Profesorul Cristian Păun: ”România nu (mai) este un paradis fiscal!” Afirmația că taxele aplicate mediului de afaceri sunt mici prin comparație cu țările din regiune este COMPLET falsă!
Profesorul de la ASE, Cristian Păun, într-o analiză postată pe o rețea de socializare, demontează afirmațiile, complet false, pe care se bazează programele de guvernare că ”în România avem printre avem cele mai mici taxe pe mediul de afaceri”:
”România nu (mai) este un paradis fiscal!
Această postare completează cu și mai multe calcule postarea anterioară. Politrucii care fac politici publice și programe de guvernare în România se laudă că folosesc metode științifice și că sunt independenți politic atunci când propun tot felul de aberații și de țopăieli fiscale ”salvatoare”.
Haideți să verificăm acest lucru. Întreaga listă de propuneri de redresare a deficitului bugetar este bazată pe o afirmație COMPLET FALSĂ: în România, taxele aplicate mediului de afaceri sunt mici prin comparație cu țările din regiune, din UE și din OCDE.
Plecând de la această informație complet falsă (o să arăt și mai mult în această postare de ce), fără a fi verificată științific, s-a construit un program de guvernare complet ostil mediului de afaceri (din nou), care adaugă noi și noi biruri.
Am verificat științific afirmația ”în România printre avem cele mai mici taxe pe mediul de afaceri” din regiune, din UE, din OCDE.
Am plecat de la rata de impozitare a profitului în țările din regiune, media UE-27 și media OCDE și de la procentul total de contribuții plătit pentru salariile aferente forței de muncă. Am luat în studiu o marjă netă de profit de 10% și o pondere a cheltuielilor cu forța de muncă de 35% în total cheltuieli. Folosind aceste ipoteze de lucru, am calculat echivalentul cumulat în impozit pe profit al celor două componente fiscale majore pentru o afacere: impozitul pe profit și impozitul cumulat pe forța de muncă.La studiu, pentru completare, mai poate fi adăugat și impozitul pe dividendul distribuit din profitul net (avem nevoie să știm un procent mediu de profit reinvestit / distribuit ca dividend) și TVA (mai complicat, ar trebui să știm procentul mediu de deducere al lui).
Rezultatele sunt următoarele:
– România se află în mijlocul grupului de țări analizat, cu doar 2.3% sub media UE-27, însă peste media OCDE cu 0.3%;
– România se află peste multe țări din regiune cu care concurează direct: este peste Polonia cu 1,4%, peste Croația cu 1,6% (deja în Zona Euro), peste Ungaria cu 2,6% și peste Bulgaria cu 10%.
Interesant este că la o marjă de profit net mai mică, de doar 10% (nu de 15%), ecartul dintre România și Polonia crește la 2,19% (față de 1,41%) și dintre România și OCDE crește la 1,27% (față de 0,25%). Față de Ungaria ecartul scade de la 2,56% la 1,97%. La o marjă de profit net mai mare, de 20%, ecartul dintre România și Polonia scade la 0,7%, dintre România și OCDE ajunge să fie în favoarea României (-0,62%, fiscalitatea combinată scade ușor sub media OCDE) și față de Ungaria crește la 2,98%.
Cu alte cuvinte, pentru sectoare cu marjă de profit netă mică, România este mai atractivă decât Ungaria, în timp ce, pentru sectoare cu valoare adăugată mare, România este mai atractivă decât Polonia. Adică, când vine vorba de sectoare cu valoare adăugată mai mare, companiile mari care investesc în regiune vor prefera astăzi Ungaria sau Bulgaria, având un regim fiscal mult mai atractiv decât România. La valoare adăugată mică, preferă România.
În concluzie:
– România nu mai are regimul fiscal cel mai favorabil din regiune, este la mijlocul clasamentului din Europa Centrală și de Est.
– România are astăzi un regim fiscal care descurajează localizarea investițiilor care au valoare adăugată mare în țara noastră, ele vor prefera țările din imediata vecinătate. Această concluzie este una complicată, dacă avem în vedere faptul că dorim să prelucrăm cât mai mult din gazele de la Marea Neagră, nu să regăsim aceste gaze în petrochimia din Ungaria, Bulgaria sau Serbia și, apoi, în importurile noastre.
– Este clar acum de ce exportăm grâu și importăm aluat. Aluatul are o valoare adăugată mult mai mare decât grâul brut”, a scris profesorul Păun.