Între 100.000 și 150.000 de profesori din învățământul preuniversitar se află de luni în grevă, potrivit cifrelor furnizate de cele trei mari sindicate din Educație, după greva de avertisment de miercuri și după negocierile eșuate de la Guvern cu premierul Nicolae Ciucă (PNL).

Marcel Ciolacu, viitorul premier (PSD) conform rotației stabilite de coaliție, a transmis vineri un mesaj tardiv, prin care s-a arătat „dispus” să discute în perioada weekendului cu liderii de sindicat „pentru a evita greva generală”.

El a pasat responsabilitatea către sindicate, afirmând că „această grevă produce haos nu numai în activitatea școlii, ci și în viețile a milioane de familii”.

Liderul PSD a încercat să pună presiune pe liderii de sindicat, adăugând că românii așteaptă de la ei - și de la politiceni - soluții calme și raționale „în timp ce copiii își văd liniștiți de școală”.

„Era obligația Guvernului și a celor cu decizie să vină cu soluții mai rapide, așa cum au promis”, a fost răspunsul venit încă de săptămâna trecută de la Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, Federaţia Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret” şi Federaţia Naţională Sindicală „Alma Mater”.

Duminică după-amiază, liderii sindicali au participat la negocieri cu premierul Nicolae Ciucă și alți membri ai executivului, însă varianta propusă nu i-a mulțumit.

Sindicaliștii au mai spus că nu au vrut să intre în grevă, dar că nu au avut de ales și le-au transmis guvernanților principalele revendicări pentru încetarea ei:

• Majorarea salariilor din învățământ, în conformitate cu importanța socială a muncii prestate, cu principiul ca salariul profesorului debutant să fie cel puțin egal cu salariul mediu brut pe economie;
• Salarizarea întregului personal didactic să fie realizată treptat, în funcție de funcție, studii, vechime și grad didactic;
• Indexarea anuală a salariilor personalului plătit din fonduri publice, în funcție de rata inflației. Personalul didactic auxiliar și nedidactic ar trebui să primească plata orelor suplimentare efectuate;
• Creșterea anuală a investițiilor în învățământ, pentru îmbunătățirea bazei materiale și a infrastructurii.

După anunțul sindicatelor din învățământ, a venit rândul celor din Administraţie Publică şi Asistenţă Socială, care reprezintă peste 20.000 de angajați, să anunțe că vor intra în grevă, iar calendarul acțiunilor ar urma să fie stabilit după 1 iunie.

De asemenea, Federaţia Naţională Sanitas a început strângerea de semnături pentru declanşarea grevei generale în Sănătate şi în Asistenţă Socială, iar pentru marți a fost anunțat o nouă manifestație la Ministerul Sănătăţii, urmând ca în iunie să fie declanşată o eventuală grevă generală.

Și Federaţia Solidaritatea Sanitară a afirmat că va organiza un miting de protest în Piaţa Victoriei din Capitală, pe 8 iunie, urmând ca de la 1 iulie să fie declanşată greva generală.

Vineri a venit rândul Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, care a transmis că susţine greva profesorilor şi că se va alătura protestelor lor, neavând voie să intre în grevă.

Greva profesorilor și rotația premierilor

Profesorul de științe politice Andrei Țăranu spune că, dintre cele patru mari domenii de activitate bugetară, doar Educația și-a ales acest moment „pentru a pune presiune pe Guvernul Ciolacu”, care ar trebui să preia puterea în această săptămână.

„În ceea ce privește Educația, momentul este «bine ales», pentru că e singura formă de șantaj pe care o au cadrele didactice și anume înghețarea examenelor naționale, respectiv Evaluarea Națională și Bacalaureat”, spune politologul, pentru Europa Liberă.

„Altfel, au fost foarte multe proteste și, din nefericire, nu au fost luate în seamă, tocmai pentru că profesorii, spre deosebire de medici, de cei de la calea ferată sau chiar și polițiști, nu prea au cu ce să amenințe societatea, doar cu examenele”, mai argumentează Andrei Țăranu.

