Scene de secol 19, cu “străzi” desfundate de noroi, oameni la limita sărăciei, cu mulți copii, care trăiesc într-o mizerie cruntă, în colibe de carton și resturi, fără apă curentă sau energie electrică și căldură -astfel arată cartierele mărginașe precum Canton 6 de la Gara de Sud, Kuncz sau colonia “Africa de Timişoara” – cartierul făcut de Ceaușescu pentru muncitorii de la Fabrica de Zahăr şi fostul Comtim. Nici în zone mai centrale, imobile și curți din Iosefin, Musicescu sau Piața Traian, unde trăiesc familii numeroase și foarte sărace, nu au ieșit încă din secolul 19, fiind niște focare de infecție în clădiri ce stau să se prăbușească.
Deși timișorenilor le sunt prezentate filmulețe și desene colorate cu refacerea zonelor Iosefin, Kutl sau Traian sau Coridorul Verde de pe Calea Șagului, important este că zonele defavorizate pe care vi le prezentăm, sunt ignorate cu grație în noul PUG iar în celebra nouă Strategie de Restructurare Urbană a Primăriei Timișoara, aceste zone și oamenii care le locuiesc practic nu există pentru administrația USR.
Canton 6 – între pericol public, furturi și film de Kusturica
Dacă în ultimii 20 de ani candidați la primărie și primari au mai ajuns, sporadic electoral, prin colonia Kuncz sau în cartierul Aeroport, în zona numită “Canton 6”, care este situată de ambele părți ale căii ferate, între Gara de Sud, maidanul din spatele CET Sud și a fabricilor învecinate și limita cu satul Chișoda, edilii Timișoarei nu au pus piciorul.
Oamenii care locuiesc aici fie nu au cărți de identitate deloc, fie sunt expirate sau eliberate pe adrese din locuri unde au stat cândva la romi mai înstăriți din vecinătate. Majoritatea copiilor sunt născuți de mame minore iar la venirea pe lume nu au certificate de naștere.
Trei aspecte sunt extrem de grave. Primul este că autoritățile orașului știu de existența lor, dar nu fac nimic pentru a-i muta din focarele de infecție și a-i aduce în stabilimente sau locuințe sociale civilizate. Apoi, lipsa totală a igienei, a apei curente, a căldurii și a electricității, fac ca traiul în colibele improvizate să fie unul ce îi duce înapoi în timp cu două secole. Bolile netratate, ei nefiind asigurați medical, lipsa mâncării și a surselor de venit îi transformă chiar și pe cei tineri în niște bătrâni bolnavi. Cai, câini și mormane de gunoaie completează aspectul de ghetou al colibelor în care stau peste 30 de persoane, unele pe termen lung, altele doar în trecere, toți catalogați ca “boschetari”, deși unii își doresc să aibă o viață decentă și un loc de muncă în oraș.
Al treilea aspect este lipsa oricărei acțiuni de asanare și sistematizare a zonei, unde oamenii veniți din diverse orașe ale țării își găsesc adăpost. În plus, în toată zona e plin de gunoaiele adunate de nevoiași dar și de cantități imense de gunoi, deșeuri și resturi din construcții pe care unii din oraș le aduc și le aruncă, ilegal, pe terenul dintre Gara de Sud și platforma industrială de peste calea ferată.
Unii dintre nevoiașii de la Canton 6 cresc cai și au căruțe pentru a avea cu ce să transporte vechituri sau diverse lucruri furate la centrele de colectare, alții trăiesc din cerșit și furat, aducând la disperare antreprenorii care au hale și terenuri industriale în imediata vecinătate. Acestora li se fură orice de la materiale de construcții, la instalați metalice și chiar panouri fotovoltaice de pe acoperișurile fabricilor.
Disperați, proprietarii fabricilor și ai terenurilor industriale vecine cu Canton 6, au făcut, în ultimii ani, zeci de sesizări la poliție, jandarmerie, la poliția locală și la Primăria Timișoara. Mulți proprietari păgubiți au pus la dispoziție și imagini de pe camerele de supraveghere ale proprietăților, dar fără vreun efect. Oricâte petiții s-au făcut către administrația timișoreană, soluțiile au fost mai degrabă superficiale și pompieristice, improvizații de moment.
