ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Before yesterdayDescopera

Câți cetățeni pierde România din cauza cancerului pulmonar? Numărul este sumbru!

2 August 2022 at 22:00
image

70% dintre pacienții români care au murit la doi ani de la diagnosticarea cu cancer pulmonar aveau între 60 și 70 de ani, arată un studiu realizat de Ziua Mondială de luptă împotriva cancerului pulmonar. România nu are plan de prevenție și pierde anual peste 10.000 de oameni.

Ziua Mondială de luptă împotriva Cancerului Pulmonar, marcată luni, găsește România din nou fără un plan național de prevenție, deși cancerul pulmonar reprezintă prima cauză de mortalitate între toate cancerele, iar statisticile arată că, anual, 10.770 de români sunt uciși. Potrivit cifrelor înregistrate de Medisprof, cel mai mare spital privat de oncologie din vestul țării, victime sigure în fața acestei afecțiuni sunt pacienții cu vârste între 60 și 70 de ani.

Conform celor mai recente date publicate de Globocan, în România sunt diagnosticate anual aproape 100.000 de cazuri noi de cancer, iar pe primul loc se situează cancerul colorectal cu aproape 13.000 de cazuri nou diagnosticate, urmat de cancerul de plămân cu peste 12.000 de cazuri noi și cancerul mamar cu 12.000.

Câți cetățeni pierde România în fiecare an din cauza cancerului?

De altfel, cancerul mamar reprezintă cel mai des întâlnit tip de cancer la femei, în timp ce la bărbați predomină diagnosticul de .

Mai mult, potrivit cifrelor înregistrate de Medisprof, dintre pacienții diagnosticați cu cancer bronhopulmonar care au urmat tratament chimioterapeutic și radioterapeutic în 2021, 70% au fost bărbați. Dintre aceștia, cea mai mare rată deces la doi ani de la descoperirea bolii – 70% – a fost înregistrată în rândul persoanelor cu vârstă cuprinsă între 60 și 70 de ani, deși cancerul pulmonar poate fi complet prevenit.

„Incidența cancerului crește cu vârsta. Practic cu cât înaintăm în vârstă, avem risc mai mare de a dezvolta o formă de cancer. Când vorbim despre cancer pulmonar, în primul rând vorbim despre expunerea directă la , iar studiile au arătat o relație clară între această afecțiune și fumatul intensiv, adică a aproximativ 20 de țigarete pe zi, timp de 25 de ani. Se adaugă pe lista factorilor de risc și expunerea pasivă prelungită la fumul de țigară, expunerea la radon, la particule diesel sau la azbest. Fiecare dintre acești factori cancerigeni are nevoie de un timp prelungit de expunere, se pot chiar adăuga mai mulți pe parcursul vieții unei persoane și, astfel, ajunge să crească riscul de apariție a cancerului pulmonar la pacienții din categoria de vârstă de peste 60 ani”, explică dr. Ciprian Petru Sturz, medic specialist pneumologie.

Unele condiții pot masca prezența cancerului

Medicul atrage atenția asupra faptului că expunerea prelungită la diverse noxe cu potențial cancerigen provoacă de obicei boli cronice respiratorii, a căror simptomatologie o poate masca pe cea a unui cancer pulmonar, ceea ce îi face dificilă depistarea precoce.

„Lipsa de programe de screening pentru pacienții cu risc de cancer pulmonar, respectiv o urmărire deficitară a stării de sănătate, coroborată cu o complianță în general scăzută a acestei categorii de vârstă, pot fi incriminate în depistarea tardivă a cancerului pulmonar. Depistat în stadiu avansat, cancerul pulmonar determină o mortalitate crescută a pacienților de peste 60 de ani, cu atât mai mult cu cât pacienții din această categorie de vârstă prezintă și comorbidități”, explică medicul specialist.

România nu are o strategie de promovare a prevenției

Cu toate acestea, România nu dispune de o strategie națională de promovare a prevenției bolilor cronice netransmisibile, iar un program pilot pentru screening de cancer bronhopulmonar este prevăzut abia în 2025, deși autoritățile estimează că, în prezent, aproximativ 75% sunt diagnosticate în stadii tardive. Până la implementarea unui program de screening, singurul mod de a ne proteja părinții sau bunicii rămâne urmărirea stării lor de sănătate, mai ales în cazul celor cu factori de risc cancerigeni.

Dr. Ciprian Petru Sturz consideră, astfel, că monitorizările clinice, biologice și imagistice periodice sunt piatra de temelie și cheia succesului în depistarea precoce a cancerului pulmonar. Totodată, tusea care durează mai mult de câteva săptămâni, care poate fi asociată cu astenie, inapetență, scădere în greutate – trebuie să fie investigată clinic și imagistic de către un medic specialist. Dacă apare hemoptizia (expectorația cu sânge – n.r.), evaluarea imagistică și endoscopia bronșică/bronhoscopia devin imperios necesare.

articolul original.

Câți tineri „se bat” pe un loc la Universitatea București?

2 August 2022 at 23:00
image

Aproape 37.000 de tineri s-au înscris în sesiunea de vară a admiterii pentru programele de licență și masterat la Universitatea din București, din care 189 sunt elevi olimpici. Programul cu cele mai multe înscrieri este Limbi moderne aplicate, care a avut concurență record: 58 pe un loc bugetat.

Potrivit UB, din cei aproape 37.000 de tineri înscriși la programele de licență și masterat ale Universității, 189 sunt elevi olimpici care au ales să-și continue studiile la UB.

La unele din cele 19 facultăți s-a înregistrat o concurență strânsă, ajungând până la 15 înscrieri / loc bugetat.

Zeci de mii de tineri vor să prindă un loc la Universitatea București

Programele de licență și masterat oferite de facultățile UB au numărat 36.873 de înscrieri. Dintre acestea, aproape 31.000 de înscrieri au fost înregistrate la studii universitare de licență la cele 19 facultăți ale UB, în timp ce programele de studii universitare de masterat oferite de către Universitatea din București au numărat aproape 6.000 de înscrieri.

Pentru anul universitar 2022-2023, Universitatea din București a oferit celor interesați să studieze la una dintre cele 19 facultăți un număr de 4.459 de locuri bugetate, în timp ce pentru candidații la studii de masterat, UB a pus la dispoziție 3.250 de locuri bugetate.

La sesiunea de vară a admiterii la Universitatea din București pentru studiile universitare de licență, datele arată o concurență medie pe universitate de aproape 7 înscrieri / loc bugetat – mai exact, 6,93 înscrieri / loc bugetat.

Ce facultăți sunt cele mai căutate?

O concurență mare pentru locurile bugetate s-a înregistrat la următoarele facultăți din cadrul UB: peste 15 înscrieri / loc bugetat la Facultatea de Chimie, peste 9 înscrieri / loc bugetat la Facultatea de Administrație și Afaceri și la Facultatea de Fizică, aproape 8 înscrieri / loc bugetat la Facultatea de Litere, și peste 6 înscrieri / loc bugetat la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și la Facultatea de Psihologie și Științele Educației.

Câteva programe de licență care au suscitat în mod deosebit interesul tinerilor absolvenți de bacalaureat: programul cu cele mai multe înscrieri este Limbi moderne aplicate din cadrul Facultății de Limbi și Literaturi Străine, care a înregistrat o concurență record de peste 58 de înscrieri / loc bugetat.

O concurență de peste 17 înscrieri / loc bugetat s-a înregistrat la specializările Biochimie tehnologică și Chimie Farmaceutică de la Facultatea de Chimie, în timp ce specializarea Chimie medicală din cadrul aceleiași Facultăți a numărat o concurență de peste 15 înscrieri / loc bugetat.

O concurență de peste 13 înscrieri / loc bugetat s-a înregistrat pentru programele Cibernetică informatică (Facultatea de Administrație și Afaceri), Limba și literatura italiană și Studii Americane (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine).
Concurență de peste 12 înscrieri / loc bugetat a fost înregistrată la programul Administrarea afacerilor din cadrul Facultății de Administrație și afaceri, în timp ce peste 11 înscrieri / loc bugetat au fost înregistrate la specializările Chimie (Facultatea de Chimie), Etnologie și (Facultatea de Litere) și Tehnologia Informației (Facultatea de Matematică și Informatică).

Nu în ultimul rând, specializări precum Fizică, Fizică informatică, Fizică tehnologică (Facultatea de Fizică) sau Limba și literatura portugheză (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine) au numărat o concurență de peste 10 înscrieri / loc bugetat scos la concurs.

În plus, la sesiunea de admitere din iulie 2022, 189 de elevi olimpici au ales Universitatea din București pentru continuarea studiilor și formarea lor academică. Dintre aceștia, 113 au optat pentru Facultatea de Matematică și Informatică, 35 pentru Facultatea de Fizică, 27 pentru Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, 6 pentru Facultatea de Istorie, 3 pentru Facultatea de Litere, 2 pentru Facultatea de Chimie și câte unul pentru Facultățile de Biologie, Drept și Psihologie și Științele Educației.

