Actualitate

❌
There are new articles available, click to refresh the page.
AlaltaieriRomania Military
  • Buletin naval. Piața second-hand – Type 23
  •  

Buletin naval. Piața second-hand – Type 23

Este general acceptat faptul că navele sunt platforme cu o durată mare de viață. Armamentul și senzorii ambarcați pot fi schimbați cu relativă ușurință pentru a le menține relevante din punct de vedere tehnologic și se întâlnesc numeroase cazuri în care navele au fost ținute în serviciu și 50 de ani.

Prin urmare, achiziția unei nave la mâna a doua poate fi uneori o afacere foarte bună pentru cumpărător – vezi cazul Chile, prezentat în cadrul unui buletin naval mai vechi sau cazul HMS Ocean, o navă port-elicopter achiziționată de marina Braziliei pentru suma de 84.000.000 de lire sterline.

Scopul acestei serii de articole este de a prezenta oportunitățile de pe piața navelor de luptă second hand pe măsură ce acestea apar. Prin urmare, astăzi vom vorbi despre Type 23 sau clasa Duke.

În data de 30 iunie 2021, o fregată de clasă Type 23 – HMS Monmouth (F-235) a fost scoasă din serviciu. Nava nu a trecut prin programul de modernizare și extindere a duratei de viață ca celelalte surate și, în ultimii ani, a stat legată la cheu, fiind canibalizată pentru piese și folosită pentru exerciții de luptă contra avariilor. Însă nu aceasta este adevărata oportunitate.

Încă din martie anul curent, reprezentanții Ministerului Apărării din Marea Britanie au anunțat că, în 2022, și HMS Montrose va fi retrasă din serviciu. Aceasta este în acest moment detașată în Bahrain până în 2022.

Fregatele Type 23 au fost construite ca să vâneze submarine. În acest scop britanicii au luat măsuri pentru reducerea zgomotelor parazite produse de carenă și elice și au adoptat (în premieră) propulsia hibridă diesel – gaz – electric care poate funcționa exclusiv electric în vederea reducerii semnăturii acustice a navei. Suprastructura a fost proiectată astfel încât să reducă semnătura radar și cea în spectrul infraroșu. A rezultat o navă foarte reușită, coloana vertebrală a Royal Navy și astăzi. O navă care este relevantă și astăzi din punct de vedere al caracteristicilor tehnico-tactice.

Cerințele operaționale și, probabil, constrângerile bugetare au condus la împărțirea navelor în două sub-clase: cele dedicate luptei anti-submarin și cele multirol, diferența majoră dintre ele fiind dată de excelentul sonar tractat cu adâncime variabilă (Thales S2087 cunoscut și sub numele de CAPTAS 4) amplasat pe versiunile anti-submarin.

Buletin naval Piața secondhand  Type 23

Iată de ce e nevoie de spațiu pentru navele specializate în lupta antisubmarin – sonarul tractat este… mare! Sursa foto: Navy Lookout

O altă îmbunătățire majoră prin comparație cu predecesoarele sale – Type 22 – a constat în adoptarea unui sistem de lansare verticală a rachetelor antiaeriene ceea ce permite o mai mare flexibilitate în ceea ce privește modernizările ulterioare.

Întârzierile din programul Type 26 – clasa City au necesitat menținerea fregatelor Type 23 în serviciu pentru o perioadă mai lungă decât cea prognozată inițial. Oricum, relativ recent, unitățile clasei au trecut printr-un amplu program de reparații capitale și modernizare a senzorilor și armamentului ambarcat, denumit LIFEX.

Buletin naval Piața secondhand  Type 23

Sursa foto: BBC

HMS Montrose (F-236) a fost lansată la apă în iulie 1992 și a fost acceptată în serviciul Royal Navy în 1994. În acest moment, nava are 27 de ani de serviciu activ, prin urmare nu mai este chiar la prima tinerețe. Însă în perioada 2014 – 2017 Montrose a fost trecută prin programul de reparații capitale și modernizare LIFEX, nu mai puțin de 35 000 000 lire sterline fiind cheltuite în acest scop. LIFEX (vezi imaginea de mai jos) constă în înlocuirea sistemului antiaerian Sea Wolf cu Sea Ceptor, un nou radar – Artisan, produs de BAE Systems, precum și reparații capitale și îmbunătățirea comenzii și a unora dintre spațiile dedicate echipajului.

Pe lângă cele de mai sus, LIFEX cuprinde și un program de înlocuire a vechilor generatoare – Power Generation Machinery Upgrade (PGMU), dar HMS Montrose nu a beneficiat de el. Programul PGMU poate fi estimat la aproximativ 10.000.000 de lire sterline per navă.

Conform declarațiilor britanicilor, LIFEX extinde durata de viață a navelor cu aproximativ 8 ani. În realitate, probabil chiar mai mult, mai ales dacă se parcurge și programul PGMU.

Buletin naval Piața secondhand  Type 23

Programul LIFEX în imagini Sursa foto: BAE Systems

În 2004, Chile a cumpărat din Marea Britanie trei fregate Type 23 pentru suma de 135.000.000 de lire sterline ce includea cele trei nave echipate de luptă, pregătirea pentru vânzare, întreținerea lor și instructajul marinarilor chilieni. Această sumă, actualizată cu inflația ar însemna astăzi 211.967.413 de lire sterline, conform calculatorului pus la dispoziție de Banca Angliei. Adică, aproximativ 70.000.000 de lire sterline sau 82.230.750 euro pentru o navă.

Unele surse indică faptul că HMS Montrose va fi scoasă la vânzare după ce va fi retrasă din serviciu. Britanicii aveau în vedere și cedarea acestor nave Greciei în cazul în care aceasta va alege proiectul Type 31 pentru marina sa.

Pentru Forțele Navale Române (FNR) ar fi o bună ocazie de a înlocui crucișătorul – distrugător – fregată Mărășești. Cele două fregate Type 22R ar putea fi modernizate astfel încât să utilizeze aceiași senzori și același armament ca Type 23, cu excepția rachetelor anti-navă Harpoon care ar putea fi înlocuite cu NSM. Sistemul centralizat de conducere a luptei ar putea fi Thales Tacticos, un sistem cu mulți clienți internaționali, foarte flexibil și care integrează deja o largă categorie de arme și senzori. Tacticos s-ar generaliza astfel și la nivelul FNR.

Vechea dispută dintre statul român și BAE Systems ar putea fi rezolvată, deschizând calea unui transfer tehnologic care să ne permită efectuarea de operațiuni de întreținere și reparații a sistemelor navei dar și trecerea Montrose prin programul PGMU, înainte de a fi livrată. O altă opțiune ar fi să achiziționăm și HMS Monmouth ceea ce ar permite refacerea celebrului Careu de Ași din al Doilea Război Mondial.

Trecute printr-un program de reparații capitale precum și prin programul PGMU, navele ar putea servi în FNR pentru cel puțin 10-15 ani. Cu patru fregate înarmate cu opt NSM și câte 32 de Sea Ceptor fiecare dispare necesitatea de a mai achiziționa cele patru corvete în forma propusă inițial.

În acest caz, s-ar utiliza doar o fracție (aprox. 500.000.000 euro pentru cele două T-23 și modernizarea & înarmarea celor două T-22R) din bugetul alocat inițial corvetelor și modernizării T-22R de 1,6 miliarde euro. Deși am avea două nave în minus, numărul de rachete antiaeriene disponibile va rămâne același: 128 (32*4 pentru două T-22R & două T-23) vs. 128 (16*4 + 2*32 pentru patru Gowind + două T-22R), socotind același număr de rachete antiaeriene pentru T-22R în ambele variante.

Aceeași mișcare ar permite retragerea din serviciu a Mărășeștiului și a celor patru corvete de clasă Tetal 1 și 2 și ar permite reparații capitale și modernizări limitate la cele patru dragoare de clasă Muscă, reparații capitale și modernizarea sistemelor de armament la cele trei NPR-uri, eventual inițierea pe termen mediu a unui nou program de achiziție a încă trei corvete moderne de circa 8-900 tone deplasament (Saar-72 / Themistocle este un exemplu de astfel de corvetă) precum și achiziția unor vehicule fără pilot pentru cercetare și supraveghere sau luptă împotriva minelor marine.

Cu un buget de circa 1 – 1,2 miliarde de euro s-ar putea rezolva problema înzestrării marinei pentru următorii 5 – 10 ani. Astfel, deși FNR ar deține o flotă mai mică, aceasta va fi cu adevărat credibilă din punct de vedere al caracteristicilor tehnico-tactice ale navelor permițând redirecționarea fondurilor astfel economisite către apărarea antiaeriană a teritoriului național sau către achiziția unor noi escadrile de avioane F-16.

Nicolae

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • SpaceX Inspiration4
  •  

SpaceX Inspiration4

SpaceX Inspiration4

Primul zbor spațial civil efectuat de o companie privată. Pe orbită, trei zile, nu zece minute la 70-80 km altitudine ca alții. Momentan doar pentru cei foarte bogați. Mâine, cine știe? Una din industriile viitorului, iar americanii, prin SpaceX și nu numai sunt primii pe turnantă. Wake up call pentru UE.

Avem și un serial pe Netflix.

Între timp, rușii au provocat o rotire necontrolată a Stației Spațiale Internaționale iar Rogozin l-a invitat pe Musk la ceai.

Nicolae

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Australia s-a hotarat: va avea submarine nucleare
  •  

Australia s-a hotarat: va avea submarine nucleare

Australia sa hotarat va avea submarine nucleareAcest lucru a fost facut public astazi de catre premierul australian, Scott Morrison, la Canberra, in urma formarii unei aliante intre Statele Unite, Marea Britanie si Australia.

Aukus este un pact tri-lateral care are in vedere China, desi acest lucru nu este in mod oficial recunsocut.

Lasand insa la o parte implicatiile geopolitice si economice, prima – si cea mai surprinzatoare – miscare facuta de australieni este sa renunte la achizitia submarinelor clasice de la francezii de la Naval Group si sa cumpere submarine de atac cu propulsie nucleara pe filiera americano-britanica, cele doua tari urmand sa sprijine Australia intru achizitia si operarea acestora.

Deocamdata nu cunoastem numarul de nave avut in vedere si nici detalii tehnice, cum ar fi compania americana sau britanica care va primi contractul, despre ce nave discutam etc. De mentionat ca cu cativa ani in urma US Navy isi aratase disponibilitatea sa inchirieze Australiei 1-2 submarine de atac din clasa Los Angeles, dar Canberra a refuzat propunerea, desi distantele enorme din Pacific recomanda submarine nucleare.

Revenind la nave, sansa este ca acestea sa fie Astute-class de la BAE Systems, iar sistemele importante sa fie americane, sau orice combinatie posibila. Ori cat m-as gandi nu-i vad pe americani exportand Virginia-class si in general nu-i vad in postura de a vinde submarine.

Premierul australian a declarat (conform The Guardian): “We intend to build these submarines in Adelaide, Australia, in close cooperation with the United Kingdom and the United States.But let me be clear – Australia is not seeking to establish a nuclear industry or establish a civil nuclear capability, and we will continue to meet all of our nuclear non-proliferation obligations.”

Se asteapta ca negocierile sa dureze 18 luni. Submarinele vor fi construite in Adelaide.

