În suflet trece dragostea,
Și-n piept revine,
Dar cu drag de viață,
Văd cum mă atinge.
O boală grea de un sfârșit,
Sufletul îmi spune
Că vine ziua fără început
Și totul se ruinează.
În viață am muncit din greu
Să fie tot pe placul meu.
Copiii îmi sunt averea,
Glasul meu și mângâierea.
Eu din lumea asta plec,
Cu un gând răpus de fericire,
Că am muncit să aduc bucurie,
Cu nimic nu mă aleg.
Doar cu hainele muncite,
Fără casă, fără bani,
Fără prieteni și dușmani,
Am muncit doar să am.
Dar când plec, e în zadar,
Munca mea și nopțile
Au rămas doar în trecut,
Eu acum plec sus în cer.
Autor Cristian Boboc: Am vârstă de 18 ani. Sunt Elev la Liceul Mătăsari în clasa XII-A Specializare -Tehnician în activități economice. An de an, am descoperit câte un talent pe care îl pot dezvolta. Dar în anul 2024 am descoperit că lucrurile pe care le gândesc pot deveni o pată de culoare în fiecare vers scris.
RUBRICA „Picătură de Cultură” este un nou proiect VERTICAL, realizat în parteneriat cu Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, deschis tuturor elevilor, studenților și instituțiilor de învățământ.