Profesor la rândul său, dar fără să poată participa la grevă deoarece reprezintă conducerea universității din funcția de prodecan, el atrage atenția că declanșarea grevei generale vine chiar în ziua în care în Parlament sunt votate noile Legi ale Educației.

Lipsa educației de calitate și efectele pe termen lung

Solidaritate față de cadrele didactive a venit inclusiv din partea sindicatelor polițiștilor din penitenciare, care spun că resimt efectele pe termen lung ale educației de slabă calitate, venită din salarizarea proastă, lipsa de investiții și de reforme din învățământ.

Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor (FSANP) spune într-un comunicat că peste 15.000 dintre cei 23.000 de deținuți au fost condamnați definitiv pentru infracțiuni cu violență: crime, violuri și tâlhării.

„Cu o educație mai bună nu ar fi fost atât de mulți. Am fi avut poate maximum 5.000”, spune liderul FSANP, Cosmin Dorobanțu, pentru Europa Liberă.

„Argumentul lor că educația este slabă, deci este un pământ fertil pentru infracțiuni, este cât se poate de corect”, afirmă politologul Andrei Țăranu.

De asemenea, liderul sindical Cosmin Dorobanțu precizează că, după încetarea grevei generale a profesorilor, la protestele care vor urma din București „noi vom fi alături de ei cu câteva sute de polițiști de penitenciare în spirit de solidaritate”.

„Noi nu avem dreptul la grevă. Pur și simplu ne alăturăm calendarului protestelor profesorilor. Avem cam aceleași revendicări pe care le au și ei: salarizare, pensionare, condiții de muncă”, spune el.

Întrebat dacă a ales acest moment favorabil - al rotației guvernamentale - pentru a pune presiune pe noul guvern, liderul de sindicat a răspuns că „este momentul când ne-a ajuns cuțitul la os”.

„Vedem acest dezinteres al clasei politice față de revendicările noastre și care sunt de ani de zile, nu de acum. Legea salarizării unitare nu este aplicată în integralitatea ei. (...) Dacă noi nu facem acum acțiuni de mișcare socială, va veni 2024 și după alegeri chiar că nu-i va interesa de ce se mai întâmplă cu soarta educației, a sănătății și siguranței românilor”, mai spune Cosmin Dorobanțu.

Sindicalizarea și „spărgătorii de grevă”

Cu privire la solidaritatea exprimată de FSANP, profesorul Andrei Țăranu amintește că au mai fost astfel de cazuri, în 2010, când muncitorii de la Întreprinderea Dacia din Mioveni au organizat o grevă de solidaritate cu celelalte sindicate, deși nu aveau cereri sindicale.

„Aici e ideea. Sindicatele ar trebui să găsească o modalitate, abia acum au început și ele să scoată capetele”, consideră politologul, oferind ca exemple Franța ori Germania, țări în care există sindicate unificate și care se coordonează între ele.

„Dar nu uitați că domnul Boc a dat o lege a muncii în 2011, care nu a permis aproape deloc sindicalizarea. Abia de anul trecut reîncepe o formă mai serioasă de sindicalizare, care iată că are ceva efecte”, mai spune profesorul de științe politice.

De asemenea, politologul atrage atenția că există pericolul să apară „spărgătorii de grevă” atunci când diferite sindicate amenință simultan cu întreruperea lucrului, dar între revendicări există discrepanțe majore.

El a dat ca exemplu muncitorii de la metrou, care, dacă și-ar manifesta solidaritatea față de profesori, ar deveni „spărgători de grevă”.

„Când acolo cel mai amărât impiegat are un salariu de 7.000 de lei, iar un profesor care intră în sistem are 2.400 de lei, evident că ai o problemă”, mai spune politologul.

„În condițiile astea, oricine se solidarizează cu profesorii pentru a-și rezolva problemele poate fi considerat spărgător de grevă, pentru că diluează foarte mult protestul cadrelor didactice, care trebuie să fie singular”, mai spune Andrei Țăranu.

Greve și proteste până la alegeri?

