ACTUALITATE
🔒
Au fost publicate stiri noi. Click aici pentru a le afisa.
Astazi — 8 February 2023Ziarul de Iasi

VIDEO Sărut bizar ăn SUA: Jill Biden l-a sărutat pe buze pe soțul vicepreședintei Kamala Harris

8 February 2023 at 07:58
image

Un moment bizar s-a produs în SUA înainte să înceapă discursul despre starea națiunii. Jill Biden părea că îl sărută mult prea intim pe soțul Kamalei Harris, Douglas Emhoff. 
 

Prima doamnă a intrat în sală și s-a dus la locul rezervat pentru ea, lângă partenerul vicepreședintei. Cei doi au dat să se pupe pe obraz, amical. Doar că și-au atins buzele. Cei din jur nu au reacționat, însă momentul a fost surprins de transmisia în direct și a devenit viral pe rețelele sociale și în presa tabloidă.

articolul original.

VIDEO Scandalul de la DSP Arad, în imagini! Dosar penal pentru directorul care folosea aparat cu electrosocuri asupra colegilor

8 February 2023 at 07:40
image

Directorul economic al DSP Arad a venit la birou având asupra sa un aparat cu electroșocuri pe care l-a folosit pe un coleg, gest încheiat cu solicitarea polițiștilor

La sediul Direcției de Sănătate Publică Arad a izbucnit un nou scandal, în care au fost implicați directorul economic Gheorghe Iulian Penzeș și șeful biroului Resurse Umane, Constantin Cătană. Conform unei filmări care ne-a fost transmise, Gheorghe Penzeș avea asupra sa un aparat cu electroșocuri și un spray cu piper, cu care spunea că dorește să se apere. Acesta l-a și “curentat” pe Cătană, la un moment dat, după cum se poate observa și în filmare.

Gestul lui Penzeș l-a determinat pe unul dintre angajați să sune la 112. Polițiștii ajunși la fața locului i-au condus la audieri, la sediul Poliției, pe cei implicați. Au dat declarații Gheorghe Penzeș, Constantin Cătană, Cecilia Irimie, directorul DSP și angajații care au fost de față.
Inspectoratul Județean de Poliție Arad a transmis următoarea informare, după încheierea audierilor: „În ziua de 7 februarie a.c., în jurul orei 09:30, polițiștii arădeni au fost sesizați prin SNUAU 112, despre o stare conflictuală, între doi angajați ai unei instituții publice din Arad. La fața locului s-a deplasat echipa operativă, pentru clarificarea stării de fapt. În cauză a fost întocmit un dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase și lovirea sau alte violențe”.

Mai ulte informații, pe aradon.ro

articolul original.

O fostă directoare de școală din Tomești, despăgubită de judecători pentru 12 ani de ”bullyng în cancelarie”

8 February 2023 at 07:25
image

O fostă directoare de la Școala Gimnazială din Chicerea-Tomești a obținut o sentință definitivă prin care unitatea de învățământ trebuie să-i plătească daune morale de 12.000 de lei, precum și contravaloarea a aproape 500 de zile de concediu de odihnă neefectuate, potrivit reporteris.ro.Judecătorii au stabilit că reclamanta a fost data afară prin încălcarea flagrantă a procedurilor.

Despre acest caz a scris Ziarul de Iași în 2010.

Un conflict care treneaza de trei ani intre o profesoara de geografie si directoarea Scolii din Chicerea, comuna Tomesti, tensioneaza atmosfera din cancelarie. De trei ani, profesoara Anca Pisla o acuza pe directoarea Mihaela Miron de diverse nereguli. De tot atitia ani, directoarea a fost anchetata de numeroase comisii, de la cele ale Inspectoratului Scolar, pina la Ministerul Educatiei si Curtea de Conturi. In urma reclamatiilor si sesizarilor formulate de catre profesoara Anca Pisla la adresa directoarei Mihaela Miron, organele de control pe care aceasta le-a adus in scoala nu au semnalat nici o neregula. Profesoara continua insa razboiul, pretinzind ca toate organele de ancheta ar favoriza-o pe directoarea din Chicerea. 

De cealalta parte, reprezentantii ISJ spun ca profesoara inregistreaza un record in materie de reclamatii. "Daca veniti la ISJ, va uimiti. Sint doua-trei bibliorafturi numai cu sesizarile ei si cu raspunsurile pe care i le-am trimis. Stau si ma intreb, dumneaei, daca se tine numai de reclamatii, cind isi mai pregateste lectiile?", a punctat inspectorul scolar adjunct, Constantin Serban.

Profesoara de geografie Anca Pisla a inceput sa se certe cu directoarea si sa trimita reclamatii peste reclamatii la Inspectoratul Scolar, Ministerul Educatiei, Inspectoratul Teritorial de Munca, si chiar la Curtea de Conturi din 2007.

In ceea ce priveste motivul tensionarii relatiei dintre profesoara Anca Pisla si directoarea Mihaela Miron exista doua variante. Profesoara sustine ca nu s-a mai putut intelege cu directoarea din cauza ca aceasta ar fi promovat ilegal patru copii de clasa a V-a, in clasa a VI-a, in septembrie 2005, luna cind a intrat in concediu de crestere a copilului.

Directoarea spune insa ca profesoara a inceput sa ii poarte simbetele din 2007, cind, in timpul unui consiliu profesoral, i-ar fi atras atentia ca a lasat 11 corigenti dintr-o clasa de 15, la o disciplina optionala.

La Școala din Chicerea exista de mai multă vreme un conflict surd, cauzat, în principal de o profesoară de geografie care, ani la rând, a reclamat-o peste tot pe directoarea Mihaela Miron, cea care a ocupat acest post între 2005 și 2017”, este un fragment din textul publicat în paginile Ziarul de Iași

În ciuda tuturor acestor evenimente, Mihaela Miron a rămas directoare la unitatea de învățământ din Chicerea până la începutul lui 2017, atunci când a fost numită pe aceeași funcție la altă școală. În paralel, a făcut demersuri pentru ca, din anul școlar următor, să-și păstreze orele și norma, în acest sens depunând o cerere care se baza și pe faptul că, la numirea la noua școală, se preciza că „i se rezervă catedra pe care este titulară, conform legii”.

Din acest moment, a urmat un șir lung de evenimente, toate cu încălcarea legii, după cum au stabilit, ulterior, judecătorii care au pronunțat, în septembrie 2022, o decizie definitivă într-un dosar intentat de Mihaela Miron. Astfel, diverse structuri din școală (Consiliul Profesoral, Consiliul de Administrație) i-au ignorat cererea și au dispus restrângerea totală de activitate în cazul profesoarei care preda, în principal, Educație Tehnologică. Cu alte cuvinte, a fost concediată.

A urmat un lung proces la capătul căruia fosta directoare a avut câștig de cauză, școala fiind obligată să-i plătească  să-i plătească daune morale de 12.000 de lei, precum și contravaloarea a aproape 500 de zile de concediu de odihnă neefectuate.

Cum sa- derulat procesul și care au fost motivele care au stat la baza sentinței, citiți în Reporteris

articolul original.

Deputatul PSD Marius Ostaficiuc: ”Ne paște un scenariu sumbru. Să acționăm până nu e prea târziu” (P)

8 February 2023 at 07:16
image

Cutremurul devastator din Turcia și Siria a dus la decesul a mii de persoane. Alte câteva mii sunt prinse și la acest moment sub dărâmături, iar echipele de salvare fac eforturi uriașe pentru a-i salva. Ceea ce s-a petrecut în cele două state, un cutremur de o asemenea magnitudine pe scara Richter, se poate însă produce și în România, cu urmări deosebit de grave.

Din păcate, meteahna autorităților locale continuă să fie una de care nu scăpăm prea curând. Mii de blocuri încadrate în primele clase de risc seismic nu au fost consolidate în ultimii zeci de ani, iar situația este una cât se poate de sumbră. Datele oficiale ne arată că până acum nu s-a acționat deloc în ceea ce privește consolidarea imobilelor prinse în lista celor cu risc seismic ridicat. Un scenariu făcut în cazul producerii unui cutremur de magnitudine ridicată ar duce numai în Capitală la mii de morți, conform celor de la Situațiile de Urgență. 

Deputatul PSD Marius Ostaficiuc a arătat că problemele trebuiau rezolvate de autoritățile locale de ani buni. ”Scenariul în cazul unui cutremur de mare magnitudine este unul extrem de dur. Din păcate, deși în România sunt mii de clădiri încadrate la primele clase de risc seismic, lucrurile au stagnat ani la rând. Listele pe care sunt trecute clădirile cu probleme sunt vechi de zeci de ani, iar reabilitatea acestora întârzie să apară. Se tot fac planuri de intervenție, ceea ce este și normal în astfel de situații. Însă problema este una mult mai gravă. În loc să prevenim, stăm cu mâinile-n sân și ne plângem. Ani la rând, în zonele cu probleme nu s-a intervenit, nu s-au alocat fonduri pentru consolidarea imobilelor cu probleme sau chiar relocarea locatarilor. Aici este marea problemă pe care autoritățile responsabile trebuie să o ia în calcul. Au avut la îndemână proiecte de reabilitare pe care nu le-au gestionat corespunzător sau nu au avut știința necesară. Aceste detalii trebuie să se schimbe. Se pare că nu învățăm nimic din ceea ce se produce în jurul nostru ”, a spus Marius Ostaficiuc, deputat PSD Iași. 

