru ce lupți. Trebuie, de asemenea, să știi cum ar trebui să lupți. Răspunsul meu este: Jucați după propriile reguli! Dar cum faceți asta? Este la fel de simplu cum pare. Trebuie să joci pentru a câștiga. Nu poți să te aștepți la victorie și să plănuiești înfrângerea. Trebuie să crezi că ești mai bun decât sunt adversarii tăi de stânga-liberali. Și să nu-ți pese de ce spun liberalii! Ei spun întotdeauna că veți pierde. Ei spun că nu se poate face acest lucru.

Trebuie doar să le demonstrezi că se înșeală. Dar am învățat ceva: nu putem lupta cu succes prin mijloace liberale pentru că adversarii noștri folosesc instituții, concepte și limbaj liberale pentru a-și masca planurile marxiste și hegemoniste.

Prieteni, politica nu este suficientă – acest război este un război cultural. Trebuie să ne revitalizăm bisericile, familiile, universitățile și instituțiile noastre comunitare.

Ungaria este o națiune veche, mândră, dar de mărimea lui David, care stă singură împotriva Goliatului globalist Woke. Invităm la solidaritatea conservatorilor americani. Ei sunt în atac total, așa că avem nevoie de o apărare totală. Trebuie să fiți curajoși. Dacă simțiți frică, aveți o treabă de făcut. Ce vă putem arăta noi, maghiarii, este cum să ripostăm după propriile noastre reguli. Permiteți-mi să vă dau câteva exemple.

În ceea ce privește migrația, doamnelor și domnilor, noi am fost primii din Europa care am spus nu migrației ilegale și am oprit invazia de migranți ilegali.

Credem că oprirea imigrației ilegale este necesară pentru a ne proteja națiunea.

Noi, în Ungaria, am decis să întrebăm oamenii dacă doresc sau nu migrația ilegală. Am organizat un referendum. Poporul maghiar a decis că nu dorește migrația. Deci nu vor să joace după regulile progresiștilor. Ei au respins afirmația falsă că migranții nu pot fi opriți și ne-au forțat pe noi, liderii, să acționăm. Și am oprit migrația ilegală. Am construit efectiv acel zid și a oprit migrația ilegală. Așa cum a spus Tucker Carlson, atunci când ne-a vizitat: Nu este un zid de înaltă tehnologie, ci păzit de oameni care își iubesc țara. Iar sistemul de protecție a frontierelor funcționează.

În timpul marii crize a migrației din 2015, 400.000 de migranți ilegali au venit la granițele noastre. Este de aproape trei ori mai mult decât a avut Genghis Khan când a invadat Europa.

După ce am construit zidul, am reușit să reducem migrația ilegală la zero. Anul acesta, am suferit deja 160.000 de încercări de trecere ilegală a frontierei. 160.000 de tentative de trecere ilegală a frontierei! Așadar, noi, la granițele ungare, prindem fiecare migrant ilegal și îl escortăm înapoi de cealaltă parte a graniței. Regula este simplă: puteți solicita azil la ambasadele noastre, dar dacă încercați să veniți ilegal în Ungaria, nu veți reuși niciodată! Chiar dacă suntem presați nu doar de Sud, ci și de capetele de ou ale Uniunii Europene. Da, acesta este realitatea, prieteni! Ei vor să renunțăm la politica noastră de migrație zero, pentru că și ei știu că aceasta este bătălia decisivă și finală a viitorului. Dar viitorul este cel mai important din ceea ce putem oferi copiilor și nepoților noștri. Așadar, în Ungaria nu ne vom preda niciodată!

Dragi prieteni,

Să trecem la politica familiei, care este inima politicii noastre. Progresiștii pretind peste tot în lume că familiile nu trebuie protejate. În Europa, ei spun că nu există familie, pentru că dragostea este dragoste și familia este familie. Dacă nu poți defini familia, nimic nu este o familie. Și ei spun că familiile occidentale sunt locurile unde începe opresiunea așa-numitului patriarhat. Dar în cazul politicii familiale, în Ungaria am jucat din nou după propriile reguli.

