Actualitate

❌
There are new articles available, click to refresh the page.
Ieri — 18 September 2021Deutsche Welle
  • Opinie: Recurs la memorie - pe urmele constituției fesenisto-securiste ediția 1991
  •  

Opinie: Recurs la memorie - pe urmele constituției fesenisto-securiste ediția 1991

Opinie Recurs la memorie  pe urmele constituției fesenistosecuriste ediția 1991

A intrat în abecedarul politic faptul că Antonie Iorgovan a fost „părintele Constituției“ postdecembriste. Iliescienii îl socotesc și acum ca fiind un geniu al comisiei constituționale.

Cel care a redactat proiectul unei legi fundamentale curat-democrate a României descălecate de comunism.

Toate parlamentele care au exercitat puterea legislativă după referendumul pentru revizuirea Constituției din 18-19 octombrie 2003, când legea fundamentală a fost modificată în spiritul Scrisorii pierdute a lui Caragiale - „Ori să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască primesc, dar atunci să se schimbe pe-aici, pe colo, și anume în punctele esențiale“ - și-au pasat unul celuilalt, indiferent de culoarea politică, acest cartof fierbinte care și azi se coace în spuza jăratecului politicianist de la București: revizuirea Constituției României. Mai exact, re-revizuirea constituției fesenisto-securiste ediția 1991, al cărei proiect a fost redactat de o comisie condusă de Antonie Iorgovan, supranumit „părintele Constituției“, apărut din spuma mării în primplanul scenei politice postdecembriste, ca și tovarășii Iliescu, Petre Roman, Văcăroiu și întreaga clică înrădăcinată viguros în comunism, care a confiscat prin executare silită, din păcate la propriu, revolta cu precădere a tinerilor din acel decembrie însângerat de acum 31 de ani pe care mulți dintre noi l-am clasat.

Despre „părintele Constituției“ voi scrie dezvoltat mai la vale pentru a deznoda firele care au pecetluit actuala lege fundamentală și instituția care să o păzească, anume Curtea Constituțională a României (CCR), care a fost și continuă să fie stat în stat.

În plină criză politică, mai exact în plină răfuială politicianistă dâmbovițeană pe spinarea românilor, e nevoie a face un recurs la memorie tocmai acolo unde începe de fapt învolburarea apelor, anume pe terenul alunecos al constituției feseniste de extracție comunisto-securistă, pentru a căuta un răspuns la întrebarea tulburătoare a lui Ilie Moromete: „Pe ce te bazezi?“

Tocmai în aceste zile, guvernul Cîțu așteaptă un răspuns de la paznicul Constituției, anume de la CCR, în realitate de la președintele pesedist al instituției Valer Dorneanu, la întrebarea dacă e constituțional modul în care USR PLUS ‒ AUR au declanșat moțiunea de cenzură.

Iată cum teribila întebare a lui Ilie Moromete „Pe ce te bazezi?“ revine în actualitate. Răspunsul pare a fi la îndemâna oricui: „Ce întrebare mai e și asta, mă bazez pe Curtea Constituțională a României.“ Da, dar ce te faci când Curtea Constituțională nu e de fapt a României, ci a PSD-ului vremelnicului Ciolacu, nu demult a fost a lui Dragnea, ceva mai în spate a fost a lui Băsescu, jumătate de guvernare postdecembristă a fost a lui Iliescu, cel care a păstorit roadele „părintelui Constituției“ Antonie Iorgovan? „Eeee, ar întreba retoric Ilie Moromete, stând cu pumnul în falcă în Poiana lui Iocan, acuma pe ce te bazezi?“

Studiu de caz cu răspuns a prióri

A intrat în abecedarul politic faptul că Antonie Iorgovan a fost „părintele Constituției“ postdecembriste. Iliescienii îl socotesc și acum ca fiind un geniu al comisiei constituționale care a redactat proiectul unei legi fundamentale curat-democrate a României descălecate de comunism.

În realitate însă, Constituția României a fost pecetluită după chipul și asemănarea oportunistului politic A. Iorgovan, care a parcurs un traseu halucinant: la alegerile parlamentare din 20 mai 1990 ‒ în sfânta zi de „Duminica Orbului“ ‒ a fost ales senator independent de Caraș-Severin, după ce ocupase fotoliul de expert în cadrul Comisiei juridice, constituționale și pentru drepturile omului din cadrul Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN).

În legislatura 1990-1992, senatorul „independent“ Iorgovan a făcut parte din grupul parlamentar al Partidului Național Liberal (PNL) ‒ partid istoric păstorit la acea vreme de Radu Câmpeanu, cel care cu câteva luni înaintea alegerilor prezidențiale din toamna lui ’92 avea să-și anunțe tovarășii din conducerea partidului, în cadrul ședinței de validare a propriei candidaturi pentru Palatul Cotroceni, că îl propune pe regele românilor, încă în exil, drept candidat pentru funcția de președinte al republicii.

Explicit, istoria recentă avea să consemneze ideea halucinantă a șefului liberalilor, Radu Câmpeanu, de a-l invita pe Regele Mihai I de Hohenzollern-Sigmaringen să candideze la alegerile prezidențiale, să-l aibă, adică, tovarăș de cursă pe Iliescu Ion.

Închid aici insertul ce cuprinde de bună seamă nedumerirea multora în ceea ce privește cariera politică postdecembristă, să-i spun doar controversată, a fostului șef al Tineretului Liberal înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, Radu Câmpeanu.

Unde nu se leagă lucrurile, într-o logică simplă, este ce a căutat „independentul“ Iorgovan să se afilieze grupului senatorial liberal al lui Câmpeanu.

În prima perioadă a mandatului de afiliat liberal, Iorgovan a condus Comisia de redactare a Proiectului de constituție a României. Practic, a pecetluit proiectul fundamentului pe care se va construi întregul sistem legislativ după chipul și asemănarea sa. Se va vedea, mai la vale, pricina.

Nu este întâmplător faptul că „părintele Constituției“ Antonie Iorgovan, în aparență doar un aventurier politic, în realitate având o foaie de parcurs bine țintită, a jucat și la vedere, și în spatele cortinei de catifea roșie feseniste.

Să nu se înțeleagă cumva că subiectul acestui recurs la memorie este Antonie Iorgovan. Nici pe departe. Cu atât mai puțin, cu cât e plecat de mult la cele fără de sfârșit. Când scriu Antonie Iorgovan, scriu de fapt Instituția Iorgovan. Sau Marele Rău postcomunist pe tărâmul puterii legislative, tot astfel cum Iliescu a fost Marele Rău pe tărâmul puterii politice.

Constituția României nu trebuie revizuită, ci construită din temelie o alta, după normele civilizației occidentale. Legea fundamentală după care funcționăm este plămădită de către regizorii din umbră ai FSN-ului, cei care au amanetat a prióri întregul sistem juridic al României postcomuniste: securiștii cu multe stele, pe de o parte cei care au strâns în menghină românii care și așa erau încarcerați în marea închisoare comunistă, dar mai ales cei care au condus Direcția de Informații Externe (DIE) a cuplului dictatorial.

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
AlaltaieriDeutsche Welle
  • Un jurnalist care filma tăieri ilegale de pădure și însoțitorii lui au fost bătuți crunt, în Suceava (Spotmedia)
  •  

Un jurnalist care filma tăieri ilegale de pădure și însoțitorii lui au fost bătuți crunt, în Suceava (Spotmedia)

Un jurnalist care filma tăieri ilegale de pădure și însoțitorii lui au fost bătuți crunt în Suceava Spotmedia

Jurnalistul Mihai Dragolea, activistul de mediu Tiberiu Bosutar și un cameraman au fost atacați și bătuți de zeci de persoane, într-o pădure unde filmau un documentar despre tăierile ilegale de păduri.

„Regizorul și jurnalistul Mihai Dragolea, care filma un documentar internațional despre tăierile ilegale de păduri din România, a fost bătut crunt de circa 20 de indivizi într-o pădure de pe raza comunei Coșna (jud. Suceava)”, informează Greenpeace România.

„Echipamentul și toate înregistrările i-au fost distruse. Alături de el se aflau un coleg și activistul de mediu Tiberiu Bosutar, care îi ajuta să identifice dovezile crimelor forestiere din Bucovina.

Atacul a fost sever, două dintre victime pierzându-și conştiența în drum spre Spitalul Municipal din Vatra Dornei", precizează Greenpeace.

Într-o intervenție la Digi 24, Mihai Dragolea a spus că atacatorii i-au luat echipamentul, au scos cardul din cameră și au distrus toate dovezile. ”Atacatorii nu ne-au zis nimic, doar ne-au strigat repetat 'vă omor, vă omor', a povestit jurnalistul.

„Dintr-odată am vazut 20 de oameni cu topoare și bâte în mână, printre care se aflau proprietarul și inginerul silvic, iar de acolo au mai fost 10 secunde până ce am fost asaltați. Noi ne-am refugiat în Dacia Duster, dar nu a ținut Dusterul la 20 de oameni, au deschis ușile, am fost aruncați din mașină, eu am fost lovit în față și am căzut într-o râpă, de unde am sunat la 112”, relatează Dragolea .

Activist de mediu: M-au dezbrăcat în pielea goală, au spus că mașina rămâne acolo și m-au trimis în fundul gol să merg acasă

Activistul de mediu Tiberiu Boșutar spune că el şi un cameraman și-au pierdut pentru scurt timp conștiența, în timpul agresiunii. Iar cei care i-au agresat cu topoare şi răngi erau chiar silvicultorii:

„Am sunat un agent forestier să cheme silvicultorul de la cantonul unde am ajuns că avem o suspiciune. E silvicultor care ne-a mai atacat de câteva ori. Au venit zeci. Aproape toți aveau topoare și răngi”, a spus Boșutar.

"M-au dezbrăcat în pielea goală, au spus că mașina rămâne acolo și m-au trimis în fundul gol să merg acasă. Asta am trăit eu azi", a descris Tiberiu Boșutar situaţia incredibilă în care a fost pus.

Citiți articolul integral AICI. 

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Spotmedia: Curiosul caz al României la Bruxelles
  •  

Spotmedia: Curiosul caz al României la Bruxelles

Spotmedia Curiosul caz al României la Bruxelles

Parazitat de unicul scop al Congresului, Guvernul a împins lucrurile pe marginea prăpastiei și nici măcar în ultimul ceas nu se întoarce către țară.

În vreme ce şefa Comisiei Europene anunța, în plenul reunit de la Strasbourg, măsurile de reconstrucție postpandemică, pe care cele mai multe state europene le pot implementa, pentru că au vaccinat suficient cât să ridice presiunea de pe sistemul medical și cel economic, la București, totul (aici intrând viețile oamenilor, siguranța medicilor și dreptul copiilor de a nu mai fi sacrificați) era înghețat până după Marele (chiar și după Micul) Congres.

„Peste 70% din adulții din UE sunt vaccinați complet. Am fost singurii care am partajat jumătate din producția noastră de vaccinuri cu restul lumii. (...)

Am ținut seama de știință. Am obținut rezultate tangibile pentru Europa. Am obținut rezultate tangibile pentru întreaga lume. Am făcut aceste lucruri cum trebuie, deoarece le-am făcut în modul nostru - european. Și a funcționat! (...)

Avem toate motivele din lume să fim încrezători, însă nu trebuie să ne lăsăm pe tânjeală.

Prioritatea noastră absolută, care este și cea mai urgentă, este accelerarea vaccinării la nivel mondial”,  anunța, miercuri, Ursula von der Leyen, în discursul despre starea Uniunii.

Parlamentarii europeni, chiar și cei care sunt critici cu șefa Comisiei Europene, chiar și cei care aveau o cu totul altă agendă, care ține de politica internă, au fost de acord că, de vreme ce investiția în vaccin a dat roade – Uniunea are nu unul, ci patru vaccinuri care ajută la încetinirea considerabilă a pandemiei, prin diminuarea numărului de cazuri grave, care necesită spitalizare, asta însemnând costuri și resurse -, statele membre trebuie să revină la prioritățile non-pandemice.

Ursula von der Leyen a vorbit despre câteva: reconstrucția economică, integrarea tinerilor, protejarea drepturilor femeilor, protejarea societăților unde politicienii au instaurat regimuri de putere abuzivă.

România, în decalaj permanent: Totul pentru Congres, mai puțin pentru țară

România nu este printre statele europene care se pot preocupa de problemele sociale non-pandemice.

Țara noastră, a cărei rată de vaccinare este pe penultimul loc din Uniune, mult sub media comunitară, nu are acest răgaz de a se preocupa de microsocial și de a aborda problemele post-pandemie.

Un exemplu simplu: toată lumea așteaptă să se reînchidă școlile, chiar și ministrul Educației a avansat de câteva ori o dată aproximativă pentru Bucureşti, mijlocul lunii octombrie, o așteptare negativă care este unul dintre cele mai bune instrumente de măsurare a încrederii în autorități.

Citiți articolul integral AICI. 

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Primarul Zoltan Soos: "Târgu Mureș poate să devină un exemplu de conviețuire"
  •  

Primarul Zoltan Soos: "Târgu Mureș poate să devină un exemplu de conviețuire"

La Târgu Mureș, primarul-arheolog Zoltan Soos, un politician independent ales cu un an în urmă, reconciliază grupurile etnice din oraș și creează perspective mai bune pentru locuitori.

Într-o dimineață de luni însorită, primarul Zoltan Soos intră bine dispus în sala de ședințe. Unii dintre membrii echipei de planificare sunt deja acolo, iar ceilalți sosesc treptat, în total cincisprezece persoane care dețin posturile-cheie ale administrației orașului. Toți se salută amabil. Nimeni nu se comportă servil, nimeni nu se înclină în fața primarului. Cei mai mulți i se adresează cu porecla 'Zoli'. Aproape toți sunt bilingvi, dar fiindcă doi, trei oameni din echipă nu stiu maghiară, ședința se ține în română.

Primarul vorbește pe un ton colegial, pare foarte orientat spre consens și spirit de echipă. În această dimineață are o vestă bună: După luni întregi de dispute, administrația orașului a reușit să desfacă contractul cu compania de salubritate. Ani de zile, firma a decontat deșeurile colectate cu mult peste nivelul real. Acum, orașul a găsit un nou furnizor de servicii de salubritate. Pe viitor, Târgu Mureș va economisi în jur de 250.000 de euro pe an, care anterior erau facturați ilegal. "Acesta este sfârșitul mafiei deșeurilor", spune primarul cu voce fermă.