Anuntul vine dupa intrevederea (din vara) dintre Biden, Morrison si Boris Johnson in cadrul G 7si o intalnire separata pe care premierul australian a avut-o cu premierul si presedintele Frantei.

Contractul cu Naval Group presupunea achizitia a 12 submarine Attack-class franceze, suma totala pusa la bataie (in functie de sursa) ar fi ajuns la 90 de miliarde de dolari australieni. Prima nava ar fi urmat sa fie lansata la apa in 2034, dar negocierile au mers foarte greu, au existat intarzieri si multiple neintelegeri, astfel ca lucrurile s-au terminat pentru francezi.

Doua sunt lucrurile care ies in evidenta:

  • Partea britanica pare a fi mai vocala si pe cale de consecinta putem specula ca BAE Systems si Astute-class ar fi alegerea , cu americanii in plan secund ca furnizori de sisteme si sub-sisteme (stim deja ca asa era intelegerea si in cazul submarinelor franceze Attack);
  • Australia stie sa opereze submarine clasice (Collins-class) dar nu stie si nici nu are vreo urma de infrastructura pentru operarea unora nucleare. O ia practic de la zero si ramane de vazut cate submarine isi va permite sa cumpere si sa opereze de 90 de miliarde de dolari australieni, asta daca pastreaza bugetul. In teorie un Astute class costa (doar contsructia sa) 1,7 miliarde de lire, asadar cam 3,2 miliarde de dolari australieni.

Astfel Australia va deveni cea de-a sapte tara din lume care opereaza submarine cu propulsie nucleara si prima tara care va dispune de o flota de submarine de atac nucleare (SSN) fara sa fie si putere nucleara.

PS In articolele pe care le-am scris despre viitoarele submarine australiene ma tot intrebam de ce nu merg pe nave cu propulsie nucleara? Ma intrebam si nu gaseam un raspuns rezonabil. Sigur ca discutam despre o noua infrastructura, opearea unei nave destul de diferita, lipsa industriei de profil in Australia etc, dar pana la urma – se vede treaba – chiar si australienii si-au pus aceasta intrebare, ba au gasit chiar un raspuns foarte elocvent: vor cumpara submarine nucleare.

PS Unele surse discuta despre opt submarine nucleare – SSN, altele indica un numar posibil chiar mai mare de nave. Nu exista informatii clare despre ce model de nava vor alege, Astute sau Virginia-class, dar eu imi pastrez jetoanele pe Astute.

GeorgeGMT

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Indonezia a semnat si pentru doua fregate “Iver Huitfeldt”
  •  

Indonezia a semnat si pentru doua fregate “Iver Huitfeldt”

Indonezia a semnat si pentru doua fregate Iver Huitfeldt

Ministerul apararii din Indonezia a semnat un contract cu compania daneza Odense Maritime Technology pentru achizitia a doua fregate avand la baza navele “Iver Huitfeldt” class. Programul va fi o cooperare intre compania daneza si Naval Design Centre al marinei indoneziene.

Indonezia are in vedere achizitia de fregate “mari”, nave de peste 6000 to iar oferta danezilor a iesit castigatoare. Pretul vehiculat este de 720 milioane de dolari iar navele ar trebui lansate la apa in cinci ani.

Fregatele indoneziene vor fi insa diferite de cele al marinei daneze, vor arata un pic altfel si este de asteptat ca si senzorii, subsistemele ca si pachetul de armament sa fie diferite. Putem presupune ca pretul convenit are in vedere proiectarea celor doua fregate si constructia lor, dar fara subsisteme, senzori si armament.

O fregata “Iver Huitfeldt” apartinand Danemarcei are un deplasament de 6500to, un sistem de propulsie CODAD, dispunand de patru motoare diesel MTU 20V 8000 M70 care pot oferi navei o viteza maxima de 28Nd si o raza maxima de actiune de 9300 Mm la o viteza de 18Nd.

Ca armament, nava este impresionanta: 4X Mk 41 (8 celule de lansare fiecare), 2XMk 56 (12 celule de lansare per bucata), 2XOTO Melara de 76mm, doua lansatoare triple de torpile, pana la 16 rachete anti-nava Harpoon, elicopter ambarcat, capacitate de lupta anti-submarin etc.

In privinta Indoneziei, cu destul de putin timp in urma au semnat un contract cu Dassault pentru 36 de aparate Rafale si au deja in dotare doua corvete Damen SIGMA 10514 (R.E. Martadinata class), plus patru corvete Damen SIGMA 9113 (Diponegoro class).

Planurile sunt insa si mai ambitioase si vizeaza achizitia de submarine oceanice, posibil Scorpene.

PS Incercati sa mentineti discutia in zona marinei Indoneziene, m-am saturat ca de fiecare data sa ajungem sa ne bocim soarta si cele patru corvete pe care nu le aveam.

GeorgeGMT

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Reabilitarea Crucii Caraiman, misiune îndeplinită
  •  

Reabilitarea Crucii Caraiman, misiune îndeplinită

Reabilitarea Crucii Caraiman misiune îndeplinită

Cu ocazia prăznuirii ortodoxe a Înălțării Sfintei Cruci, marți, 14 septembrie, Ministerul Apărării Naționale a marcat, printr-o ceremonie militară și religioasă organizată la Crucea comemorativă a Eroilor români din Primul Război Mondial situată pe Muntele Caraiman, încheierea operațiunilor majore de restaurare, reabilitare și conservare a acestui monument.

Desfășurată în prezența ministrului apărării naționale, Nicolae-Ionel Ciucă, și a șefului Statului Major al Apărării, general-locotenent Daniel Petrescu, ceremonia a inclus depunerea de coroane de flori în memoria eroilor căzuți și vizitarea spațiului expozițional amenajat în incinta monumentului.

Proiectul de reabilitare a fost cofinanțat de Uniunea Europeană și de Ministerul Apărării Naționale.

„Am primit, în 2016, o misiune de onoare, aceea de a restaura și reintroduce în circuitul valorilor naționale acest monument înnobilat de istoria neamului. Și iată dovada că militarii au reușit să se ridice la înălțimea misiunii primite și să putem fi astăzi, din nou, mândri de Monumentul Eroilor de pe Caraiman, cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan. Nu a fost o misiune ușoară, nu a fost la îndemâna oricui, dar prin multă muncă, prin profesionalism și dăruire, lucrările au fost finalizate cu succes!”, a afirmat ministrul Ciucă în discursul susținut în cadrul ceremoniei.

* * *

După preluarea ansamblului monumental în administrare, Ministerul Apărării Naționale a derulat, în perioada 2016-2021, prin Secretariatul General și Direcția domenii și infrastructuri, proiectul „Restaurarea, reabilitarea, conservarea și amenajarea unui spațiu expozițional în cadrul Monumentului Crucea comemorativă a Eroilor români din Primul Război Mondial (Monumentul eroilor „Crucea Caraiman”/Monumentul Eroilor (Crucea) de pe Vârful Caraiman”.

Proiectul a fost cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional Regional 2014 – 2020, Axa prioritară 5, Prioritatea de investiţii 5.1 – Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural.

Scopul general al proiectului este promovarea istoriei şi identităţii naţionale prin conservarea, protejarea şi valorificarea unui monument cultural şi istoric de referinţă pentru România – Crucea comemorativă a Eroilor români din Primul Război Mondial.

În prezent, se desfășoară activități specifice recepției la finalizarea lucrărilor și sunt executate intervenții de detaliu conform solicitărilor comisiei de recepție.

Facebook – Galerie foto – MApN – Biroul presă

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Arcas de la Elbit
  •  

Arcas de la Elbit

In fine, si-au tras si Elbit procesor pe pusca, luneta, ochelari si alte fineturi de gamer:

Pe scurt, ce stie sa faca chestia:

  • masurare pasiva a distantei
  • corectie balistica automata
  • detectia tragerii inamice
  • detectia video a miscarii
  • posibilitate de tragere dupa colt sau din sold, fara a duce arma la umar
  • interfata de comunicatii cu comanda si controlul tactic (C2)
  • asistare la navigare cu balizare
  • identificare amic-inamic
  • urmarirea opririi si a reducerii cantitatii de munitie din incarcator
  • readucerea catarii la punctul zero („zeroing”) fara a fi nevoie de a trage pentru ajustare

Arcas de la Elbit

Se observa bila-joystick montata pe ulucul armei, in pozitia aruncatorului de grenade

Computerul miniaturizat care ruleaza programul de inteligenta artificiala (AI) si un ansamblu de aplicatii este integrat in manerul armei de asalt. Unitatea computerizata primeste, proceseaza si coroboreaza informatiile colectate din vizorul optronic al soldatului, informatiile tactice din interfata C2, date ale altor camarazi dotati cu Arcas si informatiile de orientare, mecanice si folosire ale armei de asalt.

Arcas de la Elbit

Extras din video prezentare Elbit cu interfata afisata pe vizorul castii soldatului

Informatiile procesate se adauga ca un strat de realitate virtuala peste imaginea realitatii inconjuratoare, asa cum o vede soldatul prin vizorul optoelectronic sau ocularul montat pe casca. Meniurile din sistem sunt operate cu ajutorul unei bile-joystick de pe manerul amplasat posterior pe ulucul armei, iar interfata grafica este inspirata din mediul jocurilor video.

Arcas de la Elbit

Arcas arunca un ochi si tinteste dupa colt

Iar pentru ca noi suntem obisnuiti cu Elbit, poate vedem vreun demonstrator instalat pe un Kalashnikov autohton.

Da’ Felinu’ nost, al de se numea soldatu’ viitorului, ce mai face? Cu siguranta exoscheletul si costumul de protectie sunt aproape gata!

De al’ francez nu mai vorbim.

Pentru a corecta putin tirul, Felinul francez e tehnologia anilor 1990, echipamente echivalente cu tehnologia de astazi avand o amprenta semnificativ redusa. Chiar si asa, recomandarea era de a folosi astfel de sisteme pe perioade relativ scurte in mediu urban, cu exoschelet care sa preia din masa suplimentara si cu vehicul blindat de sprijin astfel ca infanteria grea astfel echipata sa isi poata realimenta si interconecta gadgeturile prin intermediul vehiculului respectiv.

La modul mai general, rusii cu Ratnik au incercat o solutie mai simpla si mai „minimalista”, probabil compromisul pe termen scurt fiind cateva dispozitive (tableta, binoclu cu termoviziune, sistem de ochire pe arma cu chestiile de mai sus) repartizate pe 2-3 oameni din grupa, restul pastrand doar un sistem de comunicatii si constienta operationala cu un miniecran (gen telefon mobil).

Marius Zgureanu

Surse:

.ARCAS – Elbit Systems

https://armyrecognition.com/defense_news_september_2021_global_security_army_industry/elbit_systems_unveils_arcas_ai-powered_and_computerized_solution_for_assault_rifles.html

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Bulgaria mai doreste inca opt F 16 Block 70
  •  

Bulgaria mai doreste inca opt F 16 Block 70

Bulgaria mai doreste inca opt F 16 Block 70

Tot respectul pentru seriozitatea cu care Bulgaria abordeaza modernizarea fortelor sale armate si daca in anii trecuti bulgarii erau subiect preferat pentru ironiile mele, mai ales in programul de dotare cu noi avioane de lupta, astazi trebuie sa recunosc ca desi au pornit greu, odata ce au facut-o se tin de plan.