Știm că familia este locul în care se transferă valorile părinților către următoarea generație. Dacă familiile tradiționale dispar, nu există nimic care să poată salva Occidentul de la scufundare.

Prin urmare, anul trecut, în Ungaria am cheltuit peste 6% din PIB pentru politica familială. Toate subvențiile sunt deja disponibile pentru familiile care urmează politicile concepției. Familiile beneficiază automat de scutiri de impozite, statul preia împrumuturile studențești după al treilea copil. Femeile sunt scutite de plata impozitului pe venitul personal, pe viață, după nașterea celui de-al patrulea copil. Și ne luptăm pentru a extinde aceeași politică de impozitare zero pentru mamele cu trei copii.

Așadar, dacă nu sunteți căsătoriți încă, ar trebui să vă găsiți imediat o soție maghiară!

În ultimii 10 ani, doamnelor și domnilor, numărul căsătoriilor s-a dublat, iar numărul de avorturi s-a înjumătățit în Ungaria. Nu este un început rău.

Dragi prieteni,

În Ungaria a trebuit să construim nu doar un zid fizic la granițele noastre și un zid financiar în jurul familiilor noastre, ci și un zid legal în jurul copiilor noștri pentru a-i proteja de ideologia de gen care îi vizează. Să fim clari. Ei cred că părinții ar trebui să urmeze modul progresist de a fi părinți. Dacă aceștia refuză să facă acest lucru, ar trebui să fie forțați de stat. Noi, maghiarii, cunoaștem acest vechi truc comunist și îl respingem! Poporul maghiar a respins din nou la referendum programele de orientare sexuală în școli fără acordul părinților. Niciodată în lunga istorie a Ungariei nu a mai existat un referendum în care o majoritate atât de mare de oameni să spună nu teoriilor gender sau oricărei alte ideologii similare!

Premierul Ungariei înconjurat de copii în cadrul Școlii de vară de la Tușnad, iulie 2022 Foto Facebook VO

În prezent, Constituția maghiară protejează familiile și copiii. Permiteți-mi să citez câteva fraze din Legea noastră fundamentală. Constituția noastră spune: Familia și națiunea constituie cadrul principal al conviețuirii noastre. Instituțiile statului maghiar sunt obligate să protejeze cultura creștină a Ungariei. Ungaria trebuie să protejeze instituția căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie. Legăturile familiale se bazează pe căsătorie sau pe relația dintre părinți și copii.

În concluzie: mama este femeie, tatăl este bărbat și lăsați-ne copiii în pace! Punct și de la capăt! Sfârșitul discuției!

Dragi prieteni,

Un alt factor al succesului nostru este faptul că guvernul meu este devotat Legii și Ordinii fără compromisuri.

Am decis că nu avem nevoie de mai multe genuri; avem nevoie de mai mulți pădurari. Mai puțini travestiți și mai mulți Chuck Norris.

Noi credem că nu există libertate fără ordine. Dacă nu există ordine, apare haosul. În Ungaria, agențiile de aplicare a legii nu sunt dușmanii oamenilor. Ele sunt gardienii libertății. Prin urmare, legea nu ar trebui să protejeze infractorii, ci să protejeze victimele și pe cei care apără legea. Poliția ar trebui să fie foarte respectată. Așadar, Ungaria este cea mai sigură țară din Europa. De fapt, Budapesta se numără printre puținele capitale europene în care te poți plimba în siguranță chiar și pe timp de noapte. În Ungaria veți auzi doar: Mai multe fonduri pentru poliție!

Și, în final, câteva remarci privind fiscalitatea, dragi prieteni.

Progresiștii vor întotdeauna banii voștri: le plac taxele mai mari. Noi credem că oamenii ar trebui să aibă banii în propriile mâini.

În acest scop, am introdus un impozit forfetar pe venitul personal, care este în prezent de 15%. În doar 10 ani, am redus impozitul cu 10%, ceea ce a reprezentat cea mai mare reducere de taxe din Europa. Avem cel mai mic impozit pe profit din Europa, care este de 9%. Cu acest impozit pe profit redus, anul trecut am avut o rată a investițiilor de 27%, care a fost printre cele mai bune din Europa. Recent, am fost din nou sub tirul criticilor când ne-am opus inițiativei privind impozitul minim global.

