ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Astazi — 5 October 2022Ultimele Stiri

Ce măsuri iau fermierii europeni în cadrul crizei îngrășămintelor?

5 October 2022 at 00:00
image

Pentru a putea face faţă crizei în creştere a îngrăşămintelor, fermierii europeni renunţă la culturile de seminţe oleaginoase în favoarea celor de mazăre, se pregătesc să-şi reducă efectivele de animale şi recurg la gadgeturi pentru a-şi reduce consumul de îngrăşăminte pe bază de azot.

Conform Bloomberg, eforturile pe care aceştia le fac pentru a folosi mai puţin din nutri­enţii vitali pentru culturi de bază ca grâul şi rapiţa evidenţiază ameninţa­rea continuă pe care criza îngrăşă­mintelor o constituie pentru produc­ţia de alimente.

Multe dintre fabricile de îngrăşă­minte ale Europei s-au închis în con­diţiile în care războiul purtat de Rusia în Ucraina pune presiune pe aprovizionarea cu gaze.

Ce măsuri iau fermierii europeni în criza îngrășămintelor?

Unii fermieri şi-au asigurat îngră­şă­minte pentru culturile de anul a­cesta înainte ca preţurile să urce dra­matic, însă acum aceştia se confruntă cu facturi mult mai mari odată ce încep să planteze pentru următoarea recoltă. Mai mult, scumpirea energiei face mai costisitoare lucrul cu trac­torul şi uscarea cerealelor, riscând să alimenteze şi mai mult inflaţia ali­mentară. „Este imposibil să faci planuri“, arată Adam Nowak, un fermier din Polonia.

a UE a scăzut cu 9% în acest an, iar deşi este prea devreme pentru a şti cum vor fi recoltele de anul viitor, fermierii se vor reorienta probabil către culturi care necesită mai puţine îngrăşă­minte, potrivit lui Vincent Braak, analist la Strategy Grains.

Îngrășămintele pe bază de azot

Criza dă dureri de cap şi crescă­torilor de animale, pentru că mulţi pe păşuni. Vacile produc mai puţin lapte în lipsa dietei potrivite, iar fermierii se tem că vor fi nevoiţi să-şi vândă o parte din efec­tivele de animale.

Fermierul britanic Richard Bramley şi-a redus utilizarea de îngrăşăminte pe bază de azot în ultimele două sezoane şi speră că noi echipamente îl vor ajuta să o reducă şi mai mult. Acesta a cheltuit aproximativ 23.000 de lire sterline pe un senzor care detectează sănătatea plantelor şi aplică nutrienţi doar acolo unde este necesar.
articolul original.

Începe procesul bărbatului acuzat de viol în parlamentul australian

4 October 2022 at 23:00
image

Bărbatul, acuzat că a violat o colegă de serviciu în clădirea Parlamentului australian, este judecat la un tribunal din Canberra. Procesul a început marți și ar putea aduce în boxa martorilor membri importanți ai parlamentului.

Bruce Lehrmann, membru al staffului, este acuzat că a agresat-o sexual pe Brittany Higgins în martie 2019, în biroul unui ministru. Acuzatul, în vârstă de 27 de ani, a pledat nevinovat și neagă că a avut relații sexuale cu reclamanta, potrivit BBC.

Marți, în deschiderea procesului, procurorii au relatat că presupusul incident a avut loc după „o noapte de beție” cu colegii. Potrivit acestora, Lehrmann și Higgins s-au oprit la Casa Parlamentului, unde lucrau amândoi, iar femeia, „puternic intoxicată”, a adormit pe o canapea din biroul unui ministru. Acuzația mai arată că  în timpul partidei de sex și a încercat să se opună.

Bărbatul acuzat de viol în parlamentul australian este judecat

Avocatul apărării, Steven Whybrow, a declarat că relatarea lui Higgins conține lacune și neconcordanțe și i-a îndemnat pe jurați să ignore acoperirea mediatică a cazului.

„El la această prezumție de nevinovăție”, a spus Whybrow.

Procesul are loc la un tribunal din Canberra, ar putea ține până la șase săptămâni și va avea o serie de martori „de profil înalt”.
articolul original.

Cum arată statuia lui Ghandi care a scandalizat India?

4 October 2022 at 22:00
image

Un scandal a izbucnit în India din cauza unei statui folosite în timpul unui festival. Deși semăna cu liderul independenței Mahatma Gandhi, statuia înfățișa un bărbat chel, cu ochelari de soare și un baston. Poliția i-a obligat pe organizatori să adauge statuii perucă și mustață.

Poliția din orașul indian Kolkata a deschis o anchetă în urma acuzațiilor potrivit cărora liderul independenței Mahatma Gandhi a fost reprezentat ca un demon la festivalul Durga Puja, cel mai mare festival din statul Bengalul de Vest, potrivit BBC.

O structură a festivalului care o înfățișa pe zeița hindusă Durga îndreptându-și tridentul spre un bărbat chel, cu ochelari de soare și un baston, a stârnit controverse deoarece semăna cu Mahatma Gandhi, supranumit „părintele națiunii”.

Cum arată statuia lui Ghandi care a stârnit scandalul?

Oficialii de poliție au vizitat locul și le-au cerut organizatorilor să adauge statuii o perucă . Un lider al All India Hindu Mahasabha a declarat pentru ziarul The Hindu că a făcut modificările cu reticență, deoarece poliția „ne-a forțat să facem acest lucru”.

„ a fost îngrădită”, a declarat Chandrachur Goswami.

El a recunoscut că figura demonului are „asemănări fizice cu Gandhi” și a adăugat că nu îl consideră „părintele națiunii”.

Partidele politice din stat au condamnat ferm incidentul, iar un lider al Congresului a depus o plângere la poliție.
articolul original.
Ieri — 4 October 2022Ultimele Stiri

Cum vrea Australia să protejeze peste 100 de plante și animale în pericol de dispariție?

4 October 2022 at 21:00
image

Peste 100 de animale și plante în pericol de dispariție vor fi protejate cu ajutorul unui plan îndrăzneț lansat de Guvernul Australiei.

Australia anunță un plan îndrăzneț pentru a opri criza extincțiilor speciilor. Guvernul intenționează să oprească pierderea altor specii și să pună capăt statutului său de „capitală mondială a extincției mamiferelor”, anunță autoritățile, potrivit BBC.

Peste 100 de animale și plante amenințate, inclusiv specii emblematice precum koala, vor fi considerate prioritare în cadrul unor noi strategii de protecție. Planul vizează cel puțin o treime din suprafața continentului.

Australia are un plan îndrăzneț pentru protecția faunei și florei amenințate

La începutul acestui an, un raport a constatat că mediul înconjurător din Australia se află într-un declin șocant. Multe animale și plante indigene se confruntă cu diferite amenințări, inclusiv pierderea habitatului, dăunători, schimbări climatice și dezastre naturale mai frecvente și mai distructive.

Ministrul mediului, Tanya Plibersek, a declarat că nevoia de acțiune nu a fost niciodată mai mare.

„Abordarea noastră actuală nu a funcționat. Suntem hotărâți să oferim vieții sălbatice o șansă mai bună”, a declarat Plibersek.

Obiectivul de a înscrie 30% din terenul Australiei pe lista celor protejate de legile naționale de mediu va ajuta speciile și habitatele vulnerabile, a adăugat ministrul Mediului. De asemenea, strategia pe 10 ani vizează îmbunătățirea rezistenței la schimbările climatice, mutarea unor animale în zone , o mai bună monitorizare a populațiilor existente și valorificarea expertizei aborigene privind gestionarea mediului.

Australia are cele mai multe specii pe cale de dispariție

20 de zone cu densitate mare de specii amenințate vor fi vizate în mod special. Printre acestea se numără Insula Kangaroo din Australia de Sud și Munții Albaștri din New South Wales, care au fost devastați de incendii de vegetație în 2019-2020. Printre cele 110 specii care vor fi considerate prioritare se numără leul de mare australian și din lume, Gilbert’s Potoroo, din care au mai rămas doar aproximativ 100 de exemplare.

Ministrul Plibersek a explicat că strategia este răspunsul guvernului la raportul „State of the Environment”, care a constatat că Australia are mai multe specii pe cale de dispariție decât orice alt continent.

Studiul privind sistemele ecologice ale țării a concluzionat că mai mult de jumătate dintre acestea se află într-o stare precară. Amenințările nu sunt gestionate în mod adecvat, ceea ce înseamnă că acestea sunt pe cale să cauzeze și mai multe probleme, se mai arată în raport.
articolul original.

Cum se mișcă bacteriile? Cercetătorii și-au dat seama abia după 50 de ani

4 October 2022 at 14:00
image

Privind printr-un microscop de înaltă tehnologie la proteine congelate rapid, cercetătorii tocmai au rezolvat un mister vechi de 50 de ani: au aflat cum se mișcă bacteriile și inamicul lor antic, arheea.