Aflam ca Bulgaria a rimis deja o noua Letter of Request catre guvernul american pentru achizitia a inca opt aeronave F 16 Block 70, in completarea celor opt aparate deja contractate.

Georgi Velikov Panayotov, ministrul apararii de la Sofia, a anuntat in fata unei comisii din parlamentul bulgar ca guvenul a trimis LofR pentru inca opt aparate F 16V. Discutia a avut loc la sfarsitul lunii august.

Contractul precedent a fost incheiat in 2019 pentru 1,2 miliarde de dolari (aparatele, un pachet relativ decent de armament, intretinere etc) si prevede livrarea a sase F 16V E si doua duble – F 16V F. Nu stim ce au cerut de aceasta data.

In acelasi timp, in Turcia s-a taiat prima bucata de tabla la prima corveta din clasa Ada pentru fortele navale ucrainene.

Rezumand, bulgarii vor detine 16 aparate de lupta F 16 V Block 70, cateva Suhoi Su 25 modernizate, doua nave de lupta moderne. Ungaria si-a dat pe banii pe elicoptere Airbus H 145 si H 225, un batalion de tancuri Leopard 2A7V, doua duzini de obuziere PzH 2000, sistem AA NASAMS si peste 200 de MLI Lynx. Ucraina cauta si tot gaseste bani pentru drone turcesti,, corvete Ada si poate in curand chiar aparate F 16.

Romania in schimb este cu totul dezarmata, nu are programe coerente de inzestrare, nu avem nici un plan de care sa ne tinem. De cand s-au “alocat” 2% din PIB pentru armata am semnat pentru sistemele Patriot, HIMARS, rachete de coasta NSM si transportoarele-MLI Pirahna 5.

Nimic la aviatie, nimic la marina, nimic serios la trupele de uscat, nimic facut la noi sau in colaborare. Nu avem un plan de care sa ne tinem, nu avem un program serios si continuu de achizitii si intrare in dotare si pe cale de consecinta NU AVEM flota militara, aviatia de lupta este buna pe timp de pace, nu avem transportoare blindate, nu masini de teren 4×4 blindate, nu artilerie moderna, nu sistem antiaerian cu raza medie etc…

Apai dati-mi voi un exemplu de tara serioasa care se lasa fara nici o acoperire la mare, fara nici o nava de lupta, pe motiv de nus ce chichite avocatesti?! Exista vreuna in lume care sa accepte sa nu aiba nici macar o nava de lupta operationala pe motiv ca o companie contesta nus ce?!

Dar altii de pe langa noi incep sa aiba…

Nu ca cineva ne-ar ataca cu arma-n mana, nu. Nici pomeneala de asa pericol, de ce ar face careva razboi cu noi cand cu cateva zeci de milioane de euro oricine interesat isi poate cumpara un partid din Romania, iar partidul respectiv trece apoi ce legi doreste patronul prin parlament sau blocheaza altele.

Ce rost are sa risti bani si vieti omenesti cand doar cu o mica cheltuiala poti face orice doresti in Romania: tai paduri, blochezi investitii strategice, blochezi infrastructura, iti cumperi ministri si secretari de stat din orice partid si una peste alta faci cam tot ce-ti doresti.

Pentru ca daca se intampla odata, de doua ori, hai de trei ori, poate fi coincidenta, ghinion pervers, sansa de nesansa, dar cand se intampla absolut tot timpul nu mai este mana perversa a destinului ci mana (mainile) perversa a altcuiva. Noi votam papusile, sforile insa le tin altii…

Incet-incet, si neverosimil pentru cu doar cativa ani in urma, Bulgaria chiar pare macar un pilon(as) de stabilitate in zona Marii Negre, pe cand noi aratam din ce in ce mai mult precum niste mincinosi, zdrentarosi si buni de nimic, numai gura de noi, stam pe margine, ne dam cocosi si scuipam coji de seminte, in realitate ne comportam exact ca niste manelisti analfabeti si buni de nimic.

GeorgeGMT

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Carabina electromagnetica GR-1 Anvil
  •  

Carabina electromagnetica GR-1 Anvil

Carabina electromagnetica GR1 Anvil

Americanii de la Arcflash Labs ofera spre comercializare pe piata civila pusca electromagnetica GR-1 Anvil.Si este la doar 3375$ bucata, achitati in avans…

Aceasta este definita ca pusca Gauss semi-automata cu bobina, voltaj inalt si 8 trepte, avand sistem avansat de incarcare a condensatorilor si invertor cvasi-rezonant dual.

Arma este multicalibru si poate accelera folosind sistemul electromagnetic o gama larga de proiectile feromagnetice cu un diametru intre11 si 12,6 mm si cu o lungime de 30 pana la 52 mm.

Potrivit producatorului, arma ar fi capabila sa accelereze munitia pana la viteze de 75m/s (posibil in anumite conditii pana la 100m/s), cu o energie de 85 Jouli (pana la 100 Jouli/ 75 ft-lbs) la gura tevii, similara cu a munitiei de carabina cal.22. Arma este alimentata de o baterie li-ion de 25,2 V (6S LiPo), putand asigura la incarcare completa aproximativ 40 de lovituri.

Carabina electromagnetica GR1 AnvilLateralul lui Gr-1 Anvil: sunt vizibile condensatoarele in partea dedesubt-fata iar in zona patului se afla bateriile litiu-ion ( foto apartinand Arcflash Labs)

Firma Arcflash Labs este co-fondata de 2 fosti ofiteri ai U.S. AirForce, actualmente ingineri aerospatiali cu expertiza in impulsul electromagnetic: David Wirth și Jason Murray.

Lungimea armei Gr-1 fara „teava” este de 38cm, teava avand 66 de centimetri, iar masa este de 9kg (!). Carcasa lui GR-1 a fost fabricata cu imprimanta aditiva. Magazia incarcatorului are 10 lovituri si poate acomoda 3 tipuri de munitie, cu lungimile 32 mm, 42 mm, si 52 mm, fiind adaptabila.

Carabina electromagnetica GR1 AnvilSchita si dimensiuni GR-1 (Sursa:Arcflash Labs)

Folosind puterea maxima de aruncare, arma are o cadenta de 20 de trageri / minut si pana la 100 folosind jumatate din energia de aruncare.

Sistemul contine si un declansator special care permite incarcarea usoara a sistemului inaintea tragerii la capacitatea maxima. In set cu arma, producatorul Arcflash ofera o gama larga de munitii ce pot fi trase de GR-1.

Specificatii de pe pagina producatorului:

Primary power source 6S LiPo (40+ shots per charge)
Power supply 1000W (CQR)
Capacitors 8x HV electrolytic
Switches 9x HV SCR
Projectile 10-12mm x[variable] alloy steel
Armature Capacity 10 round magazines
Rate of fire up to 100 rounds/min
Muzzle velocity 75 m/s
Muzzle energy 85J
Efficiency 2.8%

Physical Dimensions

Barrel length 26”
Bore 0.5”
Physical Dimensions 38.0” x 8.0” x 3.0”
Overall Weight (unloaded, no battery) 20 lbs

GR-1 Manual_v1

Carabina electromagnetica GR1 AnvilSa ne reamintim si versiunea mai usoara, bullpup: EMG-01B

Marius Zgureanu

Surse:

https://www.altair.com.pl/news/view?news_id=34321

https://arcflashlabs.com/product/gr-1-anvil/

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Sikorsky-Boeing transmit către US Army propunerea pentru viitoarea aeronavă de asalt cu rază lungă de acțiune
  •  

Sikorsky-Boeing transmit către US Army propunerea pentru viitoarea aeronavă de asalt cu rază lungă de acțiune

Echipa Sikorsky-Boeing a emis următoarea declarație cu privire la transmiterea anticipată a propunerii lor, DEFIANT X™, pentru Viitoarea Aeronavă de Asalt cu Rază Lungă de Acțiune (FLRAA) a armatei terestre a SUA.

Această declarație poate fi atribuită lui Paul Lemmo, președinte al Sikorsky, o companie a Lockheed Martin, și lui Mark Cherry, vicepreședinte și director general, Vertical Lift, Boeing Defense, Space & Security:

„Continuând un parteneriat de 75 de ani cu armata SUA, furnizând și susținând emblematicele BLACK HAWK, Chinook și Apache, echipa Lockheed Martin Sikorsky – Boeing privește cu încredere spre viitor alături de viitoarea aeronavă de asalt cu rază lungă de acțiune – DEFIANT X. Astăzi, echipa DEFIANT a finalizat și a prezentat propunerea pentru competiția FLRAA a US Army (armata terestră a SUA), oferind o capacitate transformațională cu risc scăzut, care îndeplinește criteriile prioritare de modernizare a armatei și asigură progresul aviației militare în viitor. DEFIANT X oferă viteză acolo unde contează, capacitate de supraviețuire, putere de neegalat, manevrabilitate superioară în orice mediu și costuri mai mici pe ciclul de viață – în timp ce operează pe aceeași amprentă ca BLACK HAWK. Suntem încrezători că DEFIANT X, susținut de furnizorii noștri industriali cu experiență în lucrul cu armata, este cea mai bună alegere pentru a oferi un avantaj pe câmpul de luptă operațional multifuncțional în INDOPACOM și în întreaga lume.”

Pentru mai multe informații despre DEFIANT X și Future Vertical Lift, vizitați https://www.lockheedmartin.com/fvl.

SikorskyBoeing transmit către US Army propunerea pentru viitoarea aeronavă de asalt cu rază lungă de acțiuneDespre Sikorsky și Boeing

Împreună, Sikorsky și Boeing au construit 90 la sută din flota actuală de elicoptere a armatei americane și au totalizat peste 20 de milioane de ore de zbor. Noi suntem echipa care a produs elicoptere militare emblematice, inclusiv: Black Hawk, Chinook și Apache. Iconicul UH-60 Black Hawk s-a dovedit a fi cea mai bună platformă de asalt din lume, iar DEFIANT X va aduce următorul nivel de capabilitate de care are nevoie viitoarea aeronavă de asalt cu rază lungă de acțiune.

