Ceea ce Haneul îşi aminteşte cel mai mult despre timpul petrecut în armata nord-coreeană este foamea constantă şi chinuitoare. A pierdut 10 kg în prima lună de serviciu militar, din cauza unei diete formate din porumb măcinat şi varză mucegăită. După trei luni de antrenament, spune că aproape întregul său batalion era grav subnutrit şi a fost nevoie să fie trimis într-un centru de recuperare pentru a lua în greutate, relatează BBC într-un reportaj, pe care îl redăm mai jos.
Când au fost ulterior desfăşuraţi ca gardieni pe linia de frontieră cu Coreea de Sud, orezul a înlocuit porumbul. Însă, până ajungea în farfuriile lor, o mare parte fusese luată de unităţile din spate, iar restul fusese amestecat cu nisip. Haneul spune că unitatea sa era printre cele mai bine hrănite, o tactică menită să îi împiedice să dezerteze în Coreea de Sud. Însă aceasta nu l-a împiedicat pe Haneul. În 2012, a făcut un sprint extrem de periculos prin Zona Demilitarizată (DMZ) – fâşia de teren care împarte Nordul de Sud, informează News.ro.
Experienţa sa şi a altor dezertori militari oferă o perspectivă asupra stării în care se află miile de soldaţi nord-coreeni desfăşuraţi pe linia frontului în războiul Rusiei împotriva Ucrainei.
Se pare că Phenianul a trimis aproximativ 11.000 de soldaţi pentru a ajuta forţele ruse să recucerească o parte din regiunea Kursk, ocupată de Ucraina în urma unei ofensive surpriză din vară.
Ar fi fost uciși 100 de soldați din Coreea de Nord
La începutul acestei săptămâni, autorităţile de la Seul, Washington şi Kiev au declarat că soldaţii nord-coreeni au intrat acum în luptă „în număr semnificativ” şi au raportat primele victime, oficialii sud-coreeni estimând că peste 100 de soldaţi au fost deja ucişi, iar alţii răniţi. Această cifră nu a fost confirmată.
Majoritatea provin din unitatea de elită Storm Corps şi au un „moral ridicat”, dar „nu înţeleg războiul modern”.
De ce nu ar trebui subestimați?
Cu toate acestea, dezertorii şi alţi experţi militari au declarat pentru BBC că aceşti soldaţi nu ar trebui subestimaţi.
Potrivit serviciilor de informaţii sud-coreene, majoritatea provin din unitatea de elită Storm Corps şi au un „moral ridicat”, dar „nu înţeleg războiul modern”.
Doar bărbaţii mai înalţi şi mai atletici sunt selectaţi pentru Storm Corps, spune dezertorul Lee Hyun Seung, care a antrenat forţele speciale ale Coreei de Nord la începutul anilor 2000, înainte de a fugi în 2014.
El i-a învăţat arte marţiale, cum să arunce cuţite şi să fabrice arme din tacâmuri şi alte ustensile de bucătărie.
Dar, deşi antrenamentul Storm Corps este mai avansat decât cel al unităţilor obişnuite nord-coreene, soldaţii sunt în continuare subnutriţi şi chiar malnutriţi.
Videoclipuri online, care ar fi cu trupele nord-coreene din Rusia, arată soldaţi tineri, „firavi”, spune Haneul. Ei sunt într-un contrast puternic cu videoclipurile de propagandă din Phenian, unde bărbaţii sunt văzuţi ieşind triumfători din lanţuri de fier şi zdrobind blocuri de gheaţă cu mâinile goale.
În întreaga sa perioadă în armată, Haneul spune că a tras doar trei gloanţe într-o singură sesiune de antrenament cu foc real.
Cel mai aproape de o situaţie de luptă a fost când un ţăran flămând a intrat în Zona Demilitarizată (DMZ) căutând legume. Haneul spune că a ignorat ordinele de a „împuşca orice intrus” şi i-a permis bărbatului să plece, dându-i doar un avertisment.
Date incerte despre armată
Este dificil de ştiut cât de mult s-a schimbat situaţia în deceniul de când Haneul a dezertat, având în vedere lipsa de informaţii din Coreea de Nord. Se pare că liderul ţării, Kim Jong Un, a direcţionat o mare parte din resursele sale limitate către rachete şi arme nucleare, mai degrabă decât către armata regulată.
