Există un scenariu în care Marea Britanie și nord-vestul Europei se opun tendinței de încălzire globală și se confruntă în schimb cu temperaturi în scădere și ierni geroase.
Nu este cel mai probabil rezultat, dar un număr de oameni de știință se tem că șansele ca acest lucru să se întâmple sunt în creștere și că consecințele ar fi atât de mari încât merită o analiză adecvată.
Ei sunt îngrijorați că curenții oceanici care aduc apă caldă de la tropice în Atlanticul de Nord ar putea slăbi - sau chiar se prăbuși - ca răspuns la schimbările climatice, relatează BBC într-o analiză, pe care o redăm mai jos.
Rămân incertitudini uriașe cu privire la momentul - sau chiar dacă - ar putea avea loc un colaps.
Deci, cât de probabil este și ce ar însemna?
Sistemul de curenți atlantici, numit Atlantic Meridional Overturning Circulation (Amoc), este un motiv cheie pentru care Marea Britanie este mai caldă decât Moscova, în ciuda faptului că se află la o distanță similară de ecuator.
Formând o parte vitală a sistemului nostru climatic, această bandă transportoare distribuie energie în jurul planetei, aducând apă caldă și sărată din Atlanticul tropical în regiunile mai reci de la sud de Groenlanda și Islanda, precum și în Mările Nordice.
Căldura oceanului este transferată în aerul de deasupra, ajutând la menținerea temperaturilor mai blânde decât ar fi altfel.
Pe măsură ce această apă sărată se răcește, devine mai densă și se scufundă, înainte de a curge înapoi spre emisfera sudică ca un curent oceanic adânc. Această apă este în cele din urmă trasă înapoi la suprafață, iar circulația continuă.
Dar Amoc pare să slăbească
Nu știm sigur, zice BBC, deoarece măsurătorile directe și continue ale rezistenței Amoc au fost făcute abia din 2004. Nu este suficient de mult pentru a putea identifica o schimbare definitivă.
Dar dovezile indirecte sugerează că ar fi putut încetini deja cu aproximativ 15% în ultimele două secole, deși nu toți oamenii de știință sunt de acord.
Un indiciu sunt sedimentele de pe fundul oceanului.
Boabele mai mari indică un curent mai puternic.
Măsurând dimensiunea boabelor și calculând vârsta lor, oamenii de știință pot estima cât de mult a încetinit Amoc în timp.
O altă dovadă este așa-numita "pată rece" sau "gaură de încălzire" din Atlanticul de Nord. Aceasta descrie o regiune care pare să se fi răcit în ultimele decenii, spre deosebire de marea majoritate a lumii.
O încetinire în Amoc - ceea ce înseamnă că apa mai puțin caldă ar fi transportată în această regiune - este văzută ca un posibil vinovat.
Aceasta este "o semnătură foarte clară și o amprentă a unei încetiniri clasice a AMOC", spune Matthew England, profesor de oceanografie la Universitatea din South Wales.
Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC) al ONU se așteaptă ca Amoc să slăbească în acest secol. Dar îngrijorarea majoră este că Amoc s-ar putea "opri" brusc, așa cum se pare că s-a întâmplat în mod repetat în trecutul Pământului.
Astăzi, încălzirea globală pare să facă apa din Atlanticul de Nord mai puțin sărată, din cauza apei dulci suplimentare de la topirea calotei glaciare din Groenlanda și a mai multor precipitații.
Deoarece apa mai proaspătă nu se scufundă la fel de ușor, se așteaptă ca acest lucru să încetinească circulația și astfel să aducă mai puțină apă sărată spre nord de la tropice.
Dincolo de un "punct critic", această buclă ar putea duce Amoc la un colaps fulminant.
"Vrem cu adevărat să evităm un punct critic, pentru că atunci nu putem face nimic în privința asta", avertizează David Thornalley, profesor de științe oceanice și climatice la University College London.
Unde ar putea fi punctul critic?
Nimeni nu știe cu adevărat cât de aproape poate fi.
În 2021, IPCC a declarat că are "încredere medie" că Amoc nu se va prăbuși brusc în acest secol, deși se aștepta să slăbească.
Dar unele studii mai recente au indicat o posibilitate tot mai mare ca Amoc să treacă de un punct critic în următoarele decenii, dincolo de care colapsul complet ar fi inevitabil.
Fiecare studiu vine cu diverse avertismente și incertitudini, iar diferite modele climatice pot da rezultate diferite pentru un sistem atât de complex precum Amoc.
"Nu credem că ideea unui colaps al Amoc în acest secol s-a schimbat substanțial din cauza acestor noi rezultate", avertizează Dr. Laura Jackson, oceanograf la Met Office.
Dar mulți oameni de știință sunt din ce în ce mai îngrijorați. Profesorul Thornalley susține că, indiferent de imperfecțiunile studiilor individuale, luate împreună, acestea "duc la concluzia că poate trebuie să fim îngrijorați".
În urma noilor dovezi, peste 40 de oameni de știință de top din domeniul oceanelor și climei au semnat o scrisoare deschisă în octombrie anul trecut, solicitând o recunoaștere mai largă a riscurilor "mult subestimate".
Asta nu înseamnă că semnatarii cred că Amoc va trece de un punct critic în acest secol. Dar ei avertizează că acum este o posibilitate suficientă pentru a justifica o analiză adecvată.
"Aș spune că ne uităm la un risc de a atinge un punct critic în următoarele decenii, care ar putea fi la nivelul de 10 sau 20%, chiar dacă menținem linia de încălzire cu 2 grade Celsius [peste temperaturile de la sfârșitul secolului al XIX-lea, înainte ca oamenii să înceapă să încălzească semnificativ clima]", avertizează Tim Lenton, profesor de știința sistemului terestru la Universitatea din Exeter.
Având în vedere amploarea consecințelor prăbușirii Amoc, aceste probabilități "nu sunt triviale", adaugă el.
Ce s-ar întâmpla dacă Amoc s-ar prăbuși?
Chiar și cel mai probabil scenariu - în care Amoc continuă să slăbească în acest secol - ar putea avea efecte grave.
"Dacă Amoc slăbește treptat în următorul secol, veți avea o încălzire globală, dar o încălzire mai mică peste Europa", spune Dr. Jackson.
Acest lucru ar însemna că Marea Britanie va avea veri mai calde din cauza schimbărilor climatice, dar un Amoc mai slab ar putea alimenta și mai multe furtuni de iarnă pe măsură ce modelele regionale de temperatură se schimbă.
Între timp, un colaps pe scară largă ar fi "ca o situație de război [...] ceva aproape de neimaginat", spune profesorul Lenton.
Deși ar putea dura un secol sau mai mult pentru ca impactul să se manifeste, temperaturile din nordul Europei ar putea scădea cu câteva grade pe deceniu.
În Marea Britanie, ar putea "deveni îngrozitor, îngrozitor de frig ... ca și cum ar fi să trăiești în nordul Norvegiei", avertizează profesorul Thornalley.
"Infrastructura noastră nu este pregătită pentru asta."
Ar putea exista și consecințe globale, cum ar fi schimbarea în centurile de ploaie tropicale.
"Aceasta este o poveste mare", avertizează profesorul Lenton.
"Dacă ai pierde musonul sau l-ai perturba serios, ai avea catastrofe umanitare, în termeni simpli, în Africa de Vest [și] probabil în India".