Câți studenți „se bat” pe un loc la masterat?

Și în cazul programelor de masterat, cele 19 facultăți ale Universității din București au înregistrat un număr mare de înscrieri în rândul absolvenților de licență. Astfel, o concurență semnificativă pentru programele de masterat s-a înregistrat la Facultatea de Fizică, unde s-au înregistrat peste 4 înscrieri / loc bugetat, la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, unde s-au înregistrat aproape 4 înscrieri / loc bugetat și la Facultatea de Administrație și Afaceri, unde s-au înregistrat 3 înscrieri / loc bugetat.

Pentru anul universitar 2022-2023, cu sesiunile de admitere din iulie și septembrie, Universitatea din București propune câteva programe de studiu noi, dezvoltate ca răspuns la dinamica socio-economică actuală și la provocările viitorului. Este vorba despre programele de licență Psihologie – (la Facultatea de Psihologie și Științele Educației), Geografia turismului (la Facultatea de Geografie, filiala Focșani, în sesiunea de toamnă) și Robotică (program comun al Facultății de Fizică și al Facultății de Matematică și Informatică, în sesiunea de toamnă), precum și despre programele de masterat din domeniul Psihologie: Psihoterapie focalizată pe emoții și Terapii cognitiv-comportamentale (la Facultatea de Psihologie și Științele Educației).

articolul original.

Furt de 190 de milioane de dolari, la o firmă americană de criptomonede

3 August 2022 at 00:00
image

Firma americană de criptomonede Nomad a înregistrat un furt de 190 de milioane de dolari, au anunțat marți cercetătorii blockchain, acesta fiind cel mai recent jaf de acest fel care a afectat sectorul activelor digitale în acest an.

Nomad a precizat într-un tweet că este „conștientă de incident” și că în prezent investighează, fără a oferi detalii suplimentare sau valoarea furtului, conform Reuters.

Firma de analiză PeckShield a declarat pentru Reuters că au fost furate criptomonede ale utilizatorilor în valoare de 190 de milioane de dolari, inclusiv ether și stablecoin. Alți cercetători din domeniul blockchain au estimat valoarea la peste 150 de milioane de dolari.

Nomad, cu sediul în San Francisco, nu a răspuns imediat la o solicitare de comentarii.

Cum s-a petrecut acest furt de 190 de milioane de dolari?

Compania a anunțat forțele de ordine și lucrează cu firme de criminalistică să identifice conturile implicate și să recupereze fondurile, a precizat aceasta într-o declarație pentru publicația de știri crypto CoinDesk.

Nomad, care săptămâna trecută a strâns 22 de milioane de dolari de la investitori, inclusiv de la o importantă casă de schimb din SUA, Coinbase Global, produce software care conectează diferite blockchains – registrele digitale care stau la baza majorității criptomonedelor.

Jaful a vizat un „bridge” Nomad – un instrument care permite utilizatorilor să facă transferuri între blockchains.

Punțile blockchain au devenit din ce în ce mai des ținta furturilor, care afectează de mult timp sectorul criptografic. Peste 1 miliard de dolari a fost furat astfel până în prezent în 2022, potrivit firmei de analiză blockchain Elliptic, cu sediul la Londra.

Monedelor li s-a pierdut urma

Nomad s-a descris ca fiind o afacere „security-first”, care ar păstra fondurile utilizatorilor în siguranță.

PeckShield a declarat că o mică au fost mutate într-un așa-numit „mixer”, care maschează urma tranzacțiilor criptografice, în timp ce aproximativ 95 de milioane de dolari au ajuns în alte trei portofele.

articolul original.

În urmă cu 108 ani se inaugura visul regelui Carlos al V-lea, una dintre cele şapte minuni ale lumii construcţiilor inginereşti

3 August 2022 at 04:35
image
Este considerat pe bună dreptate una dintre cele şapte minuni ale lumii construcţiilor inginereşti.

Pe 3 august 1914 a fost inaugurat Canalul Panama.

Prin apele sale tranzitează circa 4% din volumul comercial navigabil din întreaga lume. Pentru construirea sa au fost folosite peste 27 milioane kilograme de dinamită.

În prezent, canalul este operabil 24 ore din 24, şi a costat vieţile a peste 26.000 de oameni de la începutul construirii sale până în prezent. Este străbătut în fiecare zi de aproximativ 40 de nave şi a contribuit din plin la situaţia geopolitică din ultimele două secole. Acesta este Canalul Panama!

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii ale zilei de 3 august:

1778 – A fost inaugurat „Teatrul Scala” din Milano, unul dintre cele mai renumite teatre de operă din lume, cu opera „Europa Riconosciuta” de A. Salieri.

1858 – Exploratorul britanic John Speke a descoperit Lacul Victoria.

1889 – A încetat din viaţă poeta Veronica Micle, cunoscută în special datorită iubirii care a legat-o de Mihai Eminescu (n. 22 aprilie 1850).

1934 – S-a născut Jonas Savimbi, politician angolez, întemeietorul şi conducătorul mişcării UNITA (Uniunea Naţională pentru Independenţa Totală a Angolei) (d. 22 februarie 2002)

1958 – Submarinul american cu propulsie nucleară „Nautilus” a efectuat prima traversare în imersiune a Polului Nord. “Nautilus” a fost primul submarin atomic lansat de Statele Unite ale Americii, la data de 21 ianuarie 1954.

1977 – A încetat din viaţă arhiepiscopul cipriot Makarios III, [Michail Mouskos], preşedinte al Ciprului (n. 1913).

1994 – Consiliul CDR a adoptat un act adiţional la Protocolul privind organizarea CDR. Actul a fost semnat de 17 formaţiuni, cu excepţia PAC, care l-a semnat ulterior.

1996 – Preşedintele american, Bill Clinton, a promulgat legea privind acordarea Clauzei naţiunii celei mai favorizate cu caracter permanent pentru România.

1998 – Piaţa RASDAQ a lansat propriul sistem de indici bursieri care vor măsura tendinţa generală a preţurilor acţiunilor tranzacţionate pe această piaţă.

1999 – Preşedintele Emil Constantinescu a promulgat Legea de modificare şi completare a Legii Învăţământului.

2000 – Conservatorul Vicente Fox, câştigător al alegerilor prezidenţiale din 2 iulie, a fost numit oficial preşedinte ales al Mexicului, de către tribunalul electoral.

2001 – A încetat din viaţă fostul selecţioner al reprezentativei Spaniei, Eduardo Toba Muino. Toba a pregătit reprezentativa spaniolă în 1968, sub conducerea sa Spania obţinând victorii în faţa naţionalelor Franţei, Belgiei şi Iugoslaviei.

2004 – A încetat din viaţă fotograful francez Henri Cartier-Bresson, considerat părintele fotojurnalismului (n. 1908).

2004 – O patrulă de militari români din Batalionul 812 Bistriţa, dislocat în Irak, a fost atacată, cu focuri de mortiere, în timp ce executa o misiune pe drumul între An Nassiriah şi Suq Ash Shuyuk. Nu s-au înregistrat morţi sau răniţi.

2006 – Organizaţia Conferinţei Islamice a cerut Consiliului de Securitate al ONU să intervină pentru „încetarea imediată şi totală a focului” în Liban.

2007 – Preşedintele american George W. Bush a semnat o lege care implementează o serie de măsuri propuse de Comisia pentru 11 septembrie, prin alocarea unor sume de bani mai mari oraşelor expuse riscurilor în vederea extinderii verificărilor mărfurilor transportate pe mare şi aer.

2008 – A încetat din viaţă scriitorul rus Aleksandr Soljeniţîn, autor a numeroase romane monumentale despre lagărele sovietice, cum ar fi „Arhipelagul Gulagului” (n. 11 decembrie 1918).

2011 – A încetat din viaţă Rosa del Conte, unul dintre cei mai importanţi eminescologi străini, considerată un veritabil simbol al culturii române în Italia,membră de onoare a Academiei Române din anul 1994 (n. 1907)

articolul original.

Producția de gaze Gazprom a înregistrat o scădere drastică

3 August 2022 at 05:00
image

Gazprom a înregistrat o scădere a producţiei zilnice de gaze naturale la cel mai mic nivel din 2008, potrivit unui calcul Bloomberg publicat luni.

Scăderea producţiei a survenit pe măsură ce Rusia a încetinit fluxurile de gaze către Europa, invocând provocările tehnice generate de sancţiunile occidentale, a raportat Insider.

Producţia Gazprom în iulie a fost de 774 de milioane de metri cubi pe zi — cu 14% mai mică decât în ​​iunie, conform calculelor Bloomberg. Producţia companiei din acest an până în prezent este cu 12% mai mică decât în ​​aceeaşi perioadă din 2021.

De ce scade producția de gaze Gazprom?

În general, exporturile Gazprom din iulie către ţările din afara fostei Uniuni Sovietice au scăzut cu aproximativ un sfert, chiar dacă aprovizionarea zilnică către China a crescut constant, potrivit Bloomberg.