Toate țările europene au capitulat. Ungaria este ultimul om în picioare. Dar imperiul ripostează întotdeauna.

Actuala administrație americană a decis să rezilieze tratatul fiscal dintre Ungaria și Statele Unite, care a fost, probabil, cel mai bun acord fiscal negociat vreodată. A fost bun pentru investitorii americani. În Ungaria activează 1.700 de companii americane. Cred că a fost, într-adevăr, răzbunarea stângii. Pentru că Trezoreria americană a uitat cumva că are un tratat foarte asemănător cu Rusia. Dar nu și cu Ungaria. Ciudat, nu-i așa?

Doamnelor și domnilor,

În sfârșit, trebuie să vorbim despre război. Ucraina este vecinul nostru. Suntem pe deplin solidari cu ei.

Atacul Rusiei împotriva Ucrainei a forțat aproape un milion de oameni să se refugieze în Ungaria până în prezent. Mai mult de 10.000 de refugiați în fiecare zi. Majoritatea acestor refugiați se aventurează mai departe în Europa, dar un milion de oameni care intră într-o țară de 10 milioane este mult.

În opinia mea, strategia liderilor globaliști escaladează și prelungește războiul și scade șansele de pace. Fără discuții americano-ruse, nu va exista niciodată pace în Ucraina. Tot mai mulți oameni vor muri și vor suferi, iar economiile noastre vor ajunge în pragul colapsului. Nu vă pot spune ce să faceți; este decizia dumneavoastră suverană.

Vă pot spune însă un lucru: doar liderii puternici sunt capabili să facă pace. Noi, cei din vecinătatea Ucrainei, avem nevoie disperată de lideri puternici, care sunt capabili să negocieze un acord de pace. Mayday, mayday! Vă rugăm să ne ajutați! Avem nevoie de o Americă puternică, cu un lider puternic.

Dragi prieteni,

Cred că v-am provocat destul de mult. Așa că, înainte ca Matt Schlapp să-mi ia microfonul, haideți să tragem o concluzie.

Lumea are mai multe națiuni mari, dar niciuna cu puterea și influența Statelor Unite. La bine și la rău, lumea se uită la voi pentru viitor.

Iar viitorul Occidentului este pus sub semnul întrebării. Noi, cei din Occident, nu ne-am mai confruntat cu o criză ca aceasta de mult timp. Războaiele ideologice ale secolului XX – împotriva puterilor totalitare ale Germaniei naziste și ale Uniunii Sovietice – au fost teribile, dar Occidentul democratic s-a mobilizat și le-a învins pe amândouă. Acum, Occidentul se află în război cu el însuși.

Am văzut ce viitor are de oferit clasa conducătoare globalistă. Dar noi avem în minte un viitor diferit. Globaliștii pot merge cu toții în Iad; eu am venit în Texas!

Așadar, trebuie să ne asumăm lupta. Victoria nu va fi găsită niciodată luând calea celei mai mici rezistențe. Trebuie să luăm înapoi instituțiile de la Washington și de la Bruxelles. Trebuie să ne găsim prieteni și aliați unii în alții. Trebuie să ne coordonăm mișcarea trupelor noastre, pentru că ne confruntăm cu aceeași provocare. Anul acesta aveți alegeri la jumătatea mandatului. Apoi alegeri prezidențiale și legislative în 2024. Și vom avea alegeri în Parlamentul European în același an. Aceste două locații vor defini cele două fronturi în bătălia care se duce pentru civilizația occidentală. Astăzi nu deținem niciunul dintre ele. Cu toate acestea, avem nevoie de ambele. Avem doi ani la dispoziție pentru a ne pregăti. Trebuie să vă spun că nu va fi ușor.

Dar nu vă fie teamă; credeți doar în învățătura Sfântului Ioan Paul, papa polonez: Nu există dușman pe care Hristos nu l-a învins deja. Așa că haideți să mergem și să o facem!

Dumnezeu să binecuvânteze Texasul! Dumnezeu să binecuvânteze prietenia noastră! Mult noroc și la revedere!”.