Parlamentarul ieșean a arătat că se impune ca imobilele predispuse să fie reabilitate cât mai repede. În București ar putea apăra peste șapte mii de victime, în vreme ce într-un municipiu ca Iașul, numărul ar putea fi la fel de ridicat. ”În zonele aglomerate, în centrele urbane mari, situația este una disperată. Scenariul făcut de reprezentanții situațiilor de urgență arată că distrugerile pot fi extrem de mari în zonele predispuse. Amploarea seismelor din 1940 sau 1977 se poate repeta oricând. În 1940 și 1977 seismele au luat mii de vieți, au făcut distrugeri inimaginabile, însă se pare că nu am învățat nimic de pe urma lor. Faptul că cei care trebuie să ia măsuri pentru ca acestea să nu producă pagube uriașe stau cu mâinile-n sân este halucinant. La București sau Iași situația este la fel. Listele clădirilor afectate sunt mereu aceleași an de an, reabilitarea lor fiind doar o intenție. Să acționăm până nu este prea târziu”, a mai spus deputatul PSD Marius Ostaficiuc.

articolul original.

Orice zi poate fi insorita, la propriu si la figurat, atunci cand faci videochat! (P)

8 February 2023 at 07:11

Atunci cand ai parte de conditii ideale la lucru, iar castigurile iti permit sa devii independent financiar, starea ta de spirit nu mai depinde deloc de vremea de afara. In viata ta, fiecare zi este insorita si frumoasa, datorita alegerilor inspirate pe care le-ai facut.

Astfel stau lucrurile pentru fetele care au ales sa lucreze online pe platformele de videochat legal. Ele isi desfasoara activitatea legal, in conditii de siguranta deplina, au libertatea de a-si alege singure programul si, in plus, castiga sume de bani situate mult peste cele obtinute de angajatii din alte ramuri economice. Iata principalele motive pentru care se trezesc in fiecare zi cu zambetul pe buze!

Garantia legalitatii si a confidentialitatii

Activitatea desfasurata pe site-urile dedicate adultilor respecta in totalitate legislatia romaneasca. Cea mai buna dovada este reprezentata de faptul ca modelele de videochat semneaza, inca din prima zi de lucru, un contract in care sunt trecute drepturile si obligatiile lor, respectiv ale firmei.

Apoi, la efectuarea fiecarei plati – adica o data la fiecare doua saptamani – este semnat un act aditional in care sunt trecute toate informatiile legate de sumele pe care le primesc: incasarile totale realizate pe site-uri, comisioane, taxe si impozite platite catre stat, suma finala care le este transferata in cont.

Confidentialitatea este de asemenea respectata, deoarece numeroase fete vor ca doar ele sa aleaga cine sa stie cu ce anume se ocupa. Prin urmare, isi desfasoara activitatea folosind un pseudonim care nu e cunoscut de nimeni din afara studioului de videochat. In plus, au si posibilitatea de a bloca utilizatorii din anumite zone geografice.

Castiguri consistente obtinute permanent

Atunci cand alegi sa lucrezi in industria de divertisment online pentru adulti, nu e nevoie sa astepti luni sau ani de zile pentru a atinge un nivel rezonabil al castigurilor. Inca din primele trei luni de activitate, castigi in mod garantat suma de 1 000 de dolari pe luna, indiferent de performantele realizate in acest timp pe site-uri. Astfel, studioul te ajuta sa te concentrezi pe ceea ce este mai important la inceput: adaptarea la noul domeniu de lucru.

Apoi, castigurile devin si mai mari, datorita experientei capatate, modului in care esti ajutata cu promovarea, precum si existentei unui sistem de bonificatii bine pus la punct. Fiecare model castiga un comision standard brut in valoare de 50% din incasarile generate pe site-uri, la care se adauga bonusuri acordate pentru un anumit numar de ore lucrate, pentru depasirea unui nivel al castigurilor sau pentru fidelitate fata de echipa.

Programul flexibil

Ca model de videochat, nu trebuie sa urmezi un program impus de companie sau de vreun sef toxic. Dimpotriva, la inceputul fiecarei perioade ai libertatea de a alege tura in care vrei sa lucrezi, in functie de preferintele tale si de eventuale alte prioritati, precum dorinta de a absolvi in paralel o facultate.

Concret, ai posibilitatea de a alege sa iti incepi programul dimineata devreme, la fel ca majoritatea angajatilor, dar si dupa-amiaza tarziu sau chiar la miezul noptii. Indiferent de decizie, nivelul castigurilor nu va fi afectat, deoarece membrii site-urilor provin din tari diferite, cu fusuri orare diferite.

Cand lucrezi intr-un studio de videochat, ai toate motivele sa zambesti si sa te bucuri doar de zile insorite, la propriu si la figurat!

articolul original.

Războiul Crimeei. Crimele războiului

8 February 2023 at 00:52
image

Patrie şi centru al puterii Hoardei de Aur, Crimeea a fost placa turnantă, fantasmatică şi geopolitică, a sălbaticului absolutism rusesc, care se revendică încă, şi astăzi, de la tradiţia jafului sângeros practicat de „Altîn Ordu”.

„Istoria se repetă: prima dată ca tragedie, a doua oară ca farsă” ne învăţa, doct, tovarăşul Marx. Deocamdată, agresiunea neprovocată, barbară şi ilegală a Rusiei faţă de statul independent şi suveran Ucraina, relevă frisonante şi tragice similitudini cu Răzbiul Crimeei din secolul al XIX-lea. Istoria pe care am învăţat-o la şcoală în timpul comunismului postbelic a subliniat mai ales perspectiva românească asupra perioadei principatelor sau, după 1862, a statului România. Analiza contextuală, geopolitică a fost, de regulă, ecranată de discursul naţionalist rareori fiind lăsată, eventual doar ca detaliu, în analizele specialiştilor prezentate în lucrări academice. Puţină lume ştie, spre exemplu, că, până la 1877, teritoriul principatelor a fost teatru de război şi invazii repetate ale Rusiei, aflată în perpetuu conflict cu „bolnavul Europei”, Imperiul Otoman, care, de câteva secole era putere suzerană a Moldovei şi Ţării Româneşti. Cum însă armata otomană lua numai bătăi de la imperiile concurente, a fost obligată, prin tratate de pace defavorabile, să tot cedeze teritorii din ţările care-i plăteau bir şi pe care ar fi trebuit să le protejeze. Pierde astfel Bucovina în favoarea Austriei habsburgice, după pacea de la Kuciuk-Kainargi din 1774, Moldova dintre Siret şi Nistru către Imperiul Ţarist, după pacea de la Bucureşti din 1812, şi transferă Rusiei administrarea Moldovei şi a Valahiei după pacea de la Adrianopole din 1829. Începând cu acest moment, Rusia devine pentru ţările româneşti putere protectoare, iar contele Kiseliov asumă, în calitate de guvernator, modernizarea lor pe palier constituţional (Regulamentele Organice), militar, sanitar şi instituţional. Din nefericire, dincolo de lucrarea admirabilă a lui Kiseleff, care instalează, în 1834, domnitori pământeni pro-ruşi, Rusia înţelege termenul de protectorat ca fiind o invitaţie la expansiune şi la transformare a Dunării în graniţa naturală dintre ea şi Turcia. Astfel că, în calitate de „protectoare a credincioşilor ortodocşi” din Imperiul Otoman, ocupă militar „Principatele Dunărene” în 1853 declanşând Războiul Crimeei, adică primul conflict în care cele mai importante puteri occidentale, Anglia şi Franţa, se alătură Imperiului Otoman pentru a respinge tendinţele expansioniste ale ţarului spre Europa şi pentru a sprijini drepturile creştinilor catolici şi protestanţi de a avea acces la bisericile istorice legate de Isus Hristos din Palestina, unde Rusia preluase controlul şi le administra doar în favoarea pravoslavnicilor ortodocşi. Războiul Crimeei se va încheia finalmente cu zdrobirea Rusiei ţariste, dar va însemna intrarea în scenă a războiului modern a cărui dezvoltare tumorală va asfixia, tragic, secolul XX. Însă nici Rusia secolului XXI nu pare a fi învăţat ceva din lecţia sumbră a celor două războaie mondiale, iar similitudinile cu conflictul sângeros numit Războiul Crimeei sunt departe de a fi doar o neobişnuită coincidenţă cu barbaria de acum. Căci similitudinile sunt stranii.