Dar cum sindicatele de la București nu se află într-o situație precum cea din Franța, unde sunt declanșate simultan proteste de amploare, Andrei Țăranu consideră că Sănătatea ar trebui să se coordoneze cu Educația și, de această dată, să-și manifeste altfel solidaritatea.

„Să facă protestul lor și să amenințe cu greva generală mai târziu, pentru că este evident că nu se va putea face nimic. La pachet nu o să se mărească niciun salariu și o să se ajungă iar în situația în care o să se pună în discuție acea lege a «salarizării unice», așa cum a fost și cea din 2010, care va crea tensiuni în societate și va ridica grupurile sociale unele împotriva altora”, exemplifică Andrei Țăranu.

Întrebat dacă ar fi de preferat ca fiecare sindicat să-și organizeze propriul protest sau propria grevă până la alegerile din 2024, politologul a răspuns că „sindicatele ar trebui să fie mult mai active, să fie cu adevărat niște parteneri de discuții pentru miniștrii de resort astfel încât să facă o lege care să fie în favoarea fiecărei categorii sociale”.

„Așa n-ar mai avea nevoie să facă greve, ci pur și simplu să negocieze foarte serios cu aceste ministere”, a subliniat el, amintind de noul proiect al salarizării unice, aflat încă în lucru: „Teoretic, în ianuarie ar trebui să fie gata, dar nu știm ce și cum va fi acesta.”

„Noi avem experiența din 2010, când proiectul a fost adoptat prin asumarea răspunderii de către Guvernul Boc și care a fost prorogat an după an, până când, la un moment dat, au și uitat să-l mai proroge. Este anul 2023 și legea aceea n-a fost niciodată pusă în aplicare. Suntem în ridicolul cel mai ridicol”, mai spune profesorul de științe politice.

El consideră că, de această dată, ar trebuie ca o presiune suplimentară să vină prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă - PNRR, pentru că legea este jalon de reformă în schimbul fondurilor din partea Comisiei Europene.

Un prim anunț cu privire la noul proiect de lege pentru salarizarea bugetarilor a venit în februarie 2023, după ce sindicatele din Educație și Sănătate au organizat proteste. Ministrul Muncii, Marius Budăi, spunea la acea vreme că reprezentanții celor două domenii vor fi parteneri de discuție, însă nu a oferit alte detalii despre calendar și idei de bază din proiect.

Guvernarea comună alături de PSD, pierderea premierului în urma rocadei, concesiile făcute social-democraților, lipsa unui leadership, sunt câteva dintre problemele pe care PNL le are în față înaintea alegerilor din 2024.

În partid toate aceste chestiuni au creat nemulțumiri și au dus la apariția taberelor. Soluțiile acestora sunt complet diferite.

Rocada premierilor, prevăzută în protocolul coaliției PSD-PNL-UDMR și însoțită de renegocierea ministerelor, secretarilor de stat și șefilor de agenții, pune în dificultate PNL.

Echilibrul de putere dintre principalele două partide, și așa fragil în timpul guvernării Ciucă, se dereglează și mai tare. În defavoarea liberalilor, care au pierdut procente consistente în sondaje și încep să fie văzuți ca o anexă a PSD. O percepție care se va accentua în următorul an, dacă partidul nu face o schimbare de strategie.

Aceste lucruri au încercat să le explice unii liberali la discuțiile de dinaintea demarării negocierilor oficiale pentru formarea viitorului executiv, când partidul i-a dat mandat lui Nicolae Ciucă.

Acești liberali, mulți provenind din aripa ardeleană a partidului sau din anturajul fostului premier Florin Cîțu, sunt lideri cu tracțiune în partid, șefi de filiale sau parlamentari. E vorba de o grupare critică la adresa actualei conduceri și care ar dori o schimbare de strategie.

Dar nici această grupare nu este unitară, perspectivele și soluțiile sunt diferite, explică pentru Europa Liberă o sursă din PNL apropiată acesteia.

În timp ce unii dintre ei văd o resetare a relației cu PSD în sensul unei poziții mai critice, ceilalți sunt mai radicali și doresc ieșirea de la guvernare și ruperea coaliției.

