Siloviki erau lucrătorii serviciilor de forță ai dictaturilor comuniste, după modelul moscovit. Ei asigurau toate serviciile necesare poliției politice a regimului: urmărirea, ancheta, tortura, crima. După prăbușirea comunismului est-european din anul 1989 și apoi a Uniunii Sovietice, în august 1991, păreau că acești agenți vor fi arestați și deferiți justiției pentru crimele lor. În realitate, ei au devenit capitaliștii veroși ai tranziției de la comunism la democrație. A fost un proces coordonat în urmă căruia foștii ofițeri, cu precădere cei care au lucrat în serviciile externe, de spionaj, s-au dat peste cap și, brusc, au devenit oameni de afaceri, bogați și onorabili. Ei fie au jefuit în interes personal conturi operative existente în băncile elvețiene (Viorel „Voicu” Cataramă la „Tehnoforestexport” sau Dan „Felix” Voiculescu la „Crescent”, cei mai cunoscuți), fie au fost numiți în posturi cheie în administrație, guvern sau firme de stat de unde au furat tot ceea ce se putea fura ducând industria noastră la fier vechi sau vânzând-o oneros pe comisioane personale competitorilor direcți străini (între multe altele, cazul scandalos „Metalurgica” din Iași care a generat și asasinarea liderului sindical). Acest proces eficient a fost creat de KGB și importat rapid și de către emulii spionajului sovietic din țările satelit. Transformarea kaghebiștilor în oameni de afaceri (deveniți apoi, moguli financiari în țările lor!) poate fi extrem de sugestiv urmărită prin cazul Vladimir Vladimirovici, un spion mediocru la Dresda (mediocru pentru că STASI l-a reperat și neutralizat rapid!) făcut la trecerea în rezervă locotenent-colonel și ascuns pe locul călduț de vice-primar al orașului său natal, Leningrad, revenit după „evenimente” la numele său țarist. Micul kaghebist s-a remarcat imediat furând dezinvolt 200 de milioane de dolari din ajutorul occidental destinat sprijinirii populației nevoiașe a orașului ajunsă în pragul foametei. Acest gest îndrăzneț l-a propulsat și, cu ajutorul oligarhului Abramovici (da, cel care cumpărase clubul londonez de fotbal „Chelsea”!) a fost plantat ca secretar al alcoolicului președinte Boris Elțîn care l-a lăsat succesor la Kremlin în schimbul imunității. Astfel că astăzi, Vladimir Putin este neîndoielnic cel mai bogat om al planetei nu atât datorită zecilor de miliarde ascunse în bănci offshore și în alte diverse conturi operative ale FSB-ului, cât datorită averilor conjugate ale subordonaților săi din KGB deveniți oligarhi (cu excepția acelor imprudenți care au „căzut de la etajul al șaselea, desigur”). Acest modus operandi a fost imediat interiorizat de securiștii români care, după acordul istoric cu Ion Iliescu (ce le-a promis impunitate pentru crime în schimbul susținerii sale în vârful puterii!), s-au descoperit stăpâni pe bogățiile patriei într-un moment de derută generală și de haos pe care doar rețeaua lor, bazată pe ierarhie, complicitate și capilaritate teritorială, s-a dovedit capabilă să le administreze în folos propriu. Dacă instituțiile statului nu ar fi fost capturate de mafia securistă s-ar fi putut carta dimensiunile apocaliptice ale acestui jaf, care a început, timid, dar eficient, cu schemele Ponzi învățate de „băieții cu ochi albaștri” în misiunile lor externe, precum „Caritas”-ul sau „Gelsor” (între multe altele), care au constituit, grație portbagajelor pline cu bani care erau duse la București, primele forme de „acumulare primitivă de capital” a Sistemului. Ele au fost dezvoltate mai apoi, sub privirea îngăduitoare a inamovibilului domn Mugur „Manole” Isărescu, în cooperativele de credit de la finele anilor 90 până la Instituțiile Financiare Nebancare, (IFN)-urile de azi care îl împrumută pe fostul șef al SRI cu sute de milioane de euro, după care își declară intrarea în insolvență. E greu de uitat în acest scenariu de jaf direct asupra populației, ticăloasa operațiune plănuită de Sorin Ovidiu Vântu împreună cu consiliul său director alcătuit din colonei de securitate pensionați la junețe, cu numele de FNI, în urma căreia un sfert de milion de români și-au pierdut toți banii investiți, iar frauda a însemnat câteva zeci de milioane de dolari spălați și dispăruți. Ca să nu mai amintim de operațiunea făcută în văzul public de demantelare a celei mai mari bănci românești, Banca Română de Comerț Exterior, care era instrumentul plăților secrete în străinătate făcute de Centrala de Informații Externe (securitatea care făcea spionaj și îi înlesnea Elenei Ceaușescu toate mofturile, inclusiv academice), de unde silovikii români au luat bani cu sacoșele fără să-i mai restituie niciodată, până la prăbușirea băncii.