În primul rând, desigur, nesimţirea cu care liderii ruşi încalcă tratatele internaţionale semnate anterior. Dacă în secolul al XIX-lea ţarul Nicolae I ignora brutal semnătura lui Alexandru I pe tratatul de coexistenţă a marilor puteri semnat, în 1815, în urma Congresului de la Viena (că de pacea de la Adrianopole nici nu mai vorbim!), te-ai fi aşteptat ca Rusia secolului XXI să manifeste mai mult bun simţ şi să asume, ca o ţară ce se pretinde civilizată, semnătura dată la Budapesta, în 1994, prin care garanta suveranitatea Ucrainei în schimbul celor 1700 de focoase nucleare pe care guvernul ucrainean i le înapoia (că despre Tratatul de la Helsinki privind inviolabilitatea frontierelor în Europa postbelică nici nu mai vorbim!). Sigur că nimeni nu se aştepta de la un „pitic palid şi reptilian” (cum l-a descris, plastic, Madeleine Albright) să aibă onoare, dar, totuşi, o ţară ca Rusia nu poate supravieţui fără onorabilitate, dacă vrea să fie luată în serios ca o mare putere civilizată. Cine va mai da, de azi înainte, doi bani pe cuvântul mujicilor trădători? Cine va mai lua în serios semnătura lor pe vreun act diplomatic?

Apoi, în 1853, Rusia a fost pusă la respect prin blocadă economică şi prin superioritate militară. Flota de la Marea Neagră i-a fost spulberată, iar Peninsula Crimeea a fost ocupată militar de forţele occidentale, înfrângerea de pe câmpul de luptă fiind singurul mijloc de convingere a conducerii ţariste să semneze tratatul de pace, Rusia pierzându-şi astfel statutul de putere protectoare a principatelor în favoarea Franţei şi Angliei care au devenit, în urma Congresului de la Paris, din 1856, „puteri garante” care au asigurat alegerea unui domnitor pământean (cu avizul Sultanului, rămas „putere suzerană”, desigur!). Aşa a fost posibilă şmecheria politico-diplomatică cu alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Principatelor Unite trei ani mai târziu.

Nu în ultimul rând, acel conflict a deschis sinistra tradiţie a jafului sângeros al populaţiei civile, precum şi al ororilor de pe front (cadavrele şi răniţii folosite ca ziduri de apărare, masacre şi torturi etc.), practici care erau obişnuite printre barbari, nu printre cavalerii medievali occidentali. Şi atunci, ca şi acum, troglodiţii asasini beţivani ai armatei ţariste nu au putut fi opriţi şi puşi la respect decât prin frică.

Dincolo însă de similitudinile arătate mai sus, Anschluss-ul Crimeei din 2014 a fost cu mult mai mult decât semnalul că „noul ţar” vrea să-şi întindă protectoratul asupra unui teritoriu vecin. Am scris şi atunci în acest colţ de pagină că meschinul emul crud de la Moscova al lui Hitler, porneşte o agresiune rasistă de tipul aceleia care a declanşat Cel de-al Doilea Război Mondial şi că semnalul smintelii putiniste a fost dat chiar după summit-ul NATO de la Bucureşti, din 2009, când a atacat Georgia. La fel ca şi în cazul rasismului lui Hitler, Putin îi consideră pe ucraineni suboamenii şi nu se sfieşte să propovăduiască ştergerea lor de pe faţa pământului. Da, e suficient de pervers încât să ştie ce ar fi însemnat un discurs antisemit pe faţă astfel încât din zvastica fondatoare nu a păstrat decât jumătatea ne-evreiască sub forma mânjitului simbol Z. Şi, tot la fel, a mizat pe faptul că lăcomia şi interesele economice vor prima, iar ţările occidentale vor înghiţi această mârşăvie cu noduri, dar o vor înghiţi având în vedere proiectul ideologic expansionist al lui Dughin cu „Eurasianismul” şi presiunea oligarhilor nesătui din Vest.

Cum tocmai se împlineşte un an de la monstruoasa lor agresiune, îi urăm Rusiei să sfârşească la fel ca în Războiul Crimeei, iar lui Vladimir Vladimirovici să refacă finalul apoteotic al ultimului ţar!

iCam cum îi consideră pe români şi bulgari cancelarul austriac Karl Nehammer împreună cu Ministrul de Interne Gerhard Karner, ambii emuli entuziaşti ai dictatorului Engelbert Dolfuß, părintele Austrofascismului. Vezi, între altele: https://metropole.at/the-ongoing-controversy-over-austrofascism-explained/ 

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

articolul original.

Sentimente de iarnă

8 February 2023 at 00:51
image

Zăpada pe pământ. În fine, avem iarnă cum trebuie, mi-am zis. Dar acum s-a dus dracului surgun şi iarna cu zăpadă. Trăim ca papuiaşii - fără zăpada! Şi-mi amintesc de nişte versuri din copilărie: A venit iarna drăguţa/ Eu mă trag cu săniuţa. 

Ora 7.30. Aud pe mama sforăind în camera ei. Nu doarme noaptea şi spre dimineaţă adoarme. O aud sforăind - e bine. Dar acuitatea mea auditivă văd că se păstrează. Uraaa! De la o vreme mă tem că nu o s-o mai aud: are 94 de ani. Şi îmi amintesc de socru-meu când l-am văzut ultima dată. „Ia uite, Radule!” mi-a zis. Nimic altceva. Voia să-mi spună: „Ce-am fost şi ce-am ajuns”. Aşa am înţeles. N-am zis nimic atunci. Slavă Domnului am avut parte de un socru om bun. Iar soacra, când mă vedea, parcă răsărea soarele. Scuzaţi lipsa de modestie! Cred că în capul ei era ideea că i-am făcut fata fericită. Era olteancă, vai, ce bună olteancă!

O să trimit articolul la ZdI, după ce am să-l corectez iarăşi. De mai multe ori - cu atât mai bine. Trebuie să verific - nu cumva l-am trims ieri? De la o vreme, nu ţin minte. Mda! Noua mea prietenă zilnică - hoaşca bătrână numită Uitarea! Ooo! dar, pe de altă parte, e bine că mai uit. Că mă apăsau amintirile proaste, chiar dureroase şi, să recunosc, uneori ruşinoase. După cum vedeţi, chestia e ca în orice lucru rău să găseşti şi părţi bune.

Ieri după amiaza am fost la Claudia şi la Nicu. Era şi sora ei. Ce v-am spus că uit: să mă pici cu ceară, nu-mi amintesc cum o cheamă. N-o mai întreb pe Maria, că nu am chef să mă fac de cacao chiar în faţa ei. Aaa, mi-am amintit: îi zice Nicoleta. Distracţie. Nasol a fost la întoarcere: gheţuş şi întuneric. Acasă am ajuns de parcă făcusem maratonul: „Am învins!” am strigat pleoştit, ca eroul antic grec, şi am căzut în pat.

Zăpada pe pământ. În fine, avem iarnă cum trebuie, mi-am zis. Dar acum s-a dus dracului surgun şi iarna cu zăpadă. Trăim ca papuiaşii - fără zăpada! Şi-mi amintesc de nişte versuri din copilărie: A venit iarna drăguţa/ Eu mă trag cu săniuţa. Văd cu ochii minţii, copiii trăgându-se cu sania, ungând patinele saniei cu slănină ca odinioară - şi-mi creşte inima: ce bucurie! Sentiment de iarnă - iată un posibil titlu de articol. Mă temeam ca natantolul că odată cu înaintarea în vârstă n-am să mai am idei de scris. Slavă Domnului - am. Ideile îmi vin ca după Lacium, aliatul florei intestinale, ca să mă esprim ca-n publicitate. Şi am în continuare acel sentiment înainte de a scrie... greu de exprimat. De efervescenţă, da!

Maria mi-a cumpărat un caiet studenţesc în care scriu un fel de jurnal. Am furat aici idei din jurnal. Deh! Am ajuns să mă fur pe mine însumi. Bine-mi şade! Şi mint, frate: de sting, de stă soarele-n loc, de stă ceasul, de-ngheaţă apele, de stă mâţa-n coadă... Dar ideea scriitoricească e următoarea: minte-mă frumos! Ăsta e Crezul meu artistic. Dacă reuşesc asta... e bine. Plus de asta, nu suntem noi un popor la fel? Uşuratic, scânteietor câteodată. În orice caz, surprinzător, pe care, e drept, nimeni nu poate să se sprijine, apatic azi şi mâine avântat pe baricade, mereu egal cu sine în toate zvârcolirile sale uluitoare (vezi, ultimul război mondial, vezi Decembrie 89, vezi părăsirea ţării de azi de către atâţia...)