Europa Liberă a vorbit sub protecția anonimatului cu mai mulți membri și lideri PNL și a concluzionat că în partid există trei curente/grupări.

1. Grupul celor care susțin nu doar menținerea actualei coaliții cu PSD, ci și întărirea acesteia în perspectiva alegerilor, care îl susțin pe Nicolae Ciucă la vârful partidului și candidat la prezidențiale. Un grup apropiat de președintele Klaus Iohannis. Din el ar face parte, potrivit informațiilor Europa Liberă, Nicolae Ciucă, Lucian Bode, Alina Gorghiu, Gheorghe Flutur, Iulian Dumitrescu.
2. Grupul celor care doresc o schimbare de strategie față de PSD, adoptarea unei poziții critice, ba chiar de opoziție. Aceștia sunt nemulțumiți de Nicolae Ciucă pe care îl acuză că a pus partidul la remorca PSD și că face înțelegeri pe sub masă cu Marcel Ciolacu. Ei susțin că trebuie așteptate alegerile europarlamentare de la începutul lui iunie 2024 și în funcție de rezultate să se ia o decizie. Europarlamentarele ar fi punctul de cotitură în privința relației cu PSD și a tacticii pentru celelalte rânduri de alegeri. Este un curent care a devenit tot mai puternic, dar e încă departe de a atinge o masă critică. Din acest grup ar face parte Vasile Blaga, Ilie Bolojan, Dan Motreanu, Raluca Turcan, Rareș Bogdan.
3. Grupul radicalilor care vrea ruperea actualei alianțe, ieșirea de la guvernare, schimbarea lui Ciucă din fruntea PNL și găsirea unui candidat pentru prezidențiale care să tragă partidul în sus. Este vorba de oameni care nu au fost de acord cu alianța cu PSD sau au adoptat ulterior această atitudine. Nu este un gup numeros. Din informațiile noastre, pe această poziție se plasează Robert Sighiartau, Florin Cîțu, Dan Vîlceanu.​

Importanța negocierilor

Înainte de orice, în balanța viitoarelor decizii și poziționări ale tuturor grupurilor atârnă modul în care PNL reușește să negocieze cu PSD și să obțină ministerele pe care și le dorește, așa încât să nu intre în noul guvern slăbit.

Ultimele informații arată că negocierile sunt în impas, au fost suspendate de Marcel Ciolacu sub pretextul grevei profesorilor și al legii pensiilor speciale. Dacă problema grevei se poate rezolva în termen scurt prin discuții cu sindicatele, cea a pensiilor speciale e de durată ținând cont că la nivelul coaliției nu s-a ajuns la un consens.

Practic, PSD a aruncat în aer protocolul coaliției pentru că nu vrea să cedeze ministerul Transporturilor, iar Ciolacu îl vrea morțiș ministru pe Sorin Grindeanu. Dar PSD poate puncta ca imagine arătându-se preocupat de soarta oamenilor.

PNL cere ministerul Dezvoltării de la UDMR, care însă nu vrea să-l lase din mână. Normal, pentru unguri Dezvoltarea este perla coroanei din cele trei ministere pe care le dețin. La fel ar fi și pentru liberali, dacă pierd Transporturile.

Reducerea numărului de portofolii de la 20 la 18 ar fi justificarea perfectă pentru a lua un minister de la UDMR, de care PNL și PSD nu mai au neapărată nevoie pentru a face guvernul. Declarațiile venite pe diverse voci de la PNL sunt clare.

Din informațiile Europei Libere, UDMR va ceda în final și probabil va accepta oferta PSD de a prelua în schimbul Dezvoltării ministerul Fondurilor Europene, unul cu miză ridicată datorită banilor din PNRR. Doar că acesta revine liberalilor, iar Marcel Boloș are susținerea președintelui Klaus Iohannis.

Căile negocierilor sunt încurcate, dar lucrurile se vor rezolva în final pentru că, teoretic, nu există alternativă de guvernare. Dar spectacolul oferit este departe de a stârni aplauze.

