ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Ieri — 4 October 2022Descopera

I-a uimit pe toţi cu raţionamentele sale logice. Românul care în liceu îşi ajuta familia din bursa de studiu, iar la 27 de ani era unul dintre marii matematicieni ai lumii

4 October 2022 at 04:25
image
La data de 4 octombrie 1873 s-a născut matematicianul Gheorghe Ţiţeica, considerat unul dintre fondatorii geometriei diferenţiale centro-afine; este unul dintre creatorii şcolii matematice româneşti; a fost membru al Academiei Române şi vicepreşedinte al acestui for (iunie 1924 – iunie 1925) (m. 5 februarie 1939).

Gheorghe Ţiţeica s-a născut la Turnu-Severin, la 4 octombrie 1873. Tatăl său, Radu Ţiţeica, originar din Buzău, era mecanic de vapor, iar mama sa, Stanca, s-a ocupat de creşterea copiilor: un băiat şi trei fete.

Gheorghe a urmat şcoala primară în oraşul natal, iar liceul la Craiova, unde a început să se remarce pentru interesul acordat matematicii. A fost premiant de mic şi i-a uimit pe toţi cu uşurinţa cu care învăţa şi prin raţionamentele sale logice. De asemenea, la examenul de bacalaureat de la 1 septembrie 1892 s-a evidenţiat prin răspunsurile date.

Din bursa de studii „Eufrosin Poteca“, pe care a primit-o la liceu, precum şi din meditaţii, şi-a ajutat familia, după moartea timpurie a tatălui său.

A intrat pe primul loc la Şcoala Normală Superioară din Bucureşti şi apoi a urmat secţia matematici la Facultatea de Ştiinţe de la Universitatea din Bucureşti. Dintre profesorii de acolo, cel mai mult l-a impresionat Spiru Haret, despre a cărui viaţă şi operă va scrie mai târziu.

În 1895 obţine licenţa în matematici şi este numit profesor suplinitor la Seminarul „Nifon”. În anul următor, după ce promovează examenul de capacitate pentru profesorii universitari de matematică, pleacă la studii la Paris, fiind al patrulea român la École Normale Supérieure.

Imediat după susţinerea tezei de doctorat se reîntoarce în ţară. În toamna anului 1899 i se încredinţează cursul de Calcul diferenţial şi integral la Universitatea din Bucureşti, devenind, un an mai târziu, în 1899, profesor agregat la catedra de Geometrie analitică şi trigonometrie sferică. Avea 27 de ani. A împletit activitatea didactică cu cea de cercetare, pentru care a avut o adevărată chemare.

Fost student al profesorului francez Gaston Darboux, Gheorghe Ţiţeica s-a ocupat în special cu studiul reţelelor din spaţiul cu n dimensiuni, definite printr-o ecuaţie a lui Laplace. Este creator al unor capitole din geometria diferenţială proiectivă şi afină, unde a introdus noi clase de suprafeţe, curbe şi reţele care îi poartă numele. Prin numeroasele lucrări de matematică elementară şi de popularizare a ştiinţei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieţi, a contribuit la ridicarea nivelului învăţământului matematic din România.

Împreună cu Ion Ionescu, A. Ioachimescu şi V. Cristescu, a înfiinţat revista Gazeta matematică, iar cu G.G. Longinescu publicaţia Natura pentru răspândirea ştiinţelor. Cu D. Pompeiu a editat revista Mathematica.

Datorită lucrărilor sale de geometrie diferenţială, publicate în diferite periodice de profil, devine celebru în lumea ştiinţifică şi este ales ca preşedinte al secţiei de geometrie la diferite congrese. A fost ales membru corespondent sau membru al mai multor academii din mai multe ţări. În mai multe rânduri a fost ales preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Matematice şi al Societăţii Române de Ştiinţe. Astfel, la 15 mai 1913 devine membru titular al Academiei Române, în 1928 vicepreşedinte, iar în anul următor secretar general al prestigiosului for ştiinţific.

El a fost tatăl fizicianului Şerban Ţiţeica.

S-a stins din viaţă pe 5 februarie 1939, în Bucureşti, la vârsta de 66 de ani.

Surse: Prof. Gheorghe Manolea, Wikipedia

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii ale zilei de 4 octombrie:

1923 – S-a născut actorul american de film Charlton Heston. Este cunoscut pentru rolurile sale din “Planeta maimuţelor” (1968) şi „Ben Hur” (1959)( (m. 5 apr. 2008)

1943 – S-a născut actorul şi cântăreţul Florian Pittiş, actor la Teatrul “L. S. Bulandra” („Hamlet”, „Câinele grădinarului”, „Cântec despre mine însumi”); a fost, de asemenea, realizator de emisiuni radio (d. 5 august 2007)

1970 – A încetat din viaţă Janis Joplin, legendă a muzicii rock (n. 19 ianuarie 1943)

1993 – Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei a aprobat aderarea României ca membru cu drepturi depline al organismului european

1999 – Pictorul francez expresionist Bernard Buffet s-a sinucis, la 71 de ani. Este autorul a peste 8.000 de tablouri, realizate în cincizeci de ani de carieră (n. 10 iul 1928)

2007 – A murit senatorul PSD Antonie Iorgovan. Între anii 1992-1996, a îndeplinit demnitatea de judecător la Curtea Constituţională a României. A fost supranumit „Părintele Constituţiei” (n. 9 aug 1948)

2009 – A murit cântăreaţa argentiniană Mercedes Sosa; a câştigat premiul Grammy pentru cel mai bun album folk în 2000 („Misa Criolla”), 2003 („Acústico”) şi în 2006 („Corazón Libre”).

articolul original.
Before yesterdayDescopera

Cum a ajuns Creangă scriitor după ce a fost răspopit şi nevasta l-a părăsit pentru un călugăr

1 October 2022 at 04:35
image
La data de 1 octombrie 1875, Ion Creangă a debutat în revista "Convorbiri literare" cu "Soacra cu trei nurori". Este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice "Amintiri din copilărie" (n. 1 martie 1837 - d. 31 decembrie 1889).

Pe 1 martie 1837 se năştea la Humuleşti Ion Creangă, considerat unul dintre cei mai mari scriitori români.

Deşi în ”Fragment de biografie” Ion Creangă însuşi spune că s-a născut pe 1 martie 1837, data naşterii sale este incertă, deoarece, conform unei mitrici (condici) de nou-născuţi din Humuleşti publicată de Gh. Ungureanu, Creangă s-ar fi născut pe 10 iunie 1839. Creangă a mai avut încă şapte fraţi şi surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile şi Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria şi Ileana în 1919.

Tinereţea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale ”Amintiri din copilărie”. În 1847, începe şcoala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de ţăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredinţează bunicului matern („tatal mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig”), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriţei, la Broşteni, unde continuă şcoala. În 1853 este înscris la Şcoala Domnească de la Târgu Neamţ sub numele Ştefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorinţa mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Şcoala catihetică din Fălticeni („fabrica de popi”). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieţii. După desfiinţarea şcolii din Fălticeni, este silit să plece la Iaşi, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic „Veniamin Costachi” de la Socola.

Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-şi atestatul, revine în satul natal. Se însoară mai târziu la Iaşi cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinţi din Iaşi, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859).

La 19 decembrie 1860 se naşte fiul său Constantin.

În 1864, Creangă intră la Şcoala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult şi l-a numit învăţător la Şcoala primară nr. 1 din Iaşi.

După ce timp de 12 ani este dascăl şi diacon la diferite biserici din Iaşi, este exclus definitiv din rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece a fost părăsit nevasta, a tras cu puşca în ciorile care murdăreau Biserica Golia şi s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului.). Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie şi din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale şcolare.

Revenind la motivele răspopirii lui Creangă, George Călinescu afirma că acesta s-a căsătorit cu Ileana, o tânără obişnuită cu viaţa luxoasă, din interes, pentru a fi hirotonisit. ”Judecând drept chiar fără a cunoaşte chiar fără a cunoaşte purtările Ilenei, este hotărât că Creangă n-a fost iubit de nevastă, care dacă l-a înşelat  cumva, a făcut acesta cu cugetul cel mai onest. Fetiţa de 15 ani devenită femeia tânără de 22 de ani, se găsi în faţa unui om vesel, slobod la gură şi la purtări, însă aprins la mânie, încăpăţânat în ideile lui, de mentalitate ţărănească, hotărât să pună rânduială în familie dăscăleşte, lovindu-şi copilul cu palma peste gură la vreo necuvinţă şi prin urmare cruţând tot mai puţin femeia, pe care n-o vedea superioară bărbatului”, scrie George Călinescu în ”Viaţa şi Opera lui Creangă”.

Totodată, se pare că Ileana avea un amant, în persoana unui călugăr de la Golia pentru care l-ar fi părăsit pe humuleştean, Iar Creangă avea ţiitoare la Iaşi.

În 1873 se încheie procesul său de divorţ, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuinţă în mahalaua Ţicău (bojdeuca).

În 1875, îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, atunci revizor şcolar la Iaşi şi Vaslui, cu care se împrieteneşte. Între1875 şi 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.

Între 1883 şi 1889 a fost bolnav de epilepsie şi a suferit foarte mult la aflarea bolii şi apoi a decesului lui Eminescu, şi al Veronicăi Micle.

Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Ţicău. Este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iaşi.

Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără: poveştile ”Capra cu trei iezi”, ”Dănilă Prepeleac”, ”Fata babei şi fata moşului”, ”Povestea lui Harap Alb”, ”Ivan Turbincă”, ”Povestea porcului”, ”Punguţa cu doi bani” şi ”Soacra cu trei nurori”; povestirile ”Moş Ion Roată şi Unirea”, ”Păcală”, ”Prostia omenească” şi ”Ursul păcălit de vulpe” şi evident romanul autobiografic ”Amintiri din copilărie”.

Anul trecut a fost descoperit un jurământ „misterios” în arhiva Muzeului Literaturii Române (MLR) din Iaşi, documentul dezvăluind existenţa unei grupări „secrete” din care făceau parte mai multe personalităţi ale secolului al XIX-lea, între care Nicolae Culianu, Nicolae Gane şi Ion Creangă.

„Jur pe onoare şi conştiinţă./ Mă leg pe suflet şi pe Dumnezeu/ Să lucrez din toată inima pentru ridicarea neamului românesc/ Să respect şi să execut toate hotărârile luate de comitetul din care face parte. Şi să păzesc secret absolut./ Aşa să-mi ajute Dumnezeu şi sfânta Cruce”, se arată în textul semnat de membrii grupării.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 1 octombrie:

1855 – A apărut „Steaua Dunării”, jurnal politic, literar şi comercial sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu.

1899 – A încetat din viaţă Anton Bacalbaşa, ziarist, prozator şi traducător român, creatorul personajului literar Moş Teacă (n. 1865).

1920 – S-a născut actorul american Walter Matthau: „Morocănoşii”, „Route 66”, „Floarea de cactus”, „Afurisitul de telefon” (d. 2000).

1949 – A fost proclamată Republica Populară Chineză, după victoria militară a Partidului Comunist Chinez asupra Kuomintang-ului. Lider al ţării a fost Mao Zedong, care a instaurat o dictatură sângeroasă, zeci de milioane de chinezi fiind ucişi în timpul în care acesta a condus China.

1992 – Michael Jackson a susţinut un concert în România în cadrul turneului „Dangerous”. Show-ul de pe Stadionul Naţional este considerat a fi unul dintre cele mai bune din cariera lui Michael Jackson.

2003 – Statele Unite au aderat oficial la UNESCO, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, for din care se retrăseseră în anul 1984, în timpul mandatului lui Ronald Reagan, în semn de protest faţă de politica organizaţiei.

2005 – Pugilista Mihaela Cijevschi (cat. 54 kg) a devenit prima campioană mondială din istoria boxului feminin românesc, titlu cucerit la Campionatele Mondiale de la Podolsk, Rusia.

articolul original.

Charles Richter, iniţiatorul celebrei scări de magnitudine Richter, a devenit seismolog dintr-o ”eroare”

30 September 2022 at 04:32
image
La 30 septembrie 1985 a încetat din viaţă seismologul american Charles Richter, iniţiatorul scării de magnitudine Richter (n. 1900).

Charles Francis Richter şi-a petrecut mare parte din viaţă în California, într-o zonă vulnerabilă din punctul de vedere seismic şi a realizat studii în domeniu la Universitatea din Stanford, fiind în acelaşi timp familiarizat şi cu datele şi cercetările Laboratorului de seismologie din Pasadena.

Într-unul dintre rarele interviuri pe care le-a oferit, Charles Richter a mărturisit că a devenit interesat de seismologie dintr-o “fericită eroare”. “Sincer vă spun, a fost un accident. În timp ce lucram pentru lucrarea de doctorat despre fizică teoretică,  doctorul Robert Milikan m-a chemat la dânsul în birou şi mi-a spus că laboratorul de seismologie caută un fizician. Chiar dacă nu eram în domeniu mi s-a parut interesant. În scurt timp am renunţat la activitatea mea şi m-am alăturat echipei de seismologi în 1927”.

Scara Richter a fost creată în 1935, de Charles Richter şi Beno Gutenberg, de la California Institute of Technology şi indică energia eliberată în centrul unui seism. Este o scară logartmică, pentru că magnitudinea, după Richter, corespunde logaritmului măsurării amplitudinii undelor de volum (de tip P şi S), la 100 km de epicentru şi este gradată de la 1 la 9, iar intensitatea cutremurelor se exprimă în numere fracţionare.

În 1956, Richter şi Beno Gutenberg, geolog şi seismolog german, lucrând împreună la Institutul de Tehnologie din California, pe baza unei hărţi precise a repartiţiei cutremurelor în zonă, au îmbunătăţit metoda de măsurare a magnitudinii, ţinând cont şi de undele de volum, a căror viteză de propagare depinde de structura terestră, acestea fiind observate pe o durată de 20 de secunde.

Deoarece scara Richter este o scară logaritmică, o modificare cu un grad este corelată cu o modificare de 10 ori a amplitudinii undelor seismice şi de aproximativ 30 de ori a energiei care este eliberată de un cutremur. Richter a propus astfel măsurarea magnitudinii seismelor, pe baza amplitudinii maxime a undelor seismice, înregistrate pe o seismogramă.

Seismografele înregistrează iniţial undele primare, de suprafaţă, care sunt cele mai rapide, paralele cu direcţia de propagare, fiind cele care însoţesc zgomotul care se poate auzi la începutul unui cutremur. Undele secundare sunt transversale, perpendiculare pe sensul de propagare al undei, şi nu se propagă în medii lichide fiind înregistrate de aparatura seismică mai târziu decât undele primare. Undele de volum pot urma trasee foarte diferite în interiorul pământului, în funcţie de structura geologică locală, de aceea nu ajung în acelaşi timp, la aceeaşi distanţă, la suprafaţă.

Limitarea scării Richter este confirmată de cutremurele devastatoare de peste 9.0 grade, care au avut loc în ultima sută de ani în Kamtceatka (Rusia) în 1952, în Chile mai 1960, în Alaska în 1964, în Sumatra decembrie 2004, al patrulea ca forţă distructivă dintre toate cele cunoscute până acum, în Japonia pe coasta Pacificului în 2011.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 30 septembrie:

1791 – A avut loc la Viena premiera operei „Flautul fermecat” de Mozart.

1924 – S-a născut scriitorul Truman Capote: „Harfa de iarbă”, „Cu sânge rece”, „Mic dejun la Tiffany” (m. 25 august 1984).

1931 – S-a născut Dem Rădulescu, actor de teatru, film şi televiziune, profesor la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti. Printre cele mai cunoscute filme în care a jucat se numără: seria „B.D.”, „Veronica”, „Primăvara bobocilor”, „A doua cădere a Constantinopolului”, „Secretul lui Bachus”. S-a stins din viaţă în Bucureşti, pe 17 septembrie 2000.

1955 – A murit, într-un accident de maşină, actorul James Dean, sex-simbol al anilor ’50: „Rebel fără cauză”, „La est de Eden” (n. 8 februarie 1931).

1955 – A încetat din viaţă Мihail Cehov, actor, regizor şi scriitor rus (n. 1891).

2005 – Ziarul danez Jyllands-Posten a publicat 12 caricaturi ale profetului Mahomed. Una din caricaturi îl viza pe acesta cu un turban sub formă de bombă cu fitil, asociindu-l astfel pe profet cu terorismul. În religia musulmană reprezentarea profetului este interzisă.

articolul original.

Aventura cu năbădâi dintre Ferdinand şi Elena Văcărescu

28 September 2022 at 04:35
La 28 septembrie 1914 a avut loc urcarea pe tron a regelui Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (1865-1927), nepotul şi succesorul regelui Carol I (n. 1839 - m. 1914).

Om de o vasta cultura, poliglot si botanist pasionat, Regele Ferdinand a fost sincer dedicat romanilor, sub carmuirea sa inregistrandu-se cea mai infloritoare perioada a statului romanesc modern.

Destinul unui nobil din Prusia

Comitatul Hohenzollern-Sigmaringen din fostul regat al Prusiei a dat istoriei numerosi regi si regine, care au domnit in diverse colturi ale Batranului Continent. Dintre acestia se detaseaza si figura de nobil german cu un aer de „dandy” a Printului Ferdinand, cel care avea sa devina, la varsta de 49 de ani, unul dintre cei mai iubiti regi ai Romaniei. Nascut la data de 24 august 1865, Printul Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele sau nobiliar complet, era de fapt fiul Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al Regelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al Romaniei. Ferdinand a ajuns la tron printr-o conjuctura de familie avantajoasa, peste care s-a suprapus si importanta continuitatii statului roman sub forma de regat intr-un context politic international deosebit de instabil. La varsta de doar 19 ani, Printul Ferdinand a venit pentru prima oara in Romania, la acea data regatul roman fiind compus doar din provinciile istorice ale Modovei si Munteniei, unite la data de 24 ianuarie 1859 sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza, primul si singurul domnitor autohton al Romaniei moderne.

