Politologul Ioan Stanomir a afirmat vineri la Bookfest că Vladimir Putin are mulţi simpatizanţi şi în Occident şi în România, aceştia recrutându-se „şi de la stânga extremă şi de la dreapta extremă”.

„Această carte e cu siguranţă o carte model din perspectivă metodologică şi etică. Metodologic este o carte impecabilă pentru că acoperă toate sectoarele interne şi externe ale domniei lui Vladimir Putin şi impecabilă etic pentru că ea explică rădăcinile istorice şi antropologice ale răului rus şi sovietic. Aici este o discuţie foarte amplă fiindcă Vladimir Putin are mulţi simpatizanţi şi în Occident şi în România. Şi, în mod interesant, ei se recrutează şi de la stânga extremă şi de la dreapta extremă. Şi în momentul în care, Doamne fereşte, invoci faptul că în Rusia există o problemă mai veche de Vladimir Putin care este şi responsabilă pentru apariţia lui Vladimir Putin, vei fi acuzat şi dintr-o parte şi din alta că ai o gândire esenţialistă şi dai vina pe poporul rus”, a spus Stanomir, citat de Agerpres.

Stanomir, care a participat la lansarea cărţii „Cartea neagră a lui Vladimir Putin”, a susţinut că societatea rusă e una diferită de societăţile occidentale şi că, din păcate, deocamdată, democraţia nu este bine-venită în Rusia.

El a arătat însă că, departe de a da vina pe poporul rus, „întrebarea fundamentală este în ce măsură statul rus se află într-o simbioză cu poporul rus”.

„Aceasta este într-adevăr o problemă foarte delicată şi până la ce punct poporul rus însuşi susţine şi se recunoaşte în acest regim. Regimul lui Vladimir Putin trebuie luat în serios pentru că este un regim care recuperează nu doar moştenirea sovietică, ci merge mult mai deoparte în timp, fiindcă Vladimir Putin a reuşit ceea ce ideologilor sovietici nu le putea reuşi, anume să unească autoritarismul ţarist cu centralizarea de tip sovietic. Aceasta este una din explicaţiile forţei sale de atracţie. Pentru că la baza ideologiei lui Putin se află, evident, naţionalismul radical rus, care s-a desfăşurat mult înainte de 1917 şi în al doilea rând este o altă componentă, dimensiunea sovietică”, a explicat politologul.

Stanomir l-a descris pe Putin drept „un om sovietic, care s-a format, aşa cum demonstrează această carte, în climatul de violenţă, de promiscuitate morală, de ‘securism’, care era climatul Uniunii Sovietice de după al Doilea Război Mondial”.

„Şi tot ceea ce pe unii i-a surprins este perfect inteligibil în logica lui Vladimir Putin, fiindcă Vladimir Putin este violent, este vulgar şi agresiv, pentru că asta este lumea în care a crescut. Cine are o minimă memorie despre timpurile sovietice ştie că pe lângă înalta cultură a pianiştilor, a balerinilor, a cineaştilor, a scriitorilor, exista şi cultura, la fel de bine dezvoltată, a bătăuşilor, a asasinilor şi a activiştilor de partid. Vladimir Putin şi-a dorit, cum demonstrează această carte, să fie agent secret, n-a reuşit să fie James Bond, dar a reuşit, în cele din urmă, să inoculeze în societatea rusă această fascinaţie morbidă pentru autoritarism, pentru agresivitate şi pentru măreţia sovietică”, a spus analistul.

El consideră că acest lucru a fost posibil dat fiind faptul că societatea rusă şi cea sovietică au în comun o elită care, practic, „s-a reprodus” cu mare uşurinţă după pragul lui 1990 – 1991.

Pentru Ioan Stanomir, această carte este una „despre o anumită parte a Rusiei”.

„Rusia, fiind o societate atât de complicată, nu trebuie privită caricatural, pentru că, să nu uităm, contemporan al lui Brejnev era Andrei Saharov, care a făcut atât de multe pentru onoarea Rusiei şi care a fost printre marii critici democratici ai autoritarismului comunist. Au existat Varlam Şalamov, Ana Ahmatova, Osip Mandelştam, Nadejda Mandelştam. Adică este o eroare grosolană să suprapui figura acestor tirani peste creativitatea rusă. Dar nu este mai puţin adevărat că o parte, aş spune eu, covârşitoare a publicului rus, imaginea pe care o au despre ţara lor şi despre leadership se confundă cu imaginea pe care o au despre Rusia şi despre leadership Vladimir Putin”, a spus Stanomir.