Pentru liberali, cel mai important ar fi să păstreze Transporturile, pentru că ar fi și o demonstrație că reușesc să se impună în fața PSD. Ar fi și o bilă albă pentru tabăra Ciucă-Bode în fața criticilor din partid. Mandatul primit vorbește în primul rând de Transporturi, abia apoi se „flexibilizează” cu Dezvoltarea.

Opțiunile PNL. Riscuri și avantaje

Strategiile celor trei grupuri de care am vorbit sunt volatile și se pot schimba în funcție de context. Dar în esență este vorba de a alege între certitudinea de a fi la guvernare alături de PSD, inclusiv după alegeri, și riscul de a rămâne în afara ei. Pe un alt palier este vorba despre pierderea sau păstrarea identității liberale.

1. Alianță cu PSD

Este o strategie care pleacă de la premisa că PSD și PNL vor guverna împreună și după alegerile din 2024, deci relațiile cu social-democrații trebuie să fie strânse și neconflictuale.

De altfel, la sfârșitul lui aprilie, premierul Ciucă a repetat în fața liberalilor din Iași că „singura formulă care poate să funcționeze”, inclusiv matematic, este coaliția cu PSD.

De aceea, Ciucă a îndemnat ca în campania electorală să se „mențină competiția” cu social-democrații, dar „să nu ne vorbim de rău, să nu ne jignim”.

Relația cu PSD ar putea merge de la acest tip de pact de neagresiune până la o alianță electorală punctuală pe plan local sau chiar națională.

Aceasta ar presupune susținerea în comun a unor candidați la alegerile locale, așa cum a arătat deja Europa Liberă, până la liste comune la alegerile parlamentare. Acest scenariu a fost discutat în interiorul partidului.

• Avantaje: garantează păstrarea localităților în care PNL are primari și șefi de consilii județene, precum și un număr de locuri în parlament cel puțin egal cu actualul. Liberalii își vor prezerva situația de acum chiar dacă sondajele îi dau în pierdere mare de viteză.

În plus, „Nicolae Ciucă ar putea redeveni premier în cazul în care Marcel Ciolacu câștigă funcția prezidențială cu ajutorul PNL, ceea ce pentru partid ar fi esențial”, explică pentru Europa Liberă o sursă din PNL.

• Riscuri: PNL va deveni un partid la remorca PSD, care își va impune politicile, inclusiv renunțarea la cota unică. Liberalii și-ar putea pierde identitatea și parte din electorat, dar și fotoliul de președinte.

„Nucleul nostru dur nu ne va părăsi, totdeauna vor avea ceva în jur de 10%, de unde e loc de creștere. Cel mai bun exemplu este felul în care partidul s-a redresat după USL”, ne spune aceeași sursă, care e de părere că pentru PNL alianța cu PSD este „șansa de a fi la putere încă patru ani”.

2. Competiție reală cu PSD

Această variantă presupune ca în următorul an PNL să facă opoziție reală la PSD, pe principiul „și la putere, și în opoziție”. În acest fel partidul si-ar putea reveni în sondaje și recâștiga încrederea electoratului nemulțumit de alianța cu PSD.

Decizia în privința strategiei pentru alegeri ar putea fi luată în funcție de scorul de la europarlamentare. Dacă scorul va fi unul satisfăcător, peste 20%, atunci PNL va merge în alegeri singur de pe poziții de adversitate cu PSD, dar acest lucru nu exclude o coaliție de guvernare ulterioară.

Scenariul ar putea include schimbarea lui Nicolae Ciucă de la șefia partidului, organizarea unui congres și găsirea unui alt candidat la președinție.

• Avantaje: Conservarea electoratului și a identității, participarea la guvernare alături de PSD după alegeri.
• Riscuri: Obținerea unui scor mic în alegeri, sub cel al AUR, ceea ce ar ridica întrebări în privința intrării la guvernare. Partidul ar ajunge la remorca PSD.