Naționalism și corupție

Arheologul Zoltan Soos, un etnic maghiar în vârstă de 47 de ani, neafiliat partinic, a fost ales primar cu un an în urmă, pe 27 septembrie. La vremea respectivă, a lucrat ca director al muzeului de istorie județean. Deși era deja un candidat bine cotat în sondaje, victoria lui a fost senzațională. Târgu Mureș a fost locul ciocnirilor violente din martie 1990, când România s-a aflat, pentru o perioadă scurtă, la marginea unui război civil etnic - scenariu devenit realitate la scurt timp mai târziu în Iugoslavia. Mai târziu, în oraș au izbucnit periodic controverse cu privire la politica românească față de minorități. Și nu în ultimul rând, Târgu Mureș a fost administrat, timp de două decenii, de Dorin Florea, un naționalist dur, considerat unul dintre cei mai corupți primari din România.

Dacă votul de anul trecut s-ar fi desfășurat, ca de obicei, pe criterii etnice, Zoltan Soos nu ar fi putut câștiga niciodată - pentru că maghiarii reprezintă, actualmente, doar 42 la sută din locuitorii orașului. Dar Soos, deși sprijinit de către UDMR, a candidat explicit ca independent, cu un program antinaționalist, antietnicist, anticorupție, în care a pledat în același timp pentru o mai bună protecție a mediului. A fost primul candidat pentru funcția de primar din istoria orașului cu o campanie electorală bilingvă româno-maghiară. Astfel a putut să-i convingă și pe mulți români. Este un lucru cu atât mai remarcabil în contextul în care mulți politicieni din țară încă joacă, din când în când, cartea maghiară, unul dintre exemplele recente fiind chiar și președintele Klaus Iohannis.

"Nu am vrut doar să critic"

Soos reprezintă o tendință nouă în România urbană: tot mai mulți oameni din acest mediu aleg primari independenți cu programe axate pe transparență, bună guvernare, lupta împotriva corupției și soluții durabile pentru infrastructură și probleme de mediu. România nu este, însă, singură în regiune: În multe orașe din Europa Centrală și de Sud-Est, ca de exemplu la Praga, Budapesta, Zagreb și Sarajevo, oamenii s-au săturat de etnicism, politică autoritară și arbitrară, corupție, poluare a mediului sau lipsa perspectivelor - și au ales, recent, primari care nu fac parte din clasa politică tradițională și de la care așteaptă soluții pentru problemele lor.

Zoltan Soos nu este un începător în politica locală din Târgu Mureș. A fost, pentru câțiva ani, membru UDMR, consilier local și a pierdut alegerile pentru primărie din 2016 la o diferență de foarte puține voturi. Cu toate acestea: De ce se aventurează în jungla politică modernă românească un om care și-a scris doctoratul despre ordinele medievale mendicante și care este specialist în construcția castelelor transilvănene din secolul al XIII-lea?

Primarul Zoltan Soos quotTârgu Mureș poate să devină un exemplu de conviețuirequot

Primarul într-un bazin public în curs de renovare

Soos râde când aude întrebarea. "Poate că este moștenirea bunicului meu. El a fost viceprimar al orașului în anii 1950 și m-a învățat ce înseamnă patriotismul local." Apoi continuă mai serios: "Nu mă atrage politica ca atare, dar m-a condus simțul dreptății. În ultimii douăzeci de ani, administrația orașului a fost foarte proastă și extrem de coruptă. Nu am vrut doar să critic. Am vrut să schimb ceva."

Sarcina nu-i deloc ușoară, după ce fostul primar, Dorin Florea, un traseist notoriu, a creat un sistem clientelar prin care s-au golit vistieriile locale. Noua șefă a departamentului social din primărie, Andreea Moraru, povestește, de exemplu, cum o companie privată asociată cu oficialii orașului a organizat distribuirea de alimente către pensionarii nevoiași și s-a îmbogățit în mod fraudulos din fondul social al orașului. Soos subliniază însă că trecutul nu ar trebui să fie o scuză: "După un an de zile nu mai poți să te dezvinovățești tot timpul cu corupția din trecut. Oamenii vor să vadă rezultate."

Aparat administrativ umflat

Primarul și echipa sa pot prezenta deja unele rezultate: Pe lângă schimbarea companiei de salubritate, a început digitalizarea administrației și reorganizarea transportului public local. Flota de autobuze urmează să fie reînnoită treptat cu vehicule ecologice cu gaz metan. În general, mediul joacă un rol major în programul lui Zoltan Soos. El dorește, de exemplu, să creeze mai multe spații verzi și parcuri în Târgu Mureș, iar în curând va fi construit un parc solar pe un amplasament de la periferia orașului. De asemenea, după explozia devastatoară la Azomureș din iulie, Soos dorește să convoacă un referendum local pentru mai multe măsuri de securitate la combinatul chimic.

Unul dintre cele mai importante proiecte ale primarului este reformarea sistemului administrativ al orașului. Primăriile din România sunt cunoscute pentru numărul excesiv de angajați. Și în această privință, Târgu Mureș ocupă un loc de frunte. Până de curând, primăria a fost cel mai mare angajator al orașului. În administrație au lucrat în jur de 1.300 de persoane, aproximativ două la sută din populația aptă de muncă din oraș - un record românesc. "Am avut peste 100 de șefi de departamente și directori", spune Zoltan Soos. "Mulți dintre ei nu au putut explica exact ceea ce făceau nici ei înșiși. Acum am început să desfacem treptat anumite contracte și pe termen lung dorim să reducem numărul angajaților noștri aproximativ la jumătate."

"Martie Negru"

Cel mai mare proiect al primarului este însă să dărâme zidul aparent aproape insurmontabil dintre românii și maghiarii din oraș. Este și un proiect cu o motivație personală. Soos a trăit evenimentele din "martie negru" din 1990, când avea 16 ani. Incidentele de atunci l-au tulburat profund, dar e convins că românii și maghiarii nu se urăsc reciproc, ci au fost manipulați.

Astăzi, Soos vorbește despre "Martie Negru" cu un anumit calm, fiind de părere că se subliniază prea rar că nu a fost vorba despre un conflict etnic, ci despre o înscenare a vechii Securități. "Și în general, este important să știm nu numai care au fost conflictele din trecut, ci și cum am conviețuit, lucrurile bune din trecutul nostru comun", spune primarul. "Istoria noastră comună în Transilvania are o vechime de o mie de ani și constă aproape în întregime din viață comună și coexistență." 

Este o imagine oarecum idilică și, poate, mai mult un mesaj politic al primarului. Cert este că experiențele minorităților din România de după 1920, în special cele ale maghiarilor, mai ales din timpul dictaturii ceaușiste cu megalomania ei naționalistă, nu i-au făcut pe membrii acestor minorități să se simtă bine în statul român. Astăzi, mulți maghiari din Transilvania se identifică mai degrabă cu premierul maghiar Viktor Orban, care la rândul său cultivă retorica etnocentristă și sprijină minoritățile maghiare cu miliarde de euro.

Model pentru multiculturalism

Zoltan Soos nu dorește să vorbească despre Orban. Spune doar o singură frază: "Punctele sale de vedere sunt izbitoare." Zâmbește și face cu ochiul. Primarul preferă să vorbească despre propria sa stare de spirit. "Mă simt foarte bine în România și în Târgu Mureș. Personal, ca maghiar, nu am fost discriminat aici în țară. Și aici este și casa și patria mea."

Apoi, la sfârșitul conversației, dorește să mai spună un lucru care i se pare important: "Echipa mea și cu mine dorim ca Târgu Mureș, în Europa, să devină un exemplu de bună conviețuire și un model pentru multiculturalism." 

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Împărăția etichetelor false, sau cine conduce România cu adevărat
  •  

Împărăția etichetelor false, sau cine conduce România cu adevărat

Împărăția etichetelor false sau cine conduce România cu adevărat

Cine conduce România? Cîțu? Aspirantul la șefia PNL se dă, ca Superman, omnipotent, dar nu e decât o etichetă falsă, din puzderia caracterizând viața politică a unei țări, vai, rebalcanizate și pilotate de voracitate.

”De ce om fi noi atît de grijulii – uneori pînă la isterie – ca nu cumva să fim cuprinşi în... Balcani?” - se întreba cândva Neagu Djuvara, reliefând că e vorba de ”o poveste mai lungă, căci una e geografia, alta istoria şi cultura”, ambele marcate de ”slăbiciunea politică, dezordinea şi corupţia care caracterizează ultimele veacuri ale Imperiului Otoman, precum și de... luptele crîncene între micile state independente care (s-au născut ori renăscut) din descompunerea imperiului”.

Idiosincrazia balcanicilor față de înglobarea lor într-o peninsulă certată, axiologic vorbind, cu valorile democrațiilor europene, e cu atât mai normală, cu cât istoric, cultural și politic, Balcanii nu desemnează doar zâzania, tărăboiul, violența, sfada și discordia ridicate la rang de principiu și întreținute perpetuu. Peninsula e asociată, politologic, și cu butoiul de pulbere stând permanent să explodeze, ca în ajunul Primului Război Mondial, și cu gustul pentru înșelăciune.

Cât de puternic înrădăcinată e această tendință spre eticheta falsă ori escrocheria sadea s-a văzut cu asupra de măsură nu doar sub legionarii care predicau sfințenie și întrețineau un cult al morții, dedându-se epicureic jafului cotidian, nu doar sub oligarhia comunistă, sub postcomunismul iliescist ori în epoca Dragnea, ci și în ultimele luni de guvernare zisă de ”centru-dreapta”. 

Furtișagul mărunt, dar persistent...

Sigur, hoția n-a pierit între Carpați și Dunăre nicicând și nicăieri. Uneori ia până și în ”Banatu care-i fruncea”, după cum se știe, forme de-a dreptul uluitoare pentru inșii veniți din afară. Primarul neamț al Timișoarei, Fritz, anunța mai nou că a descoperit cu ”ajutorul, indirect, al DNA” o rețea ”de fraudare a concursurilor pentru posturi în Primărie. Surpriza a fost că aceeași caligrafie este prezentă pe mai multe lucrări de concurs, ale mai multor persoane. Posibilul sistem de fraudare, premeditat și sistematic, s-a desfășurat pe parcursul...multor ani, cu complicități potențiale, cel puțin la vârful serviciului de resurse umane...Cum pare-se că a funcționat sistemul? La proba scrisă, candidații care și-au aranjat concursul au dat niște răspunsuri întâmplătoare, dar notarea de către comisie s-a făcut a doua zi. Destul timp, peste noapte, pentru funcționarii de la resurse umane să scrie o nouă lucrare, cu răspunsurile corecte, și să înlocuiască lucrarea candidatului...”

...și marele jaf balcanic

Dar de la puciul parlamentar din 2012 și epoca Dragnea încoace, nimic n-a împins mai puternic România spre Balcani, în sensul cultural, istoric și politic al termenului, decât guvernarea Cîțu și nefăcutele patronate de președinte ale premierului. Care celebrează un imaginar triumf ”big time” al României, deși țara continuă să fie condusă de el însuși.

Deci, de un ins care și-a mințit nerușinat alegătorii, a fugit cu bani împrumutați de la o bancă americană și a tolerat ca o consilieră a guvernului să-i fure pe români, muncind nu pentru executiv, ci pentru alegerea lui Cîțu la șefia PNL.

În același scop, liderul guvernului ar fi încercat să-l mituiască politic pe fostul lider PNL, Alba Mircea Hava, întrebându-l, spre a-l coopta în tabăra sa, ”cât vrei și o închidem acum”?

”Dacă Europa... să fie cu ochii aţintiţi asupra noastră”

Că Europa se preface a nu vedea acest portret extrem de sumbru aciuiat la Palatul Victoria ține de proverbialul ”noroc” al României, evocat de Petre Carp acum un veac. La sfârșitul Primului Război Mondial el credea că ”România are atât de mult noroc încât nici nu are nevoie de oameni politici”.

Acest așa-zis ”noroc” s-a dovedit, pentru cetățeni, un blestem. Unul balcanic, evident. Pentru că de prezumtivul noroc al cecității europene la derapajele dâmbovițene beneficiază doar conducătorii cei mai falși, corupți și ticăloși ai țării. Un Ceaușescu de pildă. Deși tiran sângeros, totalitar și hrăpăreț la culme, unul în mare măsură docil Moscovei, Ceaușescu a reușit să înșele mult timp și lumea civilizată și propriul popor. Prima s-a amăgit plenar, crezându-l antisovietic și pro-occidental. A doua era omorâtă cu zile de regim în timp ce-și făcea iluzii că dictatorul ar fi fost, măcar, patriot. 

Sigur, Europa occidentală, care domină UE, are propriile ei probleme și tradiționalele ei dușmănii, chelfăneli și cafturi cu est- și centraleuropenii neobedienți ai Comunității, precum liderii de la Budapesta și Varșovia, astfel că nu-i mai rămâne timp de derapaje anticonstituționale ca acelea din Parlamentul României. Prea e preocupată de sancționarea statelor care nu respectă drepturile LGBTIQ+, între care, e adevărat, se găsește și România.

Dar orbirea voluntară a Europei față de marile acrobații antidemocratice ale decidenților de la București e un autogol hotărâtor, în măsura în care, spre a-i asigura accesul la cârma PNL, aleșii națiunii sunt împiedicați să procedeze la derularea unei moțiuni de cenzură, ceea ce e un derapaj net mai grav în raport cu democrația și valorile europene, decât cele atribuite Poloniei și Ungariei.

”Nu voi, stimabile, să ştiu de Europa d-tale”, ci numai de România mea... ”Progresul, stimabile, progresul! În zadar, veniţi cu gogoriţe, cu invenţiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiţi opinia publică...” se lamentează Cațavencu, în ”Scrisoarea pierdută”. Pe scena politică dâmbovițeană acest ”progres” înseamnă să se dea crezare pretențiilor premierului. Or, a presupune că prăbușirea antidemocratică a țării ”câștigând” chipurile ”big time” îi servește pe termen lung lui Cîțu, ori că premierul conduce realmente România, ar fi să se cadă în capcana altei etichete false, precum cele pe care negustorii necinstiți le lipesc frecvent și nu doar pe mezeluri, legume și fructe.

