În perioada tranziției, România a trecut prin multiple transformări demografice. Urbanizarea intensă din perioada comunistă dusese populația urbană de la circa 20% în anii ’40 la peste 50%. Apăruseră, după Capitală, 7 mari poli regionali de dezvoltare: Timișoara, Cluj, Brașov, Craiova, Iași, Galați și Constanța.
Fiecare avea o regională CFR și o universitate comprehensivă, dar și o populație de peste 300.000 de locuitori, arată un raport al grupului Rethink România. În regiuni, au luat avânt mai ales reședințele de județ, alte 20 având populații de peste 100.000 de locuitori. Dar marele val de urbanizare a fost inversat odată cu falimentul industriei comuniste. În anii ’90 vorbim în multe cazuri de o re-ruralizare: atât autentică (reîntoarcerea în satele de origine ale unor muncitori), cât și administrativă (suburbanizare).
Pentru a cartografia emergența acestor noi poli demografici și economici, Rethink a dezvoltat un index bazat pe identificarea principalelor tendințe economice și demografice folosind un coș de date proxy cu un nivel ridicat de încredere. Astfel de date includeau construcția de locuințe, atragerea de studenți din afara județului sau numărul de locuri de muncă. Deși acest index ne-a permis să identificăm sensul evoluțiilor demografice, dinamismul polilor de dezvoltare este influențat de mulți alți factori care pot influența, de exemplu, mediul antreprenorial sau calitatea vieții. Mulți factori sunt extrinseci, iar alții sunt greu de măsurat.
Recent, Institutul pentru Orașe Vizionare (IOV) a lansat un index amplu care evaluează orașele principale ale României (București și reședințele de județ) în baza a 51 de criterii. Acestea sunt grupate în 13 domenii, la rândul lor amalgamate în 3 categorii majore – calitate, prosperitate, vibrație. Cele 51 de criterii includ atât aspecte demografice și economice, cât și multe alte seturi de date: de la date geografice (climă, acces la spațiu verde), la elemente civice (mediul asociativ local) și multiple aspecte economice sau culturale.
Indexul nu măsoară doar calitatea administrației locale, ci și impactul mediului privat sau al poziției geografice a fiecărui oraș în parte. Acest aspect este important în condițiile în care accesul la infrastructură istorică sau o climă mai bună pot constitui factori importanți în puzzle-ul care determină succesul și atractivitatea unui oraș.
Deși metodologia și obiectivele studiilor Rethink și IOV diferă, rezultatele obținute prezintă mai multe similitudini.
În mod notabil, Rethink identificase șase mari poli de dezvoltare cu reziliență demografică: București, Cluj, Timișoara, Iași, Brașov și Sibiu. Acești poli s-au plasat și pe primele 6 poziții în ierarhia generală rezultată din City Index-ul dezvoltat de IOV.
În același timp, IOV a pus accentul pe existența a numeroase puncte de excelență în cazul unor orașe individuale. De exemplu, județul Vâlcea se remarcă prin speranța ridicată de viață, în timp ce Miercurea Ciuc are un mediu asociativ dinamic, iar Reșița se descurcă în a atrage fonduri europene.
În mod crucial, studiul scalează performanța orașelor analizate în funcție de populație, ceea ce minimizează – dar nu înlătură complet – avantajele orașelor mari. Evident, unele beneficii ale unei populații mai mari (existența unei universități, număr mare de conexiuni de transport, servicii diversificate) nu vor fi înlăturate de utilizarea de date relative (la populația județului).
După 2029, va începe marea pensionare a „decrețeilor”. Îmbătrânirea accelerată a populației (și scăderea populației de vârstă activă) a afectat deja mai multe state europene sau est-asiatice, având ca impact o scădere asimetrică a populației, arată raportul Rethink.
Contrar așteptărilor ca locuințele să se ieftinească sau ca presiunea pe marile orașe să scadă, fenomenul de concentrare a populației s-a accelerat în multe cazuri. Tinerii pleacă din cele mai îmbătrânite orașe, luând de multe ori calea câtorva orașe-magnet atractive. Acestea nu sunt în mod necesar cele mai mari.
În viitor, ne așteptăm ca și în România un număr limitat de orașe-magnet să atragă majoritatea imigranților de pe plan intern, dar și internațional. În acest sens, va exista o presiune deosebit de mare pe orașele din țară de a „performa”. Această performanță poate lua fie forma unei specializări de succes (de exemplu pentru un set de industrii sau tip de servicii), fie asigurarea unui nivel de trai ridicat pe mai multe planuri.
Presiunea de a fi un loc atractiv, ca oraș, se va accentua. După 2030, tendințele demografice vor face din atractivitatea orașelor un atu important în ceea ce va fi un joc cu sumă nulă: de multe ori orașele performante vor crește pe seama celor care nu oferă perspective economice adecvate sau un stil de viață dezirabil tinerilor înalt calificați.
Deja se observă tendința de concentrare demografică în anumiți poli. Cel mai bun exemplu este partea sudică a României, unde capitala a avut o traiectorie pozitivă, dar cele mai multe orașe s-au confruntat cu un declin accentuat pe durata tranziției. Transilvania, în contrast, s-a remarcat prin natura policentrică a dezvoltării.
Există tot mai multe dovezi care arată că boom-ul economic din ultimii 20 de ani s-a tradus diferit pentru orașele din România. O parte au profitat și și-au consolidat poziția în economia națională, au devenit atractive și au reușit să ofere o gamă diversificată de servicii cetățenilor. Altele au profitat de avantajele naturale pe care le au, de exemplu proximitatea față de frontiera de Vest sau marile căi de comunicare.
În același timp, pe fondul unei iminente accelerări a procesului de îmbătrânire a populației, orașele sunt nevoite să fie atractive pentru a împiedica o scădere puternică a populației și a numărului de contribuabili. Deja s-a observat în alte state că declinul demografic accentuează asimetriile de evoluție demografică dintre orașe. Mai mult, în condițiile în care dezvoltarea relativă a orașelor pare să fie măcar parțial condiționată de o populație numeroasă, există riscul ca cele mai puțin atractive municipii să se confrunte cu un declin al ofertei de servicii publice și private și implicit cu formarea unui cerc vicios al declinului.
Totuși, creșterea economică din România ultimilor 24 de ani pune la dispoziția celor mai multe orașe resurse care – împreună cu creativitatea mediului antreprenorial și a autorităților – le oferă șansa de a se reinventa și de a se îmbunătăți într-un mod care să le garanteze relevanța în deceniile următoare.
Sursa: HotNews.ro