Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, își serbează onomastica sâmbătă, când este pomenit Sf. Cuv. Teodosie.
Cuviosul Teodosie, supranumit Chinoviarhul, adică începătorul vieții de obște, a trăit în secolele 5-6, în Asia Mică și în Palestina. În mănăstirea pe care a înființat-o au viețuit aproape 700 persoane. A trecut la cele veșnice la vârsta de 105 ani, în anul 529.
ÎPS Teodosie a vorbit despre viața exemplară a Sfântului Cuvios Teodosie, începătorul vieții de obște, subliniind virtuțile și darurile duhovnicești care l-au definit.
„Sfântul Cuvios Teodosie are o viață foarte bogată, plină de virtuți și de daruri duhovnicești. S-a născut din părinți foarte credincioși, care l-au crescut în credință, în rugăciune, în iubirea de Dumnezeu și de semeni. Iată, el a căutat să meargă să-și caute liniștea sufletului, pentru că era doritor de viață pustnicească”, a afirmat ierarhul.
„În drumul pe care a mers, în calea lui se afla Sfântul Simeon Stâlpnicul. De aceea, iată, s-a îndreptat să ia binecuvântare de la acest sfânt. Se știa despre viața Sfântului Simeon, care cu adevărat o așeza foarte aspră. S-a suit pe stâlp și de acolo se ruga necontenit. Apropiindu-se de locul acela, a auzit glasul Sfântului Simeon: «Bucură-te, Teodosie, că vei fi păstor al multor oameni!»”
IPS Teodosie a relatat și despre cum Sfântul Teodosie și-a format ucenicii, subliniind importanța aducerii aminte de moarte:
„Știind că cel mai important gând al călugărului trebuie să fie gândul la moarte, a pus pe frați să sape o groapă, ca să fie înaintea lor acest mormânt pentru aducerea aminte de moarte. După ce au săpat o groapă destul de adâncă, a zis către ei, mai mult în glumă: «Vrea cineva să ocupe mormântul acesta?» Și unul dintre cei șapte frați, preotul Vasile, a zis: «Părinte, dacă îmi dai voie, eu vreau să ocup acest mormânt, să mă rog în el și să te rogi și pentru mine. Socotesc că am murit când intru în acest mormânt. Să-mi faceți pomenire la trei zile, la nouă zile și la 40 de zile.»”
În încheiere, IPS Teodosie a subliniat valoarea rugăciunii, a smereniei și a răbdării în viața duhovnicească:
„Să ne ajute Dumnezeu să fim plini de har, de dragoste, de adevăr și de toate virtuțile, cu care, prin rugăciune și stăruință în credință, în nădejde, în dragoste, în smerenie și în răbdare, să ajungem la porțile cerului, unde ne așteaptă Maica Domnului să ne deschidă, cu milostivirea Sa, ușa cerească, ca să ne primească Fiul Său în împărăția cea cerească, de care să avem și noi parte.”
Arhiepiscopul Teodosie s-a născut în data de 12 decembrie 1955, în Vatra Dornei, jud. Suceava. La botez a primit numele de Macedon.
A urmat şcoala primară în Dorna – Arini, Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ (1971-1976) şi Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1976-1980).
A urmat cursuri de doctorat, specializarea Studiul Biblic al Vechiului Testament şi Limba ebraică, la acelaşi Institut (1977-1981) şi la Universitatea Birmingham – Anglia (1 octombrie 1992 – 1 aprilie 1993).
A fost închinoviat ca frate la schitul Crasna, jud. Prahova (1987) şi tuns în monahism (1990) cu numele Teodosie; hirotonit ierodiacon pe seama Paraclisului „Sfânta Ecaterina” al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, iar mai târziu ieromonah (martie 1992), când a fost şi hirotesit protosinghel; la începutul anului 1994 a fost hirotesit arhimandrit.
În data de 22 martie 1994 a fost ales Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, cu titlul „Snagoveanul” şi hirotonit arhiereu în 3 aprilie 1994.
În iulie 1999 a obţinut titlul de doctor în Teologie al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, cu teza: „Cartea Psalmilor şi importanţa ei pentru viaţa pastoral-misionară a Bisericii”. În anul 2005 a devenit doctor în Muzică.
În data de 21 februarie 2001 Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales în istoricul scaun arhiepiscopal de la Tomis (Constanţa).
Acolo a înfiinţat Seminarul Teologic „Dionisie Exiguul” şi Şcoala de cântăreţi bisericeşti „Gherontie Nicolau”, amândouă în Constanţa; supraveghează procesul de învăţământ al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Universitatea Ovidius din Constanţa ca profesor şi o vreme, şi ca decan; conducător de doctorat; a participat ca delegat al Bisericii noastre la activităţi pastorale şi culturale în SUA şi în Europa.