Cine conduce țara cu adevărat și încotro s-ar putea îndrepta

La urma urmei, premierul e vădit patronat și dirijat de președinte. Care controlează serviciile secrete. Klaus Iohannis pare, la rândul său, loial acelui grup Grivco care l-a inventat ca politician național, înainte de a se dovedi, ca ins, ”vid”, fiind ales cu mâna la nas, ”faute de mieux”, în lipsă de ceva mai bun, spre a-l cita și parafraza pe Mihai Maci, care evocă și el greșita vorbă a lui P. P. Carp.

În fine, patronul antenelor, Dan Voiculescu, infractor și fost turnător al securității, dar și figură de proră mediatică, nu pare mai mult decât o interfață, ce-i drept importantă, a oligarhiei pe care o slujește eficient și cu maximă abnegație și PCR, reetichetat fals ca PSD.

Înțelegerea nemărturisită dintre facțiunea Cîțu activând sub sigla PNL, președintele statului și PSD funcționează ireproșabil în favoarea celui din urmă, a mafiei, a partidului de suflet al cleptocrației, a antireformei. PSD i-a oferit lui Cîțu etichetele false și timpul necesar (până la congresul PNL) să-și amâne debarcarea prin pretexte ilare și lipsă de cvorum. Căci PSD știe bine ceea ce unul din dregătorii săi care mai spune din când în când adevărul, Vasile Dâncu, a formulat așa: ”De ce să-l dăm noi jos pe Cîțu? Să fim sinceri, Cîțu e un bun agent electoral pentru PSD”.

Ce înseamnă toată această impostură la scară națională? Că PNL se va scinda și prăbuși în mod aproape cert, dacă Florin Cîțu parvine la președinția PNL. Că PSD, care conduce țara din umbră, sub falsa etichetă a unui partid de opoziție, se va perpetua la cârmă. Că serviciile secrete nu par a sluji intereselor românești. Că românii care doresc reforma, asanarea corupției printr-o justiție demnă de numele ei, precum și democratizarea autentică, se văd nevoiți să-și reia lupta de la zero, din pricina trădării propriilor promisiuni, a netrebniciilor, prostiilor, a ambițiilor deșarte ale unor politicieni neaveniți, ale unor mișei, ale unor impostori, mitomani, hoți, sau incompetenți. 

Or, în complicatele condiții internaționale create de pandemie și de dezastruoasa retragere din Afganistan, care a decredibilizat mai rău decât oricând SUA și i-a umplut de mefiență aliații, punând în pericol stabilitatea și întregul eșafodaj securitar al lumii libere, contează fiecare clipă. Timpul pur și simplu ”nu mai are răbdare” cu balcanismul gâlcevilor, dezbinărilor, conflictelor mărunte, dar eterne și al toleranței față de vanitatea, falsele etichetări și, în genere, găunoșenia liderilor politici.

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Ce înseamnă votul PE pentru sancționarea statelor care nu respectă drepturile LGBTIQ+, inclusiv România (SpotMedia)
  •  

Ce înseamnă votul PE pentru sancționarea statelor care nu respectă drepturile LGBTIQ+, inclusiv România (SpotMedia)

Ce înseamnă votul PE pentru sancționarea statelor care nu respectă drepturile LGBTIQ inclusiv România SpotMedia

În esență, este o rezoluție despre dreptul la liberă circulație al cuplurilor de același sex , dar care ar putea avea la București efectul unei unde de șoc manipulabile.

Șase eurodeputați români, toți din grupul Renew Europe, au votat pentru această rezoluție: este acesta un vot contra României?

Ce spune rezoluția:

- Căsătoriile sau parteneriatele înregistrate într-un stat membru ar trebui să fie recunoscute în toate statele membre în mod uniform, iar soții și partenerii de același sex ar trebui tratați în același mod ca și cei de sex opus.

În urma hotărârii Curții Europene de Justiție „Coman & Hamilton”, care a constatat că dispozițiile referitoare la „soț/soție” din Directiva privind libera circulație se aplică și cuplurilor de același sex, Comisia ar trebui să ia măsuri împotriva României, în cazul în care Guvernul nu actualizează legislația națională pentru a reflecta această hotărâre.

- Îndeamnă toate țările UE să accepte ca părinți legali adulții menționați în certificatul de naștere al unui copil. În general, deputații doresc ca familiile LGBTIQ să aibă același drept la reîntregirea familiei ca și cuplurile de sex opus și familiile acestora. Pentru a se asigura că copiii nu devin apatrizi atunci când familiile lor se mută într-un alt stat membru, familiile ar trebui să beneficieze de același tratament în întreaga UE.

- Ia act de discriminarea cu care se confruntă comunitățile LGBTIQ din Polonia și Ungaria. Solicită luarea unor măsuri suplimentare la nivelul UE (proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, măsuri judiciare și instrumente bugetare) împotriva acestor țări.

Renew Europe explică votul pentru această rezoluţie

"USR PLUS rămâne consecvent cu valorile partidului, pe care le-a apărat și susținut în toate contextele, iar delegația din Parlamentul European a votat rezoluția pentru că apără drepturile minorităților și luptă împotriva discriminării de orice natură.

Mențiunea la România - dar și cele care fac referire la alte state membre - este una clară și face referire doar la legalitate, unde nu sunt dubii.

Nu europarlamentarii spun sau votează contra României, cum încearcă unii să mintă, ci există o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene pe cazul Coman pentru discriminare și nerecunoașterea drepturilor câștigate într-un stat UE. Prin această decizie CJUE cere României să recunoască dreptul la liberă circulație al unui cetățean.

Votul nostru a fost pentru apărarea acestor drepturi de care se bucură și românii - inclusiv cel de liberă circulație în UE - recunoscute deja de statul român, dar neaplicate într-un caz concret", explică pentru Spotmedia Dacian Cioloș, președintele grupului Renew Europe.

"E o decizie CJUE care trebuie respectată, se referă la dreptul de liberă circulație pentru cupluri, inclusiv de același sex. Decizia CJUE este obligatorie și rule of law e aceeași pentru toată lumea", spune şi europarlamentarul Ramona Strugariu (Renew Europe), unul dintre cei care au votat "pentru", într-o declaraţie pentru SpotMedia.ro.

"Toate statele membre trebuie să respecte asta. Nu suntem speciali. Suntem parte a unor angajamente, dreptul la libera circulație e parte fundamentală a acestor angajamente, iar legea e lege", explică aceasta.

Citiți articolul integral AICI.

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Elevii se întorc la școală, tot sub semnul pandemiei (SpotMedia.ro)
  •  

Elevii se întorc la școală, tot sub semnul pandemiei (SpotMedia.ro)

Elevii se întorc la școală tot sub semnul pandemiei SpotMediaro

Doar 61% dintre angajaţii din învăţământ sunt vaccinaţi. Începând de luni este demarată şi campania de vaccinare anti-COVID în învăţământul preuniversitar şi cel universitar.

Noul an şcolar 2021-2022 începe luni, cu prezenţă fizică la cursuri în cea mai mare parte a unităţilor de învăţământ din România, dar cu măsuri de protecţie sanitară în contextul creşterii numărului de infectări zilnice cu SARS-CoV-2.

Ministrul Educaţiei a recomandat părinţilor să nu vină la festivitatea de deschidere, deşi fiecare şcoală are autonomie dacă le permite asta sau nu. Totul în condiţiile în care doar 61% dintre angajaţii din învăţământ sunt vaccinaţi.

Pentru cei aproximativ 2.900.000 de elevi şi preşcolari cursurile anului şcolar 2021 - 2022 se vor derula pe parcursul a 34 de săptămâni, începând cu data de 13 septembrie.

Semestrul I va avea 14 săptămâni (din 13 septembrie până în 22 decembrie 2021), iar semestrul al II-lea - 20 de săptămâni (din 10 ianuarie şi până pe 10 iunie 2022).

În perioada 25 - 31 octombrie, elevii claselor din învăţământul primar şi copiii din grupele de preşcolar sunt în vacanţă.

Vacanţa de iarnă este programată în perioada 23 decembrie 2021 - 9 ianuarie 2022. În semestrul al II-lea, vacanţa de primăvară va fi în perioada 15 aprilie - 1 mai.

Programul naţional "Şcoala altfel" se va desfăşura în perioada 8 - 14 aprilie 2022.

Al doilea an școlar sub semnul pandemiei

Este al doilea an şcolar care începe sub semnul pandemiei de coronavirus. În acest context, a fost emis un ordin comun al miniştrilor Educaţiei şi Sănătăţii, care prevede în continuare asigurarea distanţării fizice, purtarea măştii de protecţie, dezinfectarea mâinilor şi circuite clare de acces în sălile de clasă.

Conform documentului, la intrarea în şcoală şi pe coridoare, precum şi la intrarea în fiecare clasă vor fi aşezate dispensere/ flacoane cu soluţie dezinfectantă pentru mâini, iar uşile vor fi menţinute deschise, dacă este posibil, pentru a evita punctele de contact.

Sala de clasă va fi amenajată astfel încât să fie asigurată distanţarea fizică de minimum un metru între elevi, iar dacă acest lucru nu se poate realiza, atunci spaţiul va fi organizat astfel încât să se asigure distanţa maxim posibilă între elevi. Este interzis în continuare schimbul de obiecte personale.

Elevii şi personalul didactic/ didactic auxiliar/ nedidactic vor purta mască în permanenţă în interior. Se recomandă ferm purtarea măştii de uz medical, însă se admit măşti de tip textil care să asigure acoperirea orificiilor nazale şi a gurii. Sunt interzise orice alte dispozitive care înlocuiesc măştile, cu excepţia vizierelor, care sunt permise doar pentru cadrele didactice din învăţământul special.

Citiți articolul integral AICI. 

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Au liberalii o a treia variantă sau PSD va fi câștigătorul Congresului PNL?
  •  

Au liberalii o a treia variantă sau PSD va fi câștigătorul Congresului PNL?

Au liberalii o a treia variantă sau PSD va fi câștigătorul Congresului PNL

Premierul Florin Cîțu și președintele liberalilor Ludovic Orban au pavat deja drumul partidului spre abisul ridicolului, cu mult înainte de Congresul PNL programat pentru 25 septembrie.

Așa au ajuns mulți liberali să-l susțină pe acest autoproclamat Superman, care conduce guvernul, iar alții să spună că „forțe nevăzute s-au speriat că Orban ajunge președintele României”. Cei doi contracandidați pentru funcția supremă în PNL au folosit în lupta lor supradimensionată nu doar toate metodele murdare pe care le-au avut la îndemână, ci și pârghiile statului. Se dovedește în fiecare zi că nu e o competiție care să arate electoratului cine e cel mai bun, cine are cel mai interesant proiect politic, ci e doar un război intern, care scoate la iveală inapetența principalului partid de guvernare pentru fair-play, incapacitatea PNL de a pune mai presus de jocurile personale interesul național.

În locul unor dezbateri de idei între Cîțu și Orban, țara se afundă într-o criză economică și politică inutilă. Niciunul dintre ei nu explică, nu argumentează, nu demonstrează, ci denunță, condamnă, împroașcă.Cum au ajuns liberalii să arunce țara în aer? De unde au început greșelile?

1)    Ludovic Orban a refuzat să-și dea demisia din fruntea PNL în decembrie 2020, după alegerile parlamentare în care liberalii s-au clasat cu 25% din voturi după social-democrați, care au luat 29%. În schimb, Orban a renunțat brusc la funcția de premier, pare-se la cererea președintelui Klaus Iohannis

2)    Această situație a dus la apariția celor doi poli de putere în partid și la urmarea ilogică în care președintele principalului partid de guvernământ, care nu era premier, a negociat fotoliile de miniștri cu USR-PLUS și UDMR. Tratativele duse de Ludovic Orban nu au avut însă ca scop obținerea celor mai bune poziții pentru PNL, ci ca el însuși să-și asigure un status politic compatibil cu funcția sa în partid. În istoria postdecembristă, de câte ori premierul nu a fost și șeful partidului de guvernământ au avut loc crize politice complicate, care s-au terminat dramatic.

3)    Implicarea președintelui în viața PNL a fost nesănătoasă, fiindcă a blocat competiția din interiorul partidului, aducându-i în față pe preferații lui Klaus Iohannis, nu pe cei care, eventual, ar fi avut calitățile necesare pentru conducerea liberalilor.

4)    Declanșarea luptei pentru șefia PNL cu aproape patru luni înainte de Congresul care va decide cine va fi președintele liberalilor a dus la paralizia guvernului și la un război intern, care decredibilizează partidul înainte să fi apucat să facă vreo reformă.

5)    Premierul Cîțu, care îl avea de partea sa pe Klaus Iohannis și majoritatea filialelor, l-a demis fără consultări cu partenerii de guvernare pe ministrul Justiției (USR-PLUS), fără să fi avut un motiv serios, declanșând actuala criză politică.

Înainte de Congresul PNL, ambii candidați la funcția supremă în partid sunt compromiși și așa cum arată acum ecuația de forță, doar PSD câștigă din acest război, în care liberalii i-au obligat pe colegii lor de la USR-PLUS să plece din guvern. De altfel, Vasile Dîncu, președintele Consiliului Național al PSD, a spus că social-democrații n-au niciun motiv să se grăbească să-l dea jos pe Florin Cîțu, care „este pentru PSD un foarte bun agent electoral”.

Ce-ar mai putea face PNL pentru a ieși din capcana în care a fost înghesuit cu ajutorul lui Klaus Iohannis?

Congresul din 25 septembrie ar putea decide redeschiderea listei de candidați. Sunt în partid oameni cu rezultate bune care nu s-au aliniat în nicio tabără. Eurodeputatul Mircea Hava, care a făcut în anii trecuți din Alba Iulia un oraș prosper, a spus, de pildă, că „nu dansează nici cu Orban, nici cu Florin Cîţu” și l-a acuzat pe primul ministru că l-a întrebat „cât vrea”, să vină în tabăra lui.

