Creierul uman continuă să fascineze, chiar și după atâta timp. Capacitățile creierului de a procesa informația ne permit să învățăm și să ținem minte toate experiențele. Dar cum anume se formează memoria și unde se află aceasta în creier?

Deși neurologii au identificat diferite regiuni ale creierului în care sunt stocate amintirile, cum ar fi hipocampul din mijlocul creierului, neocortexul din stratul superior al organului și cerebelul de la baza craniului, ei nu au identificat încă structurile moleculare specifice din aceste zone implicate în memorie și învățare.

Cercetările efectuate de o echipă de biofizicieni și chimiști sugerează că memoria ar putea fi localizată în membranele neuronilor, conform IFLScience.

Ce trebuie să știm despre învățare și memorie?

Neuronii sunt elementele . Aceștia sunt concepuți astfel încât să transmită informația altor celule, permițându-i corpului să funcționeze. Conexiunea dintre doi neuroni, numită sinapsă, dar și chimia care are loc între sinapse, în spațiul numit fantă sinaptică, sunt responsabile pentru învățare și memorie.

La un nivel mult mai profund, sinapsa este creată din două membrane: una asociată cu neuronul presinaptic, care transmite informația, iar alta care este asociată cu neuronul postsinaptic, care primește informația. Fiecare membrană este alcătuită dintr-un strat dublu de lipide, care conține proteine și alte biomolecule.

Modificările care au loc între aceste două membrane, cunoscute sub numele de plasticitate sinaptică, reprezintă mecanismul principal pentru învățare și memorie. Acestea includ modificări ale cantităților de diferite proteine din membrane, precum și ale structurii membranelor în sine.

Cum se formează amintirile?

Plasticitatea sinaptică poate fi pe termen scurt, cu o durată de la milisecunde la câteva minute, sau pe termen lung, cu o durată de la câteva minute la câteva ore ori mai mult. Procesele chimice care au loc între membranele presinaptice și postsinaptice în plasticitatea pe termen scurt conduc, în cele din urmă, la plasticitatea sinaptică pe termen lung.

De vreme ce oamenii de știință consider că mecanismul principal prin care creierul stochează și procesează informațiile este prin acest modificări pe termen lung ale sinapselor, ne întrebăm dacă în acel strat dublu de lipide.

„Am descoperit că expunerea la stimulare electrică a unui strat dublu de lipide poate declanșa schimbări pe termen lung. Ceea ce a făcut rezultatul unic a fost faptul că am putut genera schimbări în modelul nostru simplu fără proteinele neuronale asociate de obicei cu acesta. Mai mult, plasticitatea pe termen lung din modelul nostru a persistat timp de aproape 24 de ore fără nicio altă stimulare electrică. Asta sugerează că membrana neuronală ar putea fi responsabilă pentru stocarea de memorie”.

Localizarea memoriei în creier, relevantă în cazul terapiilor pentru Alzheimer și Parkinson

Cercetătorii au descoperit că stratul dublu de lipide este util în înțelegerea bazei moleculare a memoriei biologice. Poate fi și o platformă pentru modelele computerizate bazate pe sistemul nervos uman în care componentele memoriei unui computer pot fi construite după felul în care funcționează creierul uman.

De asemenea, acest strat dublu de lipide poate fi folosit pentru tratarea diferitelor.

Locul și felul în care funcționează memoria în creier nu doar că va revoluționa felul în care înțelegem învățărea și memoria, ci poate ajuta la dezvoltarea unor noi terapii în tratatea unor boli precum Alzheimer și Parkinson.

Oboseala și lipsa de motivație se află în topul motivelor invocate de oamenii care nu au un regim alimentar sănătos și care nu fac sport.

Mulți dintre noi ne adresăm frecvent, nouă înșine, întrebări precum: de ce nu fac mai multă mișcare, de ce nu mănânc mai bine și, în general, de ce nu am un stil de viață mai sănătos?

O parte dintre cei care își pun astfel de întrebări au un răspuns pe cât de simplu, pe atât de grav: sunt prea obosiți.

Ce motive mai invocă oamenii obosiți

Un sondaj efectuat recent arată că oboseala este motivul pentru care 35% dintre respondenți nu își modifică dieta și nu fac mai multă mișcare. Aceștia susțin că din cauza oboselii, nu reușesc să treacă de la „intenție” la „faptă”, notează The Guardian.

Se pare că sondajul, realizat cu sprijinul a 2.086 de respondenți din Marea Britanie, dezvăluie barierele pe care le întâlnesc mulți oameni atunci când vor să își schimbe stilul de viață. Astfel, mulți renunță și continuă să consume alimente nerecomandate și .