„Coaliția cu PSD ne-a fost utilă, guvernul a funcționat și a asigurat stabilitate, dar pentru partid nu a fost cea mai bună perioadă. E clar că e nevoie de o schimbare de strategie dacă nu vrem să dispărem sub pulpana PSD. Vedeți ce fac acum la negocieri, au dinamitat protocolul pentru Grindeanu, de parcă se termină lumea fără el. Trebuie să începem să fim mult mai critici și agresivi, să ne facem propria campanie fără să lăsăm impresia că facem blat cu PSD. Iar asta, după părerea mea a plecat de la Ciucă”.

3. Ieșirea din coaliție și de la guvernare

Este scenariul care presupune ruperea coaliției cu PSD și ieșirea de la guvernare înaintea alegerilor, așa cum au procedat și social-democrații în 2008.

Fromula presupune și înlăturarea lui Nicolae Ciucă de la șefia PNL și găsirea unui candidat pentru prezidențiale.

• Avantaje: Din opoziție, partidul ar putea să se redreseze, chiar dacă nu va obține un scor foarte mare în alegeri.
• Riscuri: Partidul se poate scinda.

„Din punctul meu de vedere, da, ieșirea de la guvernare e o soluție O spun asumat pentru că PNL pentru a crește și pentru a da soluții viabile României, inclusiv prin candidații pe care îi vom avea la alegerile care vor veni, va trebui să fie în adversitate cu PSD”. ( Robert Sighiartău- Europa FM)

Joi, actrița Andreea Hristu a fost bătută în plină zi, în parcul Cișmigiu, sub privirile indiferente ale mai multor trecători.​

„Azi am fost bătută în Cișmigiu, în plină zi, lângă podul ăsta frumos. Da, se poate. Stăteam pe o bancă, cu o carte și o cafea. Se apropie un individ, nimic suspect, vorbește frumos, vrea să mă întrebe ceva. Îmi cere bani, îi spun nu. Insistă, îi cer să plece. Începe să mă jignească, să mă înjure. Ridic tonul și îl ameninț cu poliția. Continuă. Sun la 112. Mă trezesc cu el la gât, îmi zboară telefonul pe jos, cu dispecera în apel. Țip. Mă uit în jur după ajutor. Mă lovește cu propria mea plasă cu cărți până se rupe și cad toate răsfirate pe alee”, își începe femeia destăinuirile pe rețeaua de socializare.

Actrița spune că niciunul dintre cei care erau pe băncile din apropiere nu a sărit în ajutorul ei, ci s-au făcut că nu observă. Informația este confirmată de surse din poliție care spun că și în declarațiile de după martorii au preferat să nu dea detalii despre cele întâmplate.

Cu o zi înainte, miercuri, doi adolescenți erau și ei agresați în Craiova, într-un tramvai de cinci adolescenți mai mari. Inițial, cei cinci au început o mică discuție mai aprinsă și au testat limitele celorlalți participanți la drum. Când au văzut că nimeni nu intervine, au transformat bullyingul verbal într-un veritabil atac. Unuia dintre adolescenți i-au fost furați cinci lei, iar celuilalt ceasul. Unul dintre copii este fiul deputatului AUR, Ringo Drămureanu.

De aproape 3 ori mai multe infracțiuni ca în 2020

Numărul de infracțiuni stradale a crescut exponențial de la finalul lui 2020. Conform datelor de la Poliția București, în 2021, în Capitală, au fost înregistrate 14.810 infracțiuni stradale față de 6.796 în 2020. În 2022, numărul agresiunilor pe stradă a continuat să crească cu aproximativ 10% și a ajuns la 16.318.

Ele reprezintă aproape un sfert (22,3%) din totalul infracțiunilor comise în Capitală. Mai trebuie spus că aproate 20% dintre ele (3.179) au fost surprinse în flagrant.

Poliția îi prinde, parchetul îi eliberează

Legea nu este prea drastică cu cei care comit infracțiuni stradale. Actrița Andreea Hristu povestește chiar ea ce s-a întâmplat cu cel care a agresat-o. Bărbatul a fost identificat la scurt timp de la comiterea infracțiunii de un echipaj care a ajuns în Cișmigiu. El urma să fie dus în fața unui procuror care avea doar două opțiuni - să îl rețină pentru 24 de ore, ori să ceară control judiciar.