Însă, potrivit unui alt soldat, Ryu Seonghyun, care a dezertat în 2019, primii trei ani în armată sunt „extrem de dificili”, chiar şi pentru forţele speciale. Ryu, în vârstă de 28 de ani, care a lucrat ca şofer în forţele aeriene timp de şapte ani, spune că în timpul serviciului său, condiţiile s-au deteriorat, iar orezul a dispărut treptat din mesele soldaţilor.
„Soldaţii sunt trimişi în munţi pentru zile întregi cu o cantitate mică de orez şi li se spune că face parte din antrenamentul lor de supravieţuire.”
Având în vedere că aceste trupe au fost antrenate să lupte pe terenul muntos al Peninsulei Coreene, dezertorii se întreabă cât de bine se vor adapta la luptele de pe câmpiile şi în tranşeele din Kursk.
Un aspect esenţial este că Storm Corps nu sunt o unitate de linia întâi
„Misiunea lor este să se infiltreze în liniile inamice şi să creeze haos în adâncul teritoriului inamic”, explică Ryu.
Dar, adaugă el, Kim Jong Un nu are alternativă la trimiterea forţelor speciale, deoarece soldaţii obişnuiţi îşi petrec cea mai mare parte a timpului cultivând, construind sau tăind lemne.
„Kim Jong Un a trebuit să trimită oameni care să demonstreze cel puţin un anumit nivel de abilitate de luptă, pentru a evita deteriorarea reputaţiei Coreei de Nord în Rusia”, explică el.
„Vor fi mai dornici să lupte decât trupele ruse”
Bariera lingvistică pare să fi creat o provocare suplimentară. Duminică, unitatea de intelligence pentru domeniul apărării a Ucrainei a declarat că problemele de comunicare au dus la faptul că soldaţii nord-coreeni au tras din greşeală asupra unui batalion rusesc, ucigând opt persoane.
Având în vedere aceste evaluări, ar putea fi uşor să consideri trupele nord-coreene drept „carne de tun” şi un semn al disperării preşedintelui rus Vladimir Putin. Însă, acest lucru ar fi o greşeală, spun dezertorii. Loialitatea lor faţă de regim şi spiritul de luptă vor conta mult.
„Majoritatea soldaţilor din Storm Corps provin din familii de muncitori sau fermieri, care sunt extrem de obedienţi faţă de partid şi urmează ordinele fără să le pună la îndoială,” spune Haneul, al cărui tată şi văr au fost în forţele speciale.
Sesiunile intense de „spălare a creierului” din punct de vedere ideologic, care au loc în fiecare dimineaţă, vor asigura suplimentar că aceştia sunt pregătiţi mental, adaugă Lee. El crede că trupele nord-coreene „se vor obişnui cu câmpul de luptă, vor învăţa cum să lupte cu inamicul şi vor găsi modalităţi de a supravieţui”.
Deşi soldaţii nu au fi avut de ales în privinţa trimiterii pe frontul din Ucraina, Ryu crede că mulţi dintre ei şi-au dorit să plece. Cei ambiţioşi vor vedea acest lucru ca pe o oportunitate de a avansa în carieră, spune el.
Şi, având în vedere cât de dificil este să fii militar în Coreea de Nord, unii vor fi apreciat şansa de a experimenta viaţa în străinătate pentru prima dată.
„Cred că vor fi mai dornici să lupte decât trupele ruse,” adaugă el, recunoscând că, în situaţia lor, şi el ar fi dorit să fie trimis.
Chun In-bum, un fost comandant al forţelor speciale din Coreea de Sud, este de acord cu evaluările dezertorilor. „Doar pentru că le lipsesc hrana şi antrenamentul, nu înseamnă că sunt incapabili. Se vor adapta rapid. Nu ar trebui să-i subestimăm.”
„Cei care au fost trimişi sunt bărbaţi fără influenţă sau conexiuni – mai pe scurt, cei care pot fi sacrificaţi fără probleme”
Deşi 11.000 de soldaţi sunt puţin probabil să schimbe cursul unui război atât de epuizant – se estimează că Rusia suferă peste o mie de pierderi pe zi – experţii şi oficialii cred că acesta ar putea fi doar primul val, Phenianul având potenţialul de a trimite până la 60.000 sau chiar 100.000 de soldaţi dacă sunt rotiţi.