“Ei sunt un pericol pentru locuitorii din zonă. Nu mă refer doar la focarul de infecție în care trăiesc. Oamenii care vin la Gara de Sud să ia trenul stau grupați la peron de frică să nu fie atacați, mai ales seara. Problemele celor ce locuiesc la Canton 6 nu se rezolvă cu câte o plasă cu alimente sau cu o carte de identitate temporară, care se face pe niște adrese ce nu există în realitate, topografic. Oamenii de aici, împinși de sărăcie, de consumul de alcool, de nașterile mamelor minore în colibe sordide, trăiesc în mare parte din furat și din cerșit. Astea sunt aspecte vechi de ani de zile, nerezolvate de fostele administrații dar pentru care nici actuala administrație nu a venit cu un plan concret, sustenabil, de patru ani de zile, degeaba se laudă cu viziuni fanteziste pentru oraș. Pentru vizionarii administrației USR acești oameni nu există. Cei care au proprietăți industriale în zonă își angajează firme de securitate și își iau câini de pază. Asta rezolvă doar parțial lucrurile. Și doar temporar. Unde e viziunea de restructurare urbană a primarului Fritz pentru aceste zone? Sunt o rușine pentru un oraș care se vrea cosmopolit și dezvoltat, dar unde până și Piața Operei e într-un veșnic șantier. Ce îmi sunt mlaștina și șobolanii din pasajul din Piața Operei și ce îmi sunt aceste zone mărginașe? Unul și același lucru: dezinteres, mizerie și sărăcie”, ne-a declarat administratorul uneia dintre firmele care au fabrici și terenuri în zona dintre străzile Nicorești, Eternității și strada fără nume, adică marginea căii ferate unde stau “coloniștii”, pe care îi despart doar simple garduri de proprietățile industriale private.
Ce fac autoritățile?
Niciunuia dintre reprezentanții autorităților locale nu pare să îi pese de drama acestor oameni, de focarul de infecție sau de situația infracțională din zonă.
Oamenii săraci din colibe se feresc de străini și îi întâmpină cu ostilitate. “De obicei vine domnul Pisică, ne mai aduce ceva haine sau mâncare, ne notează, iar în noaptea următoare sau a doua zi vin dube cu mascați care ne iau copiii și îi duc în plasament la casa de copii sau la familii. Eu am trei copii și toți sunt la o familie din Lugoj”, ne-a declarat una dintre femeile care locuiesc în ghetoul de la Gara de Sud.
Menționăm că domnul Pisică este un personaj real, fiind vorba de Marian Pisică, angajat al Direcției de Asistență Socială a Primăriei Timișoara, specializat pe relațiile cu romii.
Autoritățile locale se plâng că nu au soluții pe termen lung și că legislația este depășită. Deși problema este în realitate prost gestionată de către autoritățile locale, un argument fiind că primarii din alte orașe mari care s-au confruntat cu fenomenul, au demolat taberele de coloniști și i-au reintegrat social și profesional, iar ghetourile au dispărut. Exemple sunt la Oradea, Cluj, Târgu Mureș, Râmnicu Vâlcea dar și în alte orașe.
“Persoanele despre care ați solicitat informații, aflate în zona CET SUD, Gara de Sud către Chișoda, au fost în evidența Direcției de Asistență Socială a Municipiului Timișoara din anul 2014, de când au fost identificate în adăposturi improvizate și căruțe cu cai, sub podul din Calea Șagului, împreună cu copiii lor, (nu aveau acte de identitate, neșcolarizate, fiind plecate din localitatea lor natală), până în anul 2023.
Din datele noastre, este vorba despre 5 familii, formate din 12 adulți și 14 minori.
Aceste persoane au fost evaluate, au primit servicii sociale prin intermediul instituției noastre precum: sprijin pentru obținerea documentelor de identitate pentru adulți și copii (nici unul dintre copii nu avea certificat de naștere), facilitarea accesului la servicii medicale, pachete cu alimente și produse de igienă, obținerea venitului minim de incluziune.
În anul 2022, ca urmare a sesizărilor cetățenilor referitoare la minori, a intervenit DGASPC Timiș, instituție cu atribuții în acest sens, iar copiii aflați în adăposturile improvizate, în condiții insalubre, au fost preluați în centre.
După această intervenție, din anul 2023, familiile respective refuză constant serviciile sociale pe care le-au primit anterior, precum și orice fel de colaborare cu instituția noastră.
