După doar trei săptămâni și un pic (în jur de 24 de zile în funcție de programarea fiecărei echipe în parte), în acest weekend se reiau meciurile din mult așteptatul nostru campionat de fotbal miruit cu apetisantul nume de „Superligă”. Înainte de reluare, cele mai multe dintre participante au lăsat la o parte mofturile antalice preferând pregătirea în patria mumă cu două-maxim-trei meciuri de pregătire în condițiile autohtone bineștiute. Explicația e simplă: scădeți din acest redus interval cele vreo zece zile ale cinstitelor sărbători și nu mai e nimic de demonstrat. E drept, condițiile din Antalya sunt minunate, dar dacă scazi din săptămâna-aia-și-ceva avută la dispoziție un minimum de acomodare și de antrenamente ușoare, aproape ajungi la concluzia că nu e meritată cheltuiala. Mai ales că sunt câteva cluburi cărora le fluieră vântul sălbatic prin conturi, printre care – din păcate – și Poli Iași. Sigur cine-și poate permite stă în față, iar în grădina FCSB există și justificări serioase, nu numai umflare în pene. Clubul păstorit de Gigi Becali mai are de jucat câteva meciuri prin Europa League, iar antrenamentele și testele pe la Buzău ori „Arcul de Triumf” nu ajută cu nimic atunci când te duci pe sinteticele din Azerbaidjan sau primești acasă pe Manchester United.
În plus, responsabilii cu meteorologia din Rai au decis să se mai domolească cu încălzirea globală și să aducă sfintele geruri pe meleagurile patriei taman când se reia bâlciul. Adăugați aici și austeritatea adusă de Moș Crăciun cu trenulețul și minunați-vă de fotbalul scrâșnit care ne-a ieșit în cale. Programul stufos intern și internațional nu ne prea lasă loc și timp măcar de murmure. Hai să zicem că de program internațional avem mai puțin parte decât am râvni, dar programul intern nu este făcut de UEFA, FIFA sau NATO și ce-și face omul cu mâna lui lucru manual se numește. Așa că fotbalul scrâșnit va mai dura vreo două luni, fiindcă va trebui să vină în fine și un pic de iarnă, iar costisitoarele instalații de încălzire subterane vor trebui să-și facă treaba. În aceste condiții, toți cei care nu dispun de o sponsorizare privată măcar la nivel de parteneriat vor avea traseu prin cazne. La Ploiești se lăcrimează, la Arad se suspină, Galațiul se lamentează, iar de la Buzău și Iași se aud ditamai hohotele.
Despre situația din Dealul Copoului analizele pertinente și permanente ale „Ziarului de Iași” nu ne lasă prea multe de adăugat. Cert este că Politehnica Iași a ajuns într-o stare de „concordat preventiv” un fel de „preinsolvență”, că se roagă pentru primirea dreptului de a efectua niscai transfeuri, că nici transferurile alea pe sponci nu sunt sigure, iar luni își face intrarea tocmai în infernul lui Șumudică din Giulești unde nu se știe în ce măsură va prezenta o bancă de rezerve cât de cât acătării. Dacă mulți suporteri ieșeni sunt pesimiști din fire, acum nici un sâmbure de speranță nu prea se arată. Doar să credem că e bine că începem golgota cu un meci în care oricum porneam cu șanse infime, nu o bătălie directă cu Slobozia sau Sibiul care trebuie musai câștigată. Firește că unii se mai gândesc și la mult comentatele capre vecine, că poate vor mai cădea și alții sub nivelul Iașului, dar asta nu-i nici frumos, nici sănătos. Sau poate o speranță frumoasă și sănătoasă este să apară acolo sus niște minți românești dintre cele de pe urmă?
Deocamdată fotbalul reîncepe și pentru noi știm bine cum începe. Important este cum o să se termine. Și dacă chiar n-o să se termine.
Publicitate și alte recomandări video