Theodor Paleologu: Viktor Orban este cel mai mare performed politic din Europa

Invitat la o emisiune a postului de televiziune B1TV, Theodor Paleologu, unul dintre cei mai carismatici intelectuali tineri ai României, a comentat discursul premierului ungar de la Dallas și, ulterior, a făcut câteva precizări pe contul său de social media.

Theodor Paleologu citind Viețile și doctrinele filozofilor de Diogene Laerțiu, traducerea românească apărută în 1963. Foto Facebook

„Am spus, cred, suficient de clar și de tranșant ce dezaprob în acțiunile și discursurile liderului maghiar. Dar un fapt rămîne incontestabil, fie că ne place sau nu: este cel mai abil cameleon și cel mai mare performer politic din Europa zilelor noastre. A simțit dincontro bate vîntul și a anticipat chiar anumite evoluții ale societăților occidentale.

Am evocat rapid, dar fără să intru în detalii, discursul său de la Conservative Political Action Conference, care are loc chiar acum în Texas. Pun în secția de comentarii un link către acest discurs formidabil. Folosesc cuvîntul formidabil în dublul său sens: excelent și înfricoșător.

De ce excelent? Pentru că dovedește curaj, conține idei clare, suscită emoții puternice, indică o direcție și mobilizează publicul. Este extrem de combativ și, totodată, plin de umor. Nu mă mir că a fost ovaționat.

De ce înfricoșător? Pentru că amestecă adevăruri, semiadevăruri și neadevăruri cu maximă abilitate. Pentru că anumite adevăruri au ajuns să fie apanajul cvasiexclusiv al unor demagogi. Pentru că retorica lui radicală nu lasă loc de dialog și compromis. Pentru că este un simptom cît se poate de clar al bolii de care suferim: polarizarea extremă.

UPDATE: Multe dintre comentariile de mai jos ilustrează perfect polarizarea extremă de care vorbeam. Remarcați cît de des se folosesc complet aiurea termenii de fascism și comunism. Fără a mai vorbi, firește, de cei care nu pricep ce citesc (dacă citesc) și nu acceptă decît judecățile în alb și negru. Orice culoare intermediară, orice nuanță de gri, orice contrast cromatic sînt imediat percepute ca suspecte și condamnate fără drept de apel.”, a scris Paleologu pe contul său de Facebook.

Centrul pentru Drepturi Fundamentale, o fundație finanțată din bani de la guvernul ungar, a fost unul dintre sponsorii evenimentului CPAC 2022 din Dallas, scrie publicația hvh.hu. preluată de G4Media.

Bertalan Havasi, purtătorul de cuvânt al Guvernului de la Budapesta, a declarat că „statul maghiar nu a plătit și nici nu a cerut nimic”.

În același timp, Centrul pentru Drepturi Fundamentale, fundație susținută în acest an cu două miliarde de forinți din bani publici, este listată ca sponsor de susținere pe site-ul web al evenimentului CPAC 2022.

Hvh.hu a luat legătura cu ei și cu organizatorii CPAC pentru a afla exact ce presupune această sponsorizare.

De asemenea, hvh.hu a întrebat Uniunea Conservatoare Americană (ACU), care organizează CPAC, dacă este conștientă de faptul că au acceptat sprijinul unei organizații care este finanțată în mare parte de bugetul unei alte țări.

articolul original.

Scenariul Putin: Pelosi în Taiwan sau cum vor americanii să lase chinezii fără petrol

4 August 2022 at 08:02

Vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan ține afișul în presa mondială, iar domeniile politic și cel economic își împart frățește analizele.

Doar că, trăgând linie și adunând, concluziile mari țin de economie și de bani, nu de politică. La cald, se conturează adevăratul scenariu american: vor să procedeze precum Putin, care a băgat UE în corzi tăind petrolul. În cazul chinezilor, petrolul sunt microcipurile, iar efectul blocării accesului la ele e mult mai devastator decît lipsa petrolului din UE, pentru că nu există alternative și s-ar bloca pe termen lung industria și tehnologiile de vârf. Iar la cum se prezintă acum lucrurile, SUA e în grafic cu planul.

