Rareori s-a mai văzut o bătălie de asemenea proporții între persoane cu profile diametral opuse și între susținătorii acestora pentru obținerea unui mandat prezidențial de cinci ani. Elena Lasconi apasă până la refuz pe pedala de accelerație, retorica ei rezumându-se sau mai bine zis concentrându-se asupra faptului că este singura opțiune pentru așa-zisul „drum european” al României. În caz contrar, vine catastrofa. Iar Călin Georgescu ne servește pastile după pastile, prin care își schițează proiectul politic.
Linșajul mediatic la care este supus Călin Georgescu este nemaiîntâlnit. Nici în anii 90 nu am auzit acuzații mai monstruoase lansate împotriva lui Corneliu Coposu, a lui Ion Rațiu sau a lui Câmpeanu. Ion Iliescu și întregul cor de susținători ai acestuia au mizat pe faptul că cei trei foști șefi ai celor mai importante partide istorice veneau cumva din neant, erau niște iluștri necunoscuți pentru cei mai mulți dintre români, astfel încât balivernele la adresa acestora puteau deveni și au și devenit în bună măsură credibile. Așa au stat lucrurile mult timp și în ceea ce-l privește pe Regele Mihai. Și din nou calomniile au prins, iar când adevărul a fost aflat în cazul fiecăruia în parte a fost prea târziu. Românii votaseră. Și tot ce mai puteau să facă acum era să-i omagieze pe cei pe care i-a ratat. Cu aceste personalități România ar fi ajuns mai repede în NATO și în Uniunea Europeană și, în loc să regreseze, le-ar fi putut oferi cetățenilor un cămin mai cald, un cămin mai bun, un cămin din care să nu fie nevoiți să plece hai-hui peste hotare.
Păstrând proporțiile, asistăm astăzi la același spectacol jalnic. Împotriva lui Călin Georgescu a fost revărsată o veritabilă avalanșă de calomnii, de informații total false despre ceea ce ar fi spus, dar nu a spus niciodată, precum și de citate extrase trunchiat, cu rea credință și cu unicul scop de a contura profilul unui personaj care și-a falsificat întreaga biografie a lui și a ascendenților săi, un individ periculos, care a venit în România politică pe sub radar, susținut de serviciile secrete ale Federației Ruse, cu scopul de a perturba întreaga traiectorie a acestui stat. Într-o paranteză fie spus, o paranteză și atâta tot, Anca Alexandrescu a prezentat ieri seara, la Realitatea Plus, la „Jocuri de putere”, dovezi absolut concludente asupra modului în care în spațiul virtual și chiar pe TikTok au fost instalate zeci de mii de conturi false, care au rostogolit informații neconforme cu adevărul la adresa lui Călin Georgescu, conturând și ele imaginea unui politician fioros, al cărui unic obiectiv ar fi distrugerea arhitecturii democratice atâta câtă e a statului român.
Nebunia iscată în România s-a extins contaminând pe de-o parte mediile progresiste, în special de la nivelul Uniunii Europene, care anchetează de zor, dar finalmente inutil compania care deține și administrează TikTok și, pe de altă parte, mediile politice de tip antiglobalist, care promovează suveranismul, existența statelor națiune, cel mai concludent exemplu în aceste sens fiind partidul Republican din Statele Unite și Donald Trump, care a câștigat în mod spectaculos ultimele alegeri peste ocean.
Se luptă pentru Palatul Cotroceni repet din nou, păstrând proporțiile, un Trump al României, un personaj determinat, bine educat și care, chiar înainte de a deveni președinte îndeplinește condiția de bază constituțională, aceea de a se plasa din capul locului deasupra partidelor politice. Acesta este pus în situația de a se lupta cu o persoană care conduce o formațiune politică în mod repetat compromisă, care așa cum s-a dovedit a făcut mult rău României în ultimii ani, de câte ori s-a înșurubat la putere, care nu beneficiază decât de o susținere de 15% din partea cetățenilor și care, așa cum s-a dovedit cu vârf și îndesat, nu dispune de cunoștințele elementare necesare unui personaj care deține mandatul prezidențial. Partidele care au pierdut la prezidențiale cel puțin puterea pe care o dețineau până în prezent, fiind sancționate cu duritate de România tăcută, și-au revenit repede din șoc, au renunțat să-și mai toarne cenușă în cap și încearcă cu disperare să se coalizeze împotriva lui Călin Georgescu și a formațiunilor suveraniste care-l susțin.
Iar adevărul este că toate jocurile de putere care urmează au drept numitor comun PSD, un partid care a obținut cel mai mic scor electoral din istoria sa, dar care este totuși primul pe podium și fără de care nu se poate construi nicio majoritate. Și, atenție, acest partid este condus de Marcel Ciolacu, care imediat după ce a aflat rezultatele alegerilor prezidențiale, rezultate care l-au scos din cărți, a declarat în repetate rânduri că va demisiona împreună cu întreaga sa echipă din conducerea partidului. Acum s-a răzgândit. Vrea, speră și probabil că va și obține un nou mandat de premier, adică defuncta struțo-cămilă PSD-PNL va fi înlocuită printr-o altă formulă. Un struț, o gloabă și o cămilă, adică o alianță care să aibă la bază PSD, USR și PNL. Adică tot o alianță extrem de toxică a celor care au condus până acum România, adică fix a celor sancționați cu asprimea cuvenită de electorat. Este adevărat însă că tot PSD, același PSD, cu același președinte, ar putea genera până la urmă și o victorie la scor la prezidențiale a lui Călin Georgescu și, în funcție de acest rezultat și o altă formulă de majoritate parlamentară. Ciolacu urmând din nou să fie răsplătit cu coronița de premier.
Elena Lasconi are pentru a treia oară șansa pe care i-o oferă cu generozitate Călin Georgescu de a accepta o confruntare cu acesta, după ce până în prezent a refuzat cu obstinație acest lucru. Dacă din nou refuză, aceasta va fi dovada că este conștientă de neputința ei.
un comentariu de Sorin Roșca Stănescu, jurnalist