Deși țarina Elisabeta era fiica lui Petru cel Mare al Rusiei, a fost nevoie de 16 ani și de moartea a cinci suverani ca ea să poată câștiga tronul.
La 25 noiembrie 1741, a pus la cale, cu succes, o lovitură de stat, la doar un an de la urcarea pe tron a țarului Ivan al VI-lea. Elisabeta avea doar șaisprezece ani atunci când tatăl său murise.
După standardele epocii sale sau din oricare altă perioadă, era deosebit de frumoasă, frumusețea fiindu-i dublată de vanitate. Avea părul și sprâncenele vopsite în negru (ea fiind, de fapt, blondă), niciodată nu purta aceeași rochie de două ori și se împodobea cu bijuterii ostentative. Potrivit bârfelor, era posesoarea a 15 000 de perechi de pantofi și a tot atâtor rochii asortate.
Era, de asemenea, considerată o femeie extrem de promiscuă, preferând amanți din cele mai de jos pături sociale, inclusiv căruțași și servitori. În ciuda comportamentului său licențios (sau poate din cauza asta), era extrem de evlavioasă, participând în mod constant la slujbe.
Până în momentul în care Elisabeta a împlinit treizeci și doi de ani, ea văzuse deja patru conducători instaurați și detronați – tatăl său, Petru cel Mare, soția sa, Ecaterina, nepotul, Petru al II-lea, și nepoata lui, Ana. Acum, strănepotul Anei, în vârstă de numai un an, era țar, sub controlul strict al mamei sale, altă Ana.
Când cea de-a doua Ana a amenințat să o trimită pe Elisabeta la mănăstire, aceasta și-a arătat cruzimea moștenită de la tatăl ei. Făcându-și aliați la curte, i-a închis pe Ana și pe țarul copil și a pus mâna pe coroană. Elisabeta etala un amestec de sofisticare europeană și barbarie tătară.
A înființat prima universitate din Rusia și a construit fabulosul Palat de Iarnă din Sankt-Petersburg.
A abolit pedeapsa cu moartea, autorizând în continuare tortura. La un moment dat, a descoperit un plan de trădare, în care erau implicate două nobile pe care le ura oricum pentru frumusețea lor. Le-a cruțat viețile, însă a poruncit să le fie tăiate limbile.
Elisabeta a domnit vreme de 20 de ani, lăsându-și predecesorul, pe Ivan al VI-lea, cel cu mintea slabă, să lâncezească în închisoare.
Potrivit memorialiștilor, la moartea ei, au fost găsite 25.000 rochii, cantități uriașe de bijuterii, dar nimeni nu poate spune cât de mare era numărul amanților care jucau un rol în viața ei, dintre numeroasele persoane favorizate la Palat – atât barbați, cât și femei.
După moartea ei, deși Ivan era încă viu, tronul i-a revenit primului fiu al Anei, Petru al III-lea, care a făcut greșeala de a se căsători cu o prințesă germană pe nume Sophia von Anhalt-Zerbst, mai cunoscută ca Ecaterina cea Mare.
În 1762, Ecaterina a preluat controlul Rusiei printr-o lovitură de stat, și-a închis soțul și a pus să fie omorât în celula sa.
Doi ani mai târziu, bietul Ivan, care nu fusese oricum eliberat, a avut parte de aceeași soartă crudă.
Tot la 25 noiembrie:
1562: Se naște, la Madrid, scriitorul Lope de Vega.
1616: Cardinalul Richelieu intră pentru prima oară în guvernul francez.
1875: Guvernul britanic cumpără acțiuni la Canalul Suez.
1972: Moare, la București, Henri Coandă.
Geo Alupoae, critic de teatru și impresar la Teatrul „Matei Vișniec” Suceava
Țarina Elisabeta punea la cale o lovitură de stat (1741), 10.0 out of 10 based on 1 rating