Mai e și Ilie Bolojan, liderul filialei Bihor, care a făcut minuni în Oradea, în timpul mandatelor lui de primar. Bolojan nu s-a poziționat de partea niciunuia dintre cei doi candidați și s-a dovedit mai echilibrat și mai tranșant în privința principiilor decât mulți dintre liderii de la centru. Există mulți alți oameni în PNL nemulțumiți de disputele absurde în care s-a adâncit partidul din cauza divizărilor și certurilor fratricide. O a treia variantă ar putea salva partidul și ar putea da o nouă șansă unei guvernări care să se ocupe mai mult de reforme și mai puțin de interese de grup, care să lase deoparte furia și resentimentele și să se concentreze asupra urgențelor țării.

PSD va fi câștigătorul Congresului PNL de peste două săptămâni, dacă liberalii persistă în raționamentele perdante de până acum și nu înțeleg că guvernarea nu trebuie să fie o cursă cu obstacole pe care le plantează chiar ei.  

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Ceremoniile realității: Școala românească trebuie depolitizată
  •  

Ceremoniile realității: Școala românească trebuie depolitizată

Ceremoniile realității Școala românească trebuie depolitizată

Ce-ar fi dacă prim-ministrul Florin Cîțu ar fi prezent la deschiderea anului școlar în cel mai prăpădit cătun? Iar pentru a lua un contact tactil cu realitatea ar fi obligat să folosească WC-ul din curtea școlii?

Luni, 13 septembrie, 2,8 milioane de elevi din ciclurile primar, gimnazial și liceal vor începe școala. De cel puțin o săptămână, un număr dublu de părinți s-au pregătit pentru deschiderea anului școlar 2021-2022 – la acest indicator trebuie scăzute familiile cu mai mulți copii, familiile fără copii, precum și cele monoparentale, din care un membru al familiei a decedat. Cred că putem consemna cel puțin 3 milioane de părinți. Să nu-i uităm însă nici pe bunici, care și ei așteaptă sunetul clopoțelului pentru nepoții lor. 

La finalul acestui recurs la deschiderea porților pentru începerea unui nou an de școală, care, după doi ani de învățământ online, a extins și a adâncit analfabetismul sistemic, adăugăm și cele peste 200.000 de cadre didactice din sistemul preuniversitar de învățământ, precum și funcționarii din Ministerul Educației și cei din inspectoratele școlare. Tot aici adăugăm și funcționarii primăriilor și personalul auxiliar care asigură buna funcționare a unităților de învățământ. De fapt, formularea corectă este „care ar trebui să asigure condițiile optime de desfășurare a activității școlare“. Să nu-i uităm nici pe bodyguarzii și pe polițiștii de proximitate. Începerea școlii implică, așadar, mult peste 6 milioane de suflete.

Școala românească este doar un donator de informație

Acesta este subiectul zilei și chiar al săptămânii. Numai că presa de la București nu i-a acordat decât un exercițiu de vocalize, știri seci, câteva interviuri cu ministrul Educației Sorin Câmpeanu și cam atât. Analizele serioase care să despice firul în patru, care să caute răspunsuri corecte la criza din sistemul educațional, care să se aplece asupra cauzelor care au condus și conduc, de 30 de ani, la așternerea apatiei în rândul principalilor subiecți ai sistemului educațional - Ministerul Educației și inspectoratele școlare, elevii, cadrele didactice, părinții - lipsesc în continuare, ca și în alte domenii.

Și asta, în ciuda faptului că educația este cel mai important pilon al unei societăți. De aici, din acest trunchi, pornesc toate ramurile care fac funcțională o societate modernă. Școala românească este în continuare un donator de informație, dar și acesta subnutrit din pricina multor cadre didactice incompetente și dezinteresate (de exemplu, mai ales în școlile din mediul rural, nu puține sunt învățătoarele și profesoarele care tricotează pulovăre și ciorapi în timpul orelor), un bagaj de cunoștințe învățate pe de rost, pe care elevii le cară în ghiozdan atât când merg la școală, cât și în drum spre-acasă.

Despre accederea școlii românești către un sistem de educație formativ au vorbit toți miniștrii de resort, fie pe la colțuri, la întruniri bahice cu alți indivizi purtând matricola de șef de minister ori cu tovarăși de partid, fie în public, în noul limbaj de lemn postdecembrist.

E nevoie de o disciplină de învățare a bunelor maniere 

Dintre cei peste 30 de miniștri ai Educației care au ocupat acest portofoliu, îi rețin doar pe Mihai Șora, care a trebuit să-și abandoneze proiectele și să părăsească ministerul sub presiunea lui Iliescu și a FSN-ului, și pe fostul rector al Universității din București Mircea Dumitru, ministru în guvernul Cioloș doar șapte luni, între iulie 2016 și ianuarie 2017. El a emis un ordin prin care cadrelor didactice le era interzis să dea elevilor teme pentru acasă care să necesite mai mult de două ore de lucru. Acest ordin, declara la vremea respectivă ministrul Mircea Dumitru, „nu se aplică automat și va trebui ca și părinții sau comitetul de părinți, precum și elevii să contribuie la aplicarea lui. Trebuie să facem distincție între temele obligatorii și temele suplimentare. Trebuie să preîntâmpinăm abuzurile școlii față de timpul liber al elevilor.“ 

Despre cum se poate gestiona timpul liber ar putea fi o disciplină opțională. La fel, programa școlară ar trebui să introducă o oră de învățare a bunelor maniere. O astfel de disciplină era obligatorie înaintea instaurării regimului comunist.

Revin la fostul ministru al Educației. Ordinul de ministru, care ar fi urmat să fie începutul unei reforme radicale a sistemului educațional, a rămas doar o intenție curajoasă, întrucât Mircea Dumitru a demisionat din guvern din motive politice. 

Îl cunosc pe fostul rector al Universității din București de mulți ani. Insist asupra activității lui la minister întrucât, exceptându-l pe Mihai Șora, a fost singurul ministru al Educației neafiliat politic. Dacă ar fi deținut portofoliul timp de patru ani, școala românească ar fi arătat cu siguranță altfel. Dar, din păcate, în fața numelor multor personalități fără carnet de partid care ar putea să facă o breșă, în toate domeniile, în apatia virulentă a societății românești, întotdeauna administratorii politici aplică un „dacă“.

De final, dau și eu frâu liber unui „dacă“: Ce-ar fi dacă prim-ministrul Florin Cîțu ar fi prezent la deschiderea anului școlar într-unul dintre cele mai prăpădite cătune, de exemplu în Fîstîci, comuna Cozmești, județul Vaslui, unul dintre cele mai sărace județe din România? Și, pentru a lua contact cu realitatea în ceea ce privește miile de unități de învățământ care și în ziua de azi funcționează fără aviz medical și fără grupuri sanitare în incinta școlii, va fi obligat, după susținerea discursului prim-ministerial, să folosească WC-ul din curtea școlii pentru nevoi care nu suferă amânare?

Eu zic că ar fi un pas mic pentru samuraiul politic Florin Cîțu, dar un pas mare pentru un semn de întrebare care să stăruie în mintea omului Cîțu. 

Dar piatra de moară pe care o cară cu voioșie premierul, nu pentru bună guvernare, ci pentru accederea în fruntea liberalilor, nu-i lasă o clipă de răgaz pentru a se gândi și la bieții copii din zonele defavorizate, acolo unde sărăcia se traduce într-o masă caldă pe zi și în tălpile încălțărilor pingelite, de mai multe ori, cu petice de cauciuc. 

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • SpotMedia: Cine vor fi tocilarii cu ochelarii sparți de golani
  •  

SpotMedia: Cine vor fi tocilarii cu ochelarii sparți de golani

SpotMedia Cine vor fi tocilarii cu ochelarii sparți de golani

Pe termen scurt, vinovatul crizei va fi considerat USR PLUS, pentru că multe din tezele lor de apărare nu au pătruns în spațiul public așa cum ar fi trebuit, consideră sociologul Barbu Mateescu.

Liberalii vor să fie golanii care sparg ochelarii tocilarilor de la USR PLUS, pe care să-i blameze pentru tot ce merge prost la guvernare. Nu vor să fie ei tocilarii ai căror ochelari sunt sparți de golanii de la PSD, care-i blamează pentru tot ce merge prost la guvernare, a explicat Barbu Mateescu într-un interviu pentru SpotMedia.ro.

Cât despre PSD, el n-a mai avut doi competitori autentici în Opoziție. PSD va mânca din cadavrul cald al PNL nu singur, în tihnă, ci într-o cursă gastronomică cu AUR și USR PLUS, care-s mult mai tineri și mai agili și care în plus atacă cina din două părți diferite, mai spune Barbu Mateescu.

În percepția publică, așa cum o vedeți dvs sociologic, cine este vinovat pentru această criză politică?Pe termen scurt cred că vinovatul va fi considerat USR PLUS. Aparatul lor de comunicare e infinitezimal prin comparație cu cel aflat la dispoziția președintelui Iohannis și al PNL. Multe din tezele lor de apărare nu au pătruns în spațiul public așa cum ar fi trebuit.

Cine câștigă, cine pierde în această criză dintre actorii principali, partide și președinte?

Un mod de a răspunde este următorul: unde dorești să fii, ca partid, în 2024?

AUR: în Opoziție, speculând erorile tuturor. Așa este acum.

USR PLUS: în Opoziție, criticând un guvern PNL lent, incapabil să țină pasul cu aspirațiile de modernizare ale din ce în ce mai multor români și tarat de scandalurile inerente unei birocrații proaste.

Dacă s-ar putea ca acel guvern PNL să fie legat strâns de PSD, pentru a avea o confruntare „clasa politică veche și uzată vs. generația mai tânără” ar fi super, dar nu e obligatoriu.

Stai o clipă...

Parafrazând o sintagmă deja faimoasă, Florin Cîțu "trebuie să știe” că USR PLUS într-un fel secret îl iubește. Prin imprudența sa, a pus USR PLUS la startul prezidențialelor din 2024 într-o poziție optimă.

A devansat cu luni și ani un calendar complicat, luni în care USR PLUS ar fi fost asociat cu guvernarea, luni care ar fi trebuit șterse din conștiința publicului de propaganda electorală a USR PLUS. Foarte multă muncă, stres, tensiuni, mesaje – toate au dispărut din desfășurătorul (viitor) al USR PLUS. A făcut Florin toată munca pentru ei. Wow!

Dar să revenim la unde vrea fiecare partid să fie în 2024.

PSD: în Opoziție, criticând o guvernare ineptă. Ideal guvernul are susținere minoritară în Parlament ca PSD să-și poată băga oamenii în locuri de muncă la stat. Deci și cu buzele unse și cu slănina în pod.

Bingo.

PNL: la Putere (deci bani, funcții, salarii pentru membrii de partid) și să te poți lăuda cu ce e bine dar cu niște parteneri fraieri de coaliție (USR PLUS, că alții nu-s) pe care să dai vina pentru tot ce e rău.

Opa!

PNL e singurul vector politic prost plasat. Cîțu i-a băgat în ștreang, strategic vorbind. Acum două săptămâni totul era perfect pentru PNL în vederea lui 2024, iar USR PLUS era singura formațiune politică în ofsaid. Lucrurile s-au inversat.

Nu l-aș putea pune pe Klaus Iohannis pe același plan cu partidele. Nu el plătește consecințele deciziilor lui. Iohannis vrea desigur binele PNL, dar dacă greșește în estimările sale nu asupra lui cade pedeapsa, în 2024 pleacă la Sibiu, un oraș tihnit pe care îl iubește și care îl iubește, iar PNL ... rămâne cu pisicile moarte-n cap.

Ghinion!

Cât de rea este în percepția publică asocierea dintre USR PLUS și AUR?

Aici USR PLUS a avut baftă. Dacă eram în octombrie 2023 lovitura era importantă, se lățea peste alegeri. Încă un motiv să-i mulțumească lui Cîțu că a accelerat lucrurile...

Dar în 3 ani, alte teme devin presante și definitorii.

Pe vot negativ, milioane de fani DNA au optat în mod repetat pentru „premierul de la Grivco”. În 1998, Traian Băsescu n-ar fi putut să meargă pe stradă prin București fără să fie scuipat, era diavolul care distrugea coaliția de guvernare. Presa îl mitralia non-stop. Ei bine, nu trei, ci doi ani mai târziu (!) lumea se călca pe picioare să-l voteze.

Într-un climat mult mai naiv ca acum, votanții PNL și PD au iertat între 2001 și 2004 colaborările parlamentare numeroase cu PRM. Întotdeauna în România calitatea slabă a guvernării spală păcatele Opoziției.

Este viabilă soluția unui guvern minoritar PNL susținut de PSD?

Am încercat o comparație cu 2007-2008. Atunci și PNL, aflat solo la guvernare, și PSD, susținându-l din Opoziție, au câștigat procente, dar asta pe baza unei erodări fulminante a PD, partidul dominant în sondaje. Setul de circumstanțe nu poate fi comparat.

Aspectul inedit este următorul: niciodată PSD n-a mai avut doi competitori autentici în Opoziție. PSD va mânca din cadavrul cald al PNL nu singur, în tihnă, ci într-o cursă gastronomică cu AUR și USR PLUS, care-s mult mai tineri și mai agili și care în plus atacă cina din două părți diferite.

Pentru PNL guvernul minoritar e o problemă. Ca să evite soarta CDR sau PDL, ei au nevoie să dea vina pe cineva pentru tot ce va merge prost. Odată USR PLUS plecat, ei nu pot să dea vina pe PSD, care i-ar susține din parlament, pentru că asta ar înseamna să recunoască că sunt legați de PSD, ceea ce ar roti în timp votanți PNL spre USR PLUS.

De aceea fervoarea cu care liderii PNL imploră USR PLUS să se întoarcă la guvernare. Ei vor să fie golanii care sparg ochelarii tocilarilor de la USR PLUS, pe care să-i blameze pentru tot ce merge prost la guvernare. Nu vor să fie ei tocilarii ai căror ochelari sunt sparți de golanii de la PSD care-i blamează pentru tot ce merge prost la guvernare.

Citiți articolul integral AICI. 