Ora 10. Deja la ora asta, pe la 10 dimineaţa, Maria îl năştea pe Vlăduţ al nostru. Era mic (nu mă aventurez să spun câte grame avea, că le încurc), iar doctoriţa atunci:

- Aşa-s studentele. Fac copiii mici.

Am fost la o doctoriţă şi mi-au luat sânge. O asistentă cam morocănoasă m-a indispus. Nu mai spun de ce, dar nu are legătură cu mine. Atâta i-ar fi trebuit, să fi fost în legătură cu mine. Că sunt ca taurul care râcâie ţărna cu copita! A doua oară mi-au făcut „sângerare” - aşa se zice acum?! O să-mi mai ia o dată. Pesemne, Maria i-a vorbit doctoriţei despre „realizărili” mele, vorba lui Ceaşcă, din presă, ca traducător, ca scriitor, bla-bla-bla! Am simţit asta după cum mi se adresa: cu reverenţă, simandicos. Of! Ce înseamnă să te iubească soţia şi să te vadă, cum zice Creangă, ca un al doilea Cucuzel! Aşa îl vedea Smarada, cel mai frumos personaj al Amintirilor, după mine, pe Nică.  Ioan Cucuzel a fost un cântăreţ şi compozitor de la Bizanţ. Cică se surpau naosurile, când începea să cânte, şi se înălţau altele, mai frumoase, mai măreţ zugrăvite. Cum spune la Scriptură: „Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.” (Matei 6, 28-29)

La întoarcere îmi propusesem să mănânc o gogoaşă. Mărturisesc fără prea mare ruşine: îmi este poftă de gogoaşă (nu gogoşi însă!). Ca-n copilărie. Dar a venit Nicu cu maşina şi ne-a luat exact când am ieşit de la doctor. Aşa că am păţit ca Nică a lui Ştefan al Petrei: Când să-i spun şi eu că vreau o gogoaşă, a venit Nicu. N-am mai îndrăznit să o trombonesc pe Maria cu gogoaşa mea. Am înghiţit în sec şi... tac mă cheamă. Iar la magazinele de aici, din Tomeşti, au şi stelele de pe cer, dar gogoşi nu au. Sau poate au? Să întreb.

P.S. O fufă, pe Liternet, nu mă are la inimă şi, ca să mă exprim la nivelul ei, dă cu mucii-n fasole. Tot e bine. Dacă trezesc ura de copchilă ambetată şi prezumtivă scriitoare, înseamnă că tot e ceva de capul meu. Dar, soro, tu cu invidia şi ura-n suflet nu vei fi scriitoare în veci. Probabil e un gând de  aiurită, în căldurile adolescenţei. O asigur, presupunând că mă citeşte, că nu-i port pică. Mai rău: mă distrează.

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

articolul original.

Sabin Păutza - un muzician bun la toate, un muzician al lumii (I)

8 February 2023 at 00:50

Astăzi compozitorul, profesorul, dirijorul, pianistul Sabin Păutza ajunge la anul 80 al vieții. Este paradoxul dintâi fiindcă personalitatea sa umană și artistică firesc tributară culturii muzicale, experienței de viață sunt potrivnice oboselii, mulțumirii de sine, dezabuzării, neînțelegerii lumii contemporane. Sinusoida propriei deveniri îi stimulează neîntrerupt uimirea încântată, mândria bine ținută în frâu, opiniile ferme despre viață, muzică, împrejurări fericite sau momente potrivnice tranformate în succese.

Ascultându-i lucrările, ascultându-i cuvintele uneori domoale, alteori accentuate din care umorul nu poate lipsi, participi la un spectacol de idei, tehnici de compoziție, sonorități - unele, cunoscute, altele împrospătându-ți climatul interior. Ajung repede la explicația fundamentală a succesului ce nu l-a părăsit ca om, profesor, compozitor: harul, știința de a se face plăcut celor din jur, cultura muzicală permeabilă valorilor din oricare gen muzical, fără prejudecăți, vocația armonizării în partiturile proprii a tehnicilor acreditate de-a lungul secolelor cu cele mai noi elemente de scriitură, uneori de-a dreptul avangardiste. Nu poți spune „au compus și alții așa, am mai auzit”, îți lipsesc disconfortul zgomotului, anxietatea de a nu recepta sensul muzicii, asperitățile descurajante ale fluxului sonor. Dimpotrivă. Măreția austeră, solilocviul introspectiv din partiturile Evului Mediu, poezia delicat-grațios-reculeasă a madrigalelor Renașterii italiene, inocența melodiilor românești de colindă, simplitatea nicidecum facilă a cântecelor copilărești de la noi și din lumea largă, nostalgia bluesului, exuberanța ritmică a foxtroturilor ce înfierbânta sălile de dans în tinerețea jazzului american, fiorul iubirii neîntinate oglindit în versuri eminesciene, imersiunile în apele înnegurate ori zbuciumate ale modernismului de secol XX, meditația profundă convertită în poeme orchestrale (simfonii) marcate de lirism întristat sau de exploxii sonore grandioase ajunse pe culmile disperării - totul este adăpostit, sublimat, sintetizat în tablouri dintr-o expoziție cu o forță de atracție, de sugestie în preajma cărora plăcerea de a privi/asculta egalează curiozitatea de a urmări autorul care vede idei și le transformă în muzică.

Paradoxul este legat de impresiile dublu-valente ivite pentru copilul, adolescentul Sabin Păutza la audierea cântecelor de ascultare și de joc din Câlnicul Reșiței, în alternanță cu melodiile americane gravate pe discurile vechi de ebonită. Nici nu s-a putut altfel. Ambianța multiculturală a Banatului i-a asigurat viitorului muzician „antenele” trebuincioase receptării eșantioanelor culturii românești și de oriunde. Al doilea mediu stimulator pentru continuarea deschiderii spre valorile neîngrădite ale muzicii a fost Bucureștiul. La Conservator a găsit, desigur, profesori pentru a învăța tehnicile de compoziție acreditate istoric, tot ce se cuvine știut despre muzică. Ce privilegiu pentru un student să participe la cursurile susținute, spre exemplu, de Tudor Ciortea (forme muzicale), Marin Constantin (dirijat cor), Ștefan Niculescu (stilistică muzicală), Emilia Comișel (etnomuzicologie), Nicolae Coman (armonie), George Bălan (estetică)!

Norocul i-a dat întâlnire cu alt bănățean, alt cetățean al lumii muzicale - Richard Oschanitzky. Un geniu care ar fi meritat să fie de tânăr profesor la Conservator dacă spiritul său prea cultivat, prea orientat și spre culmile modernismului nu ar fi intrat în contrasens cu linia ideologică proletcultistă a deceniului 1951-’60. Nici profesor, nici măcar absolvent al clasei de compoziție la Conservatorul de unde a fost exmatriculat pentru că a „îndrăznit” să cânte jazz la o ambasadă străină, Oschanitzky și-a păstrat rostul de orchestrator, compozitor și model în undergroundul muzical românesc al epocii, devenind pentru studentul Sabin Păutza mentorul potrivit, binefăcătorul datorită căruia a câștigat bani mulți ca orchestrator al melodiilor de muzică ușoară, activitate anonimă, dar foarte bine plătită. Activitate perpetuată un timp după ce a ajuns la Iași. Asemenea maestrului Oschanitzky, Sabin Păutza avea nevoie doar să i se reproducă melodia de muzică ușoară la telefon pentru a lăsa portativelor în timpul cel mai scurt comentariul sub formă de aranjament instrumental sau orchestrație. În paranteză fie spus, ar fi interesantă precizarea numelor celor care au „croit” vestmântul sonor apropiat de statutul capodoperei, vestmânt neșifonat de timp al multor melodii compuse de clasici ai muzicii ușoare românești. Oschanitzky și Păutza sunt două nume asociate neîndoielnic performanței. De altfel, compozitorul Sabin Păutza mi-a mărturisit cu prilejul unor colocvii în studiourile Radio Trinitas și TVR Iași că îl consideră pe Richard Oschanitzky cel mai important profesor de care a avut parte în timpul studenției bucureștene! Convingere exprimată negru pe alb în volumul „Sabin Păutza Maestrul” semnat de Daniela Caraman Fotea.1

Achim Stoia, rectorul Conservatorului din Iași, alt om providențial, l-a convins să se stabilească aici. Reînființat în 1960, Conservatorul avea nevoie de profesori tineri, bine pregătiți. Rectorul Stoia era bine informat despre cei mai merituoși studenți, participa în fiecare an la examenele de absolvire a instituției omonime din București și racola valorile (ce sens înalt a avut, datorită neuitatului pedagog și conducător de instituții muzicale, termenul „a racola”!). „Politica sa de cadre” a fost exemplară: a adus la Iași tineri valoroși, cu o pregătire solidă și o bună înțelegere a creației moderne, cărora le-a oferit șanse multe să se afirme ca educatori, interpreți, făuritori de ansambluri instrumentale sau vocale, autori de muzică. Așa s-a închegat grupul mic format din Anton Zeman, Vasile Spătărelu și Sabin Păutza. Fiecare s-a afirmat în viața muzicală a țării, dar timpul a demonstrat mulțimea, diversitatea performanțelor reșițeanului aclimatizat în Moldova: a devenit repede un dascăl iubit de tinerii apropiați vârstei sale, un dirijor, un compozitor repede apreciat pe plan local și național.