Europa depinde de Rusia pentru 40% din nevoile sale de gaze naturale, cum ar fi gătitul în case şi aprinderea centralelor electrice. Întrucât Rusia este un furnizor important de gaze naturale pentru Europa, criza gazelor naturale a făcut ca preţurile să crească în acest an, sprijinind, la rândul său, cuferele Kremlinului.

De când a invadat Ucraina pe 24 februarie, veniturile Rusiei din şi gaze către Europa s-au dublat faţă de media din ultimii ani, a scris Agenţia Internaţională pentru Energie pe 18 iulie.

În timp ce iarna viitoare va fi o provocare pentru Europa, economia rusă este cea care va fi „cel mai rănită” pe termen lung de dinamica în schimbare a lanţurilor de aprovizionare cu gaze naturale, a constatat o analiză a Universităţii Yale.

Asta pentru că „importanţa exporturilor de mărfuri către Rusia depăşeşte cu mult importanţa exporturilor ruseşti de mărfuri către restul lumii”, au scris cercetătorii de la Yale în analiza publicată pe 20 iulie.

UE vrea să oprească importurile de petrol din Rusia până la finalul anului 2022

Uniunea Europeană a fost de acord să stopeze aproape toate importurile de petrol din Rusia până la sfârşitul acestui an şi a declarat că va reduce importurile de cărbune începând cu jumătatea lunii august. Ţările europene, printre care Germania şi Italia, lucrează, de asemenea, pentru a renunţa la gazul rusesc.

Pentru a atenua impactul vânzărilor către Europa, preşedintele rus Vladimir Putin direcţionează exporturile de energie ale Rusiei către alte pieţe, cum ar fi Asia, dar cu reduceri semnificative.

articolul original.

VIDEO | Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București (DOCUMENTAR)

3 August 2022 at 07:28
image

Biserica Sfântul Gheorghe Nou este o biserică din București, ctitorie a voievodului Constantin Brâncoveanu. Aici se află o parte din mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei. Moaștele au fost donate Bisericii Sfântul Gheorghe Nou din București de către Bazilica Sfântul Nicolae din Bari, Italia.

Ultima ctitorie cunoscută a domnitorului Constantin Brâncoveanu, Biserica Sfântul Gheorghe din București este numită și „Sfântul Gheorghe-Nou”. Asta pentru a o deosebi de un alt locaș de cult din Capitală fondat la sfârșitul secolului al XV-lea, „Sfântul Gheorghe-Vechi”.

Biserica are patru hramuri: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfinții Martiri Brâncoveni, împreună cu sfetnicul Ianache și Sfânta Cuvioasă Parascheva.

De-a lungul timpului, multe personalități i-au călcat pragul bisericii Sfântul Gheorghe Nou. În anul 1599, după mărturia cronicarului Radu Greceanu, voievodul Mihai Viteazul și soția lui, doamna Stanca, dăruiesc acestei biserici Moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, mai exact mâna dreapta. În ziua de 29 iunie 1707, Sfântul Constantin Brâncoveanu termină de zidit actuala biserică, închinand-o Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. În ziua de 17 iunie 1889, tot în această biserică, poetului Mihai Eminescu i s-a săvârșit slujba de înmormantare.

Biserică a fost rezidită după ce vechea biserică construită din lemn, pe o temelie din pietre de râu, a ajuns o ruină. Conform cronicarului Radu Greceanu, noua biserică a fost zidită de Dobruș Banul.

După anul 1625, la îndemnul patriarhului Dositei al Ierusalimului, Panaiotis Nikusios Mamona a refăcut biserica, după modelul bisericii de pe dealul Stenimachos, din insula Halki. Tot acesta construiește și o serie de clădiri anexe, în jurul bisericii. Apoi, în timpul domniei lui Antonie Voda, 1669-1672, biserica era deja închinată Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Actuala biserică a fost refăcută, din temelie, în cel de-al șaptesprezecelea an de domnie de către voievodul Constantin Brâncoveanu. Proiectul și lucrările de construcție au fost dirijate de către arhitectul Veseleil, ispravnic fiind marele aga Enache Văcăescu, iar pictor bisericesc fiind rânduit Pârvu Mutu, întemeietor al unei școli de pictură bisericească, în București.

Citește continuarea pe Gândul!

articolul original.

VIDEO | Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” (DOCUMENTAR)

3 August 2022 at 07:32
image

Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” este cea mai veche instituție de acest fel din România. De fapt, este continuatoarea formelor de învățământ de arhitectură inițiate în 1892 prin Școala de arhitectură înființată de Societatea Arhitecților Români.

Arhitectura a fost înființată în temeiul decretului domnitorului Alexandru Ioan Cuza din 1 octombrie 1864, cu denumirea de „Școală de Ponți și Șosele, de Mine și Arhitectură”. Secția a dispărut în scurt timp pentru că nu au existat suficiente fonduri.

În aprilie 1891, Comitetul de Conducere al Societății Arhitecților Români a hotărât să înființeze o școală particulară de arhitectură. A funcționat cinci ani. Apoi, a fost oficializată ca învățământ de stat, sub denumirea de Școala Națională de Arhitectură prin reforma învățământului inițiată de ministrul Spiru Haret, în decembrie 1897.

În anul 1904 a fost creată Școala Superioară de Arhitectură ca instituție independentă de învățământ superior, cu un director propriu, Ermil Pangratti. În anul 1932, învățământul de arhitectură a avut pentru prima oară o lege a sa proprie.

Palatul Institutului de Arhitectură a fost proiectat în anul 1912. Deși este amplasat în centrul Capitalei, între celebrele fântâni și clădirea Universității, clădirea este ușor ascunsă. Planurile au fost realuizate în stil brâncovenesc de către Grigore Cerchez și Iorgu Ciortan.

Construcția s-a ridicat în atenția lui Simion Vasilescu și a durat trei ani. În anul 1915 a fost finalizată o parte din clădire, iar în perioada 1920 – 1927, construcția a fost finalizată de Constantin și Nicolae Dobrescu. Acum, clădirea este monument istoric.

În perioada anilor 1963 – 1968 clădirii i se adaugă un nou corp, construit în stilul acelor ani, dar care nu se potrivea cu vechea clădire.

Academia de Arhitectură a funcționat sub rectoratul profesorului Petre Antonescu până în 1938. Din toamna anului 1938 și-a regrupat disciplinele, iar Academia de Arhitectură a fost înglobată cu o titulatură nouă – Facultatea de Arhitectură – în structura Politehnicii din București.

În anul 1948, facultatea a fost desprinsă din cadrul Politehnicii în urma reformei învățământului. După o scurtă perioadă de independență, în octombrie 1949 Institutul a fost încorporat cu numele de Facultatea de Arhitectură în Institutul de Construcții, nou înființat prin restructurarea Politehnicii. În anul 2000, denumirea a fost modificată în Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, care este și în prezent titulatura oficială.

Citește continuarea pe Gândul!

articolul original.

Test de cultură generală. Câte oase are un rechin?

3 August 2022 at 08:00
image

Știm cu toții că rechinii sunt niște creaturi periculoase de care nu ar trebui să ne apropiem. Dar iată o întrebare la care probabil mulți oameni nu ar ști să răspundă: câte oase are un rechin?

Întrebarea „?” are un răspuns la care cei mai mulți dintre noi nu s-ar aștepta: aceste ființe marine nu au deloc oase.

Rechinii își folosesc branhiile pentru a filtra oxigenul din apă. Potrivit agenției NOAA Fisheries, din SUA, rechinii sunt un tip special de pești, cunoscuți sub numele de „elasmobranhi”, care se traduce prin pește format din țesuturi cartilaginoase, același tip de țesut din care sunt făcute nasul și urechile umane.

Acum că am aflat câte oase are un rechin, cum rămâne cu alte animale marine?

Categoria elasmobranhi include și , peștii ferăstrău și batoidul.

Scheletele lor cartilaginoase sunt mult mai ușoare decât oasele adevărate, iar ficatul lor mare este plin de uleiuri cu densitate scăzută, ambele ajutându-le pe aceste creaturi să plutească.

Alte curiozități despre rechini

Chiar dacă rechinii nu au oase, totuși se pot fosiliza. Pe măsură ce majoritatea rechinilor îmbătrânesc, ei depun săruri de calciu în cartilajul lor scheletic pentru a-l întări. Fălcile uscate ale unui rechin par și se simt grele și solide; la fel ca osul.

Aceleași minerale le permit majorității sistemelor osoase de rechin să se fosilizeze destul de frumos. Dinții au smalț, așa că apar și ei în înregistrările fosile.

Nu toți rechinii au același tip de dinți. Rechinii Mako au dinți foarte ascuțiți, în timp ce rechinii albi au dinți triunghiulari, zimțați. Fiecare rechin lasă pe prada sa un semn unic. Un rechin de nisip schimbă aproximativ 35.000 de sale.