Informații suplimentare:

  • Echipa Sikorsky-Boeing continuă să efectueze teste de zbor și să extindă anvelopa de zbor al SB>1 DEFIANT. Aceste date de testare se corelează cu modelele virtuale DEFIANT X și au fost incluse în propunerea noastră către armata terestră a SUA (US Army).
  • Împreună, Sikorsky și Boeing, susținute de furnizori industriali ai armatei la nivel național, au mai mult de 20 de milioane de ore de zbor cu performanțe dovedite în ultimii 75 de ani. Ne-am angajat să livrăm un sistem de armament care să ofere o capacitate de transformare și un preț accesibil pentru întregul sistem, de-a lungul întregului ciclu de viață – inclusiv o susținere eficientă, reutilizarea construcțiilor militare și reducerea la minimum a timpului și costurilor de instruire.
  • Am reușit să menținem un preț accesibil prin ușurința de întreținere, fiabilitate și tehnici avansate de fabricație. Investițiile noastre în transformarea digitală, proiectarea configurației și dimensionarea aeronavelor au condus la o soluție cu cea mai bună valoare pentru armată. DEFIANT X are aceeași amprentă operațională ca BLACK HAWK, permițând armatei să evite investițiile costisitoare în infrastructură prin valorificarea operațiunilor, a configurațiilor aerodromurilor și a hangarelor existente. Și, deși potrivit configurației noastre zboară ca un elicopter cu capacități îmbunătățite, instruirea piloților este similară cu cea existentă în prezent în armată.
  • Designul digital și procesul nostru avansat de fabricație permit armatei să reducă costurile pe întregul ciclu de viață al platformei – inclusiv accesibilitatea și eficiența gestionării flotei, precum și modernizări rapide și accesibile.
  • DEFIANT X este conceput pentru fiabilitatea și disponibilitatea flotei, pentru perioade lungi de funcționare fără întreținere, gestionarea în timp real a stării de sănătate a vehiculelor și mai puține piese.
  • Abordarea noastră open system permite armatei să modernizeze cu ușurință DEFIANT X în timp, oferind flexibilitatea și adaptabilitatea necesare pentru a face față oricărei evoluții a amenințărilor pe măsură ce misiunile și condițiile se schimbă.

Lockheed Martin

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • MINI TANCURI 3
  •  

MINI TANCURI 3

Dupa „lupte seculare” am ajuns la „mini-testoasele” noastre…Inainte de a trece la mansa „brichetelor” astea, asa cum mentionam la debutul acestei serii, ne vom opri asupra companiei Ansaldo, una dintre cele mai vechi si mai importante companii de inginerie mecanica si nu numai din Italia, companie care a existat intre anii 1853-1993 avand o puternica amprenta in WW I si WW II.

MINI TANCURI 3

Giovanni „Gio” Ansaldo a absolvit studiile universitare de inginerie civila in 1840 si pe cele de inginerie hidraulica in 1841. A lucrat ca arhitect pentru familii nobiliare genoveze construind cateva vile pe Riviera Ligurica si a facut parte din comisia de urbanism a orasului-port Genova unde, printre altele, a sustinut infiintarea unui institut tehnic naval conducand si Comisia ministeriala insarcinata cu reorganizarea invatamantului de marina, a scolii de formare a navigatorilor –a fondat in 1851 Institutului Tehnic Naval (Riviera Ligurica se afla pe coasta Marii Ligurice/Mediterana Occidentala intinzandu-se de la Cap Martin/Franta pana la Capo Corvo/La Spezia-Italia. La acea vreme Genova facea parte din Regatul Sardiniei. In fruntea guvernului, din 1850, s-a aflat Camillo Benso Conte de Cavour, unul dintre sustinatorii Risorgimento/Renastere –proces social, politic si administrativ care a dus la unificarea statelor din peninsula italiana intr-o singura natiune, Italia. Ei bine, Cavour a fost un vizionar initiand dezvoltarea economica si industriala a Regatului Sardiniei incurajand constructia de cai ferate, de strazi, de canale de irigatii pentru agricultura. De asemenea, a pus bazele industriei siderurgice si a celei textile. A dezvoltat si modernizat Armata prin intermediul colaboratorului sau apropiat, generalul Alfonso Ferrero La Marmora, construind Arsenalul Naval La Spezia. Generalul La Marmora avea sa devina prim-ministru al Italiei pe 28 septembrie 1864. El a fost creatorul in cadrul Armatei Regale a Sardiniei a Corpului de Bersaglieri pe 18 iunie 1836 -unitate de elita astazi in cadrul infanteriei armatei italiene. Militarii sunt usor de recunoscut datorita palariilor si castilor specifice impodobite cu pene negre de cocos. La momentul unificarii, Bersaglierii au trecut la Regio Esercito/Armata Italiana cu toate cele 6 regimente existente la acea data, 1860). In 1846 devine membru in Societa Economico di Commercio e Manifatture/Societatea Economica de Productie si Comert, societate infintata pe 30 ianuarie 1846 in vederea organizarii celui de-al VIII -lea congres al oamenilor de stiinta italieni care s-a desfasurat la Genova –era inginer mecanic si expert in metalurgie. Un an mai tarziu devine profesor de mecanica aplicata la Universitatea din Genova.

In 1852, la doar 33 de ani, Giovanni Ansaldo isi asuma responsabilitatea conducerii companiei mecanice Taylor&Prandi, companie falimentara la acea data, impreuna cu bancherul Carlo Bombrini (director al Bancii Nationale a Regatului Sardiniei/Banca Subalpina), armatorul Raffaele Rubattino (in 1852 a infiintat prima companie maritima italiana in Genova, Compagnia Transatlantica, transportand marfuri si pasageri pe ruta New York-Buenos Aires) si finantatorul Giacomo Filippo Penco, la ordinul ministrului Cavour –aceasta echipa a fost prima echipa anteprenoriala din istoria Italiei (se stie ca dupa 1840, „Gio” Ansaldo a calatorit in Anglia luand contact cu tehnica constructiei de locomotive, vagoane si sine de cale ferata. Mai mult decat atat, in 1851 a condus delegatia Sardiniei compusa din muncitori specialisti, ingineri si tehnicieni care s-a deplasat la Expozitia Internationala de la Londra, luand contact direct cu evolutia mecanicii si cu cea a constructiei de nave. Drept urmare, a staruit pe langa Cavour sa creeze o industrie nationala de profil si a Institutului Tehnic Naval). Taylor&Prandi era cea mai mare companie mecanica din nordul Italiei/Regatul Sardiniei avand fabrica la Sampierdarena, zona portuara a Genovei, nord-vestul Italiei (in urma acordului semnat in mai/iulie 1846 intre Agentia Generala a Cailor Ferate Sarde si compania Taylor&Prandi s-a infiintat la Genova un „mare atelier metalurgic” cu capital majoritar de stat si cu sprijinul nemijlocit al guvernului Regatului Sardiniei. Guvernul sard/piemontez era interesat de producerea in tara a sinelor de cale ferata si a materialului rulant, precum si a componentelor pentru poduri metalice. La acel moment debutase constructia caii ferate Torino-Genova iar guvernul vroia sa nu mai depinda de importul acestor materiale si echipamente din Marea Britanie/cu precadere, deoarece pretul era ridicat. Mai mult decat atat dorea construirea in Regat a materialului rulant, locomotive si vagoane, copii dupa cele realizate de Sharp, Stewart si Stephenson. Taylor&Prandi a fost infiintata de catre inginerul britanic Philip Taylor, fost director al santierului naval din Marsilia/Franta care venise in Regatul Sardiniei in 1840, si anteprenorul sard Fortunato Prandi. Taylor a ales ca locatie pentru noua companie zona portuara Sampierdarena/Genova, propunandu-i lui Prandi si constructia unui santier naval adecvat constructiei de nave cu coca din fier. In 1846, compania Taylor&Prandi era cea mai mare fabrica metalurgica din peninsula italiana. A falimentat datorita faptului ca neavand experienta in fabricarea otelului si constructii metalice, lipsindu-i muncitorii calificati in lucrul cu otelul, calitatea produselor manufacturate a avut de suferit). Noua companie, cu sprijinul total al lui Cavour, s-a numit „Giovanni Ansaldo&Co/Gio.Ansaldo&C” avand capitalulul social de 1.110.000 de lire.

MINI TANCURI 3

Nu mult dupa aceea, in 1854, din atelierele Ansaldo iese prima locomotiva cu aburi 100% italiana, FS113, testata personal de catre „Gio” pe ruta Torino-Rivoli (FS-Ferrovie dello Stato. FS113 –locomotiva cu aburi capabila sa atinga 64 kmh). Au construit 18 locomotive intre anii 1854-1860 (in 1853 fabrica avea doar 200 de muncitori. In 1857 ajunsese la 750 de muncitori). In 1860, Ansaldo trece la productia de sisteme si echipamente navale, iar in 1886, prin achizitionarea santierului naval Fratii Cadenaccio aflat pe plaja Sestresi din Genova (aici se construiau din 1815, anual, 50 de nave mici cu coca din lemn), Ansaldo trece la productia de sisteme navale in cadrul noului Cantiere Navale Sestri Ponente inaugurand epoca constructiei de nave cu abur si coca din fier, insa „Gio” nu apuca sa vada asta deoarece moare in aprilie 1859 in urma unei scurte suferinte, conducerea fabricii fiind luata de catre Luigi Orlando pana in 1866. In 1861, Ansaldo avea peste 1000 de muncitori si, la expozitia industriala de la Florenta din acel an a reusit sa prezinte public cel mai puternic motor naval cu aburi din Italia. Din 1871, Ansaldo renunta la productia de locomotive dupa 80 de unitati produse axandu-se pe productia de nave si motoare navale, deschizand noi turnatorii si fabrici de echipamente si instalatii electro-mecanice la Campi, Cornigliano si Sestri Ponente (in 1884 vinde primul crucisator blindat clasa „Garibaldi” catre Armada Argentina, 6732 tone, 109 m lungime, tun in turela calibrul 254 mm, 10 tunuri calibrul 152 mm si altele). In 1900 aveau peste 10.000 de muncitori, iar din 1903, cu sprijinul lui Sir William George Armstrond&Armstrong Whithworth&Co, proprietarul fabricii de tunuri din Pozzuoli, creaza compania Gio Ansaldo Armstrong&Co trecand la productia de armament – un mega complex industrial cu peste 16.000 de muncitori.

MINI TANCURI 3

LOCOMOTIVA ANSALDO FS113

  Si ne oprim aici cu istoria companiei Ansaldo, trecem peste perioada pre-WW I&WW I cu proiectele si realizarile ei (vom vorbi despre acestea in articole separate) si perioada de dupa Marea Depresie din 1929 care a dus la falimentul Ansaldo in 1932 pentru a nu incarca inutil articolul. Mentionam totusi faptul ca in preajma WW I, Ansaldo era deja o companie mamut avand peste 7 fabrici si santiere navale in zona Genova, fieful companiei, cea mai mare din Peninsula: santierul naval Sestri Ponente; uzine mecanice la Sampierdarena fabricand motoare de toate felurile, fabrica de locomotive, vagoane de cale ferata etc; fabricile electro-mecanice din Cornigliano Ligure/vestul Genovei; siderurgii si turnatorii la Cornigliano Ligure capabile sa produca 15.000 de tone de otel lunar; uzina metalurgica Delta din Cornigliano Ligure care prelucra cupru/arama si producea aliaje speciale, aici realizandu-se elice navale si tevile marilor tunuri, inclusiv tunuri navale si turele.

MINI TANCURI 3

AUTOBLINDA ANSALDO 1915

Doar in WW I, Ansaldo a produs 10.000 de tevi de tun diverse calibre; turnatorie de fonta la Multedo/Pegli, zona Genova; Ansaldo Lorenz -producea aparate telefonice, radio-telegrafice si produse de mecanica fina; fabrica de motoare Diesel „Cantieri Officine Savoia”+ santier naval la Cornigliano Ligure in asociatie cu compania aeronautica Societa Idrovolanti Alta Italia Marchetti/SIAI Marchetti. In 1914, compania Ansaldo valora 30 de milioane de lire, ajungand in 1918 la 500 de milioane de lire.