Aceasta şi explică de ce, spune analistul, la un an şi jumătate aproape de la începerea războiului, societatea rusă nu a fost capabilă să articuleze un răspuns „limpede şi critic” la adresa acestei agresiuni.

„Unii s-au exilat, alţii sunt închişi, dar majoritatea poporului rus este, să recunoaştem, în spatele conducătorului. Au fost cel puţin două mobilizări, sunt zeci, sute de mii de victime în Rusia. Numai din Grupul Wagner se estimează că au murit 40.000 de oameni. Şi e adevărat, veţi spune, sunt condamnaţi luaţi din închisori, dar sunt cetăţeni ai Federaţiei Ruse. Iar o societate care acceptă cu seninătate ca între 50.000 şi 200.000 de oameni să moară, să nu existe niciun fel de dezbatere publică, este o societate aparte. Nu neapărat o societate malefică, dar o societate diferită de societăţile occidentale”, a arătat analistul.

Stanomir a susţinut că, având în vedere aceste aspecte, „cu cât vom înţelege mai repede acest lucru, cu atât vom elimina orice fel de iluzii cu privire la posibilitatea de a exporta democraţia acolo unde ea nu este bine-venită”.

„Din păcate, deocamdată, democraţia nu este bine-venită în Rusia şi speranţele noastre se leagă nu de o democratizare cu o baghetă magică, ci de reducerea potenţialului de agresivitate şi a potenţialului criminal al Rusiei”, a apreciat Ioan Stanomir.

România va conta din ce în ce mai puțin în Uniunea Europeană. Aceasta este decizia președintelui Klaus Iohannis. Decizia a fost luată pe șest, fără nici o consultare a parlamentului și a partidelor politice. Necum a populației. A decis să renunțe la un drept al României ca și cum a renunțat la o bicicletă veche, pe care, din lene,  n-a mai folosit-o de niște ani!

Fondatoarele Uniunii Europene plus alte trei țări la care a fost lipită pe șest și România propun eliminarea dreptului de veto în domeniile de politică externă și de securitate. Pentru aceste domenii, deciziile ar urma să fie luate cu majoritate calificată, nu cu unanimitate.

Președintele Klaus Iohannis, convins de nu știm cine și sfătuit de cine știe cine, cu musculița diplomatică Bogdan Aurescu s-au alăturat celor nouă țări și au pus țara noastră pe lista celor care susțin trecerea la majoritatea calificată în deciziile  amintite mai sus. Orice chestiune privind politica externă și securitatea României va putea fi decisă în Uniunea Europeană fără votul României și a altor țări mai mici.

Ce scrie în Constituția României încă într-o aparentă valabilitate:

ARTICOLUL 148(1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. (3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.

(4) Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2) .

(5) Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituţiilor Uniunii Europene.

Nu pot Klaus Iohannis și Bogdan Aurescu să citească? Scrie clar că transferul ”unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului” .

A avut loc o asemenea ședință comună? Nici vorbă! Dispoziția este valabilă și pentru „aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene”.

Ce zicea Bogdan Aurescu pe ici pe colo, prin 2022?

”Noi am avut inițial o poziție de susținere a unanimității, pentru că întotdeauna am considerat că statele mici ar trebui să aibă această pârghie la îndemână dacă există o situație în care interesele lor o cer să poată să blocheze o anumită decizie. Noi am constatat că România întotdeauna a acționat într-un spirit european și a încercat să găsească formule altfel, decît prin a se opune prin veto, nu cum au făcut alții, precum Austria”. 

Ce se înțelege din asta? Că „spiritul nostru” european ne-a făcut să zicem „Da“ și să ne plecăm în fața deciziilor altora. Pentru că nu am contat în nici o dispută europeană, am renunțat. Iohannis are încredere în cei mari și nu mai vrea ca el și Aurescu să-și bată capul cu votul României!

La ce să avem o mînă să ne apărăm dacă n-am folosit-o niciodată? Mai bine ne-o tăiem singuri!

Mai mult, dacă ar fi citit Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ar fi aflat la art 3, punctul 2, că:

” Art 3, punctul 2. Bulgaria şi România se află în aceeaşi situaţie ca şi actualele state membre în ceea ce priveşte declaraţiile, rezoluţiile sau alte luări de poziţie ale Consiliului European sau ale Consiliului, precum şi în ceea ce priveşte cele referitoare la Uniune care sunt adoptate de comun acord de statele membre; prin urmare, acestea vor respecta principiile şi orientările care rezultă din aceste declaraţii, rezoluţii sau alte luări de poziţie şi vor lua măsurile care se pot dovedi necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora”. 