Dupa scurta sa vizita in Romania, efectuata in anul 1884, Ferdinand decide sa se reintoarca in Germania pentru a-si termina studiile liceale si universitare. Anul 1893 il gaseste absolvind prestigioasa Universitate din Leipzig si Scoala Superioara de Stiinte Politice si Economice din Tubingen. In decursul aceluiasi an, pricipele Ferdinand se stabileste deja la Bucuresti pentru a-si indeplini atributiile de mostenitor al tronului Romaniei. Ferdinand devenise de fapt mostenitor al coroanei regale a Romaniei inca din anul 1888, dupa ce atat tatal, cat si fratele sau mai mare, renuntasera la tron. In acea perioada istorica, casa de Hohenzollern-Sigmaringen avea numeroase legaturi de sange cu celelalte monarhii importante din Europa. Varul primar al mamei lui Ferdinand era Tarul Ferdinand I al Bulgariei, devenit intre timp cel mai mare oponent al regatului roman condus de tizul si varul sau. Imparatul Francisc Joseph, conducator al Imperiului Austro-Ungar care cuprindea pe atunci provincia istorica romanesca a Transilvaniei, era de asemenea var primar cu bunica lui Ferdinand.

Odata sosit la Bucuresti, tanarul print german se declara cucerit de flora Romaniei, o adevarata provocare stiintifica pentru un botanist pasionat cum era Ferdinand. Nu ramane insensibil nici la frumusetea proverbiala a romancelor. Nobilul prusac este cucerit de farmecul si distinctia poetei Elena Vacarescu, domnisoara de onoare a Reginei Elisabeta. Aventura celor doi idealisti a fost oprita brusc din considerente politice. Ferdinand a fost nevoit sa-si intrerupa relatia cu Elena Vacarescu la interventia si insistentele Consiliului de Ministri al Romaniei, care i-a reamintit principelui ca niciun membru al Familiei Regale nu se poate casatori decat cu femei de sange regal. Ferdinand nu are incotro si pe data de 10 ianuarie 1893 se insoara cu Maria de Edinburgh, nimeni alta decat verisoara sa de gradul trei.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii ale zilei de 28 septembrie:

1991 – A încetat din viaţă Miles Davis, cântăreţ de jazz, compozitor şi conducător de orchestră (n. 26 mai 1926).

1737 – Ioan Inochentie Micu Klein a prez entat Dietei ungare un memoriu, în numele „naţiunii române” din Transilvania, faţă de refuzul episcopului de a înlocui termenul „naţiune” cu acela de „români” sau de „plebea românească”. Dieta ungară nu a permis citirea documentului.

1803 – S-a născut scriitorul Prosper Mérimée, creatorul nuvelei moderne în literatura franceză: „Colomba”, „Carmen” – scriere din care s-a inspirat compozitorul G. Bizet în compunerea operei cu acelaşi nume (m. 23 septembrie 1870).

1841 – S-a născut omul politic Georges Benjamin Clémenceau, preşedinte al Conferinţei de Pace de la Paris (1919-1920), unul dintre autorii Tratatului de Pace de la Versailles (m. 24 noiembrie 1929).

1848 – A treia Adunare naţională de la Blaj a adresat Parlamentului de la Viena „Memoriul poporului român din Transilvania”, prin care se susţinea principiul egalităţii naţionale cu toate popoarele din imperiu.

1864 – Se înfiinţează, la Londra, Asociaţia Internaţională a Muncitorilor (cunoscută sub numele de Internaţionala I), sub conducerea lui Karl Marx şi Friedrich Engels.

1868 – S-a deschis, la Sibiu, primul Congres naţional-bisericesc al românilor ortodocşi din Transilvania şi Ungaria; a fost adoptat „Statutul organic”, care consfinţea principiile fundamentale ale autonomiei Mitropoliei ortodoxe române din Transilvania şi Ungaria.

1882 – S-a născut istoricul şi arheologul Vasile Pârvan, considerat drept părinte al arheologiei româneşti; membru al Academiei Române (m. 26 iunie 1927).

1891 – A încetat din viaţă scriitorul american Herman Melville: „Moby Dick” (n. 1 august 1819).

1895 – A încetat din viaţă chimistul şi biologul Louis Pasteur; a descoperit natura infecţioasă a unor boli ale omului şi animalelor (antraxul, pesta aviară) (n. 27 decembrie 1822).

1899 – A încetat din viaţă pictorul simbolist italian Giovanni Segantini, reprezentant al curentului Art Nouveau (n.15 ianuarie 1858).

1916 – S-a născut actorul american Peter Finch, deţinător, în 1977, al Premiului Oscar pentru rolul din filmul „Network” (m. 14 ianuarie 1977).

1924 – S-a născut actorul italian Marcello Mastroianni: „La dolce vita”, „Nopţi albe” (m. 19 decembrie 1996).

1930 – S-a născut scriitorul Petre Sălcudeanu, fost ministru al Culturii, membru fondator al Uniunii Scriitorilor din România (d. 6 noiembrie 2005).

1966 – A încetat din viaţă André Breton, poet şi prozator, teoretician şi principalul animator al mişcării suprarealiste – „Manifestul suprarealismului” (n. 19 februarie 1896).

1970 – A încetat din viaţă scriitorul american John Roderigo (Dos Pasos), reprezentant al „generaţiei pierdute”; a introdus noi procedee literare, similare montajului de film („Manhattan Transfer”, trilogia „SUA”) (n. 14 ianuarie 1896).

1978 – A încetat din viaţă Papa Ioan Paul I; a avut cel mai scurt pontificat din istoria modernă, doar 34 de zile (n. 17 octombrie 1912).

1993 – La şedinţa Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, consacrată dezbaterii cererii României de aderare la Comunitatea Europeană, ţara noastră a primit aviz favorabil de aderare.

1997 – Naveta spaţială americană Atlantis s-a cuplat cu staţia orbitală rusă Mir, pentru a-l aduce la bordul acesteia pe cosmonatul american David Wolf care l-a înlocuit pe astronautul Michael Foale.

1998 – Social-democratul Gerhard Schröder a fost ales cancelar al Germaniei, punând capăt celor 16 ani de conducere creştin-democrată a cancelarului Helmut Kohl.

2003 – A încetat din viaţă regizorul, scriitorul, scenaristul şi producătorul american de origine greacă, Elia Cazan (Kazanjoglous); laureat în 1999 al Premiului Oscar pentru întreaga activitate. (n. 7 septembrie 1909).

2003 – A încetat din viaţă Althea Gibson, prima jucătoare de culoare care a participat la turneul US Open în 1950 şi a câştigat, pe lângă US Open, şi la turneul de la Wimbledon.

2007 – A încetat din viaţă regizorul şi scenaristul român Savel Stiopul (n. 15 iunie 1926).

2008 – Compania americană SpaceX a lansat pe orbită prima navă spaţială privată, Falcon 1.

2009 – A decedat publicistul Marius Grozea, redactor-şef la Radio România Tineret între anii 1990 – 1991; în 2004, câştigă Premiul Clubului Român de Presă, la secţiunea Talk-Show Radio, cu emisiunea „Maraton Blue Jeans”

articolul original.

Istoria zbuciumată a Portului Constanţa, pe care Regele Carol I îl vedea ”ca un izvor de bogăţie pentru ţara întreagă” – FOTO

27 September 2022 at 04:30
image
La 27 septembrie 1909 a avut loc inaugurarea oficială a portului Constanţa, primele amenajări datează din anii 1857-1860; finalizarea lucrărilor a fost condusă de inginerul Anghel Saligny.

Istoria zbuciumată a Portului Constanţa este strâns legată de cea a oraşului cu acelaşi nume. Deşi prima atestare documentară a Constanţei este târzie (sec. II d.Hr.) – anticul Tomis se descoperă, prin mărturii arheologice, încă din sec. VI i.d. Hr. Oraşul – port a fost organizat iniţial ca un centru de schimb între comercianţii greci şi populaţiile băştinaşe. Tomisul va adopta, cu timpul, toate caracteristicile evolutive ale unui polis grecesc. Influenţa greacă se menţine până în secolul I i.d.Hr., când teritoriul situat între Dunăre şi Marea Neagră intră sub stăpânire romană. Primii ani ai guvernării romane au fost consemnaţi de poetul Ovidius, exilat la Tomis.

Portul cunoaşte o viaţă economică prosperă în secolele următoare, iar oraşul preia numele împăratului Constantin. Schimburile comerciale se desfăşoară cu precădere în „Edificiul roman cu mozaic”, admirabila construcţie situată între faleza oraşului şi instalaţiile portuare. În perioada bizantină, evoluţia portului Tomis va fi marcată de numeroasele invazii ale popoarelor migratoare. Comerţul este în scădere, negustorii caută alte pieţe, dar portul nu este dat uitării, el fiind înregistrat, în continuare, în portulanele şi hărţile veneţiene sau genoveze. De altfel, portul şi alte construcţii aferente vor păstra multă vreme denumirea de „genovez”, în amintirea negustorilor şi navigatorilor proveniţi din acest oraş italian. După o scurtă perioadă de stăpânire românească, teritoriul dobrogean este ocupat de armatele Imperiului Otoman. Cronicarii turci, călătorii europeni sau din Imperiu vor menţiona activitatea portului Kustendge, care va contribui la creşterea comerţului zonal. În 1857, autorităţile turce concesionează construirea portului Constanţa şi a căii ferate Cernavodă-Constanţa companiei engleze „Danube and Black Sea Railway and Kustendge Harbour Company Ltd.” Portul Constanţa beneficiază de amenajări şi dotări relativ moderne.

Carol I: Portul Constanţa „va deveni unul din cele mai însemnate ale Orientului”

După Războiul de Independenţă, în anul 1878, Dobrogea revine României şi, odată cu aceasta, apar primele preocupări pentru construirea unui port care urma să fructifice poziţia strategică a Constanţei şi avântul economic înregistrat de tânărul stat. În opinia Regelui Carol I, portul Constanţa „va deveni unul din cele mai însemnate ale Orientului şi un izvor de bogăţie pentru ţara întreagă”.

Nu fără greutate, Regele a convins politicienii de valoarea inestimabilă a proiectului. În aceste condiţii, statul român a răscumpărat instalaţiile portuare de la compania engleză, a contactat specialişti străini pentru întocmirea unor proiecte de lărgire a portului şi a investit în construirea monumentalului pod de la Cernavodă. La 16 octombrie 1896 a avut loc inaugurarea oficială a lucrărilor de construcţie şi modernizare a portului Constanţa.

În piatra de temelie a fost depus, de către Regele Carol I, documentul care consfinţea „întemeierea unui port la ţărmurile vechiului Pont Euxin, unde, din veacurile cele mai îndepărtate, comerţul a găsit un loc de adăpost, unde atâtea monumente istorice ne aduc aminte de vechea dominaţie a strămoşilor noştri şi unde s-a sfârşit poetul Ovidiu”.

Lucrările de construcţie, începute de I.B. Cantacuzino şi continuate de Anghel Saligny

Lucrările de construcţie au început după proiectul inginerului I.B. Cantacuzino şi au fost continuate cu modificările propuse de alţi doi ingineri români de excepţie: Gheorghe Duca şi Anghel Saligny.

În anul 1899, conducerea lucrărilor portuare a fost preluată de Saligny, constructorul podului de la Cernavodă. Până în 1909, când a fost inaugurat oficial portul Constanţa, s-au efectuat lucrări de dragaj, au fost ridicate digul de larg, cel de intrare, cel de sud şi cheurile, au fost construite şase bazine, rezervoarele de petrol şi, nu în ultimul rând, silozurile.

Pornind de la aceste dotări, portul Constanţa a operat în 1911 peste 1,4 milioane tone mărfuri.

În perioada interbelică se adaugă platformei portuare noi elemente de infrastructură, precum uscătoria de porumb, clădirea administraţiei portuare, bursa, docul plutitor, iar traficul atinge 6,2 milioane tone în 1937, cifră care situa Constanţa între primele porturi europene.

În actul comemorativ din 1909 se exprima „nădejdea că Dumnezeu va hărăzi României linişte şi îmbelşugare, ca să putem isprăvi cât mai curând portul întreg, menit să slujească la propăşirea economică a scumpei noastre patrii”. Din nefericire, Constanţa şi ţara întreagă aveau să sufere distrugerile provocate de doua războaie mondiale, de ocupaţia sovietică şi de regimul dictatorial comunist. Începând cu 1967 s-au demarat lucrările de extindere a portului către sud. Un rol important pentru dezvoltarea portului l-a avut construirea Canalului Dunăre – Marea Neagră, care a fost inaugurat în anul 1984. Pe parcursul a două decenii, portul Constanţa a atins dimensiuni impresionante, însumând o suprafaţă de peste 3900 ha. Vârful de trafic a fost înregistrat în anul 1988, când au fost operate 62,3 milioane tone mărfuri.

Sursa: Portofconstantza

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii ale zilei de 27 septembrie:

1389 – S-a născut Cosimo de Medici (Cosimo cel Bătrân), primul membru al familiei de bancheri Medici care a ajuns la conducerea republicii florentine (din 1434); protector al literaturii şi artelor; întemeietor al bibliotecii Laurenziana (m.1 august 1464).

1461 – Prima menţiune documentară a căii Giurgiului, important drum comercial, care lega oraşul dunărean de Transilvania

1827 – S-a născut Alexandru Papiu-Ilarian, istoric şi jurist, unul dintre conducătorii Revoluţiei de la 1848 din Transilvania, membru al Academiei Române (m. 23 octombrie 1877)

1855 – S-a născut matematicianul Paul-Émile Appel, membru de onoare al Academiei Române (m. 24 octombrie 1930)

1880 – S-a născut Jacques Thibaud, unul dintre cei mai apreciaţi violonişti ai secolului al XX-lea (m. 1 septembrie 1953)

1891 – A încetat din viaţă scriitorul Ivan Aleksandrovici Goncearov; personajul principal din capodopera sa, romanul „Oblomov”, a devenit simbolul inerţiei şi al pasivităţii – „oblomovism” (n. 6/18 iunie 1812)

1903 – S-a născut pictorul Alexandru Ciucurencu (m. 27 decembrie 1977)

1917 – A încetat din viaţă pictorul impresionist Edgar Degas (n. 19 iulie 1834)Edgar Degas – Femeie pieptănându-se

1917 – A apărut, la Bucureşti, „Scena”, „ziar zilnic de teatru, muzică, literatură, artă şi sport” (până la 11 noiembrie 1918), la care au colaborat Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Gala Galaction şi Camil Petrescu

1919 – A încetat din viaţă soprana Adelina Patti (Adela Juana Maria Patti ) (n. 19 februarie 1843)

1933 – S-a născut poetul Grigore Hagiu, autor al volumelor „Nostalgica triadă” (1970), „Miazănoaptea miresmelor” (1973) şi „Descântece de gravitaţie” (1977). A primit distinctii ca Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1967) şi Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1968) (m. 1 februarie 1985)

1940 – S-a încheiat Pactul militar şi economic pe zece ani între Germania, Italia şi Japonia (Axa Berlin-Roma-Tokio), pentru impunerea unei „noi ordini” în Europa şi în „Marea Asie de Răsărit”

1992 – Au avut loc alegeri legislative şi prezidenţiale în România

1996 – Piaţa extrabursieră – RASDAQ – de tranzacţionare a acţiunilor rezultate din procesul de privatizare, a fost inaugurată oficial la World Trade Center Bucureşti

1999 – A fost prezentat la sediul NATO din Bruxelles Programul Naţional Anual pentru aderarea României în NATO

2008 – A încetat din viaţă actorul şi regizorul american Paul Newman, la 83 de ani, din cauza unui cancer la plămâni.

articolul original.

Cum a vrut Nicolae Ceauşescu să demoleze Gara de Nord, construită din ordinul Regelui Carol I – FOTO

25 September 2022 at 04:30
La 25 septembrie 1872 a fost inaugurată Gara de Nord din Bucureşti şi s-a deschis prima linie ferată Bucureşti-Ploieşti.

Gara de Nord, situată în piaţa cu acelaşi nume, este, în prezent, cel mai mare punct feroviar din România şi reprezintă legătura către toate regiunile ţării, dar şi cea mai mare poartă de intrare în Bucureşti.

Piatra de temelie a Gării de Nord a fost pusă la 22 septembrie/4 octombrie 1869, în prezenţa domnitorului Carol I, urmând să fie la conectată la noile linii de cale ferată care urmau să unească Bucureştiul cu Galaţiul şi Craiova.

Un amplu teren, proprietatea boierului Dinicu Golescu, se afla de-a lungul Căii Târgovişte (numită Calea Griviţei din 1878), şi care i-a fost dat de zestre fiicei sale căsătorită cu secretarul Legaţiei Marii Britanii, Effigham Grant (nume ce-l va purta viitorul pod). Atunci când părţi din acest teren au fost scoase la vânzare, statul român a cumpărat o bună parte din ele în vederea construirii unei gări care, trebuia să lege Capitala de nordul ţării (pentru partea de sud exista Gara Filaret). Fosta proprietate a boierului Dinicu Golescu se afla, la acea vreme la marginea oraşului.