? Știm de multă vreme că bacteriile folosesc o mică „coadă” încolăcită numită flagel, dar detaliile despre modul în care apendicele lor subțiri își iau forma ondulată pentru a le împinge înainte nu au fost înțelese până acum.

În celulele animale, flagelii funcționează precum cozile, cu care suntem mai familiarizați, bătând înainte și înapoi pentru a propulsa corpul înainte. Dar celulele aparținând bacteriilor și arheelor unicelulare au flageli în formă de tirbușon care nu pot genera împingere prin simpla mișcare dintr-o parte în alta, scrie Science Alert.

În schimb, aceste mici cozi se rotesc ca o elice. Cozile par a fi capabile să se întindă și să se contracte într-o oarecare măsură, permițându-le microbilor să creeze diferite forme de undă cu rotațiile lor. Rotațiile pot, de asemenea, schimba direcțiile.

Cum se mișcă bacteriile?

Flagelii bacteriilor, cât și ai arheelor, sunt compuși din aceleași subunități repetate ale proteinei flageline. Cu toate acestea, tipul de flagelin găsit în coada arheei este mai asemănător cu cel găsit într-un alt tip de proeminență celulară găsit în bacterii numite pili.

Biofizicianul Mark Kreutzberger și colegii lui de la Universitatea din Virginia au folosit tomografia crio-electronică pentru a examina structura moleculară a filamentelor flagelare la un nivel aproape atomic în bacteriile în formă de tijă Escherichia coli și arheea Saccharolobus islandicus.

Cercetătorii au văzut că, la bacterii, filamentele proteice ar putea exista în 11 stări diferite și în 10 stări diferite la arhee. O combinație a acestor stări face ca structura în ansamblu să capete forma sa încolăcită , în ciuda diferențelor din structura proteinelor.

Structura foarte spiralată rezultată este atât de stabilă încât poate rezista la solicitări de torsiune, păstrându-și forma ondulată în timp ce este rotită, adică până când flagelul își schimbă direcția de rotație.

Evoluția convergentă

La E. coli, înotul drept implică rotația în sens invers acelor de ceasornic. Dar atunci când bacteriile schimbă direcția de rotație a cozii, forțele impuse flagelului îi modifică structura, strângând unul sau mai multe dintre filamente și slăbind spiralele într-o formă semi-circulară sau ondulată.

Rotindu-și cozile în sens orar, bacteriile trec de la înotul înainte la rostogolire.

Aceste schimbări induse de direcție nu au fost observate la arhee, deși modificarea condițiilor lor de mediu prin adăugarea de sare sau acid a modificat structura flagelilor lor.

În ciuda diferențelor de structură și a faptului că au evoluat independent, natura a modelat atât flagelii bacteriilor, cât și pe ai arheelor pentru a avea, în esență, aceeași formă și funcție, un bun exemplu de .

Un studiu util pentru viitor

„Ca și în cazul păsărilor, liliecilor și albinelor, care au toate aripile dezvoltate independent pentru zbor, evoluția bacteriilor și a arheelor a dus către o soluție similară pentru înot la ambele”, explică biochimistul Edward Egelman, de la Universitatea din Virginia, SUA.

„Noile noastre cunoștințe vor ajuta la deschiderea drumului către tehnologii care ar putea fi bazate pe astfel de elice în miniatură”, a spus el.

Această cercetare a fost publicată în Cell.

Vă recomandăm să citiți și:

articolul original.

Broaștele negre de la Cernobîl arată evoluția în plină acțiune

4 October 2022 at 13:00
image

Accidentul de la reactorul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl din 1986 a generat cea mai mare eliberare de material radioactiv în mediu din istoria omenirii. Impactul expunerii acute la doze mari de radiații a fost sever pentru mediu și populația umană. Dar la mai bine de trei decenii de la accident, Cernobîl a devenit una dintre cele mai mari rezervații naturale din Europa. O gamă diversă de specii pe cale de dispariție își găsesc refugiu astăzi acolo, incluzând urși, lupi și râși. Însă noi ne vom concentra pe broaștele negre de la Cernobîl.

Radiațiile pot deteriora materialul genetic al organismelor vii și pot genera mutații nedorite. Cu toate acestea, unul dintre cele mai interesante subiecte de cercetare de la Cernobîl este încercarea de a detecta dacă unele specii se adaptează de fapt la viața printre radiații.

Ca și în cazul altor poluanți, radiațiile ar putea fi un factor selectiv foarte puternic, favorizând organismele cu mecanisme care le măresc supraviețuirea în zonele contaminate cu substanțe radioactive, scrie IFL Science.

Broaștele negre de la Cernobîl

Cercetările de la Cernobîl au început în 2016. În acel an, aproape de reactorul nuclear avariat, au fost detectați mai mulți brotăcei răsăriteni (Hyla orientalis) cu o nuanță neobișnuită de negru. Specia are în mod normal o colorație dorsală verde strălucitor, deși ocazional pot fi întâlniți indivizi mai întunecați.

Melanina este responsabilă pentru culoarea închisă a multor organisme. Ceea ce este mai puțin cunoscut este că această clasă de pigmenți poate reduce și efectele negative ale radiațiilor ultraviolete. Și rolul său protector se poate extinde și asupra radiațiilor ionizante, așa cum a fost demonstrat la ciuperci.

Melanina absoarbe și disipează o parte din energia radiației. În plus, poate elimina și neutraliza moleculele ionizate din interiorul celulei, cum ar fi speciile reactive de oxigen. Aceste acțiuni fac mai puțin probabil ca indivizii expuși la radiații să sufere mai departe leziuni celulare, mărindu-le astfel șansele de supraviețuire.

Un studiu despre melanină

După ce au fost detectate în 2016, cercetătorii au decis să studieze rolul colorării melaninei în fauna sălbatică de acolo. Între 2017 și 2019, oamenii de știință au examinat în detaliu colorarea brotăceilor răsăriteni în diferite zone din nordul Ucrainei.

În acei trei ani, a fost analizată culoarea pielii dorsale a peste 200 de broaște mascul capturate în 12 iazuri de reproducere diferite. Aceste localități au fost distribuite de-a lungul unui gradient larg de contaminare radioactivă. Acestea au inclus unele dintre cele mai radioactive zone de pe planetă, dar și patru locuri din afara zonei de excludere a Cernobîlului și cu niveluri de radiație de fond folosite ca controale.

Studiul rezultat, publicat în Evolutionary Applications, dezvăluie că brotăceii răsăriteni de la Cernobîl au o culoare mult mai închisă decât broaștele capturate în zonele de control din afara zonei. După cum au văzut cercetătorii în 2016, unii sunt chiar negri.

Această colorare nu este legată de nivelurile de radiație pe care broaștele le experimentează astăzi și pe care le putem măsura la toți indivizii. Culoarea închisă este tipică broaștelor din interiorul sau din apropierea zonelor cele mai contaminate la momentul accidentului.

Cum au evoluat broaștele negre de la Cernobîl?

Rezultatele studiului sugerează că broaștele negre de la Cernobîl ar fi putut suferi un proces de evoluție rapidă ca răspuns la radiații. În acest scenariu, acele broaște cu o culoare mai închisă la momentul accidentului, care în mod normal reprezintă o minoritate în populațiile lor, ar fi fost favorizate de .

Broaștele întunecate ar fi supraviețuit mai bine radiațiilor și s-ar fi reprodus cu mai mult succes. Au trecut peste 10 generații de broaște de la accident și un proces clasic, deși foarte rapid, de selecție naturală ar putea explica de ce aceste broaște întunecate sunt acum tipul dominant pentru speciile din Zona de excludere a Cernobîlului.

Studiind broaștele negre de la Cernobîl facem un prim pas pentru o mai bună înțelegere a rolului protector al melaninei în mediile afectate de . În plus, acest lucru deschide porțile către aplicații promițătoare în domenii atât de diverse precum gestionarea deșeurilor nucleare și explorarea spațiului.

Vă recomandăm să citiți și:

articolul original.

Ce înseamnă, de fapt, să mori de bătrânețe?

4 October 2022 at 09:00
image

Recent publicatul certificat de deces al Reginei Elisabeta conține, la rubrica „cauza morții”, o mențiune oarecum ciudată prin simplitatea ei: moartea de bătrânețe.

este o sintagmă des folosită în vorbirea de zi cu zi. Dar cine moare de fapt de bătrânețe, medical vorbind, în secolul XXI?

O cauză atât de vagă a morții nu ridică doar întrebări despre cum a murit cineva, ci poate fi, de asemenea, dificilă pentru familia și cei dragi lăsați în urmă.

Cauzele generale de deces sunt numeroase

Principalele cauze de deces în Anglia și Țara Galilor sunt demența și boala Alzheimer; boli cardiace; boli cerebrovasculare (cum ar fi accidentul vascular cerebral); cancer; și COVID-19.

Alte cauze notabile includ boli cronice ale căilor respiratorii inferioare (cum ar fi astmul); gripa; și pneumonia, scrie Medical Xpress.