Vă recomandăm să citiți și:

articolul original.

Mii de sateliți Starlink au fost lansați până acum. De ce face Musk asta?

3 August 2022 at 10:00
image

Până acum, Elon Musk a lansat pe orbită mii de sateliți Starlink; mulți oameni i-au văzut îndreptându-se spre cer. Care este scopul acestor sateliți?

Aceste , lansați de compania SpaceX, a lui Elon Musk, fac parte dintr-un proiect menit să ofere internet de mare viteză din spațiu în zonele cu acoperire limitată de la rețelele terestre.

Starlink oferă servicii de internet printr-o rețea uriașă de sateliți.

De ce sunt lansați mii de sateliți Starlink?

Serviciul este destinat persoanelor care locuiesc în zone îndepărtate și care nu pot obține internet de mare viteză.

„Există oameni în Marea Britanie în această categorie, dar mai mulți în întreaga lume, în locuri precum Africa”, spune dr. Lucinda King, manager de proiecte spațiale la Universitatea din Portsmouth, Anglia.

Sateliții Starlink au fost plasați pe o orbită joasă în jurul Pământului pentru a face ca vitezele de conectare dintre sateliți și sol să fie cât mai rapide posibil.

Însă sunt necesari foarte mulți astfel de sateliți pentru a oferi o acoperire completă a globului.

Se crede că Starlink a lansat până acum aproximativ 3.000 de sateliți în spațiu, începând din 2018. În cele din urmă, ar putea folosi 10.000 sau 12.000, spune Chris Hall, director editorial al site-ului de tehnologie Pocket Lint, citat de BBC.

„Folosirea sateliților rezolvă problema obținerii de în locațiile îndepărtate din deșerturi și munți”, spune el.

„Ocolește nevoia de a construi cantități masive de infrastructură, cum ar fi cabluri și stâlpi, pentru a ajunge în acele zone”, a adăugat Hall.

Cât costă serviciul Starlink și cine îl va folosi?

În comparație cu furnizorii standard de internet, serviciul Starlink nu este ieftin.

Acesta percepe clienților 99 de dolari pe lună (89 de lire sterline pe lună în Marea Britanie). Antena și routerul necesare pentru conectarea la sateliți costă 549 de dolari (529 de lire sterline în Marea Britanie).

Cu toate acestea, 96% dintre gospodăriile din Regatul Unit au deja acces la internet de mare viteză, la fel ca 90% dintre gospodăriile din UE și SUA.

„O mare parte din lumea dezvoltată este deja bine conectată. Starlink se bazează pe o mică cotă de piață pentru a genera venituri”, spune profesorul Sa’id Mosteshar, de la Institutul de Politică și Drept Spațial al Universității din Londra.

Compania spune că are 400.000 de abonați în cele 36 de țări pe care le acoperă în prezent, în special în America de Nord, Europa și Australasia. Acest număr este alcătuit atât din gospodării, cât și din întreprinderi.

Anul viitor, Starlink intenționează să-și extindă și mai mult acoperirea în Africa și America de Sud, dar și în Asia, regiuni ale lumii în care acoperirea internetului este mai neregulată.

„Prețurile Starlink ar putea fi prea mari pentru multe gospodării din Africa, să zicem. Dar ar putea avea un rol important în conectarea școlilor și spitalelor din zonele îndepărtate de acolo”, spune Chris Hall.

Rolul Starlink în războiul pornit de Rusia în Ucraina

Pe măsură ce forțele ruse au avansat în Ucraina, au închis serviciile de internet ucrainene și au încercat să blocheze rețelele sociale.

a făcut Starlink disponibil în Ucraina imediat după ce a început invazia. Aproximativ 15.000 de seturi de antene și routere Starlink au fost expediate în țară.

„Starlink a făcut ca lucrurile, precum serviciile publice și guvernul, să funcționeze în continuare. Rușii nu au găsit o modalitate de a opri serviciul”, spune Chris Hall.

Starlink a fost folosit și pe câmpul de luptă.

„Forțele ucrainene îl folosesc pentru a comunica, de exemplu, între cartierul general și trupele de pe teren”, spune dr. Marina Miron, cercetător în studii de apărare la Kings College din Londra.

„Semnalele sale nu pot fi blocate precum semnalele radio obișnuite și este nevoie de doar 15 minute pentru a instala kitul”, explică ea.

Creează aceste mii de sateliți Starlink o aglomerare spațială?

Plasarea sateliților pe orbita joasă a Pământului ar putea duce la probleme, spune Sa’id Mosteshar.

„Sateliții ar putea lovi alte obiecte și ar putea crea fragmente, iar acestea, la rândul lor, ar putea provoca mult mai multe daune atunci când zboară la viteze mari”, spune Mosteshar.

Recent, a avut loc o serie de „ratări la mustață” care au implicat sateliții Starlink, aceștia fiind foarte aproape de a se ciocni chiar și cu stația spațială a Chinei.

„Dacă sunt prea multe fragmente, orbita joasă a Pământului ar putea fi inutilizabilă în viitor”, spune dr. King, de la Universitatea Portsmouth.

„Și s-ar putea să nu reușim să ieșim din orbita joasă a Pământului către orbitele superioare, unde se află sateliții noștri de navigație și cei de telecomunicații”, spune dr. King.

Ce alte probleme provoacă acești sateliți?

Sateliții Starlink le creează probleme și astronomilor.

La răsărit și la apus, ei pot fi văzuți cu ochiul liber, deoarece soarele îi face să strălucească.

Acest lucru poate provoca dungi pe imaginile telescoapelor, împiedicând observarea stelelor și a planetelor.

„Astronomii au văzut problemele devreme. Ei au fost primii care s-au plâns”, spune profesorul Mosteshar.

Vă recomandăm să citiți și:

articolul original.

Funcțiile de conducere autonomă fac cu adevărat drumurile mai sigure?

3 August 2022 at 11:00
image

În ultimii ani, tot mai multe vehicule folosesc o parte dintre funcțiile de conducere autonomă, cum ar fi detectoarele de unghi mort, frânarea automată și detecția benzii, despre care se spune că măresc siguranța participanților la trafic.

Cu toate acestea, un studiu recent realizat de cercetători de la Universitatea Texas din Austin, SUA, constată că o parte dintre sunt „anulate” prin faptul că oamenii conduc mai mult, blocând astfel drumurile și expunându-se la mai multe posibile accidente.

Studiul, publicat în jurnalul Transportation Research Part A—Policy and Practice, a constatat că șoferii care dețin una sau mai multe dintre aceste funcții autonome au raportat mai mulți kilometri parcurși decât cei cu profiluri similare care nu aveau conducere autonomă.

De ce contează ce distanță parcurgi cu funcțiile de conducere autonomă?

Acest lucru este important, deoarece numărul de kilometri parcurși este probabil cel mai important predictor al accidentelor. Cu cât o persoană conduce mai mult, cu atât este mai probabil să fie implicată într-un accident.

„Ceea ce am arătat, fără nicio ambiguitate în rezultatele noastre, este că după ce au îmbrățișat caracteristicile autonome, oamenii tind să conducă mai mult”, a spus Chandra Bhat, unul dintre autorii proiectului.

„Există cu siguranță beneficii ale acestor caracteristici de siguranță, dar ele sunt ‘anulate’ într-o bună măsură, deoarece oamenii conduc mai mult și sunt expuși mai mult”, a spus el, citat de Tech Xplore.

Multe studii au examinat viitorul și impactul vehiculelor complet autonome, care nu au fost încă realizate. Cu toate acestea, puține studii au investigat impactul caracteristicilor parțial autonome care există deja, a spus Katherine Asmussen, studentă autoare a studiului.

Funcțiile de conducere autonomă nu vor rezolva toate problemele din trafic

Raportul ridică întrebări cu privire la problemele de siguranță legate de vehiculele autonome, pe fondul raportărilor de îngrijorări legate de , a declarat Aupal Mondal, un alt student autor al studiului. Bhat spune că vehiculele autonome nu sunt un panaceu pentru toate problemele de trafic, iar credința că ne vor rezolva toate problemele de trafic și siguranță este o iluzie.

Cu siguranță vor exista îmbunătățiri ale siguranței datorate vehiculelor autonome, a spus Bhat. Dar nu vor fi masive.

„Sunt implicate multe probleme, inclusiv un număr mare de călătorii fără pasageri, deoarece vehiculele autonome lasă un membru al familiei într-un loc și se întorc acasă goale pentru a lua un alt membru al gospodăriei către altă destinație”, a spus Bhat.

„Trebuie să ne gândim în mod constant la consecințele neintenționate ale dezvoltării tehnologice”, atenționează el.

Conducerea autonomă crește distanțele parcurse

Studiul a constatat că multe dintre funcțiile de conducere autonomă au dus la o creștere a numărului de kilometri parcurși de vehicul cuprinsă între 5% și 11%, în comparație cu șoferii care nu au avut astfel de funcții.