Clădirea gării, alături de peroane şi linii, a fost construită după planurile Ministerului Lucrărilor Publice, de Consorţiul Stroussberg, şi a purtat, la început, numele de Gara Târgoviştei. În anul următor, Consorţiul a dat faliment, iar statul a cumpărat acţiunile sale. Astfel, a devenit principalul proprietar al zonei gării şi al liniilor adiacente, înfiinţând, totodată, un Consiliu pentru administrarea sa.

În noiembrie 1870, odată cu deschiderea provizorie a liniei Bucureşti — Ploieşti, Gara Târgovişte a fost dată în exploatare, iar, peste doi ani, la 13/25 septembrie 1872, a fost inaugurată oficial, când au fost date în exploatare liniile ferate Piteşti — Bucureşti — Buzău şi Galaţi — Tecuci — Roman, în lungime de peste 600 km, cu 39 de staţii.Destinată, iniţial, tranzitului de călători şi mărfuri, cu şapte linii şi multe clădiri de ateliere, gara a fost reamenajată de mai multe ori. Formată din două corpuri paralele legate la capătul dinspre atelierele de reparaţii de un alt corp în orientare perpendiculară, de-a lungul timpului i s-au adăugat noi corpuri, schimbări ale faţadelor, etc., devenind, în timp, un punct terminus.

Abia, în 1888, când a avut loc prima reabilitare a gării, numele său a devenit Gara de Nord. Clădirea de călători avea parter şi etaj, şi era formată dintr-un pavilion central cu două turnuri care există şi astăzi. Faţada principală era orientată de-a lungul Căii Târgovişte. Intrarea se făcea direct din Calea Târgoviştei, şi, în faţă, era o grădină cu o alee centrală numită ”curtea călătorilor”. În perioada 1895-1896 a fost construită o nouă aripă a gării, prevăzută şi cu un „salon regal”, restaurat în forma originală din timpul lui Carol I, şi inaugurat la 1 decembrie 2013, de către principesa Margareta şi principele Radu.

La 1/13 aprilie 1890 s-a dat în funcţiune centrala telefonică a Gării de Nord, având iniţial 25 de linii telefonice, numai în Bucureşti. În 1907, Gara de Nord a fost extinsă cu încă două linii, iar în 1928, gara avea şase linii pentru plecări şi patru linii pentru sosiri.Planuri pentru construirea unei gări noi, denumită ”Gara Centrală”, care urma să fie amplasată undeva în zona în care acum se află Opera Română, au existat, însă declanşarea Primului Război Mondial a împiedicat realizarea vreunui proiect în acest sens.

Gara de Nord a fost modernizată şi mărită, în anii 1930-1932, când s-au făcut mai multe lucrări: cele nouă peroane au fost legate, la capăt, printr-un peron transversal (lung de 200 m şi lat de 23 m), s-a construit frontonul dinspre sud, şi s-a realizat sistematizarea liniilor de primire/expediere a trenurilor, mărindu-se numărul lor, de la 10 linii la 16 linii (două din ele vor fi desfiinţate ulterior).

Proiectul ce viza clădirea a fost realizat de arhitectul Victor G. Stephănescu şi a fost demarat în 1932. Corpul nou de clădire, aşa cum se înfăţişează şi astăzi, are o faţadă monumentală, concepută într-o manieră neoclasică modernă, dominată de porticul format din şase coloane de mari dimensiuni.

Au fost modernizate şi sistemele de sonorizare din staţii. În 1932, la Gara de Nord, s-a montat un amplificator (de 200 w) şi şase difuzoare; până în 1938, acestea s-au extins în toate gările din ţară, înlocuind vechiul clopot de peron.

Construcţia Gării a dus, totodată, şi la dezvoltarea urbanistică a zonei din jurul său, care a început să fie populată rapid, terenurile fiind ocupate în principal de locuinţele lucrătorilor de la căile ferate.

Începând cu 1941, s-a trecut la sistematizarea întregii zone a Gării de Nord, fiind începută, pe locul vechilor ateliere de reparaţii, construirea Palatului CFR, terminat după 1950, care adăposteşte în prezent, Ministerul Transporturilor. În anii 1960 a fost închisă Piaţa Gării de Nord, construindu-se zece blocuri de o parte şi de alta a palatului C.F.R.

De asemenea, în Piaţa Gării de Nord se află un monument dedicat eroilor ceferişti din timpul Primului Război Mondial, operă a sculptorilor Corneliu Medrea şi Ion Jalea.

Zona Gării de Nord, inclusiv clădirea, suferă importante distrugeri (aripa sudică a gării, linii şi macazuri) în bombardamentele intense asupra Bucureştiului din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Clădirea a rămas în picioare, şi a reuşit să rămână, până în prezent, trecând peste o demolare programată pentru 1992, de fostul lider comunist Nicolae Ceauşescu, care voia să construiască o nouă gară la marginea capitalei.

Între 1945 şi 1990, au fost realizate alte modernizări, printre care: electrificarea liniilor, lungirea peroanelor, reamenajarea sălilor de aşteptare, racordarea la reţeaua de termoficare, caloriferele începând să înlocuiască sobele cu lemne, construirea de pasaje pietonale, sub/supraterane pentru traversarea liniilor ferate, dar şi legarea gării la reţeaua de metrou prin realizarea în 1988, a staţiei de metrou Gara de Nord. În aceeaşi perioadă, traficul feroviar a cunoscut o creştere enormă.

Impresionanta clădire a gării este inclusă în Lista Monumentelor Istorice din România având codul B-II-m-B-18803. Ultimele lucrări de reabilitare a clădirii Gării de Nord au avut loc între anii 1997 şi 1999, şi au constat în modernizarea sălilor de aşteptare, a sistemelor de afişaj video, montarea de tâmplărie termopan, înălţarea peroanelor la nivelul podelei vagoanelor, introducerea biletelor de peron etc.Cu toate că, după 1990 numărul călătorilor a scăzut treptat, Gara de Nord din Bucureşti rămâne un punct important pe harta feroviară a României, dar şi a Europei. În prezent, peste 200 de trenuri sosesc şi pleacă din gară, având legături către toate marile oraşe ale ţării, dar şi către importante oraşe europene precum Munchen, Viena, Budapesta, Frankfurt, Veneţia, Berlin sau Istanbul.

Trebuie amintit faptul că, Gara de Nord, alături de Gara Sinaia, sunt puncte de tranzit ale celebrului tren de lux Orient Express, care parcurge o dată pe an ruta Paris — Istanbul, readucând în memorie traseul celui mai cunoscut tren european care pornea cu mai bine de 125 de ani în urmă, de pe peronul Gării de Est din Paris, spre Istanbul.

Descoperă vă prezintă principalele semnificaţii ale zilei de 25 septembrie:

1913 – S-a născut cântăreaţa de muzică populară Maria Tănase (m. 22 iunie 1963).

1599 – S-a născut arhitectul Francesco Castelli Borromini, reprezentant al barocului italian (Biserica San Carlino alle Quattro Fontane din Roma) (m. 1667).

1613 – S-a născut Claude Perrault, medic, arhitect şi teoretician francez, de orientare clasică (m. 9 octombrie 1688).

1849 – A încetat din viaţă Johann Strauss- tatăl, compozitor, violonist şi dirijor austriac (n.14 martie 1804).

1866 – S-a născut biologul Thomas Hunt Morgan, fondatorul teoriei cromozomiale a eredităţii – „morganism”; a primit Premiul Nobel pentru Medicină în 1933 (m. 4 decembrie 1945).

1881 – S-a născut Lu Xun, unul dintre cei mai importanţi scriitori chinezi din secolul al XX-lea; este considerat iniţiatorul curentului literar modern baihua (m. 19 octombrie 1936).

1881 – S-a născut poetul Panait Cerna (Panait Stanciof) (m. 1913).

1883 – A fost terminat şi inaugurat castelul Peleş, ocazie folosită de autorităţi pentru a declara Sinaia oraş.

1897 – S-a născut scriitorul William Faulkner, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1949, laureat al premiului Pulitzer: „Cătunul”, „Lumină de august”, Zgomotul şi furia” (m. 6 iulie 1962).

1901 – S-a născut regizorul şi scenaristul de film Robert Bresson (m. 18 decembrie 1999).

1919 – A avut loc demisia guvernului I. I. C. Brătianu, căruia i-a succedat, pentru o perioadă de trei luni, guvernul condus de generalul A. Văitoianu.

1920 – S-a născut actorul şi regizorul rus de film Serghei Bondarciuk (m. 20 octombrie 1994).

1943 – A încetat din viaţă criticul literar Octav Botez (n. 15 mai 1884).

1950 – A încetat din viaţă regizorul de teatru Aleksandr Tairov (n. 1885).

1952 – S-a născut actorul Christopher Reeve, interpret principal în filmul „Superman” (m. 10 octombrie 2004).

1970 – A încetat din viaţă scriitorul german Erich Maria Remarque: „Soroc de viaţă şi soroc de moarte”, „Nimic nou pe frontul de vest” (n. 22 iunie 1898).

1992 – A fost inaugurat, la Nürenberg, canalul de navigaţie Rin-Main-Dunăre. Prin folosirea Canalului Dunăre-Marea Neagră, distanţa de transport dintre Rotterdam şi Constanţa se reducea la jumătate.

1996 – A încetat din viaţă Nicu Ceauşescu, fiul dictatorului Nicolae Ceauşescu (n. 1 septembrie 1951).

1997 – La Biserica Mirăuţi din Suceava, necropolă voievodală, sediul primei Mitropolii a Moldovei, a fost descoperit mormântul domnitorului Petru I Muşatinul.

2003 – A încetat din viaţă Franco Modigliani, laureat al Premiului Nobel pentru economie pe anul 1985. In 1939 a emigrat în SUA de teama represiunilor regimului fascist (n. 18 iunie 1918).

2005 – Au încetat din viaţă jucătorul american de golf George Archer (n. 1939), actorul şi comediantul american Don Adams (n. 1923) şi pianistul francez de jazz Georges Arvanitas (n. 1931).

2006 – A încetat din viaţă scriitorul şi poetul american John M. Ford (n. 1957).

articolul original.

Unul dintre cei mai mari savanţi din istorie. A stabilit doza optimă de otravă şi spera să creeze homunculi

24 September 2022 at 04:35
image
La data de 24 septembrie 1541 a încetat din viaţă Paracelsus (Theophrastus Bombastus von Hohenheim), alchimist, medic şi filosof, una dintre cele mai pitoreşti figuri ale Renaşterii, precursor al iatrochimiei prin folosirea, în tratamentul bolilor, a unor medicamente realizate prin sinteză chimică (n. 10 noiembrie 1493).

Paracelsus s-a născut în satul Einsiedeln din Elveţia. De la tatăl său, Wilhelm Bombast von Hohenheim, de profesie medic, a primit primele noţiuni de chirurgie şi medicină. La 16 ani, Paracelsus a intrat la medicină la Universitatea din Basel, ulterior s-a mutat la Viena, unde, în 1510, a obţinut bacalaureatul în medicină. Paracelsus a mai fost instruit şi de celebrul Johannes Trithemius (1461-1526), abatele mănăstirii St. Jakob din Wurzburg, unul dintre cei mai renumiţi maeştri în magie, alchimie şi astrologie. Sub îndrumarea acestui profesor, i-au fost cultivate înclinaţiile sale spre ştiinţele şi practicile oculte. Astfel a devenit unul dintre primii alchimişti din Evul Mediu.

În 1516 a obţinut doctoratul în medicină la Universitatea din Ferrara, cam în aceeaşi perioadă în care a studiat şi Copernic.

Paracelsus şi-a creat într-un timp foarte scurt un renume în domeniul medicinei, astrologiei şi toxicologiei. Foarte învăţat, mânat de curiozitatea de a descifra tainele ştiintelor oculte, acesta era caracterizat de o mândrie exagerată. Aerul de superioritate pe care îl afişa, inclusiv în discuţiile cu alţi cărturari, i-au atras foarte multă antipatie.

Aportul lui în domeniul toxicologiei s-a demonstrat a fi foarte util, fiind promotorul ideei că dozele fac otrava. Altfel, folosite în doze mici, anumite otrăvuri puteau fi folosite în tratamentul anumitor afecţiuni. Şi-a câştigat aprecierea şi renumele datorită ideilor şi inovaţiilor pe care le oferea comunităţii. În particular însă, acesta credea că poate crea homunculi, mici oameni, care odată creaţi, nu trebuiau să depăşească înălţimea unui picior şi care erau potriviţi pentru a juca rolul unor slugi eficiente.

Paracelsus este cunoscut şi pentru faptul că a dat numele zincului numindu-l zincum şi este recunoscut ca primul botanist sistematic. Lui Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim ii placea sa se numeasca Paracelsus, pentru a indica ca el era „la acelaş nivel cu” (in limba greacă „parà” inseamna „lângă”, „aproape de”) Aulus Cornelius Celsus, care a trăit în perioada lui Gaius Julius Caesar Octavianus Augustus ( Augustin) în prima jumatate a secolului I.

Paracelsus a fost acuzat de alcoolism şi de dezinteres în ceea ce priveşte ceremoniile religioase. În realitate el se cosidera un Doctor ale Sfintelor Scripturi (Doctor al Divinitaţii, pe scurt, D.D.), convins că credinţa religioasa trebuie traită în interiorul fiinţei umane, la un nivel intim, nu colectiv. „Templul se găseşte în inimă, nu între ziduri”, spunea el.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii ale zilei de 24 septembrie:

1724 – Sfinţirea Mânăstirii Văcăreşti, ctitorie a domnitorului Nicolae Mavrocordat, situată în partea sudică a Bucureştilor, unul dintre cele mai valoroase monumente ale patrimoniului istoric şi artistic românesc, distrusă de Nicolae Ceauşescu.

1829 – Rusia şi Imperiul Otoman au semnat Tratatul de Pace de la Adrianople.

1896 – S-a născut scriitorul Francis Scott Fitzgerald, unul dintre reprezentanţii de marcă ai aşa numitei „generaţii pierdute” („Marele Gatsby”, „Blândeţea nopţii”) (m. 21 decembrie 1940).

1900 – S-a născut poetul Dem. Bassarabeanu (m. 1968).

1934 – S-a născut Manfred Wörner, om politic german, fost secretar general al NATO (1988-1994) (m.13 august 1994).

1941 – A încetat din viaţă Aristide Maillol, pictor şi sculptor (n. 8 decembrie 1861).

1989 – A încetat din viaţă criticul literar şi prozatorul Paul Georgescu (n.7 noiembrie 1923).

1992 – A intrat în vigoare Legea nr. 102 privind stema ţarii şi sigiliul statului.

1994 – A încetat din viaţă poetul, eseistul şi filosoful Grigore Popa (n. 31 iulie 1910).

1997 – A fost retras din activitate celebrul Deep Blue, supercomputerul care l-a învins pe campionul mondial la şah, Gari Kasparov, în „Meciul secolului”, din mai 1997.

2003 – A încetat din viaţă cântăreaţa americană Rosalie Allen (n. 1924)

2003 – A încetat din viaţă actorul american Lyle Bettger (n. 1915)

2004 – A încetat din viaţă scriitoarea franceză Françoise Sagan (n. 1935)

2005 – A încetat din viaţă actorul american Tommy Bond (n. 1926)

articolul original.

Sigmund Freud, psihiatrul care a scandalizat lumea ştiinţifică. Ce ascund visele şi sexualitatea reprimată – VIDEO

23 September 2022 at 04:30
La 23 septembrie 1939 a încetat din viaţă Sigmund Freud, psihiatru austriac, întemeietorul psihanalizei (n. 6 mai 1856).

Sigismund Schlomo Freud s-a născut la 6 mai 1856 în Freiberg, Moravia, atunci Imperiul Habsburgic, astăzi Pribor din Republica Cehă. A fost fiul lui Jacob Freud şi al celei de a treia soţii a acestuia, Amalia (cu 20 de ani mai tânără decât soţul ei).

Cei doi fraţi vitregi ai lui Sigismund, Emmanuel şi Philipp, erau aproape de aceeaşi vârstă cu mama lui. Această situaţie neobişnuită poate fi o explicaţie a interesului manifestat de Freud în studiul relaţiilor familiale, concentrat asupra complexului lui Oedip.

În 1859, Freud s-a mutat împreună cu familia la Leipzig, în Germania, iar, în 1860, la Viena, unde a rămas până în 1938. În 1877, şi-a schimbat numele în Sigmund Freud. În 1873 şi-a început studiile în cercetarea medicală la Universitatea din Viena. Încă din studenţie, Freud a făcut cercetări asupra sistemului nervos central, sub îndrumarea lui Ernst von Brücke, luându-şi diploma în 1881. A lucrat la Clinica de psihiatrie a lui Theodor Meynert în perioada 1882-1883, apoi a studiat alături de Charcot, la clinica Salpetriere din Paris (1885). În 1886 s-a căsătorit cu Martha Bernays şi au avut şase copii.

Sigmund Freud a început cercetările în domeniul psihanalizei în anii 1880, la finalul unui secol, în care, atât Europa cât şi America au cunoscut reforma azilelor pentru persoanele cu deficienţe psihice şi şi-au manifestat interesul pentru stările psihologice anormale, în special pentru afecţiunile psihice. Freud s-a îndreptat către studiul psihanalizei după ce a citit articole referitoare la metoda lui Breuer de a trata isteria prin hipnoză. Freud şi Breuer au publicat împreună ”Studii despre isterie” în 1895. În acelaşi an, Freud a reuşit să-şi analizeze un vis. În următorii cinci ani (1895-1900), a elaborat majoritatea conceptelor care au fost apoi incluse în teoria şi practica psihanalizei. Termenul de ”psihanaliză” a fost propus chiar de Freud în 1896. După despărţirea de Breuer şi după şocul suferit în urma morţii tatălui, Freud începe autoanaliza în 1897, concentrându-se asupra propriilor vise şi fantezii, fiind susţinut de prietenul său, Wilhelm Fliess.