Femeile, mai obosite decât bărbații

Atunci când au fost întrebați ce îi oprește să mănânce mai sănătos și să facă , 29% din bărbați și 40% femei au răspuns că „se simt prea obosiți”și „nu sunt suficient de motivați”. Alte motive invocate au fost prețul alimentelor sănătoase (30%), lipsa timpului (26%) sau prețul abonamentului la o sală de fitness (25%) sau echilibrul între serviciu și muncă (25%).

„Oamenii au programe încărcate, de aceea știm că ultimul lucru pe care vor să-l facă mulți dintre ei atunci când sunt obosiți este să înceapă să gătească o mâncare de la zero”, a spus Matt lambert, promotor al .

Totuși, un efort este binevenit. Organizația Cancer Research din Marea Britanie estimează că 40% din totalul cazurilor de cancer ar putea fi evitate dacă oamenii ar avea grijă să mănânce mai bine, să fie mai activi, să își mențină o greutate normală, să evite arsurile solare și să nu fumeze.

În momentul în care exploratorii au descoperit în secolul al XVIII-lea muntele care arde, din Australia, au crezut inițial că este vorba despre un vulcan nestins, însă ulterior au înțeles că au în față ceva mult mai bizar.

Totul se petrece într-o rezervație naturală din New South Wales, Australia – acolo se află cel mai vechi zăcământ de cărbune din lume, care arde mocnit de mii de ani. Muntele a fost numit informal Burning Mountain (Muntele care arde).

Unii oameni de știință consideră că este aprins de 6.000 de ani, în vreme ce alții sunt convinși că este vorba de mai multe vreme.

Focul care nu poate fi văzut și nici măsurat

Concret, incendiul este localizat la 30 de metri adâncime, sub Muntele Wingen (cuvântul „wingen” înseamnă „foc” în limba localnicilor din tribul wonaruah) și tocmai din acest considerent nici nu poate fi stabilită dimensiunea focului, dar nici nu poate fi văzut. Drept urmare, prezența acestuia este indicată de fumul care se ivește din munte, potrivit IFLScience.

„Nimeni nu știe mărimea focului, poți doar să o deduci. Este, cel mai probabil, ca o minge cu un diametru cuprins între 5 și 10 metri, care atinge o temperatură de 1.000”, a explicat Guillermo Rein, profesor de științe de la Imperial College London, din Marea Britanie.

Cum a izbucnit focul din subteran?

Cantitatea mare de cărbune care se află la baza muntelui este cea care alimentează incendiul. Acesta s-a tot extins, de-a lungul timpului, și a pătruns prin stratul de cărbune, deplasându-se cu o viteză de aproximativ 1 metru pe an.

are o anumită particularitate, care îl diferențiază de cel obișnuit: el mocnește și nu are flacără, semănând, mai degrabă, cu jarul din șemineu.

Pe lângă faptul că nu se știe cât de vechi este focul din subteran, este neclar și cum a izbucnit. Totuși, certitudinea e că nu a fost pus de oameni, întrucât se crede că a fost vorba despre un fulger sau un incendiu de vegetație foarte puternic.

Astronomii și-au îndreptat recent telescoapele înspre un obiect ceresc familiar, astfel încât să observe un eveniment rar: o nouă supernovă – o stea care a „explodat”, la propriu și la figurat.

Această nouă supernovă a apărut într-o galaxie aflată la 21 de milioane de ani-lumină de Pământ. Galaxia este cunoscută sub numele de Roată de Car (desemnată și ca Messier 101 sau M101) și este o galaxie spirală mare, întinsă, care poate fi observată printr-un telescop mic, dar doar dacă cerul este suficient de întunecat, potrivit Space.com.

Dar aceasta nu este în niciun caz o stea „nouă”. Este una pe moarte, potrivit astronomilor.

O supernovă greu de observat

Galaxia Roată de Car, care conține , este situată în apropierea graniței care separă Ursa Mare (Carul Mare) de Boötes and Herdsman. În apropiere se află M101.

Cele două obiecte cerești nu sunt cele mai ușor de observat. Unul dintre motivele pentru vizibilitatea problematică este dimensiunea galaxiei: M101 are aproximativ o treime din diametrul aparent al Lunii. Astfel, strălucirea sa generală este „împrăștiată” într-o asemenea măsură încât contrastul dintre aceasta și cerul din fundal o face oarecum dificil de perceput.

O explozie cataclismică de supernovă

Această nouă supernovă este o stea care este – sau a fost – de multe ori mai mare și mai masivă decât Soarele nostru.