Putina lume stie dar Ansaldo, pana la Marea Depresie din 1929, a fost unul dintre cei mai mari producatori de automobile din Italia –in perioada 1921-1931 au produs cateva modele cu motoare de 1847 cmc/36 CP-27 kW la 3600 rpm, 1981 cmc, 1991 cmc si 3532 cmc. Masinile erau de buna calitate si performante, compania cehoslovaca Wikov din Pilsen, astazi Republica Ceha, a produs sub licenta Ansaldo Tipo 10 Spider/2 usi/benzina 1,5L racit cu apa/1453 cmc/30 CP la 3000 rpm din 1928, printre primele masini sport cehoslovace.

MINI TANCURI 3

ANSALDO MANGRINI MANGIAPAN -1916

   Mai mentionam proiectele si realizarile Italiei de la inceputul sec.XX fiindca sunt interesante si relativ putin cunoscute, nu le uitati fiindca ne vom intalni negresit cu acestea! 8 mai 1912 –Autofortezza/Fortificatia mobila, primul tanc patentat in Italia, 100-120 tone greutate, bietajat, 12 tunuri calibrul 149/152 mm, o adevarata „nava de uscat”; 1915 –Ansaldo Mangrini Mangiapan, un mega-tanc de 70 de tone propulsat de 4 motoare de 200 CP/total 800 CP, armat cu doua tunuri calibrul 75/105 mm in turela, tanc numit „Fortul mobil”. Eee, rusii nu prea vorbesc despre asta dar proiectele de mega-tancuri italiene&Ansaldo au fost sursa de inspiratie pentru mega-barabaftele inutile T-39, T-42 si KV-4/6, proiecte dezvoltate si cu concursul echipei germane condusa de catre inginerul Edward Grotte (da, o alta poveste!). Cert e faptul ca Ansaldo a realizat astfel de proiecte la sfarsitul anilor *20/sec.XX la cererea Sovnarkom, basca implicarea in proiectarea si realizarea crucisatoarelor usoare sovietice Clasa Kirov/Proiect 26/6 unitati produse (compania Ansaldo a vandut sovieticilor la inceputul anilor *30/sec.XX planurile crucisatorului Raimondo Montecuccoli de 7200 de tone/Clasa Condottieri modificat, 3 turele a cate 3 tunuri calibrul 180 mm in loc de cele 8 tunuri calibrul 152 mm in turela/2 per turela. Sovieticii l-au „acceptat” si aprobat pentru productie in noiembrie 1934 sub numele de Proiect 26. O alta poveste, desigur!); 1916 –Ansaldo Turinelli Testuggine Corazzata/Testoasa Blindata de 8 m lungime, 4,15 m latime, 80 de tone greutate, 10 mitraliere, 12 aruncatoare de flacari, blindaj de 50 mm; 1933 –proiectele Ansaldo GL, mega-tancuri dotate cu turele si tunuri calibrele 45/76/107/152/203 mm, avand greutatea cuprinsa intre 65-100 tone, chiar peste, proiecte pe care compania le-a dezvoltat la cererea sovieticilor. Se spune ca proiectul tancului Ansaldo GL de 65 de tone a inspirat tancul greu T-39 dezvoltat de catre Departamentul Design Mecanic Experimental/OKMO din Leningrad; 1940-1943 -Fiat-Ansaldo P26/40 (tanc greu, 26 tone, tun Ansaldo L34 calibrul 75 mm, 103 exemplare produse) si Carro Armato P43/Bis 3, proiect de tanc ce se vroia raspunsul italienilor la sovieticul T-34/85, al carui design e inspirat de Panzer 4/5 german, 29/35 de tone, tun calibrul 90 mm.    Oricum, Ansaldo in colaborare cu Fiat produceau tancuri usoare, tunuri autopropulsate si tractoare de artilerie pe senile la fabrica de tunuri din Genova si arsenalul din Napoli, Carro Armato L6/40 -1940, Carro Veloce CV-35&L3/33-35-38, Semovente L40 da 47/32 (vanator de tancuri si tun autopropulsat dotat cu tun AT calibrul 47 mm, ineficient impotriva blindajului T-34 si KV), Semovente L90 da 90/53 (vanator de tancuri si tun autopropulsat dotat cu tun AT calibrul 90 mm, eficient impotriva blindajului T-34 si KV). Datorita razboiului compania Ansaldo a crescut enorm, daca in 1939 avea 22.000 de angajati, in 1944 depasise 35.000 de angajati. Si trecem la „eroinele” noastre…

MINI TANCURI 3

ANSALDO MIAS

Motomitragliatrice blindata d’assaulto/MIAS/Motomitraliera blindata de asalt si Moto-mortaio blindato d’assaulto/MORAS/Moto-mortier blindat de asalt s-au nascut in 1935 si, desi erau interesante ca concept, la acel moment erau total inadecvate razboiului modern fiind „ancorate” in WW I –opinia publica italiana inca nu uitase pierderile imense datorate mitralierelor, trauma inca vie si la nivelul strategilor Regio Esercito (se stie ca in 1925 militarii italieni sesizasera faptul ca blindatele lor sunt anacronice si depasite, flota constand din vechiul Fiat 3000/Model 21, Renault FT-17 sub licenta, primul tanc produs in serie in Peninsula, pe care l-au operat intre anii 1921-1945, si pe care l-au modernizat inclusiv cu concursul Ansaldo. Ca fapt divers, in 1930 a aparut varianta FIAT 3000B, avand motor mai puternic, suspensii modificate, tun calibrul 37 mm cu teava marita. Au fost utilizate si in WW II avand urmatoarele caracteristici: greutate 6 tone; lungime 4,29 m; latime 1,65 m; inaltime 2,20 m; motor FIAT cu 4 cilindrii, de 50 CP/1700 rpm, pe gazolina; armament: tun calibrul 37 mm/doua mitraliere de calibrul 6,5 mm/o singura mitraliera de calibrul 6,5 mm; autonomie 100 km pe sosea; viteza maxima pe sosea de 21 km/h. Au fost produse cel putin 300 de unitati, in ambele variante, dar exista surse care dau o cifra mult mai mare, 1400 de unitati. O varianta interesanta aparuta prin modificarea unui tanc Renault FT-17 a aparut in anul 1918/1919, creatie Ansaldo, si a constat din eliminarea turelei si inlocuirea acesteia cu un tun-obuzier calibrul 105 mm care nu dispunea de spatiu pentru proiectile, necesitand vehicul specializat –obuzierul autopropulsat Ansaldo Semovente 105.

MINI TANCURI 3

ANSALDO SEMOVENTE 105

Nu a intrat in productia de serie desi a existat intentia de a se comanda 12 unitati din partea armatei italiene. Ar fi fost primele obuziere autopropulsate din dotarea Regio Esercito, si printre primele din lume. Drept urmare, desi bugetul era mic, Regio Esercito a trecut la modernizarea, imbunatatirea si chiar inlocuirea parcului existent. Insa au gandit prost! Au ignorat complet tancurile medii si grele mergand pe ideea ca nu vor avea un nou razboi mondial ci vor avea doar conflicte de mica intensitate in coloniile din Africa, si asta avea sa-i coste scump in WW II. Se gandeau ca au nevoie doar de tancuri usoare capabile sa desfasoare operatiuni in coloniile africane si in zona muntoasa din nordul Italiei, cu alte cuvinte de blindate care sa fie mai rapide si mai mobile decat vechiul Fiat 3000, care sa poata fi transportate usor pe platforma cu camionul capabile sa asigure sprijin cu foc infanteriei aflata in atac/mitraliere sau tunuri de mic calibru. Drept urmare, in 1929 generalul-maior Ugo Cavallero, la acea vreme senator si presedinte in staff-ul Ansaldo, a mers in Anglia unde a vazut “in direct” tanchetele Carden-Loyd Mk.V/VI, achizitionand unul pe care l-a trimis in Italia pentru testare si evaluare de catre Regio Esercito. L-au vazut, l-au placut, l-au acceptat fabricandu-l sub licenta din 1929 sub numele de Carro Veloce 29, plus versiunile care i-au urmat CV-33/35/38).

MINI TANCURI 3

Motomitragliatrice blindata d’assaulto/MIAS/Motomitraliera blindata de asalt a fost practic o moto-mitraliera blindata pe senile cu un om in echipaj, acesta fiind si conductor si tragator. Era practic un scut mobil senilat avand urmatoarele caracteristici: mini-tancheta, sa zicem (hmmm, putem sa-i spunem asa?), proiectata si realizata de compania Ansaldo in mai 1935, un singur prototip produs care nu a atras atentia militarilor italieni (nici n-avea cum, zic eu, fiindca Regio Esercito avea „scule” mai fortoase decat jucaria asta! Ca in WW II n-au fost bune de nimic e alta poveste). Teoretic, Ansaldo a proiectat acest mini-tanc ca protectie pentru infanterist la traversarea „tarii nimanui” avand in vedere pierderile enorme de vieti din WW I, un scut blindat autopropulsat. A fost o bizarerie, o incercare de a crea un vehicul economic, ieftin, usor de fabricat si usor de operat de catre infanteristi neinstruiti in tehnica conducerii blindatelor. Inginerii Ansaldo sustineau ca „oricine poate invata sa-l conduca, chiar si pe linia frontului”. Cert e faptul ca MIAS si MORAS sunt cele mai mici tancuri realizate vreodata in lume; motor de motocicleta pe benzina monocilindric Frera de 250 cc, 5 CP la 3000 rpm cu magnetou Magento Marelli, racit cu aer (surse independente mentioneaza 9 CP la 4600 rpm).

MINI TANCURI 3

MOTOR FRERA 250 CC

Motorul era produs de Societa Anonima Frera din comuna Tradate, Provincia Varese, nordul Italiei, 55 km nord-vest de Milano, societate infintata in 1904 de anteprenorul Corrado Frera, important producator de biciclete, biciclete cu motor si motociclete cu sau fara atas intre anii 1904-1936 (in 1922, regele Italiei il numeste pe Corrado „Ofiter al Coroanei” considerandu-l fondator al industriei moto italiene). In anii *20/sec.XX, Compania Frera era printre cele mai mari companii producatoare de motociclete din Europa, si unul dintre principalii furnizori de bolizi pe doua roti pentru Regio Esercito (mda, in 1928 compania producea 200 de motociclete si peste 10.000 de biciclete lunar. In acel an productia de motociclete a fost enorma, 50.000 de exemplare); viteza maxima pe sosea 5 kmh inainte/inapoi 2,20 kmh; echipaj 1. inaltime 1,10 m. Spatiul interior era incomod, militarul neavand prea mult loc. Mai mult decat atat, conductorul&mitraliorul nu dispunea de scaun deplasandu-se in pozitia ghemuit odata cu vehiculul adica, mai pe romaneste facea „mersul piticului” pe jos (imi inchipui ca era o „placere” acest mod de…locomotie).