De fapt, „bătrânețea” drept cauză a morții, alături de descrierea vagă de „fragilitate”, este adesea trecută la „simptome, semne și condiții nedefinite”.

Această categorie se află în primele zece cauze de deces. Dar acest lucru este în prezent cu mult sub COVID-19 și, în medie, pe o perioadă de cinci ani, sub gripă și pneumonie.

Moartea de bătrânețe

Moartea de bătrânețe are o istorie lungă. A fost o cauză principală de deces în secolul al XIX-lea, alături de descrierea vagă „găsit mort”.

La mijlocul secolului al XIX-lea, înregistrarea morții cuiva a trecut de la cleric la laic, prin Births and Deaths Registration Act 1836 (în Regatul Unit).

A existat apoi publicația reper „Bertillon Classification of Causes of Death” (Clasificarea Bertillon a cauzelor morții), scrisă de statisticianul și demograful francez Jacques Bertillon.

Filosoful canadian Ian Hacking a scris că a muri de orice altceva decât ceea ce era pe lista oficială era „ilegal, de exemplu, să mori de bătrânețe”.

De ce este importantă cunoașterea cauzei morții cuiva?

Am putea spune că este puțin exagerat. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea nu era ilegal să mori de bătrânețe?

Ceea ce sugerează acest lucru este că furnizarea unei este importantă, deoarece este un instrument valoros pentru urmărirea tendințelor mortalității la diferite niveluri ale populației.

În cele din urmă, „bătrânețea” a devenit o expresie folosită în ultimă instanță pentru a descrie o cauză necunoscută a morții. Sau a devenit utilă atunci o persoană a murit din cauza unui număr mai mare de complicații, dar în situațiile în care nu era practic sau etic să se comande o autopsie pentru a găsi cauza exactă a morții.

Lipsa de alinare

Celălalt motiv pentru care „bătrânețea” a fost rar folosită drept cauză a morții în secolele XX și XXI a fost că nu oferă nicio alinare familiilor decedaților.

Cercetările arată că familiile doresc informații despre cum a murit persoana iubită, nu numai pentru aceasta că poate fi utilă pentru gestionarea propriilor probleme de sănătate, ci și pentru că oferă un motiv pentru moartea persoanei iubite.

O cauză necunoscută a morții poate exacerba durerea și trauma, mai ales dacă decesul a fost brusc sau neașteptat. Cercetătorii au susținut de mult timp că familiile formează relații continue cu persoana iubită după ce aceasta moare. Constatarea modului în care a murit este o parte a modului în care membrii familiei lăsate în urmă își gestionează durerea și îl comemorează pe decedat.

Cum se ajunge la moartea de bătrânețe?

Am putea spune că a cere mai multe informații despre cum a murit regina la vârsta de 96 de ani este doar o cerință macabră. De asemenea, am putea decide că familia regală merită intimitate în jurul detaliilor intime ale morții reginei.

Cu toate acestea, o cauză specifică de deces a unei persoane care a trăit o viață privilegiată și care a murit la o vârstă înaintată, de exemplu, ne poate spune multe despre cum să ducem o care să se încheie cu o moarte liniștită.

Vă recomandăm să citiți și:

articolul original.

Oamenii au lăsat o cantitate uriașă de gunoi pe Marte, deși nu au pășit niciodată pe Planeta Roșie

4 October 2022 at 07:00
image

Cu toții suntem uimiți de eforturile impresionante ale omenirii în ultimii 46 de ani de a explora planeta Marte. Fiecare nouă știre despre Planeta Roșie ne reaprinde uimirea. La fel de uimiți, însă în sens negativ, ar trebui să fim și de faptul că am lăsat în urmă foarte mult gunoi pe Marte.

Potrivit unui eseu scris de cercetătorul postdoctoral Cagri Kilic, de la West Virginia University, deșeurile lăsate pe Marte au ajuns să cântărească peste 7.000 de kilograme.

Într-un fel, nu este surprinzător să aflăm că am lăsat . La urma urmei, bucăți misterioase de deșeuri i-au uimit recent pe cercetătorii NASA și pe oamenii din întreaga lume, ca până la urmă agenția spațială să realizeze că erau doar fragmente de plasă de la o aterizare anterioară.

Dar având în vedere modul în care am tratat Pământul, impactul nostru tot mai mare asupra vecinului planetar ar trebui să facă să ne simțim rușinați, scrie Futurism.

De ce lăsăm atât de mult gunoi pe Marte?

Potrivit lui Kilic, resturile de pe Marte provin din trei surse principale: componente aruncate, inactive și nave spațiale prăbușite.

Unul dintre motivele pentru care au rămas atât de multe resturi în urmă este metoda actuală de aterizare pe suprafața planetei. Pentru a intra și a trece în siguranță prin atmosferă, o navă spațială vine îmbrăcată într-un scut termic de unică folosință și deschide o parașută pentru a încetini înainte de a se apropia de sol.

Toate aceste lucruri sunt aruncate. Chiar și roverele active lasă în urmă bucăți de componente; de exemplu, și-a pierdut mici bucăți din roți.

Nave spațiale prăbușite

O formă de gunoi pe Marte adesea trecută cu vederea sunt navele spațiale inactive, majoritatea aterizatoare. În prezent, 9 astfel de aparate zac în nisipurile deșertului marțian. De aceea, în analiza lui Kilic, ele „s-ar putea să fie considerate mai degrabă relicve istorice decât gunoi”.

În plus, între 2 și 4 nave spațiale prăbușite zac undeva pe suprafața Planetei Roșii, o amintire solemnă că aterizarea acolo este o sarcină dificilă, care necesită o execuție planificată meticulos.

Poluarea în sine nu este mare, dar principala preocupare a oamenilor de știință de la NASA este că ar putea aduce probleme pentru misiunile actuale și viitoare. Ultimul lucru pe care și l-ar dori este ca niște gunoaie să se încurce într-un rover de ultimă generație precum Perseverance. Există, de asemenea, amenințarea de a contamina probele colectate de rover, dar până acum, acest risc este considerat a fi scăzut.

Vă recomandăm să citiți și:

articolul original.

Papa Francisc: „Să lăsam armele să tacă!”. Cea mai puternică predică de la începutul războiului

4 October 2022 at 00:00
image

Papa Francisc l-a implorat pentru prima dată în mod direct pe președintele rus Vladimir Putin să oprească „spirala de violență și moarte” din Ucraina, afirmând duminică faptul că această criză riscă o escaladare nucleară cu consecințe globale incontrolabile.

A fost cea mai puternică predică a Papei Francisc, de la începtul războiului, dedicată Ucrainei, în fața a mii de oameni în Piața Sfântul Petru, scrie Reuters.

Papa Francisc a condamnat ultima anexare a celor patru părți din Ucraina de către Putin, considerând-o contrară dreptului internațional. El l-a îndemnat pe Putin să se gândească la propriul popor în cazul unei escaladări.

„Să lăsam armele să tacă!”. Ce a mai conținut mesajul Papei Francisc?

Un oficial de la Vatican a declarat că discursul Suveranului Pontif a fost atât de sumbru încât a amintit de un apel radiofonic la pace al Papei Ioan al XXIII-lea în 1962, în timpul crizei rachetelor din Cuba.

A fost pentru prima dată când Papa Francisc, care a condamnat deseori invazia Rusiei în Ucraina și moartea și distrugerile pe care le-a provocat, a făcut un apel personal atât de direct către Putin.

Spunând că a fost bântuit de „râurile de sânge și lacrimi care au fost vărsate în aceste luni”, Papa Francisc i-a cerut, de asemenea, președintelui ucrainean Volodimir Zelenski să fie deschis la orice „propunere serioasă de pace”.

El a făcut un apel urgent „în numele lui Dumnezeu” pentru încetarea conflictului și a spus că este „absurd” ca lumea să riște un conflict nuclear.

Suveranul Pontif și-a postat mesajul și pe rețelele sociale

„Apelul meu se adresează în primul rând președintelui Federației Ruse, rugându-l să oprească această spirală de violență și moarte, chiar și din dragoste pentru propriul popor”, a spus Papa Francisc.

„De cealaltă parte, îndurerat de suferința enormă a populației ucrainene în urma agresiunii pe care a suferit-o, adresez un apel la fel de plin de speranță președintelui Ucrainei pentru a fi deschis la o propunere serioasă de pace”, a mai spus el.

Ulterior, pe Twitter ambele apeluri adresate celor doi lideri, în rusă și ucraineană.

Vorbind la două zile după ce Putin a proclamat anexarea a aproape o cincime din Ucraina și a plasat regiunile sub umbrela nucleară a Rusiei, Francisc a subliniat, de asemenea, dreptul tuturor țărilor la „suveranitate și integritate teritorială”.