În România deceniului 1961-’70 politica în domeniul muzicii continua să sprijine activitatea corurilor profesioniste și de amatori, exemplele strălucite ale ansamblurilor „Cappela Transylvanica” (înființat de Dorin Pop în 1955) și „Madrigal” (ctitorit de Marin Constantin în 1963) a stimulat inițiative identice în alte centre culturale românești. Compozitorii se străduie să-și găsească o formație instrumentală sau vocală aptă să devină „instrumentul” potrivit creației lor. Unii reușesc să-și construiască instrumentul propriu. În sensul de ansamblu pe care îl alcătuiesc, îl șlefuiesc asemenea lutierilor. A fost și cazul vocilor tinere armonizate de Sabin Păutza începând din 1967 în corul de cameră Animosi. Astrele se aliniaseră: profesorul avea posibilitatea să aleagă dintre cei mai talentați studenți ai Conservatorului ieșean, putea aduce pe scena de concert, în afara capodoperelor renascentiste, clasice și romantice, creațiile proprii. Și „Animosi” a profitat, în sensul superior al cuvântului, de liberalizarea culturală posibilă în anii ’70, repertoriul cuprinzând lucrări religioase interpretate la Mănăstirea din Piatra Neamț, la festivalurile de muzică bizantină din Bydgoszcz (Polonia) și Bayreuth (Germania). Însă diversitatea stilistică a creațiilor din Renaștere, a partiturilor clasice românești, a opusurilor de ultimă oră scrise special pentru „Animosi” de făuritorul său, Sabin Păutza, de alți compozitori, au asigurat vocilor de la Iași aprecierea societății muzicale românești și a publicului. Cronicile, înregistrările audio, cele doar câteva minute de imprimări pe peliculă sunt documente prețioase.

1Editura PALIMPSEST, București, 2017, pag. 28-29

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog şi profesor

articolul original.

Ce mişcări şi permutări interesante se aşteaptă în zona sutanelor negre ieşene?

8 February 2023 at 00:50
image

Ei bine, iubiţi drept-credincioşi, iată că, odată cu primele zăpezi mai serioase pe care ni le trimite Doamne-Doamne din ceruri, dinspre oamenii Lui de pe pământ vedem că unor feţe bisericeşti li se oferă alte încercări interesante. 

Da, fireşte, la noile mişcări care au loc în aceste zile la frumoasa Biserică Bărboi din Târgu Cucului ne referim. Da, adicătelea la decizia Metropoliei şi, înţelegem, a lui Teo Fan-fan personal, el însuşi fost călugăr, de a înfiinţa acolo o mănăstire de călugări toţi unul şi unul, în ton cu vremurile, adicătelea elita elitelor zice-se, din ce am mai auzit pe ici pe colo.

Bun acuma, din ce se vorbeşte printre distinsele sutane, cică intenţia asta era de mulţi ani, căci aşa a fost rânduită treaba cândva acolo la Bărboi. Numai că, atâta vreme cât acolo treaba era controlată de părintele Andrei, om cu mare influenţă în câte celea, era tare problematic de pus în aplicare planul.

Nu că acuma ar fi simplu, căci unii de prin Metropolie, probabil inclusiv IPS-ul, se aşteaptă la mişcări de protest, dacă nu chiar unele revolţele, care sperăm totuşi să nu adumbrească dreapta şi nobila intenţie.

Dară, iubiţi drept-credincioşi, nu asta voiam noi a vă spune aicea, căci ăsta e doar contextul. Voiam doar a ne referi la tânărul stareţ al mănăstirii, în fapt. Pentru asta, însă, faceţi o cruce discretă, ca să fie, şi treceţi la pulsuleţul următor!

Planuri cincinale şi chiar mai lungi de-atât

Da, despre tânărul părinte călugăr Nathanael Neacşu este vorba, după cum v-au spus şi colegii ieri? De remarcat din prima că juna faţă bisericească, la abia 40 de ani ai săi, vine în funcţia de stareţ acolo la Bărboi pe filieră călugărească. Adică tot aşa cum au ajuns în funcţii mari şi Patriarhul Daniel, dar şi Mitropolitul Teo Fan-fan. Doi la mână: nu ştim dacă aţi aruncat un ochi pe CV-ul tânărului, dar este de-a dreptul impresionant, cu studii nu numai în ţară dar şi la Salonic sau Cambridge.

Ei bine, având în vedere toate astea, plus faptul că, ceea ce e şi logic cumva, mitropolitul nostru de la Iaşi este clar că se poate gândi la un succesor, şi vrea să-şi mărească baza de recrutare, ei bine, din pricina asta au şi apărut cică vorbele prin anumite parohii. Iar socoteala unor bârfitori ar fi că socoata mitropolitului are în vedere că patriarhul e încă oarecum în putere, deci ar fi timp ca Teo Fan-fan să pregătească la Iaşi un om de bază, care mai întâi să ajungă poate mitropolit, iar peste ani, aşa cum e cutuma, acela să ajungă la Bucureşti, întâi-stătător. Mna, cam astea-s bârfele din zonă, ce să spunem mai mult?Că o fi bine, că o fi rău, asta numai Doamne-Doamne din ceruri poate judeca...

**** PONT ****

Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristică a realităţilor ieşene şi naţionale, realităţi care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale ediţiei noastre. Orice asemănare cu oameni şi fapte din viaţa reală poate fi, aşadar, pur întâmplătoare.

articolul original.

Criza balonului

8 February 2023 at 00:50
image

Ar fi nepotrivit ca, în momentul de faţă, să punem semnul egal între îngrijorarea de astăzi a americanilor faţă de ascensiunea Chinei comuniste şi teama provocată de progresele Uniunii Sovietice, în anii 1950 şi la începutul anilor 1960. Dar, aşa cum o ilustrează şi criza balonului-spion (e mai puţin important dacă aceasta era adevărata sa destinaţie), se accentuează percepţia vulnerabilităţii.

Ultimul lucru pe care şi-l putea dori preşedintele american Joseph R. Biden, înainte de mult aşteptatul Discurs asupra Stării Uniunii, era apariţia unui nou subiect care să ofere muniţie adversarilor săi politici. Iată, însă, că a apărut scandalul balonului de spionaj made in China, o poveste ce ne duce cu gândul la perioada Războiului Rece, cu temerile şi, pe alocuri, isteria însoţitoare.

Cititorii mai puţin tineri îşi amintesc, poate, de o inofensivă şi agreabilă piesă de muzică pop, „99 de baloane roşii”, lansată în prima jumătate a anilor 1980 - aşadar, în plin Război Rece - de o trupă vest-germană numită Nena (după numele de scenă al solistei vocale). Versiunea în limba engleză avea să fie mai puţin populară decât cea originală, în germană, care a urcat până pe locul doi în topul american (Billboard 100) - ceea ce se întâmplă foarte, foarte rar în cazul pieselor cântate în alte limbi decât engleza. Povestea narată în textul englez este uşor diferită de cea din versiunea originală şi surprinde mai bine angoasele de tip Război Rece: baloanele-jucării lansate de cei doi îndrăgostiţi generează, interpretate drept semne ale unui atac inamic, acea secvenţă catastrofală de reacţii ce conduc la război, la moarte şi distrugere.

De ce să ne amintim, acum, de o piesă anti-război, o piesă-protest (deşi se pare că membrii Nena nu doreau să se poziţioneze politic) din prima jumătate a anilor 1980? Poate pentru că este nevoie să înţelegem mai bine trăirile respective, într-o epocă ce seamănă tot mai mult cu perioada de confruntare politică şi militară între superputerile acelei vremi. Şi, aşa cum o demonstrează reacţia clasei politice şi a mass-media din Statele Unite, teama şi insecuritatea tind să fie accentuate din interese de politică internă.

Nu au fost 99, a fost doar unul, poate două, iar culoarea balonului a fost, se pare, albă. Şi nu provine dintr-un magazin de jucării, ci este produs de un sector militar-industrial care devine tot mai capabil să concureze cu cel american, în numeroase domenii. Pentru mulţi americani, a survenit constatarea neplăcută că, astăzi, există puteri străine care au capacitatea de a spiona teritoriul Statelor Unite, de la mare altitudine. Şi, foarte probabil, într-o ipotetică (şi improbabilă) situaţie de conflict, de a aplica lovituri militare de tip nou, „tehnologizate” - lovituri de care, multă vreme după 1990, doar Washingtonul era capabil.