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • România începe în octombrie vaccinarea anti-Covid cu a treia doză (SpotMedia)
  •  

România începe în octombrie vaccinarea anti-Covid cu a treia doză (SpotMedia)

România începe în octombrie vaccinarea antiCovid cu a treia doză SpotMedia

Administrarea celei de-a treia doze va începe în octombrie, spune coordonatorul campaniei de vaccinare, Valeriu Gheorghiţă. El a explicat cele două situații în care se administrează doza a treia de vaccin.

Astfel, persoanele imunodeprimate, respectiv cele aflate după un transplant, au afecțiuni oncologice, HIV netratat sau în stadiu avansat vor primi o doză suplimentară de vaccin. Practic, acești bolnavi au ca indicație trei doze de vaccin în prima schemă de vaccinare, în loc de 2 doze.

Apoi, este vorba despre doza de rapel, care se face la cel puțin 6 luni de la schema inițială de vaccinare și care, de asemenea, se propune pentru categoriile de persoane vulnerabile. Ulterior se vor putea vaccina și celelalte categorii de persoane, care au primit schema inițială.

„După ce vom avea recomandările necesare, vom putea organiza și în România cele două tipuri de abordare. Repet: o doză suplimentară în cadrul schemei inițiale de vaccinare pentru persoanele imunodeprimate - și aici urmează să definim cu ajutorul comisiilor de specialitate din Ministerul Sănătății care sunt acele categorii de afecțiuni care au indicație de a primi trei doze de vaccin - și rapelul la cel puțin 6 luni pentru aceleași categorii de persoane, la care se include, evident, și restul populației.

Citiți articolul integral AICI. 

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Miniștrii USR-PLUS din Guvernul Florin Cîțu au demisionat în bloc
  •  

Miniștrii USR-PLUS din Guvernul Florin Cîțu au demisionat în bloc

Miniștrii USRPLUS din Guvernul Florin Cîțu au demisionat în bloc

Criza guvernamentală de la București a ajuns în faza ruperii coaliției majoritare: membrii USR-PLUS din Guvern au demisionat. „S-au comportat ca niște copii răsfățați”; răspunde premierul.

Vicepremierul Dan Barna și cei șase miniștri USR-PLUS din Guvernul Florin Cîțu și-au prezentat demisiile. Acestea vor fi depuse mâine dimineață la ora 9. „Mâine dimineață, la prima oră, primul ministru va avea demisiile noastre pe birou. E o chestiune practică, mâine mai mergem la ministere, nu este nici o formă de negociere” faptul că mandatele nu vor fi depuse în această seară, a declarat Barna, co-președinte al partidului, într-o conferință de presă susținută în această seară, flancat de cei șase miniștri - Ioana Mihăilă (Sănătate), Cătălin Drulă (Transporturi), Stelian Ion (Justiție), Cristian Ghinea (Fonduri și Proiecte Europene), Claudiu Năsui (Economie) și Ciprian Teleman (Cercetare și Digitalizare) - și de parlamentarii formațiunii.

„Nu-mi dau jos propriul Guvern. Hai să așteptăm până dimineață. Să vedem documentele. Răul pentru România a fost deja făcut: s-au asociat cu AUR”, a comentat premierul Florin Cîțu după anunțul USR-PLUS. „Am mai auzit declarații, să vedem documentele”, a mai spus șeful Guvernului. Întrebat dacă e dispus să se împace, Cîțu a acuzat USR-PLUS că „s-a comportat ca un copil răsfățat” și i-a comparat cu Liviu Dragnea.

Filmul și declarațiile zilei în care s-a rupt coaliția

Dan Barna și colegul său de la președinția partidului, Dacian Cioloș, se vor duce mâine după amiază la Palatul Cotroceni, la invitația președintelui Klaus Iohannis. „Mesajul nostru e fără echivoc: un nou premier în cel mai scurt timp pentru a continua reformele. Noi considerăm că acest guvern este al coaliției, nu vedem nici o problemă, lucrurile pot merge la cheie de a doua zi. Președintele Klaus Iohannis nu și-a exercitat misiunea de mediator”, a explicat Barna.

Despre Florin Cîțu, vicepremierul demisionar spune că „a dinamitat conștient această coaliție. Nu mai poate fi premier. Și-a asumat împingerea afară din coaliție a USR-PLUS”. 

Co-președintele USR-PLUS a criticat modul în care PNL și PSD au lucrat împreună în parlament pentru a bloca stabilirea calendarului moțiunii de cenzură depusă de USR-PLUS și AUR:  „Liberalii au reușit să transfere echipa PSD”.

Anterior, și purtătorul de cuvânt al USR-PLUS a acuzat PNL că urmărește refacerea USL alături de PSD: „Cei de la PSD şi PNL au boicotat această şedinţă. Dincolo de declaraţiile domnului Ciolacu, de astăzi, echipa câştigătoare are un nou membru: domnul Marcel Ciolacu. Pare că a fost recrutat de domnul Cîţu.

Boicotarea moțiunii

În această dimineață, reprezentanții PSD din Biroul Permanent Reunit al celor două camere ale Parlamentului au părăsit discuțiile despre calendarul moţiunii de cenzură, astfel că, la momentul votului, nu a putut fi asigurat cvorumul pentru un vot tranșant. În discuție era, în afara datei la care urmează să fie citită și, apoi, votată moțiunea, o verificare a autenticității semnăturilor de pe moțiunea depusă vineri seară. Liberalii contestă faptul că o parte din semnături au fost scanate și nu depuse personal în anexele moțiunii. „Am asistat la un abuz fără precedent: pentru prima dată în 30 de ani, parlamentarilor li se se refuză dreptul de a depune o moțiune de cenzură”, a comentat Moșteanu, care a mai spus despre Marcel Ciolacu că are comandă dublă, nu-şi doreşte cu adevărat demiterea lui Florin Cîţu” și „a pus PSD la remorca domnului Florin Cîţu”.

„Tabelele de semnături arată ca ciorna unui copil de clasa întâi, e o bătaie de joc”, a comentat în replică Alina Gorghiu, vicepreședintele liberal al Senatului. Iar colegul ei Daniel Fenechiu a completat: „Legea spune că trebuie să aibă 217 semnături olografe. Nu le are. E simplu. Nu negociem.” În fine, președintele PNL și al Camerei Deputaților, Ludovic Orban, a explicat de ce s-a abținut de la votul din Biroul Permanent Reunit propus de colegii săi, care cereau două săptămâni pentru verificarea autenticității semnăturilor din moțiune: „Nu pot accepta o propunere care nu are bază regulamentară și constituțională și întârzie procedurile două săptămâni”. De precizat că termenul de două săptămâni ar împinge votarea moțiunii de cenzură după congresul PNL în care, la 25 septembrie, va fi votat noul președinte al partidului.

Președintele Camerei Deputaților a anunțat că va convoca o nouă ședință a conducerilor celor două camere, într-o a patra încercare de a pune pe agenda Parlamentului moțiunea celor de la USR-PLUS și AUR.

„Vor, ba cei de la USR, ba de la PNL, să rezolve cu mâna PSD. Refuzăm și nu vom intra în jocul lor de acuze de hoție din interiorul puterii. Să își dea demisia domnii de la USR, să treacă în opoziție și intrăm în cu totul alt scenariu”, a comentat prim-vicepreședintele PSD Sorin Grindeanu.

Cu puțin timp înainte de anunțul conducerii USR-PLUS, premierul Florin Cîțu, care a participat la festivitățile prilejuite de începutul noul an evreiesc la Templul Coral din București, a transmis că este dispus „să continuăm dialogul, eu consider că doar o coaliție de dreapta poate conduce România azi”. Oferta a fost respinsă categoric de Dan Barna, care a refuzat să spună dacă este de părere că în spatele acțiunilor lui Florin Cîțu s-ar afla președintele Klaus Iohannis. Aceasta în condițiile în care, mai devreme, la Digi 24, Stelian Ion, ministrul demisionar al Justiției, spunea că l-a văzut deseori pe Florin Cîțu retrăgându-se pentru a primi indicații: „Este un conducător foarte slab. Dă telefoane în momente-cheie și așteaptă lumină din altă parte”.

Să mai spunem că, ieri, președintele PNL a afirmat că în PNL ar fi existat o înțelegere pe care unii au încălcat-o: „În momentul în care eu mi-am anunţat intenţia de a candida, aveam înţelegeri făcute. Eu, preşedintele partidului, la muncă, celălalt premier şi guvernator la BNR, după ce se termină mandatul lui Mugur Isărescu. Nu eu am hotărât să candidez contra lui Cîţu, Cîţu a hotărât să candideze contra mea.”

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Mizele crizei și Triunghiul care boicotează Justiția
  •  

Mizele crizei și Triunghiul care boicotează Justiția

Mizele crizei și Triunghiul care boicotează Justiția

Interesul liberalilor pentru bani, arbitrajul părtinitor al președintelui și compromisul cu extremiștii dus prea departe de USR tind să transforme o țară cu potențial de stabilitate într-un loc al crizelor succesive.

Nu e vorba doar despre cei aproape 100 de miliarde de euro de la Bruxelles, pe care guvernul ar vrea, poate, să-i împartă discreționar fără teamă că ar putea răspunde penal, dar care oricum vor veni imediat, numai pe hârtie. La mijloc e o dorință de tristă sațietate a unei autorități care vrea să fie totală și, deci, să controleze cât mai mult, pentru a-și apăra vulnerabilitățile și a-și conserva puterea. La umbra actorilor vizibili se ascund zone crepusculare ale unui sistem care proliferează neliniște subită și crize artificiale, din care țara are doar de pierdut.

La suprafață, totul a început după alegerile din decembrie anul trecut, când PNL, Klaus Iohannis și USR-Plus, care susținuseră la unison nevoia reformării Justiției, au început să aibă păreri diferite despre acest subiect. Pe scurt, PNL a ținut mereu cu dinții de menținerea legislației în formula lăsată de Liviu Dragnea sub privirile aprobatoare ale președintelui, în vreme ce ministrul USR, Stelian Ion, a încercat să schimbe moștenirea lăsată de PSD.

Așa numita Secție Specială (SIIJ, Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție) aflată la Parchetul General și înființată de PSD în 2018 pentru intimidarea magistraților care lucrează la cazurile de corupție a fost pretextul discordiei. Liberalii n-au spus direct că nu o vor, dar s-au opus permanent atunci când acest instrument putea fi demontat cu ușurință. Comisia Europeană, Curtea de Justiție a UE și Comisia de la Veneția au argumentat în favoarea suprimării acestei Secții și de mai multe ori România a fost criticată la Bruxelles pentru menținerea status quo-ului din justiție. Președintele Klaus Iohannis, cu toate că în campania electorală părea un reformist gata să facă orice pentru salvarea statului de drept, după ce s-a văzut cu PNL la guvernare a făcut o pirueta în stil PSD și n-a mai scos o vorbă pe această temă.

Inapetența președintelui pentru o justiție reală a fost evidentă încă de la începutul celui de-al doilea său mandat, când a semnat decretele pentru numirea în funcția de procuroare șefă a Gabrielei Scutea și în poziția de șefă a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) a Giorgianei Hosu.

Klaus Iohannis pur și simplu a ignorat în acest fel avizele negative ale Consiliului Superior al Magistraturii. Hosu era incompatibilă și vulnerabilă, dar președintele nu a vrut să vadă că are un soț fost polițist trimis în judecată într-un caz de trafic de influență (condamnat între timp) și o mamă de 80 de ani care făcea afaceri cu o firmă offshore. Actuala procuroare generală, Scutea, a fost, în schimb, secretar de stat în guvernarea PSD, chiar în perioada în care ministerul era condus de Florin Iordache și a fost adoptată celebra Ordonanță de Urgență 13 din 2017, care schimba Codul Penal prin dezincriminarea abuzului în serviciu, abrogarea infracțiunii de neglijență în serviciu și redefinirea infracțiunii de favorizare a făptuitorului, toate în favoarea salvării celor cu probleme de corupție, cu dedicație specială pentru Liviu Dragnea.

O alianță nevăzută pare să persiste între președinte și social-democrați: un fir roșu îl leagă pe Klaus Iohannis de PSD încă din 2009, când a fost propus premier de PSD și PNL, aceleași partide care au zdruncinat România prin suspendarea președintelui în 2007 și 2012. Acest triunghi uitat era sabotorul justiției și proiecta punți de trecere a prăpastiei pentru corupții de toate culorile. Destrămarea lui a fost temporară sau disimulată, de aceea social-democrații pregetă acum să dea jos guvernul condus de Florin Cîțu și speră într-un cabinet minoritar PNL pe care să-l dirijeze și să-l șantajeze de câte ori au nevoie. E rețeta cea mai bună care poate readuce PSD la putere în 2024, oferindu-i toate pârghiile, inclusiv președinția țării. 

Criza politică din România e dincolo de miza numirii viitorului procuror șef al DIICOT pe care se pregătea să o facă timidul Stelian Ion și dincolo de împărțirea banilor europeni. USR-Plus devenise un partener dificil pentru PNL și UDMR, cu prea multă personalitate și prea multe principii și care risca să arunce în aer înțelegerile transpartinice de a ține justiția în laț. Indignarea ulterioară a liderilor USR-Plus alături de Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a arătat, însă, cât de elastice sunt principiile tinerilor politicieni reformiști. Dacă într-adevăr nu mai pot coabita cu PNL, care le-a concediat ministrul Justiției, miniștrii USR-Plus ar trebui să-și dea demisia. Ar fi singurul gest sigur pentru demolarea guvernului. Alăturarea cu AUR, o formațiune extremistă cu tendințe fascistoide, e, totuși, mult mai rușinoasă decât rămânerea la guvernare.

Criza politică din România, care a început prin demiterea neinspirată a ministrului Stelian Ion de la Justiție, decisă de premier și aprobată rapid de președinte, are loc într-o perioadă zbuciumată pe plan internațional, în care Ungaria strânge relația cu Rusia, Polonia declară stare de urgență la granița ei cu Belarus, armata rusă pregătește exerciții militare în Marea Neagră în care unități ale Marinei vor debarca în nave amfibii de atac pe coasta „inamicului", parlamentarii germani se confruntă cu atacuri cibernetice provenite de la servicii de informaţii străine iar retragerea americanilor din Afganistan are efecte neașteptate.