Occidentul condamnă anexările făcute de Rusia în Ucraina

„Să lăsăm armele să tacă și să căutăm condițiile pentru negocieri capabile să ducă la soluții care să nu fie impuse prin forță, ci convenite, juste și stabile. Și astfel vor fi dacă se vor baza pe respectarea valorii sacrosancte a vieții umane, precum și a suveranității și integrității teritoriale a fiecărei țări, precum și a drepturilor minorităților și a preocupărilor legitime. Deplâng cu tărie situația gravă creată în ultimele zile, cu noi acțiuni contrare principiilor dreptului internațional. Într-adevăr, aceasta crește riscul de escaladare nucleară până la temerile privind consecințele incontrolabile și catastrofale la nivel mondial”, a spus Suveranul Pontif.

Kievul și aliații săi occidentali au condamnat anexările lui Putin ca fiind ilegale, iar că forțele sale vor continua lupta pentru a recuceri tot teritoriul ucrainean ocupat de forțele rusești.

Duminică, Ucraina a revendicat controlul total al centrului logistic din estul țării, Lyman, cea mai importantă victorie a Kievului pe câmpul de luptă din ultimele săptămâni.
articolul original.

Ce orașe din România angajează cei mai mulți IT-iști?

3 October 2022 at 23:00
image

Bucureştiul, Clujul şi Timişul angajează aproape 70% dintre IT-iştii din România, conform calculelor ZF realizate pe baza datelor de la Institutul Naţional de Statistică (INS).

Astfel, în total, în România lucrau circa 142.000 de persoane în sectorul de IT la nivelul anului 2021, dintre care aproape 98.000 erau în Bucureşti, Cluj şi Timiş.

De altfel, aici sunt şi cele mai mari salarii ale IT-iştilor .

Ce orașe angajează cei mai mulți IT-iști?

În Bucureşti, un IT-ist câştigă mai mult de 9.000 de lei net, în Cluj se apropie şi ele de valoarea de 9.000, iar în Timiş salariile IT-iştilor erau de aproape 7.800 de lei la nivelul anului 2021.

„Salariile pentru personalul IT&C sunt mai mari în Cluj şi Timiş decât în Bucureşti, fenomen explicat prin numărul mai mic de specialişti din Cluj şi Timiş faţă de cererea mare din partea companiilor”, a spus Sorina Faier, managing partner în cadrul companiei de recrutare Elite Searchers.
articolul original.

Rușii caută noi recruți din ușă în ușă, spune o sursă ucraineană

3 October 2022 at 22:00
image

Autoritățile ucrainene spun că armata rusă face o campanie de recrutare „din ușă în ușă” în zonele ocupate.

Rușii efectuează controale „din ușă în ușă” în zonele ocupate din Ucraina, în căutarea tinerilor de vârstă de recrutare, au declarat, luni, reprezentanții armatei ucrainene, potrivit CNN.

„În teritoriile ocupate temporar, măsurile de mobilizare continuă, în timpul cărora forțele de ocupație efectuează controale din ușă în ușă și fac liste cu bărbați de vârstă de recrutare”, a precizat Comandamentul Operațional Sud al Ucrainei într-un comunicat.

Rușii caută noi recruți în teritoriile ocupate

Forțele rusești au intensificat, de asemenea, verificările de documente la , făcând „cât mai dificilă” părăsirea zonelor ocupate, mai scrie în comunicat.

Oficialii ucraineni au avertizat de mai mult timp că Rusia va recruta ucraineni din zonele ocupate pentru a-i folosi drept „carne de tun” .
articolul original.

Studioul românesc de jocuri evaluat la 190 mil. dolari atrage investiții de 20 mil. dolari

3 October 2022 at 21:00
image

Amber Studio SA, dezvoltator independent de jocuri video la nivel global, anunță că un fond consiliat de Emona Capital LLP, o firmă de investiții din Londra, a decis să investească până la 20 de milioane de dolari în Amber, la o evaluare post-investiție de 190 de milioane de dolari.

Finanțarea va fi folosită în vederea accelerării dezvoltării globale a companiei prin realizarea de tranzacții de tip M&A. O parte din fonduri vor fi, de asemenea, investite în infrastructura internă a Amber pentru a susține expansiunea organică rapidă. Dominik Dolenec, Managing Partner al Emona Capital, va deveni membru al Consiliului de Administrație al Amber, iar experiența sa vastă va contribui la procesul de dezvoltare al companiei în perioada următoare.

„După aproape un deceniu de dezvoltare pur organică, suntem încântați să intrăm într-o nouă etapă pentru Amber, o perioadă de creștere și mai accelerată. Emona Capital are o experiență confirmată pe piețele emergente, care se potrivește viziunii noastre cu privire la expansiune și suntem încrezători că va contribui la realizarea planurilor în această direcție”, a declarat Jaime Giné, CEO Amber.

Studioul românesc de jocuri cu angajați în toată lumea

Înființată în 2013 în București, Amber este o agenție creativă structurată ca o rețea de studiouri cu specializări diferite, oferind o gamă largă de soluții de dezvoltare de jocuri video, inclusiv livrarea de produse complete, co-dezvoltare, conversie de platforme, operațiuni live și servicii-suport. Compania are aproximativ 1.200 de angajați care lucrează în birourile din București, Botoșani, Guadalajara, Montreal, Kiev, Varșovia, San Francisco și Los Angeles.

„Amber se află într-un moment interesant în procesul său de expansiune globală rapidă și suntem încântați de parteneriatul cu echipa sa de management excepțională,” a declarat Dominik Dolenec, Managing Partner al Emona Capital. „Credem că viitorul industriei jocurilor video este unul de succes și că Amber se află într-o poziție unică pentru a beneficia de tendințele la scară largă ale pieței, datorită portofoliului solid de clienți, amplorii și profunzimii capabilităților sale, precum și datorită din cadrul companiei,” a adăugat Dominik Dolenec.

„Începutul unui nou capitol în istoria Amber”

Mihai Pohonțu, președintele Amber, a adăugat: „Acesta este începutul unui nou capitol din istoria Amber, unul în care ne vom extinde rețeaua de studiouri pentru a acoperi toate genurile și platformele, consolidând în același timp capabilitățile studioului nostru la nivel de servicii. La această scară mai largă, vom putea realiza implementarea viziunii noastre de a îmbunătăți ecosistemele de dezvoltare a jocurilor din întreaga lume prin investiții în comunitate și inovare.”

Investiția de la Emona Capital, împreună cu profiturile proprii ale Amber, va finanța fuziunile, achizițiile și preluările de studiouri din întreaga lume, care vor completa rețeaua existentă de studiouri a Amber și vor asigura prezența acesteia pe piețele emergente cu potențial ridicat de creștere. În plus, pe lângă expansiunea companiei în noi arii geografice, Amber vizează extinderea gamei de servicii oferite și introducerea de noi specializări în genurile de jocuri.

Veniturile Amber au tot crescut în ultimii ani

În ultimii cinci ani, veniturile Amber au înregistrat o rată de creștere anuală compusă de peste 50%. În 2021, compania a înregistrat o cifră de afaceri record de 30 de milioane de dolari, o creștere cu 56% față de anul precedent. Aproximativ 70% din venituri au fost generate de proiectele de dezvoltare de jocuri, în timp ce restul au reprezentat venituri provenite din servicii de asistență pentru dezvoltare, inclusiv asigurarea calității, servicii suport pentru clienți și localizare. Compania colaborează cu branduri globale, , Disney, NBC Universal, Paradox Interactive, Rovio, That Game Company, N3twork și altele.

Tranzacția a fost facilitată de firmele de avocatură Filip & Company, care a asistat Amber, respectiv Wolf Theiss România, Goodwin Procter din Marea Britanie și Haynes Boone care au asistat Emona Capital.
articolul original.
Before yesterdayUltimele Stiri

Cercetătorii au greșit calculele? Ce nu au luat în considerare cu privire la Telescopul Webb?

3 October 2022 at 14:00
image

Telescopul Spațial James Webb este atât de impresionant încât îi face pe astronomi un pic prea nerăbdători să îl folosească. Înseamnă acest lucru că cercetătorii au greșit calculele cu privire la primele observații?

Atunci când au apărut primele date, la începutul acestei veri, mulți oameni de știință s-au aruncat direct în analiză și în redactarea de lucrări.

Dar potrivit unui nou articol din revista științifică Nature, telescopul nu era complet calibrat atunci când au apărut datele.

Înseamnă asta că în ceea ce privește primele descoperiri ale noului telescop? Posibilitatea, într-adevăr, există.

Cercetătorii au greșit calculele făcute pe baza primelor observații ale Telescopului Webb?

Procesul de a verifica și încercarea de a afla ce părți ale lucrării trebuie refăcute s-a dovedit „dificil și enervant”, a spus un astronom pentru Nature. Un altul s-a plâns de faptul că nu crede „că cineva se aștepta ca aceasta să fie o problemă atât de mare pe cât devine”.

Când privim corpurile cerești aflate extrem de departe, calibrarea este esențială și foarte dificilă. Poate dura mai multe săptămâni înainte ca următoarele actualizări de calibrare de la Space Telescope Science Institute (STScI) să fie lansate. Odată cu trecerea timpului vine și mai multă rafinare, iar acuratețea descoperirilor va continua, fără îndoială, să se îmbunătățească.

