„Sfântul Ierarh Nicolae s-a apropiat de hotarele nepătimirii, dobândind vederi drepte despre Dumnezeu și despre oameni. Din experiența rugăciunii, a milosteniei și a îndelugilor postiri, a înțeles că bunătățile pe care Dumnezeu le dăruiește făpturilor Sale, prin Duhul Sfânt, sunt feluritele daruri dumnezeiești și, de aceea, a căutat să fie, cu adevărat mărturisitor și apărător al dreptei credințe, învățător înfrânării, dar și chip blândeților”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la hramul Catedralei Arhiepiscopale din Râmnicu Vâlcea.
Înaltpreasfinția Sa a subliniat că „întrucât toate bunătățile izvorăsc din aceeași vistierie a Duhului Sfânt, toate lucrează într-o unică direcție, anume îndumnezeirea omului prin har sau asemănarea acestuia cu Dumnezeu: „Voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră” (I Tesaloniceni IV, 3). Ca adiere de vânt, ori ca apă sau ca foc, Duhul Sfânt este Cel Care străbate, curățește, luminează și înnoiește făptura, îndepărtând murdăria a tot păcatul.
Ca o vistierie a tuturor bunătăților, El poartă în Sine chipul sfinților din toate locurile și din toate timpurile, arătându-Se lumii ca Cel Care zidește în omul credincios trăsăturile chipului Mântuitorului Hristos, întocmai ca un pictor iconar asupra unei pânze curate. Indiferent de forma în care Își revarsă bunătatea în oameni, Duhul Sfânt suflă asupra
omului, spre a-l înnoi, ca fiu al lui Dumnezeu.
Această permanentă creștere duhovnicească o întâlnim în viața Sfântului Ierarh Nicolae, începând de la nașterea și copilăria sa, când, prin gesturi de care se minunau cei ai vremii și cei care au citit scrierile aghiografice, s-a descoperit a fi un trăitor în Duh, un postitor și un rugător desăvârșit. Din faptele de milostenie săvârșite, cunoaștem că bunătatea Sfântului Ierarh Nicolae era însoțită de frumusețea duhovnicească a unei personalități strălucitoare, care a primit darul de aface minuni până într-acolo încât, la mijlocirile sale, Dumnezeu a înviat pe unul dintre corăbieri. Atât de puternică era rugăciunea Sfântului Ierarh Nicolae încât potolea stihiile naturii și îi ocrotea pe cei aflați în primejdie de moarte.
După cuvântul Sfântului Apostol Pavel, în toate a luat pavăza credinţei, cu care a putut stinge toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.
Sfințenia vieții Sfântului Ierarh Nicolae și toate faptele minunate care au oferit strălucire chipului său duhovnicesc le privim ca pe o mărturie și o mărturisire a credinţei în puterea milostivă, iertătoare şi dătătoare de cerești daruri a lui Dumnezeu”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.