În 2024, din cauza temperaturilor extreme și a secetei, în România, producția de porumb a fost extrem de slabă. În această conjunctură care devine an de an tot mai critică, prof. Valeriu Tabără, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS), atenționează că, dacă nu ar fi fost agricultura din zona Ardealului și Banatului, practic, România nu ar fi avut porumb. Toate astea, fiindcă se cheltuiesc în continuare bani în proiecte ineficiente.
România a pierdut 1,3 milioane de ha de teren arabil.
“De 20 de ani spun, ca și în ultima perioadă, că va veni un moment când porumbul, cultura numărul unu a țării va fi eliminată de pe piața internațională”, este de părere președintele ASAS.
Prof. Tabără a mai explicat că România importă hibrizi care toți sunt sensibil la fuzarioză. Dacă desfaci știuletele în luna august, se va constata că vârful este infestat cu mucegaiul care produce aflatoxină. Aceasta ciupercă este atât de periculoasă, încât multe țări nici măcar nu acceptă porumb cu urmă de aflatoxină. În 2024, agricultura românească a fost deficitară în ceea ce privește noile tehnologii moderne de producție. De aceea va fi foarte greu de contracarat și efectele fenomenelor climatice asupra culturilor, în lipsa acestor tehnologii.
Prof. Valeriu Tabără susține că e nevoie de dezvoltarea în universități a unei discipline extrem de necesare: fiziologia. Problema numărul unul care trebuie rezolvată, în acest moment în agricultură, este reducerea consumului specific de apă. Planta de grâu consumă în jur de 550 de unități de apă pe sezon.
“Dacă genetic, eu reușesc și reduc la 450 de unități, înseamnă elementul de toleranță pentru zone verzi. Aș putea să nu mai am apă niciodată în Dobrogea sau în sudul țării”, este de părere Valeriu Tabără.
Profesorul a mai atenționat că aici mai intervine un aspect: indicele de ariditate, care este mai important decât irigațiile. În 2024, în zona Urziceni, plantele de pe 100 de ha de floarea soarelui, soi importat, nu a produs calatidiul, nu a avut inflorescență din cauza secetei atmosferice, nu a celei din sol. Bărăganul și Dobrogea nu se usucă din cauza secetei pedologice, ci a indicelui de ariditate. E vorba de acel raport dintre temperatură și umiditate relativă care coboară sub 30%.
De aceea, Tabără spune că, în aceste cazuri, fără dezvoltarea și utilizarea biotehnologiilor, nu se poate rezolva aproape nimic, nici în ceea ce privește calitatea producțiilor, nici în contracararea fenomenelor climatice.
Profesorul a reamintit că pentru prima data a auzit de problema aridizării și deșertificării când era student în anul doi la Institutul Agronomic Timișoara, în 1968. În acea perioadă, se făceau studii geobotanice finanțate de stat, unde se monitoriza evoluția echilibrului din natură, a speciilor care apăreau. Așa s-a descoperit în vestul câmpiei Banatului, în Jimbolia, la 45 de km de Timișoara, că au apărut plante specifice zonei aride, asta într-o regiune de silvostepă, și nimeni nu a luat în seamă fenomenul, dar nici astăzi nu se ia în serios. În această conjunctură, e nevoie de culoarul de apă ce se poate construi de la Mureș la Dunăre, bine organizat și planificat. Se poate merge și pe ce are Banatul din belșug: sursa de apă freatică.
Conform statisticilor prezentate, în ultimii ani, România a pierdut 1,3 milioane de ha de teren arabil. Riscul este și mai mare când panourile solare sunt montate pe terenuri și are loc degradarea clasei de fertilitate. E o problemă de o gravitate colosală. Solul este cel mai mare patrimoniu al țării și riscăm să îl pierdem încet-încet. Așadar fiindcă îi diminuăm calitățile și nu îi redăm potențialitatea, nu vom avea șansa să redresării, așa cum am dori. Președintele ASAS a mai vorbit de altă problemă ce trebuie rezolvată în folosul agriculturii din România: sechestrarea carbonului. Câți știu cât de important este acest proces pentru agricultură? Când vorbim de carbon este că și cum am discuta de Green Deel. Dioxidul de carbon este element esențial pentru existența vieții. Primele substanțe organice se obțin din oxigen, dioxid de carbon, apă și energie. Astea se duc mai departe până la glucoză, fructoză, lipide, proteine etc. Înmagazinarea trebuie să se facă în substanța organică, în humus, pentru care îți trebuie zeci de ani să îl aduci la un anumit nivel superior.