A fost profesor la Universitatea din Viena. Teoriile susţinute de Freud au generat reacţii contradictorii, până când un grup de tineri doctori a început să-l însoţească la Viena, în 1902. A fondat aici ”Societatea psihologică de miercuri”, o reuniune săptămânală între prieteni, la care se discutau noile sale descoperiri şi care a devenit Societatea Vieneză de Psihanaliză în 1908, şi Societatea Internaţională de Psihanaliză în 1910.

”Interpretarea viselor” a contrariat lumea medicală

”Interpretarea viselor”, pe care Freud o consideră cea mai importantă carte a sa, a fost publicată în 1899, dar are inscripţionat anul 1900 ca dată a primei ediţii, datorită faptului că autorul dorea ca marea sa descoperire să fie asociată cu începutul unui nou secol. Lumea medicală privea cu scepticism această lucrare, aşa că Freud şi-a continuat studiile singur, izolat de restul cercetătorilor. A început să lucreze cu Dora, una dintre pacientele sale, şi a publicat, în 1901, ”Psihopatologia vieţii de zi cu zi”.

În 1905 a publicat trei eseuri despre teoria sexualităţii, legătura dintre acestea şi subconştient şi fragmente de analiză a cazului de isterie al Dorei. În 1908, a avut loc, la Salzburg, primul congres de psihologie freudiană. În 1909, Freud a fost invitat de către Stanley Hall să ţină cinci cursuri la Universitatea Clark. Această vizită în Statele Unite i-a marcat cariera, atrăgând atenţia întregii lumi asupra teoriilor sale.

În 1912, a fost publicată prima revistă de specialitate, ”Imago”. Pe măsură ce Societatea Internaţională de Psihanaliză devenea din ce în ce mai cunoscută, câţiva membri s-au retras şi au fondat propriile şcoli de psihologie. În 1916, Freud publică prima parte din ”Introducerea în psihanaliză”.

Freud a aflat că suferă de cancer al maxilarului în 1923. Şi-a petrecut următorii 16 ani luptând cu boala. Nu a renunţat la cercetare, iar în 1925 a publicat cinci volume de lucrări — ”Collected Works”. A primit Premiul Goethe pentru literatură (1930) şi a fost ales Membru de onoare al Societăţii Regale Britanice de Medicină în 1935. Ameninţat de ocupaţia nazistă, a emigrat în 1938 în Anglia, împreună cu familia.

Sigmund Freud a murit la Londra, la 23 septembrie 1939, la vârsta de 83 de ani.

Freud şi ”dezvoltare sexuală” a oamenilor

De-a lungul carierei, Sigmund Freud a publicat numeroase cărţi şi lucrări de specialitate. Deşi studiul său se concentra asupra comportamentului sexual, el înţelegea prin acesta instincte sau dorinţe care determinau o anume atitudine sau anumite convingeri, fie ele vizibile sau reprimate. Urmând o evoluţie biologică, Freud stabileşte un model rigid a ceea ce el numeşte ”dezvoltare sexuală”. Pentru aceasta, Freud propune teoria stadiilor de dezvoltare, pe vârstă, cu delimitări foarte clare. Nu este obligatoriu ca un individ să treacă prin toate fazele şi este posibil ca unele etape să se suprapună.

Prima fază este cuprinsă între 0-2 ani. În această perioadă, copilul explorează lumea cu ajutorul buzelor şi al gurii: acceptă mâncarea, laptele şi are tendinţa de a duce la gură orice obiect pe care îl poate ţine în mână. Mai târziu, învaţă să folosească gura pentru a comunica. Următoarea fază este cuprinsă între 2-4 ani şi este cea mai controversată. În această perioadă, copiii descoperă diferenţele sexuale şi învaţă să-şi controleze nevoile fiziologice. Astfel, copilul realizează că îşi poate manipula părinţii, refuzând să facă ce i se cere.

Perioada între vârstele de 4-6 ani este cea mai importantă pentru dezvoltarea psiho-sexuală a individului. Cheia acestei etape este atracţia pe care copilul o simte faţă de părintele de sex opus, odată cu teama de celălalt părinte. Freud numeşte această atracţie complexul lui Oedip (pentru băieţi) şi al Electrei (pentru fete). Aceste complexe conduc la o diferenţiere normală a personalităţii masculine de cea feminină. Rezolvarea complexului constă în încercarea copilului de a se identifica cu părintele de acelaşi sex, această identificare ducând la viitoarea sa orientare sexuală.

În perioada următoare, între 6 ani şi până la vârsta pubertăţii, individul suprimă dimensiunea sexuală şi se concentrează asupra altor aspecte ale vieţii. Este perioada învăţatului, adaptării la societate, asimilării unor informaţii culturale şi valorilor morale. Această etapă latentă durează aproximativ 5 sau 6 ani, până la pubertate, când individul devine conştient de dimensiunea sexuală. Începând cu vârsta pubertăţii, individul este atras de persoanele de sex opus şi poate duce la bun sfârşit instinctul procreării.

Dimensunile personalităţii

O altă latură a teoriilor lui Freud o constituie studiul personalităţii. Structura personalităţii are 3 dimensiuni. Freud a împărţit-o în id, ego şi superego. Numai ego-ul este vizibil, dar toate trei au propriile efecte asupra personalităţii. Id-ul reprezintă forţele biologice. Este o constantă a personalităţii deoarece este întotdeauna prezentă. Omul se naşte cu propriul id. Id-ul este o componentă foarte importantă a personalităţii, deoarece ne permite să obţinem lucrurile de care avem nevoie încă de când ne naştem.

Id-ul este guvernat de principiul plăcerii sau noţiunea de hedonism. Cu alte cuvinte, doreşte să i se îndeplinească dorinţele imediat, fără a ţine cont de realitatea exterioară. Spre exemplu, atunci când copilul trebuie schimbat, id-ul plânge, când unui copil îi este frig, cald, îl doare ceva sau pur şi simplu vrea să i se acorde mai multă atenţie, id-ul anunţă aceste lucruri până când nevoile copilului sunt satisfăcute, fără a ţine cont de faptul că părinţii dorm, mănâncă sau se odihnesc. El nu ţine cont decât de propriile nevoi.

În următorii trei ani, pe măsură ce copilul interacţionează din ce în ce mai mult cu lumea înconjurătoare, începe să se dezvolte cea de-a doua latură a personalităţii. Freud o numeşte ego şi reprezintă acea parte a personalităţii pe care o arătăm lumii. Ego-ul este guvernat de principiul realităţii sau de o viziune pragmatică asupra lumii. Dorinţele id-ului sunt încă prezente, dar ego-ul realizează consecinţele pe care le-ar avea îndeplinirea acestor dorinţe. Ego-ul se dezvoltă odată cu experienţa şi înţelege că ceilalţi oameni au şi ei propriile dorinţe şi nevoi şi că un comportament egoist şi impulsiv ne poate face chiar rău. Este de datoria ego-ului să satisfacă cerinţele id-ului, ţinând totodată cont şi de lumea înconjurătoare.

În jurul vârstei de 5 ani, se dezvoltă cea de-a treia latură a personalităţii, superego-ul. Superego-ul este latura morală a individului şi se dezvoltă odată cu prezentarea restricţiilor morale şi etice, odată cu experienţa sau prin interacţiuni sociale. Potrivit teoriei susţinute de Freud, un superego puternic reuşeşte să inhibe instinctele biologice ale id-ului, pe când un superego slab cedează în faţa acestora. Mai mult decât atât, nivelul de vinovăţie în cele două cazuri va fi mai ridicat şi, respectiv, mai scăzut.

La o persoană normală, ego-ul trebuie să fie cel mai puternic pentru a putea satisface nevoile id-ului fără să supere superego-ul şi ţinând cont de realitatea din exterior. Structura tripartită de mai sus trebuia să fie dinamică şi să se schimbe odată cu vârsta şi cu acumularea experienţei. De asemenea, aspecte ale comportamentului adulţilor, cum ar fi fumatul, sunt legate de diferitele stadii ale formării unor complexe. Complexele sau ideile fixe sunt, potrivit lui Freud, o măsură a efortului necesar trecerii prin stadiile dezvoltării, iar un efort foarte mare depus de copil pentru a depăşi un anumit stadiu se reflectă mai târziu în comportamentul lui ca adult.

Ce ascund visele

Un alt punct important abordat de Freud îl reprezintă interpretarea viselor. Freud susţine că visul este protectorul somnului. Atunci când mergem la culcare încercăm să ne detaşăm de realitate, anulând orice stimul extern. În timpul nopţii, mintea ne protejează, prin vise, atât de stimulii externi, cum ar fi zgomotul sau lumina, cât şi de cei interni, cum ar fi emoţiile, teama sau insatisfacţiile. Studiul lui Freud s-a concentrat mai mult asupra stimulilor interni. Pentru ca o persoană să poată experimenta în vis emoţii puternice, negative, gânduri interzise sau dorinţe ascunse, acestea trebuie să fie deghizate sub o anumită formă. În caz contrar, cel care are un astfel de vis devine extrem de agitat şi se trezeşte. Prin urmare, o bună interpretare a viselor poate duce la înţelegerea manifestărilor subconştiente.

Freud consideră că visul este compus din două părţi: ”conţinutul manifest”, care se manifestă la suprafaţă, şi ”partea latentă”. Prima dintre acestea două este reprezentată de ceea ce ne aducem aminte după ce ne trezim. Freud sugerează că această latură a visului nu are niciun înţeles deoarece este o reprezentare deghizată a adevăratelor gânduri care au generat visul. Pe de altă parte, conţinutul latent deţine înţelesurile adevărate ale visului — gândurile interzise sau dorinţele subconştientului. Ele apar în conţinutul manifest, dar sunt deghizate şi nu pot fi recunoscute. Foarte rar se întâmplă ca cele două laturi ale visului să se suprapună. Freud numeşte aceste vise ”infantile”. Freud insistă asupra faptului că visele sunt o formă de îndeplinire a dorinţelor suprimate. Dacă o dorinţă nu a fost satisfăcută în viaţa de zi cu zi, mintea reacţionează la acest stimul intern, transformându-l într-o experienţă concretă, vizuală şi împlinind astfel dorinţa. Rezultatul este un somn liniştit.

Contradicţiile lui Freud

O parte din teoriile propuse de Freud sunt strâns legate de cultura acelor vremuri, unele sunt foarte greu de demonstrat, iar altele sunt parte din propria lui personalitate. Dar Freud este un excelent observator al comportamentului uman şi majoritatea ideilor sale se regăsesc la baza teoriilor de astăzi. Cu toate acestea, există păreri contradictorii cu privire la anumite aspecte ale teoriilor sale. Spre exemplu, în ceea ce priveşte complexul lui Oedip, psihologii susţin că este adevărat că unii copii se simt atraşi de părintele de sex opus şi intră în competiţie cu părintele de acelaşi sex. Totodată, este iarăşi adevărat că o parte din aceşti copii reţin aceste afecţiuni, temeri şi aspiraţii şi în perioada maturităţii. Dar majoritatea teoreticienilor consideră aceste exemple excepţii şi nu reguli. Aceste cazuri apar în familiile care nu se comportă normal, părinţii nu se înţeleg şi folosesc, deseori, copilul ca armă de luptă împotriva celuilalt. De asemenea, aceste cazuri apar atunci când părinţii nu discută cu copilul, acesta ajungând să afle lucruri eronate despre sexualitate de la alţi copii.

Critica generală adusă lui Freud este aceea că pune prea mult accentul pe sexualitate. Toate lucrurile, atât bune cât şi rele, par să rezulte din exprimarea sau reprimarea impulsurilor sexuale. Mulţi cercetători se întreabă dacă nu există totuşi şi alte componente psihologice. Freud a adăugat ulterior instinctul morţii, dar nu este atât de bine cunoscut. Criticii susţin că, într-adevăr, societatea este dominată de acest tip de elemente, dar aceasta nu înseamnă că sexualitatea stă la baza oricărei motivaţii. Pe de altă parte, adepţii teoriei freudiene susţin că accentul pe care acesta îl pune pe elementele de sexualitate nu se bazează pe o astfel de atitudine a societăţii, ci, dimpotrivă, pe evitarea acestui subiect, mai ales în clasele sociale superioare sau de mijloc. Tocmai acesta este marele său succes: faptul că a reuşit să scoată la lumină un subiect ascuns până atunci. Singurul lucru care-i poate fi reproşat este că a generalizat prea mult, fără să ia în calcul schimbările culturale.

Un alt concept aspru criticat este subconştientul. Umaniştii şi existenţialiştii susţin, pe de o parte, că motivaţiile şi problemele care pot fi atribuite subconştientului sunt mult mai puţine decât a crezut Freud şi, pe de altă parte, că subconştientul nu este atât de important pe cât a crezut el. Majoritatea psihologilor de astăzi consideră subconştientul a fi tot ceea ce refuzăm să vedem sau ne este de prisos. Unii teoreticieni nici nu folosesc acest termen.

În pofida tuturor acestor păreri contradictorii, trebuie recunoscut faptul că Freud a descoperit lucruri extraordinare, atât de bune încât au fost deja încorporate în alte teorii, până la punctul la care a fost aproape uitat cel care stă la baza lor. În primul rând, Freud a trezit conştientizarea existenţei a două forţe puternice în fiecare persoană. Atunci când toată lumea credea că omul este exclusiv raţional, Freud a demonstrat cât din comportamentul nostru este dominat de forţe biologice. Atunci când toţi credeau că fiecare este responsabil pentru acţiunile sale, a demonstrat impactul societăţii asupra fiecăruia dintre noi. Id-ul şi superego-ul, manifestări psihice ale elementului biologic şi ale celui social, vor fi în permanenţă alături de fiecare dintre noi, sub o formă sau alta.

În al doilea rând, lui Freud i se datorează şi teoria conform căreia nevroza este cauzată de traume psihologice. Deşi majoritatea teoreticienilor consideră că nu toate teoriile au aceeaşi explicaţie şi că nu este necesară reexperimentarea traumei pentru a merge mai departe, nu poate fi negat faptul că o copilărie plină de abuzuri, neglijenţă şi tristeţe tinde să conducă către o maturitate la fel de tristă. În cel de-al treilea rând, Freud a introdus conceptul de ego.

De asemenea, Freud a fost cel care a dezvoltat formele de terapie. ”Terapia prin discuţie cu pacientul” este considerată, în prezent, cea mai eficientă în cazul pacienţilor cu probleme psihologice. Unele dintre teoriile lui Freud sunt, în mod evident, legate de cultura din acea perioadă. Altele sunt greu de testat. Altele pot face parte din propriile sale experienţe sau din propria sa personalitate. Dar Freud a fost un excelent observator al condiţiei umane şi majoritatea teoriilor pe care le-a propus au o relevanţă deosebită în zilele noastre.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii ale zilei de 23 septembrie:

1800 – A încetat din viaţă Friedrich Wöhler, chimist german (n. 31 iulie 1800 Eschersheim; m. Göttingen), pionierul chimiei organice. În 1828 a realizat sinteza ureei din materiale anorganice. A descoperit cîteva elemente chimice.

1846 – Descoperirea planetei Neptun de astronomul francez Urbain Jean Joseph Le Verrier şi astronomul britanic John Couch Adams

1856 – S-a născut Karl Krumbacher, istoric şi filolog german, membru de onoare din străinătate al Academiei Române (d. 1909)

1870 – A încetat din viaţă scriitorul francez Prosper Mérimée (n. 1803)

1884 – S-a născut Mihai Costăchescu, istoric şi folclorist român, membru corespondent al Academiei Române (d. 1953)

1901 – S-a născut Jaroslav Seifert, poet şi publicist ceh, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1984 (d. 1986)

1915 – S-a născut fizicianul american Clifford Shull (d. 2001)

1926 – S-a născut muzicianul american John Coltrane (d. 1967)

1930 – S-a născut muzicianul american Ray Charles (d. 2004)

1970 – A încetat din viaţă André Bourvile, actor, unul dintre cei mai îndragiţi interpreţi ai ecranului francez („Mizerabilii”, „Cei trei muşchetari”) (n. 27 iulie 1917)

1973 – A încetat din viaţă Pablo Neruda, poet chilian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe 1971 („Spania în inimă”, „Ode elementare”) (n. 12 iulie 1904)

1973 – Fostul preşedinte argentinian Juan Perón a revenit la putere

2006 – A încetat din viaţă compozitorul britanic Sir Malcom Arnold, câştigător al unui premiu Oscar pentru coloana sonoră a filmului „Podul de pe râul Kwai”

2006 – A încetat din viaţă chitaristul american de blues Etta Baker (n. 1913)

articolul original.

Deşi a fost un om puţin educat, a devenit unul dintre cei mai influenţi savanţi ai tuturor timpurilor

22 September 2022 at 04:35
image
La data de 22 septembrie 1791 se năştea fizicianul şi chimistul britanic Michael Faraday, descoperitorul inducţiei electromagnetice. El a formulat legile electrolizei, cunoscute sub denumirea de “legile lui Faraday” (m. 25 august 1867).

Faraday a fost un reputat chimist si fizician englez ale carui experimente pe baza electricitatii au dus la inventarea tehnologiilor care folosesc electricitatea in cele mai diverse moduri.

Cu toate ca a fost initial un om putin educat, iar cunostintele sale de matematica erau modeste, Michael Farady a devenit unul dintre cei mai influenti savanti ai tuturor timpurilor.

