De la balconul Operei din decembrie 89 se aud parcă și acum acordurile de chitară ale inconfundabilului Ilie Stepan, omul care a riscat totul pentru a cânta „Deșteaptă-te române”- imnul care a trezit o lume întreagă la realitate, care a făcut mii de oameni să vibreze și să lupte pentru libertate. După 35 de ani, notele altora parcă s-au mai stins de pe portativ, dar muzica rock dovedește în continuare că nu a închis ochii niciodată.
PRO Musica, unul dintre cele mai longevive, mai performante și mai reprezentative nume din peisajul muzicii contemporane românești, sărbătorește 52 de ani – ceasul existențial al grupului este pornit în 15 ianuarie 1973, când PRO Musica a debutat pe scena Liceului Pedagogic din Timișoara, cu un concert de compoziții proprii pentru a ilustra muzical lirica eminesciană. După jumătate de secol de activitate, grupul pregătește pentru anul 2025 un cuprinzător proiect care include realizarea filmului documentar PRO Musica 5.1 – Vreme trece, vreme vine, publicarea volumului PRO Musica – Logica timpului – Texte, îngrijit de Marian Odangiu, și lansarea cvadruplului CD „The best of PRO Musica ” (cu 61 dintre piesele grupului, din toate perioadele). Un prim pas din această listă a evenimentelor culturale deosebite, care încununează redutabila carieră artistică a grupului timișorean, îl reprezintă și lansarea piesei AnteApocalipsa – Rugăciunea unui rocker.
AnteApocalipsa, lansată oficial în data de 15 ianuarie, este fără dubiu o expresie a ideii că muzica rock, dincolo de faptul că nu a făcut compromisuri majore niciodată, nici nu a fost indiferentă. Mesajul social și „ieșirea” în lume n-au fost niciodată o pierdere a identițății pentru muzica rock – ba dimpotrivă, o regăsire a ei. Într-o lume tot mai mult în continuă zbatere, în războaie și chin, în nedreptate și întuneric, Rugăciunea unui rocker vine și propune o direcție pe cât de pertinentă, pe atât de neașteptată – din studioul Pro Musica se naște o invocație. Este Rugăciunea rockerului care invocă o dorință pentru îndreptarea unei lumi imperfecte, cerându-i lui Dumnezeu să își întoarcă, iarăși, fața spre Oameni, în acest moment în care înțelegerea și pacea dintre ei este în mare suferință.
Putem să o numim o nouă piesă „imn” a celor de la PRO Musica, la ceas aniversar, și care neobosiți în lupta pentru dreptate și adevăr, scot la lumină un alt diamant prețios ce va atârna cu mare greutate la gâtul aplecat al unei lumi prea bolnave și totuși dornică de vindecare.
Atât mesajul luminii, cât și forța transmiterii lui sunt proprii compoziției lui Ilie Stepan, limbajului artistic care îi aparține. Este de notorietate prezența liderului PRO Musica în balconul Operei din Timișoara în 20 decembrie 1989 – un gest de supremă sfidare la adresa dictaturii comuniste si a dictatorului Ceaușescu încă la putere– și faptul că piesa „Timișoara” compusă după acel moment a devenit imnul orașului, așa cum este de notorietate și claritatea cu care creația sa muzicală s-a opus dramei, suferinței și războiului , în tot parcursul carierei artistice. Textul poartă semnătura lui Marian Odangiu, la fel ca multe alte compoziții cunoscute ale grupului.
AnteApocalipsa – Rugăciunea unui rocker este țipătul mut al deznădejdii unei lumi, al iubirii, al credinței și luminii, al rugăciunii și speranței… Este un arc peste timp, de la Woodstock ’69 până acum, a tot ceea ce înseamnă generațiile Flower Power, Buy Flowers Not Arms, Give Peace A Chance, Born To Be Free. Nu ne mai putem teme de ce spunem și nici nu mai putem privi indiferenți, întorcând capul în altă parte, prefăcându-ne că nu vedem, nu înțelegem și nu simțim nimic din ce se întâmplă in jur…. Paradoxal, toate astea se întâmplă cu noi contemporani ai acestei lumi. (Ilie Stepan)
În viziunea scriitorului Mircea Mihăieș, „AnteApocalipsa nu diferă în mod fundamental de Apocalipsă: o anunță, o pregătește și o trăiește în mintea vizionarilor. Ea este o premoniție și un ecou. O transcriere înfrigurată a spaimelor pe care le trăim și un protest/rugăciune/imn contra nebuniei dezlănțuite asupra lumii. Retrăim, ca într-un coșmar, ororile unor războaie ce secătuiesc omenirea, incapabilă să învețe lecțiile tragice ale istoriei. Oricât de puternice ar fi avertismentele artiștilor, sălbăticia, dorința de a cotropi, supune, mutila și distruge a speciei umane nu pot fi domolite. Dragostea, valoarea supremă pe care o putem opune instinctelor primare agresive, e o armă pe cât de delicată, pe atât de eficientă. De aceea, artiștii nu au obosit să se identifice cu ea.”
Componența grupului pentru înregistrarea piesei îi aduce împreună pe Bogdan Bogy Nagy – lead vocal & voices, Ilie Stepan – acoustic guitar, electric guitar, programming, Dixie Krauser – bass, Doru Apreotesei – keyboards, Horea Crișovan – lead guitar, Dana Borteanu & Veronica Luță – backing vocals, Nicu Patoi – lead slide guitar, dar și pe regretații Grigore-Bujor Hariga – guitar sampling și Lică Dolga – drums samplings edit. Mixajul este realizat de Sebastian Ciocan (Show Factory Studios – Timișoara), iar masteringul de către Florin Buciu (Fandango Recording – Spania).