L-au păcălit pe Klaus Iohannis? S-a umflat aroganța în el crezînd că poate hotărî singur? L-au luat de fraier sau el se consideră un Gongu-vodă care poate decide orice?

Așa gîndește președintele României? Sau nu știu cine s-a ridicat pe vîrfuri să-i sufle la ureche (sau să-i transmită un ordin!) să se alăture celor care propun renunțarea la votul în unanimitate?

N-a înțeles Iohannis care ar putea fi consecințele renunțării la votul în unanimitate prevăzut în Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană (2005)?

Devine din ce în ce mai limpede că la Bruxelles se instaurează o autoritate politică, administrativă, financiară, sanitară și militară. Ea decide pentru statele membre, mai ales în cazul celor mici sau a celor reprezentate de prostovani și incompetenți?

Președintele României, încălcînd Constituția României și Tratatul de aderare a hotărît să treacă statul român în rîndul celor figurante în luarea deciziile importante. Vom conta pe ici pe colo, dar în materie de securitate și de politică externă, de niciun fel. Vor decide alții și pentru noi și nu ne vom putea opune!

Ce a făcut Klaus Iohannis este un transfer de suveranitate. Probabil că așa înțelege el o formulare a CCR din 2012 în care se aprecia că președintele este titularul politicii externe și de apărare. Titular nu înseamnă proprietar și nici stăpîn!

Constituția României precizează că președintele „semnează tratatele internaționale care au fost negociate de guvern”.

Cu ce drept a renunțat președintele Klaus Iohannis la acest drept de vot cîștigat de România prin Tratatul de aderare? I-au cerut americanii să o lase mai moale cu unanimitatea pentru accelerarea deciziilor? A auzit vorbindu-se la Bruxelles sau l-au rugat germanii cînd i-au mai dat o tinichea?

Începe să se confirme ironia lui Henry Kissinger. El a lansat celebra întrebare (o reproduc aproximativ):

-Cu cine vorbesc americanii în Uniunea Europeană cănd propun o decizie importantă? Dau telefon la 28 de premieri și președinți?

Acum este clar! Casa Albă dă un telefon la Ursula von der Leyen, ea zice „Da“ și decizia este luată. Eventual, îi mai consultă prin ambasadori și pe cei mai puternici.

Problema noastră rămîne la președintele Klaus Iohannis. Pe ce baze a decis poziția României într-o chestiune de importanță vitală pentru țara noastră? Gestul său este aberant și nu are acoperire. Este un transfer de suveranitate decis în culise. A hotărît de unul singur pentru România într-o chestiune care nu-i de nasul său. Suveranitatea României este o valoare care aparține poporului român și prin nici o lege nu a fost trecută în proprietatea și decizia președintelui. Nici a lui Klaus Iohannis și nici a însoțitorului său, Bogdan Aurescu.

Klaus Iohannis a făcut-o lată!

Jucătoarea ucraineană de tenis Elina Svitolina (508 WTA) a cucerit sâmbătă titlul la turneul WTA 250 de la Strasbourg, dotat cu premii totale de 225.480 de euro, după ce a învins-o în finală pe rusoaica Anna Blinkova (66 WTA), în două seturi, 6-2, 6-3.

Pentru Svitolina, campioană la Strasbourg şi în 2020, este primul trofeu adjudecat în circuitul WTA după pauza de un an în care a născut o fetiţă.

Sâmbătă, Svitolina s-a impus după doar o oră şi jumătate în faţa rusoaicei, campioana en titre de la Transylvania Open.

La finalul partidei cu Anna Blinkova, Elina Svitolina a salutat-o pe adversara sa dând din cap, dar nu a dat mâna cu rusoaica.

În semifinale, Svitolina o învinsese pe franţuzoaica Clara Burel (122 WTA) cu 4-6, 7-5, 6-3. Franţuzoaica debutase în turneu cu o victorie în faţa Soranei Cîrstea.

Grație succesului său, ucraineanca a urcat pe locul 191 în clasamentul mondial live.

„I will be donating all my prize money from this tournament. Is going to go to the kids of Ukraine.” 💛💙@ElinaSvitolina | #IS23 pic.twitter.com/KcpaEUsJXs

— wta (@WTA) May 27, 2023

2020 🤝 2023@ElinaSvitolina is a champion in Strasbourg once again!#IS23 pic.twitter.com/IeHYzD0Yfl

— wta (@WTA) May 27, 2023

Încep prin a spune că sunt integral de acord cu toate argumentele prezentate conformă cărora profesorii sunt prost plătiți în învățămîntul preuniversitar românesc. Am scris eu însumi adesea cît admir profesorii și învățătorii din România atunci cînd întîlnesc în universități de top din lumea tineri din Focșani, Buftea sau Sibiu care au ajuns acolo (adesea prima generație de intelectuali din familia lor) datorită unei școli meritocratice, rezultatul unui hibrid de egalitarism comunism (ce a mai rămas) și republicanism francez (vechea noastră tradiție). Copii aceștia au avansat în viață pentru că niște oameni pasionați de meseria lor au căutat talente și s-au înălțat pe ei înșiși pregătindu-i (adesea fără meditații) pe copii să meargă la olimpiade și universități bune.