Experimentele sale au fost cele care au facut ca electricitatea sa aiba aplicatii in tehnologie. In timpul vietii sale, Faraday a refuzat titlul de cavaler oferit de Regina Marii Britanii. Modestia sa l-a determinat, de asemenea, sa renunte de doua ori la titlul de Presedinte al Societatii Regale Britanice.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii ale zilei de 22 septembrie:

 1326 – Cea mai veche menţiune de înnobilare a unui cneaz român de către regele Ungariei

1768 – A murit, la Roma, episcopul Ioan Inochentie Micu Klein (Clain), luptător pentru cauza românilor ardeleni. Osemintele i-au fost aduse în România, ca urmare a dorinţei lui testamentare, şi înhumate la Blaj, la 16 octombrie 1997 (n. 24 iunie 1692).

1873 – S-a născut matematicianul Dimitrie Pompeiu, membru al Academiei Române. Este creatorul şcolii matematice de teoria ecuaţiilor cu derivate parţiale şi de mecanică. (m. 7 octombrie 1954).

1904 – S-a născut criticul de artă, traducătorul şi eseistul Nicolae Argintescu-Amza (m. 7 septembrie 1973).

1919 – A încetat din viaţă Ivan Vazov, scriitor şi publicist bulgar (n. 27 iunie 1850).

1928 – România a ratificat Convenţia sanitară internaţională de la Paris (încheiată la data de 21 iunie 1926).

1934 – A încetat din viaţă inginerul şi istoricul de artă Gheorghe Bâla; a colaborat cu Anghel Saligny la construirea Podului de la Cernavodă; membru al Academiei Române (n. 24 aprilie 1868).

1975 – A încetat din viaţă matematicianul Enrico Bompiani, unul dintre fondatorii Uniunii Internaţionale de Matematică, membru de onoare străin al Academiei Române (n. 12 februarie 1889).

1979    – Israelul face un test nuclear in Oceanul Indian.

1981 – Deschiderea oficială a trenului francez de mare viteză Train à Grande Vitesse (TGV)

1994 – A încetat din viaţă scriitorul şi teologul Alexandru Bardieru, născut în Nordul Bucovinei. A scris literatură pentru copii. (“Mreană, mreană năzdrăvană”, “Norocel degeţel”, “Poveşti nemuritoare”)(n.12 martie 1913).

1996 – A încetat din viaţă Dorothy Lamour, cântăreaţă şi actriţă americană de film  (n. 10 decembrie 1914).

2001 – A încetat din viaţă violonistul ucrainian Isaac Stern (n. 21 iul 1920)

2003 – A încetat din viaţă jurnalistul britanic Hugo Young (n. 13 oct. 1938)

2006 – A încetat din viaţă actorul american Edward Albert (n. 1951)

2007 – A încetat din viaţă fotbalistul brazilian Bodinho (Nílton Coelho da Costa) (n. 1928)

2007 – A încetat din viaţă artistul francez de mimă Marcel Marceau (n. 22 martie 1923)

articolul original.

Unul dintre cele mai CONTROVERSATE asasinate din istoria României. De ce a fost ucis Armand Călinescu

21 September 2022 at 04:40
La data de 21 septembrie 1939 a fost asasinat primul ministru Armand Călinescu de către un comandou legionar.

Armand Călinescu (n. 22 mai 1893, Piteşti – d. 21 septembrie 1939, Bucureşti) a fost om politic, jurist, economist. S-a format ca om politic în cadrul Partidului Naţional Ţărănesc, activitatea sa în funcţii guvernamentale fiind îndreptată împotriva oricăror curente extremiste care ameninţau ordinea în stat.

Astfel, în calitate de subsecretar la Ministerul de Interne s-a implicat personal în înăbuşirea grevei de la Atelierele CFR „Griviţa” (februarie 1933).

Două lui mai târziu, la 29 aprilie 1933, Armand Călinescu cerea să se adopte măsuri drastice împotriva Gărzii de Fier. Astfel, el ordona Poliţiei şi Jandarmeriei să percheziţioneze toate sediile organizaţiilor legionare, să confişte publicaţiile, manifestele şi ziarele. Orice adunări, procesiuni, marşuri, manifestări trebuiau reprimate.

La 1 iulie 1933 el redactează un raport şi un proiect de jurnal al Consiliului de Miniştri „pentru suprimarea mişcărilor extremiste şi a batalioanelor de asalt”, însă prim-ministrul Alexandru Vaida-Voevod a amânat semnarea.

Treptat, a devenit unul dintre oamenii politici de încredere ai lui Carol al II-lea. Călinescu devine exponentul unei aşa-numite grupări de centru din PNŢ, apropiată de rege, care nu ezita să critice conducerea oficială a partidului.

După alegerile din decembrie 1937, când nici un partid politic nu a reuşit să câştige alegerile, Armand Călinescu s-a alăturat regelui Carol al II-lea în decizia sa de a profita de noua realitate de pe scena politică pentru a-şi atinge obiectivul politic – instaurarea dictaturii monarhice.

Călinescu primeşte portofoliul Ministerului de Interne în Guvernul Octavian Goga, funcţie pe care o va deţine până la sfârşitul vieţii. Pentru această „trădare”, liderii Partidului Naţional Ţărănesc l-au exclus din partid.

Conflictul cu Mişcarea Legionară şi asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu

Ca demnitar al Internelor, Călinescu cunoştea bine resorturile politice care au sprijinit Garda de Fier şi polemiza direct cu aceştia. Chiar în audienţa la rege din 1936 el prezenta fără echivoc „pericolul Gărzii de Fier … formată din elemente nepregătite şi care sunt instrumente de manevră ale politicienilor”.

În opinia sa este necesară „represiunea”, atât doar că „aceasta n-o poate face decât un guvern … cu autoritate şi rezemat pe o mare forţă populară”.

La sfârşitul lunii martie 1938 a izbucnit polemica între Nicolae Iorga şi Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul Mişcării Legionare . După ce bătrânul profesor a sesizat autorităţile, Codreanu a fost condamnat la 6 luni de închisoare pentru calomnie.

Nicolae Iorga şi Armand Călinescu

Însă, în acest timp, autorităţile Ministerului de Interne au efectuat mai multe verificări la „cuiburile” legionare, iar lui Codreanu i s-au mai găsit şi alte capete de acuzare, inclusiv „cârdăşie cu şeful unei puteri străine” şi „uneltire contra ordinei sociale”, motiv pentru care a mai fost condamnat la 10 de muncă silnică.

Rechizitoriul a fost întocmit de Armand Călinescu, ministru de Interne la acel moment. De fapt, Garda de Fier devenise extrem de „incomodă” pentru regele Carol al II-lea, iar autorităţile au găsit diverse motive pentru a-i trimite la închisoare pe liderii acesteia.

În noaptea de 29/30 noiembrie, Corneliu Zelea Codreanu, împreună cu alţi lideri legionari (printre care se numărau Nicadorii, asasinii lui I. G. Duca, şi Decemvrii, asasinii lui Mihail Stelescu), au fost asasinaţi în timp ce erau transportaţi de la închisoarea din Râmnicu Sărat spre cea de la Jilava.

Acest fapt a alimentat mânia legionarilor, care în perioada următoare au trecut la represalii. Armand Călinescu şi Nicolae Iorga erau consideraţi vinovaţi în ochii legionarilor de asasinarea conducătorului lor.

În decembrie 1938, Armand Călinescu se numără printre membrii fondatori ai Frontului Renaşterii Naţionale, partid unic şi totalitar aflat sub comanda directă a şefului statului.

La 6 martie 1939, patriarhul Miron Cristea, prim-ministru în funcţie, încetează din viaţă, astfel că Armand Călinescu este desemnat noul preşedinte al Consiliului de miniştri. Preluarea mandatului intervinea într-un moment de maximă încordare pe scena internaţională.

Patriarhul Miron Cristea şi Armand Călinescu

Implicaţiile asasinatului

La 1 septembrie 1939, în urma deciziei lui Hitler de a invada Polonia, începe cel de-al Doilea Război Mondial. Sfârşitul lui Armand Călinescu a venit la doar trei săptămâni după izbucnirea marelui război. În jurul orelor 14:00 ale zilei de 21 septembrie, primul ministru se deplasa spre casă, într-un luxos automobil Cadillac, neblindat, în care se mai aflau şoferul şi o gardă de corp.

În zona Eroilor, acesta a fost blocat de un alt automobil din care au coborât mai mulţi oameni înarmaţi. A urmat un schimb de focuri în care au fost ucişi şoferul şi primul ministru, în timp ce agentul de pază a fost rănit grav.

Armand Călinescu, aflat pe bancheta din spate, a fost răpus de douăzeci de gloanţe. Avea 46 de ani. Asasinii au fost capturaţi şi aduşi la locul atentatului, unde au fost executaţi, iar cadavrele lor au fost abandonate în stradă.

Ei au fost identificaţi ca fiind: Dumitru Dumitrescu, Ion Moldoveanu, Ion Vasiliu, Traian Popescu-Puiu, Cezar Popescu, Ion Ionescu. Majoritatea erau studenţi.

În zilele următoare, în toate închisorile din ţară s-a desfăşurat o veritabilă campanie împotriva Gărzii de Fier. Represiunea a fost cruntă. Au fost ucişi peste 300 de fruntaşi legionari.

Misterul asasinatului nu a fost elucidat nici până în zilele noastre. Motivul principal al crimei a fost răzbunarea pentru uciderea lui Zelea Codreanu în urmă cu 10 luni. Totuşi, de-a lungul timpului s-au dezvoltat diverse scenarii privind şi alte implicaţii în plănuirea asasinatului.

Odată cu începutul celui de-al Doilea Război Mondial, atât Germania, cât şi Marea Britanie, aveau motive puternice pentru a dori dispariţia primului ministru român, adversar al fascismului şi hotărât să menţină România în neutralitate. Pionul principal pare să fi fost Horia Sima, noul lider al Mişcării Legionare, venit special din Germania pentru a supraveghea reuşita atentatului.

Sursa: Enciclopedia României

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaii ale zilei de 21 septembrie:

 1391 – A încetat din viaţă Petru I Muşat, domn al Moldovei (1375-1391). În timpul domniei lui se bat primele monede moldoveneşti, groşii de argint, iar Suceava devine cetate de scaun.

 1832 – A încetat din viaţă Walter Scott, poet şi scriitor, creator al romanului istoric englez (“Ivanhoe”, “Rob Roy”)  (n. 15 august 1771)

1847 – Inaugurarea primei lucrări moderne de alimentare cu apă a Bucureştilor („Stabilimentul fântânilor de la Mihai Vodă”), în care pompele erau acţionate de o maşină cu aburi

1860 – A încetat din viaţă filosoful Arthur Schopenhauer; prin opera sa fundamentală, “Lumea ca voinţă şi reprezentare”, a întemeiat voluntarismul în filosofia modernă (n. 22 februarie 1788)

1864 – S-a născut scriitoarea româncă de expresie franceză Elena Văcărescu (m. 17 februarie 1947)

1866 – S-a născut Herbert George Wells, scriitor şi jurnalist; s-a lansat cu romanul de anticipaţie “Maşina timpului”, iar scrierile ce au urmat au fost, şi ele, romane de popularizare a ştiinţei (“Omul invizibil”, Războiul lumilor”) (m. 13 august 1946)

1912 – S-a născut Chuck Jones, celebru desenator, creator al multor personaje de desene animate: iepuraşul Bugs Bunny, sconcsul Pepe, pasărea  Bip-Bip şi Willy Coyote; a realizat peste trei sute de filme şi a fost răsplătit cu patru Premii Oscar (m. 22 februarie 2002)

1992 – A încetat din viaţă Ion Baiesu (Ion Mihalache), prozator şi dramaturg (n. 2 ianuarie 1933)

1996 – Margareta, principesa de Hohenzollern, fiica regelui Mihai I, s-a căsătorit cu Radu Duda, devenit principe de Hohenzollern-Veringen (la 1 ianuarie 1999).

2004 – A încetat din viaţă Yordan Radichkov, scriitor bulgar, considerat un Gogol sau un Kafka al literaturii bulgare (n. 24 octombrie 1929)

2007 – A încetat din viaţă actriţa americană Alice Ghostley (n. 1926)

articolul original.

Omul care a revoluţionat matematica. Cum a reuşit Leonhard Euler să schimbe ştiinţele exacte

18 September 2022 at 04:35
În 18 septembrie 1783, a încetat din viaţă matematicianul şi fizicianul Leonhard Euler (teoria mişcării planetelor şi cometelor). Este considerat fondatorul calculului variaţional (n. 15 aprilie 1707).

Leonhard Euler s-a născut pe 15 aprilie 1707, la Basel (Elveţia), fiind considerat unul dintre cei mai importanţi matematicieni din istorie şi cel mai mare matematician al secolului al XVIII-lea. El este şi matematicianul cu cea mai întinsă operă din istorie, potrivit unei analize făcute de profesorul român Ion Chiţescu, postată pe site-ul Facultăţii de Matematică şi Informatică din cadrul Universităţii Bucureşti.

Conform sursei citate, Leonhard Euler a fost fiul lui Paul Euler, un pastor luteran cu studii în teologie şi în matematică (a audiat cursurile lui Jacob Bernoulli, unul dintre cei mai faimoşi matematicieni ai acelei perioade). De altfel, matematicianul Johann Bernoulli, fratele mai mic al lui Jakob Bernoulli, i-a influenţat în mod decisiv cariera lui Leonhard Euler.

În 1720, la vârsta de 13 ani, Leonhard Euler s-a înscris la Universitatea din Basel, cu scopul de a se pregăti pentru o carieră teologică şi filosofică. Însă, în timpul studenţiei sale, şi-a dat seama că vocaţia sa este matematica, fiind îndrumat de profesorul său Johann Bernoulli. În 1723 a absolvit Facultatea din Basel, obţinând titlul de master în filosofie. În teza de masterat, a comparat şi a pus în antiteză ideile filosofice ale lui René Descartes şi Isaac Newton. Mai târziu, în 1726, Euler şi-a încheiat studiile teologice, tot la Universitatea din Basel.

În 1727 i-a fost acordat marele premiu la un concurs al Academiei din Paris dedicat modalităţii optime de aranjare a catargelor pe un vapor. În cariera sa, Euler a obţinut de 12 ori premiul Academiei din Paris.

Tot în 1727, la vârsta de 20 de ani, Euler şi-a susţinut teza de doctorat, cu titlul „Despre acustică”, pe baza căreia a solicitat un post de profesor de fizică la Universitatea din Basel, însă solicitarea i-a fost refuzată.

În aceeaşi perioadă, cei doi fii ai lui Johann Bernoulli, Daniel şi Nicolas, îşi desfăşurau activitatea la Academia Imperială de Ştiinţe din Sankt Petersburg, iar în 1726, la moartea lui Nicolas, Daniel a preluat catedra de matematică şi fizică, lăsând liberă catedra de medicină. Euler a fost propus pentru acest post şi s-a mutat în Sankt Petersburg în 1727. La scurt timp a trecut de la catedra de medicină la cea de matematică, fiind numit şeful Comisiei de matematică a Academiei.

La Sankt Petersburg, Euler a publicat lucrări ştiinţifice şi a continuat activitatea de cercetare matematică, colaborând cu Daniel Bernoulli.

Din cauza muncii extenuante, la 28 de ani, Euler a suferit o congestie cerebrală şi şi-a pierdut vederea la ochiul drept.

După moartea ţarului Petru cel Mare şi a succesoarei acestuia, Ecaterina I, în contextul preluării puterii de către Petru al II-lea, Euler a fost nevoit să părăsească Rusia, iar în 1741 a acceptat propunerea lui Frederic cel Mare al Prusiei de a merge la Academia din Berlin. La Berlin, Euler a locuit timp de 25 de ani, perioadă în care a scris peste 380 de articole şi 200 de scrisori pe teme ştiinţifice şi a publicat două din cărţile sale de analiză matematică.

În 1766, Euler a părăsit Berlinul şi a revenit la Sankt Petersburg, unde a trăit timp de 17 ani, caracterizaţi de o productivitate extraordinară, dar şi de pierderea cumpletă a vederii. Datorită memoriei sale foarte bune, Euler a reuşit să îşi continue cariera ajutat de fiii săi.

Euler a lucrat în aproape toate ramurile matematicii, printre care geometrie, calcul infinitesimal, trigonometrie, algebră şi teoria numerelor. În numeroasele sale cercetări, Euler a introdus şi a popularizat convenţii de notare. El a introdus noţiunea de funcţie şi a fost primul care a notat f(x) pentru aplicarea funcţiei f elementului x. De asemenea, el a introdus notaţia modernă pentru funcţiile trigonometrice, litera „e” pentru baza logaritmului natural (cunoscut în prezent drept „numărul lui Euler”), litera grecească ∑ (sigma) pentru sumă şi litera „i” pentru unitatea imaginară, potrivit Wikipedia.

Dezvoltarea calculului infinitesimal a impulsionat cercetarea în matematică în secolul al XVIII-lea, iar matematicienii din familia Bernoulli, prieteni de familie ai lui Euler, au fost printre cei responsabili pentru progresul în acest domeniu. Datorită influenţei lor, calculul infinitesimal a devenit obiectul de studiu principal al lui Euler. Astfel, el a rămas foarte cunoscut în analiza matematică pentru utilizarea frecventă a seriilor de puteri – exprimarea unor funcţii cu ajutorul unor sume cu un număr infinit de termeni.

Euler a introdus utilizarea funcţiei exponenţiale şi a celei logaritmice în calculul analitic. El a descoperit noi moduri de a exprima diverse funcţii logaritmice cu ajutorul seriilor de puteri şi a definit cu succes logaritmii pentru numerele complexe, extinzând astfel domeniul de aplicare a logaritmilor.