Pe scurt, să spunem că Pelosi a venit să le cânte taiwanezilor precum sirenele lui Ulise, mesajul fiind simplu: China nu va înceta să vă facă probleme, într-o zi v-ar putea chiar invada, așa că relocați producția de cipuri în SUA, unde aveți siguranță.

Nu întâlnirile politice au fost ținta lui Nancy Pelosi în Taiwan, ci întâlnirile cu cei mai importanți lideri de afaceri ai insulei, în frunte cu Mark Liu, președintele Taiwan Semiconductor Manufacturing Co. (TSMC), cel mai mare producător de cipuri din lume, cu o capitalizare de piață de 426 de miliarde de dolari. Firma produce cele mai performante cipuri din lume, incluzînd semiconductori de care americanii depind în fiecare zi pentru a-și alimenta iPhone-urile, echipamentele medicale și avioanele de luptă, scrie publicația Forbes.

I led a Congressional delegation to Taiwan to make crystal clear that America stands with the people of Taiwan – and all those committed to Democracy and human rights.

Check out this video of our historic visit to Taipei. pic.twitter.com/TON6zB3x4s

— Nancy Pelosi (@SpeakerPelosi)
August 3, 2022

În timpul întâlnirii, Liu și Pelosi au discutat despre cipuri și Legea științei, recent adoptată de SUA, care include 52 de miliarde de dolari pentru a sprijini fabricarea de cipuri în SUA, iar TSMC va fi probabil printre beneficiarii săi, grație fabricii de cipuri de 12 miliarde de dolari pe care intenționează să o construiască în Arizona.

Phelix Lee, analist de capital la Morningstar, afirmă că, pe lângă noua lege, Pelosi și Liu ar fi discutat despre „subvenții mai mari și recurente” decât cele 52 de miliarde deja alocate.

SUA este cea mai mare piață a TSMC, reprezentînd 64% din vânzările totale ale TSMC anul trecut, față de 60% în urmă cu doi ani. Numai vânzările de cipuri ale TSMC către gigantul tehnologic american Apple au reprezentat un sfert din veniturile de anul trecut.

Vizita lui Pelosi a polarizat corporațiile taiwaneze, care au petrecut ani de zile cântărind interesele în raport cu China și SUA, forțându-le să aleagă o parte. Se pare că TSMC și-a făcut alegerea, mai scrie Forbes.

Economia susține decizia pro-SUA a TSMC, care a devenit mai puțin dependentă de veniturile din China în ultimii ani. Piața chineză reprezintă 10% din veniturile TSMC, în scădere față de 20% în urmă cu doi ani.

China poate fi o piață relativ mică pentru cipurile TSMC în produsele finite, dar China este cel mai mare consumator de semiconductori din lume când vine vorba de produse nefinisate. Furnizorul Apple Foxconn, de exemplu, poate importa un cip TSMC din Taiwan în China continentală. Acest cip ar putea ajunge într-un iPhone care este vândut în SUA

Întîlnirea lui Liu cu Pelosi nu pare să fi speriat investitorii. Prețul acțiunilor TSMC a crescut azi cu 1,8%, după ce știrile despre întâlnirea lui Pelosi și Liu au fost făcute publice.

Lipsa de cipuri provocată de pandemie a încetinit sau chiar blocat pe alocuri în întreaga lume producția de mașini, televizoare, computere etc și a contribuit la alimentarea inflației globale. Aceeași lipsă a determinat, însă, administrația Biden să-și dubleze eforturile de a investi și de a reface lanțul de aprovizionare a producției de cipuri. Dacă se poate, pe pământ american.

Azi, Beijingul a anunțat că va interzice exportul de nisip natural – o materie primă folosită la fabricarea cipurilor – împreună cu alimente și alte articole, ca răzbunare pentru vizita lui Pelosi în Taiwan. Ziarul de stat chinez China Daily scrie că interzicerea nisipului ar afecta abilitățile Taiwanului de fabricare a cipurilor. Dar daunele interdicției sunt limitate: Taiwan importă doar 3% din nisipul său natural din China.