În aceste numere, d Chun crede că ar putea deveni eficienţi.
De asemenea, Kim Jong Un ar putea suporta pierderi mari fără a afecta stabilitatea regimului său, spun foştii soldaţi.
„Cei care au fost trimişi sunt bărbaţi fără influenţă sau conexiuni – mai pe scurt, cei care pot fi sacrificaţi fără probleme,” spune Haneul.
El îşi aminteşte că a fost şocat să afle că nu existau copii ai părinţilor de rang înalt în unitatea sa de pe linia frontului: „Atunci am realizat că eram dispensabili.”
Nu se aşteaptă la multă rezistenţă din partea familiilor celor decedaţi, ai căror fii vor fi numiţi eroi.
„Există nenumăraţi părinţi care şi-au pierdut un copil după ce l-au trimis în armată,” adaugă el, amintindu-şi de verii săi care au murit. Mătuşa sa a primit un certificat, lăudându-l pe fiul ei pentru contribuţia eroică.
Kievul şi Seulul au discutat despre desfăşurarea de operaţiuni psihologice de-a lungul liniei frontului pentru a încuraja soldaţii să se predea. Chiar şi capturarea soldaţilor nord-coreeni ar putea fi o provocare pentru Ucraina.
Loialitatea soldaţilor şi a familiilor acestora ar putea diminua speranţele Ucrainei şi Coreei de Sud că mulţi vor alege pur şi simplu să dezerteze odată ce intră în luptă. Kievul şi Seulul au discutat despre desfăşurarea de operaţiuni psihologice de-a lungul liniei frontului pentru a încuraja soldaţii să se predea.
Totuşi, se pare că aceştia nu au acces la telefoane mobile. Potrivit serviciilor de informaţii ucrainene, chiar şi telefoanele soldaţilor ruşi sunt confiscate înainte ca aceştia să intre în contact cu trupele nord-coreene.
Astfel, strategiile posibile de infiltrare includ transmiterea de mesaje prin difuzoare sau utilizarea dronelor pentru a distribui pliante.
Atât Ryu, cât şi Haneul au decis să dezerteze după ce au citit propagandă anti-regim trimisă peste graniţă din Coreea de Sud. Însă sunt sceptici că aceasta ar funcţiona atât de departe de casă.
Ei spun că este nevoie de mult timp pentru a dezvolta dorinţa şi curajul de a dezerta.
Mai mult, Haneul bănuieşte că ofiţerii au primit ordin să împuşte pe oricine încearcă să fugă. Îşi aminteşte de camarazii săi care au deschis focul în timp ce el făcea sprintul îndrăzneţ peste Zona Demilitarizată (DMZ).
„Douăsprezece gloanţe au trecut la doar un metru deasupra capului meu,” spune el.
Chiar şi capturarea soldaţilor nord-coreeni ar putea fi o provocare pentru Ucraina
În Coreea de Nord, a fi prizonier de război este considerat extrem de ruşinos şi mai rău decât moartea. În schimb, soldaţii sunt învăţaţi să-şi ia propria viaţă, fie împuşcându-se, fie detonând o grenadă.
Ryu îşi aminteşte de un cântec militar faimos intitulat Salvează Ultimul Glonţ. „Îţi spun să salvezi două gloanţe, unul pentru a împuşca inamicul şi unul pentru a te împuşca pe tine însuţi.”
Cu toate acestea, fostul antrenor de forţe speciale, Lee, este hotărât să ajute. El s-a oferit să meargă pe linia frontului pentru a comunica direct cu soldaţii.
„Este puţin probabil să dezerteze în număr mare, dar trebuie să încercăm. Să audă voci familiare ca a mea şi ale altora din Coreea de Nord ar putea avea un impact asupra psihologiei lor,” spune el.
Haneul speră doar ca aceştia să se întoarcă acasă, în Coreea de Nord. Ştie că există o şansă ca unele dintre rudele sale să fie printre trupele trimise să ajute Rusia.
„Sper doar să treacă cu bine şi să se întoarcă în siguranţă.”