La final de an, Sever Voinescu, fost deputat și redactor-șef al revistei Dilema Veche, propune o analiză asupra societății românești, pe care o descrie drept fragmentată în două mari categorii de „furioși”. Într-o postare pe rețelele de socializare, Voinescu trasează un portret al celor două grupuri și al dinamicii dintre ele, punând în lumină tensiunile care marchează scena socială și politică din România.
Furioșii zgomotoși: revoluționarii permanenți
„Unii, relativ puțini, minoritari în ansamblul societății în orice caz, dar foarte zgomotoși și agitați. Ei sînt exasperați că «bunele» lor intenții nu se materializează imediat și că țara nu devine mai repede «ca afară»”, scrie Sever Voinescu.
Acest grup este cel mai bine reprezentat, potrivit lui, de atitudinea politică a USR și de o parte a presei. Acești furioși se remarcă printr-o atitudine insurgentă și printr-o neobosită presiune exercitată asupra sistemului: „Practică asediul permanent, hărțăiala neobosită, «revoluția permanentă»”, explică fostul deputat.
Voinescu critică lipsa de introspecție a acestui grup, subliniind că aceștia nu pun niciodată sub semnul întrebării cauza pe care o susțin. Din perspectiva lor, modernizarea rapidă și radicală a țării este o necesitate absolută.
Furioșii tăcuți: explozia la urne
De cealaltă parte, fostul deputat descrie un alt grup, format din majoritatea tăcută care, deși nu face zgomot, „fierbe în tăcere”. „Ei răbufnesc la alegeri. Practică lovitura de tun. Ei sînt trenul de mare viteză care, încâte o duminică o dată la patru ani, vine de unde nu-l vezi, te lovește și te lasă lat”, continuă Voinescu.
Acest grup este reprezentat simbolic de românii din diaspora, ale căror alegeri politice adesea surprind prin intensitate. Potrivit lui Voinescu, acești oameni trăiesc într-o tensiune culturală și identitară: „Muncesc în servicii care nu cer cine știe ce calificări academice, câștigă bine, dar acolo unde s-au stabilit nu s-au integrat pe deplin, pentru că nu sunt culturalmente flexibili, iar în țară nu s-ar întoarce pentru că nu vor câștiga cât câștigă acolo”.
Această categorie nu este preocupată de modernizarea României, ci de ceea ce Voinescu numește „the dignity gap”, o prăpastie a respectului resimțită acut în ambele lumi în care aceștia trăiesc.
Mediatorii dintre extreme
În acest context polarizat, Voinescu identifică și o a treia categorie, formată din oameni care „înțeleg și pe unii, și pe ceilalți”. Aceștia sunt mai degrabă îngrijorați de efectele furiilor celor două grupuri.
„Sunt oamenii care știu că, dincolo de exagerări, furioșii din ambele categorii au ceva dreptate fiecare, dar știu și că aceștia nu pot avea dreptate integral și în același timp”, conchide Sever Voinescu.