TSMC se pregătește pentru un scenariu în care represaliile Beijingului nu se vor limita la interdicțiile de export. Liu a declarat pentru CNN la începutul acestei săptămîni ce ar însemna pentru TSMC o invazie chineză a Taiwanului.

„O invazie ar face fabrica TSMC neoperabilă, deoarece aceasta este o unitate de producție foarte sofisticată. Depinde de corelarea în timp real cu lumea exterioară”, a spus Liu pentru Fareed Zakaria de la CNN . „Nimeni nu poate controla TSMC prin forță.” relatează și Seeking Alpha, cea mai mare platformă de comunicare pentru investitori din lume.

Revenind la pachetul de ajutor de stat al administrației Biden pentru dezvoltarea tehologică, în valoare de 280 de miliarde de dolari – dintre care 52 de miliarde pentru cipuri – trebuie spus că noua legislație încurajează producători precum Taiwan Semiconductor ( TSM ), care produce cipuri pentru companii precum Advanced Micro Devices ( AMD ), Apple ( AAPL ), Nvidia ( NVDA ) și altele, să construiască fabrici în SUA.

De asemenea, se va oferi un nou credit fiscal de 25%, pe patru ani, pentru a încuraja companiile să construiască fabrici de semiconductori în SUA și se autorizează, de asemenea, granturi și împrumuturi.

Pe lîngă întâlnirea cu Liu, Pelosi s-a întîlnit și cu fondatorul Taiwan Semiconductor (TSM), Morris Chang, la un prânz găzduit de președintele Taiwanului, Tsai Ing-Wen. De asemenea, la prânz a fost și vicepreședintele Pegatron, Jason Cheng, care asamblează iPhone-urile Apple (AAPL).

Gigantul american Intel a anunțat recent, și el, că investește 100 de miliarde de dolari într-o fabrică de cipuri din Ohio, operabilă din 2025.

America a luat un start puternic în lupta pentru arondarea industriei cipurilor, adică industria de temelie a viitorului.

De ce nu face și China la fel? Probabil că va încerca, sau o face deja, dar experții spun că sunt cu cel puțin 10 ani în urma Taiwanului din punct de vedere al know-how-ului. Iar un deceniu poate face diferența între învingători și învinși în marile bătălii economice.

Mai aflăm că la Washington, Comisia de relații externe a Senatului american intenționează să discute săptămîna aceasta o nouă politică, numită Taiwan Policy Act din 2022. Aceasta, concepută atât de senatori democrați, cât și de senatori republicani, ar desemna Taiwanul ca un aliat major non-NATO și ar aprofunda legăturile dintre țări.

Nu e exclus ca celebrul scandal izbucnit fix înaintea vizitei lui Pelosi, atunci când soțul ei a investit 5 milioane în acțiuni la compania Nvidia, provocând acuzații de corupție, să fi fost, de fapt, o abilă manevră de imagine care să sublineze devotamentul familiei Pelosi pentru industria semiconductorilor și determinarea pentru promovarea acesteia.

Exact ce aveau nevoie să audă marii producători taiwanezi. Până în prezent, nu se știe dacă domnul Pelosi a și cumpărat, efectiv, acțiunile în cauză, el exprimînd doar un drept de preempțiune. Fără achiziție, nu avem corupție, deci.

Ce poate face China, care în mod cert știe planul american? Greu de dat un răspuns în acest moment. Pentru o invazie imediată, pretextul Pelosi e prea subțire, cel puțin în raport cu denazificarea clamată de Putin și cu invocatele crime împotriva etnicilor ruși din estul Ucrainei.

O blocadă a insulei pe termen mediu și lung ar fi, iarăși, greu de argumentat cât de cât pertinent, iar navele de război americane și japoneze sunt pe aproape.

O ipoteză ar fi derularea unor manevre militare extrem de violente, fără pagube pentru insulă, începând de mâine, mizând pe intimidarea taiwanezilor.

E genul de situație imprevizibilă, permițînd doar speculații, așa că nu ne rămâne decât să așteptăm evoluția evenimentelor. A mai rămas puțin.

articolul original.

