Pe măsură ce România se pregătea să celebreze primul Revelion liber, Revoluția încă făcea victime. Aceasta a fost o realitate de care am aflat doar mult timp mai târziu. Incidentul despre care este vorba este învăluit în mister, deoarece nu există niciun raport oficial care să confirme că avionul Tarom, care s-a prăbușit într-o pădure din apropiere de Dâmbovița, pe data de 28 decembrie 1989, a fost doborât intenționat.
La bordul avionului se aflau 6 membri ai echipajului și un singur pasager, un jurnalist străin, care transporta în geantă majoritatea fotografiilor și filmărilor realizate de colegii săi în timpul Revoluției. Se spune că aceste imagini ar fi arătat adevărul despre ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989. În continuare, un reportaj tulburător detaliază acest incident, conform ObservatorNews.ro.
Era 28 decembrie 1989. România începea cu adevărat să simtă aerul libertății. După data de 22 decembrie, niciun avion nu mai decolase și nu mai aterizase pe Aeroportul Otopeni, din motive de securitate. Situația s-a schimbat abia în dimineața de 28 decembrie.
„Din motive umanitare, s-a comandat o cursă pentru Belgrad, pentru a aduce sânge și plasmă pentru răniții din Revoluție. Din câte știu, Iliescu a comandat acel zbor”, a declarat Marian Covache, fost pilot.
Toți piloții ar fi vrut să participe la această cursă. Pe vremea aceea, pentru această cursă, piloții erau plătiți cu 3 dolari și 60 de cenți. „Copilotul Jurcovan a dat cu banul, iar Lica Jercaianu a căzut”, a spus Florentin Georgescu, fost pilot.
Aeronava AN 24 era pregătită pe pistă, iar echipajul de 6 membri era gata de zbor. În ultima clipă, însă, au aflat cu toții cu surprindere că la bord urma să urce un pasager – doar unul.
„Am discutat cu fetele de la îmbarcare care mi-au spus că pasagerii au fost îndepărtați de la cursă, dar totuși un singur pasager a fost lăsat să se urce”, a declarat un martor.
Pasagerul era jurnalistul britanic Jan Perry, fotoreporter la Sunday Times. Ajunsese în București chiar în ziua în care Ceaușescu ținea ultimul său discurs la balconul Comitetului Central. Cu o zi înainte de Crăciun, fostul său șef își amintește că au vorbit la telefon. „I-am spus că a făcut o treabă excelentă și că ar trebui să se întoarcă acasă. Mi-a spus că urmează să fie înmormântat un soldat tânăr și ar dori să rămână”, povestește Aidan Sullivan.
Jan Perry a rămas în România și a trimis prin fax o fotografie pentru a fi publicată. În acea seară, la hotelul Intercontinental, unde se cazează toți jurnaliștii străini, Jan a adus o veste bună. „Mi-a spus că va exista un avion care va pleca mâine. I-am spus că este imposibil, nu vor decola avioane, dar posibilitatea de a trimite imagini era o veste incredibilă. I-am spus să nu spună nimănui. Așa că am anunțat doar câțiva dintre colegii britanici să vină în camera mea. Îmi amintesc că un grup mic de 5-6 persoane a venit, am băut o sticlă de whisky și am pus toate rolele de film într-o cutie. Jan urma să le ducă cu el”, a declarat Tom Stoddart.
Cursa pentru Belgrad s-a dovedit a fi una reală, iar Jan s-a simțit, probabil, norocos. Era pe cale să ajungă la Belgrad într-o oră și de acolo să zboare direct la Londra.
La ora 11:06, avionul a decolat, dar după doar 55 de kilometri, în apropierea unei păduri din județul Dâmbovița, aeronava a dispărut de pe radare.
„Vuietul a fost foarte strident, urmat de o bușitură neașteptată. Am văzut un avion care se apropia de pământ, cu fum ieșind din spatele său. Aveam impresia că se prăbușește”, a spus Victor Popescu, localnic.