Tot Euler este cel care a definit funcţia exponenţială pentru numerele complexe şi a făcut legătura dintre aceasta şi funcţiile trigonometrice, printr-o formulă. Un caz particular al acestei formule duce la „identitatea lui Euler”.

Euler a elaborat teoria funcţiilor transcendentale superioare prin introducerea funcţiei gamma şi a introdus o nouă metodă pentru rezolvarea ecuaţiilor polinomiale de gradul IV. El a găsit, de asemenea, o modalitate de a calcula integralele cu limite complexe, prefigurând astfel dezvoltarea analizei complexe moderne, şi a inventat calculul variaţiilor, inclusiv cunoscuta ecuaţie Euler-Lagrange.

Euler a fost primul matematician care a utilizat metode analitice pentru a rezolva probleme de teorie a numerelor. În acest sens, el a unit două domenii diferite ale matematicii (teoria numerelor şi analiza), introducând un nou domeniu de studiu: teoria analitică a numerelor. În acest nou domeniu, Euler a creat teoria seriilor hipergeometrice, teoria funcţiilor trigonometrice hiperbolice şi teoria analitică a fracţiilor continue. De exemplu, el a demonstrat infinitatea numerelor prime, utilizând divergenţa unor serii armonice, şi a folosit metode analitice pentru a obţine o înţelegere a modului în care sunt distribuite numerele prime. Lucrările lui Euler în acest domeniu au permis elaborarea ulterioară a teoremei numerelor prime.

Euler a demonstrat „identitatea lui Newton”, „mica teoremă a lui Fermat”, „teorema celor două pătrate” a lui Fermat şi „teorema celor patru pătrate” a lui Lagrange.

Unele dintre cele mai mari succese lui Euler se regăsesc în rezolvarea problemelor concrete, din lumea reală, prin metode analitice. Astfel, el a realizat numeroase aplicaţii folosind numerele Bernoulli, seriile Fourier, diagramele Venn, numerele Euler, constantele e şi π, fracţiile continue şi integralele.

A integrat calculul diferenţial al lui Leibniz cu metoda fluxurilor a lui Newton şi a dezvoltat noi metode pentru aplicarea mai uşoară a calculului diferenţial în problemele de mecanică. El a făcut paşi importanţi în îmbunătăţirea aproximării numerice a integralelor, realizând metoda cunoscută în prezent ca aproximările Euler.

Euler a demonstrat, simultan cu matematicianul scoţian Colin Maclaurin (dar independent de acesta), formula Euler-Maclaurin. De asemenea, el a introdus constanta Euler-Mascheroni.

În mecanica fluidelor, Euler a formulat sistemul de ecuaţii care descrie mişcarea unui fluid; împreună cu ecuaţia de continuitate, acest sistem este cunoscut în prezent sub numele de „ecuaţiile lui Euler pentru fluidele ideale”.

În afară de implementarea cu succes a metodelor sale de calcul analitic la problemele de mecanică newtoniană, Euler a aplicat aceste metode la problemele de astronomie. Lucrările sale în acest domeniu au fost recunoscute şi prin numeroasele premii decernate de Academia de Ştiinţe din Paris de-a lungul carierei sale. Realizările sale includ determinarea cu mare precizie a orbitelor cometelor şi ale altor corpuri cereşti, precum şi înţelegerea naturii cometelor.

Euler este cel care a ilustrat pentru prima oară (în 1768) raţionamentele de tip silogistic cu ajutorul curbelor închise. Aceste scheme logice au rămas cunoscute sub numele de diagrame Euler.

În 1773, după o căsătorie care a durat 40 de ani, soţia sa, Katharina, a decedat. După trei ani, Euler s-a căsătorit cu sora Katharinei, Salome Abigail. Cu Katharina, Euler a avut 13 copii, dintre care au supravieţuit doar 3. Unul singur a devenit matematician.

Euler a decedat pe 18 septembrie 1783, la Sankt Petersburg, la vârsta de 76 de ani.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 18 septembrie:

1831 – A încetat din viaţă poetul Vasile Cârlova (poeziile: „Înserare”, „Ruinurile Târgoviştii”) (n. 4 februarie 1809)

1883 – S-a inaugurat, la Bucureşti, „Expoziţia cooperatorilor din ţară”, exclusiv cu produse meşteşugăreşti autohtone.

1901 – S-a născut George Horace Gallup, sociolog, iniţiator al cunoscutelor sondaje de opinie (m. 27 iulie 1984)

1904 – A apărut, la Bucureşti, săptămânalul umoristic „Furnica”. (apariţie până în 1930)

1905 – S-a născut Greta Garbo (Garbo Lovisa Gustaffson), actriţă, unul dintre miturile sacre ale cinematografiei („Anna Karenina”, „Regina Christina”, „Ninothcka”) (m. 15 aprilie 1990)

1909 – A încetat din viaţă Grigore Tocilescu, istoric, arheolog, folclorist, acadamician (n. 1850).

1967 – A încetat din viaţă Sir John Douglas Cockroft, fizician. A realizat prima transmutare a nucleului atomic cu ajutorul unui accelerator. Laureat al Premiului Nobel pe anul 1951 (n. 27 mai 1897)

1970 – A murit, la doar 28 de ani, Jimi Hendrix, legendă a muzicii rock; solist vocal, instrumentist, compozitor, a fost unul dintre cei mai mari chitarişti rock din lume (n. 27 noiembrie 1942)

1980 – A încetat din viaţă scriitoarea Katherine Anne Porter („Corabia nebunilor”) (n. 15 mai 1890)

1998 – A încetat din viaţă Kurt Hager, ideologul fostei Republici Democrate Germane (RDG). Urmărit în justiţie după reuniunificarea germană, alături de alţi demnitari din RDG, pentru împuşcarea fugarilor est-germani, la Zidul Berlinului, el a scăpat de depoziţia în faţa instanţei, dată fiind starea precară a sănătăţii sale. (n. iulie 1912)

articolul original.

Omul care a învins cancerul şi a făcut înconjurul istoric al lumii cu barca. Pentru performanţa uluitoare, Regina Marii Britanii l-a înnobilat

17 September 2022 at 04:35
image
La 17 septembrie 1901 s-a născut Sir Francis Chichester, câştigătorul primei curse transatlantice; în 1966, în 226 de zile, la bordul ambarcaţiunii "Gipsy Moth IV", a realizat prima cursă solitară în jurul lumii, în urma acestui succes, fiind înnobilat de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii (m. 26 august 1972)

Francis Chichester a venit pe lume la în Barnstaple, Devon (Anglia), în familia unui preot. Tatăl său, reverend Charles Chichester, a fost al şaptea fiu al unui baronet. În adolescenţă a fost trimis să studieze la Marlborough College, cursuri pe care le-a frecventat în timpul Primului Război Mondial. S-a mutat în Noua Zeelandă imediat ce a împlinit 18 ani. Acolo, s-a îmbogăţit în doar zece ani din afaceri în domeniul construcţiilor, al industriei forestiere şi miniere. Toată averea sa s-a dus însă pe apa sâmbetei în timpul marii crize economice ce a lovit lumea în anul 1929.

Sărac, englezul a revenit în ţara natală în 1929. Pentru a uita de pierderea suferită, ia cursuri de aviaţie şi devine pilot. Apoi, cu sprijinul familiei, şi-a achiziţionat un avion cu ajutorul căruia a intenţionat să zboare până în Noua Zeelandă. Spera să doboare recordul mondial deţinut de conaţionalul său Bert Hinkler, care zburase singur 30 de zile, până în Australia. Din cauza unor probleme tehnice, nu a reuşit să doboare recordul lui Bert, terminând cursa în 41 de zile.

Chichester a fost primul pilot din lume care se orienta în aer cu ajutorul unui sextant şi a poziţiei soarelui. Metoda era greu de aplicat, pentru că pilotul, care zbura singur, trebuia să se ocupe şi de manşă şi să facă şi calcule. Dar lui i-a reuşit.

Experienţele sale în domeniul navigaţiei aeriene i-au determinat pe conducătorii armatelor engleze, implicaţi în cea de a doua conflagraţie mondială, să îi solicite serviciile. Astfel, Chichester i-a învăţat pe piloţii englezi cum să navigheze în condiţii neprielnice. Şi, pentru că în ceea ce priveşte navigaţia aeriană le făcuse cam pe toate, Francis s-a îndreptat şi spre navigaţia pe ape. În 1958 şi-a cumpărat un iaht, în ciuda faptului că tocmai fusese diagnosticat cu cancer la plămâni. Nu s-a speriat şi şi-a văzut de treabă, beneficiind şi de susţinerea soţiei sale, care i-a impus o dietă vegetariană. Astfel, cancerul a intrat în remisie. Spirit luptător, Francis a participat în 1960 la o cursă transatlantică, competiţie pe care a şi câştigat-o.

Cursa pentru care a intrat în istorie a fost cea pe care a efectuat-o singur în jurul lumii. Călătoria a început la 27 august 1966 şi a durat 226 de zile. A pornit de la Plymouth, Marea Britanie, şi s-a terminat în acelaşi loc, la 28 mai 1967. Performanţa lui Francis este cu atât mai importantă, cu cât aventura a avut loc atunci când englezul avea vârsta de 65-66 de ani. Pentru performanţa sa uluitoare, Chichester a fost înnobilat de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii.

În 1972, boala lui Sir Francis a revenit, şi navigatorul a murit. El a avut doi fii, dintre care unul este acum membru al Parlamentului European.

Sursa aici.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 17 septembrie:

1787 – A fost adoptată Constituţia Statelor Unite ale Americii (în vigoare şi astăzi), document ce proclamă SUA stat federal, având ca formă de guvernământ republica prezidenţială.

1821 – A încetat din viaţă Gheorghe Lazăr, întemeietorul învăţământului modern românesc; a fost iniţiatorul şi conducătorul primei şcoli în limba română, „Şcoala de la Sfântul Sava” – 1818 (n. 5 iunie 1779)

1854 – S-a născut inventatorul David Buick, fondatorul „Buick Motor Car Company” (m. 5 martie 1929)

1863 – A încetat din viaţă Alfred de Vigny, poet, prozator, dramaturg francez (n. 27 martie 1797)

1876 – S-a născut compozitorul Alexis Catargi (m. 20 august 1923)

1919 – A fost înfiinţat la Cluj Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică (în prezent Academia de Muzică „Gheorghe Dima”)

1922 – S-a născut violoncelistul de talie internaţională Radu Aldulescu; în anul 2000, i-a fost acordat Ordinul Naţional „Steaua României”, în grad de Mare Ofiter (m. 19 martie 2006).

1931 – S-a născut actriţa Anne Bancroft (Anna Maria Louisa Italiano); Premiul Oscar pentru rolul Annie Sullivan din filmul „The Miracle Worker” (m. 6 iunie 2005)

1935 – România a fost aleasă membru permanent în Consiliul Ligii Naţiunilor (viitoare ONU)

1939 – Al Doilea Război Mondial: URSS atacă Polonia (Pe 1 septembrie 1939, Polonia este invadată de Germania, la o săptămână după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop)

1944 – Al doilea război mondial: Armata a IV-a Română poartă lupte grele pentru forţarea Mureşului în centrul Transilvaniei, în zona Oarba de Mureş – Dealul Sângiorgiu – Iernut, zdrobind rezistenţa înverşunată şi bine organizată a armatelor germano-ungare

1963 – Premiera primei coproducţii franco-române, filmul „Codin”, ecranizare a romanului lui Panait Istrati

2002 – Japonia a cerut oficial scuze faţă de Coreea de Nord, pentru ocuparea peninsulei în perioada 1910-1945

2006 – A încetat din viaţă Aristide Buhoiu, cunoscut realizator de televiziune, „Drumuri europene”, cu cea mai mare audienţă la TVR. (n. 4 aprilie 1938)

2007 – Ziua eroului naţional şi fauritorului naţiunii în Republica Angola – se sărbatoreşte în memoria lui Agostinho Neto, preşedinte al Republicii Angola

articolul original.

”Marc Aureliu al Ţării Româneşti”, unul dintre cei mai culţi domni ai noştri

15 September 2022 at 04:35
image
La 15 septembrie 1521, a încetat din viaţă Neagoe Basarab, domn al Ţării Româneşti (1512-1521), autor al cunoscutelor "Învăţături ale bunului şi credinciosului domn al Ţării Româneşti, Neagoe Basarab, către fiul său Theodosie voievod". A construit biserica mănăstirii "Curtea de Argeş"

Autodeclarat fiu natural al lui Basarab Ţepeluş şi al Neagăi din Hotărani, soţia marelui vornic Pârvu Craiovescu, în a cărui familie a crescut, a primit o educaţie aleasă de la călugărul Macarie de la Bistriţa, patriarhul Nifon, refugiat la curtea Craioveştilor, şi Maxim Brancovič, reuşind să cunoască bine mai multe limbi de circulaţie europeană, dar şi greaca, slavona sau latina.

A participat, se pare, alături de Macarie, la tipărirea Liturghierului slavon (1508), a Octoihului (1510) şi a Tetraevangheliarului (1512), primele de acest gen din Ţara Românească. După o serie de călătorii în Ungaria, Austria sau Imperiul Otoman, a revenit în ţară unde a primit mai multe dregătorii, ajungând până la cele de mare postelnic (decembrie 1501 – 19 iunie 1509) şi mare comis (24 aprilie 1510 – 28 noiembrie 1511). S-a căsătorit cu fiica despotului sârb Iovan Brancovič, Elena [Despina Miliţa], în 1504, cu care a avut şase copii: Ion, Petre şi Anghelina, morţi înainte de vreme, Teodosie, Ruxandra şi Stana.

A obţinut tronul cu ajutorul bey-ului de Nicopole, după înfrângerea şi uciderea lui Vlad cel Tânăr (23 ianuarie 1512). Pentru a căpăta legitimitate în faţa supuşilor şi-a însuşit supranumele de „Basarab”, intrând astfel, după opinia lui, în familia domnitoare cu drept de a pretinde tronul. După încoronarea de la Bucureşti, din 8 februarie 1512, Neagoe Basarab „luo coroana şi scaunul a toată Ţara Rumânească” (Gavril Protul), primul său act oficial păstrat a fost emis la 20 februarie 1512, aici regăsindu-se deja titulatura domnească „Io Basarab voievod şi domn”.

Domnia sa a fost una destul de fructuoasă, „au domnit cu bună pace, până au murit în domnie” (Istoria Ţării Româneşti), preocupările sale diverse au vizat, în special, dezvoltarea economică prin măsuri luate în domeniul comerţului, reorganizarea armatei şi, mai ales, sprijinirea culturii. Acestea au dus la o substanţială creştere demografică, a veniturilor şi la o sensibilă ridicare a nivelului de trai.

Neagoe Basarab a întreţinut relaţii bune cu vecinii şi cu Papalitatea, a dus o politică filo-otomană, plătind tributul regulat şi având grijă să nu deranjeze prin ceva, conştient că numai aşa va evita mazilirea sau sfârşitul predecesorilor săi. Relaţiile cu Moldova n-au fost, însă, dintre cele mai bune, el sprijinind mai mulţi pretendenţi la tronului acestei ţări.

Susţine apariţia Evangheliarului conceput de Macarie şi Viaţa patriarhului Nifon a lui Gavril Protul – care relatează şi despre activitatea a patru domni munteni: Radu cel Mare, Mihnea cel Rău, Vlad cel Tânăr şi Neagoe Basarab – şi scrie sau dispune întocmirea operei Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie (1517 – 1521), „monument de literatură, politică, filozofie şi elocvenţă” (B. P. Hasdeu). Ctitoreşte biserica mănăstirii Curtea de Argeş, biserica Sf. Gheorghe şi cea a Mitropoliei din Târgovişte.

Cel care a fost supranumit „Marc Aureliu al Ţării Româneşti, principe, artist şi filosof” (B. P. Hasdeu), „domn cu apucături împărăteşti” (Nicolae Iorga) sau „unul dintre cei mai culţi domni ai noştri din vechime” (Ioan Bogdan), s-a prăpădit după o lungă şi grea suferinţă, fiind înmormântat la Argeş.

Sursa: Enciclopedia României

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii ale zilei de 15 septembrie:

1701 – A încetat din viaţă poetul francez Edme Boursault („Lettres nouvelles”, culegere de anecdote, fabule şi epigrame cu care a avut un imens succes) (n. 1638)

1789 – S-a născut scriitorul american James Fenimore Cooper („Ultimul mohican”, „Vânătorul de cerbi”) (m. 14 septembrie 1851)

1860 – A apărut la Iaşi revista săptămânală ştiinţifică şi literară „Ateneul român”.

1890 – S-a născut romanciera Agatha Christie (Agatha Clarissa Miller); a scris peste 80 de romane, 14 piese de teatru, la care se adaugă scrierile publicate cu pseudonimul Mary Westmacott (“Moarte pe Nil”, “Misterul vasului albastru”) (m. 12 ianuarie 1976).

1894 – S-a născut regizorul francez de film Jean Renoir, reprezentant al realismului în cinematografie („Iluzia cea mare”, „Fluviul”, „Omul din sud”) (m. 12 februarie 1979).

1901 – S-a născut inginerul Elie Carafoli, creatorul şcolii româneşti de aerodinamică, membru al Academiei Române (m. 24 octombrie 1983).

1914 – S-a născut scriitorul Adolfo Bioy Casares, unul dintre reprezentanţii de seamă ai literaturii fantastice argentiniene (m. 8 martie 1999).