În această situație, profesorul Tabără a mai atras atenția că anual România pierde 0,1% din procentul de humus al solului. Pe de altă parte, în ceea ce privește apa, trebuie ținut cont de două aspecte: gestionarea și gospodărirea apei. Apa pluviala ar trebui să fie colectată separat apoi utilizată în agricultură. În America, există un principiu extraordinar: tot ce vine din natură se întoarce în natură. Înseamnă un circuit închis și echilibrat. Atunci când se fac dirijări, înseamnă că omul a intervenit în evoluția naturii. De aceea, profesorul a insistat că problema aceasta majoră legată de biotehnologii este foarte importantă și de mare actualitate și trebuie rezolvată, fiindcă altfel România nu va putea ieși din criză și pentru a face față provocărilor extraordinare ale schimbărilor climatice.
Prin urmare, trebuie impuse reguli pentru aplicarea acestor biotehnologii reguli care la nivelul Uniunii Europene țin de nivel administrativ și politic, fără să aibă suportul științific.
Tabăra a dat exemplu Statele Unite ca și campioană în aplicarea biotehnologiilor, urmate de Israel și Egipt. Surprinzător este că Israelul a devenit un mare producător de pește, dar fără să aibă lacuri. În Israel tot puietul de pește este produs in vitro, deci într-un mediu controlat, datorită biotehnologiilor foarte dezvoltate. Președintele ASAS a reiterat că fără biotehnologie aplicate cu eficiență, România nu poate să își mai propună să obțină succese deosebite în agricultură. Mai mult, fără a aduce în prim-plan problemele fiziologiei plantelor, pedologia, agrochimia, genetica și bioingineria, nu vom avea nicio șansă să ne așezăm în normalitatea lucrurilor și să rezistăm pe piața internațională.
Care sunt consecințele? Agricultura românească va continua să importe materiale biologice din ce în ce mai scumpe. Pentru ca România să producă porumb la nivel înalt, are nevoie de hibrizi adaptați cu un consum de apă mai redus și să nu își închidă stomatele la la 40°. Institutul de biologie celulară trebuie readus în parametrii inițiali. Din păcate, noi suntem blocați datorită măsurilor ce s-au luat și prin lipsă de curaj de a face aceste institute funcționale la parametrii superiori.
Agricultura – sectorul cu cele mai mari riscuri
Profesorul trage încă un semnal de alarmă și atenționează că, în acest moment, zootehnia din România înseamnă 20% din impactul agroalimentar, când ar trebui să fie între 50% și 60%. Până nu vom ajunge la aceste procente, nu vom avea asigurată siguranța alimentară. Drama este că importăm materialul genetic pentru obținerea cărnii de porc și aceasta importată în proporție de 70% – 80% din necesarul consumului intern. În aceste condiții, nimeni nu va reuși să revigoreze sectorul dacă vom continua să importăm materialul genetic.
“Îl aducem de afară, fiindcă noi am lichidat tot ce înseamnă producția de material genetic inițial pentru hibrizii la păsările de ouă și de carne și iată că acum am devenit tributari și la suine”, a spus specialistul.
Prof. Tabăra a adăugat că valoarea producției agroalimentare în România este în jur de 16 – 17 milioane de euro. Italia care deține un potențial de 46% din potențialul României produce o producție de 55 de miliarde de euro anual, aplicând biotehnologii avansate. Aici mai intervine un aspect: lanțurile alimentare. Acestea devin costisitoare tocmai pentru cel care vrem să îl ajutăm.
Nu este vorba numai de costul producătorului, dar sunt și acestea mari prin inputurile pe care le plătește și la fel importate. De aceea trebuie să ai și inputurile obținute în România pentru propriile sectoare agricole. Astfel, nu vom avea nicio șansă să ne echilibrăm costurile.
“De 35 de ani ne adresăm numai unui segment din producția agroalimentară a României, de circa 40%. Unde este restul de 60%? Nu cred că asta este calea de așezare în normalitate. Producția agricolă nu e axată pe adevăratul potențial, ci pe momente de actualitate sau pe interese sau pe amatori pe domeniu. Nimeni nu privește în perspectivă”, a explicat președintele ASAS.
Valeriu Tabără a ridicat o întrebare: “Produsul intern brut este unul sustenabil?” Profesorul este de părere că nu! Asta, pentru că este format din ramuri de mare risc. România nu are sectoare economice care să dea durabilitate.
“Agricultura este una cu cele mai mari riscuri: secetă, grindină, înghețuri târzii de primăvară, chiar inundații. Ne aflăm într-un moment când trebuie să revedem întreaga strategie de dezvoltare și modernizare a agriculturii, chiar dacă nu ne place”, este mesajul prof.univ.dr. Valeriu Tabără.