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Coaliția PNL-USR PLUS-UDMR, o rețetă de descompunere la firul ierbii
  •  

Coaliția PNL-USR PLUS-UDMR, o rețetă de descompunere la firul ierbii

Coalițiile și alianțele dintre partide nu sunt rețete de succes pe scena politică dâmbovițeană.

Nici stânga retardă iliesciană nu a reușit să guverneze eficient într-o coaliție, dacă e să ne amintim fie și numai de convulsiile și șantajele din vremea „patrulaterului roșu“, nici dreapta mereu în convalescență nu a fost capabilă să-și asigure stabilitatea guvernării alături de partenerii de coaliție.

Demiterea lui Stelian Ion din fotoliul de ministru al Justiției a scos la lumina zilei criza coaliției PNL-USR PLUS-UDMR, care în realitate mocnește de la începutul guvernării, dar mai ales din momentul în care guvernul a încăput pe mâinile lui Florin Cîțu.

Un episod fierbinte din sânul coaliției, dar care s-a dovedit a fi unul tranzitoriu, a fost demiterea lui Vlad Voiculescu din fruntea Ministerului Sănătății. Un altul, petrecut la începutul lunii iulie, consemnează demiterea liberalului Alexandru Nazare de la cârma Ministerului de Finanțe. Aceasta, în ciuda faptului că, în primele cinci luni ale anului, veniturile bugetare au crescut iar agențiile internaționale de anamneză a economiilor lumii nu au scăzut ratingul de țară. Și mai sunt și alte realizări ale fostului ministru de Finanțe.

Trimiterea pe tușă a lui Nazare, operată fără explicații plauzibile din partea premierului Cîțu, a urmărit în fapt înlăturarea din executiv a unui apropiat al lui Ludovic Orban, posesorul unor pârghii prin care acesta putea să asigure un plus de electorat din teritoriu favorabil actualului președinte al liberalilor la Congresul PNL din 25 septembrie.

Coaliția PNLUSR PLUSUDMR o rețetă de descompunere la firul ierbii

Premierul Florin Cîțu, sub presiune după demiterea încă unui ministru USR PLUS

Mirosul puterii politice l-a corupt pe șeful executivului, atrăgându-l într-un joc periculos pentru stabilitatea guvernării. Aceluiași scop al premierului de a accede la cârma PNL i s-a supus și demiterea fulgerătoare a ministrului de la Justiție Stelian Ion. Miza lui Cîțu e de bătaie mai lungă și privește în realitate numirea unor noi procurori de rang înalt în funcții de conducere care să fie atașați Cotroceniului.

E limpede că arhitectul acestui demers este președintele Iohannis, care tace și face. Desigur, doar spre interesul propriu, întrucât implicarea sa în trebile societății este aproape inexistentă. Cel care a parcurs, „pas cu pas“, drumul de la primar la președinte a învățat meseria nu de șef al statului, ci pe aceea de șef al propriei persoane la Cotroceni.

O moțiune contra naturii

Scena politică este în momentul de față total turmentată, cum de puține ori în cele trei decenii postdecembriste a atins această colcăială la drumul mare. O moțiune de cenzură la adresa propriului guvern, anunțată de alianța USR PLUS, nu a mai fost operată decât de PSD în 2017, în urma căreia guvernul Grindeanu, o marionetă a pușcăriașului Dragnea, a fost trimis acasă.

Socotelile privind asigurarea unei majorități parlamentare care să-l debarce pe Florin Cîțu sunt extrem de complicate. Moțiunea anunțată de USR PLUS nu va putea trece decât cu sprijinul AUR și al PSD. În acest context, președintele USR și co-președinte al Alianței, Dan Barna, a făcut joi seara la Digi 24 o afirmație halucinantă, pe care o reproduc:

„Nu există nicio colaborare cu AUR. Discuția a fost să susțină moțiunea USR PLUS. Susținerea înseamnă semnarea.“

Bun, și mai departe? Ne oprim la adeziunile cu pixul ale parlamentarilor partidului condus de George Simion, Claudiu Târziu și Sorin Lavric? În stilu-i caracteristic, Barna pune paie pe foc după care îl stinge. Cum să nu existe nici o colaborare cu AUR, de vreme ce USR PLUS le-a cerut parlamentarilor tatuați cu figura de matroană a populismului deșănțat al Dianei Șoșoacă „să susțină moțiunea de cenzură?“

Instituția șpăgii în dauna unei bune guvernări

Coalițiile și alianțele dintre partide nu au fost și nu sunt rețete de succes pe scena politică autohtonă. Nici stânga retardă iliesciană nu a reușit să guverneze eficient într-o coaliție, PSD-ul de azi fiind nevoit să cedeze deseori șantajului tovarășilor de drum – e suficient să ne amintim doar de „patrulaterul roșu“ –, nici dreapta mereu convalescentă nu a fost capabilă să-și asigure stabilitatea guvernării alături de partenerii de coaliție.

Ce dovedește acest defect al arealului politic dâmbovițean? Nimic mai mult decât faptul că fiecare partid care guvernează vrea să fure de unul singur, fără a se teme că un altul, cu care s-ar întovărăși, i-ar încurca socotelile. Că nu va fi nevoit, în cazul unei alianțe, să împartă prada.

În mod paradoxal, dacă paradoxul nu ar fi o plusvaloare dâmbovițeană, singura alianță care a guvernat fără mari convulsii a fost construcția contra naturii a Uniunii Social-Liberale (USL), formată din amalgamul PSD-PNL-UNPR-PC și administrată de către duetul Victor Ponta-Crin Antonescu. S-a dovedit că cei doi tineri rechini politici au avut abilitatea de a împărți corect aritmetic prada celor patru ani de guvernare.

Coaliția PNLUSR PLUSUDMR o rețetă de descompunere la firul ierbii

Ponta-Antonescu, un duet politic care a "funcționat"

Scurtă istorie politicianistă

În urmă cu două săptămâni, Iulian Bulai anunța destul de străveziu actuala criză din coaliție printr-o scrisoare pe Facebook în chip de „tatăl nostru“ politic. Mesajul străveziu al USR PLUS către liberali, livrat prin intermediul scrisorii deschise a lui Bulai, este cuprins într-o singură frază: „Doamne, te rog, dă-le înțelepciune oamenilor din PNL.“

Asta denotă faptul că decizia demiterii ministrului Justiției Stelian Ion nu a fost gândită peste noapte de către premierul Cîțu, această mișcare a șefului guvernului, care riscă să fie una sinucigașă, fiind pregătită mai demult și vizându-i și pe alți membri ai executivului care fac parte din alianța USR PLUS, printre care pe ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene Cristian Ghinea și pe ministrul Transporturilor Cătălin Drulă.

De ce ministrul Ghinea, de exemplu, se află și el în vizorul lui Florin Cîțu? Pentru că ministerul pe care îl conduce va gestiona în următorii ani proiectele și investițiile din bugetul de 80 de miliarde de euro alocat României de către Uniunea Europeană pentru exercițiul bugetar în desfășurare.

Adunând la un loc toate convulsiile de pe scena politică, tragem următoarele concluzii:

1) Klaus Iohannis se dovedește a fi pe zi ce trece, după cum nu l-am bănuit, un agent autosuficient al propriei persoane, iar nu un șef al statului care să se implice în rezolvarea, împreună cu executivul, a nevoilor societății. Altfel spus, Iohannis se arată a fi un președinte pentru neliniștea noastră.

2) PNL persistă în a purta sutana unui partid nereformabil (de altfel, ca toate celelalte partide de pe piața politică), fluturând lideri atât în campaniile electorale, cât și în exercitarea puterii, care sunt atât de puțin animale politice, în sensul bun al cuvântului, precum balta ar da apă bună de băut.

3) A doua cea mai tânără formațiune politică, după AUR, alianța USR PLUS, pe lângă obiectivele absolut salutare din Programul de guvernare, flutură încă de la începutul formării coaliției majoritare demisia de la putere și implicit retragerea sprijinului parlamentar pentru liberali.

4) În fine, avem un PSD care stă la pândă pentru a accede din nou la prada guvernării, având ca document de lucru evanghelia după Dragnea.

Închei prin a spune că timpul nu mai are răbdare și că singurul personaj care ar putea să frâneze dezmățul politic autohton este poporul român. Știu că sună patriotard, pășunist și că exprimă o credință fără sorți de a căpăta viață. Dar altă cale a reformării clasei politice nu există.

Ieșirea în stradă este primul articol, nescris, al Constituției, și primul pas înspre implicarea românilor în tratarea unei societăți care poartă cu sine toate bolile regimului comunist.

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Opinie: Stelian Ion, Cîțu și vasta lui operațiune de aruncat praf în ochii românilor
  •  

Opinie: Stelian Ion, Cîțu și vasta lui operațiune de aruncat praf în ochii românilor

Opinie Stelian Ion Cîțu și vasta lui operațiune de aruncat praf în ochii românilor

Sunt mai mulți bani în joc decât oricând. O justiție independentă ar deranja. Iată cauza demiterii ministrului justiției și a unei crize guvernamentale care sună, ambele, a ”Sesam, deschide-te”, rostit de 40.000 de hoți.

E uimitor că președintele Iohannis și-a abandonat joi, pentru prima oară în viață, lentoarea caracteristică, semnând cât ai zice pește decretul de revocare a ministrului justiției, Stelian Ion?

Deloc. Premierul îl dăduse ieri afară pe ministrul justiției, înlocuindu-l cu sulfurosul Lucian Bode. Or, multe indicii probează că demersul a avut loc sub patronajul președintelui Iohannis. Șeful statului și-a întrerupt miercuri eternul său concediu spre a rosti, perfid, un discurs reformisto-împăciuitor, menit să mascheze propriul rol decisiv în declanșarea iminentă a unei crize guvernamentale și să mimeze ”preocuparea” lui pentru bunăstarea românilor.

Florin Cîțu știa bine ce face demițându-l pe ministrul justiției, așa cum și patronul său de la Cotroceni era edificat, înaintea discursului său demagogic și ipocrit la maximum, ce e în joc și cum se vor poziționa aliații ca să câștige marele pot.

Tezaurul din peșteră și nada aruncată românilor

Căci miza pentru preferatul președintelui la cârma PNL, ca și pentru cleptocrația dindărătul lui nu e mult și fals invocatul ”interes al românilor”. E puterea. Și pentru hoți, e blocarea reformei în justiție, care să facă imposibil furtul banului public, înmulțit, miraculos, cu cele 50 de miliarde de lei ai ”programului de investiții destinat infrastructurii comunităților locale”, de transpus de anul viitor sub pomposul nume de Planul Național de Investiții „Anghel Saligny”. Ar fi vorba, oficial, de investiții la nivel local, de sisteme de alimentare cu apă şi de canalizare în localitățile României, de drumuri și de extinderea sistemului de distribuție a gazelor naturale în localitățile din țară.

E nevoie de toate acestea? Bineînțeles! Dar nu și de iluzii sau de o Fata Morgana. Or, tocmai aceasta s-ar ivi, dacă a finanța binefacerile cu care sunt momiți românii, și mai ales primarii lor, e a deschide peștera lui Ali Baba și a plasa în ea comoara finanțatoare acumulată din sudoarea contribuabililor, spre a fi furată de cei 40 de hoți. Pardon, de cei vreo 40.000, cât ar putea să numere cleptocrația dintre Carpați și Dunăre. Ca să nu se întâmple acest jaf uriaș, românii ar avea nevoie de o democrație veritabilă și de un stat de drept autentic, în care puterile să fie realmente împărțite iar justiția independentă cu adevărat. Pe scurt, ar avea nevoie, între altele, de procurori cinstiți.  Aici au intrat în joc Stelian Ion și USR-PLUS.

Care, după vreo 30 de ani de postcomunism devalizînd țara și banul public, s-au ales promițând reforma menită să le dea în fine românilor o justiție aptă să combată marea corupție.

Despre ce e vorba în propoziție

Dar cui îi convine o justiție onestă? Cui îi convine să avem magistrați care să nu fie sub controlul politic al guvernanților? Celor care n-au sabotat numirea, de către Stelian Ion, a noilor procurori anti-corupție independenți de la DIICOT și DNA. Și celor care au susținut desființarea SILJ în forma, credibilă, propusă de ministrul justiției. Iată de ce s-a trezit Stelian Ion persecutat. Îl prigonesc ”gruparea Grivco” și ceilalți abonați la căpușarea banului public tocmai pentru competența, rigoarea, tenacitatea și perseverența sa în sfera reformării justiției.

Prin urmare, președintele a mințit când a afirmat că ”perioada luptelor electorale s-a încheiat, guvernarea nu este despre competiția dintre un partid sau altul, nu este despre competițiile din interiorul partidelor sau cele dintre un lider sau altul”. Căci, din păcate este. Acesta e tristul adevăr.

Guvernarea și legiferarea nu sunt defel, în acest moment, în România, cum afirmă Iohannis, ”despre a face politici publice pentru români”. Sunt despre cum să se perpetueze cleptocrația la putere și la sursele de bani publici, în frunte cu un ins ca Florin Cîțu, care n-a avut probleme să-i mintă pe români în chestiunea închisorii americane pentru băut la volan. Și care, în episodul consilierei guvernamentale puse să muncească în folosul ambițiilor lui politice din partid, Cîțu a dovedit că n-are probleme fie să-i fure el însuși pe români, fie să admită să fie furați.

Necerându-i în masă demisia, după acest furt, națiunea a dovedit că, de această dată, s-a lăsat mințită lesne, dacă nu și cu mare plăcere, de un ins care a mai fugit și din SUA cu banii altora, dar a ajuns, totuși, premier. Ceea ce probabil că-l încurajează să țintească în continuare până la stele. 

Românii și partidele

Înseamnă toate acestea că poporul se va lăsa mințit la infinit? Ori că USR-PLUS ar fi ușă de biserică? Defel. Politicianismul, demagogia și ipocrizia nu fac casă bună doar cu PSD și AUR. Ori cu PNL, mai ales câtă vreme e condus de Cîțu. USR-PLUS ar fi trebuit să pună demult piciorul în prag și capăt unei coaliții toxice, atâta vreme cât la butoanele executivului e ceea ce pare a fi nu doar un mincinos cu aplomb, ci și un mare meșter în a fura și a escroca.