Dacă o astfel de stea ar înlocui Soarele în Sistemul Solar, s-ar putea extinde dincolo de orbita lui Marte. Stelele își produc energia prin fuziunea hidrogenului în heliu în adâncul nucleului lor. Atunci când o stea acumulează suficient heliu în miezul său, producția sa de energie crește semnificativ, iar aceasta se transformă într-o gigantă roșie sau supergigantă, din constelația Orion.

Odată ce nucleul stelei începe să creeze fier, zilele acesteia sunt numărate. Formarea elementelor mai grele decât fierul consumă energie mai degrabă decât să o producă. În cele din urmă, deoarece nucleul nu mai poate susține greutatea imensă a stelei, aceasta se prăbușește, declanșând o explozie cataclismică de supernovă. Explozia de lumină și energie rezultată este probabil echivalentă cu zece miliarde de stele normale.

Lumina de la explozie a călătorit prin spațiu 21 de milioane de ani

Astfel, nu a avut loc recent, deoarece M101 se află la o distanță de aproximativ 21 de milioane de ani-lumină de Pământ.

Prin urmare, lumina rezultată din această explozie a călătorit prin spațiu timp de 21 de milioane de ani înainte de a ajunge în cele din urmă pe planeta noastră în luna mai.

Astronomii vor continua să monitorizeze supernova, observând orice fluctuație a luminozității înainte ca aceasta să se estompeze, în cele din urmă.

Un studiu revoluționar a arătat că plantele pot elimina în mod eficient din aerul din interior vaporii toxici ai benzinei, inclusiv compușii cancerigeni precum benzenul.

Studiul a fost condus de profesorul asociat Fraser Torpy, cercetător în domeniul bioremedierii la Universitatea de Tehnologie din Sydney (UTS), Australia, în parteneriat cu Ambius, companie australiană de top în domeniul soluțiilor de plantare.

Cercetătorii au descoperit că micul perete verde Ambius, care conține un amestec de plante de interior, a fost foarte eficient în eliminarea poluanților nocivi, , 97% din cei mai toxici compuși fiind eliminați din aerul înconjurător în doar opt ore.

Calitatea slabă a aerului din interior este responsabilă pentru 6,7 milioane de decese premature la nivel mondial, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Majoritatea oamenilor își petrec 90% din timp în interior, acasă, la școală sau la locul de muncă, astfel încât adoptarea de noi strategii de îmbunătățire a calității aerului este esențială.

97% din cei mai toxici compuși au fost eliminați din aer în doar opt ore

Directorul general al Ambius, Johan Hodgson, a declarat că cercetarea a prezentat noi dovezi privind rolul critic jucat de plantele de interior și de pereții verzi în curățarea rapidă și durabilă a aerului pe care îl respirăm.

„Știm că, adesea, din interior este semnificativ mai poluată decât cea a aerului exterior, ceea ce, la rândul său, are un impact asupra sănătății mintale și fizice. Dar vestea cea mai bună este că acest studiu a arătat că un lucru atât de simplu precum prezența plantelor în interior poate face o diferență uriașă”, a declarat dl Hodgson.

Studiile anterioare privind plantele de interior au arătat că acestea pot elimina o gamă largă de contaminanți din aerul interior, însă acesta este primul studiu privind capacitatea plantelor de a curăța vaporii de benzină, care reprezintă una dintre cele mai mari surse de compuși toxici din clădirile din întreaga lume.

Birourile și clădirile de apartamente rezidențiale sunt adesea conectate direct la garajele de parcare, fie prin uși, fie prin puțuri de lift, ceea ce face dificilă evitarea infiltrării compușilor nocivi legați de benzină în zonele de lucru și rezidențiale. Multe clădiri sunt, de asemenea, expuse la vaporii de benzină de pe drumurile și autostrăzile din apropiere.

Aerul din interior, semnificativ mai poluat decât cel exterior

Respirarea vaporilor de benzină poate duce la iritarea plămânilor, dureri de cap și greață și a fost asociată cu , astm și alte boli cronice în urma unei expuneri pe termen lung, contribuind la scăderea speranței de viață.

Profesorul asociat Torpy a declarat că rezultatele studiului, bazate pe măsurători efectuate într-o cameră sigilată, au depășit cu mult așteptările lor în ceea ce privește eliminarea poluanților din aer proveniți din benzină.

„Aceasta este prima dată când plantele au fost testate pentru capacitatea lor de a elimina compușii legați de benzină, iar rezultatele sunt uimitoare.”

„Nu numai că plantele pot elimina majoritatea poluanților din aer în câteva ore, dar ele elimină cel mai eficient poluanții cei mai dăunători din aer legați de benzină, de exemplu, cunoscutul cancerigen benzen este digerat într-un ritm mai rapid decât substanțele mai puțin dăunătoare”, au explicat cercetătorii, scrie EurekAlert.