MINI TANCURI 3

DETALII INTERIOR MIAS

Plafonul cutiei blindate era rabatabil pentru a usura intrarea/iesirea din vehicul; blindajul frontal inclinat rezista la proiectilul calibrul 7,92 mm tras de pusca germana Mauser de la 50 m distanta, impact la unghi de 90◦, grosime probabila 14 mm; blindajul lateral al cutiei blindate era mai subtire, probabil 10-12 mm, si rezista la proiectilul calibrul 6,50 mm tras cu pusca Carcano Modello 1891 de la 50 m distanta (ca fapt divers, cu o pusca Carcano Modello 91/38 echipata cu luneta a fost asasinat pe 22 noiembrie 1963, John Fitzgerald Kennedu, Presedintele SUA de atunci); pe partea laterala stanga a cutiei blindate erau dispuse o lopata de infanterie, o cazma si un baros acestea fiind destinate indepartarii obstacolelor din teren sau amenajarii amplasamentului de tragere; MIAS era armat cu doua mitraliere/binate Isotta-Fraschini „Scotti” calibrul 6,50 mm, elevatie cuprinsa intre +14◦/+10◦, rezerva 1000 de proiectile, nu puteau fi operate din mers, doar cu blindatul stationar. Mitraliera a fost proiectata de catre inginerul si inventatorul Alfredo Scotti fiind produsa in numar redus de catre compania IF datorita faptului ca s-a considerat, si pe buna dreptate, ca nu face fata noilor provocari optandu-se pe scara larga pentru calibrele 12,50 mm si 20 mm. Mitraliera era destinata aeronavelor. Oricum, Scotti avea la inceputul anilor*30/sec.XX propria companie numita Societa Anonima Armi Automatiche Scotti/Autoscotti in Brescia dar din pacate nu am gasit date despre mitraliera Scotti calibrul 6,50 mm.

MINI TANCURI 3

Moto-mortaio blindato d’assaulto/MORAS/Moto-mortier blindat de asalt e frate cu MIAS avand aceleasi caracteristici tehnice, aceeasi masina dar cu alta „stropitoare”, una mai fortoasa, un mortier de transee/asalt Brixia calibrul 45 mm dispus frontal, elevatie cuprinsa intre -10◦/+72◦, rezerva 50 de grenade fiecare cantarind 440/465/500 de grame.

MINI TANCURI 3

Mortierul de transee/mortier de asalt Brixia, mortier usor calibrul 45 mm, a fost proiectat si fabricat de compania „Metallurgica Bresciana Tempini” din Brescia/Lacul Garda/nprdul Italiei in 1932, fiind cunoscut in Regio Esercito drept „Brixia Modelo 35”. A ramas in serviciu armatei italiene din 1935 pana in 1950. A fost utilizat in WW II si de germani sub numele de „4,5 cm GrW 176(i)”, de partizanii greci si iugoslavi –captura de la italieni. Foarte probabil l-au utilizat si rusii, captura de la italieni. Mortierul avea urmatoarele caracteristici: operatori 2; greutate 15,50/16 kg cu afet si cracane. Cadrul era pliabil si demontabil; lungime teava 26/26,20 cm; calibrul 45 mm; elevatie cuprinsa intre +10◦/+90◦; rata de foc 8-10 proiectile pe minut cu reglarea elevatiei. Operatori experimentati puteau executa 25-30 de trageri pe minut fara schimbarea elevatiei (asta s-a vazut in Rusia. Sovieticii respectau puterea de foc a acestei arme usoare vanand cu precadere operatorii); viteza proiectilului la gura tevii/viteza de azvarlire 82/83 ms; raza maxima de actiune 530 m/minim 100 m (in Rusia, infanteristii italieni au tras cu el si la 20 m distanta incercand sa stavileasca puhoiul sovietic, conform unor surse independente); greutate proiectil 440/465/500 grame, lungime proiectil 12,80 cm. Ca fapt divers, in Rusia, un batalion de infanterie italian avea 9 mortiere Brixia in dotare.

MINI TANCURI 3

MUNITIE MORTIER BRIXIA

Desi mortierul putea executa foc rapid, incarcatura mica de explozibil a proiectilelor cu fragmentare de doar 70 de grame de TNT il faceau eficient doar impotriva infanteriei, amplasamentelor nefortificate, vehiculelor neblindate sau usor blindate (Modello 35E/Explosivo, proiectil colorat in rosu si negru. Ca fapt divers, italienii numeau TNT-ul –„Tritolo binitronaftalina”. Eee, bomba mortierului era mai slaba decat „Bomba a mano Modello 35”, grenada de mana cu fragmentare ce cantarea 200 grame produsa de catre Breda poreclita de catre englezi „Diavolul Rosu” datorita coloritului sau, puternica si eficienta -radea tot pe o raza circulara de 10-15 m. Datorita eficientei a ramas in uzul armatei italiene pana in 1992. Initial, bomba a avut corp din aluminiu insa datorita penuriei a fost ulterior realizat din alama, foarte probabil din 1941).

MINI TANCURI 3

Interesant e faptul ca mortierul avea incarcator cu 5-10 proiectile, reincarcarea mortierului facandu-se manual prin intermediul unei manivele (manivela inainte reincarca proiectilul, manivela inapoi lansa proiectilul. Incarcarea se putea face si proiectil cu proiectil, in caz de forta majora). Existau si bombe calibrul 45 mm fumigene (Modello 39F, proiectil colorat in negru), incendiare (Modello 39I/Incendiario continand aproximativ 70 de grame de fosfor, proiectil colorat in rosu) sau inerte (Modello 35, proiectil in culoarea aluminiului sau vopsit gri), de exercitiu. Datorita sistemului bombe-incarcator, mortierul era predispus la blocare. Existau probleme si cu proiectilele, acestea prezentau deseori defectiuni neexplodand la impact –exista surse independente care sustin ca in Rusia, datorita umezelii si inghetului, incarcatura exploziva si detonatorul erau afectate. Mortierul putea fi transportat in spate de catre operatori intr-un rucsac impermeabil sau cu calul/magarul/motociclete cu atas (spre exemplu, cu magarul se puteau duce 3 lazi a cate 10 proiectile. In Rusia si Africa de Nord, mortiere Brixia erau utilizate si pe motociclete cu atas).

MINI TANCURI 3

Nici MIAS nici MORAS n-au intrat in productia de serie. Jucariile astea nici macar n-au atras atentia militarilor insa au existat!

WW

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.

axisafvs.blogspot.com

www.wardrawings.be/…Vehicles/…ArmoredCars/…/Armored..

www.panzercentral.com › … › JP’s WWI History Forum

forum.worldoftanks.com

www.tanks-encyclopedia.com

www.aviarmor.net/tww2/armored_cars/italy/fiat_1912.htm

leroux.andre.free.fr/revivalfraschini3.htm

www.portafoglio-storico.it/automobili.html

www.isottafraschini.it/MondoIFM-la_storia.aspx

www.targaflorio-1906-1977.it/…/La%20storia%20della%20I..

www.lautoitaliana.altervista.org/index…/Isotta_Fraschini.htm

www.camerlo.altervista.org/allcarri.htm

www.betasom.it › … › Storia › Le Altre Forze Armate

www.alfasport.net/webPage/View.asp?id=910

www.targheitaliane.it/…/esercito_blindati_corazzati.pdf

www.autoevolution.com › Cars › FIAT

www.esercito.difesa.it/storia/pagine/fiat–15–ter.aspx

www.italie1935-45.com/regio…/materiels/item/269-fiat–15–t…

www.actrus.ro/reviste/4_2004/a21.pdf

www.chars-francais.net/…/index.php?…

www.reocities.com/Pentagon/…/armcar1.ht…

philippe.boursin.perso.sfr.fr/autohi3b.htm –

www.lesfrancaisaverdun-1916.fr/theme-cha…

www.warwheels.net/…/WFVFrance3HAUG…

https://www.hemmings.com › ..

http://bogdan.s.tripod.com ›

https://motoaretermicenat.weebly.com ›

https://racingnelliebly.com › fr…

landships.info

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • 9-11-2021
  •  

9-11-2021

9-11-2021 - Romania Military

Razvan Mihaeanu 11 septembrie 2021 - 21:04 11 septembrie 2021Afganistan, America de Nord si Centrala, Americanii si...prietenii lor, Arabia Saudita, Asia, Calendar Comemorări, Conștiintă civică, Enigme, Irak, Iran, SUA, Teoria Conspiratiei, Terorism

9112021

Semn de carte.
9112021

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Cum se fabrica Sturmgewehr 57/SIG SG 510 si SIG 550
  •  

Cum se fabrica Sturmgewehr 57/SIG SG 510 si SIG 550

Oldies but goldies: Sturmgewehr 57/SIG SG 510

Si ajungem in anii 90 si SIG 550/Sturmgewehr 90.

Procese si metode elvetiene… poate si Cugirul va respecta candva astfel de standarde. Putine sanse atata timp cat statul este proprietar.

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Nexter Ascalon
  •  

Nexter Ascalon

Nexter Ascalon

Nexter pregatesc un posibil contracandidat in calibrul 140mm pentru tunul Rheinmetall cal. 130mm, in contextul viitorului tanc european MGCS. Adica Nexter + KMW = love, dar fiecare cu teava lui.

Se poate considera ca scoaterea de la naftalina a prototipului Leclerc 140mm „Terminateur” a avut un scop precis.

Nexter AscalonNexter Ascalon

Leclerc Le Terminateur cal. 140mm „clasic” si schema aproximativa de modificari la acest calibru

Nexter a prezentat in 14 aprilie a.c. conceptul de armament pentru Sistemul Principal de Lupta Terestra (MGCS). Deoarece se estimeaza ca confruntarile de mare intensitate vor reveni in deceniile urmatoare, MGCS si alte sisteme similare vor avea nevoie de un tun performant de calibru mare.

Pe baza experientei folosirii tunului 120 mm cu incarcare automata al tancului AMX-56 Leclerc si refolosind tehnologia rezultata dezvoltarea propriei munitii, inclusiv telescopice, Nexter a dezvoltat un concept de tun denumit ASCALON („Autoloading” si „SCALable Outperforming”). Scopul e de a creste sansele de supravietuire in lupta prin lovire mai rapida, mai departe, cu capacitate distructiva superioara, si cu constrangeri logistice si ergonomice cat mai reduse.

Potrivit fabricantului, ASCALON va oferi o arhitectura deschisa pentru a ii permite grefarea si continuarea dezvoltarii in cadrul programului european MGCS. Ultimul program similar a fost cel denumit „140mm Future Tank Main Armament” din anii 1990, in parteneriat Germania, Franta, Marea Britanie si SUA.

Printre caracteristicile asteptate ale viitorului tun, Nexter subliniaza urmatoarele:

  • Gama variata cu diferite lungimi ale penetratorilor in functie de specificul tintei si munitie ghidata dincolo de raza de vizuala directa.
  • Munitie telescopica compacta, cu proiectilul inglobat in cartus, avand o lungime maximă de 130 cm.
  • Camera de incarcare-ardere optimizata, avand presiunea interna similara celor actuale, pentru a furniza la gura tevii energii de pana la zece megajouli si o rezerva de crestere din design pana la 13 megajouli. Aceasta ar reprezenta o rezerva de letalitate pentru tinte greu blindate pe urmatoarele 5 decenii.
  • Curba de presiune in teava controlata cumulat cu o frana de gura nou conceputa au ca scop reducerea efectelor nedorite ale supra-presiunii la tragere in apropierea tunului, in special asupra grupei de infanterie de sprijin.
  • Impulsul controlat la tragere cu reducerea fortei de recul si a acceleratiei vor permite integrarea ansanmblului si pe platforme cu masa sub 50 de tone.
  • Alimentarea munitiei cu sistem de autoincarcare

In viitorul apropiat se preconizeaza testarea noii guri de foc calibru 140mm folosind munitie telescopica, pentru a putea corecta eventuale deficiente si atinge maturitatea tehologica la orizontul lui 2025.