Potrivit lui Jane Rigby, de la Centrul de Zbor Spațial Goddard, STScI „a clarificat” că în această etapă incipientă, calibrările nu urmau să fie cele mai bune. Dar din moment ce a trecut atât de mult timp de la realizarea unui nou telescop, a spus Rigby pentru Nature, probabil că astronomii au fost un pic prea entuziasmați.

Cercetătorii nu sunt infailibili

La fel ca în cazul oricărui alt echipament avansat de cercetare, va dura mai mult timp pentru a înțelege capacitățile și limitările Telescopului Webb, scrie Futurism.

Cercetătorii au avertizat separat că modelele actuale pentru ar putea să nu fie suficient de bune pentru senzorii extrem de sensibili ai lui Webb. Și, în unele cazuri, cercetătorii au fost pur și simplu surprinși să descopere că observațiile telescopului contrazic cele mai bune teorii ale lor; deși, în general, ei consideră că acest fenomen este palpitant.

Până la urmă, nimic din toate acestea nu subminează capacitățile inovatoare ale Telescopului Spațial James Webb. Mai degrabă, este o brutală aducere-aminte că nici oamenii de știință nu sunt infailibili și nici echipamentele lor. Și toți ne lăsăm duși de val uneori.

Vă recomandăm să citiți și:

articolul original.

Leonardo DiCaprio, actorul care a dat viață personajelor din Titanic și alte filme celebre

25 September 2022 at 06:30
image

Leonardo DiCaprio, pe numele complet Leonardo Wilhelm DiCaprio, (născut pe 11 noiembrie 1974, în Los Angeles, California, S.U.A.), este un actor și producător american care a apărut în anii 1990 ca unul dintre cei mai importanți interpreți de la Hollywood, remarcat pentru portretizările sale de personaje neconvenționale și complexe.

a jucat pentru prima dată la vârsta de 5 ani, cântând în emisiunea de televiziune pentru copii „Romper Room” și, în adolescență, a făcut numeroase reclame și filme educaționale.

În 1990 a început să apară într-o serie de emisiuni, printre care „The New Lassie” și „Roseanne”, iar în 1991 a fost repartizat într-un rol recurent din „Growing Pains”. În acel an, DiCaprio și-a făcut debutul pe marele ecran în „Critters 3”, un film de groază cu buget redus.

Cum a devenit celebru Leonardo DiCaprio?

DiCaprio a devenit cunoscut în 1992, când a învins alte 400 de speranțe pentru a juca alături de Robert De Niro în „This Boy’s Life” (1993). DiCaprio a avut parte de critici extraordinare, iar pentru următorul său film, „What’s Eating Gilbert Grape” (1993), a primit o nominalizare la Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru portretizarea realistă a unui adolescent cu dizabilități intelectuale, potrivit Britannica.

Au urmat mai multe filme independente, incluzând „The Basketball Diaries” (1995) și „Total Eclipse” (1995), care s-au concentrat pe relația homosexuală a poetului Arthur Rimbaud cu Paul Verlaine.

La mijlocul anilor 1990, DiCaprio a început să atragă un public mai larg cu filme mai populare. El a devenit un „frângător de inimi” după ce a jucat în filmul „Romeo + Julieta” (1996) al lui Baz Luhrmann, o repovestire modernă a poveștii clasice de dragoste scrise de William Shakespeare.

Apariția în filmul „Titanic”

În 1997, DiCaprio a ajuns star internațional odată cu al lui James Cameron. Aspectul său frumos și portretizarea emoționantă a lui Jack Dawson, un artist fără bani care se îndrăgostește de o pasageră dintr-o clasă socială superioară (interpretată de Kate Winslet), au contribuit pentru a face din Titanic unul dintre filmele cu cele mai mari încasări de până acum.

Deși a fost asaltat cu oferte pentru a apărea în blockbustere și în alte filme populare, DiCaprio a îmbrățișat în schimb roluri care au prezentat personajele complexe care au ajuns să-i definească cariera.

Anii 2000-2008

În 2000, a jucat în „The Beach”, un film întunecat despre căutarea paradisului de către un tânăr călător. Doi ani mai târziu, a apărut în „Gangs of New York”, de Martin Scorsese, o piesă de epocă despre gangsterii din New York City la mijlocul anilor 1800.

În acel an, a jucat alături de Tom Hanks în rolul escroculului Frank Abagnale, Jr., în filmul lui Steven Spielberg „Catch Me If You Can”. Făcând din nou echipă cu Scorsese, Leonardo DiCaprio l-a portretizat pe tânărul Howard Hughes în „The Aviator” (2004), pentru care a primit o nominalizare la Premiul Oscar pentru cel mai bun actor.

Munca ulterioară a lui DiCaprio au inclus o a treia colaborare cu Scorsese, „The Departed” (2006) și „Blood Diamond” (2006). Ambele filme i-au adus lui DiCaprio unele dintre cele mai bune critici ale carierei sale, iar el a câștigat o pentru portretizarea unui contrabandist de diamante cel de-al doilea film menționat.

În 2008, a jucat rolul unui agent CIA care vânează un terorist în fugă în „Body of Lies”, al lui Ridley Scott. DiCaprio s-a asociat din nou cu Winslet în „Revolutionary Road” (2008), o adaptare a romanului lui Richard Yates, care înfățișează un cuplu tânăr care se luptă să-și concilieze aspirațiile neconvenționale cu o existență înăbușitoare în suburbia anilor 1950.

Rolul extraordinar jucat de Leonardo DiCaprio în „Shutter Island”

Pentru următorul său film, „Shutter Island” (2010), al lui Scorsese, DiCaprio a portretizat un mareșal american chinuit, trimis la un spital pentru nebunii criminali, pentru a investiga dispariția unui deținut.

Ulterior, DiCaprio a jucat rolul unui spion corporativ capabil să se infiltreze în visele oamenilor în thrillerul științifico-fantastic „Inception” (2010) și rolul unui director FBI pe nume J. Edgar Hoover în filmul biografic „J. Edgar” (2011).

În „Django Unchained” (2012), de Quentin Tarantino, DiCaprio a fost un proprietar de plantație lucrată de sclavi în Mississippiul antebelic.

Apoi a apărut într-un alt rol grandios, personajul principal din sclipitoarea adaptare din 2013 a lui Luhrmann după cartea lui F. Scott Fitzgerald „Marele Gatsby”.

Apoi l-a portretizat pe Jordan Belfort, un agent de bursă care a escrocat milioane de la clienții săi, în „The Wolf of Wall Street” (2013), al lui Scorsese; filmul s-a bazat pe memoriile cu același nume ale lui Belfort, publicate în 2007.

Un actor cu numeroase nominalizări la Oscar

Pentru interpretarea sa, Leonardo DiCaprio a primit a patra nominalizare la Oscar. În cele din urmă, a câștigat un Premiu al Academiei pentru munca sa în filmul lui Alejandro González Iñárritu „The Revenant” (2015), în care a întruchipat un vânător de blănuri vătămat, aflat în căutarea răzbunării după ce tovarășii săi l-au ucis pe fiul său și l-au lăsat aproape mort pe vânător în urma atacului unui urs.

Patru ani mai târziu, DiCaprio a revenit pe ecran, jucând în filmul lui Tarantino „Once Upon a Time… in Hollywood”. Filmul, care se concentrează pe un actor distrus (jucat de DiCaprio) și pe cascadorul lui (jucat de Brad Pitt) din Los Angeles, din 1969, a primit ovații în picioare la premiera de la festivalul de film de la Cannes în 2019 și, pentru interpretarea sa, DiCaprio a câștigat mai târziu a șasea nominalizare la Oscar pentru actorie.

El a jucat apoi în „Don’t Look Up” (2021), o dramă în care Leonardo DiCaprio și Jennifer Lawrence i-au portretizat pe doi astronomi care încearcă să avertizeze omenirea cu privire la ciocnirea iminentă cu o cometă care va distruge Pământul.

Cauzele susținute de Leonardo DiCaprio

DiCaprio a devenit activ într-o serie de cauze umanitare, în special cele care implică probleme de mediu. În 2000, a găzduit festivitățile Zilei Pământului și l-a intervievat pe președintele SUA Bill Clinton pentru o emisiune de televiziune despre încălzirea globală.

În 2004, DiCaprio s-a alăturat consiliilor de conducere ale Natural Resources Defense Council și Global Green USA. „The 11th Hour”, un documentar despre mediu pe care l-a scris și povestit, a avut premiera la festivalul de film de la Cannes în 2007. Ulterior a produs și povestit „Ice on Fire” (2019), un documentar care ia în considerare posibilitatea inversării schimbărilor climatice.

Vă recomandăm să citiți și:

articolul original.

Elizabeth Holmes, antreprenoarea în medicină care a păcălit mii de oameni

24 September 2022 at 11:30
image

Elizabeth Holmes, (născută pe 3 februarie 1984, în Washington, D.C., SUA), este o antreprenoare americană care a fost fondatoare și CEO (2003–2018) a companiei de diagnostic medical Theranos Inc.