1938 – A încetat din viaţă Thomas Clayton Wolfe, scriitor şi critic literar american („Legenda foamei unui tânăr”, „Plasa şi stânca”) (n. 3 octombrie 1900)

1945 – A încetat din viaţă compozitorul austriac Anton von Webern; lucrările sale instrumental-orchestrale au influenţat muzica de avangardă a celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea (n. 3 decembrie 1883).

1953 – A încetat din viaţă, la San Francisco, Erich Mendelsohn, arhitect american de origine germană, promotor al arhitecturii moderne, de orientare expresionistă (n. 21 martie 1887 – Allenstein, Germania).

1982 – A încetat din viaţă Prinţesa Grace de Monaco, fost star la Hollywood, purtând numele Grace Kelly (n. 12 noiembrie 1928).

1992 – A încetat din viaţă Anda Călugăreanu, actriţa şi interpretă de muzică uşoară (n. 24 octombrie 1946).

1997 – A încetat din viaţă pictorul, graficianul, designerul, scenograful şi sculptorul monumentalist Ion Biţan. Este creatorul Trofeului emblematic al Premiilor UNITER. (n. 23 august 1924)

2008 – Richard Wright, clăparul trupei Pink Floyd şi membru fondator al acesteia, a murit. Wright a fost unul dintre compozitorii a cinci piese de pe albumul „Dark Side of the Moon”, lansat în 1973 şi care a stat 14 ani în topul Billboard a celor mai vândute 200 de albume, fiind astfel unul dintre cele mai de succes materiale discografice ale tuturor timpurilor. (n. 1943)

2009 – A încetat din viaţă actorul Nicu Constantin, cunoscut pentru rolurile din „Alo, aterizează străbunica” (1981), „Secretul lui Bachus” (1983), „Grăbeşte-te încet” (1981), „Ora zero” (1979) (n. 31 iulie 1939).

articolul original.

Geniul aviaţiei româneşti care a murit din cauza ”iubirii” sale

13 September 2022 at 04:35
În 13 septembrie 1913, a încetat din viaţă, prăbuşindu-se cu avionul său, Aurel Vlaicu, inginer şi constructor de avioane, unul dintre pionierii aviaţiei mondiale (n. 1882).

Intr-o zi timida de primavara, Aurel, fiul lui Dumitru Vlaicu si al Anei din comuna Bintinti, de langa Orasite, Judetul Hunedoara, ajunsese la Munchen, urmand sa se inscrie la prestigioasa Universitate Politehnica. A fost inceputul visului unui genial tanar roman care a scris istorie in stiinta Aeronauticii. Din nefericre, insuficient cunoscut pentru generatiile de astazi, Aurel Vlaicu nu a pregetat sa plateasca cu propria tinerete si viata dreptul de a-si transforma visul in realitate!

Curajos, sfidator chiar, modest, ambitios, visator, talentat, patriot, recunoscator si, mai presus de toate, creativ. Cel care a efectuat primul zbor de pe teritoriul Romaniei, cu un aparat mai greu decat aerul, era la inaltimea tuturor epitetelor enumerate.

De mic copil a avut o fire temperamentala si curioasa, fire care i-a adus necazuri inca din liceu. In anul 1902 isi ia bacalaureatul la Licaul de Stat din Sibiu, dupa care urmeaza doua trimestre la Facultatea de Mecanica a Scolii Politehnice din Budapesta.

Se inroleaza ca voluntar la marina, facand serviciul militar in orasul Pula, port la Marea Adriatica, astazi in Croatia. Isi obtine diploma de inginer dupa ce termina cursurile prestigioasei Ludwig-Maximilians-Universitet din Munchen.

Imediat dupa momentul absolvirii, lucreaza pentru o scurta perioada de timp ca inginer pentru celebra Fabrica de Automobile Opel.

Cu toate acestea, Aurel Vlaicu nu era deloc multumit. Firea sa nalvalnica si impetuoasa il imboldeste sa nu accepte destinul plat si confortabil al unui respectat inginer la Fabricile Opel.

Muncit de ganduri si dorinte inabusite, Aurel Vlaicu revine in tara in anul 1908. Un an mai tarziu isi termina de construit primul planor ajutat de Ion , fratele sau, planor cu care efectueaza cateva zboruri in satul natal Bintinti.

Descoperă îţi prezintă semnificaţiile istorice ale zilei de 23 septembrie:

1592 – A încetat din viaţă scriitorul şi moralistul Michel Eyquem de Montaigne, iniţiator al eseului, ca gen filosofico-literar,  prin capodopera “Eseuri”, prima operă filosofică scrisă în limba franceză (n. 28 februarie 1533).

1838 – S-a născut Otto Friedrich August Benndorf, arheolog, membru de onoare străin al Academiei Române; a acordat o atenţie specială monumentului de la Adamclisi şi a publicat, împreună cu istoricul român Gr. Tocilescu lucrarea „ Monumentul de la Adamclisi. Tropeum Traiani ”  (m. 2 ianuarie 1907)

1872 – A încetat din viaţă filosoful Ludwig Feuerbach: “Esenţa creştinismului” (n. 28 iulie 1804).

1874 – S-a născut compozitorul şi teoreticianul muzical Arnold Schőnberg; a iniţiat muzica serială sau dodecafonismul: “Variaţiuni pentru orchestră”, “Suita pentru pian” (m. 13 iulie 1951).

1875 – Mihai Eminescu îl duce, pentru prima dată, pe Ion Creangă la “Junimea”, unde acesta citeşte povestea “Soacra cu trei nurori”.

1876 – S-a născut scriitorul Sherwood Anderson, unul dintre creatorii prozei americane moderne: “Râs amar” (m. 8 martie 1941).

1908 – S-a născut Edgar Papu, exeget şi istoric literar, membru post-mortem al Academiei Române (m. 30 martie 1993).

1992 – La Festivalul internaţional al filmului Mostra Internaţionala de la Veneţia, filmului „Hotel de Lux” al regizorului Dan Piţa i-a fost decernat „Leul de argint”.

1995 – A încetat din viaţă Francesco Messina, unul dintre cei mai cunoscuţi sculptori moderni ai Italiei: Statuia Papei Pius al XII-lea, din Basilica Sf. Petru şi monumentalul bronz, reprezentând un cal, amplasat în faţa sediului televiziunii naţionale RAI (n. 1900).

1996 – Partidul România Mare a fuzionat cu Partidul Tânăra Democraţie, condus de Florea Preda.

1997 – Au loc primele alegeri municipale organizate după încheierea războiului din Bosnia, în virtutea principiilor de pace ale cărui baze au fost puse de Acordul de pace de la Dayton, semnat în 1995.

2001 – Autorităţile americane l-au indicat pe Osama ben Laden, refugiat în Afganistan, drept principalul suspect în atentatele comise, la 11 septembrie, la Washington şi New York.

2007 – A încetat din viaţă fosta atletă de performanţă Adriana Terlea,maestru emerit al sportului şi fostă componentă a lotului naţional de atletism

2010 – A încetat din viaţă compozitorul Anton Şuteu care a compus melodii interpretate de Dida Drăgan, Mirabela Dauer, Adrian Daminescu, Angela Similia.

articolul original.

Muzicianul care a făcut istorie cu vocea sa baritonală. A fost nevoit să îşi schimbe numele din cauza celui ales de părinţi – VIDEO

12 September 2022 at 04:35
image
În 12 septembrie 2003, a încetat din viaţă Johnny Cash, cântăreţ de muzică country. De-a lungul a 50 de ani de carieră, a înregistrat peste 400 de albume.

Johnny Cash s-a nascut la data de 26 Februarie 1932 si a decedat la 12 Septembrie 2003.

A fost un cantaret si compozitor de muzica country, castigator a mai multor premii Grammy. Cash este considerat a fi unul dintre cei mai importanti muzicieni americani ai secolului XX.

Cash a fost cunoscut pentru vocea sa baritonala, pentru atitudinea sa si pentru imbracamintea de culoare neagra ce i-a adus porecla de  „The Man in Black” („Omul in Negru”). Isi incepea concertele cu formula introductiva „Hello, I’m Johnny Cash” („Buna, sunt Johnny Cash”). Printre cele mai cunoscute cantece ale sale se numara: I Walk the Line, Folsom Prison Blues, Ring of Fire, Get Rhythm sau duetul cu June Carter, intitulat Jackson.

A vandut peste 90 de milioane de albume in cei aproape 50 de ani de cariera si a ajuns sa ocupe „un loc de frunte in istoria muzicii”.

Johnny Cash, pe numele sau adevarat J.R. Cash, s-a nascut in Kingsland, Arkansas, fiind fiul lui Ray si Carrie (nascuta Rivers) Cash, si a copilarit in Dyess, Arkansas. Cash a fost botezat J.R. deoarece parintii sai nu au cazut de comun acord asupra unui nume, ci doar asupra initialelor. Cand s-a inrolat in Aviatia Statelor Unite, a fost nevoit sa adopte numele de John R. Cash, deoarce armata nu accepta numai initialele ca nume. In 1955, a semnat un contract cu Sun Records, si si-a luat numele de scena Johnny Cash.

Pe cand se afla in perioada de antrenament la baza de aviatie, Cash a cunoscut-o pe Vivian Liberto, la data de 18 Iulie 1951. La o luna dupa ce a fost lasat la vatra, pe 7 August 1954, s-au casatorit la Biserica Catolica St. Anne din San Antonio. Au avut impreuna patru fiice: Rosanne (nascuta la 24 Mai 1955), Kathleen „Kathy” (nascuta la 16 Aprilie 1956), Cynthia „Cindy” (nascuta la 29 Iulie 1958) si Tara Joan (nascuta la 24 August 1961).

La inceputul anilor ’60, Cash a plecat intr-un turneu impreuna cu familia Carter, ale carei membre erau Anita, June si Helen. June, care ulterior i-a devenit sotie lui Cash, isi amintea cum il admira pe Johnny de la distanta in timpul turneului.   In anul 1997, Cash a fost diagnosticat cu sindromul Shy-Drager. Acest diagnostic a fost schimbat dupa aceea in neuropatie diabetica. Aceasta afectiune l-a impiedicat sa isi sustina concertele pe care le avea in acea perioada. June Carter Cash a decedat la 15 Mai 2003, la varsta de 73 de ani.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 12 septembrie:

1544 – A încetat din viaţă Clement Marot, poet renascentist, traducător al Psalmilor lui David: „Adolescenţă indulgentă” (n. 1496).

1883 – S-a născut dr. Constantin Ionescu-Mihăieşti, microbiolog şi imunolog, organizator, împreună cu dr. Ioan Cantacuzino, al Institutului de seruri şi vaccinuri din Bucureşti (m. 14 aprilie 1962).

1888 – S-a născut Maurice Chevalier, actor francez  (din filmografie: “Văduva veselă”, “Tăcerea e de aur”)  (m. 1 ianuarie 1972).

1897 – S-a născut Irène Joliot-Curie, fiica celebrilor Pierre şi Marie Curie, fizician şi chimist, distinsă, împreună cu soţul ei, Frederic Joliot, cu Premiul Nobel pentru Chimie pe anul 1935; a fost membru de onoare străin al Academiei Române (m. 17 martie 1956).

1913 – S-a născut Jesse Owens, celebru atlet de culoare supranumit “torpila umană”; la Olimpiada din 1936 (Berlin) a câştigat 4 medalii de aur (m. 31 martie 1980).

1921 – S-a născut scriitorul Stanislav Lem, promotor al literaturii science-fiction (romanul “Solaris”, ecranizat în 1972 de regizorul Andrei Tarkovski) (d. 27 martie 2006).

1944 – S-a născut Barry White, solist vocal, producător şi compozitor american (m. 4 iulie 2003).

1981 – A încetat din viaţă Eugenio Montale, poet şi jurnalist, iniţiator al poeziei ermetice italiene; a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1975: “Oase de sepie”, “Ocazii” (n. 12 octombrie 1896)

1992 – A încetat din viaţă actorul Anthony Perkins: „Psycho”, „Crima din Orient Expres” (n. 1932).

1997 – A încetat din viaţă scriitoarea canadiană Judith Merril (Judith Josephine Grossman), una din primele femei devenite celebre ca autoare de SF: “Shadow on the Hearth”, 1950, roman despre războiul nuclear, a fost adaptat pentru televiziune (n. 21 ianuarie 1923).

2007 – IPS Daniel a fost validat în funcţia de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

articolul original.

„Necioplitul” care l-a demolat pe Stalin

11 September 2022 at 04:30
image
La 11 septembrie 1971 a încetat din viaţă Nikita Sergheevici Hruşciov, om politic, lider al Partidului Comunist din fosta URSS, prim-ministru al ţării, fost iniţiator "dezgheţului" în politica internă şi externă rusească (n. 17 aprilie 1894)

Născut într-un sat extrem de sărac al Imperiului ţarist de la graniţa cu Ucraina, într-o familie de analfabeţi, fiind obligat să fie toată viaţa un autodidact, în pofida caracterului său ambiţios (Priestland, 2012, Steagul roşu, Litera, p. 407), Hrusciov a fost muncitor instalator într-o mină din Donbas şi  activist sindical ce s-a alăturat bolşevicilor abia în 1918, devenind apoi comisar politic în Războiul civil al acestora cu „armata albilor”.

Hruşciov a sprijinit epurările sângeroase declanşate de Stalin în 1934 şi a semnat aprobările pentru arestarea  multor bolşevici, despre care ştia că erau nevinovaţi. La izbucnirea Marelui Război pentru Apărarea Patriei, pentru a-i controla îndeaproape pe generalii Armatei Roşii, Hruşciov a fost numit de Stalin comisar politic la Kiev, el reuşind să supravieţuiască fizic şi politic pierderii Harkov-ului în faţa Wehrmacht-ului (Dumitrescu, 2009, Personaje şi personalităţi ale istoriei, Didactică şi pedagogică, p. 401). Ulterior, Hruşciov a fost activ pe frontul bătăliei de la Stalingrad, fiind responsabil cu moralul trupelor şi interogarea prizonierilor nazişti.

După şase luni de la moartea lui Stalin la 5 martie 1953, Hruşciov a reuşit să devină prim secretar al partidului, iar în februarie 1955 l-a înlocuit pe rivalul Malenkov din funcţia de premier cu Nikolai Bulganin (1895-1975), pentru ca în 1958 să cumuleze şi această funcţie. A recurs la represiune armată pe 4 noiembrie 1956, în Ungaria, pentru zdobirea revoluţiei anticomuniste de la Budapesta ce urmărea chiar desprinderea ţării din Pactul de la Varşovia. Hruşciov a retras trupele sovietice staţionate în România în mai-iunie 1958 pentru că oricum nu mai avea vreo justificare juridică pentru menţinerea lor (Tratatul de pace cu Austria fiind semnat încă din 1955) şi în plus îl costau prea mult. Începutul unei relative destinderi faţă de SUA ce a urmat după crima de lezmajestate a condamnării lui Stalin în 1956, (Parish, 2002, Enciclopedia Războiului Rece, Univers Enciclopedic, p. 140), dar şi datorită neîncurajării programului nuclear chinez de către Kremlin au reprezentat motivele care au determinat răcirea relaţiilor şi apoi la ostilitatea lui Mao faţă de conducerea URSS.

Cu toate că a decis reducerea forţelor armate sovietice Hruşciov a adoptat poziţii internaţionale dure, reuşind să-l domine pe noul preşedinte Kennedy  (măcinat de boală) la sumitt-ul de la Viena din mai 1961. Hruşciov a crezut că se va întâmpla acelaşi lucru atunci când a aprobat ridicarea Zidului Berlinului pe 13 august 1961 şi mai ales în criza rachetelor sovietice amplasate în Cuba (octombrie-noiembrie 1962). În octombrie 1964, energicul şi combativul Nikita Hruşciov s-a lăsat debarcat de la putere fără a opune rezistenţă în faţa conspiraţiei conduse de Leonid Brejnev, care i-a devenit succesor. Până la decesul său survenit în urma unui atac de cord în 1971, Hruşciov, vinovat de desacralizarea şi demonizarea lui Stalin, dar şi de a fi „dezgheţat” URSS-ul stalinist, şi-a continuat viaţa într-o obscuritate relativ confortabilă, regimul brejnevist ştergându-i din Enciclopedia Sovietică chiar şi contribuţiile din Marele Război pentru Apărarea Patriei.

Citeşte continuarea aici!

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 11 septembrie:

1798 – S-a născut Franz Ernst Neumann, fizician şi matematician, considerat fondatorul fizicii matematice (m. 23 mai 1895)

1816 – S-a născut Carl Zeiss, inventatorul renumitei sticle Zeiss (m. 2 decembrie 1888)

1823 – A încetat din viaţă David Ricardo, economist şi om politic englez (n. 1772).

1885 – S-a născut David Herbert Lawrence, poet, eseist britanic, unul dintre cei mai importanţi şi controversaţi romancieri ai secolului XX („Amantul Doamnei Chatterley”) (m. 2 martie 1930)

1903 – S-a născut Theodor Wiesengrund Adorno, filosof, sociolog şi compozitor („Teoria estetică”, „Minima Moralia”, „Metafizică: concept şi problematică”) (m. 6 august 1969)

1924 – S-a născut istoricul literar Ion Rotaru (m. 18 decembrie 2006), cunoscut pentru lucrarea „O istorie a literaturii române”1985 – A încetat din viaţă poetul, eseistul, criticul de artă şi traducătorul Ion Frunzetti.