Programul MGCS este asteptat a decide la sfarsitul lui 2022 care va fi tunul integrat pe noua platforma, cu demonstratorul tehnologic planificat a fi finalizat pentru 2024.

Deja in martie 2021, Rheinmetall a prezentat propriul concept pentru tunul de 130 mm, solicitand de asemenea participarea la faza demonstrativa tehnologica a MGCS. Tancurile Leopard 2 vor incepe a fi inlocuite incepand cu 2030-2035, potrivit estimarilor germane, daca programul MGCS decurge conform asteptarilor.

Reamintim ca Nexter, care face parte din grupul franco-german KNDS [KMW+Nexter Defense Systems], a militat pentru un tun calibrul 140 mm din programul FTMA [Future Tank Main Armament], confirmat de teste cu rezultate bune. Un astfel de tun integrat pe o platforma de 50 de tone ar permite o crestere de 70% a puterii de foc fata de unul de 120 mm.

Chiar si AMX-56 Leclerc ar putea beneficia, ipotetic vorbind, de acest tun pentru al carui calibru a fost prevazut din design cu spatiu de crestere ulterioara confirmat de prototipul botezat „Le Terminateur”. Intre timp Leclerc beneficiaza de modernizarea la standardul XLR, cu:

  • elemente ale programului Scorpion,in special comunicatii de ultima generatie;
  • kit-uri balistice,
  • jammere anti-DEI,
  • noi sisteme de observare si tintire,
  • inlocuirea subsistemelor vechi de 20 de ani iesite din intretinere,
  • instalarea une mitraliere FN Herstal cal. 7,62 pe turela T2B a cupolei comandantului
  • revitalizarea motoarelor V8X.

Primele 50 de exemplare, din totalul celor 200 tancuri + 18 vehicule tehnice prevazute in program, tocmai au fost contractate de Nexter, care va asigura si asistenta functionarii pentru urmatorii 10 ani.

Nexter AscalonNexter AscalonLeclerc XLR

Se asteapta ca livrarile primului lot de Leclerc modernizate sa fie efectuate intre 2022-2024. Tancurile Leclerc modernizate vor fi in serviciul activ pana in jurul lui 2040, cand este planificata intrarea in uz a noilor MGCS « europene ».

De amintit ca Nexter continua sa dezvolte noi munitii si in calibrul 120mm, cum este cazul celei APFSDS SHARD.

Marius Zgureanu

Surse:

ASCALON Proposed for MGCS – European Security & Defence (euro-sd.com)

Le français Nexter dévoile ASCALON, un concept de canon pour le char de combat du futur 

Leclerc trafi do modernizacji – Altair Agencja Lotnicza

Nexter prépare l’armement du char du futur | Nexter (nexter-group.fr)

Asafrance.fr/item/equipement-tensions-entre-les-industriels-nexter-et-rheinmetall.html

Edrmagazine.eu/the-french-armed-forces-renew-their-confidence-in-nexter-with-the-sustainability-and-renovation-of-the-leclerc-tank

. Globalsecurity.org/military/world/europe/leclerc-xlr.htm

Articole pe teme similare:

Iar propun unii modernizari de T-72… in timp ce altii lucreaza la un nou concept 

Tancul care era sa fie: STRV 2000

Nexter 120mm SHARD 

Leclerc la modernizare 

Botezul focului pentru AMX-56 Leclerc 

Lectiile angajarii tancului Leclerc in Yemen 

Americanii si britanicii vor tancuri noi 

Challenger vs Leclerc (II) 

Modernizari: Challenger 2 si Ariete 

Superioritate operationala 2030 

Feline – competitia suedeza si probabilitatea romaneasca 

Despre tancurile noastre… opinia unui specialist 

Unii inca modernizeaza T-55: Kafil 

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Suhoi 57 va avea si o varianta cu doua locuri
  •  

Suhoi 57 va avea si o varianta cu doua locuri

Suhoi 57 va avea si o varianta cu doua locuri Suhoi 57 va avea si o varianta cu doua locuri

Mai multe variante luate in calcul

De ce? Pai simplu, ne explica un cetatean cu raspundere in industria rusa de armament, pentru ca al doilea pilot, tehnician, inginer etc va fi responsabil cu controlul dronelor de lupta rusesti Okhotnik, care drone tocmai ce se pregatesc de intrarea in fabricatia de serie.

Stirea ne parvine de la agentia de presa rusa TASS, care nu ne poate indica insa si sursa citata, dar stim ca este o persoana cu raspundere, un tovaras de incredere al partidului si statului rus.

Cu alte cuvinte rusii chiar inventeaza apa calda si revin la sistemul folosit de americani pe F 14 Tomcat si pe F/A-18 Hornet/Super Hornet: un pilot si un inginer desemnat cu radarul si armamentele, doar ca aceste sistem va fi lasat la vatra odata cu iesirea la pensia a generatiei 4 si astazi F 35 este prevazut din start sa opereze drone cu ajutorul IA, Eurofightertul se spune ca va primii si el astfel de modernizare, se zice ca si Rafale ar fi capabil sa faca asa ceva, toata lumea folosind un singur pilot si restul soft sau inteligenta artificiala.

Doar rusii, renumiti pentru tehnologia lor inalta calitate (de multe ori furata de la vestici) baga doi baieti in carlinga, poate si pentru ca este mult mai ieftin sa platesti inca unul decat sa bagi banii in dispozitive care sa ajute.

Si uite-asa aflam lucruri interesante despre adevaratul decalaj tehnologic dintre Rusia si Occident, nu ca ar fi ceva suprinzator aici, dar ivanii ar trebui sa caste bine ochii nu spre Vest ci mai ales spre est acolo unde China trage tare si vine din spate.

Suhoi 57 va avea si o varianta cu doua locuri

Su 57 si S 70 Okhotnik la primul zbor impreuna

Si ca lucrurile sa fie si mai complicate, se aude ca Rusia va dezvolta o varianta imbunatatita a Suhoi 57, noul aparat va dispune de un cockpit nou, dotat cu o avionica modernizata si (in sfarsit) va dispune de motorul dedicat – Izdelie 30. Aceasta din urma aparat modernizat va avea si varianta cu doua locuri.

Asadar nici n-a iesit pe piata si se discuta despre modernizarea sa…

Pentru cine inca mai crede ca rusii au fost vreodata la paritate tehnologica cu Occidentul sa amintim doar cateva repere istorice: bomba atomica au furat-o efectiv din Statele Unite, primul lor bombardier strategic a fost o copie la indigo (si nu este nici o exagerare, chiar la indigo a iesit) dupa B 29 si le-a iesit Tu-4…

Despre Harpoonski (Kh 35) ati auzit cu totii, AMRAAMski – R 77, primul motor performant cu reactie primit din UK, un Rolls-Royce la origine a echipat MiG 15 si el la origine un proiect german, Konkordski . Iar exemplele sunt multe spre foarte mult, ce nu prea gasim in istorie este inversul acestui proces, adica tehnica de lupta, tehnologii sovietice furate sau macar imitate de vestici. Pentru ca mai mereu au fost vesticii…

Si culmea furtului s-a petrecut chiar in saptamanile trecute cand Rusia a interzis vanzarea vinului spumos frantuzesc din regiunea Champagne sub numele de “sampanie” printr-o lege. Termenul de “sampanie” poate fi utilizat doar de companii rusesti, in timp ce adevaratele sampanii frantuzesti (recunoscute in intreaga lume) cum ar fi Moëti, Chandon, Veuve Cliquot sau Dom Pérignon vor fi doar vinuri spumoase.

Si ca sa intelegem pe deplin kiciul rusesc care a urmarit intreaga istorie sovietica, “sampania” ruseasca este una vai mama ei, fiind obtinuta printr-un proces industrial accelerat si dupa numai trei saptamani avem sampania.

Intrebarea care se pune este relativ simpla: pai se poate compara posirca sovietica industrializata in trei saptamani cu sampania frantuzeasca adevarata, facuta dupa toate regulile cultivarii vite de vie?! Pentru a obtine o sampanie adevarata este nevoie de cel putin 9 luni si 11 etape, asta dupa obtinerea vinului de baza.

S-a putut compara Harrierul britanic cu Yak 38?!

Iar exemplele pot continua la infinit…

Sau poate nu este vorba doar de inapoiere tehnologica ci si de un caiet de sarcini (cerinte din partea aviatiei) mai ciudat si rusii spera sa vanda mai bine bi-locul catre natiuni care cer in continuare astfel de aparate.

Ne aducem aminte ca pe vremea cand indienii erau parteneri in programul PAK FA, varianta lor de Suhoi 57 (FCAS parca) era biloc…

In acelasi timp nu ar trebui sa uitam ca aviatia militara rusa trece prin momente foarte grele si in curand numarul de aparate apte de lupta va incepe masiv sa descreasca. In acest moment foarte multe avioane de lupta rusesti sunt modele mostenite de defuncta URSS: MiG 29, Suhoi 27, Suhoi 24,mare parte din flota de transport, toate bombardierele strategice, elicoptere etc, iar aparate noi primite in dotare nu sunt foarte multe si oricum nu la nivelul la care ar fi putut sa inlocuiasca 1:1 aparatele sovietice.

Suhoi 30/35s, Suhoi 34 sunt, dar nici pe departe destule, iar Suhoi 57/75 sunt deocamdata in diferite etape de dezvoltare, asadar cand discutam despre forta aviatiei ruse trebuie sa tinem cont ca ea este in mare parte dotata cu avioane fabricate de sovietici.

Din 2011 incoace aviatia rusa a primit in dotare 403 de aparate – 98 Su-35, 130 Su-30, 20 Su-27SM, 16 MiG-29SMT + marina, 6 MiG-35, 130 Su-34, 2 T-160 si 1 Su-57 (plus 104 Yak-130), cam 40 de aparate per an, fata de 130 de F 35 per an in Statele Unite.

Mai trebuie tinut cont si de faptul ca platforme precum MiG 29 a  ajuns in mod clar la capatul drumului numai au ce moderniza la el, in opozitie cu F 16 caruia ii merge foarte bine. Suhoi 27 este si el o platforma de care s-a tot tras si care trebuie lasata la vatra, astfel ca numarul de aproximativ de 1600 de aparate de lupta operationale avut astazi va incepe sa scada curand, mai ales daca tinem cont de faptul ca foarte multe avioane din era sovietica au depasit 30 de serviciu, iar rusii nu le-au modernizat si nici intretinut precum omologii lor vestici.

GeorgeGMT

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • E-2D Advanced Hawkeye
  •  

E-2D Advanced Hawkeye

E2D Advanced Hawkeye

E-2D-ul celor de la Northrop Grumman este in esenta un aparat de comanda si control, un centru de comanda zburator dotat cu un radar foarte performant – AN/APY-9. Un AWACS mai mic (si semnificativ mai ieftin) destinat initial US Navy si portavioanelor sale.