România post-comunistă e condusă prin fundații vestice, presa tefelistă cășună pe un amărât de ONG unguresc

3 August 2022 at 16:50
image

Presa tefelistă trage sirena lui Roaită: săriți, România e atacată cu bani ungurești. 

„La sfârșitul lunii trecute, Tanczos Barna, lider UDMR și ministru al Mediului, a refuzat, în mod repetat, să comenteze declarațiile rasiste făcute la Tușnad, cu câteva zile înainte, de premierul Ungariei, Viktor Orban. O posibilă explicație a tăcerii liderului UDMR o reprezintă faptul că Guvernul condus de Orban a finanțat cu milioane de euro, timp de mai mulți ani, activitatea unei fundații din Miercurea Ciuc, Mens Sana, al cărei președinte este însuși Tanczos Barna” scrie G4media, preluat de alte publicații de același calibru, profund îngrijorate.

Deci Ungaria bagă bani într-o fundație de la noi care dotează clinici de cardiologie sau construiește terenuri sportive, și asta ar putea avea implicații politice, nu-i așa? E foarte grav, democrația mioritică e în pericol, ceva trebuie făcut.

Păi, facem. Adică umblăm prin amintiri. Mai vechi sau mai noi.

Spre exemplu, Festivalul săsesc al Ovăzului, la care s-a dus recent președintele Iohannis, premierul Ciucă și jumătate din guvern, e organizat de o fundație sponsorizată de guvernul Germaniei, prin ministerul Familiei, mai precis Fundația M&V Schmidt, a prietenului intim al președintelui nostru, Michael Schmidt.

Dar asta e un fleac.

Partidele româneşti au fost efectiv modelate după revoluție de către fundații din țări puternice, cu Germania și SUA în frunte. Fundații în care guvernele erau adesea principalii sponsori. În România post-decembristă, spre exemplu, au activat cu începere de prin 1992, patru mari fundații germane, cu bugete de sute de milioane de euro, bani care ar putea susține un război mai mic. Din fericire, declarativ, la noi susțin doar proiecte, conferințe și training-uri pentru „democratizarea partidelor românești”. Finanțate masiv de la bugetul de stat german și implementînd principiile creștin-democrate, social-democrate, liberale ori creștin-sociale.

Fundația creștin-democrată Konrad Adenauer și cea social-democrată Friedrich Ebert beneficiază de de cca. 100 de milioane de euro pe an, iar surorile mai mici, Friedrich Naumann, și Hanns Seidel, apropiată Uniunii Creștin-Sociale, aripa bavareză a Uniunii Creștin-Democrate din Germania, în jur de 40 de milioane pe an. Precaute, fundațiile germane și-au împărțit domeniile de activitate, ca să nu se calce pe bătături: social-democrații lucrau cu sindicatele, cu societatea civilă și cu tinerii social-democrați, creștin-democrații puneau accentul pe training-uri politice, pe acțiuni cu tinerii și pe profesionalizarea mass-media etc.

Nu stă departe de viața politică nici fundația germano-americană German Marshall Fund for USA, alimentată cu bani de guvernul german, care lansează mesaje-cheie în momente politice speciale, ca să zicem așa.

Pentru cîteva milioane de euro virați prin fundația ungurească, UDMR ar tăcea în chestiunea „nazistului” Orban.

Cât s-a tăcut în politica noastră, oare, în ultimii 30 de ani pentru sute de milioane de euro virați de guverne occidentale?

Să dăm doar un exemplu banal de influențe politice prin intermediul societății civile: în luna mai a anului 2017, la București a avut loc coagularea unui organism așa-zis civic, numit „Contract România”: 18 organizații, grupate în 9 grupuri civice din 8 județe ale României. Lansarea rețelei de ONG-uri a avut loc sub coordonarea Fundației „Friedrich Naumann”. E

xact acele ONG-uri aveau să fie convocate ulterior la Cotroceni, de președintele Klaus Iohannis, pentru a discuta despre apărarea justiției și reforma clasei politice.

Simple coincidențe, probabil.