Caracteristicile analizate au fost sistemele de menținere a benzii, pentru marșarier, controlul adaptiv al vitezei, frânarea automată și monitorizarea punctelor moarte.

Cercetătorii au chestionat 978 de rezidenți din zona Austin și i-au sortat în grupuri pe baza kilometrilor parcurși anual, începând cu cei care au parcurs 8.000 de kilometri și sfârșind cu cei care au parcurs 65.000 de kilometri. Oamenii de știință au măsurat factori precum venitul, vârsta, sexul, rasa și opiniile despre vehiculele autonome și conducere în general.

Iată ce au aflat cercetătorii

Camerele de marșarier au fost cea mai comună caracteristică de asistență din sondaj, aproape 51% dintre șoferi având una. Acum este obligatoriu la nivel federal ca astfel de camere să fie incluse în toate mașinile noi.

Combinația care a dus la cea mai mare creștere a numărului de kilometri parcurși este formată din camerele de marșarier, controlul adaptiv al vitezei și frânarea automată. Creșterea a fost puțin sub 19%.

Vehiculele dotate doar cu frânare automată au înregistrat cea mai mică creștere a numărului de kilometri parcurși, cu doar 5%.

Cel mai probabil a fost ca femeile, indiferent de vârstă, să folosească aceste funcții, separat sau în combinație.

Vă recomandăm să citiți și:

articolul original.

5 feluri în care oamenii au evoluat să fie atleți

3 August 2022 at 12:00
image

Un arheolog explorează modul în care oamenii au evoluat să fie atleți: sportul e scris în procesul nostru evolutiv!

Jocurile Olimpice viitoare vor prezenta unele dintre cele mai extraordinare fapte umane de forță, viteză și agilitate. Di perspectiva specialiștilor care se concentrează pe dezvoltarea speciei umane de-a lungul istoriei evoluției, este interesant să ne gândim cum și de ce am ajuns să fim atât de buni la anumite lucruri, de la aruncarea suliței până la sprintul de 500 de metri. Mare parte din ceea ce este capabil corpul nostru din punct de vedere atletic provine de dinainte de Homo sapiens, indică Smithsonian Magazine.

Paleobiologia atletică umană este o ramură a cercetării care folosește sportivi antrenați pentru a explora adaptările de care este capabil corpul uman. Aceste studii se concentrează pe metabolism și performanța fizică de vârf, biomecanica membrelor și alte aspecte ale anatomiei și fiziologiei umane pentru a obține o idee despre tipurile de activități pe care oamenii din trecut ar fi fost capabili să le efectueze.

Cum au evoluat să fie atleți oamenii?

Strămoșii oamenilor moderni au mers drept încă de acum aproximativ 4 milioane de ani, când membrii genului Australopithecus au început să petreacă mai mult timp pe pământ decât în habitatele din vârful copacilor. Evoluția spre a fi biped a schimbat o serie de lucruri în ceea ce privește structura scheletului uman. Pelvisul nostru este mai scurt și mai lat decât cel al altor primate vii.

Acest lucru se datorează faptului că ne mișcăm prin exercitarea forței mai ales prin , mai degrabă decât de-a lungul spatelui și umerilor noștri, așa cum ar face un cimpanzeu care merge cu degetele. Femurul nostru inferior (osul mare din coapsa) dezvoltă o formă specifică, numită unghi bicondilar, pe măsură ce învățăm să mergem.

Acest lucru ne permite să ne trensferăm ușor greutatea dintr-o parte în alta, pe măsură ce mergem. Dacă ați văzut vreodată o gorilă sau un cimpanzeu mergând pe două picioare în loc de patru, veți observa că au un mers mult mai legănat. Mersul nostru mai lin ne ajută să mergem, și să alergăm, mai eficient.

Homo sapiens în special, cu picioare mai lungi și tendon al lui Ahile mai scurt decât unii dintre strămoșii noștri, par deosebit de potriviți pentru alergarea pe distanțe lungi. Cercetătorii au sugerat că oamenii timpurii au fost capabili să vâneze animale de pradă precum antilopa sau zebra,   fîcându-le în mod repetat să alerge distanțe lungi în căldura amiezii, epuizându-le.

Oamenii nu sunt acoperiți de păr și transpiră

Când ne comparăm cu alte primate vii, una dintre cele mai vizibile diferențe este lipsa părului corporal și faptul că transpiram. Termoreglarea, capacitatea corpului de a menține o temperatură ideală, este esențială pentru toate mamiferele, dar oamenii sunt unici prin capacitatea de a transpira pe tot corpul, creând răcire evaporativă.

Când ne-am pierdut tot părul și am devenit ? În mod contraintuitiv, studiile au arătat că oamenii și cimpanzeii, rudele noastre cele mai apropiate, au de fapt aproximativ același număr de foliculicorp. Părul nostru este pur și simplu mult mai scurt și mai fin.

Deci, ce a determinat schimbarea de la blana plină la parul fin? Charles Darwin a propus că este o trăsătură selectată sexual, că strămoșii noștri de sex feminin îndepărtați o preferau și s-au împerecheat cu masculi mai puțin păroși. Cu toate acestea, scenariul cel mai probabil are de-a face mai mult cu presiunile de mediu decât cu cele sexuale.

În timpul evoluției noastre în Africa, trecerea de la păduri la medii mai deschise și mai fierbinți a însemnat că abilitatea de a regla temperatura a contribuit la supraviețuire în mare măsură.

Capacitatea de a arunca

În timp ce jumătatea inferioară a corpului nostru s-a deprătat de stilul de viață arboricol, partea superioară a corpului nostru încă păstrează trăsăturile pe care le-am moștenit de la locuitorii copacilor. Articulația noastră glenohumerală, conexiunea sferică dintre brațul nostru superior și scapula, ne permite să ne balansăm

Acesta este un tip de mobilitate foarte diferit de cel al animalelor patrupede care nu se leagănă în copaci, picioarele din față ale unui câine sau pisică, de exemplu, se mișcă în primul rând înainte și înapoi și nu ar putea efectua o mișcare de înot stil fluture. Noi, pe de altă parte, putem.

Articulația rotativă a umărului ne permite, de asemenea, să aruncăm peste mână. Capacitatea de a arunca cu precizie și forță pare să-și fi apărut acum cel puțin 2 milioane de ani, cu strămoșii noștri Homo erectus. Cercetări recente au arătat că Oamenii de Neanderthal ar fi putut arunca sulițe pentru a vâna la distanță.

S-a crezut mult timp că puținele exemple cunoscute de sulițe de Neanderthal sunt folosite doar pentru împingerea și uciderea de aproape a prăzii, în parte pentru că atunci când cercetătorii au încercat să arunce replici, acestea nu au mers departe.

Cu toate acestea, recent, cercetătorii au pus replici în mâinile aruncatorilor de suliță antrenați și au fost uimiți să vadă sulițele zburând mult mai departe și mai repede, la peste 20 de metri.

Omul este îndemânatic

Mâinile umane sunt unice prin dexteritatea lor, care încă de acum 2 milioane de ani. Dovezile pentru această dezvoltare timpurie a mâinilor, cu degetele mari opozabile și capacitatea de a aplica forță fie într-o apucare puternică, fie într-o strângere delicată, provine dintr-un singur os metacarpian, unul dintre oasele care formează palma, găsite la un specimen uman în Kenya.

Această prindere ne permite să facem totul, de la apucarea unui stilou până la o crosă de golf.

Evoluția mâinilor noastre a inclus atât selecția biologică, cât și culturală pentru indivizii dreptaci versus stângaci. Atât populațiile de Neanderthal cât și cele timpurii de Homo sapiens par să fi avut aproximativ același raport de indivizi dreptaci și stângaci ca oamenii moderni. (Astăzi suntem aproximativ 85 la sută dreptaci).

Cercetătorii au sugerat că o explicație pentru aceasta constă în accentul pus pe cooperare în comunitățile umane (care favorizează pe toți cei care au aceeași mânuire, astfel încât să poată împărtăși instrumente, de exemplu) față de competiție (care favorizează diferența, astfel încât un stângaci să poată învinge un dreptaci în o lupta).

Unele dovezi pentru această teorie provin din sport: un studiu legat de câți sunt stângaci în diferite sporturi a arătat că, cu cât sportul este mai competitiv, cu atât este mai mare proporția de stângaci.

Jocul cu mingea

Multe specii de animale se joacă, dar oamenii sunt singurele specii care joacă jocuri care implică reguli și echipamente organizate. Nu doar jucăm aruncând, lovind cu piciorul sau propulsând în alt mod mingi din diverse materiale, ci uneori facem acest lucru cu bâte, bețe sau rachete. Teoria general acceptată pentru originile evolutive ale jocului este că le permite copiilor să învețe acțiuni și sarcini pe care vor trebui să le stăpânească ca adulți.