Datorita tehnologiei foarte sensibile de la bordul sau, nu oricine primeste acces la un astfel de aparat, sau asa cel putin credeam eu si cand colo aflu cu uimire ca Egiptul are deja in dotare numai putin de cinci astfel de aparate, in versiunea E-2C Hawkeye, si se asteapta acordul americanilor pentru achizitia unuia de ultima generatie – E-2D AHE.

Acum, Egiptul face niste achizitii de efectiv ramai cu gura cascata, ros de invidie: nave de lupta ultra-moderne, submarine, avioane de lupta bune numai de intors dupa soare. Cumpara si tot cumpara de nu se mai opresc.

Dar lasand Egiptul sa-si vada de achizitiile sale militare, nu putem sa nu remarcam ca un astfel de aparat (nu neaparat E-2D AHE, mai sunt si alti producatori de “radare zburatoare”) ne-ar fi si noua extrem de folositor.

Si nu pentru a nu mai afla din presa ucraineana despre avioanele care ne trec granita fara nicio problema, dar un astfel de aparat are extrem de multe lucruri bune de facut pentru o tara de marimea Romaniei si poate ajuta atat fortele aeriene cat si pe cele navale, artileria sau infanteria de rand.

Atat de multe lucruri se pot face cu un astfel de avion incat, oricat de mult ar costa, tot gratis ar parea ca-l primim.

Din pacate, nu suntem in postura sa ne gandim la asa finete de arma, nici nu stim daca suntem dezirabili sa-l cumparam dar, una peste alta, daca Egiptul a primit cinci bucati, noua nu ne-ar livra americanii macar 2 aparate?!

Pana in acest moment, operatori de Hawkeye sunt: Egiptul, Japonia, Mexic, Franta (pentru portavionul sau), Taiwanul si US Navy. L-au mai avut in dotare: Singapore si Israel.

Un astfel de aparat aduce cu sine si o mult mai buna gestionare a resurselor alocate apararii spatiului aerian, ajutand cu atat mai mult cu cat ai mai putine aparate de lupta sau sisteme anti-aeriene. Iti ofera posibilitatea alocarii cu maxima de eficienta a aparatelor in timpului luptei, stii la ce sa te astepti, cand si unde.

GeorgeGMT

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Mo’ F15 pentru Israel
  •  

Mo’ F15 pentru Israel

Israelienii vor mai multe F-15!

Mo</div>
<span class= articolul original.

COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Cum arata un vehicul de lupta pe roti al infanteriei
  •  

Cum arata un vehicul de lupta pe roti al infanteriei

Cum probabil ati ghicit deja, este vorba de varianta IFV a Boxer 8×8.

In particular ne referim la Boxer echipat cu turela Kongsberg Protector RT-60 cu tun cal. 50mm, cu lansator de rachete antitanc si teleoperabila cal. 12,7mm (sau AGL40) pentru comandant. Turela Protector mai integreaza sistem de avertizare la iluminare LASER, protectie activa Trophy MV si vizor termic Thales Catherine EZ.

Cum arata un vehicul de lupta pe roti al infanterieiTurela RT-60 poate fi operata distant din compartimentul vehiculului, fiind dotata cu trapa de acces prin inel pentru realimentare cu munitii prin sistem fara cuplare/inlantuire („linkless”) a proiectilelor de tun.

Conform sursei (contul Twitter al lui Nicholas Drummond), cei de la Kongsberg testeaza RT-60 in aceasta configuratie pentru un client international.

Cum arata un vehicul de lupta pe roti al infanterieiPrim plan al RT-60 pe Boxer

Anterior, in primavara, a fost testata o  varianta a RT-60 echipata cu tun cal. 30mm XM813 al Northrop Grumman, mitraliera coaxiala cal. 7,62mm, vizor termic ultracompact de tip Thales Catherine si lansator de rachete antitanc MMP, configuratie destinata unui client din Orientul Mijlociu.

Cum arata un vehicul de lupta pe roti al infanteriei

Turela RT-60 este superioara ca protectie de baza variantelor RT-20 si RT-40, iar in configuratia cu protectie suplimentara maxima si turela teleoperabila secundara cantareste 3,5 tone.

Reamintim ca platforma Boxer 8×8 cantareste gol in varianta de baza doar 24 de tone iar complet echipat de lupta si cu blindaj suplimentar atinge 38,5 tone, avand o rezerva de crestere substantiala.

Intre timp, CV90 MkIV despre care discutam deunazi se mandrea cu o crestere a masei totale la 37 de tone, Piranda 5 urca la 30 de tone (cu o rezerva potentiala de a atinge maxim 33 de tone)  iar platforma Ajax GDLS atingea maxim 38 de tone cu potential de a atinge 42.

Cum arata un vehicul de lupta pe roti al infanterieiRT-60 pe CV90 – modelizare

In consecinta, alternativa de a lua in calcul cresterea numarului de vehicule Boxer din programul britanic cu o noua varianta de cercetare in cazul in care Ajax-ul capoteaza nu ar trebui ignorata. In configuratie echivalenta britanica de IFV, s-ar putea opta pentru tunul CTA-40, integrabil si in RT-40.

Turela integrata initial pe Boxer, ca si pe Lynx, este Lance, putand fi echipata cu arme pana la calibrul 35mmx228mm Oerlikon/BushmasterIII (retubabil pentru munitia Mauser MK50 CTA 50×330 „SuperShot”).

UT-30 MK2 Elbit nu pare sa stie astfel de fineturi, fiind conceputa in jurul tunului cl. 30mm Bushmaster.

Cum arata un vehicul de lupta pe roti al infanterieivariante turele medii Kongsberg RT

Reamintim ca britanicii au in desfasurare programul in valoare de 2,3 mld. lire sterline (aproximativ 2,7 mld. euro azi, valorand spre 3 mld. euro in cursul de schimb din momentul semnarii in 2019 ) de echipare cu Boxer 8×8 pentru 528 platforme in 4 variante. Livrarile vor incepe din 2023.

Noi platim 895 mil. euro (1 mld.$) pentru 227 de Piranha V.

Marius Zgureanu

Surse:

Armyrecognition.com/kongsberg_to_test_protector_rt60_remote_turret_mounted_on_boxer_8x8_armored_vehicle

Armyrecognition.com/new_variant_of_boxer_8x8_armored_fitted_with_rt60_turret_for_middle_east_customer

https://twitter.com/nicholadrummond/status/1339593524476448778

https://www.kongsberg.com/kda/products/defence-and-security/remote-weapon-systems/protector-mct/

https://www.kongsberg.com/globalassets/kda/products/defence-and-security/remote-weapon-systems/protector-mct/protector-rt60.pdf

http://ukdefenceforum.net/viewtopic.php?style=57&f=42&t=376&start=2000

Alte articole pe teme similare:

Cv-90-generatia-a-v-a

.Mli-ul-israelian-carmel

.Joaca-de-a-mli-urile-la-cehi

Turele-si-arme-calibru-mediu-pentru-masini-de-lupta

Da-turela-cat-e-turela

.Rheinmetall-lynx

Mli-ul-israelian-carmel

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Tactici ale armatei elvetiene: 1972
  •  

Tactici ale armatei elvetiene: 1972

Tactici ale armatei elvetiene 1972

Continuam seria vizand tarisoara cantoanelor: AD 1972 de asta data:

Faza tactici defensive ale infanteriei si lupte in zone montane.

Mix de mine, tunuri fara recul, rachete antitanc, aruncatoare portabile si grenade lansate la gura tevii armei de asalt (pe post de artilerie la purtator).

Mai jos, „noua” uniforma model 1961, care include si plasa camuflaj infra-rosu pentru fata:

Urmeaza si etape mai recente…

Marius Zgureanu

Citeste si:

https://www.rumaniamilitary.ro/fortele-armate-elvetiene-1964

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
  • Trei variante
  •  

Trei variante

Trei variante

Type 31

Se pare ca Polonia a decis asupra unei liste scurte cu trei candidate, in programul sau de dotare cu fregate.

Astfel, pe 27 iulie a fost semnat contractul cu grupul polonez Polska Grupa Zbrojeniowa, urmand ca acesta, cu trei parteneri diferiti, sa vina cu trei oferte separate, iar ministerul apararii sa-si aleaga.

Ideea de baza a acestui concept este relativ simpla: Guvernul alege compania locala care sa integreze si sa construiasca fregatele, iar mai apoi respectiva companie incepe negocierile (la brat cu ministerul apararii) cu potentialii clienti care vin fiecare cu propria sa oferta.

Adica exact ceea ce am propus si noi (RoMilitary) de-a lungul timpului pentru programele noastre de dotare. Pentru ca aceasta solutie iti asigura atat supravietuirea industriei de aparare proprii cat si transferul de tehnologie aferent.

Un pic diferit fata de cazul corvetelor noastre, unde fiecare compania straina trebuia sa aiba un santier propriu in Romania sau sa incheie un parteneriat cu un santier local. In cazul nostru lucrurile mi s-au parut – conceptual vorbind – mai bune, dar Romania detine destule santiere navale si are in curte doi foarte mari constructori europeni (Damen si Fincantieri), Polonia nu are la dispozitie o astfel de infrastructura si de aici probabil diferenta. Ce mi s-a parut tampit, in cazul nostru, a fost licitatia, cand de fapt trebuia sa se mearga pe un dialog competitiv, alegerea fiind lasata la latitudinea marinei militare nu a unui algoritm si ala imbecil.

Indiferent cine va castiga, navele vor fi construite in Polonia prin transfer de tehnologie.

Pe lista scurta sunt companii solide, astfel:

  • spaniolii de la Navantia cu F 100 (nave care sunt astazi in dotarea marinelor din Spania, Norvegia sau Australia);
  • germanii de la Thyssenkrupp Marine Systems cu MEKO A-300PL, ultima varianta a familei MEKO;
  • Babcock International cu conceptul Arrowhead 140. Cum, cel mai probabil, numele ales nu va spune absolut nimic, va informam ca este vorba de fregata Type 31, deja comandata de catre Royal Navy intr-un numar de cinci unitati. Type 31 s-ar putea sa fie o nava de mare succes, mai ieftina decat Type 26 si care are la baza proiectul fregatelor daneze din clasa Iver Huitfeldt. Nu se compara insa cu Type 26 din cam niciun punct de vedere, toate in favoarea Type 26.

Avem asadar F 100, cam singura care poate oferi si sistemul AEGIS (desi nu cred ca polonezii il au in minte), dar oricum o nava foarte, foarte buna. MEKO este probabil cea mai vanduta familie de nave militare din vremurile noastre. O gramada de variante si deplasamente, nimeni nu s-a plans vreodata de ele.

In privinta Type 31, britanicii au gandit-o exact pentru export, ca o fregata multirol pe care sa si-o permita cat mai multe marine nationale.

Dar nu trebuie uitat ca o nava este doar o platforma in sine si cel mai mult conteaza (dpdv tehnic) senzori si armele avute la dispozitie asa ca, indiferent ce vor alege polonezii, ramane de vazut despre ce senzori vorbim si ce rachete vor folosi.

GeorgeGMT

articolul original.
COMENTATI ACEASTA STIRE PE FACEBOOK?
❌