2000 – A încetat din viaţă Dem Rădulescu, unul dintre marii actori de comedie români de teatru, film şi televiziune, profesor universitar (din filmografie: „Veronica”, „Expresul de Buftea”, „B.D. la munte şi la mare”, „Primăvara bobocilor”; spectacolul de teatru „O scrisoare pierdută, în regia lui Liviu Ciulei) (n. 30 septembrie 1931)

2001 – Au avut loc la New York atentatele teroriste de la World Trade Center, revendicate de Al-Qaida

2006 – A încetat din viaţă istoricul şi jurnalistul german Joachim Fest, specialist în perioada nazistă şi autorul unei biografii de referinţă a lui Adolf Hitler (n. 1926)

2007 – A încetat din viaţă pianistul austriac de jazz, Joe Zawinul, fondatorul grupului de jazz-rock Weather Report (n. iulie 1932)

2009 – Scenaristul de film, teatru şi televiziune Larry Gelbart, unul dintre autorii serialului tv de succes „M.A.S.H”, a murit. Serialul „M.A.S.H”, recompensat cu premiul Emmy, a avut 11 sezoane şi a fost una dintre cele mai premiate producţii din istoria televiziunii americane. (n. 1928)

2009 – Preşedintele în exerciţiu al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, şi-a anunţat oficial demisia.

articolul original.

Omul vinovat pentru moartea a 70 de milioane de oameni

9 September 2022 at 04:30
image
La 9 septembrie 1976 a încetat din viaţă Mao Zedong, preşedinte al Republicii Populare Chinze în perioada 1954-1959 , al Partidului Comunist Chinez (1943 - 1976) și al Comisiei Militare Centrale (1954 - 1976). În 1966 a iniţiat aşa zisa "revoluţie culturală", o direcţie politică dură (maoism), caracterizată prin voluntarism şi cultul personalităţii (s-a născut la 26 decembrie 1893)

Mao Zedong a fost revolutionarul, ideologul si liderul Partidului Comunist Chinez, care a pus bazele Republicii Populare Chineze. In urma razboiului civil din 1949, Partidul Comunist Chinez, sub conducerea lui Mao Zedong, a preluat puterea in China.

Mao a instaurat o dictatura sangeroasa, zeci de milioane de chinezi fiind ucisi in timpul conducerii sale. Contributiile aduse teoriei marxist-leniniste, strategiile militare si politicile comuniste dezvoltate de liderul chinez sunt cunoscute sub numele de „maoism”.

Mao ramane o figura controversata, fiind aspru criticat, pe plan international, datorita genocidului din timpul Revolutiei Culturale, dar inca apreciat, inclusiv astazi, in China, pentru rolul pe care l-a avut in formarea Chinei moderne.

Regimul si actiunile politice ale lui Zedong, din 1949 si pana in 1976, cand a decedat, sunt – totusi – direct responsabile de moartea a 50 pana la 70 de milioane de cinezi. Atunci cand Deng Xiaoping a prelut puterea, in 1978, multe politici maoiste au fost abandonate in favoarea reformelor economice, trend accentuat in special de actualul lider chinez Hu Jintao.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zIlei de 9 septembrie:

1516 – A murit pictorul flamand Hieronymus Bosch; picturi: „Ispitele Sfântului Anton”, „Judecata de Apoi”, „Grădina plăcerilor”. (Jerome Van Aken).

1828 – S-a născut scriitorul rus Lev Nikolaevici Tolstoi, important romancier al literaturii universale (“Anna Karenina”, “Război şi pace”) (m. 20 noiembrie 1910)

1861 – S-a născut actriţa Agatha Bârsescu; a fost prima actriţă româncă prezentă pe scenele teatrelor din Viena, apoi şi din America (roluri în piesele: „Medeea”, „Antigona” de Sofocle, „Maria Stuart” de Schiller) (m. 22 noiembrie 1939)

1895 – A încetat din viaţă Octav Mayer, matematician, membru al Academiei Române, primul doctor în matematică pură din ţara noastră; este considerat unul dintre principalii realizatori ai teoriei reţelelor unei suprafeţe (n. 22 septembrie/6 octombrie 1895) (n. octombrie 1895)

1896 – A încetat din viaţă Matei Millo, actor şi cântăreţ, autor de texte dramatice, unul dintre pionierii teatrului românesc („Baba Hârca”, piesă reprezentată pentru prima dată la Iaşi, la 27 ianuarie 1849, în care a jucat rolul principal) (n. 24/25 noiembrie 1814)

1898 – A încetat din viaţă Stephane Mallarmé, poet şi eseist francez („Herodiada”, „După-amiaza unui faun”) (n. 18 martie 1842).

1901 – A încetat din viaţă pictorul şi litografistul Henri de Toulouse-Lautrec (n. 24 noiembrie 1864)

1908 – S-a născut scriitorul Cesare Pavese (jurnalul “Meseria de a trăi”) (m. 27 august 1950)

1912 – S-a născut Horia Stamatu, poet şi eseist; a fost unul dintre fondatorii Institutului Român de Cercetări de pe lângă Sorbona  (m. 7/8 iulie 1989, Freiburg)

1941 – A încetat din viaţă biologul Hans Spemann; studii asupra embrionului şi evoluţiei ulterioare; laureat al Premiului Nobel pentru medicină, 1935 (n. 27 iunie 1869)

1943 – S-a născut Dana Dumitriu, critic literar şi prozatoare (“Duminica Mironosiţelor”, “Prinţul Ghica”) (m. 10 octombrie 1987)

1981 – A încetat din viaţă Jacquest Lacan, psihanalist; a iniţiat, în 1964, Şcoala freudiană din Paris, dizolvată în 1980 (n. 13 aprilie 1901)

2003 – A încetat din viaţă Edward Teller, om de ştiinţă, considerat părintele bombei cu hidrogen (n. 15 ianuarie 1908).

articolul original.

Marele poet român care nu a mai putut crea după moartea unicului său fiu

8 September 2022 at 04:35
image
La data de 8 septembrie 1866 s-a născut George Coşbuc, poet, membru al Academiei Române (d. 9 mai 1918, Bucureşti).

George Coşbuc s-a născut în Hordou, comitatul Bistriţa-Năsăud, azi Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud, şi a fost un poet, critic literar, publicist (revista „Semănătorul”, „Viaţa Literară”), ocazional şi traducător român din Transilvania („Odiseea”, „Eneida”, „Divina Comedie”), membru titular al Academiei Române din anul 1916. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără: „Nunta Zamfirei”, „Noi vrem pământ!”, ” Trei, Doamne, şi toţi trei”, „Paşa Hassan” sau „Iarna pe uliţă”.

Poezia sa aparţine patrimoniului cultural naţional şi, deşi este considerat un poet care a scris poezii care se recitau la serbările şcolare sau populare, creaţia sa îl recomandă drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvîrşit şi un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele şcolare nici în ziua de azi.

A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate de iluminare a ţăranilor, e un precursor al mişcării poporaniste şi un tehnician desăvîrşit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice şi de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima.

A dat o versiune completă a poeziei lui Dante, Divina comedie. A tradus foarte mult din lirica străină şi a adaptat prin localizare la sufletul şi mediul ţărănesc Eneida şi Odiseea (Iliada a fost tradusă de contemporanul său, George Murnu) şi a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română. Toate aceste calităţi îl recomandă pentru poziţia pe care o ocupă, de autor clasic, dar mai ales simţul echilibrului şi faptul că a scos în evidenţă partea solară, idilică, a sufletului ţăranului român.

După moartea unicului său fiu, Alexandru Coşbuc, în vara anului 1915, în apropiere de municipiul Târgu Jiu, într-un accident de circulaţie, poetul a intrat în depresie şi nu a mai putut scrie. Locul în care a avut loc teribilul accident de circulaţie din urmă cu 100 de ani este cunoscut de toţi gorjenii ca „Fântâna lui Coşbuc“. Cu doar câteva luni înainte de a muri (9 mai 1918), George Coşbuc a mai scris o singură poezie: „Vulturul”.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii ale zilei de 8 septembrie:

1157 – S-a născut Richard I Inimă de Leu, rege al Angliei în perioada 1189-1199, participant la cea de-a treia cruciadă (1189-1192); (m. 6 aprilie 1199)

1474 – S-a născut poetul renascentist Ludovico Ariosto; capodopera sa, poemul epic “Orlando furioso”, a fost una dintre sursele de inspiraţie pentru Ion Budai-Deleanu, autorul “Ţiganiadei” (m. 6 iulie 1533)

1830 – S-a născut poetul francez de limbă provensală Frédéric Mistral, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe 1904 (împreună cu dramaturgul spaniol José Echegaray); în anul 1854 a fondat, în Provence, o grupare literară, numită a „felibrilor”, ce avea ca scop dezvoltarea limbii, literaturii şi tradiţiilor provensale. A fost prieten cu Vasile Alecsandri (m. 25 martie 1914)

1844 – S-a născut Ioan C. Drăgoescu, medic, poet şi prozator (m. 21 aprilie 1915)1841 – S-a născut Antonin Dvořák, compozitor; împreună cu Bedrich Smetana, a pus bazele şcolii muzicale naţionale cehe (m. 1 mai 1904).

1873 – S-a născut Alfred Jarry, dramaturg şi prozator, precursor al suprarealismului („Ubu rege”, 1896) (m. 1 noiembrie 1907)

1884 – S-a născut scriitorul Grigore Ulieru (m. 1943)

1894 – A încetat din viaţă Hermann von Helmholtz, fizician şi fiziolog; a formulat principiul transformării şi conservării energiei, a inventat oftalmoscopul (n. 31 august 1821)

1907 – A încetat din viaţă Iosif Vulcan, poet, prozator şi dramaturg, coordonator al revistelor „Familia” şi „Şezătoarea”. (n. martie 1814)

1909 – S-a născut, la Botoşani, Max Blecher. Poet, prozator de factură expresionistă, a fost numit de Eugen Ionescu ”un Kafka român”; romane: „Întâmplări din irealitatea imediată”, „Inimi cicatrizate”. (m. 31 mai 1938)

1924 – S-a născut compozitorul Gheorghe Carp (m. 15 martie 1988)

1926 – S-a născut Gabriel Ştrempel, istoric literar, membru de onoare al Academiei Române, directorul Bibliotecii Academiei Române1926 – A încetat din viaţă Vasile Bogrea, filolog şi lingvist, specialist în limbile clasice; împreună cu Sextil Puşcariu a pus bazele Muzeului Limbii Române; membru corespondent al Academiei Române (n. 6 octombrie 1881)

1929 – S-a născut Ştefan Bănulescu, prozator, eseist, jurnalist; a fost distins cu Premiul Naţional pentru Literatură al Uniunii Scriitorilor, în anul 1997 („Iarna bărbaţilor”, „Cartea de la Metropolis”) (m. 25 mai 1998)

1930 – S-a născut dramaturgul, publicistul şi scenaristul Tudor Popescu („Satana cel Bun şi drept”, „O dragoste nebună, nebună, nebună”) (m. 22 august 1999)

1930 – S-a născut Petre Sălcudeanu, scriitor, scenarist şi om politic (ministru al Culturii 28 august-5 noiembrie 1993), membru fondator al Uniunii Scriitorilor din România (romanul „Biblioteca din Alexandria” i-a adus Premiul Uniunii Scriitorilor şi al Academiei Române) (d. 6 noiembrie 2005)1949 – A încetat din viaţă Richard Strauss, compozitor şi dirijor, reprezentant al post-romantismului („Aşa grăit-a Zarathustra”, „Don Juan”; „Salomeea”, „Electra”) (n. 11 iunie 1864)

1965 – A încetat din viaţă chimistul Hermann Staudinger, considerat întemeietorul chimiei macromoleculare; a descoperit şi a explicat fenomenul polimerizării (Premiul Nobel, 1953) (n. 23 martie 1881)

1981 – A încetat din viaţă fizicianul Hideki Yucawa (Premiul Nobel pentru Fizică, 1949); s-a ocupat de fizica nucleară şi de razele cosmice, emiţând ipoteza existenţei mezonului, particulă descoperită, ulterior, în razele cosmice (n. 23 ianuarie 1907)1990 – A avut loc, la Braşov, din iniţiativa „Mişcării 15 noiembrie 1987”, prima întrunire a Rezistenţei Române. Au participat Societatea Timişoara, GDS, AFDP, CADA, Asociaţia „21 Decembrie”.

2004 – A încetat din viaţă cîntăreţul Dan Spătaru, în urma unui stop cardiac. Piese: „Trecea fanfara militară”, „Mi-ai furat inima”, „Ţărăncuţă, ţărăncuţă”, „Măicuţă, îţi mulţumesc”. (n. 2 octombrie 1939).

articolul original.

Panica stârnită de apariţia „întâiul drum de fier românesc“

7 September 2022 at 04:30
image
La data de 7 septembrie 1869, Regele Carol a inaugurat primul tren care avea să circule în România, pe ruta Bucureşti (Filaret) - Giurgiu, înaintea deschiderii oficiale a traficului, la data de 19 octombrie 1869.

În ziua de 7 septembrie 1869, din Gara Filaret a plecat primul tren, ce l-a avut ca pasager pe însuşi Principele Carol, care şi-a putut îndeplini astfel cuvântul dat: acela de a nu-şi părăsi ţara până când nu va putea utiliza „întâiul drum de fier românesc“.

Prima gară a Capitalei a fost deschisă oficial, în cadrul unei grandioase ceremonii, în ziua de 19 octombrie/31 octombrie 1869. În acea dimineaţă solemnă de toamnă, după slujba oficiată de Mitropolitul Primat Nifon, în sunete de corn (vechiul semnal de plecare a trenurilor) şi în uralele entuziaste ale privitorilor ce împânziseră peronul Gării Filaret, „Trenul de Onore Michaiu Bravul“, remorcat de locomotiva cu acelaşi nume, ce era condusă de însuşi concesionarul liniei, a plecat spre Giurgiu, la orele 10.45.

Pe teritoriul ţării noastre prima cale ferată pe care trenurile de pasageri au circulat, a fost construită de austrieci în Banat (1847-1854), iniţial fiind folosită pentru transportul cărbunilor.

În contextul în care în prima jumătate a secolului al XIX-lea drumurile se făceau cu caleaşca sau cu căruţa, iar o distanţa de circa 100 de km se parcurgea în cel puţin două zile şi jumătate cu acest mijloc de transport, apariţia primelor locomotive a stârnit panică printre români. Mulţi credeau că vacile nu vor mai da lapte şi că uriaşele locomotive cu aburi vor exploda.

Viteza medie sau „iuţeala”, cum i se spunea în secolul XIX, a fost de sub  18 km/h pe primele căi ferate. În anul 1875, majoritatea trenurilor circulau deja cu o viteză de 30 km/h pe majoritatea la 1875, iar la 1890 s-a ajuns la o „iuţeală” medie de 50-60 km/h pe distanţe mari. De asemenea, primul accelerat care a circulat între Bucureşti şi Viena făcea în 1879 o zi şi şase ore, iar 5 km erau parcurşi cu trăsurile fiindcă nu era gata linia de la graniţa romano-austriacă.

Primele vagoane care au circulat în România erau foarte mici, unele aveau doar 12 locuri cu numai trei compartimente. Altele aveau o sobă în mijloc, pentru încălzire, iar lămpile emanau un miros insuportabil.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii ale zilei de 7 septembrie:

1533 – S-a născut Elisabeta I, regină a Angliei între anii 1558-1603, perioadă denumită şi „epoca elisabetană” (m. 24 martie 1603).

1812 – Bătălia de la Borodino. Armatele ruse se retrag din faţa armatei franceze a lui Napoleon.

1844 – S-a născut Émile André Lecomte de Nouy, arhitect, membru corespondent străin al Academiei Române; a alcătuit planurile de restaurare pentru bisericile „Trei Ierarhi ” şi ” Sf. Nicolae Domnesc ” din Iaşi, biserica ” Sf. Dumitru ” din Craiova (m. 11.noiembrie.1914)

1869 – Regele Carol a inaugurat primul tren care avea să circule în România, pe distanţa Bucureşti (Filaret) – Giurgiu, înaintea deschiderii oficiale a traficului, la data de 19 octombrie 1869.

1907 – A încetat din viaţă Bogdan Petriceicu Haşdeu, filolog, folclorist, prozator, dramaturg, istoric şi publicist, vicepreşedinte al Academiei Române; este întemeietor al lingvisticii, filologiei şi lexicografiei româneşti („Etymologicum Magnum Romaniae”), unul dintre fondatorii folcloristicii comparate române, creatorul dramei istorice româneşti („Răzvan şi Vidra”) (n. 16 februarie 1836).

1914 – S-a născut fizicianul James Alfred Van Allen, care a descoperit, în 1958, centurile de radiaţii care îi poartă numele (m. august 2006)

1930 – S-a născut regele Belgiei, Baudouin I ( m.1993)

1940 – A fost încheiat tratatul de frontieră româno-bulgar de la Craiova, prin care sudul Dobrogei („Cadrilaterul”) intra în componenţa Bulgariei.

1949 – A încetat din viaţă pictorul mexican José Clemente Orozco, considerat unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai picturii murale. (n. 23. noiembrie.1883)

1993 – A încetat din viaţă scriitorul Eugen Barbu (n. 20 februarie 1924). („Groapa”, „Principele”)

1998 – Preşedintele Boris Elţîn a semnat un acord politic limitându-şi propriile prerogative în materie de formare şi de control asupra Guvernului.

2008 – Actorul Ilarion Ciobanu a decedat, în urma unui cancer faringian. Filmografie: „Tancul”, „O vară cu Mara”, „Pruncul, petrolul şi ardelenii”, „Iancu Jianu, haiducul”, „Artista, dolarii şi ardelenii”, „Toate pânzele sus”, „Ultimul cartuş”, „Cu mâinile curate”) (n. 28 octombrie 1931).

articolul original.
❌