La populațiile de vânători-culegători, jocurile care îi ajută pe copii să dezvolte acuratețea, puterea și coordonarea mână-ochi și sunt o practică utilă pentru vânătoare. Există care sugerează că copiii s-au jucat cu versiuni în miniatură de unelte de vânătoare sau alte unelte de meserii pentru adulți, asta acum cel puțin 400.000 de ani.

Unele dintre cele mai vechi dovezi ale jocurilor de minge provin din Egiptul Antic: mormântul unui copil datând din jurul anului 2500 î.Hr. a inclus o minge făcută din cârpe de in și sfoară. În China, sportul cuju, care era asemănător cu fotbalul modern și se juca cu o minge de piele umplută cu pene și este reprezentat în picturi și se pare că datează din 2300 î.Hr.

Cel mai faimos joc de minge antic, totuși, își are originile în Mesoamerica. Figurinele și picturile murale din ceramică care datează încă din 1700 î.Hr. și terenurile de minge datând aproximativ 1600 î.Hr., atestă un joc care a fost o parte uriașă și complexă a societății olmece, aztece și maya.

articolul original.

Schimbările climatice, în mâinile lor. Cine sunt cei 10 actori financiari care dețin cheia?

3 August 2022 at 13:00
image

Un nou raport punctează cei 10 actori financiari cu cea mai mare influență asupra economiei combustibililor fosili și subliniază rolul decisiv pe care aceștia îl pot juca în a ajuta la decarbonizarea viitorului nostru și combaterea schimbărilor climatice.

Studiul a constatat că primii 10 cei mai influenți actori, inclusiv consilieri de investiții, guverne și fonduri suverane din întreaga lume, dețin 49,5% din emisiile potențiale de la cele mai mari firme energetice din lume.

„Acest lucru ne arată că atât investitorii, cât și guvernele pot fi în fruntea schimbării dacă cetățenii și clienții îi îndeamnă să decarbonizeze”, a spus Truzaar Dordi, cercetător principal de la Universitatea din Waterloo, indică EurekAlert.

„Un număr concentrat de investitori cu potențialul de a influența traiectoria industriei combustibililor fosili este fie o problemă, fie o oportunitate, în funcție de modul în care vedeți lucrurile”.

Influența asupra procesului de decarbonizare

Pentru a ajunge la lista lor, cercetătorii au folosit un nou mecanism de notare, care combină deținerile ale actorului financiar și investițiile în cele mai mari 200 de firme de combustibili fosili din lume.

„Dacă sunt serioase, piețele de capital pot permite o tranziție cu emisii scăzute de carbon în rândul celor mai mari proprietari de rezerve de cărbune, petrol și gaze din lume”, a spus Dordi. „Angajamentele recente de reducere a expunerii la carbon în portofoliile de investiții și implicarea cu industria combustibililor fosili indică faptul că este posibil să ne îndreptăm deja în această direcție”.

Lucrarea prezintă modalități specifice prin care aceste 10 guverne și consilieri de investiții privați pot face schimbări care vor avea un impact transformator în lupta împotriva efectelor . Unele recomandări includ dezvăluirea publică a unei renunțări programate a finanțării combustibililor fosili, o evaluare a alinierii a portofoliilor de investiții cu un scenariu de 1,5°C.

Reducerea combustibililor fosili

„În mod individual, reducerea cererii de combustibili fosili prin reducerea șofatului și zborurilor, precum și oprirea aparatului de aer condiționat este o idee grozavă. Ar trebui să continuăm să facem asta. Dar trebuie să ne reducem și producția de combustibili fosili, pe o pot determina. Fără asta, pur și simplu nu vom avea ceea ce este necesar pentru a ne atinge obiectivele de emisii și a evita catastrofa”, au subliniat cercetătorii.

Studiul, realizat de Dordi și Olaf Weber de la Universitatea Waterloo, împreună cu cercetătorii Sebastian Gehricke de la Universitatea Otago din Noua Zeelandă și Alain Naef de la Banque de France, a fost publicat recent în revista Environmental Innovation and Societal Transitions.

articolul original.

Unde se află conștiința în creier? Iată concluziile celui mai nou studiu!

3 August 2022 at 14:00

Știința poate fi cu un pas mai aproape de a înțelege unde se află conștiința în creier. Un nou studiu arată importanța anumitor tipuri de conexiuni neuronale în identificarea conștiinței.

Cercetarea, publicată în „Cerebral Cortex”, a fost condusă de Jun Kitazono, un autor corespondent și un cercetător al proiectului în cadrul Departamentului de Studii Generale a Sistemelor de la Universitatea din Tokyo.

„Locul a fost una dintre cele mai mari întrebări din știință”, a spus profesorul asociat Masafumi Oizumi, autor corespondent și șef al laboratorului care a efectuat studiul. „Deși nu am ajuns la un răspuns concludent, multe dovezi empirice au fost acumulate în decursul căutării mecanismelor minime suficiente pentru experiența conștientă sau a corelațiilor neuronale ale conștiinței.”

Pentru acest studiu, echipa a făcut un pas către identificarea subrețelelor minime suficiente din creier care susțin experiența conștientă, indică Eurek Alert.

Unde se află conștiința?

Pentru a identifica zonele creierului în care se află conștiința, cercetătorii au căutat un semn distinctiv specific al conștiinței în rețelele neuronale ale creierului: căile bidirecționale. Când vedem ceva sau experimentăm o senzație, creierul nostru preia informații. Acesta se numește semnal de feed-forward, dar primirea unor astfel de semnale de feed-forward nu este suficientă pentru conștiință.

De asemenea, informații înapoi, în ceea ce se numește feedback. Nu fiecare parte a creierului poate primi atât informații de tip feed-forward, cât și să returneze feedback. Cercetătorii au emis ipoteza că aceste conexiuni bidirecționale sunt un semn distinctiv esențial al părților creierului responsabile de conștiință.

Credit foto: 2022 Jun Kitazono

„Numai procesarea feed-forward este insuficientă pentru ca subiecții să perceapă în mod conștient stimulii; mai degrabă, este necesar și feedback-ul, indicând necesitatea procesării bidirecționale. Componenta de feedback dispare nu numai în timpul pierderii conținutului specific al conștiinței în stările de veghe, ci și în timpul stărilor inconștiente în care experiențele conștiente sunt în general pierdute, cum ar fi anestezia generală, somnul și stările vegetative”, a spus Kitazono. El a mai explicat că nu contează dacă te uiți la un om, maimuță, șoarece, pasăre sau muscă, pentru că bidirectionalitatea prelucrării rămâne esenţială.

Căile bidirecționale

Cercetătorii au folosit un instrument specific și tehnici de calcul pentru a-și testa ideea. Un conectom este o hartă detaliată a . În primul rând, au dezvoltat un algoritm eficient pentru a extrage părțile creierului cu conexiuni bidirecționale puternice, numite complexe. Apoi, au aplicat algoritmul la conectomul mouse-ului.

„Am descoperit că complexele extrase cu cea mai mare bidirecționalitate nu au fost distribuite uniform între toate regiunile majore, ci sunt concentrate mai degrabă în regiunile corticale și regiunile talamice”, a spus Kitazono. „Pe de altă parte, regiunile din celelalte regiuni majore au o bidirecționalitate scăzută. În special, regiunile din cerebel au o bidirecționalitate mult mai scăzută.”

Aceste descoperiri se aliniază cu locul în care oamenii de știință au crezut mult timp că conștiința se află în creier. Cortexul cerebral, situat pe suprafața creierului, conține zone senzoriale, zone motorii și zone de asociere care sunt considerate a fi esențiale pentru experiența conștiinței. De asemenea, s-a considerat că talamusul, situat este legat de conștiință și, în special, interacțiunea dintre talamus și regiunile corticale, numită bucla talamo-corticală, este considerată importantă pentru conștiință. Aceste rezultate susțin ideea că bidirecționalitatea în rețeaua creierului este o cheie pentru identificarea locului conștiinței.

Cercetătorii au subliniat că încă lucrează la identificarea locului conștiinței

„Acest studiu se concentrează doar pe conexiunile anatomice statice dintre neuroni sau zone ale creierului. Cu toate acestea, conștiința este dinamică, schimbându-se de la un moment la altul, în funcție de activitatea neuronală”, a spus Oizumi. „Deși conexiunile anatomice ne spun cum s-ar propaga activitatea neuronală și cum ar interacționa zonele creierului, trebuie să investigăm direct dinamica activității neuronale pentru a identifica locul conștiinței în orice moment”.

Ca un pas următor, el a spus că echipa analizează în prezent rețelele bazate pe activitate ale creierului în diferite tipuri de înregistrări neuronale.

„Scopul final al experimentului nostru este de a găsi relația matematică dintre conștiință și creier”, a spus Oizumi. „În acest studiu, am încercat să relaționăm proprietățile rețelei creierului cu locul conștiinței. Vom investiga în continuare relația dintre conștiință și creier.”

articolul original.

Roverul-prototip VIPER este testat de NASA, deși lansarea a fost amânată

3 August 2022 at 15:00
image

Roverul-prototip VIPER, sau „Volatiles Investigating Polar Exploration Rover”, al NASA tocmai ce a fost supus unui test de deplasare pe teren asemănător cu cel al Lunii.