În 2014, a fost numită cea mai tânără femeie miliardară prin forțe proprii din lume, dar până în iunie 2016 estimările averii sale nete au scăzut dramatic în lumina întrebărilor serioase legate de practicile de afaceri ale Theranos și de participația ei de 50% în companie.

Holmes a fost forțată să renunțe la controlul asupra Theranos în 2018, iar patru ani mai târziu a fost condamnată pentru fraudarea investitorilor.

Cine este Elizabeth Holmes?

este fiica unui angajat guvernamental din SUA și a unei membre a comisiei Congresului. Ea a crescut în Washington, D.C., și Houston, Texas, și a petrecut timp în China în timpul liceului.

Pe când era acolo, ea a început o afacere care vinde software de calculator universităților din Asia. După ce Holmes s-a întors în SUA, ea a urmat studii în inginerie electrică și chimică la Universitatea Stanford, potrivit Britannica.

În timpul unei vacanțe de vară de la studiile ei la Stanford, Holmes și-a luat un loc de muncă la Genome Institute of Singapore pentru a lucra la un cip de computer conceput pentru a detecta prezența virusului SARS în organism. Apoi a devenit interesată de dezvoltarea dispozitivelor medicale mai eficiente, care ar putea îmbunătăți testele tradiționale de diagnosticare și evaluarea terapeutică.

Theranos

La întoarcerea ei la Stanford, Holmes care se atașa la corpul unei persoane și măsura eficacitatea unui anumit medicament comparând parametrii markerilor chimici produși de o regiune bolnavă cu cei ai agentului terapeutic.

Ea a părăsit Stanford în al doilea an pentru a fonda Theranos, o companie dedicată dezvoltării de servicii de testare de laborator minim invazive, ulterior a devenit CEO al companiei.

Theranos a produs primul său serviciu în 2014, un proces de testare de laborator care pretindea că poate efectua peste 1.000 de teste medicale pentru o persoană cu doar câteva picături de sânge, o tehnologie capabilă să revoluționeze colectarea datelor medicale.

Cu ce se ocupa compania?

Theranos a susținut că îmbunătățește colectarea și testarea de laborator a sângelui prin miniaturizarea și automatizarea procesului. Testele tradiționale de sânge se bazează pe extragerea a 5–10 ml de sânge printr-un ac mare pentru a umple câte o eprubetă pentru fiecare test solicitat de medic.

Acest proces a fost adesea dureros pentru pacienți și costisitor pentru companiile de asigurări, iar experții s-au îngrijorat că procedura i-a descurajat pe pacienții care erau tineri, vârstnici sau aveau o teamă reală de ace să-și facă analizele de sânge în timp util.

Datele de laborator au fost unul dintre instrumentele cheie folosite de medici pentru a-i ajuta pe pacienți să ia decizii informate cu privire la îngrijire.

Procesul Theranos, pe de altă parte, a afirmat că o mostră mult mai mică (câteva picături prelevate dintr-o înțepătură în deget) era suficientă pentru a furniza materia primă pentru testele de diagnostic ale companiei, iar procedura s-a dovedit a fi mult mai puțin dureroasă și costisitoare decât testarea tradițională.

Elizabeth Holmes s-a înconjurat de secrete

Între 2003 și 2014, Elizabeth Holmes a crescut Theranos prin asigurarea finanțării de la investitori, construirea infrastructurii și dezvoltarea în secret a proceselor companiei.

În 2013, Walgreen Co., care se lăuda cu peste 8.000 de farmacii în SUA, a anunțat că a colaborat cu Theranos pentru a înființa centre de wellness în farmaciile sale Walgreens.

Până în 2014, Theranos a furnizat peste 200 de teste de diagnostic, a fost autorizată să opereze în aproape toate cele 50 de state din SUA și deținea o certificare de către Centrele pentru Servicii Medicare și Medicaid (CMS) din SUA, autoritatea federală de reglementare care supraveghează laboratoarele medicale.

Până la sfârșitul anului 2015, tehnologiile proprietare Theranos și dispozitivul său principal de testare medicală, Edison, au devenit subiect de controversă după ce o serie de articole ale reporterilor de la The Wall Street Journal, The Washington Post și alte publicații au susținut că Theranos a exagerat competența Edison, menționând că dispozitivul medical a fost folosit doar pentru o fracțiune dintre testele companiei, în ciuda afirmațiilor contrare făcute de Holmes.

Tehnologiile Theranos nu au fost evaluate științific

În curând au apărut și alte întrebări referitoare la companie și la procesele sale secrete, care au variat de la decizia Theranos de a elibera date de testare agregate (mai degrabă decât date primare) către Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA și până la probleme de conformitate ale laboratorului din Newark, California.

Theranos a fost, de asemenea, investigată pentru întârzierile sale substanțiale în a le oferi autorităților federale acces deplin la dispozitivele sale medicale și pentru că nu a supus dispozitivele și tehnologiile sale unei evaluări științifice inter pares.

În iulie 2016, CMS a notificat Theranos că compania nu a furnizat documentația adecvată care să arate că și-a corectat erorile anterioare și că a respectat reglementările federale și, astfel, CMS a blocat rambursările de la Medicare și Medicaid pentru Theranos și i-a interzis lui Holmes să dețină sau să opereze un laborator medical timp de doi ani.

Acuzații de fraudă

În martie 2018, U.S. Securities and Exchange Commission (SEC) a acuzat-o pe Elizabeth Holmes și pe fostul președinte al Theranos, Ramesh (“Sunny”) Balwani, , aceștia luând peste 700 de milioane de dolari de la investitori în timp ce promovau un produs fals.

Holmes a soluționat acuzațiile cu SEC acceptând să plătească o amendă de 500.000 de dolari, renunțând la aproape 19 milioane de acțiuni la Theranos și, astfel, la controlul companiei și consimțând să-i fie interzis să aibă vreo funcție într-o companie publică pe o perioadă de 10 ani.

În schimb, atât Holmes, cât și Theranos au reușit să evite și să recunoască, dar și să nege acuzațiile SEC. Cu toate acestea, în iunie 2018, ea și Balwani au fost inculpați de către autoritățile federale pentru fraudă electronică. În aceeași zi, Holmes a demisionat din funcția de CEO, iar mai târziu în acel an, Theranos și-a încetat activitatea.

Condamnarea lui Elizabeth Holmes

Începând cu luna august 2021, Elizabeth Holmes a fost judecată de către o instanță federală pentru 11 acuzații de fraudă, iar în ianuarie 2022 a fost condamnată pentru patru capete de acuzare de fraudare a investitorilor: trei capete de acuzare de fraudă electronică și o acuzație de conspirație pentru a comite fraudă electronică.

Juriul a găsit-o nevinovată pentru patru capete de acuzare de fraudare a pacienților și nu a reușit să ajungă la un verdict cu privire la celelalte capete de acuzare. Mai târziu în 2022, Balwani a fost judecat și a fost găsit vinovat de fraudă și conspirație pentru a comite fraudă.

Vă recomandăm să citiți și:

articolul original.

Enzo Ferrari, creatorul mașinilor de lux care nu mai au nevoie de nicio prezentare

23 September 2022 at 06:30
image

Enzo Ferrari (născut pe 18 februarie 1898, în Modena, Italia, și decedat pe 14 august 1988, în Modena) a fost un producător de automobile, designer și șofer de curse italian ale cărui mașini au dominat adesea cursele mondiale în a doua jumătate a secolului al XX-lea.

a concurat cu mașini de testare pentru o mică companie de automobile din Milano, după Primul Război Mondial. În 1920 a devenit șofer de curse pentru compania Alfa Romeo, iar în 1929 a format o echipă de curse, Scuderia („grajd”, în italiană”) Ferrari, care a rămas echipa oficială de curse a Alfa Romeo chiar și după ce Ferrari însuși a încetat să conducă în curse în 1932.

Prima mașină de curse proiectată complet de Ferrari însuși a fost construită în 1937, pentru Alfa Romeo, conform Britannica.

Cum a apărut compania care îi poartă numele lui Enzo Ferrari?

În 1939, Ferrari a întrerupt legătura echipei sale cu și a fondat firma Ferrari SpA, dar firma nu a fabricat primele mașini de curse până în 1946, după al Doilea Război Mondial.

Mașinile companiei au devenit în curând cunoscute pentru viteza lor formidabilă și calitatea lor artizanală. Piloții de Formula 1 și mașinile sport de la Ferrari au câștigat multe curse de Grand Prix și campionate ale producătorilor începând cu anii 1950, uneori dominând competiția.

Mașinile de lux Ferrari

Mașinile sport de lux construite de firmă și-au câștigat o reputație similară pentru viteză și manevrabilitate precisă.

Enzo Ferrari a vândut o cotă de 50% din compania sa către Fiat SpA în 1969, dar a rămas președintele companiei până în 1977 și a păstrat controlul asupra Ferrari până la moartea sa.