Și de la primele teste PISA am publicat corelația cu reședința rurală, care indică fără putință de tăgadă că proasta predare e cel mult o cauză secundară a analfabetismului funcțional pe lîngă reședința în rural și sărăcia care rezultă de aici, deci învățămîntul necesită investiții. Nu mai departe de acum o lună, la B1TV, am spus că din legea educației mare lucru nu va ieși pentru că grupurile de interese au creat un echilibru suboptimal, și că dacă societatea nu poate agrea o lege bună măcar să o treacă pe asta pentru a lua banii din PNRR, pentru că erau singurii care promiteau să acopere găurile de investiții- sunt bani serioși în PNRR condiționați de legea educației. În aceeași intervenție la Laura Chiriac am spus însă la fel de răspicat că pe cît mi se pare că rațional este să se treacă repede legea ca să se ia banii din PNRR, a aloca bani o singură dată nu e o soluție, trebuie măcar un plan să ai cum să bugetezi pe viitor educația la nivel european în fiecare an, sau la fiecare buget multianual. Dar am adăugat că dacă măcar facem din PNRR-ul ăsta toate canalizările care lipsesc e mare lucru pentru noi.

Mi se pare însă tot ce va realiza greva profesorilor este că nu vom mai face nici măcar canalizările.De asta am sentimente împărțite față de grevă.

Solidaritatea e dezirabilă dacă scopurile sunt cele optimale din punct de vedere al bunăstării sociale și greva e oportună dacă fereastra de oportunitate e bine aleasă. Orice acțiune publică poate să aibă consecințe nedorite, dar cînd consecințele nedorite sunt certe, iar beneficiile sunt incerte te alegi cu mai mult rău decît bine. Și m-aș simți mai aproape față de sindicatele din educație dacă solidarizau lumea și pentru o școală seculară (biserica nu se infiltra așa de mult în școala publică dacă întîlnea rezistența care se cuvine la sindicate), și pentru un bacalaureat generalist (Câmpeanu a încercat ceva, dar de vara trecută grupurile de interese, în cap cu meditatorii la română, strică și lucrurile bune din proiect), și pentru o separație mai bună public-privat (conflictul de interese fiind la examenele de admitere în licee sau facultăți foarte răspîndit, și nimănui nu îi pasă). Dar aceste scopuri de bunăstare generală nu sunt pe lista greviștilor. Dacă ar fi, mîine aș veni acasă să mă alătur lor.

Sentimentele mele nu sunt împărțite față de guvernanți, care sunt integral de vină.

Cum e cu putință ca la finele unui ciclu de consultare de mai mulți ani menit a întruni un consens să te alegi cu o grevă generală? Este, desigur, un eșec masiv pentru Klaus Iohannis- nu insist pe asta că are cine să-l critice pe KJ, care nu învață din critici, e inferior și lui Iliescu și lui Băsescu din acest punct de vedere. Așa e statul cu epoleți: inflexibil. Cine controlează totul nu crede în opinie publică, și așa jungem ca o armată de servicii secrete să nu poată prezice că la finele unei consultări publice, după ani de zile în care au existat canale pentru feedback, profesorii fac direct grevă generală. E tentant și mai ușor să spui că Putin e în spatele lor decît să admiți că din consultare a lipsit ce îi interesa pe ei mai mult- salariul- și că nu ai habar ce supărați sunt, pentru că nu ai capacitatea de a lua pulsul opiniei publice deși infiltrezi cu acoperiți toate categoriile și le plătești salariile cele mai consistente din buget. Și te trezești fără avertisment cu o grevă generală în ziua rotativei guvernamentale.Cum, nu a fost nimeni dat afară la serviciile interne, prognoză, etc pentru că s-a ajuns aici?E așa de neverosimil, că la ora asta teoriile conspirațiile stau să iasă din ou: greva a fost manipulată ca să se explice Bruxelles-ului, sau șeful serviciilor nu îl voia pe Ciolacu cu epoleți fiind cumva mai sigur cu epoleții lui Ciucă, deci greva s-a făcut ca să prevină rotativa, etc. Bașca infiltrarea rusească.Nu era nevoie să manipuleze Putin nimic. Ca și la vaccinare, România se autosabotează.Întîi nu se poate face o lege bună pentru că interesele înguste, nu doar ale guvernanților- nu statul e de vină totdeauna, societatea asta e cum e, vorbim de lobby-urile profesorilor de română, ale liceelor bune, ale bisericii, ale învățămîntului privat, etc.- bat de departe interesul general.

