În secolul al XIX-lea, Botoșaniul se afla pe locul trei în ceea ce privește prosperitatea și populația în Vechiul Regat, fiind supranumit „Micul Leipzig” datorită atmosferei sale cosmopolite și arhitecturii inspirate de orașele germane.
Deși a suferit din cauza sistematizării comuniste, orașul a reușit să păstreze o mare parte din farmecul său istoric, în special în zonele vechi, atrăgând vizitatori dornici să descopere atmosfera Belle Époque, arhitectura secolului XIX și bogata sa istorie, conform Adevarul.
Botoșaniul este adesea considerat un oraș subevaluat din punct de vedere turistic, dar cei care aleg să-l viziteze, mai ales în sezonul de toamnă, descoperă adesea frumusețea sa. În Centrul Istoric și în cartierele tradiționale, se pot găsi străzi cu case boierești și mahalale armenești care reflectă un trecut vibrant.
Orașul Botoșani are o istorie bogată, avându-și originile în târgul fondat de refugiații armeni pe moșiile boierilor moldoveni, anterior întemeierii Moldovei. Prosperitatea sa a fost generată prin comerț, devenind un centru economic semnificativ în zonă, cu un târg de vite organizat de armeni și primul han medieval din Moldova, contribuind astfel la dezvoltarea sa.
Descoperirile arheologice recente au confirmat acest statut, evidențiind o zonă comercială activă în centrul orașului medieval, cu cuptoare pentru ceramică și minereu. Datorită importanței sale, Botoșaniul a devenit reședința soțiilor domnitorilor Moldovei, de unde provine și denumirea de „Oraș al Doamnei”. Acest statut, unic în Moldova, a reprezentat un simbol al prosperității și al onoarei pentru locuitorii săi. În apropierea mănăstirii Popăuți exista o curte domnească unde păunii se plimbau liber, iar păunul a fost adoptat ca stema orașului.
De-a lungul timpului, Botoșaniul a evoluat într-un important centru economic, devenind un târg cosmopolit la începutul secolului al XIX-lea, susținut de comunitățile armenească, evreiască, română și lipovenească. Armonia dintre aceste etnii a fost esențială pentru succesul orașului, transformându-l într-un veritabil „Micul Leipzig” al nordului Moldovei.