În ziua aceasta, regele care a legalizat folosirea ghilotinei în Franța a urcat el însuși eșafodul în urletele gloatei adunate în Place de la Révolution, numită astăzi Place de la Concorde.
Era Ludovic al XVI-lea, un rege bine intenționat, dar gras și bâlbâit.
Ghilotina fusese introdusă în Franța ca un instrument al blândeții și ca o prelungire a democrației. A fost propusă în „Adunarea Stărilor Generale” din 1789 de către doctorul Joseph-Ignace Guillotin, care o vedea ca pe „o modalitate mai milostivă de lichidare a condamnaților și chiar ca un gest de democrație”. În sine, ghilotina nu era ceva nou.
Un instrument foarte asemănător se folosea în Italia, iar „fecioara scoțiană” o anticipase cu peste două sute de ani mai devreme în Scoția. Ludovic stătuse practic în arest la domiciliu aproape doi ani, iar monarhia fusese abolită cu cinci luni înainte. Apoi, în decembrie 1792, Ludovic a fost judecat pentru trădare și găsit vinovat pe 18 ianuarie. A doua zi, Convenția a votat pentru sentința capitală cu 380 voturi pentru și 310 împotrivă.
Așa încât, în această zi a anului 1793, ex-regele Ludovic a fost purtat pe străzile Parisului într-o trăsură înconjurată de soldați, într-o cavalcadă care a durat două ore. La fiecare colț, se aflau cetățeni înarmați cu sulițe sau puști, ca măsură de precauție împotriva oricărei încercări de manifestare favorabilă regelui. În sfârșit, au sosit la locul execuției.
La doar 38 de ani, regele a înfruntat moartea cu curaj și stăpânire de sine. A refuzat să-i lase pe temnicerii lui să-l lege și a străbătut hotărât eșafodul, mulțimea asistând într-o tăcere desăvârșită la execuție. Ajuns la baza ghilotinei, regele s-a întors pentru a se adresa gloatei.
Ultimele lui cuvinte au fost: „Mor fără să fiu vinovat de crimele puse în seama mea. Îi iert pe cei care mi-au adus moartea și mă rog la Dumnezeu ca sângele pe care sunteți pe cale să-l vărsați să nu apese niciodată asupra Franței”. Apoi tobele i-au acoperit cuvintele, iar Ludovic a fost întins pe scândura ghilotinei. Lama a alunecat în jos, dar grăsimea de pe ceafa regelui a împiedicat-o să taie dintr-odată, așa că Ludovic a apucat să țipe scurt înainte ca gâtul să-i fie tăiat complet. După care, conform preotului său, care a asistat personal: „Cel mai tânăr dintre gardieni, care părea să aibă 18 ani, a înșfăcat de îndată capul și l-a arătat poporului în timp ce se plimba țanțoș pe eșafod… La început, s-a așternut o liniște îngrozitoare; într-un târziu, s-au auzit câteva țipete de «Vive la République!» Treptat, glasurile s-au înmulțit și s-au unit în urletul general al gloatei, și toate căciulile au fost aruncate în aer”.
Pornind de la experiența câștigată în timpul revoluției, francezii au considerat ghilotina un instrument de un asemenea succes încât au folosit-o până pe 10 septembrie 1977, când un criminal tunisian pe nume Hamida Djandoubi a devenit ultima persoană ghilotinată pe teritoriul Franței.
Sursa foto: wikipedia.org
Tot la 21 ianuarie:
1924: Moare Vladimir Ilici Lenin.
1950: Moare scriitorul englez George Orwell (Eric Arthur Blair), autor, printre altele, al romanului 1984.
Geo Alupoae, critic de teatru
Ludovic al XVI-lea este ghilotinat (1793), 10.0 out of 10 based on 1 rating