Pe urmă, legea nu se poate trece, că se face grevă, și așa mai pierdem și banii din PNRR.Pe urmă, momentul e catastrofic ales- cînd există un deficit care amenință și el PNRR, de unde nu se poate tăia nici ce s-a promis că se tăia, că alte interese înguste, dar puternice, s-au coalizat.Finalmente, românii se aleg cu haosul și incapacitatea perpetuă a unei formulări raționale a actului de guvernare, nu mai reiau prefețele mele la rapoarte ale Băncii Mondiale, că sunt pe Internet și nu se învechesc, deși de la ele au trecut 15, 10, n ani, anii trec și nu se schimbă nimic.Soluții pe termen scurt nu există.

Solidaritatea mea e mai ales cu părinții care nu au de ales și au copiii în această școală. Un motiv major să nu fi avut copii pentru generația mea, să nu îi dăm la școala asta!Dar soluția pe termen mediu și lung e în societate, nu la stat. O grevă e o un instrument puternic. Dar la momentul nepotrivit și cu o agendă parțială nu se va rezolva mare lucru. Se va ajunge în instanță.Dacă nu a mers consultarea României educate să facem alta, în care să agreăm în cît timp se poate atribui un buget adecvat educației din PIB, dar și care e educația adecvată care să merite banii, și da, pentru aceea să facem grevă dacă nu putem face un pact cu partidele de guvernare pentru un calendar pe termen mediu și lung. De exemplu să nu pornim școala în septembrie. Vara ajunge pentru un document comun.Pentru că interesul profesorilor și interesul general trebuie puse de acord.

Cristian Popa, membru în Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României (BNR), spune că discuţia despre scăderea dobânzii de politică monetară nu este pe masă deocamdată, fiind prea devreme să se declare că a fost câştigat războiul împotriva inflaţiei.

„Când vine vorba de lupta pe care o ducem împotriva inflaţiei, o voi spune direct: deşi am câştigat bătălii importante, iar alte victorii vor veni cu siguranţă anul acesta, nu pot spune că am câştigat întreg războiul împotriva inflaţiei: războiul va continua şi ar putea fi unul de durată. Nu vom reveni curând la dobânzile mici de acum 2 ani. Sunt schimbări structurale în economia globală care creează presiuni inflaţioniste”, a declarat Popa în cadrul conferinţei International Economic Conference of Sibiu.

El a precizat că, în cadrul celei mai recente conferinţe de presă, guvernatorul Mugur Isărescu a subliniat succesul reducerii inflaţiei într-o manieră prudentă, fără şocuri bruşte asupra economiei.

„Astfel, trebuie să continuăm să fim prudenţi, deoarece mediul în care operăm este caracterizat de o incertitudine semnificativă, şi este plin de provocări. Ca şi în sport, trebuie să rămânem cu ochii pe minge: mai este mult de parcurs până să readucem inflaţia la ţinta de 2,5% şi nu numai că drumul este lung şi dificil, dar poate fi şi denivelat. Ca şi în călătorii, ultima parte poate fi cea mai dificilă, poate sună contraintuitiv, dar efortul de a aduce inflaţia de la 5% la 2,5% poate fi mai mare decât cel de a o aduce de la 15% la 5%”, a declarat Cristian Popa.

Potrivit acestuia, vestea bună este că, după o perioadă dificilă, sunt semne de normalizare, iar rata inflaţiei va scădea la o singură cifră în curând.

„Pentru sfârşitul anului 2024, Banca Naţională a României prognozează o rată a inflaţiei de 4,2%, uşor peste intervalul de variaţie al ţintei. Însă discuţia despre scăderea dobânzii nu este pe masă deocamdată. Băncile mari încă operează creşteri. Până când nu observăm clar că inflaţia scade în apropierea ţintei, măcar în interiorul coridorului, este prea devreme să declarăm că am câştigat războiul, astfel că discuţia despre relaxarea politicii monetare este prematură la acest moment. Trebuie să vedem un progres semnificativ în procesul dezinflaţionist înainte de a discuta despre reducerea ratelor cheie”, a mai spus Popa.