Ştiinţa universală ne-a dezvăluit tainele naşterii formelor de relief, zbaterile prin care a trecut Pământul până la forma actuală. Cu toate acestea, sunt încă multe enigme asupra cărora limitele ştiinţei sunt vizibile.
Se vorbeşte despre Muntele Sacru al dacilor din Bucegi, sanctuarul principal al Kogayonului care ar ascunde multe taine. Se vorbeşte despre tuneluri şi cetăţi subpământene, chiar despre existenţa unui tunel pe sub Dunăre prin care ar fi trecut oştile romane în Dacia. Se vorbeşte despre existenţa unor zone în care dispare orice obiect ar pătrunde, fără a mai putea fi reperat vreodată. Sunt taine care nu pot fi dezlegate oricât s-ar strădui ştiinţa universală. Sunt mulţi cercetători care s-au aplecat cu pasiune asupra enigmelor pământeşti, dar au sfârşit fără să reuşească să dezlege ceva.
Dar nu mi-am propus astăzi să scriu despre tainele ascunse ale Terrei. Avem şi noi, aici, la Novaci, multe enigme care-şi aşteaptă dezlegarea. Peşterile de pe Gilorţelul de Răsărit, create de natură, aşa cum spunea prof. univ. dr. N. Vinţanu, pot ascunde taine de nepătruns. Ele duc undeva spre interiorul pământului şi consider că zona ar trebui mai bine explorată de specialişti în domeniu. Este imposibil ca între peşterile de pe Gilorţelul de Răsărit şi Peştera Muierilor de la Baia de Fier să nu fi existat vreo legătură. Apoi, urmele fosile de animale neidentificate de pe Valea Scăriţei ar putea aparţine unor civilizaţii premergătoare celor umane.
Faptul că locul Vermeghea este bine ştiut de locuitorii de pe Valea Gilortului, că există şi că până nu demult se mai vedeau încă urmele unor valuri de pământ sau rămăşiţe ale unor cetăţi din lemn, dovedeşte că misterul Vermeghea nu este doar legendă, dar încă nu există explicaţiile ştiinţifice care pot fi dezlegate doar în urma unor cercetări arheologice. Existenţa cetăţii Vermeghea într-un loc atât de retras şi uşor de apărat dovedeşte că în aceste locuri a existat viaţă inteligentă cu multe secole în urmă.
Există încă multe locuri în Novaci cu denumiri care îşi aşteaptă dezlegarea tainelor: Ţapa, Bejenie, La Bordeie, Prescurice, La Schit, Prigonire, Custura etc.
Am mers de multe ori pe Drumul Regelui. Până la Rânca, nimic deosebit. Cum urci pe sub Păpuşa spre Dengherul începi să descoperi adevăratele minunăţii ale creaţiei, ale zbaterii prin care au trecut aceste locuri încărcate de neprevăzut. La fiecare pas inima tresaltă, emoţiile te copleşesc. Nu e de mirare că sutele şi miile de turişti care vin pe Transalpina rămân impresionaţi de Urdele, Mohoru, Muntinuri, Coasta Bengăi, Cărbunele, Gâlcescu, Setea, Ieşiu ori Mândra şi așa mai departe.
Câte taine nu ascund aceşti munţi! Este surprinzător procesul naşterii acestor impresionante forme de relief, al zbaterii prin care au trecut aceste locuri până la forma actuală.
CONSTANTIN DÂRVĂREANU