Dincolo de dezbaterea justificată cu privire la promptitudinea reacţiei SUA, pentru administraţia Biden tema este una foarte neplăcută şi din cauză că vine în contradicţie cu una dintre priorităţile sale: relaţia cu Beijingul. După cum se ştie, preşedintele Biden s-a pronunţat consecvent în sprijinul Taiwanului, folosind termeni mai fermi decât Barack Obama sau Donald Trump. Legislatorii din partidul Democrat au fost iniţiatorii unor contacte diplomatice semnificative cu Taiwanul, stârnind mânia aşteptată, dar până la urmă neputincioasă, a Chinei comuniste. Şi, în ciuda criticilor interne, se poate spune că preşedintele Biden a făcut tot ce era posibil pentru a convinge Beijingul să nu se implice mai mult decât era cazul în conflictul ruso-ucrainean. Poate că rezultatele nu sunt mulţumitoare, dar actuala administraţie nu a fost una timidă, în relaţia cu principalul rival strategic al Americii.

Acum, însă, aceste elemente tind să fie puse în umbră de întrebările suscitate de „criza balonului”. Republicanii acuză deja administraţia că nu înţelege ameninţarea chineză şi, de asemenea, că nu este în stare să asigure protecţia corespunzătoare a teritoriului american. În zilele şi săptămânile ce urmează, vom asista şi la întrebări (şi solicitări de investigaţii oficiale) în privinţa procesului decizional din departamentul Apărării şi din entităţile direct responsabile. În fine, această criză oferă muniţie suplimentară celor care doresc limitarea sprijinului faţă de Ucraina: spre exemplu, din interiorul grupului pro-Trump din Camera Reprezentanţilor vor apărea, cel mai probabil, solicitări ca banii contribuabilului american să fie folosiţi pentru îmbunătăţirea nivelului de protecţie a spaţiului aerian al SUA (dar şi a teritoriului şi spaţiului maritim), în loc ca ei să fie direcţionaţi către susţinerea unei ţări îndepărtate şi, în final, irelevante pentru interesul naţional american.

Ar fi nepotrivit ca, în momentul de faţă, să punem semnul egal între îngrijorarea de astăzi a americanilor faţă de ascensiunea Chinei comuniste şi teama provocată de progresele Uniunii Sovietice, în anii 1950 şi la începutul anilor 1960. Dar, aşa cum o ilustrează şi criza balonului-spion (e mai puţin important dacă aceasta era adevărata sa destinaţie), se accentuează percepţia vulnerabilităţii. Desigur, s-ar putea spune, America a făcut această descoperire (şi a făcut-o în mod dramatic) încă din septembrie 2001, când terorismul islamic i-a lovit teritoriul şi simbolurile. Acum, însă, nu e vorba de militanţi fanatici operând din tenebre, ci de o mare putere ce joacă tot mai dur pe arena globală.

articolul original.
Ieri — 7 February 2023Ziarul de Iasi

Ucraina susţine că Rusia a suferit cele mai mari pierderi umane de la începutul războiului: 1.030 de ruşi au murit în 24 de ore

7 February 2023 at 09:50
image

Armata ucraineană a afirmat marţi că ultimele 24 de ore au fost cele mai grele pentru trupele ruseşti de la începutul războiului şi că 1.030 de soldaţi ai Moscovei şi-au pierdut viaţa în cursul nopţii, astfel că bilanţul total al pierderilor umane suferite de ruşi a ajuns la 133.190 de morţi, relatează Reuters.

Cifra, care nu a putut fi verificată în mod independent, ar reprezenta cel mai mare bilanţ de decese zilnice ale militarilor ruşi de la începutul războiului, în februarie anul trecut. Pe de altă parte, şi Rusia a declarat că a ucis un număr mare de soldaţi ucraineni în ultimele săptămâni, afirmând că 6.500 au murit în luna ianuarie.

Numărarea victimelor inamice de ambele părţi a fost considerată de obicei nefiabilă, relatează Reuters, iar Ucraina a oferit puţine detalii despre ultimele bătălii. Dar afirmaţia Kievului potrivit căreia luptele au fost cele mai sângeroase pentru ruşi de la începutul invaziei se potriveşte cu descrierile ambelor părţi despre o încleştare tot mai crâncenă în teren, în timp ce Rusia continuă asaltul de iarnă în est cu zeci de mii de trupe proaspăt mobilizate.

Câmpurile de luptă acoperite de zăpadă din estul Ucrainei sunt pline de cadavre. În apropiere de oraşul Mariinka, la aproximativ 30 km de oraşul Donetţk din estul ţării, o unitate de puşcaşi marini a forţelor armate ucrainene a tras cu rachete asupra poziţiilor ruseşti cu ajutorul unui sistem de lansare din epoca sovietică. "Ţintele ne sunt date fie de către operatorii de drone, fie de către observatorii noştri - ei observă locul unde explodează rachetele noastre. Apoi, ne corectăm direcţia de tragere şi lansăm din nou", a explicat un locotenent din armata ucraineană.

Kievul şi Occidentul spun că Rusia a trimis trupe şi mercenari în estul Ucrainei în ultimele săptămâni, în speranţa că va putea revendica noi teritorii în preajma primei aniversări a invaziei sale la scară largă, la sfârşitul acestei luni. Războiul intră în curând în al doilea an, într-un moment crucial, Moscova încercând să recâştige iniţiativa în timp ce Kievul rezistă, aşteptând tancurile occidentale pentru a organiza o contraofensivă mai târziu în 2023.

După ce Rusia nu a reuşit să captureze capitala ucraineană Kiev anul trecut şi a pierdut teren în a doua jumătate a anului 2022, Moscova foloseşte acum la maximum sutele de mii de soldaţi pe care i-a chemat la prima sa mobilizare de după cel de-al Doilea Război Mondial.

În ultimele săptămâni, Rusia s-a lăudat cu primele sale câştiguri teritoriale din ultima jumătate de an. Dar înaintarea este încă greoaie, Moscova nereuşind încă să captureze nicio localitate mai mare în campania sa de iarnă, în ciuda miilor de morţi.

Luptele se concentrează de luni de zile în jurul oraşului Bahmut, controlat de ucraineni în estul provinciei Doneţk, un oraş cu o populaţie de aproximativ 75.000 de locuitori înainte de război. Rusia a făcut progrese clare pentru a-l încercui atât dinspre nord, cât şi dinspre sud, dar Kievul spune că garnizoana sa rezistă.

Moscova a lansat, de asemenea, un asalt mai la sud împotriva Vuhledar, un bastion controlat de ucraineni, tot în provincia Doneţk, situat pe un teren înalt, la intersecţia strategică dintre linia frontului de est şi cea de sud. Ţările occidentale au promis sute de tancuri şi vehicule blindate Ucrainei pentru a-i oferi puterea de foc şi mobilitatea necesare pentru a trece prin liniile ruseşti şi a recuceri teritoriul ocupat în cursul acestui an.

Se aşteaptă ca un nou pachet american de arme să includă rachete cu rază de acţiune mai mare, care ar da Ucrainei capacitatea de a lovi liniile de aprovizionare ruseşti în tot teritoriul ocupat de Moscova în Ucraina continentală şi în părţi din peninsula Crimeea. Dar va dura luni de zile până când acestea vor ajunge, iar între timp Ucraina se confruntă cu o forţă rusă cu efective suplimentate prin chemarea rezerviştilor.

Kremlinul spune că livrările occidentale de arme nu fac decât să lărgească şi să extindă conflictul. "SUA şi aliaţii săi încearcă să prelungească conflictul cât mai mult posibil", a declarat marţi ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, într-o teleconferinţă cu oficiali militari. "Pentru a face acest lucru, ei au început să furnizeze arme ofensive grele, îndemnând în mod deschis Ucraina să pună stăpânire pe teritoriile noastre. De fapt, astfel de paşi antrenează ţările NATO în conflict şi ar putea duce la un nivel imprevizibil de escaladare", a avertizat Şoigu.

Folosirea de către acesta a expresiei "teritoriile noastre" pare să se refere la cele patru provincii ucrainene pe care Rusia a pretins că le-a anexat anul trecut, precum şi la Crimeea, pe care a confiscat-o de la Ucraina în 2014.

În actualizarea zilnică a informaţiilor sale, Ministerul britanic al Apărării a declarat că armata rusă a încercat de la începutul lunii ianuarie să reînceapă operaţiuni ofensive majore pentru a cuceri părţi ale regiunii Doneţk deţinute de Ucraina, dar a câştigat puţin teren până acum. Ruşii "nu dispun de muniţiile şi unităţile de manevră necesare pentru o ofensivă de succes", este concluzia britanicilor.