Cine sunt acești „băieți deștepți” care ne-au vândut resursele, ne-au subminat economia, au luat toate contractele de întocmire de proiecte de pre- și fezabilitate (milioane de euro reînnoite la trei ani, din bani publici sau europeni!) încă din anii 90, din timpurile aurorale PHARE, care căpușează nestingheriți producția de energie sau preiau în folosul lor vechi creanței, de miliarde de dolari, ale fostului stat comunist? E cam greu de identificat, pentru că sunt o rețea care funcționează semi-conspirativ („discret”, cum spun masonii!) și care este alcătuită dintr-o multitudine de oameni orientați, de diverse extracții, articulați pe coloana vertebrală a pensionarilor cu epoleți din instituțiile de forță. De fapt, nu e o tumoare, e o metastază! Aceștia, în special vechile cadre ale Securității, albite de SRI, s-au folosit de mijloacele operative pe care le aveau la îndemână pentru a face afaceri oneroase, pentru a finanța parteneriate externe lucrative, pentru a exploata bogățiile solului și subsolului românesc. Dacă instituțiile de anchetă și justiția nu ar fi împănate cu „acoperiții” lor, am putea afla, bunăoară, cum au fost folosite privilegiile vamale pentru spionaj, în celebrele operațiuni de finanțare acoperită, numite „operațiuni speciale”, care au început, în anii 90, cu traficul de alcool, țigări, și benzină pe vremea embargoului iugoslav continuând dezinvolt cu administrarea lucrativă a traficului de droguri și persoane. Trafic pe care doar o organizație eficientă, unită de un jurământ de loialitate (și de complicitate, deh!), precum și de respect ierarhic, le-ar fi putut desfășura, nestingherit, pe întreg teritoriul României devenind parteneri de încredere pentru diverse grupuri internaționale de criminalitate economică, inclusiv cele ale „adevăraților siloviki”. De unde și interesul lor pentru Rusia, arătat încă din vremea când cele mai mari active românești Banca Comercială Română și Petrom erau vândute unor investitori anonimi de la Viena, cea mai importantă placă turnantă de albire a banilor oligarhilor ruși. Căci, paradoxal, s-ar putea crede că rețeaua noastră de „investitori și antreprenori” ar fi mai degrabă interesată de banii occidentali decât de riscul operațiunilor economice ale oligarhilor FSB. Da, în principiu, dar acești bani ai Occidentului vin cu o mulțime de cerințe supărătoare care îngreunează mult maximizarea profitului. De exemplu lege și fisc, două cuvinte care generează rapid înjurături crunte în gura acestor milionari făcuți de Sistem, cărora li se vede pornirea gangsterească, de interlopi, în ciuda bogățiilor occidentale sfidător exhibate. Cum ar spune „țarul” moscovit: „vorî v zakoneii”! Ca să nu mai spun de amenințarea, frisonantă, reprezentată de Codruța Kovesi & Co, („bătu-o-ar ciuma să o bată!”) care, în loc să se liniștească după operațiunea „Black Cube” și înscenarea Tudorel Toader – CCR, vine acum să ancheteze cum sunt cheltuiți banii europeni. Până când o să mai acceptăm să fim slugile Occidentului? Nu mai bine cu Putin? Că știm că el iubește suveranismul, nu suveranitatea. (Continuarea în ediția din 18 decembrie a Ziarului de Iași)
iEscrocheria lui Dinu Patriciu cu terenurile petroliere ale României din Libia, care ar merita o analiză de sine stătătoare.
iiMark Galeotti a analizat în detaliu această upgradare a criminalilor interlopi de către FSB, deveniți „hoți în lege”, bandiți legali, stâlpi ai regimului cleptocrat putinist. Vezi Galeotti, Marc – Vorî: Hoți și asasini. Supermafia rusă, Buc.: Corint, 2022
Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naționale, Filiala Iași și scriitor
Publicitate și alte recomandări video