Nu este considerată o infracțiune extrem de gravă și, spune femeia, „așa e LEGEA. Acum e în mâna procurorului: poate să dispună retenție sau doar control judiciar, adică îi dă o amendă și liber”.

Parcurile din București, fără pază de un an și jumătate

Parcurile din București sunt fără pază dedicată de mai bine de un an și jumătate, au explicat pentru Europa Liberă surse din sistem. Prin fiecare parc din Capitală patrulează zilnic poliția locală, poliția națională și jandarmeria, dar nicio autoritate nu are post fix.

Viceprimarul Horia Tomescu anunța că Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti urmează să cumpere „servicii de pază și patrulare pentru obiectivul Parcul Grădina Cișmigiu pentru integritatea vegetației, a pieselor de mobilier urban, signalistica, locurile de joacă, prevenirea actelor de vandalism”.

Pentru Cișmigiu, urmează să fie înființate cinci posturi de pază permanente, cu cate un agent de securitate pe schimb, coordonate de către un șef de tură. Valoare estimata a contractului este de 529.920,00 lei fără TVA și durata de valabilitate este de 6 luni.

Printre cerințele din caietul de sarcini se arată că paznicii trebuie să aibă posibilitatea comunicării operative telefonice, într-un dispecerat minimal și că trebuie să fie dotați cu o linie de telefonie fixă/fax funcțională, contract cu furnizorul de servicii de telefonie fixă; adresa e-mail pentru primire reclamații/ sesizaări/ sugestii; stații radio emisie/recepție/telefon pe fiecare post de pază fix, precum si dispecerat avizat de MAI și IGPR. În plus, lucrătorii de pe teren trebuie să aibă

• uniforma tip, adecvată sezonului și echipamente de protecție cu însemne înregistrate;
• baston de cauciuc sau tomfă;
• pulverizator iritant lacrimogene:
• mijloace de avertizare sonore și luminoase (fluier, lanternă);
• dispozitiv individual de iluminat;
• mijloace de comunicare - telefon mobil, stație radio.

Incidente fără reacție publică

Una dintre cele mai mari probleme legate de incident este reacția publică sau lipsa ei. Actrița Andreea Hristu s-a plâns că cel mai mult a deranjat-o atitudinea celorlalți care nu au sărit în ajutor.

Psihoterapeutul Simona Tache explică, pentru Europa Liberă, care sunt mecanismele care se declanșează și de ce oamenii nu reacționează când văd pe cineva lovit sau atacat. Ea spune care sunt etapele pe care le traversează creierul uman când se află într-o situație dificilă:

• observăm situația;
• o interpretăm ca fiind urgentă;
• simțim responsabilitate personală;
• decidem că avem abilitățile necesare să intervenim.

„Cu alte cuvinte, dintr-un grup mai mare de oameni, unii pot să nu observe ce se întâmplă, alții pot să observe, dar să nu înțeleagă foarte clar situația, alții pot să nu înțeleagă cât e de urgent, iar alții pot să nu aibă încredere în propriile competențe, să nu se creadă pur și simplu capabili să intervină”, explică Tache.

Un alt element care cântărește în luarea unei decizii este istoricul familial.

„Dacă ai un istoric de violență în familie, poți să decizi mai ușor sau mai greu să chemi poliția pentru situația unor vecini, în funcție de modul tău de apărare față de emoțiile pe care ți le generează ceea ce se întâmplă. Dacă te aperi prin luptă, o să chemi poliția, dacă te aperi prin evitare, e posibil să te faci că nu ai văzut. Dacă percepi că o intervenție îți poate pune în pericol integritatea ta (vezi cazul bărbatului care și-a bătut în stradă soția) e posibil să intri în freeze și să nu acționezi”, explică psihologul Simona Tache.

La aceste precondiții se mai adaugă diverse convingeri și stereotipuri specifice fiecărui individ. De exemplu, dacă o persoană consideră că femeile sunt sexul slab, va putea fi motivată să ajute o femeie, la fel și în situația în care persoana este mai apropiată de o anumită rasă.