Vă recomandăm să citiți și:

articolul original.

Cercetătorii dezvoltă o nouă modalitate de a prezice secetele

22 September 2022 at 13:00
image

Oamenii de știință care analizează efectele meteorologice ale schimbărilor climatice au analizat de obicei creșterea condițiilor meteorologice severe și a uraganelor. Acum, ei studiază o altă consecință a încălzirii globale care va avea ramificații economice semnificative: seceta. Ei vor să creeze o nouă modalitate de a prezice secetele.

Cercetătorii de la Laboratorul Național Argonne al Departamentului de Energie al SUA (DOE) au dezvoltat o nouă în mai multe regiuni diferite ale Statelor Unite pentru restul secolului.

Folosind această metodă, bazată pe modele climatice regionale foarte detaliate, ei au descoperit că secetele ar putea fi exacerbate de încălzirea globală. Această constatare este probabilă mai ales în regiuni precum Vestul Mijlociu, Nord-Vestul Statelor Unite și Valea Centrală a Californiei.

A fost creată o modalitate de a prezice secetele rapide

„Agravarea prognozată a secetelor ca urmare a încălzirii globale va avea probabil consecințe semnificative în ceea ce privește pierderea recoltelor, incendiile și cererea de resurse de apă”, a declarat Rao Kotamarthi, autor al noului studiu.

Privind previziunile viitoare ale secetelor de-a lungul restului secolului, cercetătorii cred că noua tehnică îi poate ajuta să înțeleagă evenimentele de „secetă rapidă” care au o perioadă de debut rapidă care ar putea fi de doar câteva săptămâni, scrie Phys.org.

„Secetele rapide, după cum sugerează și numele lor, au loc foarte repede. În timp ce secetele convenționale sunt legate de o lipsă prelungită a precipitațiilor, secetele rapide apar din cauza temperaturilor ridicate și a ratelor de evaporare extrem de ridicate”, a spus Kotamarthi.

Un nou indice

, care au o scară de clasificare riguroasă, oamenii de știință folosesc diverse metodologii pentru a clasifica secetele. Acestea variază de la rapoarte de la fermieri la deficitele de precipitații observate și până la evaluarea regiunilor care se confruntă cu secetă.

În unele regiuni ale țării care se confruntă de obicei cu precipitații destul de scăzute, cum ar fi sud-vestul SUA, lipsa precipitațiilor poate să nu fie suficientă pentru a reprezenta în mod adecvat impactul unei secete, a spus Kotamarthi.

În loc să folosească deficitul de precipitații pentru a identifica seceta, cercetătorii au apelat la o nouă măsurătoare, numită deficit de presiune a vaporilor sau VPD. VPD este calculat pe baza unei combinații de temperatură și umiditate relativă și constă în diferența dintre câți vapori de apă poate reține aerul atunci când este saturat și cantitatea totală de vapori de apă disponibilă.

Ce informații oferă VPD?

„O perioadă prelungită de VPD mai mare decât media poate însemna că are loc o secetă. Ne uităm la secetă în mod diferit, ocolind precipitațiile cu totul, pentru a ne uita în primul rând la efectul temperaturii și al schimbărilor viitoare de temperatură asupra secetei”, a declarat Brandi Gamelin.

Deoarece cantitatea de apă pe care o poate reține aerul depinde de temperatura sa, aerul mai cald are de obicei un VPD mai mare decât aerul mai rece.

„Aerul rece reține decât aerul cald, așa că, cu cât temperatura aerului este mai mare, cu atât poate reține mai mulți vapori de apă, ceea ce poate trage umezeala din suprafață, uscând-o”, a spus Gamelin.

Această modalitate de a prezice secetele este mult mai rapidă decât cele convenționale

Potrivit lui Gamelin, valorile pozitive ale indicelui de secetă VPD standardizat (SVDI) creat de Argonne reprezintă condiții de uscare.

Deoarece indicii actuali de monitorizare a secetei se bazează pe date săptămânale sau lunare, ei reprezintă de obicei indicatori întârziați ai secetelor reale. Deoarece SVDI folosește date zilnice, este util în identificarea secetelor rapide care au loc într-o perioadă mai scurtă de timp, a spus Gamelin.

O lucrare bazată pe studiu a apărut în Scientific Reports.

Vă recomandăm să citiți și:

articolul original.

Insectele se adaptează cu dificultate la temperaturi extreme

21 September 2022 at 13:00
image

Insectele se adaptează cu dificultate la temperaturi ridicate și, prin urmare, sunt mai susceptibile la încălzirea globală decât se credea anterior, arată un studiu.

Pe măsură ce valurile de căldură mai frecvente și mai intense expun animalele la temperaturi aflate în afara limitelor pe care le pot suporta, o echipă internațională condusă de cercetători de la Universitatea Bristol, din Anglia, a studiat peste 100 de specii de insecte pentru a înțelege mai bine cum le-ar putea afecta aceste schimbări.

Insectele, fie că sunt polenizatoare, dăunători ai culturilor sau vectori de boli, sunt deosebit de vulnerabile la temperaturi extreme.

O modalitate prin care insectele pot face față unor astfel de extreme este prin aclimatizare, în care expunerea termică anterioară le extinde limitele termice critice. Aclimatizarea poate declanșa modificări fiziologice, cum ar creșterea proteinelor de șoc termic, și poate duce la modificări ale compoziției fosfolipidelor din membrana celulară, scrie Eurek Alert.

Insectele se adaptează cu dificultate la caniculă

Echipa care a realizat studiul a descoperit că , dezvăluind că aclimatizarea limitelor termice critice superioare și inferioare a fost slabă: pentru fiecare schimbare de 1 °C a expunerii, limitele au fost ajustate cu doar 0,092 °C și, respectiv, 0,147 °C (adică doar cu o compensație mică de 10-15%).

Ei au descoperit, totuși, că insectele juvenile au o capacitate mai mare de aclimatizare, subliniind faptul că pot exista perioade critice de viață atunci în care confruntarea cu un val de căldură le-ar putea îmbunătăți rezistența ulterioară.

Studiile viitoare ar trebui să se concentreze pe capacitatea de reproducere a insectelor în temperaturi extreme

„Pe măsură ce temperaturile extreme devin mai intense și mai frecvente în lumea noastră care se încălzește, multe insecte vor trebui să se bazeze pe trecerea la sau pe schimbarea comportamentului pentru a face față, mai degrabă decât să fie capabile să tolereze fiziologic intervale mai largi de temperatură”, a spus Hester Weaving, autoare principală a studiului, de la Școala de Științe Biologice din Bristol.

„Studiul nostru comparativ a identificat unele lacune majore în înțelegerea răspunsurilor insectelor la schimbările climatice și solicităm mai multe studii asupra speciilor din grupuri și locații subreprezentate”, a adăugat ea.

Echipa investighează acum modul în care insectelor de expunerea la temperaturi extreme, deoarece acest lucru poate fi mai important în prezicerea distribuțiilor viitoare decât măsurile de performanță sau de supraviețuire.

Studiul a fost publicat în Nature Communications.

Vă recomandăm să citiți și:

articolul original.

Ernest Hemingway, scriitorul american laureat al Premiilor Pulitzer și Nobel pentru Literatură

21 September 2022 at 06:30
image

Ernest Hemingway, pe numele complet Ernest Miller Hemingway, (născut pe 21 iulie 1899 în Cicero (acum în Oak Park), Illinois, S.U.A. și decedat pe 2 iulie 1961, în Ketchum, Idaho), a fost un romancier și nuvelist american, distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1954.

S-a remarcat atât prin masculinitatea intensă a scrisului său, cât și pentru viața sa aventuroasă și larg mediatizată.

Stilul său de proză succint și lucid a exercitat o influență puternică asupra ficțiunii americane și britanice în secolul al XX-lea.

Începutul vieții lui Ernest Hemingway

Primul fiu al medicului Clarence Edmonds Hemingway și al lui Grace Hall Hemingway, s-a născut într-o suburbie din Chicago. A fost educat în școlile publice și a început să scrie în liceu, unde a fost activ și remarcabil, dar părțile copilăriei sale care au contat cel mai mult au fost verile petrecute cu familia sa pe lacul Walloon din Michigan.

La absolvirea liceului, în 1917, nerăbdător pentru un mediu mai puțin protejat, nu a intrat la facultate, ci a plecat către Kansas City, unde a fost angajat ca reporter la Star.

A fost respins în repetate rânduri pentru serviciul militar din cauza unui ochi cu probleme, dar a reușit să intre în Primul Război Mondial ca șofer de ambulanță pentru Crucea Roșie Americană.

La 8 iulie 1918, când încă nu avea 19 ani, a fost rănit pe frontul austro-italian de la Fossalta di Piave. Decorat pentru eroism și internat la Milano, Ernest Hemingway s-a îndrăgostit de o asistentă a Crucii Roșii, Agnes von Kurowsky, care a refuzat să se căsătorească cu el. Acestea erau experiențe pe care nu avea să le uite niciodată, notează Britannica.