Oficialii ucraineni spun însă că Moscova ar putea acumula arme şi rezervişti pentru o ofensivă şi mai mare în următoarele săptămâni. Guvernatorul ucrainean al provinciei Luhansk a prezis o mare ofensivă rusă acolo, care ar putea începe în jurul datei de 15 februarie.

articolul original.

The Guardian: Luptători Wagner care par să-şi bată cu lopata propriul commandant, surpinşi de o dronă

7 February 2023 at 09:35
image

Ucraina a dat publicităţii o înregistrare video ieşită din comun, care pare să arate luptători din Wagner care îşi târăsc comandantul grav rănit departe de câmpul de luptă, iar apoi îl bat violent cu ceea ce par a fi lopeţi, relatează The Guardian.

O dronă ucraineană a surprins incidentul în apropierea oraşului Bahmut din estul ţării, unde de luni de zile se dau lupte intense. Patru soldaţi din grupul de mercenari ruşi Wagner îşi cară colegul printre ruinele unor case, ţinându-l de mâini şi picioare. Apoi îl aruncă lângă un hambar.

On the outskirts of #Bakhmut, the ????????#Wagner tried to advance. But their commander was wounded.
Then the #Russians took him behind the barn and... hacked him with axes.

This was captured on video by drone fighters of the????????Seneka SP. Conducted observations from the very beginning. pic.twitter.com/xWFq15fL79

— Naz (@theNazCores)
February 6, 2023

O a doua înregistrare video pare să arate trei bărbaţi care îl lovesc apoi în mod repetat cu lopeţi. O unitate de drone din cadrul plutonului special Seneka a filmat imaginile la începutul acestei săptămâni, iar înregistrarea a circulat luni pe canalele sociale ucrainene, după ce a fost difuzată la televiziunea ucraineană.

Soarta comandantului rănit este neclară, dar episodul se potriveşte cu relatările tot mai persistente privind moralul scăzut al unităţilor de mercenari ruşi trimişi să lupte la Bahmut.

Soldaţii ucraineni care luptă în Bahmut şi în jurul acestuia au descris modul în care trupele Wagner sunt trimise să atace în valuri. Se pare că mercenarii sunt ameninţaţi cu execuţia dacă nu avansează şi din această cauză, cad victime în număr mare, iar cadavrele lor sunt împrăştiate peste tot pe linia frontului.

articolul original.

Gabriela Ruse, venită din calificări, învinsă de Barbora Krejcikova în primul tur la Abu Dhabi

7 February 2023 at 09:20
image

Jucătoarea Gabriela Ruse, locul 148 mondial, a fost eliminată, marţi, în primul tur la turneul de la Abu Dhabi, cu premii de 780.637 de dolari.

Ruse a fost învinsă în primul tur de sportiva cehă Barbora Krejcikova, locul 30 mondial, scor 6-1, 6-4. Meciul a durat o oră şi 14 minute. Pentru prezenţa în primul tur, Ruse va primi 8.310 dolari şi un punct WTA.

articolul original.

Argentina, Chile, Paraguay şi Uruguay şi-au oficializat candidatura comună pentru organizarea CM-2030

7 February 2023 at 09:05
image

Patru ţări sud-americane, Argentina, Chile, Paraguay şi Uruguay, şi-au oficializat candidatura comună pentru organizarea Cupei Mondiale din 2030. Această ediţie va fi o oportunitate de a sărbători 100 de ani de la prima Cupă Mondială organizată în Uruguay.

Acesta ar fi un frumos omagiu pentru ţările sud-americane, după cum a afirmat preşedintele federaţiei argentiniene de fotbal, Claudio Tapia: „Visăm să găzduim din nou această cupă cu ocazia centenarului ei. Toţi sud-americanii au multă pasiune, aşa trăim fotbalul".

Această candidatură se adaugă propunerii europene (Spania-Portugalia-Ucraina) şi celei ţărilor balcanice (Bulgaria, Grecia, Serbia) în aşteptarea altor propuneri europene. Cupa Mondială nu poate fi organizată pe continentul asiatic (Qatar 2022) şi pe continentul american (America, Canada, Mexic - 2026).

articolul original.

George Simion: Cristian Terheş va conduce lista AUR la europarlamentare

7 February 2023 at 08:55
image

Liderul AUR George Simion a declarat marţi în emisiunea Proiect de Ţară România, de la Prima News TV, că eurodeputatul Cristian Terheş va conduce lista AUR la europarlamentarele din 2024. Ca să conducem România, avem nevoie ca cele două partide care reprezintă sistemul, PSD şi PNL, la următoarele alegeri parlamentare să nu mai ia împreună 50%, a mai spus Simion, precizând că de peste 9 luni de zile AUR este cu siguranţă cea de-a doua forţă politică din România.

Liderul AUR a declarat că aceste alegeri europarlamentare din 2024 ”vor arăta o radiografie exactă a susţinerii partidului, nu ce se vede în sondajele plătite”.

”Obiectivul partidului este să trimită patrioţi, precum Cristian Terheş, la nivelul instituţiilor europene. 99% da, este o discuie pe care am avut-0, Cristian Terheş va conduce listele noastre pentru europarlamentare, şi atunci vom vedea câţi români simpatizează AUR şi ar putea să ne arate valoarea noastră”, a afirmat el.

”Cu siguranţă nu suntem micul PSD dar suntem cei care pot să facă PSD-ul mic”, a mai spus Simion.  Despre faptul că Terheş a intrat în Parlamentul European pe listele PSD, liderul AUR a precizat că a candidat în urma unei alianţe, este ţărănist, provine dintr-o familie de ţărănişti, împărtăţeşte aceleaşi valori ca şi AUR şi a fost în timpul pandemiei singura voce autentică, românească care s-a luptat în PE pentru drepturi şi libertăţi. 

Simion a mai spus că nu se vede guvernând alături de PSD şi PNL, iar USR nu ştie dacă va mai trece pragul. 

”Ţinta noastră este siistemul care a condus România în ultimii 30 de ani, reprezentat cu mici variaţiuni de aşa-zisa stângă şi aşa zisa dreaptă. Ne-au condus prin rotaţie dar practic aparţin aceluiaşi sistem. Acolo lovim noi, ca să conducem România, avem nevoie ca cele două partide, la următoarele alegeri parlamentare să nu mai ia împreună 50%”, a afirmat el. 

Simion a mai spus că el crede că de peste 9 luni de zile, AUR este cu siguranţă a doua forţă politică. ”Suntem un pic în spatele PSD, da, vom intra în turul doi şi de aceea trebuie să fim foarte echilibraţi”, a completat el. 

articolul original.

OnePlus şi-a prezentat prima tabletă

7 February 2023 at 06:30
image

După multe luni de informaţii picurate parcă cu pipeta, OnePlus Pad, prima tabletă a companiei chineze, a avut parte de o prezentare oficială, dar succintă.

OnePlus Pad gravitează în jurul unui ecran de 11,6 inch cu 144Hz rată de refresh şi o rată a imaginii 7:5, care s-ar putea dovedi pe placul avizilor de jocuri mobile.

Marginea 2,5D care înconjoară ecranul ar trebui să facă mai confortabilă ţinerea în mână a tabletei, care reuşeşte să se diferenţieze în oceanul de tablete cu Android prin poziţionarea centrală a camerei foto.

Deşi producătorul nu a făcut cunoscute încă toate informaţiile tehnice, a spus că tableta are la bază chipset-ul Dimensity 9000 de la MediaTek şi până la 12GB RAM.

Bateria de 9.510mAh ar trebui să reziste la 14,5 ore de redare video, conform companiei chineze, şi să se încarce în 80 de minute graţie sistemului de alimentare rapidă cu 67W SuperVOOC.

Cei de la OnePlus nu au oferit informaţii legate de preţ şi disponibilitate, dar au spus că OnePlus Pad va fi livrată împreună cu un stilus şi o tastatură magnetică.

articolul original.

Mărturiile medicului Ionuţ Olaru aflat cu o echipă de salvatori în Turcia

7 February 2023 at 06:15
image

Dr Ionuţ Olaru, unul dintre membri echipei medicale de la Spitalul Floreasca trimisă alături de ceilalţi salvatori în Turcia a relatat înr-un interviu acordat News.ro cum este deocamdată misiunea sa în ţara lovită de cutremurul devastator. Medicul a spus că este impresionat de fenomenalul răspuns din partea Turciei, de modul în care sunt organizate şi coordonate acolo misiunile de salvare.

"Plecând din ţară în cursul zilei de ieri spre seară am ajuns pe aeroportul din Adana în jurul orei 20, 21. Ulterior, după formalităţile vamale care au mers destul de repede, cu colegii de la autoritatea turcă care se ocupă de partea de coordonare, de răspuns la dezastru, ne-au preluat şi ne-au dus la sediul lor în cursul nopţii şi cred că în jurul orei 5 dimineaţa am fost preluaţi din nou de la această bază de operaţii în regiunea Hatay, în oraşul Antakia. 