Într-un comunicat de presă au fost prezentate imagini cu la doar câteva săptămâni după ce NASA a declarat că are nevoie de un an în plus pentru a testa aterizatorul care însoțește roverul.

Agenția spațială a contractat Astrobotic pentru a produce un aterizator prin intermediul inițiativei Commercial Lunar Payload Services, sau CLPS.

Roverul-prototip VIPER este cea mai mare încărcătură științifică a NASA

„ companiilor americane să realizeze o performanță tehnologică foarte provocatoare: să aterizeze și să opereze cu succes pe Lună”, a spus administratorul asociat adjunct al NASA pentru explorare, Joel Kearns, despre decizia de amânare.

„VIPER este cea mai mare și mai sofisticată încărcătură științifică a NASA care va fi livrată pe Lună prin CLPS și am implementat testarea îmbunătățită a aterizatorului”, spus Kearns, potrivit Futurism.

Atât VIPER, cât și aterizatorul făcut de Astrobotic urmează să călătorească pe Lună la bordul unei rachete Falcon Heavy .

Teste foarte dure

Privind la testul lui VIPER, ne putem da seama cât de dificil este terenul de la Polul Sud al Lunii, ceea ce face mult mai ușor de înțeles de ce NASA a vrut să amâne lansarea ansamblului. În videoclip, roverul VIPER traversează nisip și pante abrupte, obstacole pe care NASA le-a numit „chiuvete” și „paturi înclinate”.

Se speră că testele suplimentare ale aterizatorului sunt la fel de intense, deoarece publicația Tesmanian a scris că acestea vor adăuga o sumă suplimentară de 67,8 milioane de dolari la contractul CLPS al Astrobotic, ajungând la un total de 320,4 milioane de dolari.

Sunt destul de mulți bani, dar găsirea de gheață și de apă subterană pe Lună ar fi extrem de grozavă și exact pentru asta a fost făcut roverul VIPER.

Vă recomandăm să citiți și:

articolul original.

Cine au fost vechii samniți? Povestea unei civilizații uitate

3 August 2022 at 16:00
image

Cine au fost vechii samniți? Samniții au fost o civilizație italică care a trăit în Samnium, o regiune din sudul Italiei care include actualele Abruzzo, Molise și Campania.

Erau un popor vorbitor de limba oscană, o limbă indo-europeană dispărută din sudul Italiei, vorbită de mai multe triburi, printre care Aurunci și Sidicini. Cea mai lungă și cea mai importantă inscripție din dialectul samnitean este micuța Tabula Agnonensis din bronz, care este gravată integral în alfabetul oscanic.

Cercetători precum Strabon sugerează că samniții au fost o ramură a sabinilor din Munții Apenini centrali, în timp ce un alt mit al originii îi leagă de spartani.

Acesta din urmă provine probabil din legendele Greciei Antice pentru a forma în vederea unor alianțe, deși dovezile arheologice sugerează că samniții s-au dezvoltat dintr-o cultură italiană preexistentă.

Cum arăta societatea samniților?

Cea mai mare parte a teritoriului lor era formată din terenuri accidentate și muntoase, cu o economie mixtă, axată pe forme foarte dezvoltate de agricultură de subzistență, agricultură mixtă, creșterea animalelor, creșterea ovinelor, păstorit și mici exploatații.

Începând cu Epoca Fierului, teritoriul a fost condus de căpetenii și de un grup de elită, dar până în secolele al III-lea și al IV-lea î.Hr. sistemul politic samnitean s-a dezvoltat într-o ierarhie axată pe așezări rurale conduse de magistrați.

La baza ierarhiei se aflau vici, grupați în cantoane numite Pagi, organizate în grupuri tribale numite touto. Fiecare touto era condus de un oficial ales, cunoscut sub numele de meddis, care guverna printr-un sistem cunoscut sub numele de meddíss túvtiks.

Ce religie aveau samniții?

Acesta s-a dezvoltat în Kombennio, o formă timpurie a unei adunări sau a unui Senat care era responsabil pentru aplicarea legilor și alegerea oficialilor, deși societatea era încă dominată de un grup de familii de elită, cum ar fi Papii, Statii, Egnatii și Staii.

numite numina, cât și zeii și zeițele. Samniții își onorau zeii sacrificând animale vii și folosind ofrande. Cu toate acestea, sunt cunoscuți puțini zei și zeițe samnite.

Strabon afirmă că samniții luau zece femei virgine și zece bărbați tineri, care erau considerați a fi cea mai bună reprezentare a sexului lor și îi împerecheau. În continuare, cele mai bune femei erau date celui mai bun bărbat, apoi cele mai bune femei celui de-al doilea bărbat, până când toate erau cuplate.

Soldații samniți erau în general înarmați cu proiectile, cum ar fi sulițele, în timp ce săbiile erau foarte apreciate în societatea samnită, fiind adesea reprezentate pe ceramică, figurine și în arta samnită care arată soldați primind săbii în cadrul unor ceremonii rituale.

Când au intrat samniții în contact cu romanii?

în contact pentru prima dată după cucerirea romană a Volscilor în secolul al IV-lea î.Hr. Patru cantoane, formate din triburile Hirpini, Caudini, Caraceni și Pentri, au format o confederație samnită asemănătoare Ligii Latine, intrând în conflict cu romanii ca urmare a intervenției Romei pentru a salva orașul Capua din Campania de la un atac al samniților.

Acest lucru a dus la Războaiele samnite, o perioadă de trei războaie majore pe parcursul unei jumătăți de secol, care a dus la o înfrângere a samniților în Bătălia de la Aquilonia și la asimilarea tuturor teritoriilor și popoarelor samnite în Republica Romană.

Istoricii romani au poreclit armata samnită ,,Belliger Samnis”, în traducere liberă ,,Samniții războinici”, în timp ce istoricul roman Titus Livius (59 î.Hr. – 17 d.Hr.) a descris un grup de elită de soldați samniți, cunoscut sub numele de legio linteata, adică ,,legiunea de in”, care folosea echipamente extravagante și care a depus jurământul de a nu fugi niciodată din luptă.

Moștenirea samniților se regăsește în documentele arheologice, unde au fost excavate monede, ceramică, resturi arhitecturale și artă samnită în foste centre precum Saepinum și Caiatia, scrie HeritageDaily.

Vă recomandăm să mai citiți și:

articolul original.

Un defibrilator cardiac a fost instalat la Mitropolia Moldovei

3 August 2022 at 21:00
image

Arhiepiscopia Iaşilor a achiziționat un defibrilator cardiac pe care l-a amplasat în curtea Ansamblului Mitropolitan pentru a putea fi folosit în cazul unei urgențe majore până la sosirea echipajului de urgență. ISU Iași se va ocupa să instruiască persoane din Mitropolie să folosească aparatul.

Arhiepiscopia Iaşilor a achiziționat un defibrilator cardiac pe care l-a amplasat în curtea Ansamblului Mitropolitan, pe tabloul de informare turistică situat în faţa Catedralei.

Aparatul electronic folosit în tratamentul fibrilației atriale sau ventriculare este extrem de util în cazul unor urgențe, până la sosirea unui echipaj medical specializat, având instrucțiuni simple de folosire în cazul acordării primului ajutor.

Un defibrilator cardiac pentru Mitropolia Moldovei

Echipamentul a fost livrat şi instalat de o firmă din Cluj specializată în aparatura medicală de urgență.

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului Iaşi se va ocupa în zilele următoare de instruirea unor persoane care asigură permanenţa în cadrul Ansamblului Mitropolitan pentru ca corespunzător în cazul necesităţii acordării primului ajutor.

În zonă nu au existat incidente care să necesite un astfel de aparat

Potrivit reprezentanților Mitropoliei Iași, până în momentul de faţă nu au fost incidente în zonă care să determine această achiziţie, acţiunea având un scop preventiv.

„Stopul cardio-respirator este cea mai frecventă cauză de deces în rândul populației. au loc anual în ţara noastră din această cauză, cele mai multe având loc chiar pe stradă. Dintre aceste decese, aproximativ 40% dintre pacienţii aflaţi în stop cadio-respirator prezintă fibrilaţie ventriculară, iar un defibrilator are capacitatea de a restabili ritmul cardiac normal la o persoană care tocmai a suferit un atac de cord. În ultimii ani, în Iași au fost achiziționate mai multe astfel de aparate şi montate în zonele aglomerate din oraș pentru a putea fi utilizate în cazul unor urgențe. Ele sunt amplasate în Piaţa Unirii, în Parcul Copou, dar şi în pridvorul Bisericii „Sfântul Nectarie” din cartierul ieşean Alexandru cel Bun, acesta din urmă fiind achiziţionat cu sprijinul credincioşilor din parohie”, arată Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iaşilor.

articolul original.