Primele lucrări publicate

După ce și-a revenit acasă, Hemingway a reînceput să scrie; pentru o perioadă a avut slujbe ciudate în Chicago, apoi a plecat în Franța ca corespondent străin pentru Toronto Star.

Sfătuit și încurajat de alți scriitori americani din Paris (printre care F. Scott Fitzgerald, Gertrude Stein, Ezra Pound), a început să-și publice lucrările aici. În 1925, apărea prima sa carte importantă, o colecție de povestiri numită „În timpul nostru”, a fost publicată în New York City; aceasta fusese inițial lansată la Paris cu un an înainte.

În 1926 a publicat „Fiesta” (The Sun Also Rises), roman cu care a obținut primul său succes solid. O carte pesimistă, dar sclipitoare, care vorbește despre un grup de expatriați fără scop din Franța și Spania, membri ai Generației Pierdute de după război, o frază pe care Hemingway a disprețuit-o în timp ce o făcea celebră.

Această lucrare l-a adus în lumina reflectoarelor, pe care a dorit-o și a urât-o în același timp pentru tot restul vieții. „The Torrents of Spring”, o parodie a cărții „Dark Laughter” a scriitorului american Sherwood Anderson, a apărut tot în 1926.

Ce activități mai avea Ernest Hemingway

Scrierea de cărți a fost principala ocupație a lui Hemingway în cea mai mare parte a anilor postbelici. El a rămas stabilit la Paris, dar a călătorit mult pentru schi, coride, pescuit și vânătoare, care până atunci deveniseră parte din viața lui și formau fundalul pentru cea mai mare parte a scrierilor sale.

Poziția sa de maestru al ficțiunii scurte a fost dezvoltată prin „Men Without Women”, în 1927, și consolidată prin poveștile din „Winner Take Nothing”, în 1933. Printre cele mai bune povești ale sale se numără „The Killers”, „The Short Happy Life of Francis Macomber” și „Zăpezile de peKilimanjaro”. Însă în viziunea publicului, romanul „Adio, arme” (1929) a umbrit acele de lucrări.

Adio, arme

Revenind la experiența sa de tânăr soldat în Italia, Hemingway a dezvoltat un roman sumbru, dar liric, de mare putere, îmbinând povestea de dragoste cu povestea despre război. În timp lucrează pentru serviciul de ambulanță italian în timpul , locotenentul american Frederic Henry se îndrăgostește de asistenta engleză Catherine Barkley, care îl îngrijește în timpul recuperării după ce a fost rănit.

Ea rămâne însărcinată cu el, dar el trebuie să se întoarcă la postul său. Henry dezertează în timpul retragerii dezastruoase a italienilor de după bătălia de la Caporetto, iar cuplul reunit fuge din Italia trecând granița în Elveția. Acolo, însă, Catherine și copilul ei mor în timpul nașterii, iar Henry rămâne fără iubirea vieții sale.

Ernest Hemingway iubea Spania

Dragostea lui Hemingway pentru Spania și au dus la „Death in the Afternoon” (1932), un studiu al unui spectacol pe care el l-a văzut mai mult ca pe o ceremonie tragică decât ca pe un sport.

În mod similar, un safari pe care l-a făcut în 1933-1934 în regiunea Tanganyika a avut ca rezultat „Green Hills of Africa” (1935), o relatare despre vânătoarea de vânat mare.

În special pentru pescuit, el și-a cumpărat o casă în Key West, Florida, și și-a luat propria barcă de pescuit. Un roman minor din 1937, intitulat „A avea și a nu avea”, este despre un aventurier din Caraibe și este plasat pe un fundal de violență al clasei de jos și decadență a clasei superioare, în Key West, în timpul Marii Depresiuni.

Spania era atunci în plin război civil. Încă profund atașat de acea țară, Hemingway a călătorit acolo de 4 ori, din nou în calitate de corespondent. A strâns bani pentru republicani în lupta lor împotriva naționaliștilor conduși generalul Francisco Franco și a scris o piesă numită „The Fifth Column” (1938), care se petrece în Madridul asediat.

Ca în multe dintre cărțile sale, protagonistul piesei este inspirat din însuși autorul acesteia. După ultima sa vizită în războiul spaniol, el a cumpărat Finca Vigía („Ferma de observație”), o proprietate nepretențioasă din afara Havanei, Cuba, și a plecat să observe un alt război, invazia japoneză a Chinei.

Alte lucrări importante

Experiența considerabilă a lui Hemingway în Spania în timp de război și de pace s-a concretizat în romanul „Pentru cine bat clopotele” (1940), o lucrare substanțială și impresionantă pe care unii critici o consideră cel mai bun roman al său, în defavoarea „Adio, arme”.

A fost, de asemenea, cea mai de succes dintre toate cărțile sale, măsurate în vânzări. Amplasat în timpul Războiului Civil Spaniol, romanul povestește despre Robert Jordan, un voluntar american care este trimis să se alăture unei trupe de gherilă din spatele liniilor naționaliste din Munții Guadarrama.

Majoritatea romanului se referă la relațiile lui Jordan cu personalitățile variate ale trupei, inclusiv cu o fată pe nume Maria, de care se îndrăgostește. Prin dialoguri, amintiri și povești, Hemingway oferă profile grăitoare și vii ale personajului spaniol și descrie fără cruzime cruzimea și inumanitatea stârnite de războiul civil.

Misiunea lui Jordan este să arunce în aer un pod strategic de lângă Segovia pentru a ajuta un atac republican viitor, despre care el își dă seama că este sortit eșecului. Într-o atmosferă de dezastru iminent, aruncă în aer podul, dar este rănit și îi face pe tovarășii săi aflați în retragere să-l lase în urmă, unde pregătește o rezistență de ultim moment împotriva urmăritorilor săi naționaliști.

Fascinația lui Ernest Hemingway față de război

Toată viața lui, Hemingway a fost fascinat de război. În „Adio, arme” s-a concentrat pe inutilitatea acestuia, în „Pentru cine bat clopotele” asupra camaraderiei pe care o creează acesta și, pe măsură ce al Doilea Război Mondial a progresat, a plecat la Londra ca jurnalist.

A zburat în mai multe misiuni cu Royal Air Force și a traversat Canalul Mânecii cu trupele americane în ziua Z (6 iunie 1944). Atașându-se la Regimentul 22 al Diviziei a 4-a Infanterie, a avut parte de multă acțiune în Normandia și în Bătălia de la Bulge.

De asemenea, a participat la eliberarea Parisului și, deși aparent era jurnalist, i-a impresionat pe soldații profesioniști nu numai ca om curajos în luptă, ci și ca un adevărat expert în probleme militare, activități de gherilă și colectare de informații.

Întoarcerea acasă

După războiul din Europa, Hemingway s-a întors la casa sa din Cuba și a început să lucreze din nou serios. De asemenea, a călătorit foarte mult și, într-o călătorie în Africa, a fost rănit într-un accident de avion.

Curând după aceea (în 1953), a primit Premiul Pulitzer în ficțiune pentru „Bătrânul și marea” (1952), un scurt roman eroic despre un bătrân pescar cubanez care, după o luptă prelungită, agață și prinde un marlin uriaș care îi este mâncat de rechini în timpul lungului drum către casă.

Această carte, care a avut un rol în câștigarea Premiului Nobel pentru Literatură pentru Hemingway în 1954, a fost lăudată cu la fel de mult entuziasm ca romanul său anterior, „Across the River and into the Trees” (1950), povestea unui ofițer profesionist al armatei care moare în timp ce era în permisie la Veneţia.

În 1960, Hemingway părăsise Cuba și s-a stabilit în Ketchum, Idaho.

Cărți publicate postum

Hemingway a lăsat în urmă o cantitate substanțială de manuscrise, dintre care unele au fost publicate postum. „A Moveable Feast”, o carte de memorii distractivă a anilor petrecuți la Paris (1921–1926) înainte de a deveni faimos, a fost publicată în 1964.

„Islands in the Stream”, trei romane strâns legate, dezvoltate direct din amintirile sale de pace despre insula Bimini, din Caraibe, despre Havana din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și despre căutarea submarinelor în largul Cubei, a apărut în 1970.

Personajele lui Hemingway întruchipează în mod clar propriile sale valori și viziunea asupra vieții.

Moștenirea culturală lăsată de Ernest Hemingway

Un om desăvârșit contradictoriu, Hemingway a atins o faimă depășită de puțini autori americani ai secolului al XX-lea. Natura virilă a scrisului său, care a încercat să recreeze exact senzațiile fizice pe care le-a experimentat în timp de război, la vânătoarea de vânat mare și la coride, masca de fapt o sensibilitate estetică de mare delicatețe.

Ernest Hemingway a fost celebru cu mult timp înainte de a ajunge la vârsta mijlocie, dar popularitatea sa continuă să fie validată de către critici.

Vă recomandăm să citiți și:

articolul original.
❌