Aici s-a efectuat iniţial baza de operaţiuni după ce de multe ori am văzut destul de multe site-uri unde se lucra intens de către colegii turci. 

Noi, personalul de la UPU-SMURD Bucureşti format din doi medici şi doi asistenţi încadraţi în unitatea Urban Searching Rescue a României, unitatea UNSAR, acţionează ca şi răspuns din partea statului român la acest dezastru, din nefericire", a explicat dr. Olaru. 

Pe partea medicală a modulului sunt două direcţii pe care merg echipele de salvatori, Medicii sunt sprijin pentru întreaga echipă de salvatori români dar şi pentru victimele cutremurului major:  

"De a acorda aistenţă medicală oricând este nevoie oricărui membru al echipajului, suntem totuşi o echipă destul de mare, 59 de membri, operaţiunile de căutare-salvare sunt operaţiuni destul de periculoase şi din nefericire de multe ori se mai întâmplă şi accidente, unul dintre motivele pentru care noi suntem spriinul acestei echipe iar în al doilea rând pentru pacienţi care sunt extraşi în viaţă, facem tot posibilul să îi stabilizăm până la predarea către echipele de urgenţă care îi preiau pentru a fi ulterior transportaţi la spital

Ca echipă da, ne-am împărţit pe două ture, colegii mei, un medic şi o domnişoară asistentă sunt deja încă de dimineaţă în site-ul de operaţii, eu urmează să-i schimb în două ore pentru că momentan se lucrează în ture pe parcursul întregii zile, 24 de ore non stop", a spus dr. Olaru. 

Cum lucrează deocamdată echipele de salvatori români. Dr. Olaru spune că sunt ture de şase ore, dar că acest program se poate schimba în funcţie de gradul în care rezistă echipa şi în funcţie de realitatea din teren. Am văzut fenomnalul răspuns din partea Turciei, a mai spus Dr. Olaru.

"Depinde de indicaţiile date de comandantul echipei, la acest moment se lucrează în ture de 6 ore dar probabil că va suferi modificări în funcţie de situaţia din teren şi în funcţie de afectarea personalului. 

În acest moment suntem entuziasmaţi că putem oferi ajutor, sunt victime ce pot beneficia în urma ajutorului pe care îl oferim, iar asta ne impulsionează să facem tot posibilul. 

În primul rând ce pot să spun din ce am văzut este fenomenalul răspuns din partea Turciei, referitor la persoanele afectate. Sunt toţi, cu toate forţele, v-am spus, ne-am plimbat, am trecut pe lângă nişte site-uri de lucru în drumul nostru către bazele operaţiunii în cursul serii precedente, în cursul nopţii precedente, la ore diferite, în jur de ora 12, în jur de 5, 6, de dimineaţă, se lucra în permanenţă în toate site-urile, din nefericire situaţia o impunea", a spus Dr. Olaru. 

Focuri aprinse în faţa blocurilor rămase în picioare. Dr. Olaru spune că l-a impresionat această imagine, a oamenilor care de teamă să mai intre în locuinţe dorm în stradă, lângă focurile aprinse. 

"Nici nu vreau să-mi închipui, nici nu vreau să-mi imaginez prin ce trec oamenii, am văzut pe drumul către baza de operaţiuni destul de multe focuri aprinse în faţa unor clădiri care erau în picioare, probabil de teama de a mai intra în clădiri stăteau, în miez de noapte se încălzeau la focuri făcute în faţa clădirilor. 

Îmi dau seama de teama cu care trăiesc oamenii aceştia, de când şi noi suntem aici şi am reuşit pe parcursul acestei zile, au fost câteva unde de şoc, au fost şi ieri, au fost şi astăzi, din fericire de intensitate mică la acest moment. 

Dr. Ionuţ Olaru a mai fost şi în Albania, pentru a ajuta victimele cuttremurului major care a avut loc în 2019. Când va ajunge în teren va putea compara urmările cele două dezastre.

"Mi-e greu să răspund la această întrebare pentru că aştept să merg în site-ul unde se va lucra. Momentan ne-am focusat pe ridicarea bazei de operaţiuni, în timp ce colegii mei sunt în prima tură de lucru.

 Avem tot ce ne trebuie să fim şi suntem autonomi, pentru că o astfel de situaţie nu mai trebuie să pună cumva o presiune suplimentară pe autorităţile care oricum fac tot ce pot pentru poporul lor, şi atunci asta este prima regulă pentru răspunsul la dezastru.Să nu ceri, este destul de dificil să mai pui o presiune suplimenară pe acei oameni. 

Suntem într-o zonă nepopulată, aş putea spune industrială, nepopulată, ca atare persoane care sunt pe jos nu prea au cum să aibă acces spre baza noastră de operaţii.

De principiu, pregătirea unei astfel de echipe trebuie să fie una pentru 14 zile, durata în schimb diferă în funcţie de situaţia din teren. Cu ce gând la începutul acestei misiuni extrem de dificile. Dr. Olaru spune că echipele au pornit la drum cu speranţa că pot ajuta pe cei care au mare nevoie în aceste momente. "Încep misiunea cu disperarea că aşa ceva se poate întâmpla, şi cu speranţa că pot face ceva să ajut, oricât de mic". a conchis medicul. 

articolul original.

Ciucă și Bode au inițiat un proiect care pedepsește cu închisoarea ultrajul la adresa autorităților

7 February 2023 at 05:58
image

Ministrul afacerilor interne, Lucian Bode, a anunțat că a depus marți la Senat, împreună cu premierul Nicolae Ciucă, un proiect de lege care modifică Codul Penal și, printre altele, introduce pedepse mai mari și pentru hărțuirea unui minor și tulburarea ordinii și liniștii publice. 

Proiectul elimină posibilitatea amenzii ca sancțiune în cazul infracțiunilor de ultraj și ultraj judiciar și este prevăzută pedeapsa cu închisoarea. De asemenea, este extinsă prezumția legitimei apărări de la spațiul privat la cel public. „Am depus astăzi la Senat, împreună cu dl. prim-ministru Nicolae Ciucă, o inițiativă legislativă de modificare a Codului Penal. Noile modificări incriminează mai ferm infracțiunile cu un puternic impact emoțional și social și sporesc gradul de protecție și siguranță pentru cetățean. Prin această inițiativă intervenim asupra a 11 articole din Codul Penal și propunem, în majoritatea cazurilor, majorarea limitelor de pedeapsă cu o treime. Infracțiunile în forme agravante pentru care se vor mări cu o treime limitele pedepselor sunt: lovirea, vătămarea corporală, loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte și hărțuirea.  Majorarea cu o treime a pedepselor se va aplica pentru hărțuirea unui minor”, arată, pe Facebook, ministrul afacerilor interne, deputatul PNL Lucian Bode.

Mai mult, pe digi24

articolul original.

Doar două din zece locuințe din România sunt asigurate împotriva cutremurului: De ce nu își asigură românii casele deși e obligatoriu prin lege

7 February 2023 at 05:41
image

Proprietarii de locuințe din România sunt obligați prin lege să-și asigure casele împotriva a trei riscuri de dezastre naturale - cutremur, inundații și alunecări de teren și totuși la finele lunii trecute doar 1,85 milioane de locuințe erau asigurate, echivalentul a doar 20% din fondul locativ din România. În 13 ani, niciun primar nu a dat vreo amendă cetățenilor, pentru a nu-și supăra electoratul.

Asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva dezastrelor naturale (PAD) costă 20 de euro pe an pentru locuințele din materiale moderne și 10 euro pe an pentru cele din chirpici și alte materiale mai puțin rezistente, pentru care, în cazul în care se produce dezastrul poți primi maxim 20.000 de euro și respectiv 10.000 de euro, în funcție de prima anuală plătită.

Peste 1,84 milioane, adică aproape 20% din cele peste 9,1 de milioane de locuințe din România erau asigurate printr-o poliță obligatorie PAD la finele anului 2022, în creștere ușoară față de cele 1,81 milioane de locuințe asigurate obligatoriu la finele anului 2021, conform datelor Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor (PAID).

75% din totalul asigurărilor obligatorii de locuințe sunt în urban


La finele lunii ianuarie din acest an, numărul locuințelor asigurate obligatoriu împotriva cutremurului, inundațiilor și alunecărilor de teren a urcat ușor la 1,85 milioane de locuințe asigurate, din care 75% erau în mediul urban, peste 1,1 milioane fiind apartamente, arată datele PAID.

Aceste cifre arată că multe asigurări obligatorii de locuințe sunt încheiate de fapt în baza creditelor bancare luate pentru locuințe, unde asigurarea obligatorie este legată de asigurarea facultativă pentru locuința cumpărată.
De altfel, cele mai recente date ale Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) arătau că după primele nouă luni din 2022 peste 1,6 milioane de locuințe erau asigurate și printr-o asigurare facultativă.

A naliza completa, pe hotnews

articolul original.
❌