La scurt timp după miezul nopții, la Fossalta, pe frontul din Piave, în nordul Italiei, un obuz de mortier austriac a explodat în apropierea unei ferme izolate care servea drept cantină pentru soldații italieni. Printre victime a fost și un șofer american de la Crucea Roșie, pe nume Ernest Hemingway, rănit grav de un șrapnel. A fost transportat cu ambulanța la un spital militar din Treviso, de unde a fost transferat cu trenul la Milano și la Ospedale Croce Rossa Americana (Spitalul Crucii Roșii Americane).
Aici, tânărul Hemingway, în vârstă de numai 19 ani, a fost supus la două operații, apoi a făcut ceea ce se presupune că fac toți bărbații răniți în război: s-a îndrăgostit de asistenta lui. Ea era Agnes Korowsky, de douăzeci și șase de ani, din Washington D.C.
Relația lor, atât cât a fost, a fost frumoasă, dar destul de unilaterală (de partea lui) și scurtă. Ernest s-a întors în Oak Park, Illinois, în ianuarie 1919, și a început procesul de transformare într-un erou de război. Agnes a rămas în continuare în Italia ca asistentă, iar în martie i-a scris o scrisoare de despărțire.
Pentru restul lumii se poate să fi fost cel mai fericit final, deoarece Hemingway avea să scrie despre experiențele avute – în Italia, când a fost rănit, când s-a îndrăgostit – și să le adune într-o carte care are unele dintre cele mai memorabile fraze de început dintre toate romanele moderne: „În vara târzie din anul acela locuiam într-o casă în satul din care în depărtare, peste fluviu și peste câmpie, se vedeau cum se înalță munții. Albia râului era plină de prundiș și de bolovani uscați și albiți de soare, iar apa curgea limpede în șuvoaie repezi și albăstrii. Trupele treceau pe șoseaua de lângă casă și praful pe care îl ridicau se așternea pe frunzele copacilor. Praful se așternuse și pe trunchiurile copacilor și frunzele le căzură mai devreme în anul acela. Trupele mărșăluiau pe șosea și vedeam praful ridicându-se, frunzele căzând în bătaia vântului, soldații în marș și apoi iarăși șoseaua pustie și albă, și frunzele risipite pe drum.”
Așa începe romanul Adio, arme.
În aceeași zi:
1521: Ferdinand von Habsburg se căsătorește cu Ana de Ungaria, ducând la încorporarea Ungariei în Imperiul Austriac.
1709: Petru cel Mare îl înfrânge pe Carol al XII-lea al Suediei în Bătălia de pe Poltava.
1822: Se îneacă în dreptul localității Livorno, Italia, poetul englez Percy Bysshe Shelley.
1839: Se naște magnatul american al petrolului John D. Rockefeller.
Geo Alupoae, critic de teatru.
Rana căpătată de Ernest Hemingway îi inspiră un mare roman: "Adio arme", 10.0 out of 10 based on 1 rating