Dar guvernarea e dulce. Dulce ca mierea e, spre a aminti de minunatul roman al lui Petru Popescu, și glonțul patriei. Pe cine va culca acest glonț politic la pământ? Națiunea, dacă se va mai lăsa mințită de cei 40.000 de hoți. Pe un partid ca USR-PLUS, dacă insistă să rămână la guvernare în baza altui compromis oneros, acceptând mârșava substituire, ca în cazul lui Vlad Voiculescu, a lui Stelian Ion. Căci electoratul va simți impostura și n-o va lăsa nepedepsită.

Pe moment, USR-PLUS nu se bucură de popularitatea pe care o merită un partid cu adevărat reformator și modernizator de țară. Majorității nu-i convin abjecta obediență față de ideologii corectitudinii politice și derapajele către extrema stânga ale unora din dregătorii useriști.

Dar și mai puțin le place calea spre jaful de mari proporții pregătită de vasta operațiune de mințit, îmbrobodit și aruncat praf în ochii românilor, îndemnați să creadă că Stelian Ion ar fi ”blocat”, chipurile, ”dezvoltarea României”. Sau ”activitatea guvernamentală”, neștampilând proiectul de OUG pentru programul Anghel Saligny. Pentru care, în  fapt, nu i s-a dat, vădit, timp suficient. Sau că Stelian Ion nu ar fi ”reușit desființarea SILJ”. Nu e adevărat. E invers.

Realitatea e la antipodul pretențiilor demagogice ale camarilei premierului. Care a pus piedici coaliței guvernamentale și când l-a dat afară, pe nedrept, pe reformistul Sănătății, Vlad Voiculescu, și când oamenii săi din PNL s-au înțeles cu UDMR să determine eșecul proiectului ministrului Stelian Ion de a lichida secția de investigare a infracțiunilor din justiție. Ce reiese?

Că are loc o vastă operațiune de cosmetizare, escamotare și dezinformare, menită să camufleze că, în fapt, cleptocrația și marea corupție pe care Stelian Ion voia să le combată blochează dezvoltarea, modernizarea, europenizarea și accesul țării, prea îndelung furate, la prosperitate.

Congresul PNL ar putea aduce o clarificare, dacă, în ciuda neajunsurilor lui, Ludovic Orban câștigă disputa cu Florin Cîțu, așa cum ar fi bine pentru țară și pentru Europa. Până atunci, moțiunea de cenzură ar putea fi o cale bună de a sili PSD să-și scoată masca și să arate națiunii fie că a rămas fidelă propriei naturi și, deci, și cleptocrației, fie că și-a schimbat și năravul, odată cu părul.

Dar niciun demers, moțiune sau alegere internă nu vor soluționa problema țării, dacă românii nu se activează, înțelegând care e miza aflată în potul potențat de uriașele fonduri europene. Sesam li se va deschide cacialmiștilor, dacă națiunea nu se mobilizează, arătând hoților pisica, ori de cîte ori o mint, o pradă și iar o mint, dând vina pe victimă, spre a-i face scăpați pe făptași. 

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Ofensiva României pe frontul de Est
  •  

Ofensiva României pe frontul de Est

Ofensiva României pe frontul de Est

România a învățat cum să influențeze inclusiv la nivel strategic Republica Moldova, umblând în vârful degetelor, fără să mai bată toba, ca în trecut.

În același timp, transmite semnale prin gesturi de imagine, din care să rezulte ce fel de linii roșii are și în ce direcție se îndreaptă. Președintele Klaus Iohannis a vorbit la Chișinău, la aniversarea celor 30 de ani de independență ai micii republici, despre România, ca „cel mai apropiat și sincer prieten” al R. Moldova, despre efortul oficialilor români „de a menţine R. Moldova ca prioritate pe agenda UE”, dar și despre „acțiunile energice” ale Bucureștiului pentru „amplificarea” sprijinului pe care i-l oferă.

Ieșirea din nevroza unirii, lansată de Traian Băsescu în cel de-al doilea mandat prezidențial, reduce polarizarea emoțională din R. Moldova pe falia Rusia vs. România. Spațiul destinat propagandei se umple, încet, dar, poate pe termen lung, cu investiții din România, cu asistență pentru reforme juridice, cu sprijin pentru reformarea serviciilor secrete și modernizarea armatei.

În absența dramatismului naționalist, România își extinde discret, dar tot mai mult influența dincolo de Prut, fără să mai facă paradă de intențiile ei și fără să cadă în capcanele trecutului. România e într-o perioadă post-istorică și pro-europeană, prin comparație cu Ungaria, care se lansează tot mai des în lamentări internaționale, dar investește cu mai mult entuziasm și cu mai multă generozitate în Transilvania, decât o face Bucureștiul în R. Moldova.

La summitul de la Kiev pentru Platforma Crimeea destinată „dez-ocupării” peninsulei, președintele János Áder a făcut o paralelă între anexarea Crimeei de către Rusia și pierderea Transilvaniei de către Ungaria prin Tratatul de la Trianon. Prezent acolo, premierul român nu a avut prezența de spirit să-l ironizeze discret pe oficialul ungar și să-i explice care e diferența dintre un rapt prin forță și un acord internațional, la negocierea căruia a luat parte și Ungaria.

De fapt, prin declarația lui, președintele ungar recunoaște implicit legalitatea anexării Crimeei de către Rusia și o face în aceeași zi în care șeful diplomației de la Moscova bate palma cu omologul său de la Budapesta pentru un acord profitabil de aprovizionare cu gaz pe următorii 15 ani, care ar putea fi semnat în viitorul apropiat.

În vreme ce România pornește ofensiva sa pe frontul de Est, Rusia își extinde tot mai mult influența în Europa, încercând să-și recupereze, cel puțin parțial, spațiul pierdut după căderea Uniunii Sovietice. O face cu alte instrumente decât acum 50 de ani, dar cu o strategie destul de articulată, în care combină dependența, propaganda, spionajul și sabotajul. Câteva din operațiunile de subminare organizate de Rusia au ieșit la iveală în Cehia, în Bulgaria, în Germania iar responsabili din serviciile secrete autohtone au vorbit în trecut despre creșterea interesului agenților ruși față de România.

Neutralizarea lor nu e suficientă, fiindcă Rusia strânge tot mai mult cercul în jurul fiecărei victime, cu mijloace dintre cele mai neortodoxe, prevestind ce-i mai rău pentru vecinii ei recalcitranți. După summitul Platforma Crimeei, Rusia a amenințat țările care au fost prezente acolo prin vocea purtătoarei de cuvânt a ministerului de Externe iar Vladimir Putin a semnat un decret pentru trimiterea încă unui regiment aeropurtat în Crimeea, acolo unde ar fi deja în jur de 35.000 de militari. Colonelul ucrainean în rezervă Oleg Jdanov crede că desfăşurarea acestui nou regiment arată că Rusia se pregăteşte de un conflict în regiune. 

În primăvară, generalul american Phillip Breedlove, care a comandat forțele NATO din Europa, vorbea  despre un „război sub linii” cu Rusia și argumenta că Marea Neagră este unul din puncte fierbinți unde Alianța nu este pregătită să facă față amenințărilor. Dar totul poate fi chiar mai grav, potrivit fostului șef al armatei americane în Europa, generalul Ben Hodges. În analiza lui, Rusia ar putea profita de problemele din interiorul NATO pentru a lansa o invazie în România sau în țările baltice.

România răspunde acestor amenințări prin dotări militare succesive și foarte costisitoare, pregătindu-se, de pildă, să fie prima țară care va folosi pe teren cea mai nouă versiune a sistemului de apărare antiaerian și anti-rachetă Patriot.

Dincolo de arme, Bucureștiul demonstrează tot mai mult că are aliați în apropiere și, dacă e cazul, aceștia se vor mobiliza foarte repede, mai repede decât NATO, care are o birocrație stufoasă.

Prezența președinților României, Poloniei și Ucrainei la aniversarea independenței R. Moldova sugerează un nou tip de parteneriat. Rusia poate crede că e doar o întâlnire pentru parada militară de la Chișinău. Și poate rămâne doar o paradă a președinților sau se poate transforma într-un parteneriat serios, fiindcă fiecare din cele patru țări are nevoie de celelalte. România și Polonia încearcă de mai multă vreme să facă front comun împotriva Rusiei și să găsească cea mai bună cale de apărare în caz de nevoie. Ucraina își cunoaște cel mai bine inamicul, dar și invers, de aceea are nevoie de aliați iar R.Moldova e atât de neajutorată încât nu poate face nimic pe cont propriu, dar nu se poate nici angaja în alianțe militare, fiindcă este neutră, potrivit Constituției. 

Moscova înghite cu noduri astfel de aranjamente regionale, pe care va încerca să le distrugă, înainte de a-și dovedi funcționalitatea.

Discursul lui Klaus Iohannis în capitala R. Moldova și aranjamentul pentru întâlnirea acolo a președinților statelor celor mai mari din regiune trasează însă o linie roșie, pe care Rusia trebuie să o vadă și să o înțeleagă.

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Drept la replică
  •  

Drept la replică

Drept la replică

Ministerul Afacerilor Externe de la București ne-a solicitat publicarea următorului drept la replică.

În atenția doamnei Alexandra Scherle

Redactor șef Deutsche Welle Romania

Stimată doamnă redactor șef,

Având în vedere că în articolul întitulat „Lecția poloneză sau de ce n-a vrut România să salveze magistratele afgane”, semnat de Sabina Fati, publicat pe site-ul DW la data de 23 august 2021, sunt incluse mai multe afirmații incorecte și de natură să inducă în eroare opinia publică privind modul în care Celula de criză interinstituțională, convocată de MAE încă din 13 august 2021 pentru a gestiona evacuarea cetățenilor români și a cetățenilor afgani cu conexiuni cu autoritățile române din Afganistan, a interacționat cu două organizații profesionale – Asociația Forumul Judecătorilor din România și Asociația Inițiativa pentru Justiție, vă solicităm publicarea următorului drept la replică:

MAE precizează că a menținut constant legătura cu cele două asociații menționate în articol pe tema sprijinului pe care România l-ar putea acorda magistraților din Afganistan.

Astfel, în urma apelului public al celor două organizații din 16 august 2021, prin acestea au solicitat MAE „să acorde vize în format electronic tuturor judecătorilor şi procurorilor afgani a căror viață este pusă în pericol”, directorul general al Departamentului Consular din cadrul MAE a intrat în contact, la aceeași dată, cu un reprezentant al uneia dintre asociații și a prezentat modalitățile prin care pot fi acordate vize, inclusiv faptul că sunt necesare date de contact și cereri concrete din parte persoanelor care au nevoie de astfel de vize, în caz contrar acestea neputând fi eliberate. MAE precizează că până la data de 23 august nu au fost primite de către MAE niciun fel de date concrete sau solicitări din partea unor persoane din categoriile vizate.

La 18 august 2021, MAE a primit o petiție scrisă pe aceeași temă semnată de către reprezentanții Asociației Forumul Judecătorilor din România și Asociației Inițiativa pentru Justiție, prin care se solicita o întrevedere cu conducerea MAE în cursul săptămânii 23-27 august pentru a discuta “situația curentă din Afganistan şi modalitatea de cooperare în vederea ajutorării colegilor magistrați afgani”. La aceasta s-a răspuns pozitiv în cel mai scurt timp, la data de 19 august, menționându-se disponibilitatea de a organiza întâlnirea de lucru în perioada cerută și pe tema menționată. În vederea perfectării cu celeritate a întâlnirii solicitate, MAE a transmis toate detaliile de contact necesare.

Ca urmare a răspunsului MAE la petiție și a convorbirilor telefonice cu reprezentanții celor două asociații, care au avut loc duminică, 22 august 2021, întâlnirea a fost stabilită și a avut loc a doua zi, luni, 23 august, la sediul MAE. La această întâlnire din a participat o delegație a conducerii MAE la nivel de secretar de stat și trei reprezentanți ai celor două asociații profesionale (2 judecători și 1 procuror).

Din discuțiile cu aceștia a rezultat îngrijorarea față de situația colegilor lor magistrați și juriștilor din Afganistan, în special în ceea ce privește femeile din aceste instituții. Reprezentanții MAE și-au exprimat preocuparea în ceea ce privește asistența acordată unor categorii vulnerabile de cetățeni afgani, inclusiv magistrații, și au reconfirmat ca situația din teren este extrem de instabilă, iar din rațiuni umanitare și pe baza unor liste nominale și a unor proceduri de verificare și validare, în caz de nevoie iminentă, poate să fie sprijinită evacuarea fără să mai fie necesară obținerea în prealabil a vizei.

Atenția pe care MAE o acordă cetățenilor afgani aflați în situații de risc sau care fac parte din categorii vulnerabile (cum ar fi jurnaliștii sau magistrații), în vederea oferirii de asistență pentru evacuare și protecție, a fost reflectată, de altfel, în cadrul mai multor poziționări publice ale Celulei de criză interinstituționale.

De asemenea, în cadrul reuniunii extraordinare a miniștrilor de externe din statele NATO (20 august 2021), poziția României a fost clar exprimată cu privire la necesitatea ca situația umanitară din Afganistan să fie gestionată eficient și de a fi sprijinite acele segmente ale societății afgane care împărtășesc în continuare valorile democratice occidentale. În cadrul reuniunii, miniștrii de externe aliați au acordat o atenție deosebită problemelor umanitare și riscurilor la care este expusă în prezent populația afgană, îndeosebi femeile și copiii, precum și persoanele care au făcut parte sau au sprijinit misiunile și activitățile NATO în Afganistan (comunicatul de presă transmis de MAE cu acest prilej este disponibil aici: http://www.mae.ro/node/56459).

Ulterior discuției de la sediul MAE din data de 23 august, reprezentanții celor două organizații au direcționat instituției în noapte de 23/24 august un număr de 6 (șase) solicitări de evacuare din partea unor magistrați afgani, împreună cu membri de familie. La acest moment, solicitările se află în analiza autorităților reprezentate în Celula de Criză interinstituțională, fiind analizate posibilitățile de sprijin și urmând a fi formulate răspunsuri adecvate. Anterior, în intervalul scurs de la apelul public al acestor asociații, respectiv adresarea petiției către MAE și desfășurarea întâlnirii la sediul MAE, nu au fost primite niciun fel de date concrete din partea acestora sau solicitări din partea unor persoane din categoriile vizate.