Cerere record pentru includerea de noi sporturi în Jocurile Paralimpice Los Angeles 2028

3 August 2022 at 22:00
image

Un număr record de 33 de sporturi paralimpice au depus cereri pentru a face parte din programul paralimpic din Los Angeles 2028

Cele 22 de sporturi din programul de la Paris 2024 au depus din nou cereri, alături de skanderberg, cățărare, fotbal pentru persoane cu paralizie cerebrală (fotbal CP), golf, karate, para-dans sportiv, fotbal în scaun acționat electric, navigație, surf și handbal în scaun cu rotile, relatează BBC Sport.

În plus, Federația Internațională responsabilă cu voleiul în șezut, World ParaVolley, a depus o cerere de includere a Para-volley-ului de plajă.

Multe cereri pentru includerea de noi sporturi paralimpice în cadrul Jocurilor Paralimpice Los Angeles 2028

Fotbalul CP și navigația au făcut parte din programul Rio 2016, dar au fost abandonate pentru Jocurile de la Tokyo, unde au fost înlocuite de badminton și taekwondo și nu au obținut includerea pentru Paris 2024.

O decizie finală cu privire la sporturile care vor face parte din program va fi luată de consiliul de conducere al Comitetului Paralimpic Internațional (IPC) până la sfârșitul lunii ianuarie 2023.

, IPC va analiza candidaturile și va identifica domeniile în care candidații vor trebui să aducă clarificări suplimentare, acolo unde este necesar.

De asemenea, aceștia vor colabora îndeaproape cu comitetul de organizare a Jocurilor pentru a analiza impactul potențial al sporturilor asupra programului, care se va desfășura în perioada 15-27 august 2028.

Câți sportivi vor participa?

La Jocurile de la Paris vor participa maximum 4.400 de sportivi care vor concura în cadrul a 549 de probe cu medalii.

Programul va include un număr record de 236 de pentru femei și cel puțin 1.859 de locuri pentru sportive, cel mai mare număr din istoria Jocurilor Paralimpice. De asemenea, vor exista mai multe oportunități de competiție pentru sportivii cu nevoi de sprijin.

„Obiectivul nostru pentru Jocurile Paralimpice LA28 este de a contura un program sportiv competitiv și atractiv, care să prezinte diversitatea mișcării paralimpice”, a declarat Colleen Wrenn, Responsabilul-șef pentru organizarea Jocurilor Paralimpice al IPC .

„Jocurile Paralimpice sunt cel mai transformator eveniment din lume și credem cu tărie că la LA28 vor aduce o schimbare majoră pentru mișcarea paralimpică în ceea ce privește conștientizarea, profilul și impactul.

Prin urmare, este vital ca programul sportiv paralimpic să prezinte tot ce are mai bun de oferit mișcarea noastră.”

articolul original.

Cum s-a schimbat echilibrul de forțe SUA-Taiwan-China de-a lungul deceniilor?

3 August 2022 at 23:00
image

Echilibrul de forţe s-a modificat în favoarea Chinei în ultimele decenii, ceea ce ar putea afecta planurile Statelor Unite de apărare a Taiwanului în cazul instituirii unei blocade comerciale sau în cazul unei intervenţii militare chineze, comentează postul de televiziune BBC News.

Noile exerciţii militare chineze, care vor începe joi ca reacţie la vizita în Taiwan a preşedintelui Camerei Reprezentanţilor din SUA, Nancy Pelosi, vor avea loc inclusiv în zone aflate la mai puţin de 20 de kilometri de teritoriul taiwanez. Administraţia separatistă de la Taipei susţine că va fi o blocadă aeriană şi maritimă în adevăratul sens, care ar încălca normele Naţiunilor Unite, potrivit BBC News.

Statele Unite au trimis în apropierea Taiwanului, inclusiv portavionul USS Ronald Reagan şi grupul naval aferent.

Cu ce este diferit acum echilibrul de forțe?

Situaţia aminteşte de criza produsă în anul 1996. „În 1996, preşedintele american de atunci, Bill Clinton, a trimis două portavioane în apropierea Taiwanului, pentru a indica în mod clar intenţia SUA de a interveni în cazul unui atac chinez. Dar acum echilibrul militar este foarte diferit de cel din 1996. China are propriile portavioane, iar acestea se îndreaptă spre Strâmtoarea Taiwan”, notează postul de televiziune BBC News.

Nancy Pelosi, cea care a declanşat actuala criză cu Beijingul, a părăsit deja Taiwanul, afirmând însă că Statele Unite menţin „angajamentul ferm faţă de poporul taiwanez, acum şi în următoarele decenii”.

Se speră că nu se va ajunge la un conflict

Administraţia a transmis marţi seară, în contextul amplificării tensiunilor cu Beijingul, că speră să nu se ajungă la un conflict din cauza vizitei în Taiwan a preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, Nancy Pelosi. „Nu vrem să asistăm la alunecarea actualei situaţii spre o criză sau un conflict. Pur şi simplu, nu există niciun motiv să fie amplificată această situaţie”, a declarat John Kirby, purtătorul de cuvânt al Consiliului pentru Securitate Naţională de la Casa Albă.
Oficialul american a subliniat că Nancy Pelosi are dreptul de a efectua o vizită în Taiwan, dar a argumentat că vizita nu reprezintă o încălcare a suveranităţii chineze sau a principiului politic „o singură Chină”.

Ministerul de Externe de la Beijing a condamnat „ferm” vizita lui Nancy Pelosi la Taipei. „Vizita sa în Taiwan, indiferent de formă şi de motiv, reprezintă o provocare politică majoră. China nu va accepta acest lucru. Este vorba de o încălcare gravă a integrităţii teritoriale şi a suveranităţii Chinei”, a subliniat Ministerul chinez de Externe. Armata chineză a fost plasată în stare de alertă şi va lansa „operaţiuni militare punctuale” ca reacţie la vizita în Taiwan a lui Nancy Pelosi, a comunicat Ministerul Apărării de la Beijing. Zeci de avioane militare chineze au pătruns, marţi seară, în zona de identificare aeriană din jurul Taiwanului, imediat după începerea vizitei lui Nancy Pelosi la Taipei. În plus, China va efectua în perioada 4-7 august exerciţii maritime şi aeriene în apropierea Taiwanului. Ambasadorul SUA a fost convocat la Ministerul de Externe de la Beijing.

articolul original.

Inflația din Turcia a atins o cotă îngrijorătoare. Perspectivele sunt sumbre

4 August 2022 at 00:00
image

Inflaţia din Turcia a accelerat din nou, riscând să urce la niveluri nemaivăzute de după criza financiară asiatică din 1997, pe măsură ce banca centrală îşi menţine cursul monetar ultra-lax.

Marşul ascendent al preţurilor de consum a forţat deja oficialii şi economiştii să rescrie previziunile de mai multe ori în acest an, deoarece eforturile de stabilizare a lirei slăbesc într-un moment în care războiul dintre Ucraina şi Rusia creşte costurile pe toate palierele, de la alimente la energie, scrie Bloomberg.

Datele de miercuri au arătat că inflaţia anuală a accelerat până la 79,6% luna trecută, de la 78,6% în iunie. Istanbulul, cel mai populat oraş al Turciei, a înregistrat o creştere a preţurilor de peste 99% în iulie faţă de un an mai devreme.

Inflația din Turcia este la o valoare anormală

Chiar şi într-o lume consumată de cea mai rapidă inflaţie din ultimele decenii, Turcia înregistrează o valoare anormală care o situează, la diferenţe foarte mici, în spatele unor ţări precum Zimbabwe, Venezuela şi Liban, unde ritmul creşterii preţurilor a depăşit deja trei cifre.

Slăbirea inflaţiei se dovedeşte mai greu de realizat în Turcia, deoarece banca centrală s-a abţinut să-şi majoreze rata cheie de la 14% sub presiunea preşedintelui Recep Tayyip Erdogan. Liderul turc crede – spre deosebire de economia mainstream – că ratele mai mari provoacă o inflaţie mai rapidă.

Nu se văd semne de stabilizare

„Nu vedem niciun semn de stabilizare a mediului macroeconomic pentru Turcia, fapt care rezultă din actualele setări neortodoxe de politică macroeconomică. Astfel, este să ne abţinem de la a investi în active turceşti”, a declarat Nenad Dinic, strateg pe acţiuni pentru pieţele emergente la Bank Julius Baer.

este programată să atingă un vârf de aproximativ 85% în septembrie-octombrie, conform unui grafic al intervalului de prognoză care însoţeşte cel mai recent raport al băncii centrale privind inflaţia. Proiecţia băncii arată acum că inflaţia va atinge la finalul anului un nivel 60,4%, o revizuire ascendentă de aproape 18 puncte procentuale.

Această perspectivă este încă optimistă în raport cu opiniile de pe piaţă. Bloomberg Economics estimează că inflaţia va atinge un maxim de 91% în al treilea trimestru şi va încetini doar la 69% la sfârşitul anului 2022.

articolul original.
❌