Sistemul de pensii din România, în pierdere: Românii ar trebui să se pensioneze la 74 de ani pentru a avea pensia mai mare decât contribuțiile din timpul vieții
Un studiu al prestigioasei asociaţii CFA România arată că randamentul Pilonului I (calculat ca IRR – Internal Rate Of Return) este negativ până la vârsta de 74 de ani, vârstă la care românii ar putea avea o pensie mai mare decât contribuțiile din timpul vieții.
“Cu alte cuvinte, pensia de Pilon I presupune că beneficiile primite până la 74 de ani vor fi mai mici decât contribuţiile de-a lungul carierei, ambele ajustate conform presupunerilor de mai sus. Cu toate acestea, randamentul implicit al Pilonului I creşte odată cu vârstei până la care se primeşte pensia de stat, ajungând la puţin peste 5% în cazul unui participant care ajunge la vârsta de 90 de ani”.
Practic, randamentul negativ arăta faptul că Pilonul I de pensii este de fapt o taxă, şi mai puţin un beneficiu pentru o mare parte a contributorilor, aceştia practic primind înapoi, ca şi pensie, o suma cumulată mai redusă decât suma cumulată contribuită în timpul vieţii active, scriu analiştii. “De aici şi atractivitatea redusă de a munci pe bază de contract de muncă şi implicit rata de participare redusă pe piaţa muncii, cu contract de muncă înregistrat în România”.
Dacă ajustăm atât valoarea contribuţiilor, cât şi pe cea a drepturilor de pensie cu probabilitatea de supravieţuire, avem un randament al Pilonului I care devine pozitiv mai devreme, la circa 72 de ani, însă creşte mai puţin odată cu vârsta, până la 3,85% la vârsta de 90 de ani. “Însă deficienţa unei asemenea abordări este „survivorship bias”. În sensul că sunt contributori la sistemul public pensii care cotizează însă decedează înainte de ieşirea la pensie, şi practic ei şi/sau moştenitorii lor nu au niciun beneficiu pentru contribuţiile realizate”.
În concluzie, proiecţiile publice asupra ratei de înlocuire, alături de randamentul implicit al Pilonului I estimat în acest studiu, indică o adecvare redusă a sistemului de pensii de stat (Pilon I) pentru asigurarea unui venit suficient la pensionare. În acest context, devine esenţială responsabilitatea individuală de a suplini aceste deficienţe prin economisire constantă de-a lungul carierei active.
Pentru a sprijini acest efort, statul are un rol crucial în promovarea şi facilitarea accesului la scheme de economisire suplimentare pentru pensie. Măsuri precum acordarea de deduceri fiscale şi crearea unui cadru legislativ stabil şi transparent pot stimula participarea la Pilonul II (fonduri de pensii administrate privat), Pilonul III (pensii facultative) şi Pilonul IV (alte forme de economisire pe termen lung).
După reforma sistemului de pensii din România, în anii 2007-2008, la recomandarea şi sub supravegherea Băncii Mondiale şi a Uniunii Europene, au fost puse bazele unui sistem de pensii cu 3 piloni, respectiv: – Pilonul I: pensia de stat, sistem de tip „pay as you go” (cel deja existent) – Pilonul II: pensie administrată privat obligatorie, sistem de tip „defined contributions” (contribuţii definite) – Pilonul III: pensie administrată privat facultativă. Pilonul II presupune că o parte din contribuţia de asigurări sociale (CAS) plătită către bugetul public să fie direcţionată către fonduri private de pensii. În prezent, prin legislaţie este stabilit procentul de 4,75% din cota de 25% de CAS.
Pe de altă parte, la Pilonul III contribuţiile nu sunt redirecţionate de la bugetul public, ci sunt plătite în mod voluntar, facultativ, de către salariaţi şi/sau angajatorii lor. Contribuţia la fondurile de pensii facultative beneficiază de o deductibilitate fiscală (câte 400 EUR / an, atât la angajat cât şi la angajator), pentru încurajarea economisirii private.
La sfârşitul anului 2023, Pilonul II avea active sub administrare (valoarea activului net) de circa 127 miliarde RON (respectiv 150 miliarde RON la sfârşitul lunii octombrie, 2024), pe când la Pilonul III se remarcă o dimensiune mult mai redusă, cu o valoare a activului net de aproximativ 4,7 miliarde RON.
Astfel, din totalul activelor administrate de sistemul privat de pensii, peste 95% aparţin pilonului II. Un posibil motiv pentru această discrepanţă este legat de pragul de deductibilitate foarte scăzut (400 EUR pe an, angajat şi angajator, pentru un total maxim de 800 EUR per participant). Dacă ne uităm la valoarea activelor raportată la PIB, vedem că România are o rată semnificativ sub media statelor dezvoltate (OECD). La sfârşitul anului 2023, valoarea activelor de pensii private raportate la produsul intern brut era de 8,3% în România. Pentru aceeaşi perioadă, media la nivelul OCDE era de 82,5%.
Utilizând presupunerile pe baza cărora au fost fundamentate proiecţiile din cel mai recent Raport privind îmbătrânirea (2024), vom considera cazul unui angajat cu salariul mediu pe economie, care are acum vârstă de 25 ani şi va contribui timp de 39 de ani, până la ieşirea la pensie la 65 de ani. Valoarea contribuţiilor de Pilon I (20,25% din salariul brut), precum şi rata de creştere a beneficiului la vârsta de pensionare (inflaţie Ă creşterea salariului real) sunt cele prevăzute de legislaţia în vigoare, L306/2023.
De asemenea, vom presupune o rată nominală de creştere a salariului în linie cu rata de creştere a economiei pe termen lung, de circa 6,5% (creştere PIB nominal PIB potenţial Ă Inflaţie) 15 şi, conform formulei de calcul, o rată de creştere a beneficiului de pensie de 5%.