„La aproximativ 30-40 de minute după decolare, am fost chemat la directorul tehnic, care m-a informat că avionul a dispărut de pe ecranele radar și că probabil s-a prăbușit”, a spus Traian Brătescu, membru al comisiei de anchetă.
Un pădurar care trecea întâmplător pe acolo a fost martor la locul accidentului. „Toți salcâmii din jur erau tăiați, lăsând doar trunchiuri și picioare”, a declarat Marin Tudose, localnic.
Șocat, pădurarul a văzut un elicopter care a survolat zona și, într-un timp scurt, echipele de anchetatori au ajuns la locul accidentului. Până seara, locul era securizat, iar toate probele ridicate din pădure. Rudele celor decedați nu au aflat de tragedie decât ulterior.
„Am primit un apel de la Reuters – a avut loc o catastrofă aviatică și credem că Jan era la bord. Am plecat imediat la birou, iar confirmarea a venit rapid”, a povestit Aidan Sullivan.
A doua zi, Aidan a plecat în România pentru a aduce trupul prietenului său acasă. După câteva luni, autoritățile române i-au trimis o posibilă cauză a accidentului.
„Versiunea oficială spunea că vremea a fost cauza tragediei. Dar mereu am fost convins că nu acesta era adevărul”, a spus Aidan Sullivan.
Așa cum erau convinse și familiile celor din echipaj, insistențele lor pentru aflarea adevărului s-au lovit de un zid de tăcere și indiferență, iar ulterior au început și amenințările.
„Mi s-a spus să îmi țin gura, că s-ar putea să vină și rândul meu. Au fost membri ai familiilor care au fost bătute pentru a nu continua investigațiile”, a spus o rudă.
Abia în ianuarie 2006, rudele au primit un raport oficial de la Parchet, care spunea că accidentul a fost cauzat de depunerea de gheață pe aeronava. Cu toate acestea, la doar trei luni, aceeași instituție, dar cu alt procuror, a schimbat complet concluziile: aeronava fusese lovită de un proiectil tras de autori încă neidentificați.
„Au tras cu o rachetă de la unitatea militară de la Boteni. În dosar există un proces-verbal de cercetare făcut de o procuror din Titu, care a identificat urmele de proiectil pe corpul avionului. A fost o decizie corectă”, a spus Dan Voinea, procuror.
„Eu cred că a fost crimă. Avionul a fost doborât. Ceva a lovit ampenajul, care este esențial pentru pilotaj. După aceea nu s-a mai putut pilota avionul”, a spus Florentin Georgescu, fost pilot.
Și nimeni nu a fost tras vreodată la răspundere pentru acest incident.
„Am ajuns să mă resemnez, pentru că adevărul este la ei și nu cred că îl vor spune vreodată”, a spus o rudă.
„Nimeni nu a răspuns pentru ce s-a întâmplat, chiar și dacă ar fi fost o greșeală. O greșeală poate fi iertată, dar nu trebuie să rămână nepedepsită”, a spus Marian Covache, fost pilot.
Adevărul pare să fi rămas pentru totdeauna îngropat în locul în care aeronava Tarom s-a prăbușit pe 28 decembrie 1989. Numele celor 7 oameni de la bord sunt scrise pe o cruce și păstrate în memoria celor care i-au cunoscut și nu îi vor uita niciodată. În 1990, la Londra, a fost creată o fundație care poartă numele lui Jan Perry și care sprijină fotografii talentați.
„În fiecare an, facem o petrecere mare și anunțăm câștigătorul, ridicând un pahar pentru Jan. Știu că ne privește și zâmbește. Pentru mine, este esențial ca numele lui să fie pomenit, iar oamenii să întrebe despre el, iar pentru mine aceasta este ocazia perfectă de a-l aduce din nou în viață”, a spus Aidan Sullivan.
El și cei 6 membri ai echipajului sunt victimele unui război care nu le aparținea, dar pentru care, dintr-un motiv necunoscut, au plătit cu viața.