„Armata obligatorie reintrodusă acum, o idioțenie pentru România de azi”. Analistul Hari Bucur-Marcu: cinci argumente tranșante

„Armata obligatorie reintrodusă acum, o idioțenie pentru România de azi”. Analistul Hari Bucur-Marcu: cinci argumente tr
📅 2025-01-19

Fostul Associate Senior Fellow pentru politica de apărare la Centrul de la Geneva pentru Controlul Democratic al Forțelor Armate (DCAF) detaliază argumentele sale în cinci puncte de vedere destincte, explicate pe larg:

  1.  Este o idioțenie deoarece nu produce putere militară propriu-zisă, ori produce putere militară de zece ori mai mică la același buget de cheltuieli de operare, decât sistemul de serviciu militar cu voluntari.

Sau invers. Pentru ca un soldat încorporat obligatoriu, în termen, să poată îndeplini o misiune de luptă, în cadrul unei grupe și grupa în cadrul unei subunități de tip pluton și companie, cheltuielile cu aducerea acelui soldat la un nivel de pregătire militară pentru acea misiune de luptă la un nivel echivalent cu pregătirea altui soldat din Alianța Nord-Atlantică ar fi incomparabil mai mari decât cele pentru un soldat volunar, care servește pe bază de contract.

În minus, pregătirea pentru luptă, foarte mare consumatoare de resurse financiare și materiale, dacă este organizată doar pentru ca soldatul să facă și el (sau ea) armata, fără ca acel militar în termen să ajungă să meargă în misiune reală, este un cost îngropat, în termeni profesionali. Adică, un cost care nu produce nimic (termenul de cost îngropat vine din practica sondajului după petrol, atunci când se tot sondează în adâncime, fără ca sondorul să dea de petrol).

  1. Este o idioțenie, deoarece armata de conscripție, formată din militari încorporați în mod universal și obligatoriu, este specifică unei economii industriale, iar România, ca și alte state civilizate occidental are o economie post-industrială. Adică, ponderea industriei, mai ales a industriei energofage și solicitantă de forță de muncă masivă, în economia națională este minoră. Și ca urmare și personalul angajat în industrie este minoritar, ca pondere în totalul forței de muncă.

Pe vremea epocii industriale, da. Armata de conscripție avea sens. Angajatorul din industrie primea forța de muncă masculină după satisfacerea stagiului militar obligatoriu, ceea ce însemna că el, angajatorul, nu mai trebuia să cheltuiască pentru formarea deprinderilor de lucru în echipă, de disciplină la locul de muncă, de înțelegere și executare imediată a ordinelor și instrucțiunilor și așa mai departe. Nu mai vorbim că, în perioada de industrializare, serviciul militar obligatoriu era și o formă de alfabetizare, de civilizare a unor tineri veniți din sate fără apă curentă, fără curent electric și fără canalizare. Așa că toate cheltuielile astea erau preluate de stat, scutind angajatorul de costurile suplimentare cu formarea forței de muncă.

În zilele noastre, angajatorul din economia post-industrială nu se mai așteaptă ca statul să formeze celor care intră în forța de muncă deprinderi pentru munca industrială, ci pentru munca post-industrială. Forță de muncă ce nu mai este necesară în uzină, ci în magazin sau în fața calculatorului. Iar cei ce vor lucra în uzină au nevoie de deprinderi de lucru cu roboți și cu alte elemente de automatizare. Chestii care nu se mai deprind prin serviciul militar obligatoriu.

  1. Este o idioțenie, deoarece nu prin serviciul militar obligatoriu și universal se realizează controlul democratic al forțelor armate, cum credeau unii teoreticieni, pe vremea când armata de conscripție era norma în statele puternic industrializate.

De altfel, Samuel P. Huntington (autorul faimoasei cărți Soldatul și statul – The Soldier and the State, 1957) opina încă din plină epocă industrială că singura formă viabilă de control civil asupra forțelor armate, într-o democrație, este doar profesionalizarea acelor forțe armate. Iar ideile lui au dus la abandonarea conscripției (care oricum nu mai era universală, ci prin tragere la sorți) în Statele Unite ale Americii și apoi în restul lumii civilizate occidental.

  1. Este o idioțenie, deoarece armata de conscripție nu produce forțe de rezervă.

În caz de mobilizare pentru război, forțele mobilizabile trebuie trecute printr-un program intesiv, costisitor și relativ îndelungat de ridicare a nivelului de pregătire pentru îndeplinirea unei misiuni de luptă, indiferent dacă rezerva este formată în urma satisfacerii stagiului militar obligatoriu ori este formată printr-un program de pregătire specific rezervei profesioniste.

Diferența evident în favoarea rezervei profesioniste este că toate resursele sunt alocate eficient, pentru formarea acelei rezerve, pe când în cazul rezervei de conscripți, aceștia consumă resursele fără să producă putere militară.

  1. Este o idioțenie, deoarece o națiune de 20 de milioane nu are nevoie de descurajarea unei eventuale agresiuni asupra sa prin apărarea națională de tip armată de mase (Levée en masse).

Națiunile mici demografic (2 – 5 – 10 milioane) ar putea considera sistemul de serviciu militar obligatoriu ca o formă de descurajare a unui eventual agresor, care nu s-ar putea pune cu o armată cât națiunea întreagă. Cazul cel mai de succes este desigur cel elvețian.

Dar o națiune medie spre mare, din punct de vedere demografic cel puțin, nu are nevoie de o asemenea formă de descurajare. Mai ales că România este aliată în NATO, ceea ce înseamnă că descurajarea prin această aliere este de zece ori mai credibilă și mai puternică (mai ales că are și o componentă de descurajare nucleară) decât descurajarea dată de participarea întregului popor la apărarea patriei, cum era doctrina ceaușistă.

Concluzie

Și atunci de unde vine toată discuția asta despre reintroducerea serviciului militar obligatoriu, în România anului 2025?

Păi vine de la războiul din Ucraina. Unde, în mai puțin de trei ani, consumul de putere militară de natură umană a fost mai mare decât în orice alt conflict contemporan, proporțional cu demografia celor două state aflate în conflict, agresorul Rusia și agresatul Ucraina.

Cu alte cuvinte, singura rațiune reală (dar care nu poate fi enunțată ca atare de promotorii ideii de reintroducere a conscripției) este că serviciul militar obligatoriu ar fi singurul sistem care poate “produce“ așa-zisa “carne de tun“.

Fără niciun alt argument onest.»

Cine este Hari Bucur-Marcu?

Hari Bucur-Marcu a fost Associate Senior Fellow pentru politica de apărare la Centrul de la Geneva pentru Controlul Democratic al Forțelor Armate (DCAF), consilier în Ministerul Afacerilor Externe pentru înființarea Centrului de Reconstrucție Post-Conflict, coordonatorul academic al Centrului de Studii NATO din București, ofițer responsabil cu aspectele miliare ale NATO, deținând de asemenea și alte funcții în Armata României.

Publicitate și alte recomandări video

Pentru mai multe detalii, va invitam sa vizitati stirea originala.
📈 ROBOTFX MetaTrader Expert Advisors and Indicators to maximize profits and minimize the risks

Ultimele stiri ziarul de iasi

Good News

Only good and positive news.