Sărbătorile zilei din 24 ianuarie 2025 - Sf. Cuv. Xenia din Roma; Sf. Xenia din Petersburg (Tedeum)
Ortodoxe
Sf. Cuv. Xenia din Roma; Sf. Xenia din Petersburg (Tedeum)
Greco-catolice
Sf. cuv. Xenia; Sf. Francisc de Sales
Romano-catolice
Sf. Francisc de Sales, ep. înv.
Sfânta Cuvioasă Xenia este pomenită de Biserica Ortodoxă în ziua de 24 ianuarie.
Sfânta Xenia (Eusebia) s-a născut la Roma, tatăl său era senator. Logodită fiind de părinți, Sfânta Xenia a ales să părăsească casa părintească, să-și închine viața lui Hristos.
Împreună cu două slujnice, s-a urcat pe o corabie cu care a ajuns în Alexandria și apoi de aici într-o insulă, de unde a plecat în cetatea Milasa.
După ce a plecat din casa sa, Sfânta Xenia sfătuia pe prietenele sale, pe care altădată le avusese roabe, zicându-le: 'Mă rog vouă, surorile mele, pentru Domnul să păzim taina noastră, adică să nu spunem nimănui patria noastră și scopul pentru care am plecat din casa părintească, și care îmi este numele meu, ca nu cumva, după nume și după patria mea, de unde am plecat, cercetând părinții mei să afle. Deci, vă jur pe Dumnezeu, ca toate acelea să le păziți până la sfârșitul vieții mele și să nu spuneți nimănui nimic despre cele ce s-au făcut și se vor face de noi. Și de va întreba cineva de numele meu, să spuneți că mă numesc Xenia, care se tâlcuiește 'străină'; că acum, precum mă vedeți, mă înstrăinez, lăsându-mi casa și părinții, pentru Dumnezeu; și de acum înainte, nici voi să nu mă mai numiți Eusebia, ci Xenia, deoarece nu am aici cetate stătătoare, ci înstrăinându-mă cu voi împreună, în viața aceasta, caut pe cea viitoare'. (Viețile Sfinților)
Cuvioasa Xenia (străina - în limba greacă), odată ajunsă în aceea cetate necunoscută, a construit cu banii pe care îi luase cu ea o bisericuță și câteva chilii, întemeind o mănăstire. În această mănăstire a trăit până la sfârșitul vieții, făcându-se exemplu de viețuire creștină.
La apropierea sfârșitului, Sfânta Xenia, rugându-se, a poftit pe toate surorile să iasă o vreme din biserică, și s-o lase pe ea singură să se liniștească puțin.
'Deci, ieșind toate din biserică, s-a închis singură ea, iar cele două roabe ale ei stând înaintea ușii, priveau înăuntru pe ascuns și o vedeau cum plecându-și la pământ genunchii săi, se ruga; apoi în chipul Crucii, cu fața la pământ, a făcut rugăciune, și stând ea astfel multă vreme, îndată a strălucit o lumină în biserică, ca un fulger la vedere, și bună mireasmă a început a ieși din biserică, iar ele intrând degrabă înăuntru și voind să o ridice de la pământ, au aflat-o adormită întru Domnul, în 24 zile ale lunii ianuarie, într-o zi de sâmbătă, și în ceasul al șaselea din zi'. (Viețile Sfinților).
* Sfânta Xenia din Petersburg este sărbătorită în calendarul creștin ortodox în ziua de 24 ianuarie.
Xenia Grigorievna Petrova era căsătorită cu un strălucit colonel al armatei imperiale, care era și cantor la curte, și ducea o viață de lume și îmbelșugată în sânul aristocrației capitalei.
Moartea neașteptată a soțului ei, pe când nu avea decât douăzeci și șase de ani, a adâncit-o într-o mare tulburare și a făcut-o să înțeleagă deșertăciunea oricărei legături pământești. De atunci s-a hotărât să se libereze de tot ce o ținea legată de pământ, pentru a merge către împărăția cerească pe calea cea mai strâmtă și cea mai grea: a nebuniei pentru Hristos.
Purtarea sa s-a schimbat întru totul, și văzând-o cum își împărțea averile de pomană, apropiații săi au crezut că doliul îi luase mințile. Se îmbrăcase cu uniforma militară a soțului ei și nu mai răspundea decât când era chemată cu numele celui mort. Fără sălaș, desculță și îmbrăcată, vară și iarnă, în aceleași zdrențe pestrițe, mergea pe străzile cartierelor sărace, lăsându-se cu blândețe luată în batjocură și în râs de puști, după pilda lui Hristos în Patima Sa.
Nu primea pomană de la cei cărora li se făcea milă de ea decât pentru a o împărți pe loc la săraci, nu mânca decât rareori, când se ducea în vizită la vreo familie pe care o cunoștea, și își petrecea nopțile pe un câmp, în afara orașului, unde stătea în genunchi în rugăciune până la răsăritul soarelui.
Locuitorii evlavioși au băgat de seamă puțin câte puțin că purtarea ei ciudată ascundea o viață sfântă, că vorbele ei enigmatice sau figurate nu erau fără înțelepciune și că adesea ascundeau prorocirea unor întâmplări care aveau să vină.
Binecuvântarea lui Dumnezeu părea să o însoțească peste tot pe unde mergea. Când intra într-un magazin, câștigul zilei creștea vizibil; când un vizitiu o lua în trăsură, găsea mulți clienți; când săruta un copil bolnav, acesta îndată se însănătoșea. Mila care i se arăta s-a schimbat curând în cinste în tot orașul, al cărui adevărat înger păzitor a devenit.
După ce a purtat crucea nebuniei de bună voie pentru iubirea lui Hristos timp de patruzeci și cinci de ani, Sfânta Xenia a adormit în Domnul la vârsta de șaptezeci și unu de ani (între 1794 și 1806).
Mormântul ei a fost cinstit din ce în ce mai mult și a devenit un adevărat loc de pelerinaj.
Minuni, vindecări, prorocii, arătări ale sfintei nu au încetat la acest mormânt, izvor de viață și de binecuvântări. Poporul se îmbulzește pentru a primi ajutorul foarte puternic al rugăciunilor Sfintei Xenia, socotită ca apărătoarea orașului, și fiecare ia puțin pământ de la mormântul ei și untdelemn de la candela care arde acolo fără încetare. (surse: vol. 'Viețile Sfinților'; https://doxologia.ro - Ieromonahul Macarie de la Simonos Petra, Sinaxarul. Viețile sfinților, Volumul V, Ed. Sfântul Ioan Casian, 2015)