Își mai amintește azi cineva incendiarul discurs al ambasadorului american Mark Gittenstein, de acum niște ani, în care spunea:

„Există un grup de români care nu vor mai tolera starea de fapt. Pe acești tineri i-au implicat ambasadele SUA, Marii Britanii, Germaniei, Spaniei și Canadei într-un program pe care l-am numit Restart România. Am creat un website și le-am cerut tuturor românilor interesați să propună idei de utilizare a internetului în lupta împotriva corupției.

100.000 de români au răspuns acelei chemări, oferind idei inteligente, pe care le-am finanțat, de a lupta împotriva unei multitudini de probleme, de la furtul de lemn din pădurile dumneavoastră, până la mita din spitale și parcatul ilegal. Acești cetățeni reformatori folosesc internetul pentru a ataca ceea ce dumneavoastră numiți mentalitatea corupției. Atunci când Romanian American Fund a încercat aceeași idee pentru reformarea sistemului educațional, peste 40.000 de români au răspuns apelului. Acești 140.000 de restarteri, cum îi numim noi, sunt agenți ai schimbării care vor susține aceste reforme și vor sprijini aceste instituții”.

Avem ONG-uri românești, ba chiar organe de presă susținute de bani ai statelor străine, nu doar prin fundații, ci și prin ambasade ori direct de guverne. Care fac de-a dreptul fățiș jocuri politice de nivel înalt în România, plătesc în varii moduri presă și influenceri. Ori ditamai armata de 140.000 de restarteri care să schimbe România. Te întrebi dacă Ucraina o fi angajat atâția soldați în lupta cu rușii.

Din fericire, există vigilență în presa tefelistă, care ne arată acum marele dușman al țării, guvernul micii Ungarii care investește în România ca să nu se dezică udemeriștii de Viktor Orban. Încă un triumf al democrației, ce să zicem; mai departe să preia ștafeta măsurilor care se impun serviciile, Poliția și eventual armata.

articolul original.

În timp ce milioane de români lucrează în străinătate, noi ne pregătim pentru importul a sute de mii de muncitori asiatici

31 July 2022 at 14:20

Ministrul de externe, Bogdan Aurescu, a făcut zilele trecute o informare în guvern care ar putea explica, în opinia noastră, inflamarea spiritelor la București după declarațiile anti-imigranți ale lui Viktor Orban. Mai precis, Aurescu a anunțat deschiderea de misiuni diplomatice românești în state precum Nepal, Bangladesh ori India, menite să faciliteze importul de muncitori din aceste țări, numai în acest moment existând o cerere de 100.000 de oameni.

Aurescu a prezentat în ultima şedinţă de guvern, la solicitarea premierului, o notă de informare cu o serie de măsuri care vizează îmbunătăţirea serviciilor consulare, inclusiv prin consulate mobile:

Bogdan Aurescu în timpul ședinței de guvern din 27 iulie Foto Gov.ro

„Am luat măsuri pentru organizarea mai bună a acelor consulate mobile, itinerante. În acest an am prevăzut în planul nostru de acţiune 161 de astfel de misiuni, deja s-au efectuat 187, care au prestat deja 21.502 servicii consulare. Pentru că problemele principale se referă la acordarea vizelor de muncă, aşa cum bine ştim, a fost organizată în perioada aprilie-iulie o misiune consulară itinerantă în Bangladesh, la Dhaka, care a reuşit deja să acorde peste 5.400 de vize de muncă.

Şi avem în pregătire o misiune similară în Nepal, pentru că Bangladesh, Nepal, India sunt sursele de forţă de muncă străine cele mai importante”, a mai declarat Aurescu.

Faţă de acest subiect, premierul i-a solicitat o intensificare a activităţii, având în vedere că solicitarea de la mediul de afaceri este de aproximativ 100.000 de lucrători.

Totodată, Aurescu a menţionat măsurile luate pentru a realiza un nou sediu al ambasadei României la New Delhi. „De exemplu, pentru a lărgi spaţiile de lucru, am alocat personal suplimentar, a fost trimis personal şi din centrală (…) am beneficiat de sprijinul colegilor de la Ministerul de Interne cu personal detaşat”, a explicat el, conform Agerpres. 

articolul original.
❌