Familiile în cauză au refuzat, de asemenea, preluarea pentru a fi cazate în centrele DAS pentru persoane fără adăpost.
În continuare, monitorizăm situația familiilor respective, prin serviciile sociale destinate minorilor”, ne-a transmis consilierul superior Adriana Roescu, purtător de cuvânt la Direcția de Asistență Socială a Primăriei Timișoara.
Nici Poliția Locală Timișoara, chiar cu ajutorul “mascaților” și a instituțiilor de ordine și siguranță publică, nu reușește mai mult decât să dea amenzi și eventual să ajute la plasarea minorilor ce nu pot fi ținuți în condiții subumane. Adulții și copii mari sunt duși la adăposturile sociale, dar soluția e una temporară, care nu oferă săracilor perspective reale, așa că aceștia se întorc la Canton 6, în țara gunoaielor și a traiului din furat și cerșit.
“Polițiștii locali au efectuat mai multe verificări în zonă, în apropierea Gării de Sud, aplicând un număr de șapte sancțiuni contravenționale anul acesta în valoare de 109.000 lei pentru deșeurile abandonate pe Strada Ceferiștilor. Pe lângă aceste sancțiuni aplicate pentru abandonul de deșeuri, în zona respectivă, mai exact pe Aleea Nicorești, s-a constatat existența unor clădiri pentru care au fost demarate procedurile de identificarea a proprietarilor, pentru a se verifica dacă s-a permis unor persoane să locuiască în imobilele în cauză, dar și pentru a se lua măsurile legale de salubrizare a zonei, unde se află, de asemenea, aruncate tot felul de resturi. Verificările continuă în acest caz”, ne-a comunicat, despre situația la zi, Dana Seracin, purtător de cuvânt la Direcția Generală Poliția Locală Timișoara, din cadrul primăriei.
Antreprenorii din zonă, ignorați de autorități dar prădați sistematic de hoți
Pentru cei care au fabrici, depozite sau terenuri industriale în zona Steaua / Fratelia – Șagului este descurajant să își desfășoare activitatea și să mai facă vreo investiție în zonă. Aici sunt peste 20 de fabrici și depozite. Locul e bun, fiind la marginea orașului, conectat rutier la Calea Șagului și feroviar prin Gara de Sud.
Problema ghetoului de la Canton 6 și a furturilor repetate din zona fără poliție și fără stăpâni este cunoscută celor din Primăria Timișoara. Antreprenorii sunt însă cel puțin sceptici în a face investiții în zona care are o reputație negativă și unde furtul din fabrici și de pe platformele industriale este la ordinea zilei.
Ceea ce semnalează acum investitorii cu proprietăți în zonă este situația neclară în noul PUG a perimetrului menționat și regimul de proprietate. În plus, arhitecții și “specialiștii” administrației timișorene USR au exclus cu grație și indiferență din controversata Procedură de Restructurare Urbană conform noului PUG (procedură retrasă cu tot cu proiectul de HCL prin care s-a încercat trecerea prin Consiliul Local) a unei dintre cele mai problematice zone din oraș: Canton 6, adică platforma industrială Steaua-Fratelia / Gara de Sud. Zonă pentru care administrația USR nu a venit în patru ani cu vreo soluție fezabilă, fiind un ghetou – focar de infecție și un paradis al hoților de fier și alte instalații și bunuri din curți și din fabrici. Pe de altă parte, aceeași administrație USR are pretenția ca investitorii să cedeze municipalității suprafețe din aceste terenuri industriale și să construiască clădiri de utilitate publică, pe care să le dea tot municipalității, totul cu titlu gratuit și pe cheltuiala exclusivă a investitorilor.
Iar Primăria Timișoara nu poate spune că nu știe despre ce e vorba, atâta timp cât pe lângă firme private, acolo chiar primăria are baza de lucru a unei societăți din subordine: Societatea Drumuri Municipale, exact pe strada Eternității.
În loc de concluzii…
Canton 6 este un film absurd, cu drame sociale și personale ale săracilor uitați de mai marii orașului și cu adevărate bombe epidemiologice – colibe infecte fără apă și canalizare, adulți și copii fără acte de identitate și acces la servicii medicale. Cât despre rampele clandestine de gunoi, acestea nu au nevoie de cuvinte sau de fotografii, căci sunt vizibile de pe Google Earth. O mare pată rușinoasă pe patalamaua frumos ambalată a administrației USR.