Așa cum a informat constant MAE, Celula de criză interinstituțională, convocată de MAE la 13 august 2021, a efectuat demersuri intense și complexe pentru identificarea, validarea și contactarea unor cetățeni afgani foști colaboratori ai trupelor române pe perioada desfășurării misiunii acestora în Afganistan, studenți bursieri ai statului român cu studii în derulare sau care au fost acceptați la studii în România, dar și cetățeni afgani din categorii vulnerabile în actualul context din Afganistan cum sunt jurnaliștii, precum și membri de familie ai tuturor categoriilor amintite mai sus. Celula de criză interinstituțională este în contact cu cetățeni afgani aflați în această situație și acționează, împreună cu partenerii internaționali, pentru a le facilita evacuarea.

În perioada 16-22 august 2021, ca urmare a demersurilor Celulei de criză interinstituționale convocate de MAE la 13 august 2021, au fost evacuate în condiții de siguranță cu sprijinul Forțelor Aeriene Române 23 persoane, dintre care 16 cetățeni români și 7 cetățeni străini (5 bulgari, 1 britanic și 1 american) și a fost sprijinită evacuarea altor cetățeni români cu ajutorul partenerilor internaționali. Aceștia se adaugă altor peste 30 de cetățeni români evacuați cu ajutorul unor parteneri internaționali ai României, ca urmare a demersurilor efectuate de Celula de Criză interinstituțională.

Departamentul Comunicare

Ministerul Afacerilor Externe

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Lecția poloneză sau de ce n-a vrut România să salveze magistratele afgane
  •  

Lecția poloneză sau de ce n-a vrut România să salveze magistratele afgane

Lecția poloneză sau de ce na vrut România să salveze magistratele afgane

România a ratat din nou ocazia să-și demonstreze generozitatea, umanitarismul și capacitatea de a ieși din marginalitate.

Ca întotdeauna în istorie, România așteaptă să vadă ce fac ceilalți și tot ce face este să se așeze declarativ în spatele celor mari. Se teme să aibă inițiative, să spună ceva sau să dea o mână de ajutor înainte să i se ceară.

Acum o săptămână, Forumul Judecătorilor din România și Asociația pentru Justiție au cerut Ministerului de Externe ajutor concret pentru magistrații din Afganistan, mai exact „să acorde vize în format electronic tuturor judecătorilor și procurorilor afgani a căror viață este pusă în pericol”. Argumentele sunt la îndemâna oricui încearcă să facă ceva, pentru că, în ultimii 10 ani, au fost uciși și răniți zeci de magistrați, au explodat bombe în palatele de justiție din această țară în care Occidentul nu a putut face schimbări majore, au fost împușcați pe stradă judecători și procurori, chiar în perioada în care trupele americane și vestice erau încă acolo.

Diplomația de la București nu doar că nu a dat niciun răspuns public, dar nici măcar nu a încercat să vorbească la telefon cu magistrații români care au cerut sprijin. În schimb, aceștia împreună cu o asociație de avocați din Polonia au convins guvernul de la Varșovia să-i scoată rapid pe cei mai vulnerabili, în speciali pe femeile care au lucrat în magistratură. Într-un interviu dat judecătorului Dragoș Călin, judecătoarea Tayeba Parsa mărturisea cu lacrimi în ochi că se așteaptă la execuții imediate printre colegele ei, fiindcă „talibanii cred că regulile Islamului interzic femeilor să fie judecător” și oricum „simplul fapt de a fi judecător al statului afgan este un motiv suficient pentru ca acesta să fie ucis fără vreun proces judiciar prealabil” (Revista Forumul Judecătorilor). De fapt, execuțiile magistraților au început chiar înainte de căderea Kabulului, dar între timp sunt căutați prin case.

O parte dintre magistratele afgane, inclusiv Tayeba Parsa, se află la adăpost în Polonia, la câteva zile după inițiativa judecătorilor și procurorilor români, care au găsit sprijin la Varșovia. Diplomații de acolo s-au mișcat rapid și au înțeles cât de gravă e situația magistratelor afgane, n-au așteptat să vadă care e trendul internațional sau dacă cineva îi va mângâia pe cap pentru ce fac.

Bucureștiul a repatriat o parte dintre românii care lucrau în Kabul sub diferite umbrele internaționale și odată cu ei câțiva bulgari, dar acesta nu e doar un gest normal, ci și o datorie a statului față de cetățenii săi. Dincolo de acest efort, atât de lăudat, pare cel puțin ciudat că liderii români nu au luat încă alte decizii, că președintele a convocat Consiliul Suprem de Apărare a Țării abia pentru miercuri și că până atunci tot ce face România e să fie de acord cu NATO și Uniunea Europeană, fără să gândească vreo formula proprie de reacție. 

Există apeluri disperate din partea femeilor instruite, care au pus umărul la dezvoltarea țării lor, sperând la fel ca Occidentul că într-o zi și Afganistanul se va transforma într-o țară normală, cu oameni educați, cu presă liberă și o justiție care nu se mai face cu pistolul mitralieră pe stradă. 

Federația Internațională a Jurnaliștilor spune că a primit „sute de cereri de ajutor” din Afganistan și că cele mai vânate sunt femeile.

Un jurnalist de la Deutsche Welle hăituit de talibani a reușit să scape, dar o parte din familia lui a fost ucisă sau rănită. 

Nimeni nu poate crede în bunele intenții ale insurgenților islamiști care au pus stăpânire pe Afganistan iar liderii români, care au trimis ani de zile soldați acolo, ar trebui să știe ce e pe teren și ce urmează să se întâmple. Din 2002, peste 30.000 de militari români au participat la misiuni în Afganistan la toate nivelurile, 30 au murit și mai mult de 200 au fost răniți. Armata Română și-a demonstrat loialitatea față de încercarea Occidentului de stabilizare și democratizare a Afganistanului. Acum însă, liderii politici, diplomații și militarii ar trebui să aibă planuri urgente și punctuale de salvare a celor care au crezut în aceleași idealuri ca Vestul și care sunt carne de tun pentru talibani.

Reacția rapidă a Poloniei de scoatere a magistratelor din Kabul e exemplară, fiindcă orice viață salvată în fața teroriștilor care au pus stăpânire pe Afganistan devine o victorie. România poate învăța multe din acest exemplu, nu doar despre umanitarism sau generozitate, ci și despre asumarea unor inițiative înainte să fie prea târziu, înainte de toate reuniunile internaționale, înainte ca răul să fie și mai rău. 

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • ONG-urile, mod de întrebuințare
  •  

ONG-urile, mod de întrebuințare

ONGurile mod de întrebuințare

Numeroase organizații neguvernamentale sunt SRL-uri ce sifonează fonduri europene și prin șarlatanie atrag donații în scop „umanitar“: ca fabrici de proiecte de finanțare cu fonduri UE sau ca afaceri prospere de familie.

Societatea civilă din România este la acest moment pe mâinile a aproximativ 90.000 de organizații neguvernamentale, dintre care doar jumătate sunt active, judecând după depunerea bilanțului financiar la organele fiscale. Surprinzător este faptul că peste 50% dintre români creditează en-gros ONG-urile de pe teritoriu, mulți dintre ei neștiind însă nici o denumire și cu atât mai puțin cu ce se ocupă astfel de organizații civice din sectorul privat.

Fundații, societăți, grupuscule și chiar un singur individ sunt titulari ai apărării drepturilor omului, ai reducerii abandonului școlar, ai libertății presei, ai implicării în rezolvarea problemelor minorităților etnice, sexuale, religioase, ai reducerii analfabetismului funcțional, ai diminuării violenței domestice, a traficului de minore pentru prostituție ori a tendințelor de suicid, practicanți ai asistenței bătrânilor neajutorați ori felceri ai sufletelor adormiților în propria existență. Asta doar pe hârtie. În realitate, BMW-urile care tronează la scările blocurilor unde o mulțime de ONG-uri au sediul social vorbesc de la sine.

Nu întru toate „unde-s mulți, puterea crește“

Dimpotrivă. Unde-s mulți și ignoranți, hai să le spunem fără cartea vieții, puterea scade. Sau se alienează. Sau băltește în mocirla excrescențelor extremiste de dragul de a pescui în ape tulburi.

Am punctat sever subiectul ONG-urilor din România, pornind de la faptul că de aceste organizații civice nu se prea atinge nimeni dintre formatorii de opinie, dintre vedetele ecranizate și, în cea mai mare parte, dintre tipăriturile și mijloacele audio-vizuale. Dacă există, e bine. Cu cât numărul lor este mai mare, cu atât mai mult societatea dă semne de viață. Cam asta e percepția publică.

Informațiile din care să reiasă situația reală că numeroase organizații neguvernamentale sunt de fapt SRL-uri care sifonează fonduri europene și, prin șarlatanie, atrag donații în scop „umanitar", că unele funcționează ca fabrici de proiecte de finanțare cu fonduri UE, că altele sunt afaceri prospere de familie lipsesc de pe piața mass-media.

Ceea ce ar trebui să reprezinte sectorul privat al activismului civic în întregul său, puternic și eficient, dacă ne luăm după consemnările statistice, se reduce de fapt la cel mult zece procente din cele 90.000 de ONG-uri iscălite pe hârtiile oficiale. Ca și în alte sectoare, domenii publice sau private, e nevoie și aici de o cartă albă a practicanților în sânul și pentru progresul societății turmentate și turbulente înspre spiritul comunitar.

Politica îngrădirii demersurilor apolitice

ONG-urile care chiar desțelenesc o părticică din fragila noastră societate civilă nu sunt în grațiile autorităților statului. Nici nu au fost vreodată de trei decenii încoace, cu precădere în guvernările de stânga securisto-nomenclaturiste care au ținut captivă în chingile manipulării și populismului deșănțat timp de trei cincinale mașina de vot a maselor.

Dar nu numai partidul-stat al lui Iliescu, Năstase, Dragnea, Ciolacu a fost și este deranjat de organizațiile neguvernamentale active, unele dintre acestea înființate imediat după împușcarea Ceaușeștilor. ONG-urile puternice, care sunt implicate în proiecte ample destinate tratării tarelor societății, în general, și intervenției, prin soluții practice, în spațiile unor numeroase grupuri defavorizate și ale minorităților de orice fel, în special, provoacă indigestie și altor partide, de exemplu, liberalilor din actuala coaliție la guvernare. Este de precizat că USR-PLUS nu face parte din această ecuație, ba dimpotrivă, luând în seamă faptul că în trunchiul alianței se află o serie de foști activiști civici, unii dintre ei cu un CV de apreciat.

O luptă iluzorie pentru fiecare metru pătrat de asfalt

În sprijinul celor spuse, rezum un caz petrecut doar cu câteva zile în urmă. După marșul de sâmbătă, 14 august, al persoanelor ce aparțin comunității LGBT, care a încheiat festivalul Bucharest Pride organizat de Asociația ACCEPT, directoarea executivă Teodora Rosetti-Ion-Rotaru a fost amendată de către conducerea Jandarmeriei Capitalei cu 7.000 de lei pentru că nu a fost respectată limita de 500 de participanți impusă de regulile executivului în situația de pandemie. După mintea autorităților care au impus această restricție, numărul limită prevăzut de lege ar permite ca fiecare manifestant să fie proprietarul de scurtă durată a doi metri pătrați de asfalt. Ceea ce, desigur, nu intră în discuție.

Directoarea executivă a Asociației ACCEPT a precizat într-un comunicat de presă că a încălcat „cu bună știință“ limita impusă de restricțiile în vigoare privitor la protestele civice, întrucât consideră că „libertatea de întrunire nu este inferioară libertăţii de conştiinţă a cultelor religioase şi nici dreptului cetăţenilor de a se bucura de activităţi culturale“.

Problema e următoarea: restricția impusă de guvern în ceea ce privește adunările publice, cu referire expresă la distanțarea socială, este una stupidă. Litoralul e cel mai la îndemână contraexemplu, urmat de trotuarele centrale precum mușuroaiele de furnici ale Bucureștiului și ale marilor orașe, cafenelele sub cerul liber, șantierele, fânețele unde cosașii și adunătoarele lucrează umăr la umăr – și lista inutilității impunerii acestei măsuri poate continua. De altfel, stupizenia aceasta se întâmplă și la case mai mari. Soluția, parțială desigur, dar cea mai eficientă până în acest moment, pentru a preveni infectarea, ATI-ul și moartea e vaccinarea.

Nu e pădure fără uscături versus nu e pădure uscată fără copaci viguroși

Mă refer la organizațiile neguvernamentale care, unele dintre ele, s-au constituit imediat după prăbușirea comunismului taman în tranziția spre nicăieri a lui Iliescu Ion. Lista e lungă, dar le numesc doar pe câteva dintre cele mai vizibile și care chiar au făcut și fac treabă bună în societatea noastră încă năucă, mai puțin ca în timpul mineriadelor și al votării copleșitoare cu ochii închiși a descendenților totalitarismului, dar încă netrezită din dictatul de salahor al comunismului.

Încep cu Asociația Dăruiește Viață, care a reușit în trei ani să construiască și să doteze cu echipamente dintre cele mai performante un spital pentru copiii bolnavi de cancer pe domeniul spitalului Marie Curie, căruia îi poartă numele, ceea ce guvernele post-decembriste nu au reușit în 30 de ani, cu o singură excepție, la Mioveni-Argeș, și continui cu Organizația Salvați Copiii România, care a făcut, între altele, o investiție majoră în aparatură medicală pentru Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu", cel mai mare spital de pediatrie din țară: sunt dotate Clinica de Ortopedie pediatrică și secția de ORL.

Mai numesc, dintre ONG-urile performante, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, Asociația Pro Democrația, Societatea Academică din România, Freedom House România, Fundația Soros pentru o Societate Deschisă, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), Asociația ACCEPT, Expert Forum, ActiveWatch – Agenția de Monitorizare a Presei, Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație, Institutul pentru Politici Publice și o serie de organizații neguvernamentale ale minorităților etnice, sexuale, religioase.

Se poate mai mult? Fără doar și poate. Dar maturizarea societății românești trebuie să înceapă de la baza piramidei.

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
❌